stagiunea
2014/2015
manager Ada Ada Hausvater Hausvate
de JEROEN VAN DEN BERG traducera Liliana Alexandrescu
Motto: „Stop. Rewind. Start again. And this time, make sure it’s perfect”.
O poveste despre mecanismele interne ale unei familii, Aniversarea pleacă de la „replay”-ul pe care îl dă sărbătorita mamă unei aniversări perfecte care dă semne de explozie. Și deși totul pare că funcționează într-o rutină lipsită de surprize, în binomul perfect părinți - copii, lucrurile o iau razna. Curând, uită cu toții ce este real și ce nu, iar aniversarea - așa mutilată cum e - devine un bun prilej pentru eliberarea din minciuna cu față de normalitate. Un fin analist al relațiilor interumane, Jeroen van den Berg demontează, prin povestea spusă de regizorul Traian Șoimu, cu ruperi de timp, de ritm, de energii și, până la urmă de relații, întregul eșafodaj al familiei „normale”. Cât este adevăr și cât este minciună în relațiile de familie? Ce pastilă e de preferat – cea albastră, cea a aparenței, sau dura, uneori agresiva pastilă roșie a adevărului?
Jeroen van den Berg (n.1966) este dramaturg, regizor și profesor de regie la Academia de Teatru din Amsterdam. Debutul său cu piesa Bosch International din 1993 a fost distins cu Premiul orașului Amsterdam pentru încurajarea teatrului. Apoi dramaturgul a obținut Premiul pentru dramaturgie olandeză în 2003 (Taalunie Toneelprijs) pentru piesa Blowing (Aniversarea, n.n.). În iunie 2007, piesa i-a fost montată la Teatrul Monchengladbach/Krefeldt Stadtheater (Germania). Textele sale au fost puse în scenă în Olanda, la Het Oranjehotel, compania de teatru pe care a co-înființat-o în 1993, dar și la alte companii ca Theater van het Oosten (Arnhem) și CT (Rotterdam). Piesa sa Polaroid a fost reprezentată la Lark Theatre Studio Retreat. I s-au tradus piesele Polaroid (în engleză, germană, bulgară), Blowing (în engleză, germană), Soția lui Schopenhauer (în cehă), Blessuretijd u.c. (în engleză). De asemenea, Jeroen van den Berg a regizat si adaptat piese din repertoriul altor dramaturgi: Pescarușul (Cehov), Avarul (Molière), Aniversarea (Harold Pinter), Vieți intime (Coward) și Ivanov (Cehov). [...] Cristina Rusiecki, în „Cultura”
Furia este o emoţie subită, cu tendinţă agresivă, care se manifestă printr-o vie animaţie expresivă, gestuală și neverbală, uneori incontrolabilă (și care poate fi)... însoţită de obscurizarea conștiinţei. Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie
Simțim cu toții nevoia să pornim de la un punct zero. Să punem ceva în mijlocul universului. Divinitatea, Omul, familia. Chiar dacă am considera aceste prime fraze un lapidar, simplist rezumat al istoriei civilizației, nu putem ignora felul în care secolul XX, ca și acest început de secol, pun în centrul lor individul. Universul s-a atomizat în 7 miliarde și ceva de mici universuri personale și, la un anumit nivel, oamenii interacționează printr-un alt fel de gravitație: conflictul, frica, dorința, atracția, reacția și acțiunea. Le recunosc, le neagă, le domină sau se lasă dominați, le cercetează, încearcă să le „domesticească” și să le facă să lucreze în favoarea lor. Revolta este tot un fel de a comunica. Tăcerea, ca și țipătul, vorbește despre fiecare din noi. Minciuna este un adevăr întors pe dos, ca o haină roasă de prea multa purtare. Conflictul își are propriile coduri cognitive, emoționale și de acțiune. Furia este o funie împletită din spaimă și din vinovăție. Și totuși, de cele mai multe ori, alegem să negăm. Să negăm tot: ce iubim, ce dorim, ce ne sperie, ce ne desparte, ce ne-ar putea aduce împreună. Alegem să lăsăm să trăiască în locul nostru o proiecție, cu riscul de a ne transforma noi înșine într-o imagine, într-un clișeu, într-un hashtag. Dar chiar și-atunci când oamenii aleg să închidă din nou cutia Pandorei, undeva, într-un colț al ei, rămâne de fiecare dată ceva. Ceva ce face lumea să se miște. Codruța Popov
Dorința… era taina obscură pe care n-o putea mărturisi nimănui ... Or, din asemenea taine se naște mânia. Acesta e pământul roditor în care cresc semințele furiei. Salman Rushdie, Furia
data premierei: 20.03.2015 durata spectacolului: 1h30 locația: Studio „Uțu Strugari”
Regizor tehnic Cristian Stana Sufleor Iuditha Bottner Lumini Alex Stănescu, Ovidiu Zimcea, Daniel Galetar Sonorizare Sebastian Hamburger Video Cristian Rebejilă Secretariat literar Codruța Popov Ticketing Maria Manolache Șef producție ing. Radu Berzescu Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica
distribuția
ALINA ILEA ROBERT COPOȚ JASMINA MITRICI ADRIAN ROȘU scenografia muzica video light design
ZSOLT FEHERVÁRI SEBASTIAN HAMBURGER OVIDIU ZIMCEA ALEX STĂNESCU
regia artistică TRAIAN ȘOIMU
Costume Monica Grand, Neli Gerstenengst Recuzită Mariana Doboșan, Andrei Vlăduț Machiaj Oana Orbulescu Coafură Andrei Lucian Mătieș tehnic Mihai Iscru, Marius Crăciunesc, Tiberiu Hoduț Sandor Gothard, Nicolae Lăcătuș, Adrian Trăilă, Toth Iosif personal de sală Niculina Moraru, Maria Manolache Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Moraru Monica Purcaru, Alexandra Manolache, Anka Boboiciov Daniel Pascu, Ciprian Ursu, Sebastian Boboiciov redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan concept grafic popljubo tipograf Carla Stiassny
www.tntimisoara.com
tipar TNTm_2015