Le Corbusier - teme si forme ale teoriei de arhitectura in secolul XX

Universitatea de Arhitectur i Urbanism “Ion Mincu”, Bucure ti

Le Corbusier Teme i forme ale teoriei arhitecturii în secolul XX Rezumat

tez de doctorat 2010 | doctorand Radu Tudor Ponta | îndrum tor prof. dr. arh. Ana-Maria Zahariade

LC, Le livre ouvert, http://annuairemassilia.files.wordpress.com/2009/11/livreweb.jpg, 15 august 2009;

Lista abrevierilor

11

A.

Introducere OI. Un studiu al c r ilor lui Le Corbusier privite ca teorie de arhitectur O2.

Argument. Alegerea lui Le Corbusier O3.

Ce scrie Le Corbusier?

O4.

Descrierea lucr rii i a metodei

13 13 16 17 19

B.

Le Corbusier – c r ile OI. Primele c r i – Vers une architecture Încercare de definire a arhitecturii Discursul cursiv al autorului. Idei disparate i teme cheie Alc tuire general – interpret ri ale structurii Coordonate ale arhitecturii – încercare de sistematizare a. perene b. tranzitorii c. contradic ii. Probleme de în elegere. Interpret ri Concluzie – Urbanisme Une ville contemporaine pour trois millions d’habitants Le Plan «Voisin» de Paris – L'Art décoratif d'aujourd'hui – Cele trei c r i

25 25 31 33 35 61 63

O2.

Teza anilor 1920 – Une maison – un palais Sistem normativ sau libertate artistic individual

103 113

O3.

CIAM i scrierile despre ora – La ville radieuse Diferen e i asem n ri Ville radieuse – Une ville contemporaine…

Perspectiva politic Noua hain a abord rii tiin ifice Urbanism total Ora ul ca obiect artistic în peisaj – La Charte d’Athènes Prima i a doua edi ie Charta de la Atena – oper colectiv Rolul lui Le Corbusier în dezbaterile CIAM 4 Form i structur . Rezumat Articole dogmatice, analitice, poetice

O4.

Sinteze – Le Modulor Structur aparent i con inut Oper deschis – între autobiografie i jurnal Sintez poetic a dimensiunilor metrice i imperiale Instrument de proiectare sau marc a unei ordini superioare Estetic , art poetic i Modulor 2 – Cartea de arhitectur . Concluzii Cartea ca expresie plastic a viziunii autorului Cartea ca jurnal i autobiografie Cartea ca sintez a activit ii creatoare Aspecte generale i particularit i ale viziunii teoretice Intersec ii ale formei i fondului în teoria lui Le Corbusier

71 73 82 84 89 100

117 121 125 127 129 137 140 145 147 149 151

155 159 161 162 165 167 171 172 176 177 181

C.

Contribu ia teoretic a lui Le Corbusier Teorii ale arhitecturii i ale ora ului Ipoteza fragmentului teoretic Posteritatea ideilor lui Le Corbusier OI. Spa iul neconstruit al ora ului contemporan Direct de la surs Critica urbanismului liber Coordonatele utopice ale ora ului lui Le Corbusier: timpul, reglementarea i proprietatea Dup 50 de ani Spa iul neconstruit ca resurs a ora ului O2.

Strada interioar Preludiu: ma ina Condamnarea str zii Na terea str zii interioare Trei merite, conform autorului Analize i studii de teren ﾃ始tre infrastructur de transport i spa iu al comunit ii Pe strada experimentelor ce au urmat 2003 Noul urbanism

O3.

185 185 191 194

214

Cl direa (la scara) ora ului Dimensiunea De la cl direa de sine-st t toare la complexitatea programatic Forma ora ului ca gest structurant Que donneriez vous ma belle/ Pour revoir votre mari?

Form follows function follows form Grossform Bigness Concluzii despre c r i, arhitectur i ora

244

268

Lista ilustra iilor Bibliografie

271 279

Lista abrevierilor FLC CIAM

Funda ia «Le Corbusier» Congresele Interna ionale de Arhitectur Modern

EN V1A URB ADA 1M1P VR ChA M M2 OC1-8

L’Ésprit nouveau Vers une architecture Urbanisme L’Art décoratif d’aujourd’hui Une maison, un palais La Ville radieuse La Charte d’Athènes Le Modulor Modulor 2 Œuvres complètes

LC

Le Corbusier

Am ales s folosesc abrevieri în mai multe cazuri: pentru institu ii, pentru titlurile c r ilor pe care le-am discutat în detaliu i pentru numele lui Le Corbusier.

Abrevierile institu iilor sunt cele curent utilizate în bibliografia de specialitate i sunt asumate oficial de ambele institu ii în cauz . În privin a c r ilor lui Le Corbusier, cu o singur excep ie, La Charte d’Athènes, toate celelalte abrevieri sunt folosite de autor însu i fie în scrisori i în notele personale, fie atunci când le citeaz în publica iile ulterioare. Pentru dou situa ii, La Ville radieuse i Le Modulor, am folosit abrevierea pentru a desemna publica ia i pentru a o deosebi în text de conceptul omonim.

Cu excep ia situa iei când contextul indic altfel, abrevierile din note desemneaz edi iile studiate men ionate în bibliografie. În ceea ce prive te numele autorului, Le Corbusier însu i folose te formele contrase LC i L-C. Exege ii sus in c el distinge astfel între autorul de texte, autorul de proiecte i artistul plastic, i c alege forma abreviat doar pentru opera plastic . Dat fiind c aceast regul nu este respectat cu judiciozitate de Le Corbusier însu i, i dat fiind frecven a apari iei numelui s u în lucrare, am ales s folosesc varianta contras LC, cu excep ia situa iilor în care numele autorului apare în titlurile unor c r i citate.

Rezumat

Introducere Un studiu al textelor lui Le Corbusier privite ca teorie de arhitectur

Teoria arhitecturii cumuleaz , în mod tradi ional, suma cuno tiintelor practice necesare exercit rii profesiei pe care le ordoneaz conform unor idealuri, le rostuie te. În contemporaneitate, sensul disciplinei teoriei ca depozitar al informa iilor de natur tehnic a disp rut, cel mai probabil din cauza posibilit ilor mult mai vaste de a stoca i de a comunica informa ii practice esen iale. Pe de alt parte, nicicând nu a fost mai prolific efortul de a da un sens edific rii, de a construi idealuri gra ie c rora arhitectura s se afirme ca ceva distinct fa de construc ie, de a transmite i convinge prin aceste idei; de aici poate i profuziunea i varietatea c ut rilor teoretice i discursurilor contemporane. În paralel cu infla ia de teorie, practica arhitecturii pare s se distan eze tot mai mult de orice idealuri.

Este dificil de spus dac lipsa de impact a teoriilor actuale asupra majorit ii practicii contemporane ine de modificarea coordonatelor arhitecturii, în sensul accentu rii aspectelor pragmatice ale acesteia, sau dac teoria a influen at dintotdeauna numai o mic parte din ceea ce s-a construit ( i într-o manier mai degrab subtil ).

Plecând de la aceste constat ri – pe de-o parte, existen a unei mari variet i de scenarii pe pia a teoriei actuale, care se traduc în tot atâtea metode de abordare a arhitecturii i, nu în ultim instan , a înv mântului de arhitectur i, pe de alt parte, discutabila lor relevan pentru practic – întrebarea care subîntinde acest studiu este ce se poate spune despre teoria arhitecturii ast zi?

Prima observa ie care se impune este c exist totu i sistematiz ri ale teoriilor celei de-a doua jum t i a secolului,1 îns acestea se prezint sub forma unei mari variet i de puncte de vedere care exclud, mai mult sau mai pu in voit, un punct de vedere articulat de natur a preciza coordonatele actului edific rii în totalitatea acestuia la sfâr itul secolului XX. În acest sens, Hanno-Walter Kruft afirm c teoria arhitecturii nu ar fi avut coordonate stabile nici de-a lungul perioadelor istorice mai îndep rtate de contemporaneitate. Capitolul introductiv al c r ii sale, A History of Architectural Theory: from Vitruvius to the Present,2 începe tocmai cu avertismentul c încercarea de a defini teoria arhitecturii ar cuprinde în mod inevitabil doar unul din sensurile istorice pe care aceasta i le-a asumat. Mai mult, caracterul definitiv al unui asemenea enun ar servi drept pat procustian i ar reduce îns i relevan a enun ului ini ial: … Cu cât este mai aprofundat acest subiect, cu atât reiese mai clar c o defini ie abstract i normativ de acest tip este deopotriv imposibil i lipsit de argumente istorice.3 În încercarea de a circumscrie teoria, Kruft adaug totu i c rolurile asumate explicit de teoria arhitecturii se desprind doar din rela ia pe care aceasta o între ine cu practica. În aceast privin , el deosebe te între dou ipostaze ale teoriei: cea a unui set de reflec ii post facto care completeaz , argumenteaz i ofer practicii un suport intelectual, i cea care î i propune s defineasc noi scopuri pentru arhitectur în general, noi provoc ri ale practicii, în particular. În privin a primeia remarc m c o parte semnificativ a teoriei arhitecturii i-a asumat un rol normativ care a constat în identificarea i transmiterea acelor prescrip ii în stare s garanteze o minim calitate a arhitecturii conform cu valorile epocii (ale momentului sau ale autorului).

Aceast form de manifestare a teoriei ascunde un pericol constant care este, în ultim instan , cel al stereotipiei – reducerea creativit ii pân la dispari ia sa total .

Pe de alt parte, pornind de la premize false, subiective sau supuse prejudec ilor, precum i din cauza tenta iei perfec iunii, teoria ca suport intelectual al practicii, cea de-a doua ipostaz , risc s devin o construc ie intelectual lipsit de leg tur cu practica real , i s nasc mon trii.4 Cele dou ipostaze nu numai c nu se exclud, îns … cele dou pozi ii nu reflect nici rela ia de fapt, nici rela ia de dorit dintre arhitectur i teoria arhitecturii… Nici una nu poate înflori decât în dialog cu cealalt .5

1 Printre cele mai cunoscute sunt Joan Ockman, ed., Architecture Culture: 1943-1968 (Rizzoli, New York, 1993), K. Michael Hays, ed., Architectural Theory since 1968 (MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London , England, 2000), Kate Nesbitt, ed., Theorizing a New Agenda for Architecture: An Anthology of Architectural Theory 1965 – 1995 (Princeton Architectural Press, 1996), Neil Leach, ed., Rethinking Architecture: A Reader in Cultural Theory (Routledge, London, 1997), Harry Francis Mallgrave, Christina Contandriopoulos, eds., Architectural Theory, volume 2: An Anthology from 1871 to 2005 (Blackwell Publishing, Oxford, 2005) etc.

2 Hanno-Walter Kruft, A History of Architectural Theory: from Vitruvius to the Present, Princeton Architectural Press, 1994; 3 The longer one studies the subject the clearer it becomes that an abstract, normative definition of such kind is both impracticable and historically indefensible (trad.aut.), idem, p.13.

4 Exemplele lui Kruft se refer la reducerea arhitecturii la esen a ei func ional sau la conceptul de zonificare pus în aplicare de urbanismul func ionalist, idem, p.17.

5 idem, pp.16-17.

În consecin , studiul meu s-a orientat c tre perioada transform rilor fundamentale ale arhitecturii în timpul i sub efectul Mi c rii Moderne dintr-un dublu motiv: pe de-o parte, aceast perioad reprezint ultimul moment de consens al teoriei arhitecturii înaintea f râmi rii ei ca reac ie la e ecul modernismului în direc ii, opinii i p reri multiple;6 pe de alt parte, aceea i perioad este caracterizat de o strâns informare reciproc a practicii i teoriei.

Ca efect al unor încerc ri practice, dar i în urma c ut rilor teoretice explicite ale avangardelor sfâr itului de secol XIX i începutului de secol XX, în aceast perioad arhitectura cult a dorit i, în cele din urm a formulat – al turi de un nou vocabular formal i noi reguli sintactice pe care le-a promovat într-un mod relativ unitar i le-a sprijinit în c utarea unei noi arhitecturi – o teorie a c rei acceptare cvasi-unanim a motivat arhitectura pentru înc o jum tate de secol.7 Mai mult, presupusa cezur din evolu ia arhitecturii reprezentat de Mi carea Modern este în acela i timp momentul când deopotriv con inutul i forma teoriei arhitecturii, cât i personalitatea public a arhitectului teoretician au suferit importante schimb ri.

Acest sfer de preocup ri a condus la concentrarea lucr rii asupra acestei perioade i a ghidat alegerea lui LC, a c rui activitate profesional activ se suprapune cu Mi carea Modern i acoper o perioad important a secolului XX, ca reprezentant semnificativ al primeia.

Ceea ce propun este a adar lectura c r ilor lui LC privite ca teorie a arhitecturii într-un dublu demers: al încerc rii de a decela con inutul teoretic propriu-zis i al urm ririi formei în care acesta se toarn . M vor interesa în mod special: tematica abordat , mijloacele i metodele utilizate în realizarea c r ilor i, în urma lor, desprinderea câtorva idei a c ror filia ie se poate trasa în teoria sau practica ulterioar i care au dovedit prin aceasta perenitatea unor preocup ri teoretice, mai vechi sau specifice secolului XX. Sprijinit pe ideea lui Kruft care leag esen a teoriei de practica arhitectural , acest demers porne te de la c utarea aspectelor teoretice în discursul unui practician, în încercarea de a trasa un parcurs mai neortodox al teoriei arhitecturii în secolul XX i de a-i evalua din aceast perspectiv condi ia actual .

6 În mod evident, consens absolut nu a existat în arhitectur cel pu in din vremea Querelle-ei. Pe de alt parte, independent de direc iile diferite pe care les anciens i les modernes le argumentau i le anun au, haina comun a limbajului arhitectural al ordinelor clasice a inut înc câteva sute de ani.

7 Mai exact, este vorba nu despre o unitate de opinie a teoriei arhitecturii, cât de existen a unei polarit i mai clare în peisajul teoriei care, al turi de distan a istoric care ne desparte de aceast perioad , înlesne te descifrarea acestuia i în elegerea sa.

Filonul clasic o continuat în toat aceast perioad deopotriv ca influen considerabil în practica arhitecturii, cât i ca opozi ie doctrinar fa de noua teorie.

Argument. Alegerea lui Le Corbusier LC este considerat adesea arhitectul cel mai influent al secolului XX. R mâne îns neclar dac afirma ia se aplic operei construite a arhitectului, celei scrise, sau omului însu i. Este greu de estimat în ce m sur a fost citit i deopotriv greu de spus cât de vizitate au fost operele sale.8 Plecând de la aceast influen dificil de atacat, ipoteza cea mai hazardat pe care se bazeaz acest studiu plaseaz totalitatea c r ilor lui LC printre principalele teorii ale arhitecturii moderne – una care, pe de-o parte, s explice în ce au constat transform rile societ ii la care autorul însu i face referire i r spunde prin opera sa construit ,9 o teorie care, pe de alt parte, s traseze linii semnificative de dezvoltare pentru teoria i practica arhitecturii ce vor fi urmat.

Ra iunile care împing spre studiul operei scrise a arhitectului elve ian sunt a adar multiple: –

via a profesional a lui LC jaloneaz un moment de schimbare legat de transform ri majore ale societ ii occidentale, mai mult decât doar schimb ri de suprafa ale limbajului arhitectural. Astfel, începutul activit ii acestuia în anii 1920 este sincron cu sfâr itul societ ii ora ului industrial odat cu primul R zboi Mondial, în timp ce sfâr itul activit ii sale se suprapune peste perioada de na tere i consolidare a societ ii de consum;

–

debutul în lumea profesional i câ tigarea uria ei sale notoriet i se fac prin intermediul unor texte. Ulterior LC î i continu activitatea editorial într-un ritm mult mai alert decât majoritatea arhitec ilor practican i;

–

în scrierile sale edificarea este plasat în centrul societ ii contemporane la intersec ia disciplinei arhitecturii cu arta, politica, urbanismul etc.;

–

chiar complementaritatea activit ii editoriale i a celei de practician anun o schimbare de pozi ie a persoanei arhitectului în spa iul public al dezbaterilor despre societate i ora ;

–

extraordinara r spândire a influen ei operei i personalit ii sale, care este i motivul pentru care LC a fost considerat deopotriv unul dintre eroii Mi c rii Moderne i principalul vinovat de e ecul acesteia. Acelea i cauze pentru care autorul a fost i este canonizat i demonizat în acela i timp se sprijin pe notorietatea sa i justific conven ia pe care o propun, aceea de a trata acest subiect printr-un singur studiu de caz pe care îl consider gr itor pentru o sfer profesional mai larg – c r ile lui LC.

Prin urmare, figura lui LC contureaz o anume rela ie a practicianului cu teoria i, pe cale de consecin , vorbe te despre un tip particular de teorie care se na te la intersec ia dintre practica arhitecturii i bogata sa activitate de scriitor.10 Nu în ultim instan , figura arhitectului serve te în m sura în care se poate vorbi despre el ca un creator de coal în afara colii. i în acest sens, esen ial r mâne notorietatea lui LC atât în epoc , cât i în actualitate, în cercuri mai largi decât cele strict academice, de natur a anun a o voce mult mai influent decât cea a multora dintre contemporanii s i ale c ror scrieri pot fi deseori mai inteligibile, mai logice sau mai bine documentate.

8

Cu atât mai mult, studiul se concentreaz într-o prim faz asupra celor trei c r i care au aparut – fie i în fragmente – înaintea câ tig rii notoriet ii de c tre arhitectul practicant.

9 Ne referim aici cel pu in la primele decenii de activitate profesional ale lui Le Corbusier.

10 R mâne discutabil dac aceast ipostaz a teoriei este efectiv inventat de Le Corbusier. Nu mai pu in, i în aceast privin , este studiat în mod conven ional un singur exponent al perioadei moderne.

Ce scrie Le Corbusier?

LC scrie despre arhitectur . Scrierile lui sunt în acela i timp polemice, pragmatice, poetice i politice.

C r ile lui se încadreaz greu în formatele consacrate ale teoriei arhitecturii. Cel mai adesea au fost privite ca manifeste sau scrieri publicitare i au fost plasate în afara corpusului teoriei arhitecturii secolului XX a a cum a fost aceasta decupat a posteriori în varii compendii de texte. Dac influen a personalit ii arhitectului asupra evolu iei arhitecturii în secolul XX este dificil de negat, cât din aceast influen s-a exercitat prin opera scris este un subiect adesea discutat. Banham scrie despre Vers une architecture (V1A) c : Prima carte a lui Le Corbusier […] s-a dovedit a fi una dintre cele mai influente, cele mai citite i cele mai pu in în elese scrieri de arhitectur ale secolului dou zeci.11 În acela i timp, s-a spus despre c r ile lui LC c sunt imposibil de urm rit, c ar avea o structur logic impenetrabil i c ar fi prin excelen o parte a operei arhitectului parcurs în mod fragmentar sau deloc.12 LC scrie despre arhitectura lui înainte de a fi realizat , în timpul construc iei, dup , sau descrie proiecte care nu vor fi niciodat puse în oper . El for eaz limitele disciplinei teoriei, a a cum o definea conven ional Kruft prin excluderea celorlalte forme în care teoria s-ar fi putut manifesta: tradi ie oral i arhitectura îns i.

LC vorbe te despre arhitectur i î i consemneaz interven iile. El … decide foarte devreme c toate urmele operelor sale, i ale persoanei sale, trebuie p strate. Astfel, p streaz tot: coresponden , facturi de telefon i de electricitate, facturi de la cur torie, extrase bancare, c r i po tale, documente juridice, … poze de familie, fotografii de c l torie, valize, geamantane, fi ete, ceramic , covoare, scoici, pipe, c r i, reviste, t ieturi din ziare, cataloage de comand , mostre…13 Este discutabil dac toate acestea constituie în mod necesar o form de transmitere oral a arhitecturii, îns arhivele astfel constituite mut accentul dinspre formularea scris a unei teorii c tre personalitatea arhitectului. Prin aceasta el devine relevant pentru evaluarea rolului persoanei arhitectului în transmiterea ideilor sale în contemporaneitate. În privin a arhitecturii îns i ca ilustrare i vehicol de transmitere a teoriei, LC justific înc o dat reevaluarea defini iei de lucru a lui Kruft. Argumentele acestuia pentru excluderea operelor construite din sfera de preocup ri ale teoriei in de absen a unor documente explicite care s ateste … starea de spirit din spatele … principiilor pe care orice arhitectur se bazeaz , în absen a c rora, orice încercare de articulare a acestora devine o construc ie intelectual care spune mai multe despre pozi ia interpretului, decât despre ceea ce este interpretat.14 Îns LC amestec enun ul clar al acestor principii, starea sa de spirit, punctele de vedere ale criticilor – totul între acelea i coper i. Din acest punct de vedere, arhitectura pe care

11

Reyner Banham, Theory and Design in the First Machine Age, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, 1980, p.220.

Peter Hall, Ora ele de mâine, All Educational, Bucure ti, 1999, p.231.

13 Beatriz Colomina, Privacy and Publicity. Modern Architecture as Mass Media, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 1996, p.2.

14 Kruft, op.cit., p.13.

12

o realizeaz este prezentat în timp real în momentul conceperii i/sau în cel al construc iei i este supus aten iei publicului pentru înc o dat , dup realizare, mediat de filtrul prezent rii ei anterioare în c r i. Astfel livrat în pachete de tipul proiect i discurs, arhitectura sa se ascunde sau se arat întotdeauna prin filtrul discursului autorului, în care se ascund multe dintre ideile care îi constituie fundamentul.

Caracterul neconven ional al c r ilor sale se extinde i asupra rela iei textului cu imaginile i cu paginile însele, toate subordonate integral voin ei arhitectului. C r ile devin construc ii în sine – text i imagine.

Toate acestea sunt argumente menite s îl defineasc pe LC ca (poate prim) reprezentant al unui tip special de practic reflexiv i hipermediatizat , a c rei similaritate cu condi ia contemporan a unor anume arhitec i este evident . În acela i timp îns , felul în care acest tip de practic î i exercit influen a în interiorul profesiei nu se limiteaz nici la prelu ri mimetice, formale, nici la copierea unei metode i nici la transmiterea clar a unui set de valori.

În concluzie, ideea de baz de la care plec este aceea c opera scris a lui LC este o sum de fragmente teoretice a c ror totalitate, fie uneori dificil de perceput, are o relevan mai larg pentru secolul XX. Lucrarea investigheaz coordonatele principale, temele esen iale i formele specifice ale c r ilor arhitectului, i s urm reasc cum se reg sesc acestea în teoria i practica care i-au urmat.

Cele dou premize pe care m bazez sunt c teoria arhitecturii nu are o form i un con inut stabile în nicio epoc anume i cu atât mai pu in de-a lungul istoriei, i c relevan a unui text ca teorie de arhitectur const într-o rela ie care se stabile te între o anume oper scris ( i/sau desenat ) i practica arhitecturii sau scrierile care i-au urmat.

Descrierea lucr rii i a metodei Lucrarea este alc tuit din dou p r i. Prima parte se concentreaz asupra c r ilor lui LC i încearc s disting în acestea structura teoriei pe care o formuleaz , coordonatele principale ale viziunii autorului. În cazul de fa raportarea la c r i ca surse bibliografice primare se justific în mod suplimentar din cauza volumului covâr itor al literaturii de specialitate în domeniu care, în mod paradoxal, împiedic accesul la ele în dou feluri.

Pe de-o parte, pentru categoria celor interesa i de generalit i, literatura de specialitate înregistreaz rolul istoric central pe care LC l-a avut, neglijând îns pân recent influen a pe care arhitectul a exercitat-o în a doua jum tate a secolului, i favorizând astfel investigarea surselor istorice i a precursorilor modernismului interbelic. LC este prezentat, clasat i îngropat în istorii ale arhitecturii secolului XX care înregistreaz de regul (doar) proiectele revolu ionare ale autorului, Vila Savoye, Unité d’habitation, Capela de la Ronchamp i, poate, Chandigarh. Astfel relegat istoriei, LC înceteaz s mai intereseze ca scriitor, p strându- i numai gloria unei cariere deosebite ca arhitect practicant. În ultimii ani, interesul crescut pentru arhitectura modern postbelic , al turi de publicarea unor importante studii care privesc continuarea filonului modernist în perioada de dup cel de-al doilea R zboi Mondial, au condus la reorientarea aten iei c tre LC în ipostaza lui de autor de texte. Efectele acestei reorient ri au fost deopotriv seria de reedit ri a unora dintre c r ile sale cele mai prizate i apari ii editoriale inedite, cum sunt cea a carnetelor de c l torii sau volumele de scrisori.

Pe de alt parte, categoria celor interesa i de cercet ri mai detaliate ale personalit ii autorului, se v d confrunta i cu un alt labirint. Beatriz Colomina, vorbind despre Arhiva Le Corbusier, remarc capacitatea acesteia de a ascunde lucruri. Num rul urmelor transform cercetarea într-un proces nesfâr it, în care noi urme, noi feluri de a privi aceste urme sau feluri de a le privi ca urme pentru prima oar , produc continuu noi interpret ri care le înlocuiesc pe cele vechi.15 Mai mult decât doar labirintul arhivei pe care a fondat-o, c r ile însele, prin cantitate în primul rând, definesc un teren cu limite i profunzimi imprecise. Ele fac referire una la cealalt , se citeaz i se repet ; prezint cl diri construite i neconstruite, dar i detalii ale procesului de crea ie care trimit înapoi spre arhiv pentru consultarea coresponden ei, a carnetelor, a schi elor etc. Împreun , acest corp de lucr ri particip la reorientarea aten iei înspre figura lui LC, poate chiar în defavoarea operei construite în sine, care trebuie privit din nou, de aceast dat prin ochii autorului.

15

Beatriz Colomina, op.cit., p.11;

Fa de majoritatea lucr rilor sintetice despre via a i opera lui LC, care analizeaz i prezint cl dirile însele i caut informa ii suplimentare pentru proiecte în textele autorului (c r i sau arhiv ),16 am preferat o metod invers . Interesul s-a centrat dintru început pe cartea de arhitectur , ceea ce a dus la explicarea ideilor din c r i prin informa iile coresponden ei private, evitând orice interpretare a cl dirilor lui LC, atâta timp cât aceasta nu apar inea autorului însu i i nu era prezentat într-un text.17 Astfel, în prima parte m voi apleca asupra unora dintre c r ile cele mai influente ale lui LC, i voi analiza mijloacele utilizate în construirea c r ilor, temele abordate i structura aparent a textelor. Principiul care a stat la baza select rii titlurilor discutate în detaliu a fost în primul rând cel al notoriet ii. Din perspectiva contemporaneit ii, o singur publica ie pare s fac excep ie de la aceast regul 18 – Une maison – un palais (1M1P), iar alegerea acesteia este explicat pe larg chiar în introducerea discu iei despre carte.

Am împ r it studiul c r ilor lui LC în mai multe etape. Prima trateaz c r ile anilor 1920, în încercarea de a stabili ni te coordonate de pornire ale unei pozi ii care urmeaz s se explice din nou i din nou de-a lungul a patruzeci de ani i a unui num r impresionant de publica ii.19 În acest sens, am acordat o aten ie deosebit c r ii Vers une architecture (V1A), pentru c este prima care articuleaz multe dintre temele pe care autorul avea s le abordeze discursiv. Din nou, am acordat aten ie sporit c r ilor Urbanisme (URB) i L’Art décoratif d’aujourd’hui (ADA) la insisten ele autorului însu i care le prezint ca aripile primeia. Am folosit apoi cartea 1M1P pentru a discuta rela ia autorului cu obiectul c r ii, cu institu ia CIAM-urilor i pentru o digresiune legat de caracterul rigid prescriptiv al viziunii teoretice a lui LC, a a cum reiese din publica iile anilor 1920. De fiecare dat am încercat s elimin cât mai mult din repeti iile care s-ar fi impus ca oglind a reiter rii ideilor proprii ale autorului, desigur în m sura în care noi nuan e nu impuneau o reevaluare a rezultatelor par iale anterioare.

Am folosit apoi exemplul c r ii Ville radieuse (VR) pentru a sintetiza ideile anterioare ale autorului i a marca un moment de maturitate autoreflexiv în care forma discursului, ca i adresantul, se modific .

Ultimele c r i discutate – La Charte d’Athènes (ChA), Le Modulor i Modulor 2 (M/M2) – definesc un moment al orient rii teoriei lui LC înspre codificarea în forme transmisibile. Pentru aceasta, în prima carte am investigat îndeosebi stabilitatea viziunii autorului în condi iile unei formul ri dogmatice: cât din viziunea ini ial se cerne în articolele ChA, cu ce pre i cu ce rest. În paralel, cuplul M/M2 vorbe te despre preocuparea autorului în direc ia unei sinteze a propriei

16 În opinia mea, lucrarea de referin în acest sens r mâne cea a lui Stanislaus von Moos, Le Corbusier: Elements of a Synthesis, recent reeditat , revizuit i l rgit de autor la 010 Publishers, Rotterdam, 2009.

17 Dup tiin a mea, lucr ri care s se concentreze exclusiv pe textele lui LC sunt foarte pu ine. Dintre acestea, excelenta carte a lui Catherine de Smet, Vers une architecture du livre. Le Corbusier: éditions et mise en pages 1912-1965 (Lars Mueller Publishers, Baden, Elvetia, 2007) urm re te arta tipografic a lui LC i se concentreaz , ca atare, asupra manierei de realizare a c r ilor, în defavoarea discut rii con inutului de idei al acestora. O abordare similar celei pe care o propun, îns orientat c tre alte scopuri decât decelarea con inutului teoretic al c r ilor lui LC poate fi teza de doctorat a lui Françoise Bradfer, Le travail d’écriture chez l’architecte. L’invention de le Corbusier ou l’accomplissement de la mémoire.

Instrumentalisation et opérationnalité de l’écriture, Université catholique de Louvain, Faculté des sciences appliquées, 2002.

18 În epoc , cartea în cauz a jucat un rol esen ial în coagularea modernismului în jurul institu iei CIAM-urilor.

19 FLC noteaz 47 de titluri, dintre care doar dou ap rute înainte de V1A: Étude sur le mouvement d'art décoratif en Allemagne, 1912 i Après le cubisme, 1918. Pentru bibliografia complet a lui LC vezi http://www.fondationlecorbusier.fr/corbuweb/morpheus.aspx?sysName=list&sysLanguage=frfr&sysParentId=25&sysParentName=&itemId=6451&itemPos=1&itemCount=47&itemSort=fr-fr_sort_date.

viziuni, care se proiecteaz în trecut pentru a include întreaga sa activitate i a închide întregul între coper ile unei c r i. Astfel, ca autor al M/M2, LC confirm juste ea c ut rii unor coordonate teoretice proprii de-a lungul carierei sale i deschide noi întreb ri cu privire la cartea de arhitectur ca mediu al acestora. În finalul primei p r i, concluziile urm resc efortul unificator al lui LC de a exprima propria viziune într-o form tip rit care ajunge s se identifice cu persoana autorului i caut s defineasc principalele coordonate ale acestei viziuni, a a cum reies acestea în baza c r ilor discutate anterior.

Cea de-a doua parte investigheaz maniera în care aspecte ale acestei viziuni personale, inerent subiectiv , se las interpretate i duc la na terea de noi perspective teoretice i noi rezultate practice. Pentru aceasta introducerea acestei p r i ridic problema con inutului tradi ional al textelor de teorie a arhitecturii, a scopului lor i a formei în care acestea s-au articulat.

Prin opozi ie cu ipostaza istoric prescriptiv a teoriei arhitecturii,20 trei studii de caz urm resc în continuare alternativa textului teoretic ca nara iune poetic capabil s inspire noi c ut ri în domeniul arhitecturii, dar i noi unghiuri de a privi fenomenul arhitectural. Pentru aceasta sunt interpretate fragmente ale viziunii teoretice a lui LC, stabilind prelugiri ale ideilor autorului în texte i proiecte contemporane. În acest sens, esen iale nu vor fi cazurile în care opere construite ale arhitectului au constituit exemple de urmat sau imitat, ci situa iile în care ideilor lui LC li se poate stabili o filia ie fertil . Cl dirile realizate de LC vor interveni numai prin intermediul prezent rii acestora în textele autorului.

Dincolo de a justifica interpretarea c r ilor lui LC ca teorie de arhitectur , aceast abordare ridic dou probleme: 1˚

Decuparea unui întreg teoretic coerent i consecvent,21 ascunde o întrebare legat de m sura în care se poate vorbi în contemporaneitate despre transmiterea complet a unui set de valori tehnice i estetice prin intermediul scrierilor de specialitate. R spunsul negativ la aceast întrebare confirm peisajul teoretic fragmentat al momentului, pe care îl nuan eaz pentru c valideaz impactul i relevan a unui întreg teoretic puternic. Altfel spus, trasmiterea informa iilor de specialitate se dovede te a fi par ial , îns ea pleac de la o surs (în cazul de fa , c r ile lui LC) preocupat în mod obsesiv de a g si un r spuns la întrebarea c tre ce arhitectur ?

2˚

Cartea de arhitectur cap t la LC contururile unei opere artistice în sine, care îi sintetizeaz viziunea auctorial într-o manier în care nicio oper construit nu o va putea face. În paralel cu bog ia de interpret ri pe care acest nou produs profesional o permite i inând cont de viteza specific a mediilor prin care se transmite, discursul c r ii înlocuie te în bun m sur rolul pe care Kruft i-l atribuie în prin tradi ie arhitecturii construite – acela de a (re)informa în mod constant teoria. Dând seama exclusiv de un proiect teoretic individual, cartea câ tig o

20

Aceasta este amplu probat în cazul lui LC în cele mai dese situa ii luându-se ca exemplu cele 5 puncte ale unei arhitecturi noi sau ChA îns i. Ambele aceste cazuri sunt problematizate în prima parte a lucr rii.

21 Chiar dac (sau poate tocmai pentru c ) este personal.

libertate nemaiîntâlnit , al c rei risc se traduce, la limit , în circumscrierea mai vastei problematici a arhitecturii într-un spa iu tipografic ( i mai nou, virtual) i în desprinderea acestuia de practica de arhitectur .22 F r a g si un r spuns sau o solu ie real , lucrarea se limiteaz la observarea faptului c acest produs teoretic este specific în contemporaneitate acelui tip de practic pe care am numit-o reflexiv , i ca atare, în strâns leg tur cu arhitectura construit .

La un alt nivel îns , cele dou probleme enun ate se completeaz i se rezolv reciproc dând mai mult sens dinamicii relative a practicii i teoriei: formatul teoretic al c r ii de arhitectur a lui LC este sursa unor interpret ri par iale care îi deformeaz sensurile originare, dar permit pe aceast cale unor fragmente ale con inutului ideatic s - i caute noi sensuri în noi contexte.

Aceste interpret ri ale viziunii autorului urm resc în mod continuu relevan a mai general a arhitecturii, într-o relativ independen fa de inten iile originale i universul autorului.

De cealalt parte, bazându-se pe o viziune tare, care unific forma i con inutul i se traduce voalat în realiz ri practice, cartea de arhitectur în sine devine expresia unei subiectivit i a c rei contribu ie teoretic cea mai pre ioas st în efortul individual investit în a da un sens personal profesiei. În acest sens, studiul se opre te f r a formula un r spuns r spicat la întrebarea legat de coordonatele contemporane ale teoriei. Concluziile sale par iale confirm statutul de teorie al c r ilor lui LC (doar) pentru c ele reu esc s defineasc în spa iul tipografic un întreg creativ, coerent i puternic, care, dincolo de caracterul idiosincratic al r spunsurilor pe care le ofer , se dovede te capabil s inspire noi c ut ri profesionale, teoretice i practice.

22 Circula ia idealurilor ultime la care arhitectura s-a raportat înc de la începuturile teoretiz rii moderne a acesteia în Rena tere r mâne de evaluat fa de aceast problem . În esen , este vorba despre maniera în care contribu ii subiective, personale ajung s împing înainte un domeniu mai vast – teoria i practica de arhitectur – în numele i pentru o societate întreag .

Le Corbusier. C r ile Primele c r i. Teza anilor 1920 Lectura primelor c r i (V1A, URB, ADA) surprinde dou aspecte ale teoriei lui LC. Primul ine de persisten a esen ei filonului clasic al teoriei, care postuleaz ca obligatorie raportarea operei de arhitectur la ordinea lumii în care se înscrie, filon care se infiltreaz în forma discursului teoretic i care informeaz zona idealurilor armoniei, echilibrului i ordinii. Cel de-al doilea se refer la declinarea acestui raport în modernitate în favoarea unei interven ii revolu ionare în care gestul creator, chiar dac puternic ancorat în realitate, ajunge s o remodeleze. În elegerea acestei prerogative a artistului modern, a acestei datorii de a remania [Natura] i de a o repune în mi care pentru a satisface mai mult omul,23 ca semn sub care se face sinteza personal a lui LC dintre etic i estetic , duce la considerarea totalit ii viziunii personale pe care autorul o propune ca parte indisolubil a concep iei sale teoretice. Dincolo de substan a textului care descrie uneori într-o manier contradictorie coordonatele func ionale, estetice sau sociale ale arhitecturii, originalitatea compozi iei teoretice pe care V1A o reprezint este dificil de argumentat altfel decât la nivelul formal al retoricii, al mijloacelor tipografice i al metodei de ilustrare de inspira ie jurnalistic i, mai ales, la nivelul proiectului utopic pe care autorul urmeaz s -l detalieze în urm toarele sale c r i.

Din tot acest vârtej de concepte, precepte, sentin e, sloganuri i refrenuri se pot distinge trei tr s turi ale textului coerente între ele i urm rite cu o relativ consecven . Prima ine de în elegerea limbajului imprecis al textelor ca parte a unei viziuni poetice asupra lumii, a menirii disciplinei i a profesiei, a c rei coeren nu are a fi dovedit ra ional nim nui (în pofida râvnei autorului).24 Cea de-a doua ine de capacitatea lui LC de a presim i un moment de reconfigurare general a societ ii i de a participa activ la provocarea acestei transform ri.

Decurgând de aici, cea de-a treia tr s tur se refer la politica de promovare a arhitecturii i urbanismului pe pozi ii decizionale care ajung s rivalizeze cu autorit ile din politic i administra ie. Aceast a treia tr s tur implicit textului lui LC se leag de sesizarea unui vid teoretic, care deschide posibilitatea oric rui individ s î i proiecteze asupra lumii propriul proiect, propria viziune artistic i s construiasc reperele teoretice (estetice i etice) ale propriei utopii.25 Indisolubil legat de formularea unei nara iuni fondatoare a arhitecturii, în m sura în care constituie pentru aceasta o ramp de lansare la o scar nemaiîntâlnit , oportunitatea unei noi viziuni 23

Paul Valéry, Eupalinos, L’ame et la danse, Dialogue de l’arbre, Gallimard, 1945, p.184. Vezi i Paradoxe sur l’architecte, idem, p.102.

24 … in his writings it is clearly more important for him to make his ideas manifest than it is to make them logical. But in this, there is no doubt that he succeded, more than any other architectural theorist of the time. His illogicalities have always been common knowledge, but his ideas have been accepted in spite of that – or, more likely, because of that. Reyner Banham, op.cit., p.262.

25 În leg tur cu aceasta, Colin Rowe (Collage City, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 1978) descrie maniera în care fuziunea dintre dou mituri, cel al Arcadiei i cel al utopiei clasice, st la baza apari ia utopiei activiste a post-iluminismului (p.13 i passim.) i duce la schimbarea moralei utopice (p.19) în sensul transform rii «societ ii bune» (the good society) dintr-o referin moral i o condi ie ipotetic , într-un el realizabil. Pentru Rowe, vezi îndeosebi introducerea i capitolele Utopia: Decline and Fall i After the Millenium, pp.2-49.

arhitecturale este nu doar ideea pe care LC o sus ine în ultimul capitol din V1A, ci i cea al c rei suflu mesianic str bate întreaga carte i totalitatea celor pe care le va scrie.

Sprijinindu-se a adar pe concepte tari ale teoriei clasice (utilitate, ordine, armonie), teoria lui LC, a a cum apare în V1A, URB i ADA, construie te un alt tip de unitate teoretic în care arhitectura veritabil se identific cu arta ridicat la rangul unei datorii morale care gestioneaz atât activitatea creatorului, cât i pe cea a omului contemporan contemplativ.

Despre utilitate se poate spune c joac un rol vital, dar i paradoxal secundar. Vital, în m sura în care aceasta constituie principalul cap de acuzare la adresa tradi iei arhitecturii clasice i, deci, este argumentul esen ial în vederea schimb rii. Secundar, fiindc utilitatea nu calific în mod esen ial decât specia inferioar a noii arhitecturi pe care autorul o promoveaz .

Cât despre ordine i armonie, principalele idealuri în numele c rora militeaz LC, acestea cap t prin poetizare excesiv accep iuni absconse. În elegem c ordonarea ca proces de rela ionare a p r ilor cu întregul 26 este responsabil pentru generarea (p strarea) armoniei i, deci, se aplic atât la nivelul obiectului de arhitectur , cât i la nivelul a ez rii. În privin a dimensiunii urbanistice a ordinii, Adrian Forty noteaz cu pertinen atât suprapunerea de sens dintre ceea ce arat ordonat (uniform, regulat) i conceptul de ordine, cât i implica iile politice ale cuvântului prin care ordinea devine supunere sau pace social .27 Ambele accep iuni sunt îndrept ite într-o anume m sur i pentru textele lui LC. Ceea ce scap , în schimb, acestei explica ii este continuitatea folosirii termenului în perioada modern în sensul care desemneaz o calitate intrinsec obiectului de arhitectur , care îi dep e te limitele i îl conecteaz astfel la ordinea natural a lumii. Geometria – a doua condi ie definitorie a ordinii arhitecturale despre care vorbe te autorul – este vehiculul ob inerii acestei armonii prin analogia care se stabile te între crea ia arhitectural i natur . Îns , dup cum o dovede te i suprapunerea pân la identitate a acestor concepte cu cele pe care se bazeaz arhitectura clasic , aceast citire nu d seama despre valorile esen iale pe care se construie te pozi ia lui LC. Prezentat în fragmente în cele trei c r i, principalele calit i ale proiectului s u teoretic sunt caracterul poetic (1), cel umanist (2) i anvergura (3).

Poezia viziunii lui LC (1) reu e te s in împreun – f r rigoare logic , dar în numele ra ionalismului – conceptele clasice ale ordinii i armoniei i coordonatele tranzitorii ale lumii contemporane i s le contopeasc într-o arhitectur care se substituie crea iei în m sura în care devine, al turi de lumea natural în care se înscrie, suportul reflec iei ra ionale a omului modern. A a cum o prezint LC, arhitectura este în acela i timp produsul logicii pure i mister care se cere în eles. În elegerea, aceast contemplare rece, retraseaz reinventând sensul pe care îl d creatorul. Aceasta devine chiar scopul pe care LC îl traseaz umanit ii i etalonul ei 26 Adrian Forty, op.cit., p.240: The English word ‘order’ has a superabundance of meanings – the Oxford English Dictionnary gives thirty one for the noun […] Only a couple of these are specific to architecture, but it would be too much to expect that in its architectural currency, ‘order’ should have resisted promiscuous relations with at least some of … the other meanings. The clearest way to understanding ‘order’ in architecture is to look at the ends to which it has been directed. Until the early 1970s (when the entire significance of order shifted) these are four: 1. attainment of beauty, through a relationship of parts to the whole; 2. the representation of ranks (orders) of society; 3. the avoidance of chaos, through architecture’s use as a model, or instrument, of social and civic order; 4. in an urbanistic sense, to resist the inherent tendency of cities to disorder.

27 idem, pp.243-248.

spiritual (2). Astfel în eleas , viziunea arhitectural-urbanistic a autorului nu se limiteaz la definirea unui cadru construit, ci î i dep e te limitele disciplinare antrenând societatea în ansamblul ei. Nu în ultim instan , anvergura acestui proiect teoretic (3) se traduce în capacitatea de a angaja într-o viziune global totalitatea lumii naturale i istoria, precum i de a îi integra societatea în coordonatele sale contemporane. În acest sens contribu ia teoretic a lui LC se înscrie printre speciile utopiei activiste pe care Rowe o descrie ca sintez a plas rii în trecut i respectiv în viitor a societ ii ideale i în convingerea accesibilit ii acestui ideal. Proiectul vizionar al lui LC probeaz pasiunea pentru utopie pe care Matei C linescu o consider o tr s tur a modernit ii îns i care izvor te dintr-o radical neîmp care cu imperfec iunea lumii date i [care] afirm c , indiferent cât de greu de atins, perfec iunea este accesibil omului ca fiin social .28 Înainte de a o construi, LC porne te la realizarea acestui ideal, proiectând o nou lume în i prin c r ile sale.

N scut din pozi ionarea etic i estetic a artistului modern în fa a lumii sale, din sensul pe care i-l atribuie, utopia este, conform lui Matei C linescu, mediul ideal i singurul posibil pentru rezolvarea poetic a contradic iilor interne ale modernit ii. În acest sens, f r s se dezv luie cu necesitate prin interpretarea conceptelor clasice ale teoriei arhitecturii, ceea ce define te cel mai bine pozi ia teoretic a lui LC se manifest în mediul pe care c r ile sale îl construiesc, sub forma proiectului teoretic (viziune, utopie) pe care îl creeaz . În ceea ce prive te cartea ca mediu de prezentare a viziunii autorului, 1M1P ilustreaz sudarea formei

i a con inutului c r ii într-un întreg artistic în sine. În prima parte imaginile sunt urm rite pas cu pas de textul între paragrafele c ruia apar mari spa ii goale ca i cum lectura ar putea parcurge în paralel de sus în jos deodat imaginea i cuvintele. În aceea i manier , spre finalul primului capitol LC sublimeaz textul pân la a ajunge s ocupe întreaga pagin cu doar dou rânduri. Rarefierea grafic a discursului rimeaz astfel cu simplitatea i puritatea imaginilor ar tate, iar aceast impresie vizual nu face decât s le sporeasc intensitatea: desprinse din logica frazei, cele câteva cuvinte câ tig în acest fel deopotriv o importan deosebit i o autonomie fa de argumentul liniar al discursului. Cuvintele i imaginile acestor pagini î i schimb statutul: cuvintele devin versuri, în timp ce imaginile se desprind de rolul unor simple ilustra ii pentru a se transforma în subiect de contemplare de sine st t tor. Într-o anume m sur se poate spune c LC probeaz prin tipografia c r ii chiar situa iile pe care le sus ine în arhitectura i urbanismul pe care le promoveaz : cartea deschis devine un mediu abstract, alb i totalizator care serve te la deta area net a semnelor imprimate, prin decontextualizarea lor. Publica ia se transform pe alocuri în album, mediu prin excelen dedicat privirii (reproducerilor) operelor de art , prin eliberarea spa iului fizic al paginii de alte semne superflue i ocuparea lui cu o imagine i un haiku: … i ne d m seama c aceast cutie lis , rigid este întins sub presiunea unor inten ii multiple; în aceasta g sim perceptibilul infinit.29

28

op.cit., p.73. Vezi i întregul capitol Modernitate, moartea lui Dumnezeu i utopie, pp.68-77.

1M1P, p.74,75. Am vrut s reproduc scena autorului cât mai fidel ceea ce presupune în mai multe din instan ele despre care vorbeam rotirea c r ii pentru a privi o imagine paginat pe orizontal , în în l imea c r ii. Interpretarea ie irii din spa iul cursivit ii textului pentru a intra în cel al contempl rii imaginii i, ca atare, schimbarea de statut a c r ii/paginii sunt astfel 29

Mai mult decât grij excesiv pentru condi iile apari iilor editoriale care-i vor purta numele,30 LC dovede te astfel o considera ie aparte pentru carte ca obiect de art . Cartea devine un mediu pentru transmiterea de idei, ceea ce o apropie înc o dat de arhitectur . Condi ion rile obiectului construit valoros în viziunea autorului pot la fel de bine s se aplice obiectului tip rit. Cel din urm poate de asemenea s fie privit ca … un eveniment indeniabil care survine în acel moment al crea iei când spiritul […] este ridicat de o inten ie mai înalt decât aceea de a servi i [când] tinde s manifeste puterile lirice care ne anim i ne dau fericire.31 Aceast inten ie înalt i clar pe care LC o reclam ca fundament al gestului arhitectural, vorbe te de fapt despre o etic profesional i personal care face ca fiecare gest omenesc (implicit i al autorului) s fie învestit cu calitatea de a fi act artistic. Gestul, ac iunea, mi carea încifreaz contribu ia estetic a individului la lumea din care face parte; lor le solicit autorul s fie exercitate cu deplin luciditate, conform unei inten ii clare, consfin ind în acest fel rostul individului.32 Recunoa terea dreptului de participant activ în lumea lui LC este condi ionat de aceast luciditate care în elege orice gest ca unul poten ial creator: Uit m c toate actele omene ti sunt într-o anume m sur o mi care. Ra iunea, ingeniozitatea aduc elemente, adev ruri pe care le putem considera indiscutabile pentru c sunt ra ionale; dar aceste elemente, n scute din analize, sunt prinse de un ritm care le leag unele de altele, le asambleaz , le compune, le ordoneaz , de un act care eman dintr-o voin .33 Aidoma arhitecturii, editarea unei c r i eman din aceast voin , dintr-o inten ie înalt a autorului, iar LC nu rateaz ocazia în niciuna dintre publica iile de care se îngrije te. El adaug con inutului c r ii un al doilea strat subtil care ine de forma grafic în care acest con inut poate fi prezentat cu sens. Aceast coresponden pleac de la premiza c forma c r ii se subordoneaz întâi imperativelor sale func ionale (similar unei cl diri), dincolo de care se deschide spa iul dedicat autorului-artist. În acest spa iu, forma c r ii ca produs artistic, ca efect al ac iunii prin excelen creatoare a omului, nu poate fi oricare, ci constituie înc o oportunitate pentru o ordonare superioar , una care s dea seam despre puterile lirice ale textului.34 Plecând de la aceste considera ii, se poate sus ine c îns i forma c r ii confirm una dintre caracteristicile esen iale ale viziunii autorului i anume modul s u de a privi. Aidoma obiectelor arhitecturale în spa iul neutru al ora ului-parc, sau aidoma obiectelor de art pe fondul alb al interiorului apartamentului, imagini i sec iuni anume ale textului sunt la rândul lor decontextualizate i, prezentate pe fondul imaculat al paginii, invitând la comtemplarea analitic i creatoare.

sus inute prin rotirea suportului. În urma acestei ac iuni, chiar textul paginilor anterioare, sau al celor care vor urma, devine ilizibil i particip la suspendarea absolut a rela iei privitorului cu imaginea.

30 Mon livre Une maison – 1 palais, se termine chez l’imprimeur, le photograveur. Dessins à faire, à mettre en page, légendes, collages etc, travail minutieux précis, long, scrisoare c tre mam din 12 iulie 1928, FLC, R2-1-115.

31 1M1P, p.1. Am evitat cuvântul «arhitectur » din citatul original.

32 Mais la vie de la carcasse, et la mort de l’esprit et du cœur, sont le plus abject sort, le plus terrifiant incident qui peuple d’épouvante les malheureux qui ont laissé ainsi se détruire en eux la force vitale qui est précisément ce dont ils sont résponsables, qui est précisément leur participation individuelle ici bas sur terre., scrisoare c tre mam , 10 ianuarie 1929, FLC, R2-1-167T. 33 1M1P, p.147.

34 Voi reveni la chestiunea interpret rii coresponden ei dintre text i forma c r ii ulterior în economia lucr rii, în discutarea unui alt produs editorial al lui LC, Les Plans de Paris.

Dincolo de acest discurs artistic al punerii în pagin , con inul c r ii 1M1P sistematizeaz cu mult mai mare claritate decât o f cuser c r ile precedente punctele tari ale pozi iei teoretice a autorului. Înc de la începutul c r ii afl m c : Arhitectura este un eveniment indeniabil care survine în acel moment al crea iei când spiritul, preocupat s asigure soliditatea operei, s mul umeasc exigen ele de confort, este ridicat de o inten ie mai înalt decât aceea de a servi i [atunci când] tinde s fac manifeste puterile lirice care ne anim i ne dau fericire.35 Dep ind utilitatea, aceast inten ie aduce o contribu ie din afara scopurilor practice ale construc iei, r mânând astfel o condi ie definitorie pentru arhitectura adev rat .36 Chiar argumentul istoric pe care LC îl aduce în favoarea unei noi raport ri la arhitectur se nuan eaz , ad ugând obiec iilor de natur func ional împotriva academismului, pe cele de natur estetic . Vocea Academiei nu mai este relevant pentru c a devenit manierism, automatism, modalitate necontrolat , o figura ie liric f r contact cu justa anima ie care a n scut-o odinioar .

A adar punctele de pornire ale unei arhitecturii veritabile ar trebui s in cont, pe de-o parte, de inadecvarea func ional a arhitecturii academice, i pe de alt parte, de aceast lips a ei de relevan poetic . Chiar dac propunerea de baz a lui LC r mâne aceea de a demara procesul reformator plecând de la argumentele func ionale (a se citi ra ionale) ale unui nou mod de via , el con tientizeaz nevoia unor fundamente ale arhitecturii de natur poetic i deleag explicit aceast sarcin resurselor individuale ale arhitec ilor: s ne ocup m de problemele rezonabile […] R spundem: a servi bine. A servi bine, dar a servi i zeul care g se te în noi. A trezi zeul din noi [este] bucuria profund i veritabil a acestei lumi.37 L’Ésprit nouveau pentru care militeaz LC este deci, întâi de toate, un spirit al individualit ii artistice.

Trebuie s r mânem avangard , închis , restrâns , ascu it … Dar trebuie s d m punctul nostru de vedere avangardist, pur, clar, chiar idealist, dac trebuie… i adaug c dac oamenii se adun , ei sl besc ca individualit i. Or noi trebuie s r mânem indivizi. Într-un alt cuvânt (ap r -m , Doamne!) arti ti, adic independen i, anarhi ti, sp rg tori de conven ii.38 Însumarea acelor asem n ri formale pe care LC le remarcase în V1A va constitui a adar stilul epocii39 într-o manier nedogmatic care nu va exclude contribu iile artistice personale al unui arhitect, ci dimpotriv , le va poten a.40

35

1M1P, p.1 i p.53. Fragmentul face parte dintr-o alt defini ie a arhitecturii pe care autorul o propune i care este reluat în carte în chip conluziv c tre sfâr itul capitolului intitulat Thèse.

36 Cette intention élevée devient pour nous, aujourd’hui, une définition de l’architecture. […] une intention autre que celle de simplement servir, idem, p.2.

37 Occupons-nous du problème raisonnable […] Répondre: Servir bien. Servir bien, mais servir aussi le dieu qui est en nous. Éveiller le dieu qui est en nous, véritable et profonde joie de ce monde, ibid.

38 Scrisoare adresat lui S. Giedion, din 8 mai 1929, FLC, E2-3-197.

39 vezi discu ia anterioar despre accep iunea cuvântului stil la LC, reînt rit de altfel i în aceast carte, îns f r nuan e suplimentare.

40 LC contrazice aici textual – chiar dac doar la nivelul inten iilor – una dintre interpret rile ulterioare ale contribu iei sale care consider c el a participat la instaurarea unui alt sistem normativ în arhitectur , care se va dovedi a fi mult mai constrâng tor i mai restrictiv decât fusese codul ordinelor în teoria clasic a arhitecturii.

Importan a i caracterul revolu ionar al pozi iei lui LC nu in de reducerea arhitecturii la caracteristicile ei func ionale, ci, dimpotriv , de condi ionarea arhitecturii adev rate de existen a unui proiect personal de natur artistic . Aceast responsabilitate a arhitecturii (L’architecture, c’est émouvoir) anun mai presus de orice imposibilitatea normei, i nu inventarea vreuneia noi. F r a intra în contradic ie cu diversele puncte de vedere enun ate de autor deja sau cu cele pe care urma s le articuleze ulterior, aceast pozi ie le adun pe toate în spa iul subiectiv al propriei viziuni poetice.41

1M1P cuprinde a adar majoritatea temelor dezvoltate în c r ile anterioare f r modific ri de sens importante i ilustrate în noi feluri care uzeaz printre altele de num rul important de cl diri pe care LC le construie te în aceast perioad .

Una dintre ideile care apare cu mai mare claritate în urma reformul rii materialului c r ilor anterioare i a condens rii acestuia într-un singur capitol este cea care define te perechea creator – contemplator în lumea nou pe care LC o construie te. Cei doi sunt lega i de procesul de ordonare a materiei în dublul efort de a participa la armonia natural i de a o în elege: Insufl m tuturor lucrurilor pe care le atingem o parte a pasiunii care ne anim i obiectul util devine el însu i pentru un timp […] o crea ie în care se înscrie mândria noastr , în care se încrusteaz afec iunea noastr . […]

De aceea, [spiritul] reclam ca regula jocului s fie net perceptibil , reclam s în elegem prin ce, prin ce mijloc, s-au ridicat lucrurile care ne emo ioneaz mai presus de ele însele. i dincolo de senza ia brutal , fizic pe care o provoac în noi opera considerat , intervine aceast lectur a operei care este ceea ce înseamn cuvântul arhitectur . Cople itoare, de o bog ie f r limite, inten ia devine clar . i în spiritul celui care o contempleaz se reconstituie, etap cu etap , evenimentul creator.42 Ideea este reluat ulterior i introdus în contextul contemporan al perioadei ma iniste: posibilitatea acestei în elegeri de ordin înalt pe care LC o rezum prin verbele «a sim i» i «a emo iona» (sentir, émouvoir) se deschide omului modern tocmai pentru c în elegerea prim este deja parcurs . Sensibilitatea modern este capabil s retraseze pa ii creatorului sprijinindu-se pe aceast descifrare a operei ca pe o trambulin care serve te drept punct de sprijin pentru a face un pas înainte.43 Prin aceasta, crea ia este un joc de consecin e44 care-l implic pe cel care o contempleaz în m sura în care aceast oglindire fertil devine imperativul fundamental al omului modern.

41 Fa de aceasta, se poate observa c cele ase puncte schi ate de LC în preg tirea programului de dezbateri al primului CIAM ating toate probleme obiective ale arhitecturii: acestea pot fi împ r ite în dou categorii – func ionale i publicitare.

Prima categorie cuprinde discu iile despre stil ca numitor comun al epocii, despre standardizare, igien i urbanism. Cea de-a doua categorie se refer la educa ia arhitectural i la promovarea arhitecturii moderne în fa a autorit ilor publice. Vezi Eric Mumford, The CIAM Discourse on Urbanism, 1928-1960, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2000, p.14.

42 1M1P, pp.4,5.

43 1M1P, p.34.

44 ibid.

În concluzie, la sfâr itul anilor 1920, în anul na terii Mi c rii Moderne ca sintez a contribu iilor unor participan i diferi i, ale c ror pozi ii nu erau clar definite i ale c ror scopuri erau adeseau în conflict,45 pozi ia teoretic a lui LC se articuleaz într-o manier coerent cu scrierile lui anterioare nuan ându-le i clarificându-le pentru a scoate în eviden esen a artistic a arhitecturii. Din aceasta decurg atât o nou responsabilitate individual pentru arhitect – obliga ia de a se raporta la actul de edificare ca reflexie a unei viziuni artistice personale, cât i o surprinz toare dinamitare a oric rui sistem de reguli a c ror aplicare ar putea garanta calitatea arhitectural .

45

Eric Mumford, op.cit., p.9. Na terea mitic (cum o nume te Mumford) a CIAM-urilor este în sine un produs al propagandei membrilor ei. Astfel, ea a fost prezentat în istoriografia oficial ca o coagulare spontan a unor voin e clar dedicate unei schimb ri, mai presus de divergen ele interioare membrilor în i i (acestea fiind evidente chiar i prin compararea variantelor german i francez ale declara iilor de la sfâr itul primului congres, cf. idem, pp.24-27). Îns , dincolo de încerc rile de datare exact a începuturilor unui front comun dedicat promov rii arhitecturii i urbanismului moderne, intervalul anilor 1927-1928 este în general acceptat ca fiind cel al contur rii acestuia.

CIAM i scrierile despre ora VR reprezint în viziunea autorului unul dintre cele mai importante proiecte editoriale ale sale.

Concluzie a cercet rilor sale în domeniul urbanismului din ultimii cincisprezece ani, proiectul Ville radieuse devine în acela i timp referin a viitorelor c r i pe care LC avea s le scrie. VR este a adar mai mult decât o carte; este suma tuturor reflec iilor autorului pe tema urbanismului.46 Titlul este însu i numele de cod pe care LC îl atribuie viziunii sale urbanistice care cuprinde arhitectura i urbanismul – f r a ad uga informa ii esen iale în ceea ce o prive te pe prima.47 Chiar mai mult, de aceast dat , proiectul s u vizionar se extinde asupra întregului spa iu al peisajului la o scar global . Atât în anii care au preg tit apari ia volumului, cât i ulterior apari iei editoriale, autorul folose te sintagma Ville Radieuse pentru a desemna nu un proiect, cât un ideal.48 Considerând ora ul ca interven ie uman în peisaj, LC îl reduce la un singur gest artistic care ia în st pânire toate elementele fizice ale unui ora tradi ional i le transform într-o infrastructur de locuit care este, mai presus de orice, un intrument al contempl rii (naturii).49 În acest fel, valoarea metaforic a proiectului se disput între propunerea unui mod de locuire semnificativ, în accep iunea autorului, i rolul pe care acesta i-l atribuie arhitectului-urbanist modern, cel de a angaja în mod creativ peisajul prin opere artistice care s concureze deopotriv scara acestuia i eternitatea naturii. Mary McLoud spune despre aceast etap creativ a carierei lui LC c … antreneaz o nou abordare a rela iei dintre natur i forma arhitectural : obiectivul nu mai este impunerea unei ordini geometrice asupra liniilor ondulatoare ale p mântului, ca în cazul Villei Savoye, ci o nou interpretare a esen ei lirice a acestora.50 Însumate, proiectele care sus in teza Ville radieuse dau seama despre pozi ia lui LC de a considera ora ul un artefact i despre preocuparea sa continu de a p stra domeniul construirii ora elor în sfera crea iei artistice umane cu orice pre . Prin aceasta, Ville radieuse se înscrie în filia ia direct a proiectelor renascentiste de ora e ideale51 – concepte ordonatoare simbolice, mai

46 …une somme de toute ce que j’ai édité sur cette matière, extras dintr-o scrisoare a autorului din 24 noiembrie 1933, c tre Tcherniavsky, FLC, B2-1-156 citat în idem, p.66.

47 Arhitectura veritabil valoroas , în sensul ultim despre care vorbe te LC în V1A, este pu in prezent în VR, îns considera iile urbanistice ale sale se sprijin pe arhitectura pentru num rul mare, acel tip de construc ie care reune te observa iile autorului cu privire la nevoia de modernizare a locuin ei de mas , f r îns a întruni în mod obligatoriu condi iile care s o califice drept arhitectur veritabil .

48 LC folose te sintagma Ville radieuse pentru a critica urbanismul american în Quand les cathédrales étaient blanches, în 1937.

49 Treating infrastructure as art, meaning its conversion into a social and aesthetic resource este prima din condi iile pe care Richard Ingersoll le postuleaz ca solu ie pentru p strarea unei vie i urbane … care depinde de capacitatea de a crea rela ii de responsabilitate în utilizarea resurselor teritoriului urban. Acest punct de vedere este cu atât mai interesant cu cât articolul trateaz formele pe care con tiin a civic ar trebui s le asume în noile forme urbane. Autorul pleac de la observa ia c spa iul fizic al ora ului este în esen lipsit de via , i c , atâta timp cât via a care-l ocup nu este conjunctural , ea vorbe te despre perenitatea unor valori (nu în ultim instan sociale), despre respectul pentru antecesori, despre memorie etc. la fel dup cum nu este exclus aportul unor noi valori care s insufle noi tipuri de spa ii urbane. Richard Ingersoll, The Death of the City and the Survival of Urban Life, conferin la simpozionul Urban Traumas. The City and Disasters, Center of Contemporary Culture of Barcelona, 7-11 iulie 2004.

50 Mary McLeod în articolul Alger, în Jacques Lucan, op.cit., p.28.

51 La Cité radieuse est un mythe. De même que les villes idéales de la Renaissance exprimaient le refus de l’ordre urbain du Moyen-Âge, appelé désordre, la Cité radieuse exprime le refus de la ville. La Cité radieuse n’a pas de nom, pas de lieu, elle n’existe pas, c’est un schéma […] Plus que les divers grands-ensembles qu’elle a indirectement produit […], elle reste l’image abstraite et absolue, la fiction d’un urbanisme autre., Philippe Panerai, Jean Castex, Jean-Charles Depaule, Formes

degrab decât direc ii tehnice de dezvoltare – i constituie una dintre ultimele ipostaze a ceea ce Koolhaas nume te fanteziile îngem nate a ordinii i omnipoten ei […], înainte de redefinirea rela iei noastre cu ora ul nu în calitate de creatori ai acestuia, ci de supu i ai s i… 52 Îns , dac istoriografia a re inut cu prec dere accentul pus pe puterea absolut necesar realiz rii unui asemenea ideal, pe iluzia grandorii pe care a insuflat-o disciplinei urbanismului i pe e ecurile inevitabile ale realiz rilor acestuia, în cadrul literaturii despre ora , Ville radieuse r mâne o metafor a … reconcilierii artei i a politicii […] deasupra capriciilor artificiale ale democra iei moderne i ale func ionalismului steril53 i încifreaz filonul ordonator care, integrând principiile teoretice arhitecturale prezentate anterior, duce pân la ultimele consecin e urbane viziunea estetic a lui LC.

La o prim vedere textul ChA nu îl devoaleaz pe LC ca autor, altfel decât în registrul retoricii. Cartea î i asum pozi ia unei critici vehemente a urbanismului, dintr-o pozi ie aparent neutr (nu fa de doctrina CIAM), ceea ce contrasteaz cu pozi ia lui LC discutat mai devreme.

Totu i, la o analiz detaliat a explica iilor pe care textul le ofer fiec rui articol, g sim multe idei care se dovedesc coerente cu viziunea urbanistic pe care LC o exprimase în publica iile sale anterioare: – articolele dogmatice care vorbesc despre interven ia unei noi ere a ma inismului care reclam transformarea abrupt a a ez rilor pentru a corespunde spiritului epocii, sau despre imperativul de a construi înalt, cele care blameaz imaginea haosului…

– articolele aparent tiin ifice, bazate pe observarea atent a realit ii, cum sunt cele care promoveaz clasarea tipurilor de circula ie, cele care observ maniera în care lipsa condi iilor unei minime igiene contrazice nevoile fundamental umane, cele care sesizeaz contradic ia dintre viteza mijloacelor de transport mecanizate i fragmentarea esuturilor istorice ale ora elor, sau contradic ia dintre binele colectiv i ini iativele private inspirate de interese personale i promisiunea câ tigului, în absen a arbitrajului autorit ii publice.

– în fine, articolele care fac apel la imagini poetice, fie pentru a critica starea de fapt a ora elor, fie pentru a descrie imaginea limpede a viitorului ca promisiune a punerii în aplicare a articolelor. De exemplu, periferiile sunt deopotriv simbolul e ecului i al tentativei… o spum care bate la por ile ora ului… devenit maree, apoi inunda ie,54 în timp ce via a unei cet i este un eveniment continuu manifestat de-a lungul secolelor prin operele sale… din care eman lent sufletul s u.55

urbaines. De l'îlot à la barre, Éditions Parethèses, Paris, 2004, p.131. Chiar dac nu sunt de acord cu teza principal a c r ii (pierderea logicii, tiin ei i practicii esutului urban, culminând cu Unité d’habitation), critica autorilor adresat urbanismului Ville radieuse surprinde în mod corect majoritatea caracteristicilor viziunii arhitectural-urbanistice a lui LC. Prin aceasta se dovede te înc o dat o critic foarte pertinent , chiar dac pe alocuri tenden ioas .

52 Rem Koolhaas, Whatever happened to urbanism?, în S,M,L,XL, 010 Publishers, Rotterdam, 1995, pp.969-971.

53 Mary McLeod, op.cit., p.32.

54 ChA, p.44.

55 ChA, p.87.

Toate aceste teme se reg sesc, în forma i fondul lor, printre argumentele deja cunoscute ale autorului, acoperind pe rând ipostazele scrierilor sale. Îns ChA nu tr deaz cu aceea i u urin valorile estetice i spirituale pe care LC le plaseaz în fruntea concep iei sale urbanistice, i nici pe autorul s u ca vizionar.

Problema principal a identific rii viziunii urbanistice a lui LC în textul ChA nu ine nici de lipsa de coresponden dintre principiile ei generale i cele enun ate anterior de autor, nici de coinciden a detaliilor, ci de structura logic a argumentului, de ordonarea într-o alt ierarhie a motiva iilor pragmatice i a celor poetice.

Logica prezent rii articolelor ChA, subordonat principiilor împ r irii func iunilor într-un ora în locuire, loisir, munc i circula ii, î i tr deaz caracterul conven ional în maniera în care discutarea separat a acestora r mâne incomplet . De exemplu, calitatea locuirii este discutat în majoritatea capitolelor, f r formularea unei sinteze coerente. Locuirea se raporteaz deopotriv la (existen a i) planificarea corect a spa iilor func iunilor de proximitate i a celor verzi (tratat în capitolul loisir) i la îndep rtarea imobilelor de circula iile rapide care nu permit intersec ii dese (capitolul circula ii), în acela i timp în care construirea în în l ime ofer o solu ie la imperativele dedensific rii i al ra ionaliz rii, avantajul aerului curat i al priveli tii etc. (despre care vorbe te capitolul dedicat locuirii).

Prin contrast cu aceast structur , cartea VR, din care argumente întregi sunt de fapt reluate în ChA, d seama despre o dubl organizare a discursului în paliere care nu se intersecteaz .

La nivelul întregului, expunerea Ville radieuse se desf oar printre jaloanele titlurilor imprecise ale unor capitole introductive, care discut influen a noilor tehnologii sau noile preocup ri sociale i economice (Les techniques modernes, respectiv Les temps nouveaux).

Aceast introducere se continu cu prezentarea proiectului teoretic i a aplica iilor lui. La acest palier ceea ce r mâne esen ial de observat este c ora ul ca subiect al dezbaterii nu este niciodat fragmentat, nici din punct de vedere func ional i nici fizic pentru ca elemente ale acestuia s fie discutate separat. Altfel spus, p strând analogia ora ului ca organism, aici LC nu discut organe sau func ii, ci condi ion ri ale întregului organism care conduc la evolu ia speciei acestuia.

La nivelul detaliului, capitolele reu esc s concentreze în jurul unei singure problematici majoritatea implica iilor pe care aceasta le-ar avea, în acest timp ilustrând abundent explica iile cu propuneri proprii care preg tesc prezentarea propriu-zis a proiectului: Ceea ce trebuie explicat despre ora ul modern – Ora ul Luminos – se multiplic la infinit; fiecare chestiune rico eaz în toate direc iile.56 Spre exemplu, un capitol cum este Vivre! (Respirer) sare de la economia celor 24 ore dictate de ciclul solar, la reflectarea acestei caden e în via a omului prin succesiunea perioadelor de activitate i de recuperare, la critica ora ului existent care nu permite o asemenea ordonare sau disciplinare a programului, la combaterea criticilor unghiului drept ca expresie a acestei ordini… i se termin cu prezentarea unui fragment din Ville radieuse (ca alternativ la

56

VR, p.106.

extinderea în periferii prin ora e gr din ), pentru care argumentele se întind de la dimensiunile locuin ei, la densitatea medie, la suprafa a de teren eliberat i utilizarea acesteia pentru func iuni de proximitate a locuin ei… Capitolul mai dezbate chestiuni legate de însorire i orientare, de distribu ie eficient la locuin e i de economie, etc. conchide, la sfâr itul acestei pledoarii ame itoare care epuizeaz toate implica iile idealului anun at în titlu, c solu ia prezentat este perfect ( i singura posibil ).

Deci, în VR, atât la nivelul c r ii ca întreg, cât i la nivelul detaliului, LC folose te dou alte procedee în prezentarea tezei sale. Primul se refer supra-abunden a informa iilor i argumentelor care acoper i contopesc pân la confuzie planurile tehnic, arhitectural, filosofic, social sau politic ale discu iei. Dac saltul dintre acestea nu este întotdeauna logic, sau u or de urm rit, efectul final asupra prezent rii este cel al unei complexit i indeniabile a manierei în care este tratat subiectul. Cel de-al doilea procedeu, ine de ilustrarea continu a diverselor aspecte prezentate cu fragmente ale propriului proiect – cel al c rui întreg, pentru a se dovedi conving tor, trebuie s treac de succesiunea de teste mici care îl valideaz la nivelul detaliilor.

Prin contrast, în ChA, LC compune parc pe o structur care îi e str in . Viziunea sa despre ora este aceea i, îns , în textul cursiv al c r ii, este introdus fragmentar, în completarea articolelor deja sistematizate, i trebuie recompus din pasajele care comenteaz articolele principale. În continuitatea ideilor anterioare ale lui LC, arhitectura r mâne activitatea care asigur principiile unei ordini superioare, care contamineaz urbanismul i se confund cu acesta: Arhitectura conduce destinul cet ii. Ea ordoneaz structura locuin ei…, grupeaz locuin ele în unit i de locuit…, rezerv spa iile libere în mijlocul c rora se vor în l a volumele construite cu propor ii armonioase. Ea amenajeaz prelungirile locuin ei, locurile de munc , terenurile consacrate destinderii…, stabile te re eaua de circula ii care va pune în leg tur diversele zone. Arhitectura este responsabil de bun starea i frumuse ea cet ii. Ea î i asum crearea sau îmbun t irea acesteia i ei îi revine alegerea i repartizarea diferitelor elemente a c ror propor ie fericit va asigura o oper armonioas i durabil . Arhitectura este cheia pentru orice.57 Responsabilitatea final a realiz rii arhitecturale nu poate fi delegat decât cuiva care va crea o ordine care poart în sine propria poezie, un arhitect vizionar, un artist a c rui interven ie va asigura urbanismul total, capabil s aduc echilibrul în regiune i în ar . Instaurarea planului va depinde de îndeplinirea unor condi ii preg titoare, prin care urbanismul se va afirma ca expresie a manierei de a fi a unei epoci. Aceste condi ii vor fi îndeplinite când principalele coordonate ale locuin ei vor fi spa iul, aerul pur i lumina solar , când spa iul destinat lucrului va înceta s fie un loc al aservirii i se va înnobila pentru c g zduie te o activitate uman natural , i când economia orelor libere va f uri o s n tate i o inim locuitorilor ora elor.58

57 58

ChA, p.114. Citatele care urmeaz sunt extrase din sec iunea Points de doctrine, pp.95-117.

ChA, p.64.

În concluzie, ChA pare s fie alc tuit din subansamblurile viziunii urbanistice descris de LC ca Ville radieuse, rea ezate în ierarhia celor patru func iuni CIAM. Îns dac într-un caz, logica prezent rii argumentului const în înl n uirea unor secven e care se suprapun cu prezentarea proiectului teoretic Ville radieuse i, în acest fel, asigur atât coeren a cu idealurile autorului, pe care proiectul le codific în forma virtual a unei viziuni utopice, în cazul ChA, fragmentele r mân disparate în absen a codului lor de recompunere.

Piesele care se cheam ChA – cele 95 de articole – pot fi mutate de oricine; citite în mod superficial, ele r mân totu i îndrumarul de bune practici cu sfaturi precise ( i propuse ca solu ii unice) vizând construirea în în l ime, zonificarea func ional strict i implantarea imobilelor într-o platform omogen de verdea . Îns , Ville radieuse nu reprezint rezultatul utiliz rii ChA în cheie normativ , ci idealul urban i motiva ia care au inspirat-o. În ceea ce prive te con inutul ideatic, ChA nu prezint o noutate fa de sensul în care am discutat teoriile lui LC, articulate într-o viziune global . Îns structura c r ii, maniera de sistematizare i simplificare a problematicii urbane, reprezint diferen a dintre proiectul utopic personal al autorului i încercarea de codificare a unor principii. Aceast sistematizare se desprinde de proiectul teoretic – de sertar, de expozi ie sau cel publicat – i se transform în ghid al practicii arhitecturale propriu-zise. În acest sens, ChA reprezint momentul în care o art poetic capabil s inspire practica devine un manual, o sum de norme prescriptibile.

ChA este documentul blamat în mod curent pentru diseminarea ideilor Ora ului func ionalist, conducând la aplica ii la scar mare i r spândite ubicuu. Îns e ecul de a prezenta un set de principii care s ghideze construirea ora elor nu poate fi m surat corect doar în balan cu tentativele urbanismului postbelic de a pune în aplicare articolele ChA. Dincolo de validarea principiilor ei, ChA trebuie în eleas ca încercare temerar de a crea ora e i de a afirma c , aidoma oric rui artefact uman, ora ele sunt opere realizabile, i, în final, ca arogan de a le concepe ca proiect artistic personal.

Sinteze

Argumentul din V1A definea dou paliere ale arhitecturii. Primul ar fi putut fi atins odat cu con tientizarea imperativului sincroniz rii cu realit ile civiliza iei ma iniste i enun area corect a problemei locuin ei moderne ca expresie a acesteia. Cel de-al doilea s-ar fi desprins de la sine din masa arhitecturii moderne astfel acumulate, prin diferen ele specifice pe care le introduce crea ia artistic pe fondul celei utilitare, prin interven ia emo iei artistice ca efect al unei armonii sesizate în oper i cu care privitorul rezoneaz . Semnificative nu sunt diferen ele pe care M le introduce fa de acest enun , ci nuan ele. Astfel, dincolo de dimensiunea sa poetic , afl m c Modulorul este o unealt dedicat unui dublu scop: a) rol intern: opera armonizat ; b) rol extern: a uni, a ralia, a pune în acord lucrul oamenilor actualmente divizat…59 Îns Modulorul nu va garanta valoarea artistic . Dac sensul practic al Modulorului (rolul extern) este un efect direct al alegerii unor dimensiuni precise din gama pus la dispozi ie de cele dou serii armonice, atunci armonia operei (rolul intern) este doar facilitat de aceasta. Infinitatea varia iilor posibile nu elimin posibilitatea unei alegeri inspirate a creatorului, dup cum nici nu exclude e ecul datorat lipsei de talent,60 ci creeaz condi iile propice apari iei armoniei. LC sus ine cu convingere dreptul la libertatea artistic pe care aceast infinitate de varia ii i de combina ii o confer i în elege s i-o p streze cu orice pre .61 Într-un sens, solu iile nefericite (nearmonioase) construite în baza sistemului de propor ionare al Modulorului confirm îns i posibilitatea crea iei libere, în cadrul pe care îl stabile te. Ele nu invalideaz principiul matematic al acestor coresponden e în sine, ci doar alegerea particular în cauz . Îns metafora pe care LC o utilizeaz îl compar cu un instrument specializat produc iei artistice prin excelen – Modulorul este o unealt de lucru pentru cei care creeaz …62 Acest statut îl plaseaz pe acela i palier cu pianul, care oglinde te ordinea nota iei muzicale, o ordine deja umanizat , organizat în intervale artificiale: … De trei secole aceast unealt este folosit , fiind suficient pentru a exprima ceea ce pare îns i fine ea spiritului: gândirea muzical – cea a lui Bach, a lui Mozart i Beethoven, cea a lui Debussy sau a lui Stravinsky, Satie sau Ravel…63 Compara ia cu pianul ca instrument fidel (acordat) îi permite în continuare autorului s delimiteze cu claritate rolul de unealt al Modulorului, în timp ce reafirm importan a crea iei veritabile – a compune, a crea, a inventa, a g si, a ar ta «ceea ce ai în burt », a atinge propor ia, poezia…64 În acest fel, aidoma traseelor regulatoare, Modulorul survine în crea ia adev rat ca 59

M, p.186.

D’aucuns veulent toujours acheter chez le droguiste ou chez le marchand d’illusions des trucs qui font du talent ou du génie! Pauvres types! Rien n’existe que ce qui est au fond de soi, et le Modulor «fait le ménage», sans plus., M, p.183; 61 Je contesterai toute formule et tout outillage qui m’enlèveraient la moindre parcelle de liberté. Je veux conserver intacte cette liberté… je riposterai: «C’est peut-être exact, mais ce n’est pas beau». Concluant sans retour: «Ça ne me plaît pas, je n’aime pas ça… » avec toutes les intuitions qui sont en moi suffisament présentes pour m’ordonner de décider: «Je n’en veux pas!», M, p.185.

62 M, p.180.

63 M, pp.15-16.

64 M, p.183.

60

o confirmare a posteriori a inspira iei artistice i o rafinare a unei intui ii. Ambiguitatea compara iei cu o unealt permite ca sensul de instrument al Modulorului s gliseze dinspre cel al unei metode de compozi ie, c tre rolul unui mijloc de expresie.65 Departe de a constitui o garan ie a calit ii arhitecturii rezultate, Modulorul tinde s asigure bazele unui nou limbaj arhitectural în toate coordonatele acestuia: într-o prim instan , el este o regul interpretabil , o regul deschis . El ofer o cale clar a c rei adoptare promite un standard de calitate minim, de natur pragmatic , în aceea i m sur în care reprezint un abecedar care permite în l area oric rui act uman la rangul de art cu condi ia interven iei gestului creator. În instan secund , el încifreaz într-o manier poetic leg tura dintre arhitectur i om, dintre crea ia uman i cea a naturii definind astfel orizontul de idealuri pe care autorul îl propune. În acest sens, Modulorul constituie, atât pentru construc ia func ional , cât i pentru manifest rile artistice înalte, semnul vizibil al unei ordini transcendente, o declara ie de credin într-o ordine care st dincolo de cunoa tere.66

Stanislaus von Moos afirma c … Modulorul supravie uie te ast zi ca o cheie c tre un univers poetic mai degrab decât un program pragmatic – ca o transcriere a unui sistem de numere al c ror scop este s fac vizibil o lume prea complex pentru a fi v zut sau în eleas în absen a lui… Ceea ce a r mas este sistemul în sine, sinteza i Utopia unei arhitecturi însufle ite.67 Ceea ce lipse te Modulorului pentru a alc tui o veritabil estetic arhitectural capabil s constituie reperul absolut pentru gestul rutinier i pentru manifest rile artei celei mai înalte deopotriv , ine tocmai de faptul c este, înainte de orice altceva, o propunere personal , o profesiune de credin din partea unui individ creator. Ordinea care d sens, pe care Modulorul o proiecteaz asupra întregii lumi, se bazeaz în mod indisolubil pe viziunea poetic a autorului. Arhitectura însufle it despre care vorbe te von Moos este reflexia unei concep ii despre lume, care încarc fiecare gest cu responsabilitatea de a se înscrie ca participant semnificativ – activ i receptiv – la acest univers. Ca atare, aceast viziune confer substan atât proiectului arhitectural al lui LC, cât i prezent rii i concep iei c r ilor sale. La r d cina acestui sistem poetic se g se te încrederea c lumea este, înainte de orice, o construc ie artistic a individualit ii creatoare. În acest sens, proiectele lui LC vor trimite în mod invariabil c tre o ordine în eleas ca fiind definit de o logic care arat dincolo de întregul arhitectural al obiectului,68 uneori dincolo de logica imediat a textului, c tre o ordonare în cheie personal a lumii, diseminat prin intermediul Modulorului.

65 Stanislaus von Moos (op.cit., p.317) observ c regula Modulorului, mai degrab decât alte principii propuse anterior în cadrul Mi c rii Moderne, ofer o alt cheie fa de regulile compozi iei clasice: … it will fail to serve classical ideas of ‘composition’ to begin with. While even an incompetent application of the classical orders will guarantee a certain degree of architectural rigour for a façade, the most systematic application of the Modulor cannot prevent visual disorder.

66 în original, sensul citatului pune în mod diferit accentul pe valoarea ( i pericolul) unei convingeri foarte personale propus ca regul universal i sus inut cu metodele argumentative tipice lui LC: The Modulor began as an ambitious but prosaic attempt to solve the problem of coordinated dimensioning throughout industry and ended up as an equivocal statement of faith in an order that lies beyond cognition, Robin Evans, op.cit., p.274.

67 Stanislaus von Moos, op.cit., p.317.

68 ibid.

Cartea de arhitectur . Concluzii Este adev rat c modernitatea, definit drept «tradi ie împotriva ei înse i», a f cut posibil avangarda, dar este la fel de adev rat i c radicalismul negativ al acesteia din urm i antiestetismul ei sistematic nu au oferit nici o ans reconstruirii artistice a lumii, pe care au încercat-o marii moderni ti. Matei C linescu 69

Modul de recitire a diferitelor c r i ale lui LC a c utat cu prec dere s discearn care sunt elementele structurante i cele de continuitate în scrierile lui LC, f r a c uta în mod particular enun urile dogmatice în defavoarea celor poetice, dar i f r preten ii de exhaustivitate sau de a fi cernut din c r ile sale singurul adev r istoric valabil. În urma unei astfel de lecturi orientate, maniera particular de a privi c r ile lui LC pe care am ales-o, scoate în eviden câteva concluzii de lucru organizate pe mai multe paliere.

OI.

În primul rând, ceea ce propune LC se este o viziune de autor. Publica iile de început se bazeaz pe observa ii asupra transform rii lumii începutului de secol XX filtrate de personalitatea autorului i sunt permeabile fa de ideile perioadei (abstractizare în art , evolu ia gândirii sociale în sensul democratiz rii societ ii, etica eficien ei i a eficacit ii, urgen a revolu ionar de a schimba lumea etc.) Odat consolidate, preocup rile teoretice ale lui LC se înscriu într-o traiectorie definit de premizele ini iale i devin în mod fundamental auto-referen iale.

O2.

În cel de-al doilea rând, maniera autorului de a se raporta la lume este esen ialmente artistic .

Astfel, coordonatele social , politic i economic î i g sesc fiecare locul în scrierile lui LC, ca parte a unei viziuni a societ ii moderne pe care artistul-autor o propune. Acestea devin p r i ale discursului s u – recunoscute uneori de lumea arhitecturii ca repere teoretice ale momentului – dar sunt modificate în permanen de viziunea personal a autorului, c rei i se subordoneaz . Altfel spus, autorul caut în mod continuu argumente de orice natur în sprijinul unui proiect creator de la care nu poate fi deturnat.

O3.

C r ile lui LC evolueaz spre o abordare teoretizatoare, în m sura în care se îndreapt deopotriv spre codificarea unui set de principii, reguli i referin e i se preocup de formularea unui orizont al idealurilor care s patroneze realizarea arhitecturii cu ajutorul primelor.

O4.

Proiectul teoretic al autorului se bazeaz pe o împletire foarte particular între coordonate estetice i etice: LC lucreaz în numele unui imperativ estetic care-l face s subordoneze retrospectiv întreaga sa activitate unui unic proiect care sintetizeaz pictura, sculptura, arhitectura, urbanismul i arta tipografic . La baza acestui întreg edificiu stau armonia (niciodat explicat în al i termeni decât prin sentimentele care rezoneaz într-o natur uman sensibil , i ordinea creatoare) ca sarcin perpetu a artistului de a compune într-o manier con tient i asumat . Odat formulat, acest proiect se infiltreaz în fiecare gest al autorului i se confund cu existen a sa.

69

op.cit., p.141.

În acela i timp, LC adopt o atitudine critic în fa a societ ii contemporane, iar proiectarea viziunii sale asupra lumii, prin intermediul planurilor urbanistice, ascunde o dubl pozi ie etic . Pe de-o parte, autorul se consider parte a unei elite culturale a c rei datorie i chemare este de a conduce societatea într-o manier luminat c tre un «mai bine». Acest «mai bine» se traduce la LC în mai artistic, mai profund, mai spiritual. Pe de alt parte, pandantul acestei datorii morale a autorului este obliga ia societ ii de a se supune condi iilor restrictive pe care proiectul utopic le impune: omul acestei lumi ideale este un autodidact, spiritualizat prin reflec ia asupra lumii (natur i art ), pentru care arhitectul construie te condi iile optime ale reflec iei contemplative.70 O5.

Coeren a intern a viziunii lui LC se bazeaz pe o manier de a privi care izoleaz i extrage obiectul asupra c ruia se concentreaz aten ia dintr-un fond neutru (tablou sau sculptur pe fondul peretelui alb, obiect de arhitectur proiectat pe fundalul verde al ora ului, imagine sau text pe pagin ). Aceast abordare permite c utarea sau proiectarea unei ordini finite a obiectului, ordine pe care Modulorul o extinde ca regul asupra totalit ii lumii fizice, luând-o în st pânire prin m surare i raportând-o la om ca referin absolut a crea iei. Prin urmare, acest fel de a privi ( i de a proiecta) rupe leg turile obiectului cu contextul s u propriu, i îl deturneaz acordându-i noi func ii în proiectul personal al artistului i în leg tur cu referin ele pe care LC i le stabile te.

O6.

Viziunea lui LC se traduce astfel într-un produs ermetic în ambele sensuri ale cuvântului. Întro prim în elegere, caracterul puternic personal al acesteia o face s fie un întreg izolat despre care s se poat vorbi ca despre o lume. Aceast caracteristic se bazeaz pe un mod de raportare la exterior riguros filtrat de personalitatea autorului, dar ascunde în acela i timp o for creatoare capabil de a defini un univers LC. Acesta este i sensul în care, referindu-se la ini iativa care s-a finalizat cu expozi ia aniversar de la Centrul Pompidou, Jacques Lucan afirm c alegerea formei enciclopediei pentru albumul expozi iei î i g se te sensul în preocuparea de a surprinde un num r cât mai divers de aspecte ale personalit ii arhitectului, f r a închide în mod rigid subiectul: … a aprecia întregul unei opere în toat întinderea ei conceptual i formal , f r încercarea de a o reduce la enun uri doctrinale simpliste, deopotriv u or de ap rat i de criticat.71 Lucan vorbe te despre un fir f r sfâr it de leg turi care se pot stabili în mod liber între diversele teme prin care se încearc definirea personalit ii lui LC, care rico eaz permanent pentru a crea noi în elesuri. Aceast totalitate niciodat epuizat a enciclopediei se oglinde te în c r ile autorului i mizeaz pe procedeele specifice cu care acestea sunt construite: trimiteri de la o apari ie editorial la alta, recuren a temelor, intersectarea discursului cu arta tipografic în paginare sau ilustrare etc.

70 De la prototipul casei Monol, la apartamentele Unit ii de locuit de la Marsilia, locuin a de mas pe care LC o propune d seama, la un alt nivel, despre aceast func ie contemplativ într-o dubl manier . Pe de-o parte, din punctul de vedere al tipologiei toate aceste scheme deriv din modelul studiourilor de artist pariziene ale începutului de secol XX i, ca atare, pun în mod metaforic un semn de egalitate între locuire i crea ie artistic . Pe de alt parte, astfel privit ca artist în atelierul s u, omului modern i se propune din start subiectul de contemplare sub forma sintezei prin art a ora ului i a naturii, pe care la Ville Radieuse pe care o reprezint .

71 Jacques Lucan, op.cit., Avertissement, p.4.

În alt în eles al cuvântului, caracterul ermetic al universului LC se explic prin glisarea continu între demonstra ia tiin ific i enun ul poetic, prin stilul ame itor i adesea criptic al scriiturii i prin intercalarea, f r alt logic aparent decât o intimitate a gândului, a unei mari cantit i de informa ii de foarte multe tipuri. Toate acestea duc la constituirea unui corp de lucr ri care, aidoma arhivei LC, ascunde mai degrab decât dezv luie r d cinile teoretice ale activit ii profesionale a autorului i devine, ca atare, prin excelen un fertil teren al interpret rii.

O7.

În acest sens, cartea de arhitectur a lui LC este o oper care reflect în sine calit ile pe care autorul le reclama arhitecturii în V1A. Dup cum calitatea operei construite se cl de te pe funda iile logicii func ionale, structurale, economice etc., dep indu-le, i cartea se alc tuie te aidoma din fragmente discursive care mizeaz pe argumentarea inteligibil , inute împreun de un liant conceptual artistic, care o plaseaz dincolo de în elegerea logic , în domeniul interpret rii poetice. Cartea lui LC devine un produs artistic în sine, o unitate de expresie original a mesajului i a mediului prin care acesta este transmis. Atât în form , cât i con inut cartea lui LC este de în eles în aceea i m sur în care se deschide ca obiect al interpret rii artistice.

Contribu ia teoretic a lui Le Corbusier C r ile lui LC probeaz mai multe dintre condi iile pe care Kruft le reclam textelor cuprinse sub umbrela generic a teoriei. Astfel, într-o prim faz , Kruft limiteaz – în mod conven ional i în spiritul eficacit ii propriului demers – domeniul teoriei arhitecturii la totalitatea scrierilor care î i propun în mod con tient acest scop. În a doua faz , Kruft restrânge în mod suplimentar domeniul, i propune o alt defini ie de lucru, de aceast dat în rela ie cu con inutul specific al lucr rilor: orice sistem scris, total sau par ial, bazat pe categorii estetice… fie i în cazul în care con inutul estetic este redus la func ional.72 Într-un alt sens, Kruft identific în continuare dou ipostaze ale teoriei care se desprind din rela ia pe care aceasta o între ine cu practica de arhitectur . Prima const într-un set de reflec ii post factum care completeaz , argumenteaz i ofer practicii un suport intelectual. Unele aspecte ale proiectului teoretic al lui LC se pot încadra cu u urin în aceast ipostaz a teoriei, a a cum a remarcat-o o important parte a criticii, care a privit în mod special rolul normativ al c r ilor sale. Îns identificarea i transmiterea acelor principii prescriptibile, capabile s garanteze o minim calitate a arhitecturii (scopul acestui demers) nu acoper totalitatea ideilor lui LC. În c r ile lui LC, identificarea normei este posibil , dar în elegerea resorturilor acesteia e ueaz în fa a unor enun uri poetice, prin care valoarea arhitectural veritabil este identificat cu actul creativ care dep e te normele prorpiu-zise.

Cea de-a doua ipostaz a teoriei arhitecturii conform lui Kruft, anume definirea de noi scopuri sau provoc ri pentru arhitectur , este i ea prezent în scrierile lui LC. Aceast dimensiune pune semnul echivalen ei între proiectul utopic al autorului i viitorul de c utat al disciplinei.

Orizontul de idealuri al disciplinei se întrevede numai pân la un moment dat (victoria func ionalismului în V1A sau generalizarea utiliz rii Modulorului). Dincolo de acesta, arhitectura veritabil va interveni de la sine ca efect al c ut rii armoniei care se poate stabili între natur , om i crea ia artistic . Calitatea acestei arhitecturi superioare de a fi art (în paralel cu imaginea artistului modern ca profet), o exonereaz de problematizarea propriilor scopuri; ea este, înainte de orice, crea ie, contribu ie original . În acest sens, se poate spune c , în c r ile lui LC, noile scopuri i provoc ri ale arhitecturii se disting în doi timpi: un prim orizont de idealuri în imediat, i, peste acesta, un al doilea palier care caracterizeaz prin excelen dimensiunea artistic a arhitecturii. Acest palier nu are rolul de a delimita scopuri i provoc ri; el promite c acestea vor exista întotdeauna, cât timp arhitectura se va p stra sub semnul c ut rii.

A adar LC scrie despre arhitectur într-o manier care ajunge s influen eze direct (prescriptiv sau prin copierea arhitecturii sale prezentat în c r i) i indirect (la nivelul ideilor) practica momentului, precum i pe cea care i-a urmat. În sensul defini iei slabe propuse de Kruft i citate la începutul acestui studiu, teoria arhitecturii este acel tip de reflec ie care între ine 72

Hanno-Walter Kruft, op.cit., p.15.

strânse rela ii cu practica arhitectural . Fa de pozi ia lui Choay care problematizeaz strict inten iile autorului ascunse în spatele textului, Kruft vorbe te despre efetele textului în lumea profesional , într-un fel, mult mai dificil de evaluat. Pozi ia lui Kruft calific teoria într-un mod cuprinz tor, chiar dac mai vag, i îi stabile te limitele ambigue ale orizonturilor f r a o defini cu precizie. Aceast îi confer o libertate de autodefinire a c rei consecin este îns i lipsa unei defini ii stabile în timp. Lipsa defini iei stabile devine elementul esen ial care-i permite disciplinei teoriei arhitecturii s evolueze în paralel cu practica de arhitectur , i cu transform rile societ ii, p strându- i în acest fel relevan a. În fapt, Kruft plaseaz aceast relevan la temelia disciplinei, i avertizeaz c f r rela ia cu practica, teoria gliseaz în domenii conexe arhitecturii (filosofie, politic , tiin e sociale etc.) i se dilueaz ca teorie specific .

Dac aceast influen asupra practicii, dublat de caracterul anticipativ i provocator, calific un text ca teorie, atunci contribu ia teoretic a lui LC const în totalitatea viziunii auctoriale sau, mai degrab , în fragmente ale acesteia? În con inutul prescriptibil al c r ilor sau în con inutul lor poetic? Teoria este cuprins numai în discursul c r ilor sale sau i în sinteza pe care LC o face între con inutul i forma unei c r i, adic în carte în sine? Toate aceste întreb ri solicit limitele tradi ionale ale ideii de teorie i sugereaz o evolu ie continu a acesteia atât în form , cât i în con inut.

Pentru a oferi un r spuns, fie acesta valabil doar pentru cazul particular al scrierilor lui LC, am luat în calcul mai multe din concluziile par iale rezultate în urma studiului concentrat asupra c r ilor sale.

OI.

Am evitat c utarea con inutului teoretic al c r ilor lui LC în continuitatea filonului prescriptibil al scrierilor autorului din dou motive. Primul ine de cum aceast direc ie este deja documentat nu în ultim instan în c r ile proprii, M i M2. Cel de-al doilea motiv se bazeaz pe afirma iile autorului însu i care plaseaz cu necesitate arhitectura veritabil dincolo de aceste norme. Ar rezulta c sensul teoriei de «a împinge profesia înainte» este de c utat mai degrab în con inutul poetic, interpretabil al scrierilor sale, în acele fragmente ale viziunii personale capabile de a inspira noi dezvolt ri teoretice i practice.

O2.

În acela i sens am interpretat i travaliul personal al lui LC de a concentra, în ultimele sale c r i, o viziune asupra arhitecturii sudat de forma artistic a mijloacelor prin care aceasta se exprim : discurs, desen, pictur , plastic , carte. Inten ia autorului de a încifra într-o form sintetic de art coordonatele principale ale acestei viziuni, se deschide mai degrab interpret rii poetice, i nu pare s fie destinat unor prelu ri identice, de altfel imposibile.

O3.

Imposibilitatea de a folosi materialul c r ilor, altfel decât ca surs de inspira ie, altfel decât prin interpretare, ine i de caracterul puternic personal al sintezei sale, de ceea ce am numit caracterul ermetic al acesteia.

O4.

În final, una dintre principalele coordonate stabile ale viziunii lui LC const tocmai în problematizarea continu a arhitecturii ca art . Prin aceasta autorul invit la în elegerea arhitecturii ca mod de raportare creativ la construc ia lumii, ca metafor a travaliului artistic în sine.

Prin urmare, putem s în elegem contribu ia teoretic a lui LC doar ca un întreg identic cu viziunea sa artistic al c rei accent cade pe aspectele poetice, care nu se las exprimate doar prin intermediul discursului, îns care pot lua forma c r ii–obiect artistic. Faptul c acest întreg teoretic ermetic se ofer în elegerii doar prin interpretare conduce în mod inevitabil la raporturi par iale cu sinteza personal a autorului. La aceasta contribuie i ambiguitatea care rezult din forma fragmentar a exprim rii acestei viziuni în scrieri i realiz ri punctuale, inute împreun de discursul autorului.

Aceast ambiguitate a dus la un num r impresionant de interpret ri i nuan ri ale teoriei lui LC în practica i teoria ce au urmat. Fa de unitatea viziunii personale a lui LC (pe care autorul însu i o caut , dup cum o dovedesc ultimele sale publica ii), caracterul fragmentar al prezent rii acesteia permite i încurajeaz desprinderea unor elemente din acest univers i utilizarea lor în practic sau teorie rupte fa de contextul lor ini ial (estetic, etic, politic) i, cu atât mai mult, separate de coeren a intern a operei autorului.

O asemenea opera ie a putut transforma fereastra în lungime într-o dogm a limbajului modernist, separat de ansamblul celor 5 puncte ale unei arhitecturi noi, în aceea i m sur în care a permis izolarea unor aspecte ale teoriei urbane a autorului de viziunea societ ii pe care LC o construie te prin proiectele sale teoretice. Îns dac aceste exemple probeaz rolul normativ i cel de model (Choay) pe care c r ile lui LC l-au cumulat, libertatea de interpretare pe care opera sa scris o permite, confirm tocmai importan a acesteia ca teorie de arhitectur , în sensul unei nara iuni capabile s inspire produc ia arhitectural i s o dirijeze nu doar întro manier reglementativ sau exemplar .

Fa de exemplele unor astfel de prelu ri care r mân la suprafa (a arhitecturii sau a discursului autorului) fragmentul teoretic pe care-l vom urm ri în continuare se distinge în dou feluri. La nivelul con inutului, decupajul încearc s desprind un element al turi de idealurile care i-au stat la baz , a a cum reies acestea din interpretarea întregului teoretic al operei autorului.

Decurgând din primul, la nivelul formei surselor originare pe care se sprijin , fragmentul teoretic se decupeaz împreun cu suma mijloacelor pe care autorul le utilizeaz (text, proiect, desen etc.) În acest fel, fragmentul teoretic se raporteaz la totalitatea sintezei ini iale a autorului i permite o interpretare integrat , dar creativ , care mizeaz pe maniera în care aceste surse se completeaz reciproc. În acest sens, studiile de caz care urmeaz , propun filia ii pentru câteva elemente foarte diverse care alc tuiesc acest univers coerent ini ial al lui LC i ilustreaz varietatea felurilor în care scrierile sale influen eaz deopotriv practica i teoria de arhitectur ulterioare.

Cele trei studii se concentreaz asupra unor idei din fundalul teoriei lui LC, pe care textele sale le las citite mai degrab printre rânduri decât într-o manier direct , idei care, prin leg tura dintre ele definesc universul ideal al autorului la mai multe paliere conectate: spa iul neconstruit, strada interioar i cl direa la scara ora ului.

Dintre acestea, primele dou studii se refer la dou ipostaze opuse ale spa iului public al proiectului teoretic al lui LC. Dac primul, Spa iul neconstruit, urm re te coordonatele spa iului public ca loc esen ialmente neprogramat i apolitic, destinat în mod fundamental

desf ur rii libert ii personale a individului, pe care LC o în elege ca reflec ie i introspec ie solitar , cel de-al doilea, Strada interioar , exploreaz modul de realizare i folosire a spa iului public, în eles ca loc de integrare social a individului. Cl direa la scara ora ului prive te opera construit dinauntru i din afar , în acela i timp. În acest fel, acest ultim studiu urm re te recompunerea fragmentelor discutate în primele dou într-un întreg simbolic a c rui miz dep e te proiectul teoretic al autorului ca utopie, i pune accentul pe viziunea sa prospectiv asupra disciplinei arhitecturii în sine.

Împreun cele trei studii vorbesc în feluri foarte diferite despre capacitatea arhitecturii i a teoriei de arhitectur de a se înnoi. În primul caz, Spa iul neconstruit urm re te maniera în care un loc esen ial al proiectului teoretic al lui LC poate stimula cele mai diverse pozi ii i cele mai surprinz toare deform ri. Astfel, dup critica anilor 1960 îndreptat asupra spa iului vag al urbanismului liber (mai degrab decât asupra spa iului reflexiv al Ora ului contemporan), p r i ale discursului originar al lui LC sunt confiscate în vederea promov rii oric rui tip de nou dezvoltare. Textul care descrie inutul utopic al lui LC vinde forme f r con inut, în timp ce destinul spa iilor neconstruite realizate, bazate pe inspira ia sa ini ial , probeaz în unele cazuri maniera în care spa iul neconstruit devine tocmai acel spa iu al reflec iei îndreptat asupra aspectelor politice, sociale i economice ale condi ii urbane contemporane.

Ca pandant interior al spa iului neprogramat i apolitic al spa iului neconstruit, Strada interioar se refer la încercarea de a construi noi spa ii publice independente de autoritatea politic i în administrarea i folosirea direct a unor comunit i, altele decât cele tradi ionale. F când în acela i timp trecerea c tre ultimul studiu, Strada interioar vorbe te despre c ut rile profesionale programatice ale secolului XX de a defini o arie între obiectul de arhitectur i ora , unde arhitectura s - i poat proba relevan a ca viziune a unei alte lumi. În fine, Cl direa (la scara) ora ului problematizeaz explicit aceast construc ie utopic i caut s traseze filia ia acelor coordonate ale proiectului vizionar al lui LC care leag în mod indisolubil arhitectura de urbanism.

Inversând pozi iile relative ale arhitecturii i a ideilor despre ora , Pier Vittorio Aureli propune o recitire a arhitecturii nu ca o tehnic autonom , ci ca un instrument activ care se adreseaz urbanismului i ora ului,73 care se exercit din afara concep iilor actuale ale ora ului despre sine, i mizeaz pe capacitatea viziunilor teoretice pe care arhitectura se bazeaz de a provoca de fiecare dat o reinventare a ora ului. C utând noi feluri de a în elege realitatea urbanistic post-suburban , aceast abordare deschide calea interpret rii fiec rei contribu ii punctuale i subiective ca o viziune posibil , capabil s dea un nou sens unei realit i altfel condamnate la un proces entropic implacabil.74 Demersul s u nu face distinc ia, de aceast dat , între cazurile

73

http://www.arch.columbia.edu/workpage/work/courses/history-/-theory/architecture-vs-city-politics-form (26 ianuarie 2010).

74 ibid.: Portrayed as a kind of software that generates an ever-growing number of complexities and contradictions, the urban mass has become the exclusive province of research in the field of architecture. The reality of the city is not only

proiectelor realizate i al celor de hârtie, îns porne te de la premiza c referin a final a arhitecturii este tipul de ora pe care proiectul de arhitectur îl induce.

Astfel, Aureli ofer o cheie pentru m surarea împreun a calit ii arhitecturale i a intensit ii teoretice prin evaluarea capacit ii fiec reia de a construi noi lumi, fie i doar pe hârtie. El stabile te o direc ie teoretic contemporan valid , f r s chestioneze esen a teoriei îns i: a ataca problema ora ului într-o manier teoretic … în scopul definirii unei alternative subiective fa de felul actual de a gândi lumea urbanizat . Scopul este acela de stimula crearea unor pozi ii teoretice active, i nu retroactive, care s chestioneze reprezentarea de sine a ora ului.75 Fa de miza acestor demersuri, definirea unor spa ii disjuncte pentru teorie i pentru practic devine nu doar imposibil de realizat, ci i secundar . Mai degrab decât separarea strict a celor dou , pozi ia lui Pier Vittorio Aureli afirm pentru înc o dat importan a în sine a reflec iei critice orientat în sensul edific rii.

Mai evident decât rezultând din interpretarea vreunui proiect realizat al s u, c r ile lui LC probeaz tocmai existen a acestei continue reflec ii critice, urm rit de autor în mod deliberat. Din aceast perspectiv , cartea lui LC devine expresia unei teorii – etimologic, viziunea pe care o proiecteaz asupra unei realit i pe care, astfel, o deformeaz i recompune în sensul propriei inten ii. Aceast viziune condamn arhitectura la un destin urban, pentru a-i reafirma apoi for a de a se reinventa i, prin aceasta, de a reinventa lumea pe care o construie te. În acest sens, formatul teoretic al lui LC – un text care, mai mult decât a prezenta viziunea autorului s u, o întruchipeaz , o simbolizeaz , o personific , prin sinteza dintre discurs, imagini, proiecte realizate i nerealizate etc. – reprezint un altfel de carte de arhitectur care între ine încrederea în evolu ia profesional bazat pe acea leg tur biunivoc pe care Kruft o stabilea între c r ile de arhitectur , i între acestea i arhitectura propriu-zis , i scoate în eviden atât rolul practicii reflexive, cât i pe cel al discursului creator, în economia care se stabile te între cele dou .

LC, schi proiect pentru Rio, Œuvres Complètes, vol.3, p.41

regarded and celebrated as a fact, relevant in its own right, but especially as an inexorable process of entropy in respect to which any anteriority of a theory as proactive language or as technique becomes meaningless.

75 ibid.: addressing the city theoretically by means of architectural conjectures for a subjective alternative for the present way of thinking the urban world. The aim is to stimulate proactive – rather than retroactive – theoretical positions based on the knowledge of the splintering forces that define the current post-sprawl landscape and that critically question the inclusive effects of globalization on the representation of the city itself.

Bibliografie

Literatur primar Lucr ri scrise de Le Corbusier Vers une architecture, Champs, Flammarion, Paris, 2004 (1955) Toward an Architecture, Getty Research Institute, Los Angeles, 2007 Towards a New Architecture, Dover Publications, New York, 1986 (1931) L’art décoratif d’aujourd’hui, Champs, Flammarion, Paris, 2004 (1925) Urbanisme, Champs, Flammarion, Paris, 2004 (1925) Une maison – un palais, Collection de L’Esprit nouveau, Crès, Paris, 1928.

Précisions sur un état présent de l’architecture et de l’urbanisme, Fondation Le Corbusier / Editions Altamira, Paris, 1994 (1930) La ville radieuse, Collection de l’équipement de la civilisation machiniste, Éditions de l’Architecture d’aujourd’hui, Paris, 1935 Quand les cathédrales étaient blanches. Voyage au pays des timides, Denoël-Gonthier, Paris, 1977 Sur les quatres routes, Denoël-Gonthier, Paris, 1977 La Charte d’Athènes. Avec un discours liminaire de Jean Giraudoux, Entretiens avec les étudiants des écoles d’Architecture, Editions de Minuit, 2004 (1957) Charta Atenei, ed. Bucovina, Colec ia “Lumea Nou ”, Bucure ti, 1945 Propos d’urbanisme, Éditions Bourrelier et Cie., 1946 Le Modulor, Fondation Le Corbusier / Birkhäuser 2000 ( Modulor 2, Fondation Le Corbusier / Birkhäuser 2000 ( Atelier de la recherche patiente [Le Corbusier, textes et planches], Vincent Fréal et Cie, Paris, 1960 Œuvres Complètes, vol.1-8, Birkhäuser, Basel, 1995 Le Corbusier. Lettres á ses maîtres, vol. I, Lettres á Auguste Perret, Dumont, Marie-Jeanne, ed., Éditions du Linteau, Paris, 2002 Les Conférences de Rio, Fondation Le Corbusier / Flammarion, Paris, 2006 Voyage d’Orient, Fondation Le Corbusier / Electa Architecture, Milano 2002 Documente de arhiv FLC – Fondul de coresponden Jeanneret, G. Ed., Marie i Albert Giedion, Siegfrid Gropius, Walter Candilis, Georges

FLC R1-6 FLC E2-3 FLC E2-11 FLC E1-12

1-181 (1917-1927) 187-271, 513-516 11-53 14-36

Literatur secundar Studii privind opera lui Le Corbusier Barbey, Gilles, Baudin, Antoine, Bienz, Peter, Célio, Marie-Eve, eds., Le Corbusier. La Suisse, les Suisses, Éditions de la Villette, Paris, 2006 Benton, Tim, Le Corbusier conférencier, Éditions du Moniteur, Paris, 2007 Benton, Tim, The Rhetoric of Modernism: Le Corbusier as a Lecturer, Birkhäuser, Basel, 2009; Benton, Tim, Les villas parisiennes de Le Corbusier et Pierre Janneret 1920-1930. L’Invention de la maison moderne, Éditions de la Villettte / Birkhäuser 2007 Bernhardt, Uwe, Le Corbusier et le projet de la modernité. La rupture avec l'intériorité, L'Harmattan, Paris, 2002 Bradfer, Françoise, Le travail d’écriture chez l’architecte. L’invention de Le Corbusier ou l’accomplissement de la mémoire. Instrumentalisation et opérationnalité de l’écriture, Université catholique de Louvain, Faculté des sciences appliquées, 2002 Colquhoun, Alan, Collected Essays in Architectural Criticism, Black Dog Publishing, London, 2008 Denèfle, Sylvette, Bresson, Sabrina, Dussuet, Annie, Roux, Nicole, Habiter Le Corbusier. Pratiques sociales et théorie architecturale, Presses Universitaires de Rennes, 2006 Dion, Mathilde, Ragot Gilles, Le Corbusier en France. Projets et réalisations, Group Moniteur, Paris, 1997 Ducros, Françoise, Le Couëdic, Daniel, Von Moos, Stanislas, de Smet, Catherine, Le Corbusier.

L’Œuvre plastique, Éditions de la Villette, Paris, 2005 Ferro, Sergio et al., Le Corbusier : Le couvent de la Tourette, Éditions Paranthèses, Marseille, (1987) 2006 Klopmann, André, Le Corbusier. L’Homme, éditions Slatkine, Genève, 1995 Monier, Gérard, Le Corbusier. Les Unités d’habitation en France, Éditions Belin, 2002 Pauly, Danièle, Le Corbusier: La chapelle de Ronchamps, Fondations Le Corbusier / Birkhäuser Verlag AG, 2008 Raymond, Henri, Segaud, Marion, Un éspace architectural Le Corbusier, Cahiers du Centre d’Études Architecturales, Bruxelles, 1970 Richards, Simon, Le Cobusier and the Concept of Self, Yale University Press, New Haven and London, 2003 Risselada, Max (ed.), Raumplan versus Plan Libre. Adolf Loos and Le Corbusier 1919-1930, Delft University Press, 1988 Rowe, Colin, The Mathematics of the Ideal Villa and Other Essays, The MIT Press, Cambridge, Massachsetts, London, England, 1977 Shaw, Marybeth, Promoting an Urban Vision: Le Corbusier and the Plan Voisin, Department of Urban Studies and Planning, Master of City Planning, MIT, 1991 Smet, Catherine de, Vers une architecture du livre. Le Corbusier: éditions et mise en pages 19121965, Lars Mueller Publishers, Baden, 2007 Vegesack, Alexander von, Moss, Stanislaus von, Rüegg, Arthur, Kries, Mateo (editori), Le Corbusier – The Art of Architecture, Vitra Design Museum, Weil am Rhein, 2007 Wogenscky, André, Le Corbusier’s Hands, The MIT Press, Cambridge, Massachsetts, London, England, 2006 *** , Le Corbusier. La Nature, Éditions de la Villette, Paris, 2004 *** , Le Corbusier. Le symbolique, le sacré, la spiritualité, Éditions de la Villette, Paris, 2004

Studii monografice Curtis, William J. R., Le Corbusier: Ideas and Forms, Phaidon, 1994 Frampton, Kenneth, Le Corbusier, Thames & Hudson, London, 2001 Jencks, Charles, Le Corbusier and the Continual Revolution in Architecture, The Monacelli Press, New York, 2000 Lucan, Jacques, ed., Le Corbusier. Une encyclopedie, Éditions du Centre Pompidou/CCI, Paris, 1987 Moos, Stanislaus von, Le Corbusier: Elements of a Synthesis, 010 Publishers, Rotterdam, 2009 Tzonis, Alexander, Le Corbusier. The Poetics of Machine and Metaphor, Universe Publishing, New York, 2001

Lucr ri dedicate arhitecturii secolului al XX-lea Attali, Jean, Hofland, H.J.A., Jameson, Fredric, Neymeyer, Fritz, eds., Considering Rem Koolhaas and the Office for Metropolitan Architeture. What is OMA?, NAi Publishers, Rotterdam, 2003 Avermaete, Tom, Another Modern. The post-war architecture and urbanism of Candilis-Josic-Woods, NAI Publishers, Rotterdam, 2005 Avermaete, Tom, Hooimeijer, Fransje, Schrijver, Lara, (ed.), OASE/71, Urban Formation and Collective Space, NAI Publishers, 2006 Banham, Reyner, Theory and Design in the First Machine Age, The MIT Press, Cambridge, Massachsetts, London, England, 1980 Banham, Reyner, (Banham Mary, Barker, Paul, Lyall, Sutherland, Price, Cedric, eds.), A Critic Writes: Selected Essays by Reyner Banham, Berkeley: University of California Press, 1999 Blau, Eve, Troy, Nancy J. (ed.), Architecture and Cubism, The MIT Press, Cambridge, Massachsetts, London, England / Centre Canadien d’Architecture, 1997 Colomina, Beatriz, Privacy and Publicity. Modern Architecture and Mass Media, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 1996 Colquhoun, Alan, Architecture moderne et changement historique, Pierre Mardaga ed., Liège, 1985 Colquhoun, Alan, Modern Architecture, Oxford University Press USA, 2002 Conrads, Ulrich, Programmes et manifestes de l architecture du XXe siecle, 2eme edition, Éditions de la Villette, Paris, 1991 Curtis, William J. R., Modern Architecture since 1900, 3rd edition, Phaidon, 1996 Deckker, Thomas (ed.), The Modern City Revisited, Spon Press, London, 2000 Evans, Robin, The Projective Cast. Architecture and Its Three Geometries, MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, England, 2000 Forty, Adrian, Words and Buidings. A vocabulary of Modern Architecture, Thames & Hudson, London, 2000 Frampton, Kenneth, Modern Architecture. A Critical History, Thames & Hudson, London, (1980) 1992 Fyfe, Nicolas R. (ed.)., Images of the street. Planning, identity and control in public space, Routledge, London, 1998 Ghirardo, Diane, Architecture after Modernism, Thames and Hudson, New York, 2003 Goldhagen, Sarah Williams, Legault, Réjean, eds., Anxious Modernisms. Experimentation in Postwar Architectural Culture, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2000 Heynen, Hilde, Architecture and Modernity. A Critique, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2000 Hitchcock, Russell, Johnson, Philip, The International Style, W. W. Norton & Company, New York, London, 1995 Koolhaas, Rem, S,M,L,XL, 010 Publishers, Rotterdam, 1995 Koolhaas, Rem, Kwinter, Sanford eds., Rem Koolhaas: Conversations With Students (Architecture at Rice, 30), Princeton Architectural Press, 1996 Koolhaas, Rem, Boeri, Stefano, Kwinter, Sanford, eds., Mutations, Actar Editorial, Barcelona, 2000 Lascu, Nicolae (ed.), Func iune i form , ed. meridiane, Bucure ti, 1989

Levin, David Michael (ed.), Modernity and the Hegemony of Vision, University of California Press, London, 1993 Lucan, Jacques, Composition, non-compostion. Architecture et théories, XIXème-XXème siècles, Presse polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 2009 Machedon, Lumini a, Scoffham, Ernie, Romanian Modernism. The Architecture of Bucharest, 19201940, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 1999 Micheli, Mario de, Avangarda artistic a secolului XX, ed. Meridiane, Bucure ti, 1968 Mumford, Eric, The CIAM Discourse on Urbanism, 1928-1960, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2000 Nesbitt, Kate, Theorizing a New Agenda for Architecture, Princeton Architectural Press, 1996 Ockman, Joan, Architecture Culture 1943-1968. A Documetary Anthology, Columbia Books on Architecture/Rizzoli, New York, 1993 Picon-Lefebvre, Virginie, Les espaces publics modernes. Situation et propositions, Group Moniteur, Peris, 1997 Provoost, Michelle, Rottenberg, Felix (ed.), Wimby! Hoogvliet: Future, Past and Present of a New Town, NAi Publishers, Rotterdam, 2008 Risselada, Max, Houwel, Dirk van der, (ed.), Team 10 1953-1981. In search for a utopia of the present, NAi Publishers, Rotterdam, 2006 Rowe, Peter G., Modernity and Housing, The MIT Press, Cambridge, Massachsetts, London, England, 1993 Sartoris, Alberto, Gli elementi dell’architettura funzionale, editore Ulrico Hoepli, Milano, 1941 Sert, José Luis, Can our cities survive? Based on the proposals formulated by the CIAM: an ABC of urban problems, their analysis, their solutions, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1942 Scully, Vincent, Modern Architecture and Other Essays, Princeton University Press, 2002 Smithson Alison, Smithson, Peter, The Charged Void: Urbanism, The Monacelli Press, New York, 2005 Smithson Alison, Smithson, Peter, The Charged Void: Architecture, The Monacelli Press, New York, 2001 Tournikiotis, Panaiotis, The Historiography of Modern Architecture, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2001 Vidler, Anthony, Histories of the Immediate Present: Inventing Modern Architecture, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2008 Walsh, Victoria, Nigel Henderson. Parallel of Life and Art, Thames & Hudson, London, 2001 Whyte, Iain Boyd, ed., Modernism and the Spirit of the City, Routledge, London, 2003 Wigley, Mark, White Walls, Designer Dresses. The Fashioning of Modern Architecture, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2001 ***, Ideals in Concrete. Exploring Central and Eastern Europe, Nai Publishers, Rotterdam, 2004 ***, 6th international architecture exhibition. Sensing the future. the architect as seismograph, la Biennale di Venezia, Electa, 1996 ***, 7th international architecture exhibition. Less aesthetics. More ethics, la Biennale di Venezia, Marsilio, Venezia, 2000 ***, Next, 8th international architecture exhibition, Marsilio, Venezia, 2002

Lucr ri generale de istoria i teoria arhitecturii i urbanismului Betsky, Aaron, Adigard, Erik, Architecture Must Burn, Gingko Press, New York, 2001 Davidson, Cynthia C., ed., Anywhere, Rizzoli, New York, 1993 Davidson, Cynthia C., ed., Anyway, Rizzoli, New York, 1994 Davidson, Cynthia C., ed., Anywise, MIT Press Cambridge, Massachusetts, London, England, 1996 Davidson, Cynthia C., ed., Anybody, MIT Press Cambridge, Massachusetts, London, England, 1997 Davidson, Cynthia C., ed., Anyhow, MIT Press Cambridge, Massachusetts, London, England, 1998 Davidson, Cynthia C., ed., Anytime, MIT Press Cambridge, Massachusetts, London, England, 1999 Davidson, Cynthia C., ed., Anytime, MIT Press Cambridge, Massachusetts, London, England, 2001 C linescu, Matei, Cinci fe e ale modernit ii. Modernism, avangard , decaden , kitsch, postmodernism, Polirom, Bucure ti, 2005 Choay, Françoise, La règle et le modèle, Seuil, Paris, 1980 Choay, Françoise, Pour une anthropologie de l’espace, Seuil, Paris, 2006 Choay, Françoise, Urbanismul, utopii i realit i, ed. Paideia, Bucure ti, 2002 Collins, Peter, Changing Ideals in Modern Architecture, 1750-1950, McGill-Queen’s University Press, 1965 Crowe, Norman, Nature and the Idea of the Man-made World, MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, England, 1995 Curl, James Stevens, Dictionnary of Architecture, Oxford University Press, 1999 Dodds, Tavernor, ed., Body & Building, MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, England, Hall, Peter, Ora ele de mâine, All Educational, Bucure ti, 1999 Hitchcock, Henry-Russell, Architecture : Nineteenth and Twentieth Centuries, 4th edition, Penguin Books (1958), 1978 Kaufmann, Emil, De Ledoux á Le Corbusier. Origine et développemnt de l’architecture autonome, Éditions de la Villette, Paris, (1933) 2002 Kinder, Herman, Hilgemann, Werner, The Penguin Atlas of World History, volume 2, From the French Revolution to the Present, Penguin Books, 2003 Kruft, Hanno-Walter, A History of Architectural Theory: from Vitruvius to the Present, Princeton Architectural Press, 1994 Lascu, Nicolae, Margineanu-Carstoiu, eds., Arhitectura ca Arta, Meridiane, Bucuresti, 1987 Merlin, Pierre, Choay, Françoise (ed.), Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement, PUF, Paris, 1988 Mumford, Lewis, The Culture of Cities, Harcourt Brace & Company, Orlando, Florida, (1938), 1970 Padovan, Richard, Proportion, Science, Philosophy, Architecture, E&FN Spon, London, 1999 Panerai, Philippe, Castex, Jean, Depaule, Jean-Charles, Formes urbaines. De l'îlot à la barre, Éditions Parethèses, Paris, 2004 Panofsky, Erwin, Perspective as Symbolic Form, Zone Books, New York, 1991 Pérez-Goméz, Alberto, Architecture and the Crisis of Modern Science, MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, England, 1983 Pérez-Goméz, Alberto, Pelletier, Louise, Architectural Representation and the Perspective Hinge, MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, England, 1997 Pérez-Goméz, Alberto, Parcell, Stephen, eds., Chora 1, Intervals in the Philosophy of Architecture, McGill-Queen´s University Press, Montreal, Canada, 1994 Pérez-Gómez, Alberto, Polyphilo or the Dark Forest Revisited: an erotic epiphany of architecture, The MIT Press, Cambridge, Massachsetts, London, England, 1994 Rowe, Colin, As I was saying, MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, England, 1996 Rowe, Colin, Collage City, MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, England, 1984 Summerson, John, The Classical Language of Architecture, Thames & Hudson, London, 1980 Venturi, Robert, Complexity and Contradiction in Architecture, The Museum of Modern Art, New York,1966 Wittkover, Rudolph, Architectural Principles in the Age of Humanism, Academy Editions, London,1998 Wölfflin, Heinrich, Principles of Art History, Dover Publications Inc., New York, 1950

Periodice i articole în periodice Banham, Reyner, The Last Formgiver, în The Architectural Review, London, 1966, pp.97-106 Besset, Maurice, Inauguration de la Fondation Le Corbusier, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.152, 1970, p.V Ciriani, Henri, L’œil du maitre. A quoi nous sert Corbu?, interviu de Francois Chaslin, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.252, 1987, pp.52-57 Ciucci, Giorgio, The Invention of the Modern Movement, în Oppositions, nr.24, 1981, pp. 69-91 Ehrmann, Jacques, Habiter l’utopie?, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.150, 1970, pp.IXEmery, Pierre-Andre, A propos de l’inauguration de la Fondation Le Corbusier, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.152, 1970, p.VII Emery, Pierre-Andre, Les CIAM et la Charte d’Athenes, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.158, 1971, pp.28-37 Frampton, Kenneth, L’autre Le Corbusier: la forme primitive et la ville lineaire, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.249, 1987, pp.2-6 Gold, John R., Creating the Charter of Athens: CIAM and the functional city, 1933-43, în Town Planning Review vol.69 nr.3 Iulie 1998, pp.225-247 Goldschmidt, Denis, Architecture ou revolution, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.145, 1969, pp.2329 Joedicke, Jurgen, De la genese du fonctionalisme, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.158, 1971, pp.18-27 Le Corbusier, Que le fauve soit libre dans sa cage, interviu al lui Frederic Pottecher din 11 ianuarie 1950, reluat în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.252, 1987, pp.58-66 Lemoine, Bruno, Perret, Le Corbusier. Divergences et connivences, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.249, 1987, pp.46-47 Leroy, Aline, L’homme aux deux visages, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.249, 1987, pp.90-91 Steinmann, Martin, Political standpoints in CIAM, 1928-1933, în AA Quarterly, 4 octombrie 1972, pp.49-55 Vago, Pierre, Du chaos a l’espoir. Vers une architecture, în L’Architecture d’Aujourd’hui, nr.158, 1971, pp.62-67 El Croquis, El Croquis Editorial, Madrid, nr.53 + 79, OMA/Rem Koolhaas, revised omnibus volume, special reprint, 1998 nr.78-93-108, Steven Holl, In search for a poetry of specifics, special reprint, 2003 nr.88/89, Worlds [one], towards the end of the 20th century, 1998 nr.91, Worlds [two], ...towards an improbable architecture, 1998 nr.92, Worlds [three], ...about the world, the devil and architecture, 1998 nr.96/97, End of the century] IN PROGRESS, [in.form]less, 1999 nr.106/107, Turn of the century IN PROGRESS, hibridization processes, 2002 nr.131-132, OMA, Delirious and more, 2006 nr.134-135, OMA, Theory and Practice, 2007 nr.141, Hybrid instruments, 2008 Hunch 6/7, 109 provisional attempts to address six simple and hard questions about what architects do today and where their profession might go tomorrow, The Berlage Institute, Amsterdam, NAi Publishers, Rotterdam, 2003;

Altele Intelligent Realities, Worauf bauen im 21 Jahrhundert?, Congresul de Arhitectura de la Viena, noiembrie, 2003 Buy-buy architecture, serie de conferinte si dezbateri la Akademie der Bildende Kunst, Viena, noiembrie, 2003 Wie Bauen? Das Buch der Moderne, expozi ie la Architekturzentrum Wien, octombrie 2003