SAY IT NOW!

TEATRUL NAČšIONAL & COMPANY B.VALIENTE presents

stagiunea

2015/2016

manager Ada Hausvater

text by/de Mihaela

Michailov & Marcelino Martin Valiente

WWW.SAYITNOW.RO

>

Cultural project supported by a grant from Norway, Iceland, Liechtenstein and the Romanian Government.

Proiect cultural finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României.

WWW.EEAGRANTS.ORG • WWW.FONDURI-DIVERSITATE.RO

Motto ...other the bare minimum required to get by at school - I barely talk to anyone.

For a long time my father and I have avoided seeing each other. We live under the same roof, but our schedules are totally different (...) and I do my best to avoid him. (...)

I've built a wall around me, never letting anybody inside and trying not to venture outside myself. (...) Sometimes the wall I've erected around me comes crumbling down. It doesn't happen very often, but sometimes, before I even realize what's going on, there I am--naked and defenseless and totally confused. (...) I check to make sure the wall around me is still in place. Then I close the curtain and fall back asleep.

Haruki Murakami, Kafka on the Shore

… pe lângă conversaţiile obligatorii de la şcoală, nu vorbesc absolut cu nimeni. Cu tata am ajuns să nu mă mai întâlnesc de multă vreme. Deşi locuim în aceeaşi casă, avem un program complet diferit (…), în plus, e de la sine înţeles că dintotdeauna am avut grijă să nu dau nas în nas cu el. (…) Am ridicat în jurul meu un zid înalt şi am mereu grijă ca nimeni să nu pătrundă înăuntru sau să mă tragă pe mine afară. (…) Totuşi, nu am reuşit să păstrez întotdeauna această izolare liniştită. Mi s-a întâmplat ca zidul cu care m-am împrejmuit să se dărâme dintr-o suflare.

Nu de foarte multe ori, dar s-a întâmplat. Zidul s-a făcut nevăzut fără să observ măcar, lăsândumă gol în faţa lumii. În asemenea momente, mă simt foarte derutat. (…)

Mă asigur că zidul din jurul meu nu s-a dărâmat.

Trag perdeluța de la geam şi mă culc la loc.

Haruki Murakami, Kafka la malul mării

Say it now! is the winner of an EEA grant offered by Norway, Iceland, Lichtenstein and the Government of Romania.

The project is coordinated by the „Mihai Eminescu” Timișoara National Theatre, joined in this endeavour by Company „B. Valiente” of Norway. Say it now! Is equally a project of research, artistic act and civic action, being based upon a series of workshops with young people from four high-schools in Timișoara whose stories, developed into acting exercises, theatre scenes and artist talks, became the creative core of a new theatre play, written in tandem by playwright Mihaela Michailov and Marcelino Martin Valiente. The play was staged with professional actors at the Timișoara National Theatre. The theatre show is but one of the many results of this project: a trilingual edition in print of the play (in Romania, Norwegian and English) will be published at the national Theatre’s publishing house, also a documentary film will be made and a website to document the entire working process.

Last, but not least, to maximize the intercultural dialogue, the project included a second workshop, conducted by professor Tyra Tonnessen, with the participation of students form the Norwegian Academy of Arts in Olso and from the Faculty of Music and Theatre in Timișoara, coordinated by university lecturer Silviu-Petru Văcărescu. Following the opening night of the theatre show, the National Theatre organized a session of talks to which were invited the young people who were part of the first workshops, as well as representatives of independent and state organizations dealing with the prevention and solving of teen-age problems.

Codruța Popov, project manager

Proiectul Say it now! este câștigător al unui grant EEA, oferit de Norvegia, Islanda, Lichtenstein și Guvernul României, având ca promotor de proiect Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara, căruia i s-a alăturat ca partener Compania B. Valiente. Proiectul Say it now! este în egală măsură o cercetare, un act artistic și un demers civic, având la bază o serie de ateliere cu tineri din patru licee timișorene care au conturat, prin exercițiile, scenele pe care le-au creat și discuțiile pe care le-au avut, schema de creație a unei noi piese de teatru, scrise în tandem de dramaturgul Mihaela Michailov și Marcelino Martin Valiente. Acest text a fost montat la Teatrul Național cu actori profesioniști. Spectacolul este doar unul dintre rezultatele acestui proiect, Teatrul Național urmând să publice ediția trilingvă a textului (în română, engleză și norvegiană) și, de asemenea, să realizeze un film și un site care să documenteze întregul proces. În sfârșit, pentru a maximiza dialogul intercultural, în cadrul proiectului a fost organizat un al doilea workshop, susținut de prof. Tyra Tonnessen, la care au participat studenți ai Academiei Norvegiene de Artă din Oslo și studenți ai Facultății de Muzică și Teatru, coordonați de lector univ. dr. Silviu-Petru Văcărescu. În același spirit, Teatrul Național a organizat o dezbatere la care au fost invitați atât tinerii care au participat la workshop, cât și persoane și organizații independente sau de stat, implicate în prevenirea sau rezolvarea problemelor cu care se confruntă adolescenții.

Codruța Popov, manager de proiect

Sami is a teen-ager with a bright future ahead: impressive schooling, a good job in an important company whose manager he is to become one day and children to which he will offer the same kind of education he himself was offered.

One day, however, Dani, one of his schoolmates, is savagely beaten by an organization calling themselves The Fence. Sami is part of it. The more his parents try to understand what this is all about, the more silent Sami becomes, almost a mute. The more they try to defend their son, the less they understand of him: Has he joined a cult? Was it an extremist group? A bet? Maybe just a game?

Sami guards his secret well, and danger is in the air. The consequences are rough – the ties between family members become more and more fragile – until the final breakup. The only way to make them work again, is by questioning the very foundations of their existence together.

Sami este un adolescent căruia i s-a trasat de la bun început un viitor luminos: va face studii strălucite, se va angaja într-o companie importantă al cărei manager va deveni într-o bună zi și va avea copii cărora le va oferi aceeași educație pe care a primit-o și el.

Dar, într-o zi, Dani, un coleg de școală, este bătut cu sălbăticie de o bandă care-și spune „Zidul” și din care Sami face parte. Dar cu cât părinții lui încearcă să înțeleagă despre ce este vorba, cu atât Sami se închide în sine însuși, până la mutism. Cu cât încearcă părinții să își apere fiul, cu atât acesta scapă înțelegerii lor: sectă? grup extremist? pariu? Sau doar un joc?

Sami își păzește secretul, iar pericolul plutește în aer. Efectele sunt dure - legăturile dintre membrii familiei devin din ce în ce mai fragile, până la ruptura totală.

Se vor reface mai apoi, dar doar prin punerea în discuție a întregii lor existențe comune.

This is Sami’s story. Sami is a fictional character, but he might just as well be real. Adolescence remains the most intense part of our life, the most confusing, in terms of bodily changes. The body transforms and opens up with extreme, terrible, unmeasurable, limitless sensitivity. This pubertal energy, adults place face to face with the numerous standards of society. But the will to break through is sometimes stronger than any pre-imposed limit. Reality needs reinventing; that is what all generations aim. Adolescence is, at the same time, the age of secrecy, for only the mythological dimension can measure up to a teenager’s desire of a different existence. For myth is the unmeasurable dimension where young people can lose and find themselves again in all their determination and vulnerability. And it’s the story of this vulnerability that Say it now! recounts.

Marcelino Martin Valiente

Aceasta este povestea lui Sami. Sami este un personaj fictiv, dar el ar putea foarte bine să existe. Adolescența rămâne perioada cea mai intensă a vieții noastre, cea mai derutantă pentru trupul nostru. Acest trup care se transfromă și se deschide cu o sensibilitate extremă, cumplită, nemăsurată, incontrolabilă, fără nici o limită. Acestei energii pubere, adulții îi opun numeroasele cadre ale societății. Dar voința de depășire este uneori mai puternică decât orice limită impusă. Realitatea trebuie inventată; la asta aspiră

fiecare generație. Adolescența este, totodată, vârsta secretului, căci doar dimensiunea mitologică îl poate cuprinde pe adolescent în dorința lui de a exista altfel. Deoarce mitul este dimensiunea incomensurabilă prin intermediul căruia tinerii se pot pierde și regăsi în toată determinarea și vulnerabilitatea lor. Iar Say it now! reprezintă însăși povestea acestei vulnerabilități.

Marcelino Martin Valiente

It’s a fact: theatre never speaks for itself, always for the others.

This fact is the first brick in a wall that we didn’t build, but broke.

SAY IT NOW! is precisely what it aimed to be starting with its title, and the theatre show conveyed this idea so thoroughly, that the authors decided to keep this title. The almost 30 young people who participated in the SAY IT NOW! workshops had the chance to talk about things they usually keep silent about. They

did it with the help of theatre and of Marcelino Martin Valiente, who was in turn seconded by Flavius Retea, Ana Munteanu and Bogdan Spiridon. And they did say it. They made theatre starting from problems that are important for them, from the experience of their becoming which – maybe too often – stays unnoticed by the adults not because they don’t care about it, but because they see it in a totally different light.

Faptul că teatrul nu vorbește niciodată pentru sine, ci întotdeauna pentru ceilalți este o realitate. Această realitate a fost prima piatră dintr-un zid pe care - nu, nu l-am clădit, ci l-am dărâmat. Proiectul SAY IT NOW! este exact ceea ce și-a propus prin titlu, iar spectacolul a transpus atât de fidel această idee, încât autorii lui i-au dat același nume. Cei aproape 30 de adolescenți care au participat la workshop-ul SAY IT NOW! au avut șansa să vorbească despre acele lucruri pe care le tac de obicei. Au făcut-o prin intermediul teatrului, susținuți de Marcelino Martin Valiente, care a fost secondat în această întreprindere de Flavius Retea, Ana Munteanu și Bogdan Spiridon. Și au vorbit. Au creat teatru din problemele care îi preocupă, din experiența devenirii lor care - poate prea des - trece pe lângă generația adultă nu fiindcă acesteia nu i-ar păsa, ci pentru că o vede cu totul altfel.

They said it then, and the performance of SAY IT NOW! says now that young people need to know that they matter, and that the eternal: “I know what you need better than you do” that society cries out through all its structures – isn’t always the same with what they themselves know to be better. That we really need to listen to each other and try to learn to trust one another. That we cannot be whole human beings without being the gods of our own

adolescence.

In the end, the project – as well as the theatre show SAY IT NOW! – is a platform for communication, an open space. A meeting of young people with themselves, an encounter of generations, a great opportunity to sit back and ponder upon all these things that separate us arbitrarily.

Codruța Popov

Ei au spus, atunci, iar spectacolul SAY IT NOW! spune acum că tinerii au nevoie să știe că vocea lor contează, că părerile lor contează, că acel ”Știu eu mai bine decât tine de ce anume ai nevoie” pe care li-l spune societatea prin toate structurile sale - familie, școală - nu seamănă întotdeauna cu ceea ce consideră ei că e bine. Că avem nevoie să ne ascultăm cu adevărat unii pe ceilalți și să încercăm să avem încredere unii în ceilalți. Că nu putem

fi cu adevărat oameni întregi, fără a încerca să fim zeii propriei adolescențe. În final, proiectul - ca și spectacolul SAY IT NOW! - reprezintă o platformă de comunicare, un spațiu deschis. O întâlnire a tinerilor cu ei înșiși, o întâlnire a generațiilor, un bun prilej de reflecție asupra tuturor acelor lucruri care ne separă în mod fals.

Codruța Popov

Since 1997, the COMPANY B.VALIENTE, a Norwegian theater and dance company has staged over twenty performances in Oslo and presented very many other events in Norway and abroad.

From the outset, we were concerned with the encounter between the different disciplines of contemporary art. Theatre and dance have always been our focus, but at the same time, we always sought to intersect with other forms of artistic expression: video and visual arts, music and architecture. There are many places where our shows have found their space of expression, from state to vanguard theatres, but also in prisons, military bases, art galleries and churches; not always accessible places, that were true challenges for the artists, but also for the public, determined to come into contact with areas that are far away from their own socio-cultural origin.

The search for new constellations, new concepts through which people can meet people from different countries, different back-

grounds defines us as artists. It's the way we try to enrich our vision of art and humanity. And now behold, art, culture, theater in Romania and Norway - have brought us together. Although we come from different cultural spaces, we all have the same purpose and thus we found in the most natural way, the common denominator. With the project SAY IT NOW! we had also the chance to meet young people in Timisoara, the main source of inspiration for the play that Marcelino wrote with Mihaela Michailov, and the opportunity to work with Romanian artists of value and an institution of the caliber of Timisoara National Theatre. We hope through this project to make known to a wide audience in Romania and Norway the result of the meetings and research we have developed together.

Gunhild Bjørnsgaard

Din 1997, COMPANIA B.VALIENTE, o companie norvegiană de teatru și dans, a montat peste douăzeci de spectacole la Oslo și a prezentat extrem de multe alte evenimente în Norvegia și peste hotare. De la bun început, ne-a preocupat întâlnirea dintre diferitele discipline ale artei contemporane. Teatrul și dansul au fost întotdeauna în centrul preocupărilor noastre, dar, totodată, am căutat mereu să ne intersectăm cu alte forme de expresie artistică : video și arte vizuale, muzică și arhitectură. Sunt multe locurile în care spectacolele noastre și-au găsit spațiul de exprimare, de la scene naționale la scene de avangardă, dar și în închisori, baze militare, galerii de artă sau biserici; locuri nu întotdeauna accesibile, care au reprezentat adevărate provocări pentru artiști, dar și pentru public, determinat să intre în contact cu zone aflate la mare depărtare de propria lor origine socio-culturală.

Căutarea unor noi constelații, a unor noi concepte prin intermediul cărora oamenii să se poată întâlni, oameni din țări diferite,

din medii diferite ne definește ca artiști. E felul în care încercăm să ne îmbogățim viziunea asupra artei și a umanității. Și iată că acum arta, cultura, teatrul - din România și Norvegia - ne-au adus împreună. Deși venim din spații culturale diferite, avem cu toții același scop și, astfel, ne-am găsit, în cel mai firesc mod, numitorul comun. Prin proiectul SAY IT NOW! am avut, totodată, șansa de a întâlni tineri din Timișoara, principala sursă de inspirație pentru piesa pe care Marcelino a scris-o împreună cu Mihaela Michailov, dar și oportunitatea să lucrăm cu artiști români de valoare, precum și cu o instituție de calibrul Teatrului Național din Timișoara.

Sperăm, ca prin acest proiect, să facem cunoscute unui public cât mai larg din România și din Norvegia întâlnirile și cercetarea pe care le-am dezvoltat împreună.

Gunhild Bjørnsgaard

SAY IT NOW: To listen, to communicate.

Geanina Jinaru-Doboș in conversation with University lecturer Melinda Dincă, PhD, Pro-Dean for Scientific Research and Institutional Communication, Faculty of Sociology and Pshychology, West University, Timișoara

G. J.-D.: The SAY IT NOW! project is based on the premise that young people need to be heard, and our society is not yet ready to do so. Can we speak of a deepening of the generational gap, in an age of increased access to information and globalization? If so, how to overcome it?

M.D.: I dare say that the dispute over the intergenerational is universal. It occurs everywhere and at different times – see the description for the flower-power generation, Generation X, Generation Y, etc.

Generations pass the torch to each other. It's time for the young to be challenged, to "give" what they have (learned) best and innovate the world that they now possess. It is difficult for the generation that has reached the age of wisdom to accept in a dignified manner and without a fight (of various intensities) to leave the stage and let their fate in the hands "of these young people" who don’t have their experience, and are perilously courageous, who are trying to change rules and impose their own views. Hence the imperatives usual in common phrases: "do so because as I say / I want / because that's better," "to command respect" etc. Globalization and, in particular, the universalization of access to technology, virtual communication, "online civilization" - accessible to almost anyone, brings us closer and allows us to share new content easily decoded by all. My opinion is that free access to information reduces the gaps between generations rather than widen them.

For example, online discussion groups / forums / facebook bring together people of different ages, belonging to different cultures / subcultures, with various religious and ethnic affiliation, coming from different socio-economic environments and who we can hardly imagine would meet otherwise and, moreover, would choose to exchange views and beliefs. I refer here to the opportunity to meet and further develop a relationship, in the sense of belonging to a group.

SAY IT NOW: A asculta, a comunica.

Geanina Jinaru-Doboș în convorbire cu lector dr. Melinda Dincă, prodecan Cercetare Științifică și Comunicare Instituțională, Facultatea de Sociologie și Psihologie a Universității de Vest din Timișoara

G. J.-D.: Proiectul SAY IT NOW! pleacă de la premisa că tinerii au nevoie să fie ascultați, iar societatea noastră nu este încă pregătită să o facă. Putem vorbi de o adâncire a prăpastiei generaționale în contextul diversificării informației si a globalizării? Daca da, cum o depășim?

M.D.: Aș spune că disputa prăpastiei intergeneraționale este universală. Ea apare pretutindeni și în perioade de timp diferite - vedeți cum este descrisă generația flower-power, generația X, generația Y ș.a.m.d.

Generațiile își predau ștafeta una alteia. E rândul celor tineri să fie provocați, să „dea„ ce au (învățat) mai bun și să inoveze lumea pe care de acum o stăpânesc. E dificil pentru generația de vârsta înțelepciunii să accepte demn și fără luptă (cu intensități diverse) să iasă din scenă și să își lase destinul în mâinile „acestor tineri” care nu au acumulat experiența lor, care sunt riscant de curajoși, care încearcă să schimbe regulile și să se impună. De aici apar imperativele pe care le întâlnim în expresii comune: „faci așa pentru că așa spun/vreau eu / pentru ca așa e mai bine”, „a impune respectul” etc. Globalizarea și, în mod particular, universalizarea accesului la tehnologie, la comunicarea virtuală, la „civilizația online„ - accesibilă aproape oricui, ne apropie, ne permite să schimbăm între noi conținuturi ușor de decodificat de către toți. Părerea mea este că accesul neîngrădit la informație mai degrabă diminuează distanțele dintre generații, decât să le adâncească. Spre exemplu, grupurile de discuții / forumurile / FB din mediul online aduc laolaltă persoane de vârste diferite, aparținând unor culturi / subculturi diferite, cu apartenențe religioase și etnice diverse, provenind din medii socio-economice deosebite și care cu greu ne putem imagina că s-ar întâlni altminteri și, mai ales, că ar alege să schimbe opinii și convingeri. Mă refer la ivirea ocaziei de a se întâlni și la posibilitatea de a dezvolta mai departe o relație, un sentiment al apartenenței la grup.

G. J.-D.: We are traditionally educated in the spirit of silence (“a good child is a silent one”, “know your place”etc.). Is such an educational model still sustainable?

M.D.: The educational model that values the ​​"silent child" translates into common understanding by: obedience, lack of interaction (avoidant, retreating), lack of reactivity. We're talking about a "good" child, restrained, emotional / easily intimidated, who does everything the parent / teacher / adult in general tells him, follows behavioral recipes and the goals and ideals of his parents, has no initiative and gives up spontaneity at an early age. This model child was indeed an ideal-type of educators, parents, even for specialists in psycho-educational counseling. It was felt that such a child is a healthy child, integrated, a future successful adult. It appears that not all of these children become perfectly integrated adults, able to fulfill the dreams / ideals / goals that their parents have set for them. It also appears that malfunction occurs in family life and in the socio-occupational integration of these "silent children", that sometimes in adolescence these children enter a period of rebellion, sedition against of obedience, that they slide easily down the slope of addiction, or that in adulthood develop anxiety and depression.

Currently, a healthy child, ideal-type if you will, is considered a more reactive child (who is not silent / doesn’t "freeze" when someone shouts at him), the child that feels protected by the constancy of routine, habits, holidays, etc. comfortable to enter into relationship with adults or other children (not timid), empowered with autonomy and participation in relevant decision in relation to important adults he interacts with (parents, grandparents, educators, doctors, police, etc.) The child learns the meaning of the rules and does not obey them without questioning their meaning.

G. J.-D.: Avem o tradiție a educației în spiritul tăcerii („un copil bun e un copil tăcut", "stai în banca ta" etc.). Se mai susține un astfel de model educațional?

M.D.: Modelul educațional care valorizează „copilul tăcut” se traduce în sens comun prin: obediență, lipsa interacțiunii (evitant, care bate în retragere), lipsa reactivității. Vorbim despre un copil „cuminte”, strunit, timorat/ușor de intimidat, care nu iese din cuvântul părintelui / educatorului / adultului în general și care urmează rețete comportamentale, cât și țintele și idealurile părinților săi), nu are inițiativă și renunță foarte devreme la spontaneitate. Acest model de copil a fost intr-adevăr un ideal-tip al educatorilor, al părinților, chiar al specialiștilor din domeniul consilierii psiho-pedagogice. S-a considerat că un asemenea copil este un copil sănătos, integrat, un viitor adult de succes. Se constată că nu toți acești copii cuminți devin adulți perfect integrați, capabili de a îndeplini visele/idealurile/țintele pe care părinții lor le-au fixat pentru ei. Se mai constată că apar disfuncționalități în viața familiei și în integrarea socioocupațională a acestor „copii tăcuți”, că uneori la vârsta adolescenței acești copii intră într-o perioadă de rebeliune, de răzvrătire împotriva supușeniei, că alunecă ușor pe panta adicțiilor, că la vârsta adultă dezvoltă anxietăți și depresii. În prezent, copilul sănătos, idealul-tip daca vreți, este considerat copilul reactiv (care nu tace/nu „îngheață” când cineva se răstește la el), copilul care se simte protejat de constanța rutinei, a obiceiurilor, a sărbătorilor etc., confortabil să intre în relație cu adulții sau cu alți copii (nu timorat), capacitat cu autonomie și participare la decizii în relație cu adulții relevanți cu care interacționează (părinți, bunici, educatori, medic, polițist etc.) Acest copil învață semnificația regulilor și nu se supune lor fără sa le chestioneze sensul.

G. J.-D.: What are the dangers of one-way communication?

M.D.: The term communication comes from Latin, meaning to "relate", "pooling", "to share". In other words, one-way communication is not natural. It basically circumvents the natural purpose of communication.

But in fact, barriers and the channel of transmitting information in the communication process make possible this unnatural form of unidirectional communication. They can be real barriers, for example when related to the channel and instruments used in mass communication, as when "TV lies" to the people, and the people in this equation is only the receiver.

But in direct communication, unmediated, barriers are rather symbolic, as when the classroom space is divided by the object called teacher’s desk: the teacher is on one side, in opposition to the pupils on the other. Similarly, in the case of housing. Simply put, one-way communication resembles a "cordless phone" where any content transmitted from a source is very soon to be distorted if the receiver does not have a chance to ask for clarification, to confirm receipt of the message, to give feedback to the transmitter. And the child / young man, as well as adult, needs response to their action, a confirmation of the meaning that the receiver conveyed to the received content.

G. J.-D.: Care sunt pericolele unei comunicări unidirecționate?

M.D.:Termenul de comunicare vine din latină, având sensul de „a pune în relație”, „a pune în comun”, „a fi în legătură cu”. Cu alte cuvinte, comunicarea unidirecțională nu e firească. Ea eludează practic rostul natural al comunicării. Însă în fapt, barierele și canalul de transmitere a informației în procesul de comunicare fac posibilă această formă nefirească a comunicării unidirecționale. Barierele acestea pot fi reale, spre exemplu atunci când țin de canalul și instrumentele folosite în comunicarea de masă, ca atunci când „televizorul minte” poporul, iar poporul este în această schemă doar receptor. Însă în comunicarea directă, nemediată, barierele sunt mai degrabă simbolice, ca atunci când spațiul clasei este împărțit de obiectul numit „catedră”: profesorul se află de o parte a catedrei si în opoziție cu elevii aflați de partea cealaltă. La fel, și în cazul spațiului de locuit. La modul simplist, comunicarea unidirecțională înseamnă „telefonul fără fir”, unde orice conținut transmis de la o sursă ajunge foarte curând să fie distorsionat dacă receptorul nu are șansa de a cere lămuriri, de a confirma recepționarea mesajului, de a da un feedback emițătorului. Și copilul / tânărul, dar și adultul, au nevoie de o reacție la acțiunea lor, de un mesaj de confirmare a sensului pe care receptorul l-a dat conținutului primit.

I think it's very important to know how to express your thoughts, to make yourself understood. It is important for adults to know this, not just the young. It is important for adolescents to be heard and understood, helped, if necessary, but primarily understood. There are serious problems - usually in their families, as well as problems among themselves. Being involved in the project Say It Now !, I realized that young men are more introverted, more emotional. More restrained. In the workshop in April they really took an important step when they managed to talk about themselves. A wonderful thing happened. In the end, we became a team. Barriers were broken.

Bogdan Spiridon

Cred că e foarte important să știi să-ți exprimi gândurile, să te faci înțeles. E important ca și adulții să știe asta, nu doar cei tineri. E important ca adolescenții să fie ascultați și înțeleși, ajutați dacă este cazul, dar în primul rând înțeleși. Există probleme grave - de obicei în familiile lor, dar și probleme în care ajung ei înșiși. Și, implicându-mă în proiectul Say it now!, mi-am dat seama că tinerii

aceștia sunt mult mai interiorizați, mult mai emotivi. Mai reținuți. În workshop-ul din aprilie ei chiar au făcut un pas important când au reușit să vorbească despre ei. S-a întâmplat un lucru minunat acolo. La final am devenit o echipă. S-au ridicat barierele.

Bogdan Spiridon

The stories we worked with on the SAY IT NOW! project, as they were sublimated in the theatre show, were strong and intimate at the same time, there weren’t stories to share over a beer. Adolescents who participated in the workshop needed a lot of courage to externalize them. We talk about this gap between generations, about the fact that young people want to express themselves in a certain way and that's not always right for those on the other side. All these frameworks, these laws, they miss the very essence of the problem: how do we communicate? What

I observed in the workshop is that adolescents are very open, even to subjects that are not easy to takle. There was this boy there... he took everything so like an avalanche. It struck him, he did not understand very well what was happening, he just took it as a fact, an energy, an event that changed him somehow and he didn’t quite know how. I think about the difference between the first day and in the end ...he was a completely different person.

So somehow, maybe the problem is not with them, maybe it’s we who must find a way to lend them a hand.

Flavius Retea

Poveștile cu care am lucrat în proiectul SAY IT NOW!, povești sublimate în spectacol, au fost puternice și, în același timp intime, nu au fost povești despre care să discuți la o bere. Adolescenții care au participat la workshop au avut nevoie de foarte mult curaj să le exteriorizeze. Vorbim despre prăpastia asta între generații, despre faptul că tinerii vor să se exprime într-un anumit fel și asta nu e întotdeauna în regulă pentru cei aflați de partea cealaltă.

Toate cadrele astea, legile astea, ratează exact esența problemei: cum comunicăm? Ce am observant la workshop e că adolescenții

sunt foarte deschiși, chiar și față de subiecte despre care nu le e ușor să vorbească. Era un băiat… el lua totul așa, ca o avalanșă. Îl lovea, nu înțelegea foarte bine ce i se întâmplă, lua totul ca un fapt în sine, o energie, un eveniment care îl schimba într-un fel și nici el nu știa exact cum. Mă gândesc la diferența între cum era în prima zi, iar la final… Era o cu totul altă persoană. Deci, cumva, poate că problema nu e la ei, poate că noi suntem cei care trebuie să găsim modalitatea de a le întinde o mână.

Flavius Retea

Marcelino Martin Valiente is a theatre and film director, actor and playwright. He’s French but he lives in Oslo from 1996. With the choreographer Gunhild Bjørnsgaard, he founded the Company “B. Valiente”. They produce performances, direct or create the choreography for a lot of creations with a big echo in the contemporary

Marcelino Martin Valiente este regizor de teatru și film, actor și dramaturg. De origine franceză, s-a stabilit la Oslo în 1996, unde a fondat Compania B.Valiente, împreună cu coregrafa Gunhild Bjørnsgaard. Împreună produc spectacole, regizează sau fac coregrafia a numeroase spectacole cu rezonanță în arta perfor-

performing arts. They teach in several universities and colleges and they coordinate professional dance and theatre traineeships, as well. They create and present their work in several theatres and festivals in Norway, France, Poland etc.

mativă contemporană. În egală măsură, cei doi predau la diferite universități și licee, sau țin stagii profesioniste de teatru și dans.

Au montat și/sau au avut reprezentații cu producțiile proprii în numeroase teatre și festivaluri din Norvegia, Franța, Polonia etc.

FLAVIUS RETEA ANA MUNTEANU BOGDAN SPIRIDON COLIN BUZOIANU stage design / scenografia choreography / coregrafia music / muzica video design light design

BRAGE JONASSEN GUNHILD BJØRNSGAARD SEBASTIAN HAMBURGER LUCIAN MATEI OVIDIU ZIMCEA

stage direction / direcția de scenă MARCELINO MARTIN VALIENTE

SAY IT NOW! opening night / data premierei: 23.10.2015 running time / durata spectacolului: 1h 35m location / locația: Sala 2 stage management / regizor tehnic Cristian Stana prompter / sufleor Iudith Bottner lights / lumini Daniel Galetar sound / sunet Sebastian Hamburger costumes / costume Monica Grand stage hands / tehnic Flavius Baciu, Stelian Petrov, Vasile Danciu, Traian Oneț, Ioan Bârzovan project manager / manager de proiect Codruța Popov ticketing Maria Manolache production / sef producție ing. Radu Berzescu

www.tntimisoara.com

WWW.SAYITNOW.RO WWW.EEAGRANTS.ORG . WWW.FONDURI-DIVERSITATE.RO

Proiect finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României

tipar TNTm_2015

photo / foto Adrian Pîclișan graphic concept / concept grafic popljubo typographist / tipograf Carla Stiassny