stagiunea
2015/2016
manager Ada Hausvater
AVIOANE DE HARTIE de ELISE WILK
Motto: A nu pleca: un act de încredere și de iubire descifrat deseori de copii. Markus Zusak, Hoțul de cărți
Teatrul Național oragnizează și găzduiește, încă din 2006, Concursul Național de Dramaturgie, o competiție dedicată autorilor de texte dramatice. Rezultatul acestei competiții s-a concretizat în piese care au intrat astfel în atenția lumii teatrale românești și, fapt extrem de important, și-au probat valoarea în întâlnirea cu spectatorii, fie în volum, fie în lecturi publi-
ce, fie, mai ales, în cazul textelor câștigătoare, în spectacolele montate pe scena Teatrului Național. Este cazul unor spectacole care au fost mult timp în repertoriul Naționalului - cum ar fi Patru cepe degerate de Mihai Ignat, Viață lights, moarte fără filtru de Andrei Ursu, Bye-bye America şi Paganini nu mai locuieşte aici de Carmen Dominte, sau În aer de Alexan-
dra Pâzgu. Iată, însă, că CND face mai mult decât să aducă dramaturgi în atenția regizorilor și a teatrelor din România; CND confirmă dramaturgi, aşa cum este cazul tinerei autoare Elise Wilk. Piesa cu care s-a înscris în concurs, Avioane de hârtie, a întrunit votul tuturor membrilor juriului CND, prin intensitate,
prin structura sa dramatică, prin construcția personajelor, și, nu în ultimul rând, prin capacitatea de abordare a unor teme care plasează teatrul în primele rânduri ale unei atitudini sociale responsabile și implicate.
Lena și-a tatuat un avion pe gât. Visează să ajungă ca Rihanna și să plece din apartamentul unde locuiește cu sora ei și iubitul acesteia. Miki visează să cucerească lumea, la fel ca actorul din posterul de deasupra patului său. Dar în realitate lucrurile stau altfel: la școală e terorizat de Alex și Bobo, acasă unchiul său îi supraveghează strict rația de mâncare. Pe acoperișul blocului,
unde se întâlnește câteodată cu Lena, viața pare mai ușoară. Pe ultima pagină din caietul de biologie, Laura numără băieții cu care s-a sărutat. Andra numără caloriile. În ultima zi de școală se întâmplă o tragedie pe care nimeni nu o anticipa. Elise Wilk
Elise Wilk este un nume din ce în ce mai prezent în dramaturgia contemporană românească. În 2008 s-a numărat printre câştigătorii concursului dramAcum5 cu primul ei text de teatru, S-a întâmplat într-o joi, și este, de asemenea, laureata Premiului Ambasadei Irlandei pentru cel mai bun text montat în stagiunea 2012-2013 (Pisica verde, spectacol prezentat și în FEST-FDR2014). În 2014 a fost selectată în Forumul Tinerilor Autori Europeni din cadrul Bienalei de Teatru de la Wiesbaden,
Germania. În 2015, s-a aflat printre cei 4 dramaturgi selectaţi în programul Hot Ink la Teatrul Lark din New York, fiind, de asemenea, unul dintre cei zece dramaturgi români selectaţi în programul internațional „Fabulamundi. Playwriting Europe”, spectacole pe texte ale sale jucându-se nu doar în teatre din România, ci și din străinătate (SUA, Norvegia etc). În acelaşi an, textul ei Avioane de hârtie a câştigat Concursul Naţional de Dramaturgie organizat de Teatrul Național din Timișoara.
Avioane de hârtie este cel de-al doilea text dintr-o viitoare trilogie care are ca temă adolescența, după Pisica Verde. Dramaturgia despre și pentru adolescenți este o temă care mă preocupă de când am scris Pisica Verde. Cu toate că în dramaturgia autohtonă există destule texte care se adresează tinerilor, nu se scrie încă destul despre problemele adolescenţilor de azi. Este o zonă încă neexplorată, dar pe care teatrele ar trebui s-o valorifice pentru a câştiga un public tânăr. Cred că numai vorbind deschis despre problemele cu care se confruntă tinerii în ziua de astăzi îi poți face să vină la teatru. Elise Wilk
O poveste cu victime, cu agresori care și, ei, sunt victime, la rândul lor… O societate în suferință care-i desparte pe părinți de copiii lor. Chiar dacă personajele - ca orice personaje - poartă amprenta ficționalității, fiecare dintre ele are corespondent în realitate. În ultimii zece ani, au plecat să lucreze în străinătate peste două milioane de români. O bună parte din ei sunt părinți, așa că în acest moment, în jur de o sută de mii de copii se află în creuzetul din care au fost imaginați cei șase colegi de clasă din Avioane de hârtie. Este un cerc vicios: părinții nu le pot asigura copiilor lor un nivel de trai decent, dar absența lor fragilizează la extrem psihicul acestora, în ciuda bunăstării materiale. Este o generație profund vulnerabilă - 100.000 de copii traumatizați ar putea modifica, adulți fiind, structura socială, scara de valori, fundamentele care stau la baza normalității, a sănătății morale a unui popor întreg. Fie că este vorba despre absenteism sau chiar abandon școlar, despre tulburări de comportament, sau despre delicvență, acești copii sunt victime - victimele unui sistem defect. Și nu ne permitem să ne prefacem că nu vedem. Codruța Popov
Dacă mama ei o iubea, de ce o lăsa la ușa altcuiva? De ce? De ce? Era irelevant faptul că știa răspunsul (...) Știa. Dar asta nu însemna că trebuie să accepte. Indiferent de câte ori i se spusese că era iubită, ea nu putea admite că dovada consta în abandon. Nimic nu schimba faptul că era un copil slăbuț, pierdut într-un loc străin, cu și mai mulți oameni străini. Singură. Markus Zusak, Hoțul de cărți
… te scotea din sărite; grăsimea lui, astma... te enervau; aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el, chiar dacă n-o făceai înadins. (…) În acea clipă, băieţii care găteau lîngă foc (...) îl loviră cu halca pe Piggy, îl arseră, urlară şi dansară. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. William Golding, Împăratul muștelor
Despre bullying s-a scris mult în literatura de specialitate, în presă de asemenea. Subiectul este departe de a se fi epuizat și, din nefericire, când vine vorba despre comunitățile de copii - școală, tabere, organizații de cercetași etc. - el este nu doar prezent, ci și, în egală măsură, acut. Dacă violența este conisderată infracțiune, bullying-ul nu este definit ca atare, ci rămâne în interiorul legii. Și totuși, bullyingul este cea mai răspândită formă de violență. Societatea acceptă acest fenomen ca parte a stabilirii ierarhiei în grup sau,
eventual, ca parte a maturizării, atunci când este vorba strict de adolescenți. Și, într-adevăr, comunitățile de copii și cele de adolescenți sunt cele mai expuse bullying-ului. Este vorba despre agresivitate în toate formele ei și un loc aparte în această panoplie a violenței îl ocupă umilirea - o traumă greu de depășit, poate chiar mai greu decât violența fizică. Este replica la scară a binomului „cuceritor - învins” așa cum este acesta definit de exercițiul războiului. Al oricărui război. Dintr-o cu totul altă perspectivă, bullying-ul este, de asemenea, și o expresie
a decenței ultragiate de „bucuriile sălbatice”. Și, fără doar și poate, bullying-ul îi afectează pe absolut toți: pe agresori - captivi în formula „cel mai puternic conduce”, permanent înspăimântați că într-o zi va apărea cineva mai puternic decât ei și, în consecință, cu atât mai violenți (de altfel, cel mai adesea agresorii au fost, la rândul lor, victime), cu o nevoie de atenție mereu nesatisfăcută pe deplin; pe victime - a căror încredere în ei și, până la urmă, percepție asupra vieții și a valorilor acesteia sunt profund perturbate; pe martori, care trebuie să se confrunte cu propria conștiință, cu nesiguranța și cu sentimentul de vinovăție. Poate că nu există victima absolută și nici agresorul absolut, însă trăim cu toții în realitatea noastră imperfectă în care dincolo de cauze și circumstanțe, există adolescenți care suferă și adolescenți în care nevinovăția moare mult prea repede și definitiv, lăsând loc „beznei inimii omenești”. Codruța Popov
Locația: Studio "UȚU Strugari" Data premierei: 18.12.2015 Durata spectacolului 1h 50
Regizor tehnic Cristian Stana Sufleor Iudith Bottner Lumini Costinel Purcaru-Asproiu Sunet Florin Bădară Video Cristian Rebejilă Secretariat literar Codruța Popov Ticketing Maria Manolache Șef producție ing. Radu Berzescu Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica
distribuția
Miki Lena Andra Laura Alex Bobo
RAUL BASTEAN ANA MUNTEANU AMALIA HUȚAN MĂDĂLINA TODERAȘ DRAGOȘ LUPĂU ALEXANDRU OLARIU
scenografia ZSOLT FEHERVÁRI sound design HOREA CRIȘOVAN light design COSTINEL PURCARU-ASPROIU
REGIA ARTISTICĂ ION-ARDEAL IEREMIA
Costume Monica Grand, Neli Gerstenengst Marilena Suciu, Maria Aluaș Recuzită Alin Tofan, Anca Rădulea Make-up artist principal Gabriela Strugaru-Popa Coafură Ramona Bologa tehnic Ionel Gherasim, Marius Crăciunesc Sandor Gothard, Tiberiu Hoduț, Nicolae Lăcătaș personal de sală Niculina Moraru, Maria Manolache Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu Gabriel Cozma, Monica Purcaru, Alexandra Manolache Anka Boboiciov, Daniel Pascu, Ciprian Ursu Sebastian Boboiciov, Sorin Micula redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan concept grafic popljubo tipograf Carla Stiassny
tipar TNTm_2015
www.tntimisoara.com