atent #013 by popljubo

teatrul naţional mihai eminescu timişoara Instituţie publică subvenţionată de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional

RĂZVAN MAZILU seducţie la Timişoara

Talk-show despre Barbie şi criza mondială

Cum au înţeles noua lege a teatrelor Victor Rebengiuc Andi Vasluianu Alina Herescu Felix Alexa Theodor-Cristian Popescu

Ion RIZEA

Mariana VOICU

ªtefan IORDÃNESCU

Codruþa POPOV

Mirela IACOB

Ciprian MARINESCU

director general

director adjunct, actor

consultant artistic

secretar literar

coordonator PR

realizator revista atent

c o l e c t i v u l

a r t i s t i c

Maria Adriana HAUSVATER

Laura AVARVARI

Iuliana CRÃESCU

Traian BUZOIANU

Ana Maria COJOCARU

Romeo IOAN

Doru IOSIF

Valentin IVANCIUC

Cristian SZEKERES

Mihaela MURGU

Andrea TOKAI

Ioan STRUGARI

Mãlina PETRE

Sabina BIJAN

Colin BUZOIANU

Claudia IEREMIA

Cãtãlin URSU

Vladimir JURÃSCU

Luminiþa TULGARA

Victor MANOVICI

Damian OANCEA

Ana Maria PANDELE

Roberta POPA IONESCU

Irene FLAMANN CATALINA Paula Maria FRUNZETTI

Mirela PUIA

Ion-Ardeal IEREMIA Mihaela LICHIARDOPOL regizor regizor

Daniela BOSTAN

Alina REUS

Sabin POPESCU regizor

Alecu REUS

Krisztina NAGY scenograf

Geta MEDINSCHI scenograf

Benone VIZITEU

Florian PUTERE light designer

Lumea culturală contemporană a inventat diverse metode de apărare împotriva kitschului, a prostiei, a urâtului. În aparenţă, cele mai puţin contondente sunt premiile. Nu, nu alea „pe bune”, ci premiile în răspăr, acordate pentru eşecuri mai mult sau mai puţin răsunătoare. „Distincţii” care confirmă că ai fost (cam) penibil ca artist (apropo, cuvântul a căpătat, în România ultimilor ani, un străluc muzical de pomină: cântăreţi de/pe toate vocile, manelişti, folclorişti, şuetişti sunt „artişti”), măcar o dată, în anul care a trecut. Dacă vedetelor din cinematografie li se strepezeşte gura când aud de „Zmeura de aur”, scriitorilor britanici li se moaie pana când se fac nominalizările pentru „Bad sex award”. Acest premiu se acordă din 1992 pentru cele mai proaste scrieri erotice/porno/sexuale (tăiaţi două din cele trei cuvinte, lăsându-l „viu” doar pe cel care nu vă agresează naturelul). Însuşi maestrul Coelho a fost pe lista celor care scriu prost literatură de acest gen (nu pot să mă fac că nu ştiu de nominalizarea la aceeaşi „nefericire” a lui Rushdie, Marquez ori Updike). Nu ştiu dacă la noi „onoruri” din gama asta ar avea vreun efect şi dacă cei intraţi în posesia lor s-ar îmbujora în obraji, fie şi pentru câteva secunde. Cred că, dimpotrivă, şi-ar face niscai reclamă, ar provoca un scăndăluţ, ar înjura pe careva din juriu. Oricum, ar şti cum să-şi asigure un miniturneu pe la televiziuni, seara, când familiile de români stau strâns unite şi cu ochii mari în jurul micului ecran. Disperarea cu care se caută autenticitatea naşte (şi ea) kitsch, prostie, urât, pornografie. În toate artele se vede (în muzică se aude) – unde-i mai pregnant se premiază! –, dar cred că în teatru cu atât mai mult.

Viaþa bate filmul, teatrul

bate viaþa

Chiar dacă se ştie că e o convenţie, un joc, se aşteptă de la teatrul contemporan să fie o oglindă cât mai fidelă a vieţii. Iar în viaţă se-njură mult, se strigă mai tot timpul, se urlă pe toate vocile. Când se vorbeşte, ies pe gură onomatopee. Când se plânge, lacrimile sunt isterice. În rest, sex, mult sex, mai ceva ca-n realitate; simulat (asta fiindcă legea nu permite, nu pentru că n-ar exista... dorinţă), dar hotărâtor. Goliciunea ţine de firesc, ţine de primordial, şi dă sens prin simpla apelare la ea. Trebuie umplut un gol pe scenă, se pune un trup gol. Există un moment mort, se aduce un trup viu. E rost, nu e rost, cere textul (ori contextul) sau nu, scena va fi tăiată, din când în când, de un nud. Ori de mai multe. În teorie, asta s-ar numi „corporalitate”. Iar teoreticienii spun că în România teatrală a începutului de mileniu greul cade pe corp. El e cel împovărat când de dramaturg, când de regizor, când de amândoi. Şi, ca să nu transpire, trebuie dezbrăcat. Până la piele! Aşa-i şi pe marile scene ale lumii, iar noi ne globalizăm. Noi care, aproape 50 de ani, am fost îmbrăcaţi în uniforme închise până sub bărbie. Iată, e vremea să (ne) descoperim copcile, nasturii şi fermoarele. Fără inovaţie, spunea britanicul Churchill, arta ar fi un cadavru. Fără tradiţie, zicea tot el, ar fi o turmă fără păstor. Câteodată, în arta teatrului de azi păstorul e un cadavru. În pielea goală.

Foto: Rãzvan Voiculescu

Robert °erban

„CÂND SE APRIND REFLECTOARELE SUNT ÎN STARE SĂ SEDUC PE ORICINE” – interviu cu dansatorul şi coregraful Răzvan Mazilu

DIAMANTUL LUI DIONISIS

BARBIE ŞI JURNALUL UNEI INTENŢII de Mihaela Michailov

CRIZA DE PLASTIC, un talk-show cu echipa de creatori a spectacolului „Cum traversează Barbie criza mondială”

NOTĂ DE PARCURS CU SCENOGRAFUL GETA MEDINSCHI – o relatare la persoana I

DEBUTURI ŞI REBUTURI – părerea lui Victor Scoradeţ despre primii paşi ai artiştilor în România

JURNAL DE CULISE – „Povestea de iarnă” spusă în imagini ACTORUL CARE ÎI PRIVEŞTE PE CEILALŢI DE SUS

ONE NIGHT STAND şi LONG TERM RELATIONSHIP – cu regizorul Cristian Ban

SCHIMBAREA LA FAŢĂ (I) – un articol de opinie de Daniel Vighi

ACTRIŢA MĂDĂLINA CONSTANTIN, WORKSHOP CU ACTORII TNT

„CUM TRAVERSEAZĂ BARBIE CRIZA MONDIALĂ” – TEXT DE SPECTACOL

CINE SUNT CELE PATRU DORIS ŞI CE VOR ELE - o poveste de Irmgard Keun, spusă de Ion-Ardeal Ieremia

„COPILUL DIN SPATELE OCHILOR” – un poem în picioarele goale cu Mălina Petre

DECLARAŢIE ÎMPOTRIVA UNEI LUMI FĂRĂ VALORI – dramaturgul Nava Semel, scrisoare din Israel

ZIDURI, GRANIŢE, VECINĂTĂŢI – o hartă a teatrului contemporan desenată de Andreea Dumitru

POVESTE CU MULTE CORTINE, DE VALENTIN IVANCIUC – o perspectivă personală asupra unui drum de 58 de ani din comuna Vlad Ţepeş la Timişoara

ANCHETĂ: NOUA LEGE A TEATRELOR, LA PRIMA VEDERE

Foto: Egyed Ufo Zoltan

„Când se aprind reflectoarele sunt în stare să seduc pe oricine” Dansat ul şi coregraful

Răzvan Mazilu După două ediţii de festival în care l-a avut ca invitat, Teatrul Naţional Timişoara s-a hotărât să-l facă „de-al casei”. Răzvan Mazilu e autorul spectacolului „Remember” de Mateiu Caragiale. Un parteneriat artistic cu actorul Ion Rizea şi artistul plastic – aici scenograf – Dionisis Christofilogiannis.

voi lua niciodată după formele sterile care vin şi pleacă. Sigur că fiecare astfel de nouă formă contribuie la potenţarea artei cu noi mijloace de expresie, dar cred că este o greşeală să fii neapărat în pas cu moda. Încă din şcoala de balet,

mi-a fost teamă că n-am să corespund nici canoanelor baletului clasic, nici canoanelor dansului contemporan. Mie îmi plac dansul şi mişcarea. Când spun dans, văd mişcare şi nu cred că este un punct de vedere anacronic,

Foto: Mihaela Marin

Îţi adaptezi conceptele coregrafice modelor, sau chiar evoluţiei dansului? Nu acesta este scopul meu, de a fi în ritm cu moda, de a fi în trenduri. Doresc în primul rând să fiu eu, îmi caut propriul adevăr artistic. Sigur că încerc să fiu racordat la timpul în care trăim şi să nu fac dans ca în anii ‘70, dar nu mă

un punct de vedere depăşit. Cred că mişcarea şi performanţa în cadrul mişcării pure pot naşte în continuare emoţie artistică. Unde îţi încadrezi stilul în raport cu direcţiile dansului contemporan în lume – chiar dacă tu nu faci această raportare?! Sau cum ţi-l defineşti? Dintotdeauna am făcut lucruri în zona teatrului, deşi consider dansul un spaţiu mult mai sincer, mai neviciat, pentru că se bazează pe performanţă fizică. Stilul meu e eclectic, cu influenţe de peste tot – de unde am putut şi eu să fur, de la coregrafii cu care am lucrat. Am făcut multe stagii de dans contemporan, dar n-am avut – pentru că n-am căutat – burse în străinătate, burse de studiu care să-mi marcheze stilul şi dezvoltarea. Aşa că am mers pe furatelea. Am furat de la coregrafi, de la regizori, de la actori şi am trecut totul prin filtrul meu. Cred că e un stil care se bazează pe imagine; pe imaginea mişcării trupului omenesc în spaţiu. Şi pe teatralitate. Ce eforturi implică realizarea unui tablou coregrafic de tip one-manshow? În primul rând implică foarte mult curaj. Marin Sorescu se întreba cine mai are nevoie astăzi de teatru şi spunea că doar acela care are curajul să se scufunde la o adâncime de zece mii de metri fără mamă, fără tată – singur, doar cu sine şi cu nevoia sa de cunoaştere. Cam aşa văd eu un spectacol de asemenea factură. Un act de mare curaj, de mare solitudine, pentru că atunci când se aprinde reflectorul pe scenă eşti cel mai singur om de pe Pământ. E ca atunci când te uiţi în oglindă şi ai curajul să te confrunţi cu tine însuţi. Cam asta e. Dincolo de un efort fizic care în dans este unul imens, grea mi se pare tocmai această necesitate absolută de a fi singur pe scenă şi de a te dărui cu toată fiinţa. Altfel, nimeni nu te crede.

Cum lucrezi în parteneriat pe scenă? Eu sunt un foarte bun partener de scenă şi cer acest lucru şi altora. Îmi place foarte mult contactul vizual. Cred foarte mult că în dans comunicarea se bazează pe privire. Nu-mi plac partenerii de scenă care se uită în jos sau care îşi feresc privirea. Şi mai cred că este foarte important să existe un soi de amiciţie între cei care lucrează la un spectacol, dincolo de spaţiul sălii de repetiţie, dincolo de spaţiul scenei. Nu neapărat să stai la bere, să-ţi pierzi timpul în cârciumi, ci împărtăşind cumva aceleaşi curiozităţi, aceleaşi interese. Dacă e să alegi, preferi un spectacol pe care să-l faci împreună cu cineva, sau un one-man-show? Cred totuşi că ideea de solo mă caracterizează cel mai bine. Care sunt spaimele acestei meserii? Bătrâneţea. Lupta continuă cu propriul tău corp. Dacă vezi dansul aşa cum îl văd eu, ca pe o performanţă fizică, trebuie să ai un corp antrenat, iar conştiinţa acestui „trebuie” înseamnă luptă – minut cu minut aproape – cu propriul tău corp, cu timpul care trece şi îşi lasă însemnele pe el. Pe măsură ce înaintez în profesie îmi doresc să fiu şi mai riguros, şi mai disciplinat cu mine însumi, pentru că înaintez şi în vârstă. Spaima rezultă din dorinţa permanentă de a crea o armonie între corp, minte şi spirit. Crezi că moderaţia poate reprezenta o măsură artistică? Eşti genul care face supraeforturi, care se suprasolicită atunci când pregăteşte un spectacol, sau ai o moderaţie pe care ţi-o impui? Mă suprasolicit, pentru că numai aşa cred că se poate face artă în general, nu doar dans – să te arunci cu totul într-un proiect. Prefer persoanele care se aruncă cu capul înainte şi mai şi greşesc, decât cele care se

cenzurează, obţinând rezultate călduţe sau mediocre. În artă, prefer oamenii nebuni, care-şi lasă toată fiinţa în sala de repetiţie, pe scenă, care cred până la capăt într-o idee, într-un text, într-o muzică, într-o mişcare. Dar în acelaşi timp, de o vreme încoace mi-am format un sistem de autoapărare în faţa suprasolicitării, şi în faţa oamenilor care nu-mi înţeleg ideile, proiectele, care nu mă înţeleg ca personalitate artistică. Am momente în care mă rup de sistem şi îmi acord perioade de lecturi sau călătorii, ca să revin apoi cu mai multă putere pe scenă. Îţi organizezi siestele în funcţie de programul artistic, sau programul artistic în funcţie de sieste? Auăleu, la mine e un amestec. Chiar dacă muncesc foarte mult şi am avut grijă ca până la vârsta asta să mă menţin într-o formă bună, trebuie să mărturisesc că nu sunt exemplul cel mai bun, că în viaţa mea este un haos în privinţa organizării orarului. În acelaşi timp, nu mă las până nu fac lucrurile aşa cum mi le propun. Niciodată nu rasolesc ceva pentru că mi-e lene sau pentru că nu mai am timp, dar am propriul meu ritm. Ce crezi despre corpul tău ca obiect artistic? Cred că este ceea ce se cheamă expresiv. Mi-aş dori câteodată să am corpul de la 20 de ani şi mintea de acum, pentru că la 20 de ani puteam să stau două săptămâni fără să fac exerciţii fizice şi totuşi să îmi meargă corpul pe scenă fără probleme. Atunci credeam că am toată viaţa înainte. M-am trezit apoi că a trebuit să recuperez timpul pierdut pentru că, din păcate, la un dansator totul arde foarte repede, trebuie să foloseşti orice minut în avantajul tău. Care sunt valorile tale estetice? Eu creez în numele frumosului. Îmi plac poveştile frumoase şi inteligente.

Foto: Egyed Ufo Zoltan

Dintotdeauna mi-am dorit să mă ridic şi să-i ridic şi pe ceilalţi deasupra propriei noastre condiţii, să încercăm să găsim puţină lumină. Dansul tău este bazat întotdeauna pe o poveste? Nu. Pe măsură ce am înaintat în profesie am descoperit binefacerile puterii de abstractizare a dansului. De ce spui binefaceri? Pentru că dansul are o putere de abstractizare care îmbogăţeşte mijloacele de expresie. O mână ridicată pur şi simplu poate însemna pentru tine ceva, iar pentru un alt spectator altceva.

bogate, pentru că majoritatea ascund în ele şi sublimul şi căderea. Dandysmul însemna o armonie perfectă între aparenţă şi esenţă, între veşmânt şi fond, între spirit şi formă. Un dandy ţinea la nişte valori morale şi trăia în numele lor, oricât de hedonist era; avea o viaţă total nebună, fabulos de curajoasă, pe muchie de cuţit. În „Remember”, de exemplu, faptul că povestitorul refuză să devoaleze cititorului, respectiv spectatorilor, finalul tragic al lui Sir Aubrey de Vere reprezintă un act moral, pentru că trăim într-o epocă în care oamenii îşi pun pe masă viaţa personală cu totală lipsă de discreţie. În lumea de astăzi în care s-a dezvoltat pornografia şi există un anumit noroi care marchează relaţiile interumane, refuzul personajului de a face cunoscută întâmplarea lui Sir Aubrey de Vere mi se pare extrem de binevenit.

Te consideri un dandy? Nu, Doamne fereşte!, în nici un caz. Suntem cu toţii foarte-foarte departe de acest concept. L-am folosit dintotdeauna ca pe un reper, ca pe o formă de evadare. Dandysmul a fost pentru mine ceea ce erau romanele de capă şi spadă pentru ceilalţi adolescenţi de vârsta mea. Eu am descoperit această fabuloasă filosofie de viaţă care, pe măsură ce citeşti mai multe, ţi se pare şi mai fabuloasă, şi mai complexă. Te inspiră în ceea ce faci, îţi dă curaj, pentru că vorbeşte de nişte spirite care au existat cu mult înaintea timpului lor şi care-au ajutat omenirea să se dezvolte, să evolueze.

În ce măsură îţi joci actoriceşte dansul? Există coregrafii în care este necesară expresia facială, dar există şi coregrafii abstracte, care refuză participarea feţei. În orice caz, pentru toate stilurile de dans pe care le-am abordat, fie abstracte, fie cu naraţiune, mi-am construit un soi de dramaturgie interioară care mi-a permis să am un fir roşu de care să leg mişcările.

De ce-ţi plac aceste spirite care vin din alte vremuri şi mă refer aici la „Portretul lui Dorian Gray”, şi chiar şi la „Remember”? Câteodată am o mare plăcere de a scormoni în cufărul cu vechituri al bunicii... Glumesc... Mi se pare că sunt personaje foarte ofertante pentru a fi interpretate pe scenă. Sunt foarte

Îţi determină latura ta histrionică performanţele? Dacă în viaţa cotidiană nu-mi place nici un fel de expunere, pe scenă îmi place la nebunie. E singurul loc unde mă simt în siguranţă. Când se aprind reflectoarele nu mi se mai poate întâmpla nimic; pot să exprim orice, sunt în stare să seduc pe oricine.

Ai preferinţe pentru un anumit tip de scenă? Nu. Îmi plac toate spaţiile. Şi scenele italiene, şi spaţiile neconvenţionale. Important e să reuşesc să le îmblânzesc. Să le simt punctele de fugă, diagonalele, liniile drepte. Să le conştientizez şi să mi le fac partener. Simţi nevoia să-ţi cosmetizezi parcursul pentru cărţile de istorie sau vrei ca istoria să te înregistreze aşa cum te prinde? Cu toţii mai cosmetizăm pe ici-pe colo anumite lucruri, dar în esenţă istoria este cea care va face dreptate, care va surprinde în mod exact traseul şi valoarea unui artist. Am să dau un exemplu foarte concludent. A existat un mare coregraf, Trixy Checais, care a avut un destin extraordinar, dar şi dramatic. A fost unul din pionierii dansului contemporan, un coregraf şi un dansator de geniu, dar care a fost închis în vremea comunismului, trimis la Canal. După ce a ieşit din această experienţă groaznică a mai lucrat, a mai creat, dar nu la acelaşi nivel, nu cu aceeaşi forţă; era clar că i se tăiaseră aripile. Acest coregraf este foarte puţin găsit în cărţile de specialitate, atâtea câte sunt. Eu ştiam de el încă din copilărie şi eram fascinat de personalitatea lui, aşa că am vrut să-l aduc la lumină, să îl redau atât cât pot istoriei dansului românesc. Am făcut un proiect la Centrul Naţional al Dansului, pentru care am căutat în arhive, am fost la teatrul din Galaţi unde a fost exilat, am adunat mărturii de la oamenii care l-au cunoscut. Astfel am reuşit să-l aduc în discuţie pe Trixy Checais după mulţi-mulţi ani. Redescoperirea continuă, pentru că

Foto: Egyed Ufo Zoltan

se va scrie o carte despre el de către colaboratoarea mea cu care am făcut proiectul la CND, Gina Şerbănescu. Tudor Giurgiu e interesat să facă un film despre Trixy Checais, deci iată că istoria s-a urnit şi capătă o dimensiune din ce în ce mai mare. Am vrut cu tot dinadinsul să se ştie că a fost un mare dansator, o mare personalitate şi un promotor al dansului contemporan românesc. Aşa că timpul este cel care le aşază pe toate aşa cum trebuie, el cerne valoarea. În ce măsură ai început să te obişnuieşti cu gândul că eşti un personaj istoric? Cred că nu-ţi poate scăpa lucrul ăsta, doar ai fost şi tu, la rândul tău, un pionier în dans… Of, în România există un pionierat continuu în dansul contemporan! Tot timpul se face pionierat, pentru că atât de mare a fost hiatusul după anii ’30-’40, când în locul avangardei s-a pus accentul pe dansul clasic preluat de la sovietici, încât e foarte grea recuperarea anilor în care pe plan internaţional s-au produs lucruri care mai de care mai interesante. Dar nu ăsta este scopul meu, să rămân în istorie, sau să am o carieră cosmetizată. De fapt, eu nici nu-mi gândesc traseul artistic în termeni de carieră. Sigur că-ţi fac plăcere premiile şi distincţiile, pentru că te motivează, îţi dau curaj, înseamnă că eşti observat, că ţi se recunoaşte valoarea, că însemni ceva, dar nu trăiesc din momentele de succes pe care le-am avut. Nu vreau decât să fac ceea ce-mi place şi ceea ce cred foarte mult.

În parcursul tău profesional, când ai încetat să mai dovedeşti, când au început lucrurile să vină de la sine? Parcă în România tot timpul trebuie să dovedeşti, să demonstrezi, tot timpul trebuie s-o iei de la început. Cred totuşi că atunci când un director de teatru mi-a spus, când pregăteam un spectacol, să cer orice că voi primi. E un moment în care ţi se acordă încredere 100 % şi nu mai trebuie să vii cu lucruri de-acasă. Ai avut momente în care ţi-ai spus că te laşi de dans? În adolescenţă, din cauza condiţiilor de la şcoala de coregrafie. Pentru că eu îmi închipuiam lumea dansului ca pe o lume în care se întâmplă numai lucruri frumoase şi nu prea a fost aşa. Dar determinarea mea a fost atât de clară încă din copilărie, încât sunt în stare să trec peste orice şi peste oricine. Şi-a proiectat cineva din familie visele proprii în tine? Nu. Eu nu provin dintr-o familie de intelectuali, ci de oameni simpli, muncitori. Mama mea nu a vrut să devină balerină niciodată, nici măcar artistă, dar a văzut în mine această dorinţă şi m-a ajutat s-o realizez. Consideri că, în ce te priveşte, graniţele dintre spaţiul personal şi cel artistic se întrepătrund? La orice artist se întâmplă asta. Totul este o întrepătrundere de planuri, e ca o reflexie în mai multe oglinzi, în care nu mai ştiu cât sunt eu şi cât înseamnă imaginaţie, transfigurare. Da, îmi continuu gândurile care ţin de profesie şi în viaţa de toate zilele.

Care sunt spectacolele cele mai importante pentru cariera ta? Toate mi-au adus câte ceva şi din fiecare am învăţat enorm. Hai să zicem altfel: care te-a răscolit cel mai tare? Cred că „Portretul lui Dorian Gray” m-a costat cel mai mult. În ce măsură vine „Remember” în trena lui „…Dorian Gray”? Este un text înrudit cu „Portretul lui Dorian Gray” nu doar din punctul de vedere al dandysmului, ci şi al ideii de tablou, de joc de planuri între o imagine fixată într-un cadru şi ieşirea ei în realitate. Mateiu spune „sunt întâmplări trăite ce ţi se par a fi vise, precum sunt vise care par a fi lucruri ce ţi s-au întâmplat odată”. Ca şi „Dorian Gray”, Sir Aubrey de Vere iese dintr-un cadru – aşa se spune despre el, că părea o imagine desprinsă dintr-un tablou vechi –, traversează viaţa şi se fixează într-o altă icoană în care îl aşază autorul. Ce aşteptări ai de la acest spectacol, privind din perspectiva echipei cu care îl lucrezi? E o echipă extrem de specială, fiindcă pe mine, pe Ion şi pe Dionisis ne leagă aceleaşi afinităţi estetice. Avem foarte multe lucruri în comun şi mizez pe asta, pentru că în „Remember” este vorba şi despre prietenie – iată un cuvânt care în ziua de azi, când toată lumea trădează pe toată lumea, nu mai face două parale. Noi trei însă ne continuăm relaţia profesională şi în cotidian. Suntem foarte buni prieteni, iar asta contează! Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

Chestionarul lui PROUST Principala mea trăsătură.

Culoarea mea preferată.

Eroii mei preferaţi din viaţa reală.

Sensibilitatea.

Curcubeul.

Părinţii mei.

Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat.

Floarea care-mi place.

Ce urăsc cel mai mult.

Macul.

Răutatea făcută cu bună ştiinţă.

Verticalitatea.

Pasărea mea preferată.

Calitatea pe care o prefer la o femeie.

Corbul.

Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere.

Inteligenţa.

Prozatorii mei preferaţi.

Un abdomen plat.

Principalul meu defect.

Thoman Mann.

Cum aş vrea să mor.

Sunt foarte multe (râde). Mă văd plin de defecte. Naivitatea.

Poeţii mei preferaţi.

La malul mării.

Marin Sorescu. Baudelaire.

Îndeletnicirea mea preferată.

Eroinele mele preferate din literatură.

Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă.

În afară de dans?!

Madame Bovary.

Minciunile nevinovate de zi cu zi.

Fericirea pe care mi-o visez.

Eroii mei preferaţi din literatură.

Deviza mea.

O casă undeva în natură, cu o curte cu flori şi multe animale.

Craii de Curtea-Veche.

Nu am. Nu-mi place.

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire.

Ah, sunt mulţi. Îţi dau doi: Chagal şi Beard Slay. Ultimul este grafician mai degrabă, mai puţin cunoscut pe la noi, a făcut foarte multe lucruri în zona dandysmului. A murit foarte tânăr.

Locul unde aş vrea să trăiesc.

Undeva unde e tot timpul cald.

Foto: Mihaela Marin

Să nu mai pot dansa.

Pictorii mei preferaţi.

Chestionarul lui PIVOT Care este cuvântul favorit?

Soare. Care este cuvântul pe care îl deteşti cel mai tare?

Violenţa. Ce-ţi face plăcere în mod deosebit?

Să am spectacole. Ce-ţi displace cel mai mult?

Să mă trezesc dimineaţa devreme. Înjurătura favorită?

Am voie să spun cu prostii? „Pizda mă-tii”. Ce sunet îţi place cel mai mult?

O cădere de apă. Ce altă profesie ţi-ar plăcea să practici?

Medic veterinar.

Răzvan Mazilu | Ion Rizea

Ce altă profesie nu ai practica nici în ruptul capului?

Contabil. Dacă te-ai putea transforma, la dorinţă, într-un animal, care ar fi acela?

De unde vii?

Care este partea ta cea mai fragilă?

Şarpe.

De nicăieri.

Mintea.

Dacă Raiul există, ce ai dori să îţi spună Domnul când ajungi la Porţile Raiului?

Crezi că ai o soartă de invidiat?

Ce ai fost capabil să faci din dragoste?

Da.

Să renunţ la un turneu în străinătate.

„Bine ai venit!”.

Aţi renunţat la ceva?

Ce ţi se reproşează?

Dacă ai putea să îi adresezi o întrebare lui Dumnezeu, acum, care ar fi aceea?

La foarte multe. Dansul implică foarte multe sacrificii.

Multe, mult prea multe… Toată lumea îmi reproşează de toate toată ziua.

„De ce există atâta nedreptate pe lume?”.

Ce faci cu banii?

La ce e bună arta?

Lucruri pentru plăcerea mea.

La supravieţuire.

Ce sarcină menajeră îţi displace cel mai tare?

Cum ai vrea să te întorci?

Chestionarul lui SOPHIE CALLE Când ai murit ultima dată?

Când am avut ultimul spectacol. De ce te mai trezeşti dimineaţa?

Pentru că îmi place foarte mult viaţa. Unde sunt visele din copilărie?

Într-o cutiuţă pe şifonier, pe care o deschid din când în când. Ce te deosebeşte de ceilalţi?

Foarte multe, în primul rând talentul. Îţi lipseşte ceva?

Câteodată îmi lipsesc banii. Oricine poate să fie artist?

Nu, în nici un caz. Doamne fereşte!

Toate.

O pisică la cineva care are grijă de mine…

Plăcerile prin excelenţă?

Scrie-ţi epitaful!

Să mănânc dulciuri şi să călătoresc. Şi sexul.

Aici odihneşte Răzvan Mazilu, unul dintre clovnii lui Dumnezeu.

Ce ţi-ar plăcea să primeşti de ziua ta?

Nu mi-ar plăcea să primesc cadouri, ci doar să am toţi prietenii alături. Trei artişti pe care nu-i poţi suferi.

Ernesto Sabato. Truffaut.

Picasso.

François

Susţii vreo cauză?

Aş vrea să mă implic mai mult în drepturile animalelor. Ce ai fi în stare să refuzi?

Ceva ce mi-ar aduce nefericirea.

Dionisis Christofilogiannis

A avea „acel ceva”, a-i fi „arhitect” Grecul a construit un diamant mare cât o scenă italiană. E scenograful spectacolului „Remember” şi autorul expoziţiei care precede evenimentul la fiecare reprezentaţie.

Care e perioada ta de formare ca artist? M-am născut în Grecia, am absolvit facultatea de inginerie mecanică, după care am studiat design industrial în Scoţia. Am învăţat acolo o grămadă de lucruri, de la grafică la artă fotografică, de la desen tehnic la grafică computerizată. Dar pictura a fost dintotdeauna punctul meu forte. În septembrie 2005 am ajuns la Cluj, unde m-am înscris la un master, apoi la un doctorat în pictură. Am căpătat o perspectivă diferită asupra lucrurilor, iar stilul meu a început să se dezvolte spre ceea ce este astăzi. Am simţit nevoia să arăt şi să descriu ceea ce mă înconjoară într-un fel cu totul nou, să dau interpretări realiste. Ceea ce vreau să spun este că viaţa e o formă de artă şi că tot ce ne înconjoară are o semnificaţie, o ordine şi un sens. În general nu cred în accidente. Le consider doar o chestiune de percepţie şi găsesc mereu un loc în pictură lucrurilor pe care oamenii le

numesc accidente. Ele îmi dau informaţii de care nu îmi dau seama în mod conştient. Eşti pictor, artist video, fotograf, scenograf. Ce spune acest sincretism despre tine?

la Muzeul de Artă Contemporană din Napoli, „Emergency Room”, al cărei curator este Thierry Colonel. Am mai prezentat acest proiect şi la Bienala de la Atena. Iar în mai, voi beneficia de o rezidenţă artistică la Beijing. Ai avut expoziţii în multe oraşe ale lumii: Tokyo, New York, Londra, München etc. Cum e receptată arta ta pe plan internaţional? În general, foarte bine. Chiar şi Japonia, una din cele mai dure pieţe de artă, şi-a deschis uşile pentru mine. Am avut o colaborare fantastică cu galeria Nakagawa, anul trecut. Arta made in Romania e foarte apreciată în vest, lucru de care mi-era frică atunci când am ajuns în Cluj. Dar mi-am dat până la urmă seama că e un avantaj să mă aflu în acest moment al vieţii în Europa de Est. Ca o confirmare, un scurtmetraj făcut de mine cu Ramona Dumitrean şi Adrian Cucu a fost selecţionat, în premieră pentru România, în International Film Festival of New York 2008.

Experimentez cu multe tehnici media, inclusiv fotografie şi film, dar continuu să pictez. Văd toate aceste elemente într-un mod unitar. Pe scurt: this is what I know to do, this is what I like to do. Arta, pentru mine, este subiectivă, nu obiectivă, aşa cum o văd cei mai mulţi artişti conceptuali – de la Jeff Koons la Damien Hirst sau Abramovic. Cred că ea trebuie să privească în primul rând dilemele personale, conflictele, contradicţiile, obsesiile ş.a.m.d. Care sunt rigorile tale estetice? Nu fac artă pentru artă, pentru că şi-ar pierde puterea, ar deveni decorativă. Nu-mi place ideea de frumuseţe estetică – în genul „culori drăguţe care merg bine cu covorul”. Arta trebuie să fie răscolitoare. Să pună întrebări şi cumva să intuiască viitorul, pe diferite paliere de percepţie. Să poată oferi fiecărei generaţii ceea ce-i este necesar. Arta nu are voie să se comporte ca un ziar, să reflecte strict cotidianul. De vreme ce în cotidian ne confruntăm cu dihotomia dintre trup şi minte, arta trebuie să provoace anumite stări ale conştiinţei ca să fie salvatoare. În ce fază artistică te afli în prezent? După premiera de la Timişoara, voi avea o expoziţie

Cum e să fii grec în România? Apartenenţa geografică e foarte importantă. Balcanii leagă, practic, estul de vest. E chiar acolo, un pod între două lumi diferite, un spaţiu profund contradictoriu. Pentru mine, estul e o sursă de spiritualitate, reprezintă cunoaşterea pe care noi am pierdut-o. Aici pot atinge arta. Aş spune că munca mea se adresează vestului, publicul meu este în Occident; estul nu are nevoie de toate astea. Cum s-a născut conceptul scenografic pentru „Remember”? Înainte gândeam că arta trebuie să deranjeze, mai degrabă decât să fie frumoasă. De fapt, îmi dau seama că frumuseţea nu e chiar atât de rea. Aşa că după o serie întreagă de propuneri, ne-am decis asupra unui decor simplu, frumos, elegant pentru un spectacol esenţializat şi puternic. Am creat, de asemenea, nişte spoturi video care să facă publicul să simtă magia dandysmului. Sunt de acord cu Barbey d’Aurevilly că dandysmul e pe cât de greu de explicat, pe-atât de greu de descris. În definitiv, un dandy nu e altceva decât efectul imaginii şi comportamentului său în ochii celui care îl priveşte. Este ceea ce la Hollywood se cheamă a avea „acel ceva”. Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

Când eram mică nu mă jucam cu păpuşi. Mă enervau că nu-mi răspundeau. Nici la salut, nici la alte întrebări. Preferam să scriu pe pereţi. Şi după ce toţi pereţii de la bunică-mea s-au terminat, m-am mutat la mama. Dar mama nu m-a lăsat să-i mânjesc pereţii cu tot felul de litere. Am suferit o vreme, după care am început să scriu cu creta pe dulap. Şi după ce am zgâriat dulapurile, am crescut. În 2008, la Amsterdam, am dat peste un magazin cu păpuşi mari roz. Cu farduri roz. Cu sclipici roz. Cu personalitate roz. Şi-am mai dat şi peste o fetiţă care se tăvălea în universul roz pentru că mama ei nu voia să-i cumpere ultimul model Barbie. Şi fetiţa striga: Barbie, Barbie! Şi-atunci Barbie, odată atinsă, i-a răspuns. N-am înţeles ce. Era în olandeză. În octombrie 2008 am început, împreună cu Alexandra Badea, un atelier în care ne propuneam să tăiem în bucăţele mici, cât mai mici, reţete şi soluţii. Cum să fii fericit în cuplu? Cum să faci bani? Cum să scapi de stres? Curs practic de încredere Slăbeşte sănătos! Ideea era să de-rulăm semiotica mecanismelor de optimizare a existenţei, să le extremizăm şi să le bombardăm. Am extras câteva fragmente, le-am discutat, şi actorii au improvizat în funcţie de potenţialul acestor secvenţe, pe care, ulterior, le-am asamblat într-un scenariu performativ. Am ţinut foarte mult să adaug un personaj care mi se părea esenţial pentru toată dinamica unui comportament concentrat pe reguli, căi, paşi, trepte, scăriţe şi alte şuruburi mentale. Barbie cea ultraroz formatează marketul minţişoarelor rozacee ale copiilor. N-am întâlnit încă vreo fetiţă, cel puţin în ultimii doi ani, care să n-aibă un detaliu roz: vreo agrăfuţă roz, gecuţă roz, ghiozdănaş roz sau neuron roz. Ei bine, o puştoaică blonduţ-şatenuţă cu ochişori albaştri era exact ceea ce-mi trebuia. Am găsit-o. În ianuarie 2009 am început să repetăm textul „Cum traversează Barbie criza mondială”. Am stat o săptămână la Timişoara şi am asistat la repetiţii. Echipei de lucru i s-a alăturat un coregraf care, la rândul lui, boxează convenţionalitatea prezenţei corporale în dansul contemporan. Manuel Pelmuş a creat contexte de mişcare, rame care le-au dat actorilor posibilitatea să-şi activeze traseul şi să fie extrem de flexibili. Am plecat de la Timişoara cu câteva scene în minte, pe care urma să le scriu la Bucureşti. E vorba de scenele colective şi de monoloagele paralele din secvenţa Victor-Colin.

13 M-am întors după o lună şi-am văzut un performance în care scenariul dobândise exact fizicalitatea de care avea nevoie. Cred din ce în ce mai mult în forţa corporală a unui text şi am conceput „Cum traversează Barbie criza mondială” cu această dominantă în minte. Cuvintele sînt fragmente din corp care ţâşnesc printre panourile mobile create de Velica Panduru, spaţii aseptice care oglindesc pielea fină şi catifelată într-un mall biopolitic.

Mihaela MICHAILOV

Sloganurile devin refrenuri hip-hop ale unei lumi fidelizate „pe viaţă şi pe moarte” prin carduri, creme şi alienare. Ne-am wash-izat, ne-am fresh-izat şi-am adormit.

Criza de plastic În vreme ce se făceau pregătiri pentru scoaterea lui Barbie la pensie, regizorul s-a întâlnit cu dramaturgul şi-au pus de-un text. În Festivalul Dramaturgiei Româneşti 2008, textul s-a făcut atelier. Atelierul e acum spectacol. Între timp a venit seceta financiară şi o dată cu ea şi titlul perfect: „Cum traversează Barbie criza mondială”. Un talk-show cu: Victor MANOVICI, actor „Dac-ar fi, urina mea ar fi zen” Colin BUZOIANU, actor „Sunt bugetodependent. Banobulimic. Cardofil.” Sabina BIJAN, actriţă „Soţul meu planifică tot”

Alexandra BADEA, regizor „«Cum»-urile sunt peste tot” Cătălin URSU, actor „Soţia mea crede că poate să fie fericită şi după” Alina REUS, actriţă „Încrederea e de-acum în gura mea” Mihaela MICHAILOV, dramaturg „Actorii sunt prezenţe active care dau click…” Ciprian MARINESCU, moderator „S-avem coerenţă...”

exandra BADEA: Conceptul a pornit de la cărţile despre cum să reuşeşti în viaţă, care au invadat piaţa românească. Bine, „cum”-urile nu sunt numai în cărţile astea, „cum”-urile sunt şi în manualele şcolare, în sistemul de învăţământ, „cum”-urile sunt în religie, în tot ce se transmite şi tot ce nu descoperi singur. Şi mi se pare destul de interesant că, pe piaţa de carte, cărţile astea prind excelent. Ele sunt în toată lumea, dar, la noi, vizibilitatea parcă e mai mare. Aud foarte mult fraze de genul „aşa se face că aşa am citit”, „aşa zice şi la televizor”. Sunt fraze care au intrat deja în vocabularul colectiv, au devenit un fel de ultim argument, „pentru că aşa scrie la carte”. Acesta a fost punctul de plecare, inclusiv pentru workshop-ul din festival în care am improvizat cu o parte dintre actori pe reţete. Eu şi Mihaela ne-am ales nişte cărţi şi am selectat din ele fragmente. Am vrut să vedem exact care sunt teritoriile mai interesante.

prian MARINESCU: Interesante din punct de vedere dramaturgic sau/şi din punct de vedere al realităţii?

Al Ci

prian MARINESCU: Alexandra, cred că e cel mai potrivit să începem dezbaterea de la tine. Aş vrea să ne explici demersul tău în acest proiect.

exandra BADEA: Dramaturgic. Nici nu contează că se vorbeşte despre cum să slăbeşti sau despre cum să reuşeşti în viaţă. De fapt, povestea nu contează în spectacol, aşa cum nu contează nici personajele. Asta am încercat să le spun şi actorilor, de la început…

Vi Al

ctor MANOVICI: Şi oricum nu slăbeşti (râde)… exandra BADEA: Ceea ce ne interesează e conceptul acesta de „cum”.

prian MARINESCU: Aş întreba-o pe Mihaela care e investigaţia ei pentru acest text şi, apoi, investigaţia ta ca regizor pentru acest spectacol, dacă această cercetare s-a referit nu doar la lectura cărţilor de pe tarabă, ci şi la consumatorii acestor lecturi.

haela MICHAILOV: Investigaţia s-a concentrat pe un tip de receptare globală, pe o dependenţă de senzaţia că aceste „cum să”-uri îţi pot rezolva crizele. E dependenţa de cărţi de acest tip, lectura revistelor glossy, citirea unei reclame care ţi se lipeşte de creieri. E un tip de reţetar generic, manipulant, prin care ţi se insuflă ideea că poţi şi tu, de vreme ce şi alţii au putut. Ca dovadă că auzi tot timpul „pentru că meriţi” sau „prietenii ştiu de ce”. M-a interesat felul în care lucrurile acestea care intră în mentalul colectiv funcţionează şi în afara lui, în afara consumatorilor activi.

ctor MANOVICI: Şi la noi a fost vorba de un „cum să” – de exemplu, cum să intrăm în situaţiile spectacolului, pentru că nu am mai lucrat cu tipul acesta de propunere.

bina BIJAN: Eu nu cred că e vorba de „cum să”, pentru că întrebarea asta ţi se iveşte la tot pasul în viaţă, ideea este că, în loc să cauţi soluţia în tine, apelezi la exterior – cineva e mult mai

deştept ca tine şi îţi zice imediat cum să faci. Dar nu întotdeauna o soluţie se pliază pe tine, pentru că toţi suntem diferiţi.

ina REUS: Când am intrat în contact cu subiectul, m-am întrebat: „eu intru în categoria asta de public?”, „m-au influenţat lucrurile astea?”, şi răspunsul a fost foarte clar „da!”. De câte ori mă uit la televizor şi aud sloganul „pentru că merit”, de atâtea ori îmi spun „dar chiar merit”. Cumva, ţi se inoculează în minte. Cărţile astea îţi dau soluţii uşoare care te infantilizează. Devii infantil şi apelezi la o soluţie din afară. Dacă stăm bine să ne gândim, fiecare dintre noi am fost influenţaţi de „cum să”-uri. Dar eu cred că e important să ai tot timpul luciditatea şi conştiinţa faptului că ţi se întâmplă. În momentul acela poţi să te salvezi.

exandra BADEA: Unii oameni sunt mai atinşi de consumism decât alţii, dar problema se pune din perspectiva indivizilor prezenţi în acest spectacol.

ina REUS: Uite, de exemplu, eu am un punct de vedere

atacat acţionează inconştient în tine. Am încercat să ajungem la deconstrucţia limbajului, la un limbaj sec, epurat. Când ne-am apucat în a doua parte de lucru, după atelier, Mihaela a mai scris nişte scene în funcţie de ce propuneau actorii în repetiţii.

prian MARINESCU: Înţeleg că s-au creat până la urmă nişte personaje de masă? Povestea individuală dispare până devine o problemă colectivă?

Al Ci

exandra BADEA: Da.

prian MARINESCU: Cum e drumul până la un astfel de personaj de masă, ca să ştii, până la urmă, de unde să îl apuci, să nu-l abstractizezi foarte mult?

foarte personal faţă de unul dintre monoloage – cel cu „mestec, înghit, vomit”. Aceea e o problemă foarte serioasă, nu e nimic de râs şi nici de ironizat. Anorexia, bulimia sunt boli foarte serioase, care pot ucide şi care influenţează mii, zeci de mii de puştoaice – nu numai manechine. Sunt mii de fete tinere care ajung în spitale pentru că mănâncă şi vomită întruna ca să se menţină slabe. Eu am avut în familie aşa ceva şi ştiu ce înseamnă. Asta nu înseamnă că nu poţi să te detaşezi şi să pui un pic de umor în chestia asta, pentru că altfel rişti într-adevăr să o iei razna. Dar toate subiectele din text sunt foarte acute – toate.

Al Vi

ctor MANOVICI: Se creează cumva şi o stare de conştientizare. Ne scurtcircuităm noi înşine. Devenim atenţi la lucrurile astea.

haela MICHAILOV: Textul e un calup de situaţii în care am încercat să deconstruiesc convenţii, stereotipuri de comportament. Am pornit de la o situaţie clară, banală, pe care, încet-încet, am destructurat-o în aşa fel încât să apară un element straniu sau absurd, cum este, de exemplu, monologul lui Colin despre banobulimie, în care apare Angelina Jolie pe carduri. Cumva se intră într-o convenţie care e dinamitată, construindu-se în interiorul ei altceva, o altă pistă. Cam ăsta e principiul textului. Şi nu avem trasee clasice de personaj.

bina BIJAN: Oricum, nu cred că am fi putut să redăm ceva care nu ne-a afectat, la un moment dat, direct.

exandra BADEA: Toate sloganurile şi spamurile cu care eşti

ina REUS: Eu, ca actor, am avut la început nişte probleme. Alexandra îmi spunea întruna „nu psihologizaţi, nu psihologizaţi”. Adică ce să nu psihologizez, mă întrebam. A fost destul de greu să îmi gândesc personajul fără un traseu de la A la Z, fără detalii de genul: de unde vine, ce face etc. E complicat să-i găseşti ipostaza corectă şi, în acelaşi timp, să ai tot timpul conştiinţa faptului că nu intri în spectacolul acesta ca personaj cu poveste, ci ca o personalitate care, într-o anumită secundă, schiţează ipostaza unui personaj. E vorba, în acelaşi timp, şi de o detaşare anume, pentru că nu joci stanislawskian, nu te arunci cu toţi bojocii şi cu toate sentimentele. E puţin mai sec. Iar textul e foarte important şi greu în acelaşi timp; parcă e vers alb.

exandra BADEA: Ca să fie mai simplu de înţeles: e vorba de construirea personajului şi deconstruirea lui, spargerea lui. Eu le-am făcut actorilor un background, un istoric. Cum e la Victor, de exemplu: care e problema lui cu maică-sa,

cu sistemul ş.a.m.d. Ideea construcţiei generale e că aceste personaje sunt surprinse într-un moment de criză. E un statement colectiv. O singură voce care se exprimă prin şase guri. Te apropii de personaj şi ieşi din el. Şi asta e foarte important. Sabina de multe ori zice „hai să stabilim de unde până unde e personaj, de unde până unde sunt eu”. Asta nu se poate stabili, pentru că nu e un tip de construcţie brechtian. Există o anume distanţare, dar nu e o delimitare exactă: aici sunt personaj, aici sunt altceva, aici sunt narator. E o jonglare continuă. Pentru a spune ce vrei tu să spui despre acest „cum”, îţi alegi un personaj care aplică acest „cum” la maximum. E o grilă pe care o aplici, dar, în grila aia, fiecare are libertatea lui. Acelaşi principiu e aplicat şi în conceptul de mişcare. Manuel a lucrat foarte mult pe materialul propus de actori.

Al Că

haela MICHAILOV: Manuel Pelmuş e un coregraf căruia îi place să pună corpul în situaţii limită, să chestioneze prezenţa. El nu a impus o anumită formulă – aşa e bine, aşa nu e bine! – ci a propus contexte de mişcare.

ina REUS: Am lucrat cu el foarte multe exerciţii de improvizaţie care, ulterior, când ne-am apucat de text, ne-am dat seama că se pot folosi în anumite momente sau că se pot dezvolta.

prian MARINESCU: Asta înseamnă că e greşit să te întreb cine eşti tu în acest spectacol?! ina REUS: Nu, deloc!

tălin URSU: Mie mi-a fost foarte greu. Nu am mai jucat în spectacole de genul ăsta, deşi Alexandra zicea că în „69” era la fel. Eu cred că nu, acolo e un alt fel de construcţie. Aici e foarte interesant, într-adevăr, faptul că trebuie să deconstruieşti, că trebuie să ai un mecanism pe care să îl rupi la un moment dat. Însă eu a trebuit să am în mintea mea un traseu clar: cine e tipul pe care îl joc, ce face de dimineaţa până seara, ce i se întâmplă. Şi cumva am fragmentat traseul logic.

ctor MANOVICI: Nu e un spectacol de teatru în sensul clasic.

haela MICHAILOV: Mie mi se pare foarte importantă dimensiunea corală a spectacolului. Actorii devin, din punct de vedere dramaturgic – şi spun asta fiindcă am scris textul cu ei în minte – suporturi ale unor situaţii, ecouri ale unor perspective.

ina REUS: Eu cred că, dacă am vrea, fiecare dintre noi am putea să facem oricare dintre personaje, oricând.

ctor MANOVICI: Eu sunt un om pe care sistemul nu îl lasă să facă pipi.

lin BUZOIANU: Problema personajului meu e una care cred că îi priveşte pe foarte mulţi oameni. Cum să te descurci cu banii. E o problemă comună, aşa

că mi-a fost destul de uşor să mă identific cu ea şi să o prezint.

exandra BADEA: Da, numai că după aceea ajungem iar la un „cum să”. N-ai de ce să pui eticheta pe formă. Da, poate că suntem mai aproape de performance decât suntem de teatru, dar nu cred că poţi să pui etichetă. Dacă i-aş fi spus performing art, ar fi crezut toată lumea că e o artă făcută cu trupul. Mie mi se pare că trăim într-o lume în care genurile au explodat.

bina BIJAN: Eu sunt de acord cu ce a zis Cătălin. Cumva era logic să construieşti un crescendo al derulării evenimentelor, să începi cu prezentarea căsniciei personajelor, apoi să ajungi la conflict şi, în final, la divorţ. După ce am încercat să dau cât de cât o coerenţă, Alexandra mi-a zis „sparge tot”. Pentru mine a fost un şoc.

exandra BADEA: Da, pentru că pe mine mă interesează mult mai mult monologul interior al oamenilor decât ceea ce fac ei. Eu pot să mă uit la tine şi să spun o chestie coerentă, iar în acelaşi timp să am în minte o imagine pe care am văzut-o acum cinci ani, sau să fiu străbătută de o senzaţie oarecare. Dacă verbalizez toate astea, nu au absolut nici o legătură. Şi atunci cum le joci? Nu le joci. Ele pur şi simplu vin. Sunt lucruri care se află deja în tine şi pe care, în momentul în care apeşi pe buton, le vomiţi.

ctor MANOVICI: Cred că era mai simplu dacă-i spuneam performance şi încercam să definim puţin zona.

haela MICHAILOV: E evident că există o hibridizare a genurilor şi categoriilor, dar totuşi poţi să spui că demersul nostru merge mult mai puternic pe zona de performing, de corporalitate foarte puternic implicată în fiecare etapă de construcţie.

exandra BADEA: Eu refuz să mai dau definiţii. Ceea ce facem este un act artistic angajat, sunt nişte oameni care s-au adunat pentru că au ceva de spus. Asta contează: ce au ei de spus aici şi acum.

prian MARINESCU: Faptul că nu îţi plac etichetele nu înseamnă că nu e nevoie de coerenţă – coerenţă pe care ţi-o dă fie povestea, fie personajul, fie discursul.

exandra BADEA: Păi, ţi-am spus, depinde de coerenţa care se naşte în mintea ta. Sunt logici diferite. O poveste spusă clasic nu mi se mai pare coerentă. Dacă mă duc la un spectacol care durează patru ore şi văd ceva cu expoziţiune, cuprins şi încheiere, pentru mine nu mai e coerent. Nu ştiu de ce, poate creierul meu s-a fragmentat de atâtea alte gânduri. Nu cred că fragmentarea are legătură cu incoerenţa. Lucrurile le poţi spune în mai multe feluri - senzorial, subliminal, raţional. Dacă un spectator vine şi îmi spune că spectacolul vorbeşte despre singurătatea marilor oraşe nu mă deranjează. Toată arta contemporană este despre felul propriu fiecăruia de a înţelege nişte lucruri.

haela MICHAILOV: Actorii sunt prezenţe active care dau click pe mintea fiecărui spectator. Unul are o problemă cu banii, altul cu un job care ajunge să-l strivească. Pe mine m-a interesat nivelul extrem al unei situaţii. Momentul în care lucrurile o iau complet razna şi felul în care „razna” asta devine mod de viaţă. Etajele textului sunt suprapuse în funcţie de un declic dramatic.

prian MARINESCU: Cum ai ajuns la acest tip de scenografie, care

este foarte asemănătoare cu cea din „69”?

exandra BADEA: Am vrut să aprofundez în lucrul cu spaţiul ceea ce descoperisem în „69” cu camerele de supraveghere. Mă obsedează foarte mult obiectelefetiş ale perioadelor noastre, care în România sunt plasma şi ecranul. Nu găseşti un bar în care să nu ai plasme. În acelaşi timp, e şi diferit de „69”. Acolo aveam imagine preînregistrată, aici actorii sunt în direct. Spaţiile sunt reprezentări mentale ale personajelor. Ca şi cum ai ieşi din tine şi te-ai trezi pe pereţi, pe alte suporturi. În lumea de azi ne-am pierdut exclusivitatea asupra corpurilor noastre.

Au consemnat: Ciprian MARINESCU, Mihaela MICHAILOV

După (din nou) Timişoara, va monta la Sf. Gheorghe, unde a câştigat Bursa TAMper2 cu un proiect bazat pe „Numele” lui Jon Fosse. Spectacolul „Bye-bye America” i-a căzut în braţe împreună cu premiul pe care autoarea piesei, Carmen Dominte, l-a câştigat la Concursul Naţional de Dramaturgie, în 2008.

Coca Blues un one night stand Bye-bye America o relaþie pe termen lung

Ai montat aproape exclusiv dramaturgie contemporană. Care sunt criteriile în funcţie de care alegi un text? Păi ce să fac dacă în ultimul an am citit numai dramaturgie contemporană?! În clipa de faţă, aria mea de căutări se învârte în jurul dramaturgilor contemporani şi cred că e natural să fie aşa. Îmi place când simt, citind un text, că eu şi cel care l-a scris am văzut aceleaşi lucruri, am trăit sau am avut aceleaşi reacţii legate de ceva ce se petrece acum în jurul nostru. Nu ştiu ce şi cum voi monta în viitor, dar ştiu că deocamdată mă simt bine în zona asta.

O vei implica pe Carmen Dominte în procesul de lucru la „Bye-bye America”? Va rescrie sau va adăuga fragmente în timpul repetiţiilor? O, da! Sper să lucrăm cât mai mult timp împreună. Cred că e foarte bine pentru toată lumea ca ea să îi cunoască pe actori, să vadă spaţiul unde vom juca şi, în funcţie de asta, să facem unele modificări/adaptări. Din punctul meu de vedere, textul, aşa cum arată el acum, ne ajută să pornim într-o direcţie cât de cât clară, dar distracţia de abia acum începe. Oricum, tipul ăsta de muncă, foarte organic, mi se pare în clipa de faţă punctul forte al proiectului. Cum te-ai gândit să exploatezi lumea din text? Care simţi că sunt elementele cu potenţialul de teatralitate cel mai puternic? Stările de criză prin care trec personajele şi felul în care îşi gestionează trei puştani viitorul. Dincolo de clişee şi de „viaţa de rahat” – care sunt soluţiile lor şi ce anume aleg ei din ceea ce le poate oferi acum societatea. „Bye-bye America” este al doilea spectacol pe care îl faci la Teatrul Naţional din Timişoara, unde ai mai montat şi „Coca Blues”. Cât de mult influenţează o experienţă anterioară lucrul la un spectacol nou? E un mare avantaj. E ca şi când ai un one night stand şi după aceea te trezeşti că vrei o relaţie pe termen lung. Ce tip de cercetări/demersuri regizorale te incită? Cel mai mult mă incită ceea ce fac cei de la Forced Entertainment, o trupă din Anglia, pe care am descoperit-o la un festival din Germania. Spectacolele lor nu prea mizează pe poveste şi personaje, ci pot fi asemănate, într-o oarecare măsură, cu teatrul documentar. Textele şi forma spectacolului se nasc în urma unei lungi perioade de improvizaţii pe o temă aleasă. Mi-ar plăcea să fac în viitor un text de-al lor care se numeşte „Showtime”. Interviu realizat de Mihaela MICHAILOV

Carmen Dominte, 31 de zile până la premieră

Un nou Shakespeare „M-a bucurat foarte mult faptul că şi eu, şi Cristian Ban am văzut textul în acelaşi fel. Suntem în repetiţii şi încă mai rescriu pasaje, iar atunci când mă împotmolesc e de ajuns să strig «Help». Off the record, în acest moment, textul este aproape gata. Cele mai multe schimbări a suferit personajul central, datorită unei slabe relaţionări cu celelalte personaje. Îmi place noul Shakespeare pentru că este ca un puzzle, alcătuit din bucăţi disparate, pe care spectatorul va avea misiunea să le pună cap la cap. Receptarea acestei piese de teatru nu poate fi decât activă, nimeni nu va avea ocazia să adoarmă în scaun.”

Daniel VIGHI

Schimbarea la fata 1) (

Treptat, instituţia Teatrului Naţional din Timişoara se impune în lumea largă a publicului, se impune criticii, se impune încet şi sigur în rândul celorlaltor instituţii teatrale similare. Schimbarea aceasta nu este una de suprafaţă şi nici măcar de opţiune repertorială, este o refacere din profunzime. E adevărat că un asemenea lucru se petrece lent, cu efort, cu exigenţă, cu ambiţia promovării tinerilor. Mai apoi e nevoie de stârnit tinereţea creatoare dincolo de vârstă: artistic vorbind, poţi fi, în mod nediscriminatoriu, atât moş cât şi babă la douăzeci de ani, fără nici o problemă. Tinereţe artistică – ieşire din

stereotip. Din clişeu. Din teatrul ca predică. Din alibiuri morale care ţin loc de reuşite estetice. Socotiţi că evadarea din plictiseala pasului bătut pe loc trebuia să cuprindă totul: de la actori la regizori, de aici la tipărituri, la cărţi, apoi evenimente relansate în idee şi concretizarea lor, aşa cum este, astăzi, Festivalul Dramaturgiei. Adăugaţi la toate astea inteligenţa de a avea contacte cu criticii de specialitate dintre cei ieşiţi, la rândul lor atât cât omeneşte este posibil, din stereotip. Aşa că pot spune, nu în şoaptă sau pe la colţuri, că Teatrul Naţional are izbânzi evidente. Afirm răspicat cum că, iată, după câţiva ani se întrevăd roadele, drumul îmi pare pentru prima dată, după multă vreme, consistent. Teatrul Naţional este în creştere! Nu a mai fost aşa de multă vreme. Ca să fii viu artistic trebuie înainte de toate să reuşeşti regizoral, numai că e nevoie ca şi actoriceşte să-ţi reuşească noul. Mai apoi reuşita trebuie să cuprindă întregul sincretic al spectacolului. Asta este „cestiunea”, cum ar spune Caragiale. În teatru reuşita este întotdeauna izbândă în echipă. Din cauza asta un teatru se schimbă încet şi iese cu greutate din propriile inerţii. Dificultatea este dată de ceea ce azi se numeşte management. Mai ieri îi spunea direcţiune artistică. În teatru ai de gestionat oameni, mai mult încă: ai de stăpânit şi de tratat orgolii, frustrări, ipocrizie dulce, minciunele de toate soiurile şi mărimile, bârfe, sastiseli, inerţii de care am făcut deja vorbire, superiorităţi intratabile, dezabuzări pe măsură. Aşadar, înainte de orice, ca să reuşeşti e musai să construieşti ECHIPA. Dacă e de subliniat o reuşită certă, asta ar fi. La ora actuală a vieţuirii contemporane a Teatrului Naţional Timişoara se întrevede o direcţie, se simte o voinţă de mai mult. Un teatru care îşi ajunge sieşi şi dă conţinut la ceea ce face, fără alibiul provincial al numelui poetului naţional lipit pe faţadă.

Ada Hausvater, secondată de Ion Rizea, fac treabă, au învăţat să facă treabă şi o îndeplinesc tot mai bine: câştigă prin asta autoritatea muncii lor care, repet de câte ori e nevoie, DĂ ROADE! E de remarcat capacitatea celor doi de a pune în valoare actorii prin regizori de top, dar şi de alt fel, spre exemplu putem vorbi acum la Timişoara de sală de teatru la plural – o altă realizare importantă este achiziţia sălii 2 din spatele Hotelului Continental. Cum zic, am o senzaţie confortabilă de ieşire din anonimatul provincial, din incultura managerială, de izbăvire de clişee şi de stereotipii, jumătăţi de măsură, incapacităţi de pricepere a lumii în care ne e dat să trăim: fie ea postmodernă, postcolonială, postideologică. O lume (chiar şi) a marketingului. O lume care se bate pentru rating. Care nu caută alibiuri pentru eşec şi care nu îşi poleieşte mediocritatea cu ceremonii fără substanţă ca să-şi ascundă inadecvarea. Neputinţa de a lupta şi de a crede în promovarea noului: fie el şi unul incomod. Mai bine eşec pe un proiect care îşi caută originalitatea în expresie, în montare, în distribuţie, în gândire regizorală, decât un spectacol oarecare, lipsit de anvergură. O mediocritate care bifează un fapt de serie înscris cel mult în bilanţuri contabile şi în justificări ale existenţei instituţionale. Aşadar, Teatrul din Timişoara pe drum ascendent. Teatrul timişorean – o prezenţă în afirmare. Mi-aş dori două lucruri pe mai departe: un marketing mai agresiv în mediile studenţeşti. Asta ar fi una la mână. Doi la mână: e vremea unor turnee mai cu miză afară. Cele două obiective ar consolida considerabil aceste începuturi foarte bune, ar mări miza spectacolelor şi ar contribui decisiv la anvergura angajamentului actoricesc. Nu aş vrea să spun că acum nu există aşa ceva, o mai spun o dată: se simte echipa, se simte satisfacţia lucrului cu miză artistică. În cele din urmă, mai important decât orice

Eugen Jebeleanu Cristian Szekeres

Damian Oancea

Ion Rizea | Andrea Tokai

Doru Iosif

altceva este reflecţia actorului pe marginea a ceea ce face, pedagogia înaltă pe care o presupune gândirea regizorală proaspătă, îndrăzneaţă, vie şi nonconformistă. Aceasta lasă urme durabile în echipa antrenată în spectacol şi produce modificări de idei, de atitudini, de comportament, de cultură-civică: toate având ca urmare ieşirea din adormirea în rol şi în dosul lui. Am spus toate astea ca să pregătesc incursiunea pe care o intenţionez printre tipăriturile prilejuite de teatru care sunt şi ele parte componentă, dinamică şi creatoare, a ultimilor ani. Iată, înainte tuturor tipăriturilor de toate felurile, mărimile şi culorile, revista „Atent” – publicaţia teatrului despre care spun că e o prezenţă frumoasă încă din momentul debutului ei. Într-un fel prin ea s-a dat semnalul înnoirii cu un realizator, l-am numit pe Ciprian Marinescu, cu gust şi pricepere profesională, layout şi grafică, la primele două numere, Loredana Tîrzioru, mai apoi la toate celelalte Antal Szilárd, univers foto semnat de Adrian Pîclişan. Aşa a fost încă de la cea dintîi apariţie. Revista a oferit, la rîndul ei, un spectacol estetic provocator, a fost să fie o incursiune în lumea „tutto a colori” a postmodernităţii noastre postistorice. A consemnat la debut cu măsură şi eleganţă tristeţile şi singurătăţile omeneşti dintr-o maşină care străbătea o lume fără capăt, într-un ce american îndepărtat şi totuşi atît de aproape de publicul printre care m-am prenumărat: amarnici inşi stresaţi de toate, asemenea personajelor acelora de la Început. A fost să fie, aşadar, spectacolul „Autobahn” în regia lui Radu Apostol şi cea dintâi apariţie a primei reviste de teatru din Timişoara. Am fost surprins de buna înfăţişare a publicaţiei, eleganţa fără nimic ostentativ, fastul grafic şi foto, apoi modul tineresc, dar sigur profesional, în care îşi dovedea priceperea Ciprian

Marinescu în buna ei întocmire. A fost o surpriză. Adaug şi faptul că revista nu a avut parte de poliloghii de lemn, fie el şi academic, de excursuri, cum li se spune, plicticoase. A fost altfel din prima clipă: a vrut să informeze şi chiar asta a făcut, a avut atitudine, a fost civică, a fost partizană aşa cum stă bine oricărei făpturi culturale vii, a spus lucrurilor pe nume şi a oferit cititorului-spectator un ghid necesar. O anticameră utilă a scenei, a spectacolului şi a gândirii regizorale. O achiziţie cu noroc a Teatrului. În cel dintâi număr există două mărturii esenţiale. Un angajament pe stradă al lui Ion Rizea în vreme ce avea parte de un ştrudel cu vişine. Pe când înfuleca din acesta i-a fulgerat ideea şi mărturia întoarsă spre sine, asemenea unui memento vinovat: „nu am făcut tot ce am putut ca teatrul care m-a lansat, şi în care simt cu adevărat că trăiesc, să trăiască şi să renască o dată cu mine”. Este acela momentul intrării teatrului naţional în civism, în responsabilitate şi prin ele într-un nou destin. Iată ce îşi zice sieşi Rizea: „nu mă refer la cât de serios îmi făceam un rol, ci la faptul că refuzam să vorbesc atunci când trebuia sau, dacă o făceam, nimeni nu mă auzea. Acum, lucrurile stau altfel, are cine să mă audă şi chiar vorbesc, pentru că vreau ca acest teatru să renască, să fie ce trebuie, un loc unde valoarea artistică să aibă întâietate. Să îţi faci rolul bine într-un spectacol nu cred că este suficient pentru un teatru. Trebui să dai totul, nu doar actorie”. Pilduitoare mărturie într-un moment de mesianism lăuntric. O metanoia, cum spun mai marii hermeneuticii, una care intuieşte din profunzime faptul că nu ajunge să joci bine, să scrii bine, să aşezi culorile cu pricepere pe pânză. La ce bun toate astea, dacă nu intră în dialog cu lumea în care se întâmplă fapta artistică. E o logodnă a artei cu atitudinea. O formă de ieşire din turnul de fildeş, senzaţia că arta, dacă e autistă, nu e totală. Cu vorbele

lui Rizea, când faci numai artă „nu dai totul”. Plenitudinea pe care o intuieşte epifanic Ionică la vremea banală a „înfulecării unui ştrudel” pe stradă e aceea a teatrului pentru lumea în care trăim, a actului de cultură şi de civism. Am crezut tot timpul în aşa ceva în vremea de după revoluţie şi mă simt împlinit în aspiraţie de străfulgerarea aceea întemeietoare a lui Rizea. Aşa e! Teatrul trebuie să conteze, să fie iubit, urât (de ce nu!) admirat, temut. Tot în acel prim număr al publicaţiei Atent Radu Apostol spune acelaşi lucru şi trasează un viitor angajament, nu doar regizoral: un soi de mărturisire de credinţă a ceea ce ar putea fi un parcurs al unei libertăţi artistice care nu îşi ajunge sieşi. O nevoie de totalitate a angajamentului. E dătător de speranţă să vezi scrise aceste gânduri, parte din infrastructura ideatică în cel dintâi spectacol care conta artistic al noului destin al Teatrului Naţional timişorean. Mesajul piesei „Autobahn” ar fi, aşadar, „să fim sinceri faţă de noi înşine. Să nu simţim că ceva ne limitează, mai puţin propriile bariere pe care ni le impunem noi şi pe care, eventual, le pretindem şi de la alţii: adică să credem că orice e posibil”. Privite de la distanţă, par vorbe oarecare, un soi de angajamente pe care şi le spun şi le repetă convenţional regizorii, artiştii, scriitorii, pictorii, aşa ca să „facă” demagogia angajării operei. Numai că măsura prin care despărţim întotdeauna demagogia de angajamentul onest este fapta. Demagogia este numele mincinos al vorbelor care ţin loc de faptă. Că Teatrul timişorean a ieşit din demagogia provincială a vorbelor fără acoperire şi despre, vezi doamne, ce bine e că avem teatru de atâţia ani, ce bine că avem tradiţie, ce bine e că e bine, bla-blauri fără prezent. A trecut vremea aceea: de atunci până azi s-au petrecut fapte, s-au înfăptuit spectacole care contează cu adevărat. Or, izbânda artistică e altceva decât vorbe gomoase. E faptă, nu demagogia faptei. Spectacol izbutit

estetic e libertate artistică şi libertate civică. Este expresia credinţei că, în numele angajamentului cultural şi al libertăţii, „orice e posibil”. O să investighez pe parcursul mai multor articole această căutare a împlinirii culturii ca libertate civică şi artistică în noul destin al teatrului timişorean. Mărturiile se adună în spectacolele care au urmat de atunci spre zilele noastre până la izbânda de pe urmă a „Poveştii de iarnă” shakespeariene în regia lui Alexander Hausvater. E un traseu al evadării din totalitarismul obosit al clişeului. Voi căuta traseul acestei metanoia civice şi artistice în numerele de revistă care au însoţit spectacole pe măsură, din ce în ce mai neaşteptate. Iată câteva: „Athenee Palace”, „Krum”, „Boala familiei M”, „edward” – un spectacol, acesta de pe urmă, de Szabó K. István cu un Ion Rizea nuanţat, trist, complex. Îi adaug lui alţi câţiva – excelenţa artistică a Andreei Tokai: complexă şi fermecătoare, în stare să atragă publicul în stări nuanţate, nebune, vulcanice. Rolul ei în „Krum”, de exemplu, în regia lui Radu Afrim secondată de acelaşi Rizea este memorabil. Numesc apoi pe Cristian Szekeres în „Autobahn”. Sunt actori care merită analizele noastre. Dau deocamdată câteva nume în fugă: dinamicul Cătălin Ursu, inventiv asemenea lui Benone Viziteu şi, iată, Doru Iosif, vizibil, memorabil aş zice, în rolul ultim din „Povestea de iarnă” shakesperiană. Adaug siguranţa lui Damian Oancea, care şi-a revenit din neajunsuri trupeşti şi îmi pare în formă mare. Drumul spre schimbarea la faţă, spre cultura ca libertate deplină e în mers sigur, o să revin să-i marchez reuşitele, dibuirile, căutările, stagnările. Cu observaţia că tot ceea ce scriu sunt părerile subiective ale unui spectator care şi-a dorit un teatru liber şi este pe cale să-şi vadă visul cu ochii.

Madalina Constantin

„Mă întorc la Paris. Vin în România…”

Diacriticele din nume i-au căzut în urmă cu cinci ani, când s-a stabilit la Paris.

Madalina Constantin e actriţă de teatru şi film şi una din triada feminină care compune „Europ’artes” – compania de teatru pariziană a regizoarei Alexandra Badea. Talentata actriţă mai

activează însă şi în „Farfuria sãracului” – traducerea mot à mot a unei alte companii artistice din Franţa, „foarte angajată social şi care încearcă, prin diverse programe culturale, să mai reducă din inegalităţi”. Cu această „Farfuria săracului” a zburat şi în Congo.

Recent, Madalina Constantin a încheiat filmările pentru „Cenuşă şi sânge”, în regia celebrei actriţe Fanny Ardant. Şi mai recent, a venit la Timişoara pentru a conduce vreme de două săptămâni un workshop de actorie cu trupa Naţionalului.

Cu ce intenţii ai început workshop-ul, la Timişoara, şi cum consideri că a decurs? Mi-am dorit să împărtăşesc ceva din ce am învăţat la rândul meu de la oameni cu mai multă experienţă decât mine. Am lucrat cu 12 actori după metoda lui Anatoli Vassiliev, despre care am citit foarte mult şi cu care am şi colaborat. Vassiliev şi-a construit această metodă în raport cu Stanislavsky, avansând ideea că actorul, în fiecare rol pe care îl construieşte, pleacă dintr-un punct originar spre un punct culminant. El consideră că, pe scenă, actorul încarnează o idee. Şi faptul că el vorbeşte de idee nu înseamnă că teatrul lui este un teatru intelectual. Nu, e un teatru organic, un teatru de acţiune. Dar actorul trebuie să fie

sensibil la ideea pe care o încarnează. Cu cât îi reuşeşte acest lucru mai mult, cu atât interpretarea lui va fi mai personală. La Timişoara, pe lângă faptul că am experimentat tehnici noi de respiraţie cu actorii, am lucrat şi exerciţii de concentrare, de atenţie, de relaxare. În afară de asta, ne-am ales fragmente din două piese scrise de Joël Pommerat – „Copilul acesta” şi „Cu o singură mână”. Am încercat să sesizăm ideea fiecărui astfel de fragment, să o definim bine, ca mai apoi să o folosim ca o perspectivă. Adică personajul nu mai este împins de motive spre un punct culminant, ci este atras înspre el. Ne-a încărcat foarte mult acest workshop, erau seri în care plecam fiecare cu emoţie de la repetiţii.

Cum arăta viaţa ta profesională înainte să te muţi la Paris? Deja în anul patru am început să lucrez cu regizoarea Cătălina Buzoianu, de care mă leagă un fir nevăzut, magic. Am terminat ATF-ul în 2001 cu spectacolul făcut de ea la Bulandra, „Odiseea 2001”, pe care l-am jucat mai apoi pe vapor. A fost o experienţă extraordinară. În aceeaşi toamnă am început să repet la Teatrul Mic, întâi în „Baal” de Bertold Brecht, regia Dragoş Galgoţiu, apoi în „Lolita”, regia Cătălina Buzoianu. Aşa s-au făcut doi ani de colaborare cu acest teatru. Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu un regizor francez, pentru un film care din păcate nu s-a mai făcut. De la el am aflat că pot să fac un stagiu la Conservatorul de Artă Dramatică din Paris. Am reuşit cinci: două românce, adică eu şi Adriana Butoi, un actor din Polonia, o actriţă din Argentina şi un actor din Coasta de Fildeş. După ce am terminat stagiul, am hotărât că vreau să parcurg experienţa asta într-un mod mai profund, chiar dacă şocul cultural a fost foarte mare. Mi-a fost foarte greu să joc într-o altă limbă, mai ales că începusem cu Racine şi Garnier, autori din secolele XVI şi XVII. Cuvintele lor nu coborau în mine, nu vibram la ele. Dar am trăit în limba franceză, am iubit în limba franceză şi cu timpul am reuşit să şi joc bine în limba franceză.

În ce măsură ţi s-a schimbat optica, ca actor, de când trăieşti la Paris? În mod radical. Înainte să plec din ţară, eram un actor fără proiect artistic. Mă gândeam că o să joc toată viaţa ce-o să mi se dea. În sinea mea îmi doream altceva, dincolo de scenele româneşti, dincolo de Bulandra, dar nu ştiam ce. Astăzi am o conştiinţă politică şi socială, un proiect artistic şi o metodă de lucru. Cum supravieţuieşti în sistemul francez? Abia acum am început să trăiesc numai şi numai din proiectele mele artistice, de teatru şi de cinema. Până acum am dat şi ore ca să am un venit suficient. E destul de greu să stai în chirie la Paris şi să şi investeşti în tine ca om şi ca artist. Sistemul de teatru din Franţa e foarte diferit, iar asta te zăpăceşte îngrozitor când ajungi acolo. Te afli într-o mare imensă în care e foarte uşor să îţi pierzi reperele. Teatrele subvenţionate de stat, în afară de Comedia Franceză care are statut aparte, primesc în rezidenţă spectacole, care se joacă pe o perioadă de timp limitată. Actorii funcţionează prin intermitenţă. Ei pot să joace o lună două, trei, şi apoi alte câteva luni să nu joace nimic. Există un sistem de ajutorare a actorilor, ca în momentul în care nu lucrează să primească un fel de şomaj. Însă ca să poţi beneficia de asta trebuie să ai 560 de ore lucrate într-un an. Eu am făcut 560 de ore în 2008, dar nu am putut să beneficiez de acest sprijin financiar pentru că nu am cetăţenie franceză. Pe cartea mea de rezidenţă încă scrie „student”, pentru că fac un masterat la Sorbona. În ce măsură ţi-ai mutat rădăcinile cu totul din România? Rădăcinile nu le poţi muta, dar am ajuns să spun: „mă întorc la Paris, vin în România”. Nu mă simt acasă nicăieri.

Te alimentezi din această postură, ca artist? Să zicem că da. Când am jucat „Fuck you Eu.ro.pa!” m-a ajutat, pentru că purtam în mine conflictul acesta: „Nu mai am casă, nu mă mai simt bine nicăieri, peste tot e la fel”. Cum vi se întâlnesc drumurile în Franţa, ţie şi Alexandrei Badea? Cu Alexandra m-am cunoscut datorită Adrianei Butoi. Am simţit de la început că e o întâlnire de-o viaţă. Am pornit pe acelaşi drum, am fondat o companie. Există între noi un schimb energetic pe multe niveluri. Împreună am descoperit multe lucruri din punct de vedere artistic. Am început cu „Histoire de famille” de Biljana Srbljanovic. Al doilea spectacol a fost „Femeia ca un câmp de luptă” de Matei Vişniec, apoi am încercat un experiment în „Norway.Today” de Igor Bauersima. Ea a mai făcut „4:48 Psihoză” de Sarah Kane, la care eu am fost asistentă fiindcă nu puteam să mă ţin departe de lucrul cu ea (râde). Au urmat „Fuck you Eu.ro.pa!” şi o lectură cu „Mode d’emploi”, text pe care Alexandra l-a scris special pentru mine. Asta e o mărturie vie a evenimentelor care au trecut peste noi acolo în anii cei mai grei… pentru că acum simt că lucrurile vin un pic mai uşor. Iar anul ăsta o să lucrăm împreună la a doua ei piesă, „Contrôle d’identité”, care va fi pusă în scenă la Tarmac de la Villette, un teatru foarte important din Paris. În ce măsură vă mai puteţi surprinde reciproc, lucrând de atâţia ani împreună? Fiecare dintre noi are experienţele sale personale… Eu lucrez cu alţi regizori, ea lucrează cu alţi actori şi de fiecare dată când ne întâlnim avem lucruri noi să ne spunem. Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

CUM TRAVERSEAZĂ BARBIE CRIZA MONDIALĂ de Mihaela Michailov

Acest text a fost scris pentru actorii SABINA BIJAN COLIN BUZOIANU VICTOR MANOVICI ALINA REUS SABINA REUS (11 ani) CĂTĂLIN URSU

3 PROLOG

COLIN BUZOIANU Acest spectacol îţi poate schimba viaţa într-o oră 12 minute i 36 de secunde! Acest spectacol te poate ajuta să crezi în tine în 7 trepte 9 pai 10 căi 8 punţi 14 faze 23 de intervale 5 crize 16 ritmuri respiră lung i mai lung îmbrăţiează-ţi aproapele ţine-l strâns i mai strâns optete-i catifelat eu tiu cum să poţi! Pentru informaţii suplimentare, întrebaţi vânzătoarele de la Diverta unde se află raftul cu sfaturi practice pentru o viaţă mai bună. Dacă vă plictisiţi, ieiţi pe heblu. Sala 2 este dotată cu un grup sanitar, folosiţi-l numai în caz de maximă urgenţă! Interzis păstrarea rândului, ignorarea rândului, manipularea rândului, negocierea rândului. Dacă vă este frig, gândiţi-vă că măcar o dată în viaţă v-a fost i mai frig! Acest spectacol poate fi urmărit de copiii sub 12 numai cu acordul părinţilor, bonelor sau altor rude de gradul 2. În cazul în care consideraţi că limbajul devine prea agresiv, fixaţi cătile la urechile copilului dumneavoastră. Copilul dumneavoastră va asculta ultima ofertă KFC. Pentru orice nemulţumire legată de calitatea spectacolului, scrieţi o petiţie la www.petitieonline.ro. Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Timioara vă urează o seară plăcută în compania actorilor care depăesc cu bine criza noii salarizări din instituţiile de spectacol.

5 I. NOI SUNTEM FERICIŢI

1 2 3 4 5

Cuplu: SABINA BIJAN – CĂTĂLIN URSU

Soţia mea a făcut conspect. A extras 43 de trepte ale fericirii. Cum să fii fericit pentru el. Cum să fii fericit pentru ea. Cum să fii fericit în doi. Cum faci un bărbat fericit.

Noi suntem fericiţi. Fe-ri-ci-ţi. Noi suntem bine. Bi-ne. Noi ne-am propus să fim fericiţi. Noi ne-am propus să fim bine.

8 9 10 11 12 13 14

Soţului meu îi place rozul. Eu ador rozul. Soţiei mele îi plac copiii. Eu nu ador copiii.

15 16 17

De Pate, soţul meu a vopsit toate ouăle roz. A cumpărat i feţe de pernă roz cu iepurai roz care mănâncă morcoviori rozi, se spală pe dinţi cu o pastă roz, dup-aia zâmbesc roz i visează roz. A cumpărat i o Barbie roz. Ca să fim trei. O Barbie mare roz într-o cutie mare roz cu pieptene roz, ojă roz, agendă personală roz, laptop roz, viitor roz.

18 19 20 21 22 23 24 25

Soţia mea vrea copii. Tu nu? Te rog, mi-a dori un copil. Te rog, e important să avem un copil. Te rog, toate colegele mele de facultate au un copil! Te rog, un copil e tot ce îmi doresc. Tu nu? Te rog, un copil! Acum! Te rog, copiii aduc fericirea. Tu, nu!

26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37

Soţul meu vorbete non-stop. Vorbete i nu fute. În loc să ne futem, facem exerciţii de respiraţie. În loc să ne futem, facem exerciţii de relaxare. În loc să ne futem, ne benoclăm la tiri. În loc să ne futem, numărăm până la 100 înainte să adormim. Soţul meu adoarme la 34. Eu o iau mereu de la capăt. 110 oi. 204 canguri. 301 zebre. 417 balene. 509 de foci. 643 uri polari. În loc să ne futem, improvizăm.

38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48

Noi suntem în regulă. Respectăm toate regulile.

1.Gătete pentru el. 2. Fă dragoste cu el. 3. În rest, lasă-l în pace.

49 50

Cum faci o femeie fericită Trebuie să fii pentru ea: 1. prieten 2. societate plăcută 3. iubit 4. frate 5. părinte 6. maestru 7. educator 8. bucătar 9. tâmplar 10. instalator 11. mecanic 12. electrician 13. stilist 14. sexolog 15. co-însărcinat 16. psiholog 17. psihiatru 18. terapeut 19. autodidact 20. organizator 21. tată bun 22. curat 23. simpatic 24. atletic 25. tandru 26. atent 27. galant 28. inteligent 29. glumeţ 30. creativ 31. puternic 32. înţelegător 33. tolerant 34. precaut 35. ambiţios 36. curajos 37. credincios 38. respectuos

6 39. pasional 40. competent În rest, i multe altele.

1 2 3 4

i le-a trimis tuturor prietenilor pe mail. 3 attachment-uri de fericire. Click now! Dă mai departe! Dacă trimiţi acest mesaj în 4 minute la 30 de persoane diferite, tu i ele veţi fi fericiţi. Tu i soţia ta. Tu i mama ta. Tu i tatăl tău. Tu i toată familia ta. Până când moartea vă va despărţi!

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Soţia meu crede în tot felul de reguli, de reguli de căcat. Cum să fii fericit-fericită-fericiţi-fericite-fericire. A ferici. A face fericit. A aduce fericire. A fi fericit până la adânci bătrâneţi.

17 18 19 20 21 22 23 24

Soţul meu mă poate face fericită. Doar el.

27 28 29

Soţul meu programează. Soţul meu organizează. Organizează i tu în 11 pai. Temă: Scrie pe o coală albă A4, cu un marker verde, toate planurile pentru mâine. Încercuiete cu un marker galben planurile prioritare. Încercuiete cu un marker roz planurile ultraprioritare. Trage linie cu un marker negru. Ceea ce ai obţinut e ceea ce contează. Fă să conteze i mai mult. Din mult în mai mult. Concentrează-te! Focusează-te! Ordonează-te! Implică-te! Asumă-ţi! Programează-te! Investete în tine! Asigură-te! Totul scris cu markere pe postituri. Postituri peste postituri. Ne futem printre postituri.

Soţia mea tie. tie pentru că se informează. i pentru că tie merită. Să fie fericită din plin. Eu o ajut din plin. Ca să fie plină. Ca să fie împlinită. Ca să parcurgă drumul cel mai scurt spre FERICIRE. De la deprimare la fericire în doar 10 zile

25 26

Fericire – stare de mulţumire intensă i deplină, beatitudine.

Acţionează! Mâncăm printre postituri! Trăiete sănătos! i adormim împliniţi cu capul în postituri verzi, galbene, roii, maro. În markere roii, galbene, negre, mov. Relaxează-te! i uite-aa visăm frumos. Concentrate de fericire. Pastile de fericire. Soţul meu are grijă de visele noastre. Le încercuiete cu multe culori. Ca să dureze! Ca să nu se teargă!

30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Heblu.

7 II. MESTEC, ÎNGHIT, VOMIT

1 2

III. UN COPIL ARE NEVOIE DE-O ÎNTREAGĂ PLANETĂ

3 4 5

ALINA REUS, VICTOR MANOVICI

Cuplu: SABINA BIJAN – CĂTĂLIN URSU

Mestec, înghit, vomit... Mestec, înghit, vomit... Nu sunt stresat!

8 9 10 11 12 13 14

Soţul mea planifică tot. Când să mâncăm pui cu stafide. Soţia mea nu lasă destul puiul în cuptor. Noi avem 5 cuptoare cu microunde. Pentru toate pulpele pe care vrem să le mâncăm. Pentru toate aripioarele pe care le ronţăim. Pentru toţi piepţii cu pieliţă crocantă.

15 16 17

Soţul meu planifică tot. Când să facem jogging. Cum să facem jogging.

18 19 20 21 22

Soţia mea nu aleargă regulat i asta se vede. Luptă i tu împotriva celulitei tale i a celor dragi. Vodafone îţi oferă acum o cartelă specială. Ai 23 de minute ca să scapi de ţesuturile adipoase din tine.

23 24 25 26

Soţul meu planifică tot. Când să dăm de mâncare la petiori. Cum să dăm de mâncare la petiori.

27 28 29 30

Soţia mea dă prea mult de mâncare petiorilor. Avem un petior auriu obez. Am făcut o programare. Marţi ne-ntâlnim cu nutriţionistul de petiori.

31 32 33 34

Soţul meu planifică tot. Când să ne rugăm pentru copiii nemâncaţi din statele africane. Cum să ne rugăm.

35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Soţia mea se roagă haotic. Am înscris-o la un curs. Cum să te rogi ordonat ca să nu-i fuţi lui Dumnezeu timpul. Dumnezeu a fost ordonat. Dumnezeu i-a programat totul din timp. Dumnezeu a inventat agenda personală. În prima zi a făcut cerurile i pământul. În a doua zi a zis: Să fie lumină! În a treia zi a zis... În a patra zi a zis... În a cincia zi a zis... În a asea zi a zis... i-n a aptea zi, pe seară, a creat calea. Calea spre fericire În ediţie multilingvă Acum i audiobook. De mâine i videobook.

8 i la miezul nopţii a afiat între cer i pământ un banner cu 10 reguli. Cum să 1. cum să dai de toţi pereţii cu Dumnezeii altora 2. cum să nu te închini la tatuajele Angelinei Jolie i la funduleţul Madonnei 3. cum să-ţi cinsteti preotul oferindu-i o bancnotă perfect întinsă 4. cum să salvezi în agenda personală zilele de natere ale tuturor dumanilor 5. cum să Merry Christmas, Happy birthday mama, tata i toată familia ta 6. cum să nu-ţi ucizi concetăţenii cu 50 de arme din dotarea patriei tale 7. cum să nu-i spui soţului că ţi-o tragi cu fostul soţ 8. cum să delapidezi statul fără să-ţi furi aproapele 9. cum să-ţi înlocuieti prietenii la job, în pat, în cada cu aromă de fructe de pădure i scorţioară 10. cum să nu râvneti la vacanţele all inclusive în care merg prietenii tăi că e soare i la noi în ţară

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

14 15 16 17 18 19 20

22 23 24

Soţul meu planifică tot. Când să donăm sânge. Cum să donăm sânge.

25 26 27

În România doar 1% din populaţie donează sânge. Declanăm o campanie naţională. Donează programat!

28 29 30 31

Soţul meu planifică tot. Când să mergem în vacanţe all eating, all sleeping, all loving, all swiming, all dreaming.

32 33 34 35

Soţia mea nu consultă toate ofertele. Mie-mi plac insulele. Insulele mă linitesc. Mi-am programat să-mi cumpăr o insulă. Little Halls Pond Cay, Bahamas, Johnny Depp a fost mai rapid. L-a costat 3,6 milioane de dolari. Ilhas Maldivas, încă nu a fost scoasă la vânzare, bungalouri cu paturi în formă de scoică. Cacao Pearl Island, Palawan, Philippines, 47 de hectare de insulă, vile din materiale ecologice.

36 37 38 39 40 41 42 43 44 45

Soţul meu planifică tot. Când să ne futem. Cum să ne futem.

46 46 47

Fututul are i el regulile lui. Fii atent la el. Nu uita de ea.

Soţul meu planifică tot. Când să avem un copil.

i după ce toate cele 10 cum să au fost salvate în 10 foldere, omul a dat delete i-a adormit.

Ai nevoie de pregătire. Ai nevoie de relaxare. Ai nevoie de 10 trepte pentru un futut în scări. Despre toate astea trebuie vorbit. Mult cât mai mult. Toate astea trebuie programate. Organizate în etape. Asta lipsete în familia noastră. Cu marker verde. Din timp la timp în timp.

48 49 50

Un copil are nevoie de atenţie. Un copil are nevoie de un program intens de vaccinare. Programul trebuie programat. BCG – vaccin antituberculos. DTP – Hep B – vaccin diftero-tetano-pertussis hepatita B. VPO – vaccin polio oral. VPI – vaccin polio inactivat. ROR – vaccin rujeolic-rubeolic-oreion. i toate astea la timpul potrivit. În primele 24 de ore la 2 luni la 4 luni la 6 luni la 12 luni la 4 ani la 7 ani la 9 ani la 14 ani la 24 de ani i ulterior din 10 în 10 ani. În veci vecilor, amin! Un copil are nevoie de periuţă de dinţi planet kid, preţ promoţional 10,80 RON de pastă de dinţi planet kid 10, 70 RON de săpunuri cu lapte i fructe planet kid 15, 80 RON de ampon cu zmeură planet kid 12, 80 RON de poudre d’etoiles planet kid 39, 80 RON de eau de fee planet kid 58, 70. Un copil are nevoie de-o întreagă planetă. O planetă îţi cere timp.. La orice oră din zi i din noapte încălzeti planeta aeriseti planeta îmbogăţeti planeta îngrădeti planeta iubeti planeta. O planetă numai pentru el.

9 Programată, organizată, revigorată!

IV. SUNT ZEN

Azi e ziua lui Barbie. Azi Barbie împlinete 5 ani. I-am luat un tort mare roz. Cu lumânări roz. Cu bomboane roz. Cu frică roz. Cu faţa ei roz pe crema roz. Ne-am aezat toţi trei la masă i-am mâncat. O felie roz. Două felii roz. Trei felii roz.

3 4 5 6

Sună alt telefon.

17 18

Da, mamă. Ai grijă de tata. O să vin, mamă. O să vin să vă văd. Te sun eu.

21 22

Sună un alt telefon.

23 24

Aveţi puţin timp să veniţi la ziua lui Barbie? Aveţi puţin timp să veniţi la ziua lui Barbie? Aveţi puţin timp să veniţi la ziua lui Barbie? Aveţi puţin timp să mă futeţi puţin?

Da? În ase minute.

Happy birthday to you Happy birthday to you Happy birthday dear Barbie Happy birthday to you

Sună un telefon.

Repetă cântecul până când dă într-o demenţă. Se duce la cineva din public.

Nu mai pot să mă pi.

9 10

Azi e ziua lui Barbie. Happy birthday to you Happy birthday to you Happy birthday dear Barbie Happy birthday to you

VICTOR MANOVICI

Sunt la mine pe birou.

25 26

Sună alt telefon.

27 28

Mâine la 4.

29 30

Sună alt telefon.

31 32

Trimite-i acum toate documentele.

33 34

Alt telefon.

35 36 37

Asigură fericirea copilului tău. Asigură-i pensia înainte de a se nate. Ce? Nu, nu scrii cu p mare.

38 39

Alt telefon.

40 41 42 43 44 45

Mamă, ţi-am zis că te sun... nu, mamă, nu sunt stresat... nu, n-am nevoie de „Managementul Activ al Stresului folosind Tehnica Radiantă” i „Freeze-Framer”, te rog mamă, nu tiu când ajung... ba da, încerc, încerc să fiu Zen în opt săptămâni... da, îţi promit că reuesc.

46 46

Sună alt telefon.

47 48

Mă pi, Carla. Pot să mă pi? Semnez după.

49 50

Sună alt telefon. Nu mai răspunde. Se screme.

10 Da, iubito, ne vedem. Mai târziu, puţin mai târziu. Pi… Nu mai curg. Nu mai pi nimic. Nici un strop. Nici o picătură. Piii… Mamă, i eu vă iubesc.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Începe automat.

11 12

Alo, da? Acum. Acum-acum. Vă trimit toate datele acum.

13 14 15 16 17

Contacte Număr opţiune rapidă. Sună acum! Ieire. Vezica urinară = organ cavitat prevăzut cu o proprietate, plasticitatea pereţilor. Procesul de eliminare a urinei se numete micţiune, are loc prin relaxarea celor două sfinctere prezente la baza uretrei. Mamă, da, sigur că-ncerc să am i eu o viaţă. Sigur că vreau o familie. Da, mamă, o să vin cu ea. Mai târziu, mamă, mai târziu. Nu acum. tiu, mamă. tiu că trece timpul. Alo, da?

18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35

Fiierele mele Imagini Filme Sunete Aplicaţii i jocuri

36 37 38 39 40 41

Urina primară înaintează prin tuburile urinifere i o mare cantitate de apă, substanţele folositoare i toată glucoza se reabsorb apoi în sânge. Ceea ce rămâne în tuburile urinifere i trece în tuburile de colectare este urina finală 1,5 l în 24 h, deci urina se formează la nivelul nefronilor.

42 43 44 45 46 46 47

Mesaje Creare mesaj Inbox mesaje

48 49 50

Schiţe Outbox Mesaje email Mesagerie vocală Mesaje browser Servicii informaţii abloane Anul Nou să vă aducă numai bucurii! Împlinirea dorinţelor. Realizări peste realizări! Vreau să mă pi. Vreau să pot să mă pi. Vreau să nu mai aud decât sunetul cristalin al stropilor mei. Nu, mamă, nu sunt stresat. Sunt Zen. Din ce în ce mai Zen. Mai Zen ca niciodată. Cel mai Zen. i telefoanele sunt Zen, mamă. i biroul e Zen, mamă. i agenda e Zen, mamă. i mac-ul e Zen. i stiloul pelikan e Zen. i brelocul e Zen. i orbitul e Zen. i jaluzele Sunt Zen. i tu, mamă eti Zen. i tata e Zen. i bunicii Sunt Zen. Suntem o familie de Zeni. i-o să trăim Zen până când moartea ne va despărţi. Pentru că putem. i piatul meu, mamă, i el ar putea să fie Zen. Auzi, mamă, pun pariu că pe-asta n-o tii. Cum să te pii Zen în 15 trepte de scremut. Cum să scurgi totul din tine. i fiecare strop să sune Zen. i fiecare picătură să lucească Zen i fiecare jet să se scurgă Zen. Cu asta, mamă, îi rupi pe toţi. Urina = lichid secretat de către nefroni (unităţi funcţionale ale rinichiului), care se scurge pe căile urinare excretorii (calice, bazinete, uretere) i se acumulează în vezică înainte de a fi evacuată prin uretră. Dac-ar fi, urina mea ar fi Zen. Fără nici o particulă de stres. Fără nici o peliculă de trac. Limpede i linitită.

11 Strălucitoare, împăcată cu ea însăi i cu cei din jur. Caldă i contemplatoare. Luminoasă i senină. Domnule doctor, nu pot să mă pi. Telefonia mobilă îmi fute vezica. Clienţii îmi destabilizează aparatul urinar. Nu, mamă, nu sunt stresat. Da, mamă tiu. Tehnica radiantă = tiinţa i arta activării i accesării energiei universale nemanifestate, pentru refacerea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirii i creterea performanţelor indiferent de vârstă. Domnule doctor, nu mă mai Da, nu mă Să mă deconectez? Cum? Mă concentrez, mamă. Nu, nu vorbesc cu nimeni. Dă-mi-l puţin pe tata. Alo, tata, eti bine? i eu sunt bine. Îmi sună ceva? Ce, tată, ce-mi sună? Da, îmi sună. Te sun eu în 2 minute. Spune-i c-o sun, eu, tată. Bine, dă-mi-o. Da, mamă, Zen total. Zen definitiv. Spiritul fără scop i fără profitSă stopezi tot. Să te eliberezi de tot. Să renunţi la tot. Da, mamă tiu. Postura mea, mintea mea i corpul meu sunt unitare. Dacă postura mea e justă i mintea mea devine justă. Dacă postura e imobilă, i mintea devine imobilă. Dacă postura e calmă i mintea e calmă. Sănătate i fericire! Da, reuesc. Aa cum Ema de 34 de ani a reuit. Aa cum Dani de 45 de ani a reuit. Aa cum Tania de 81 de ani a reuit. Aa cum toţi reuiţii ătia s-au uitat unii la alţii. S-au ţinut de mână. i-au zis: noi am reuit. i voi reuiţi. Cu vezica voastră. Cu plămânii votri. Cu rinichii votri.

1 2 3 4 5 6 7 8

Cu visele voastre. i într-o dimineaţă după multe dimineţi de căcat au respirat adânc s-au concentrat adânc i-au rostit un singur cuvânt adânc. Zen! i de-atunci au reînvăţat să vorbească.

9 10

Îi sună un telefon.

11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

i de-atunci au reînvăţat să fie. i-atunci un PR Zen s-a ridicat. i-un manager Zen s-a ridicat. i-un specialist în resurse umane Zen s-a ridicat. i-au făcut un cerc mare. i-au spus: Înainte să practici Zen, munţii sunt munţi i râurile sunt râuri. În timp ce studiezi Zen, munţii nu mai sunt munţi i râurile nu mai sunt râuri. Dar odată ce ai atins iluminarea, munţii redevin munţi, iar râurile redevin râuri. i dintr-o dată pe toţi i-a trecut piarea. S-au eliberat Zen. S-au reîncărcat Zen. Au respirat Zen. i-au tăcut Zen. Atunci vântul de primăvară a suflat. Atunci mugurii s-au deschis. i rămânând în pacea absolută a Cerului i a Pământului s-au împlinit cele o mie de toamne i cele zece mii de primăveri ale vieţii lor. i nimeni nu a mai avut nevoie de nici un antidepresiv de nici un antistres de nici un antirid de nici un anti Pentru că toţi puteau accesa reţeaua Zen. i toţi aveau multe-multe minute gratuite Zen. Alo, Zen? Pentru moment, abonatul Zen nu poate fi contactat. Contactaţi un operator Zen.

12 V. CALEA PISICII FERICITE

VI. MAMA MEA E CEA MAI ANTI -

2 3 4 5

Cuplu: SABINA BIJAN – CĂTĂLIN URSU

ALINA REUS (MAMA), SABINA REUS (FETIŢA)

Soţia mea e fascinată de calea pisicii fericite. Pisica e adaptabilă i flexibilă. Poate grăbi ritmul când e nevoie, tie când e momentul să se oprească. Pisica e calea de mijloc între iepurele obsedat de viteză i ţestoasa, obsedată de lentoare. Pisica a experimentat programul pentru fericire în zece zile. ZIUA 1: TREZIŢI-VĂ ZÂMBIND! ZIUA 2: MAI MULT TIMP PENTRU DUMNEAVOASTRĂ! ZIUA 3: DEVENIŢI O PERSOANĂ OPTIMISTĂ! ZIUA 4: CUM SĂ TRECEM MAI DEPARTE. ZIUA 5: CUM SĂ ALEGEM CALEA CORECTĂ. ZIUA 6: CU SIGURANŢĂ, LUCRURILE SE ÎNSENINEAZĂ. ZIUA 7: NU E NEVOIE DECÂT DE IUBIRE. ZIUA 8: NU UITAŢI SĂ VĂ DISTRAŢI! ZIUA 9: URMAŢI-VĂ VISELE! ZIUA 10: FERICIŢI PÂNĂ LA ADÂNCI BĂTRÂNEŢI! După cele 10 zile, nivelul de fericire al pisicii a crescut. Pe o scală de la 1 la 10, pisica a bifat 9. Da, i dumneavoastră puteţi ajunge la 9!

8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

FETIŢA (cu o mască pe faţă): Am fină. O piele fină. Fină i catifelată. Catifelată i hidratată. i mama are fină. O piele fină. Fină i catifelată. Catifelată i hidratată. Mămica mea e cea mai anti antirid anticelulită anticearcăne antioxidant anti-aging antidepresiv anti-grăsimi anti-fumat anti-jocuri pe calculator anti-violenţă.

28 29 30

Începe să cânte toate chestiile cu anti – Mămica mea e cea mai anti -

31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46

MAMA (cu o mască pe faţă): De ziua ei, fetiţa mea vrea la body shop nu mcchiken nu shake nu happy meal nu aquapark nu magazinul cu prinţese războinice nu orăelul copiilor. Body shop. Mami, vreau să fiu hiperbeauty. Mami, cum să fiu little beauty în 33 de minute i 11 secunde? Mami, cum să strălucesc în 12 zile? Mami, cum să fiu cea mai frumoasă în 3 zile i 3 nopţi? Mami, cum?

47 48 49 50

Uite-aa ne-mbrăcăm frumos i mergem amândouă la body shop.

13 FETIŢA: Ne-mbrăcăm frumos i mergem amândouă la body shop. i mama mă ţine strâns de mânuţă. i vânzătoarea zice oooooooooooooooo ce fetiţă frumoasă aveţi! i eu zic stai să vezi acum ce fetiţă frumoasă pot să mă fac dacă vreau i vreau. i mă duc spre raftul cu magic universe. How to have a beautiful child in 23 days. Oooooooooooooooo ce frumoasă fetiţă aveţi! i eu zic acum acum o să fiu o explozie de sclipici de păr cu sclipici de unghiuţe cu sclipici de buze cu sclipici de stomac cu sclipici. Nu mâine. Nu poimâine. Nu în 23 de zile. Acum! i mama zice e drăgălaă, nu? Oooooooooooooooo e superbă. e adorabilă. e minunată eeeeeeeeeeeee… Stai să vezi acum cum mă mai fac. i mama zice îi spui lui tanti o poezie? Hai spune-i lui tanti o poezie. i eu îi spun lui tanti cea mai frumoasă poezie. Pentru că tiu. Pentru că pot.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

MAMA: tie tot. La vârsta ei eu... Acum copiii sunt... Noua generaţie e... Body crisis. E o fetiţă minunată. Frumoasă i ascultătoare. O dadadada… O cumsănu cumsănu cumsănu… i mai tie. i mai poate. Puţin gel de du pe mâna stângă.

29 30 31

FETIŢA: Puţin gel de du pe mâna stângă.

32 33 34

MAMA: Puţin gel de păr pe genunchi.

35 36 37

FETIŢA: Puţin gel de păr pe genunchi.

38 39 40 41

MAMA: Ingrediente: infuzie de mentă, unt de cacao, portocale dulci, ulei de lămâie.

42 43

Fetiţa începe să se mite senzual.

Am dat-o la engleză de la 4 luni. Ia mai spune-i tu lui tanti lucruri. Multe lucruri. i-i spun lui tanti preserve Body Moisturizer body wash bubble bath facial masks sun care skin care body care nail care hair care. Do you care?

FETIŢA: Ulei de lămâie.

Body shop, body shop Now I’m in the top Fresh lotion, fresh lotion Set me in motion

46 46 47 48 49

Nu-i aa că-i drăgălaă?

MAMA: Puţin tratament inovator pentru eliminarea eficientă a ridurilor i cearcănelor din jurul ochilor, pe gât.

FETIŢA: Din jurul ochilor pe gât.

14 MAMA: i-ncepem să mâncăm. Hai, scumpo, ia zi tu ce mâncăm noi acum.

VII. BARBIE LA 50 DE ANI

2 3 4

Fetiţa începe să spună ca i cum ar zice lecţia la coală produse din body shop.

5 6

Text înregistrat audio.

FETIŢA: This is a poem for peace For love and beauty Extra Volume Collagene Hair Lift Cellular Wrinkle Prohibiting VolumFlex Garnier Skin Naturals

8 9 10 11 12 13 14 15 16

Scapă de crăpăturile din pielea ta!

17 18

MAMA: Ca să fim hidratate i pe dinăuntru. Catifelate i pe dinăuntru. Fine i pe dinăuntru.

19 20 21 22 23

FETIŢA: Ca să fim Cum să cum să fim în 10 zile ca să fim cum să fim în 9 zile ca să fim cum să fim în 8 zile ca să fim cum să fim în 7 zile ca să fim cum să fim în 6 zile ca să fim cum să fim în 5 zile ca să fim cum să fim în 4 zile ca să fim cum să fim în 3 zile ca să fim cum să fim în 2 zile ca să fim cum să fim într-o zi ca să fim cum să fim în 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 0 La mulţi ani cum să fim!!!!!!!

Împlinirea a cincizeci de ani reprezintă un eveniment important în viaţa fiecărei femei, această vârstă fiind considerată un prag psihologic important care marchează vârsta mijlocie.

24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

i de ziua mea omenirea a intrat în criză. i-atunci l-am sunat pe Giorgio Armani i l-am rugat să nu-mi mai facă rochia mulată din saten roz cu bordură de catifea i pietricele care-i schimbă culoarea după reflexiile cerului. i i-am telefonat lui Christian Lacroix să anuleze prezentarea Barbie-fleures de la Pompidou. i i-am telefonat Ninei Ricci să-i spun că renunţ la parfumul L’air du Temps. i-am sunat-o pe Vera Wang să nu-mi mai facă voalul de mireasă de 5ooo de euro. i pe Louis Vuitton să oprească producţia genţii cu chipul meu pe mânere. i pe toate păpuile Barbie din întreaga lume să fie mai cumpătate. Să nu lase lumina aprinsă în toate încăperile din casa Barbie. Să reducă numărul operaţiilor estetice. Să nu mai mănânce budinca Barbie fresh pentru că a devenit prea scumpă. Să folosească doar minutele gratuite de pe cartela Barbie. Să nu acceseze decât Barbie credit bank. i-apoi am sunat-o pe mama. i i-am spus să anuleze parteneriatul cu Council of Fashion Designers of America pentru că 2009 va fi un an greu pentru reprezentantele Barbie din întreaga lume. i după ce mi-am îndeplinit toate Barbie duties m-am demachiat cu Barbie milk m-am întins pe lenjeria Barbie love i-am adormit i-am visat primul capitol din enciclopedia Barbie. CUM TRAVERSEAZĂ BARBIE CRIZA MONDIALĂ Da până-n zori l-am uitat. i când m-am trezit nu-mi mai aduceam aminte de nimic. i-atunci am dat un search.

15 Barbie – Wikipedia

VIII. BANOBULIMIA

2 3 4 5 6

COLIN BUZOIANU

7 8 9 10 11 12 13

Barbara ‘Barbie’ Millicent Roberts First appearance Created by Information Nickname(s) Occupation Family

March 9, 1959 Ruth Handler

14 15 16 17 18 19

Barbie See: Barbie’s careers See: List of Barbie’s friends and family

20 21 22 23 24 25

i dintr-o dată mi-am adus aminte tot. i i-am mulţumit lui Girogio Armani. i i-am mulţumit lui Christian Lacroix. i Ninei Ricci. i Verei Wang. i lui Louis Vuitton. i-am trimis invitaţii tuturor păpuilor Barbie. 9 martie 2009 Barbie’s Residence Avenue Barbie la 50 de ani! i i-am trimis i mamei noua felicitare Barbie. LONG LIVE BARBIE’S FAMILY!

26 27 28 29

Ador să ating banii. Bancnote, cât mai multe bancnote. Monezi, cât mai multe monezi. Unica senzaţie de catifelare de putere de satisfacţie de manipulare de administrare de împlinire de linite de sens. Sunt bugetodependent. cardofil banobulimic i-am început o terapie. O cecoterapie. Cum să scap de dictatura cecului. Cum să-mi controlez relaţia cu banii. Bine, cât mai bine. Performant. Strategic. Perfect.

30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Ating banii. Îi mângâi de la dreapta la stânga de la stânga la dreapta de sus în jos de jos în sus. i banii se excită. i mă excit i eu. Tremură. Scot sunete. Îi strâng în palmă i le dau drumul. Îi strâng în palmă i le dau drumul. Palma e umedă. Banii se topesc. Îi mototolesc i-i întind la loc. Îi mototolesc i-i întind la loc. Fonesc.

16 Fââie. Au frisoane. i dup-aia nici un sunet. Mă holbez la cifre. Le ating . Le mângâi i-ncep să număr ca i cum n-a mai fi numărat niciodată până atunci. i mă bucur ca un copil cretin care dintr-o dată tie care dintr-o dată poate care astăzi a învăţat să numere. i învăţătoarea zice bravo! i mami zice bravo! i tati îmi ia un robot cu elice! Bravo! i-ajung departe. Atât de departe încât nimeni nu mă mai poate opri Eu tiu să număr până la nesfârit. 10 RON 50 RON 100 RON 500 RON 10.000 RON 50.000 RON 100.000 RON 500.000 RON 1.000.000 RON 50.000.000 RON 100.000.000 RON 1.000.000.000 RON i toţi ronii ătia îmi vâjâie-n cap îmi fut sinapsele îmi contractă tâmplele. Bine aţi venit la PostBanc! Banca noastră tie suma de care aveţi nevoie astăzi 100 Ron i eu zic 200 RON 150 RON i eu zic 200 RON Cheltuiţi cumpătat! 160 RON Ultima sumă. Vă mulţumim că aţi apelat la serviciile noastre. Vreau 165, 168, 170, 180, 190 RON. PostBanc vă indică felul în care să cheltuiţi astăzi cei 160 RON. Vă rugăm ridicaţi chitanţa! Eu vreau 165, 168, 170, 180, 190 RON. În gura mea sunt toate cifrele lumii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

toate bancnotele lumii i nimeni nu mă poate opri să număr să fac calcule să împart să adun să scad să înmulţesc să fut un picior bancomatului. Vă mulţumim că aţi apelat la serviciile noastre! să ţin strâns bancnotele în mână i să râd pentru că sunt fericit pentru că am toţi banii din lume la mine toate bancnotele inventate i neinventate în Photoshop colorate aa cum vreau eu cu faţa Angelinei Jolie pe bancnota de 100 RON cu faţa lui David Beckam pe bancnota de 500 RON cu faţa lui Madonna pe bancnota de 10.000 RON cu faţa mea pe bancnota de 1.000.000 de lei pentru că meriţi să mă vezi pentru că meriţi să mă ai i nimeni nu te poate opri nici o criză mondială nici o criză financiară nici o criză guvernamentală nici o criză fiscală nici o criză bugetară nici o criză publică nici o criză privată nici o criză psihică nici o criză termică nici o criză. i apăs pe depunere numerar i o introduc pe Angelina Jolie în deschizătură. Banii dumneavoastră nu pot fi încasaţi! i căcatul ăla de deschizătură mi-o dă pe Angelina Jolie înapoi. O introduc din nou. i-o primesc din nou. i-atunci îmi lipesc obrajii de Angelina Jolie. i-ncep să socotesc.

43 44 45 46 46 47 48 49 50

Cheltuieli casă Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie

17 August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Chirie Întreţinere Lumină Telefon fix 4 telefoane mobile Alarmă Curăţenie Altele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Credite Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Imobiliar Maină Consum Dotarea locuinţei Decorare Altele

15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Timp liber Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Restaurant Film Ghiduri practice CD DVD Vacanţă all inclusive Club sportiv Club cu circuit închis Psihoterapeut Altele

29 30 31 32 33 34

Asigurări Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Viaţă Sănătate Câine Venit

Investiţii personale în locuinţe Gândire pozitivă Randament optim Altele

35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

i dintr-o dată sunt cu toate facturile la zi. O sărut pe Angelina Jolie. i mă gândesc cum ar fi s-o înghit. Să fiu primul în top 100 cei mai bogaţi oameni din lume pe dinăuntru! Să am toţi banii din lume în mine. i nimeni niciodată să nu mi-i poate lua. Pentru că banca mea intestinală îmi dă cât înghit. i eu pot să înghit fără număr!

18 IX. VOMATEN

1 2 3 4 5

ALINA REUS

6 7

Bucăţele. Tai totul în bucăţele. Mici. i mai mici. Cât se poate de mici. Ca să mănânc puţin. Cât mai puţin. Ca să nu simt c-am mâncat. Ca să uit c-am mâncat. Bucăţele de salam bucăţele de ciuperci bucăţele de mozzarela bucăţele de creier pane bucăţele de niţel vienez bucăţele de castravete bucăţele de pizza. . Mici-mici. Cât mai mici. Pizza cu ananas i sos alb pizza cu uncă presată pizza cu porumb pizza cu ardei gras pizza cu roii pizza cu ou pizza cu măzline pizza cu dulceaţă pizza cu tiramisu pizza cu compot pizza cu pop corn pizza cu fornetti pizza cu căcat.

8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39

Mestec. Înghit. Vomit.

40 41 42 43

Mestec. Înghit. Vomit.

44 45 46 46

Mestec. Înghit. Vomit.

47 48 49 50

i mă uit fix la bucăţelele care se scurg în chiuveta strălucitoare. La petele gălbui care mânjesc albul pur. Albul cel mai pur! Albul perfect! i-mi lipesc faţa de stropii de vomă care lucesc. i dintr-o dată pielea mea e cea mai fină! Pielea mea absoarbe resturi catifelate de creier îmbibat în vomă. Care durează. Pentru că merit! Ciupercuţe nedigerate în sosul alb. Roii storcite de vinete coapte pe jumătate i vomate în circa 40 de minute din momentul înghiţirii. i uite-aa pielea mea se hidratează cu cel mai durabil strat de vomă. Singurul care contează! Prietenele tiu de ce! Încearcă i tu! Acum! Voma e cea mai tare cremă cu miere i spirulină. Pentru ten normal. Pentru ten gras. Pentru ten perfect uscat. Conservare: la orice temperatură. A se folosi: preferabil oricând. Fabricat în România. Vomaten: specialitii lucrează pentru tine. i nu te costă decât 3 cenţi aplicarea pe minut În reţea nelimitată. Cu acoperire totală. Produs recomandat i minorelor. Termen de garanţie: nelimitat. Ajută la comunicarea interpersonală la dezvoltarea spiritului de echipă la eliberarea tensiunilor la drenarea stresului la stoparea stresului la alienarea stresului. Vomaten. Dedicat clientelor cu personalitate În curând i Vomaten for men!

19 X. ACEST SPECTACOL ESTE DEDICAT ÎNTREGII UMANITĂŢI

1 2 3 4 5

COLIN BUZOIANU

6 7

Acest spectacol este dedicat celor care vor. Acest spectacol este dedicat celor care pot. Acest spectacol este dedicat celor care vor i pot. Pentru că suntem o mare familie. Pentru că trebuie să ne iubim i să fim generoi. Acest spectacol este dedicat întregii umanităţi.

8 9 10 11 12 13 14

Anca Ana Bebe Radu Chris John Samantha Sahib Johann Christine Emanuel Ismael Chun Ti Angelina Jolie Eva Herzigova Ronaldinio Karl Lagerfeld David Copperfield Leonard Doroftei Gheorghe Hagi Corina Chiriac Costel Busuioc

15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37

Ei au putut. Poţi i tu! Repetă după noi. Pot i eu! Pot! Po! Pt! POT I EU!

38 39 40 41 42 43 44 45 46

Italic Bold Underline All font colors Times new roman

46 47 48 49 50

POT I EU!

20 XI. CUM SĂ DIVORŢĂM BINE

1 2 3 4 5

Cuplu: SABINA BIJAN – CĂTĂLIN URSU

6 7

Soţul meu programează luna în care să divorţăm anul în care să divorţăm ora la care ne hotărîm că divorţăm minutul secunda. Momentul cel mai bun. Momentul cel mai potrivit.

8 9 10 11 12 13 14 15 16

Iunie 2009 Iunie e o lună bună. Iunie începe cu soarele în semnul Gemenilor i se termina în semnul Racului. Din punct de vedere astronomic, luna iunie începe cu soarele în constelaţia Taurului i se sfârete cu soarele în constelaţia Gemenilor. Eu m-am hotărât, tu te-ai hotărât? La semnalul următor va fi ora 19, 31 de minute, 4 secunde.

17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Cum să împărţim. Ce să împărţim. Cât să împărţim.

29 30 31 32

Am licitat tot. Aproape tot. Pe www.eversingle.com zeci de mii de vizualizări zeci de mii de cumpărători. Am vândut furculiţele comune lenjeria de pat cu iepurai petiorul supraponderal biletele de avion din Thailanda brelocul cu turnul Eiffel tricourile cu I love Spain cartea de bucate mersul trenului pagini aurii pliantele de la Billa de la Carrefour de la Ikea de la Diverta de la Mega Image

33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43

DEX-ul Anna Karenina Crimă i pedeapsă. Cum să fii un tată model pentru o fiică modelă. Cum să câtigi stima prietenilor, colegilor, a efului, a PR-ului, a directorului de vânzări i a mamei tale în 19 zile. Cum să-ţi consolidezi încrederea cumpărând tampoane cu 4 aripioare i aromă de dude acum. Cum să fii o fină. Cum să faci pe prostu’. Am licitat mall-ul în care facem cumpărături farmacia banca bancomatele troleibuzul. Am vândut prietenii comuni. Pe soacră-mea pe socră-miu pe cumnată-miu pe administrator pe femeia de servici pe tipul de la deratizare pe colindători pe vecinul de la ase îmbrăcat în Mo Crăciun Hohoho Merry Christmas Iată vin colindători… Florile dalbe… pe homelessa din faţa blocului câinii vagabonzi pe preotul care ne-a cununat. Unete-i pe dânii într-un gând, încununează-i într-un trup i dăruiete-le lor roada pântecelui, dobândire de prunci buni. Pe Barbie n-am licitat-o. Pe ea am păstrat-o. Doar pe ea. Numai fericirea aia de căcat n-am mai găsit-o. Cred că a dus-o la maică-sa. Ediţie cartonată. Revizuită i adăugită. Cu ilustraţii. i CD.

44 45 46 46 47 48 49 50

Există fericire i după? Cum să divorţezi bine? Cum să faci din divorţul tău o reuită? Cum să te-mpaci cu gândul, cu fapta i cuvântul?

21 Dragă Anda, îţi citesc blogul în fiecare zi, uneori de două ori pe zi, chiar de 3. Tu m-ai învăţat că se poate. Că divorţul nu e sfâritul că dacă crezi, ţi se arată pacea, linitea, lumina. Mie mi s-a arătat. Îţi mulţumesc.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Anda, eti o minunată. Tu cu experienţa ta cu tot. Tu cu sfaturile tale cu tot. Tu cu optimismul tău cu tot. Tot ce zici e-adevărat. Am trăit eu pe pielea mea i încă 6 prietene de-ale mele. Divorţul e un nou început. Ideea e să nu abandonezi speranţa să te-aezi în faţa oglinzii i să zâmbeti. Emoticoanele astea sunt o minune

11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

să dormi regulat

26 27

să reduci numărul calmantelor cât de mult poţi

31 32

să-ţi amenajezi un colţior numai al tău

33 34

să-ţi pui muzică: Bach i latino

35 36

să-ţi găseti un echilibru în viaţă: calea de mijloc, cum spun chinezii, calea căilor

37 38 39

Anda, m-ai convins. Am urmat toate treptele tale toţi paii tăi toate unghiile tale toate fibrele tale toţi muchii tai toate palmele tale i-am reuit. Sunt fericită!

Dumnezeu să te binecuvânteze! God bless you! Que Dieu te bennisse! Gott segne Dich!

29 30

să nu iei droguri

Dacă nu ai o relaţie i vrei să ai una, poţi să-ţi decorezi camera ca i cum ai fi deja implicat într-o relaţie. Plasează noptiere i veioze de ambele părţi ale patului. Folosete accesorii în perechi i asigură-te că totul este simetric.

24 25

să mănânci echilibrat; fructele sunt indicate

Anda, eti cea mai tare. Eti un best seller. Divorţul tău s-a vândut în 1.000.000 de exemplare. Divorţul tău a spart piaţa încasărilor. Divorţul tău e în toate supermarketurile în toate mallurile în toate cafepediile în toată reţeaua de hoteluri all inclusive. Eti cel mai bun consilier de divorţ. Inelul de divorţ creat de tine e noul mit în cuplu noua sursă de linite noua investiţie pe termen lung noua gamă revitalizantă. Forumiti din 30 de ţări îţi mulţumesc. Cel mai mult mi-a plăcut a aptea treaptă feng shui. Pentru ea te ador.

40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Soţia mea crede că poate să fie fericită i după . De fapt nu e. De fapt nu poate. Toţi cretinii ăia care-i scriu sunt nite invalizi nite neputincioi nite triti nite forumiti. Eu dac-a vrea a putea să mă programez s-o iubesc din nou să număr până la 100 i s-o iubesc din nou 23 de balene 34 de canguri 56 de struţi 99 de cămile 100 de porcuori de Guineea. Gata. Sunt programat. De luni până vineri între 10.00 i 19.00 o iubesc din nou. Sâmbăta până la 14.00.

22 Duminica închis. În zilele de sărbătoare deschis. Pentru că de Crăciun stăm în jurul bradului i ciocnim colinde. Pentru că de Pate cântăm ouă roii i învăţăm cum să reînviem mai buni mai calzi mai frumoi MAI I MAI CEL MAI! i tu poţi. Haideţi, împreună să putem cu toţii!

3 4 5 6

8 9 10 11 12 13 14 15

17 18 19 20 21 22 23 24 25

Contrat încheiat cu mine însumi Subsemnatul/subsemnata..., prin prezentul contract, mă angajez la cele 10 săptămâni de exerciţiu intens i regulat i la autocontrolul alimentaţiei. Mă voi focusa pe abilităţile de care dispun pentru a-mi dezvolta performanţa fizică. Nu voi consuma nici o băutură alcoolică în decursul celor 10 săptămâni, indiferent de natura tentaţiei. De asemenea, voi înceta să consum orice tip de alimente cu două sau trei ore înainte de culcare. Mă angajez să ţin cont de timpul în care mănânc i de ceea ce mănânc i, în funcţie de posibilităţi, să mănânc doar pentru a-mi satisface necesităţile de nutriţie, i nu pe cele emoţionale. Voi face tot posibilul să consum doar mâncare sănătoasă. Pentru orice nerespectare a contractului, voi suferi penalităţi sau pedepse în funcţie de gravitatea interdicţiei încălcate.

26 27 28 29 30 31

Happy birthday to you Happy birthday to you Happy birthday old Barbie Happy birthday to you

Toţi

Astăzi Barbie împlinete 10 ani. După divorţ, soţul meu i cu mine ne-am hotărât s-o împărţim. El i-a luat capul. Eu i-am luat picioarele. Restul l-am donat copiilor săraci care n-au văzut în viaţa lor o Barbie. Dac-a vrea a putea să-i dăruiesc soţului meu o Barbie nouă o Barbie mare nouă într-o cutie mare nouă cu piciorue roz întregi i mânuţe roz întregi ca să fim fericiţi.

XII. TRANSFORMAREA TOTALĂ A CORPULUI

32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Data

Semnătura

23 XIII. EMINESCU ESTE POET NAŢIONAL I UNIVERSAL

XIV. NU M-ATINGE!

2 3 4 5

SABINA REUS

În lift. COLIN BUZOIANU i VICTOR MANOVICI

Eu tiu a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, r, s, t, u, v, x, y, z, w Ana are mere. Bucureti este capitala României. Eminescu este poet naţional i universal. 6 x 8 = 48 Merry Christmas everyone! Cum mi-am petrecut vacanţele din ultimii 10 ani. Bonjour professeuer C’est un stylo. Mama mea e mai frumoasă ca mama ta. Tata are Jeep. Tatăl tău Dacia Logan. Punct. Bomboane nu bomboane. Virgulă. Maiestuoasa Dunăre formează graniţa sudică a ţării, vărsându-se printr-o deltă în Marea Neagră. Delta Dunării este un adevărat paradis cu nenumărate specii de păsări. România se învecinează cu: Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova i Ucraina.

8 9 10 11 12

VICTOR: Tot 4.

13 14 15

COLIN: Boul cu Zenul.

16 17 18

VICTOR: Idiotul banobulimic.

19 20

Îi rânjesc. Se oprete lumina.

21 22 23

AMÂNDOI: Futu-i!

24 25 26 27

COLIN: Peste tot pliante Zen, stick-uri Zen, fly-ere Zen, insigne Zen, întruniri Zen. Retardatul ăsta a băgat Zenu-n toţi!

28 29 30

Populaţia României este de peste 23 de milioane, 89% dintre locuitori fiind români, 7% maghiari, 2% ţigani; există minorităţi mai reduse de germani, ucrainieni, sârbi, slovaci, turci, cehi, greci, evrei, armeni, polonezi, albanezi etc.

COLIN: 4.

31 32 33

VICTOR: i i-a căzut o bancnotă. O ridic i ce văd? Mutra mamei cu 23 de tatuaje. Mama tuturor abandonaţilor cu buzele ei explodate. Angelina retuată. Angelina bancnotizată mă hipnotizează.

34 35 36 37

COLIN: Nu-mi vine să cred că l-au avansat. Zenul e în sistem. i într-o bună zi Zenul o să fută sistemul.

38 39 40 41 42 43

VOCEA LUI BARBIE: Salut, sunt Barbie. i astăzi o să-ţi spun cum poţi să depăeti întunericul. 20.000 de români din satele dezavantajate m-au ascultat i-au reuit. Reuete i tu!

44 45 46

COLIN: Cât dracu durează?

46 47 48 49 50

VOCEA LUI BARBIE: Specialitii au demonstrat motivează.

că

întunericul

24 COLIN: Du-te dracului!

1 2

VICTOR: Dacă nu-l ridic acum, îl ridic mâine. E ok.

VICTOR: Adânc. Să respirăm adânc!

4 5

COLIN: Acum, acum vreau să-l ridic.

COLIN: Du-te i tu dracului!

VICTOR: Îţi construieti cu ajutorul imaginaţiei i celor cinci simţuri o cameră a relaxării în care te vei putea retrage de acum încolo.

VOCEA LUI BARBIE: Întunericul vă dezvoltă simţurile i creativitatea.

11 12 13

COLIN: Am 24 de carduri. i cu ăsta o să am 25 de carduri. i pe toate am semnat Angelina Jolie. Pe spate. Aceeai semnătură pe toate cardurile. A N G E L I N A.

COLIN: Căcat!

15 16

VICTOR: Mă pi.

VICTOR: Îţi imaginezi în detaliu o cameră care îţi place i o asociezi cu relaxarea. Poate are culoarea dormitorului răcoros de la bunici i perdele verzi cum aveai când erai mic.

18 19

COLIN: J O L I E. Numele ei pe toate cardurile.

20 21 22

VICTOR: Îmi vine să mă pi.

COLIN: i dobitoc. Mai repede, daţi dracului mai repede drumul la lumină.

24 25 26 27

VOCEA LUI BARBIE: Relaxaţi-vă!

28 29 30

VICTOR: Exerciţiul “Omul din beton” presupune relaxare mentală i fizică în acelai timp.

31 32 33 34

COLIN: Firmă de construcţii de căcat!

35 36 37

VICTOR: E ok.

38 39 40

COLIN: Ţară de căcat.

41 42 43

VICTOR: i va fi ok.

44 45

COLIN: Cretinul ăsta se freacă de mine. Boule, eu nu suport să fiu atins. Înţelegi? Nu suport. Zenul înţeapă, pică, ustură, zgârie, lasă urme. Nu vreau să fiu atins. Decât de ea. De bancnota cu faţa ei. În rest de nimeni. Nu-mi place să fiu atins. Eu nu merg cu autobuzul. Cu metroul. Cu tramvaiul. Nu intru în mall-uri. În supermarketuri. În hipermarketuri. Decât la închidere. Când nu mai e aproape nimeni. Nimeni care să se frece de tine. Nu petrec revelionul în pieţe. Nu mănânc în fast fooduri. Nu merg la cumpărături de sărbători. Nu intru în contact cu necunoscuţi. Nu-mi las haina la cuier în locuri publice. Nu dau de mâncare la porumbei. Nu fac fotografii cu maimuţele de pe plajă. Nu plătesc întreţinerea decât cu mănui. Pentru că administratorul e un libidinos care m-atinge mereu uor pe mână: „Domnule, sunteţi bine?” Fug de pisici. M-ascund de câini. Nu mă sărut. Nu mă fut. Nu mă joc cu copiii. Nu dau sfaturi, nu primesc sfaturi. Nu m-atingeeeee! Tot ce m-atinge mă doare. În afară de ea i de el. De Angelina i de card. i fac urât. Fac cumplit de urât. Dacă m-atingi, mori!

COLIN: Trebuie să-mi ridic cardul. Un card nou. Cu multemulte cifre. Daţi dracului drumul mai repede să ajung să-mi iau cardul.

46 47 48 49 50

VICTOR: i-acum îmi vine. i-acum o să mă pi. Zen. Ţin toată lumea în uretra mea. i uretra mea e-n armonie cu universul. i-o să curgă.

25 COLIN: i simt un jet pe pantalonii mei. M-ating. Zenul s-a piat pe mine. i-i fut una. Încă una. Încă una. Zi Zen!

XV. MAMI, HOW CAN I DREAM DREAM?

2 3 4

VICTOR: Zen!

5 6

Toţi

COLIN: Lumină!

8 9 10 11

i dintr-odată li s-a făcut frică. Pentru că nu tiau aproape nimic. i-au început să caute. i-ncet, încet au început să afle.

12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37

Cum să fii Che Guevara. Cum să fii Mica Sirenă. Cum să fii Madonna. Cum să fii Winnie the Pooh. Cum să fii David Beckham. Cum să fii Obama. Cum să ai coaie. Cum să fii o lady. Cum să fii miliardar. Cum să te adopte Bill Gates pe viaţă. Cum să fii managerul perfect la 3 ani la 13 ani la 23 ani la 93 de ani la 103 ani. Cum să te lase rece încălzirea globală. Cum să-ţi câtigi încrederea în criza financiară. Cum să-i reduci lui Barbie din cheltuieli fără s-o faci să sufere. Cum să-ţi schimbi culoarea pielii în ochii celorlalţi. Cum să-i priveti pe ceilalţi i pe tine fix în ochi. Cum să fii mândru că eti român. Cum să te-ntorci în ţară cu capul sus i cu mâinile pe lângă corp.

38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Cum să fii fancy trendy mega plus supra optim hiper marcat. Cum să devii eco pluri natu vegeta. Cum să te conec te îl concec ne conc vă conec îi conec la reţeaua totală. Cum să te fidelizezi pe viaţă i pe moarte. Cum să B 6, B 66, calciu XXL, magneziu 20 pe zi Cum să ne de-stres-armăm. Cum să ne supraveg-fiec-sec-din-viaţ-noastră a copiilor notri a părinţilor notri a angajaţilor notri a vecinilor notri

26 a prietenilor notri.

1 2

Cum să ne futem cât mai eficient timpul. Cum ne urâm de bună voie i nesiliţi de nimeni. Cum să credem în departele nostru.

3 4 5 6

i toate cum să-urile erau acolo scrise cu bold italizate subliniate photoshopizate word-uri pdf-uri spam-uri attachement-uri inbox-uri sortate arhivate multiplicate xeroxate naturiste biodegradabile feng-shuiste body-fixiste optimiste.

7 8 9

11 12 13 14

Cum să-uri pentru vârstnici. Pentru tinereţea noastră venică. Pentru mintea noastră venică. Pentru distonocalmele noastre venice.

15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

27 28 29 30 31 32 33 34

Cum să-uri fundamentale indispensabile utile debile creative paleative prohibitive. Cum să-uri care sparg piaţa. Cum să-uri care te dopează cu pastile de fericire. Cum să-uri care-ţi programează paii. Cum să-uri care-ţi drenează criza. Cum să-uri care-ţi asigură muchii i ţesuturile adipoase. Cum să-uri catalizatoare optimizatoare manipulatoare letargice.

Cum să-uri pentru adulţi. Pentru stresul din mine. Pentru depresia din tine. Pentru împlinirea din noi.

Mami I know how I can write. How I can read. How I can ride the bycicle. How I can go shopping. How I can stop crying. How I can tell lies. Mami, how can I dream dreams?

Cum să-uri pentru nou-născuţi. Pentru funduleţul meu roz-roz. Pentru dinţiorii mei albi-albi. Pentru degeţelele mele fine-fine.

35 36 37 38

i cum să-urile ţânesc prin oglinda din toaleta cu aromă de levănţică prin gresia hipermată prin chiuveta ultraalbă prin ambalajul de la senviul cu carne vegetală prin coaja de la mandarină prin cuptoarele cu microunde prin rochia bio love prin tricoul eco clean prin termopane i acoperiuri solare prin gurile fresh de la metrou prin cupolele de la mall prin lumânările pentru morţi i vii prin cluburile cu circuit închis prin gazonul de pe stadioane prin artificii i petarde prin energia electrică prin gaze prin aer prin apă prin foc prin pământ prin mormânt

39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Mami I know. How I can write. How I can read. How I can ride the bycicle. How I can go shopping. How I can clean my room. How I can be kind with older people. How I can say hello thank you bye bye have a nice day

27 you too sincerily. How I can stop crying. How I can tell lies. Mami, how can I dream dreams?

XVI. TIU CUM SĂ REUESC ÎN VIAŢĂ

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

SABINA BIJAN Cel mai bine i cel mai bine eu tiu cum să reuesc în viaţă!

14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Dacă vrei pot să-ţi spun i ţie. Vrei? Te rog. Vrei? Vrei să vrei? Să-nveţi cum să te joci i cu copiii grai că i ei sunt copii cum să te joci cu copiii ţigani că i ei sunt copii Cum să te joci cu copiii străzii că i ei sunt copii Vrei? Vrei să te-nvăţ cum să te joci i cu copiii grai că i ei sunt copii cum să te joci cu copiii ţigani că i ei sunt copii Cum să te joci cu copiii străzii că i ei sunt copii?

28 XVII. ÎNCREDEREA E DE ACUM ÎN GURA MEA

1 2 3 4 5

ALINA REUS

6 7

Eu sunt tipa cu pasta. Tipa cu smalţul. Tipa cu strălucirea. Tipa cu încrederea în alb. Ăla pur. Dinţii mei sunt pe toate bannerele. Pe banerul de lângă Patriarhie pe banerul de lângă Parlament pe banerul din spatele Casei Poporului pe banerul de lângă maternitate. Dinţii mei acoperă tot oraul. Dinţii i pasta colorată. Încrederea e de acum în gura ta. Pasta, pasta e totul. Pasta asta mi-a schimbat viaţa. De când o folosesc nu mai spun nu. Nu pot. Nu vreau. Nu cred. Nu tiu. De când o folosesc pot vreau cred tiu. Pasta asta m-a învăţat să vorbesc. Să gândesc. Să fiu. Să revorbesc. Să regândesc. Să refiu. Să am încredere. O apăs i ea curge. Pentru că încrederea e de-acum în gura mea. Ieri m-au recunoscut. Au început să mă strige în Carrefour. Pasta. Uite-i dinţii. Uite-o! Blonda cu pasta colorată. i-au sărit pe mine. Pe dinţii mei. Pe corpul meu. Să le dau autograf.

8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

Să le scriu pe cutie: „Încrederea e acum în gura ta.” i-am început să le scriu. i ei se-mbulzeau. Încrederea începe de la dinţi Dintre dinţi. Între dinţi. Trebuie doar să le alegi bine. i alegi pentru că s-a ales deja pentru tine. Pentru că încrederea e un antrenament colectiv. Două putoaice mă pun să râd. i eu râd. i dinţii mei albi se oglindesc în dinţii lor nu atât de albi. i-atunci putoaicele desfac tubul. i-ncep să-l strângă. i pasta ţânete. i toţi cei care sunt în jurul meu înghit pastă. Înghit i strigă „Încrederea e acum în gurile noastre.” i-mi întind i mie un tub. i eu ezit. i ei se enervează i urlă „Încrederea e acum în gura ta.” Înghite încredere. Încrederea îţi lasă gura apă. Rumegă încredere. Încrederea e o responsabilitate publică. Încrederea e un performance manipulat. Toţi boii vând cursuri practice de încredere în direct. Digeră încredere. Încrederea n-are nevoie de nici un digestiv. i bodyguard-ul bagă în el încredere. i tipele de la ghieu sunt pline de încredere. i-atunci mă uit la mine. La dinţii mei de pe bannerul în care pasta colorată curge. i-mi astup gura cu încrederea. Cu câtă încredere poate gura mea să înghită. i dintr-o dată muchii feţei mi se relaxează. i dintr-o dată tiu că pot să aleg ce voi deveni să aleg ce voi visa să aleg dacă-mi voi urma visele. Visele au nevoie de o cură sistematică de încredere. Tac. i tot Carrefour-ul tace. Tace i mestecă. Mestecă i are încredere în oameni în marmote în asigurările de viaţă

29 în frumuseţe i iubire în tot. i-mi întind încrederea pe faţă pe gât pe genunchi pe glezne până când tot corpul meu e un înveli de încredere. Un strat gros i pur. i-ncep să mă joc leapa cu încrederea. Să mă frec. Să-mi lipesc încrederea de putoaice de bodyguard de ghiee de rafturile cu cartofi prăjiţi de scăriţa de lângă stilourile cu dragoni nemuritori. i mă urc pe scăriţă. i m-apropii de mine de gura mea rânjită de pe bannerul cu pasta colorată. i mă frec de mine. i murdăresc pasta-curcubeu de pasta care ţânete din pielea mea. i pielea mea live devine curcubeu. i pielea mea artificială absoarbe pielea live până când devin una i aceeai piele. i piciorul meu plin de încredere alunecă. i cad de pe scăriţă. i-atunci încrederea o ia razna. Se duce dracului printre cracii tipelor de la casă printre rafturile cu vanish inteligent printre pachetele de ţigări cu plămâni mutilaţi printre păpuelele războinice i roboţeii luminii. i încrederea devine de neoprit iese din Carrefour iese din Bucureti iese din România. Ies i eu din Carrefour i m-aez pe bordură. i mă uit în sus. i mă văd. Banerul sclipete. Încrederea e acolo. Între dinţii mei. Puri i strălucitori. La loc sigur.

XVIII. S-AU EXFOLIAT I S-AU SĂRUTAT

2 3 4 5 6

Toţi

7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47

i pentru fiecare vis au inventat un cum să. i pentru fiecare succes au inventat un cum să. i pentru fiecare eec au inventat un cum să. i pentru fiecare speranţă au inventat un cum să. i pentru fiecare frică au inventat un cum să. i pentru fiecare criză au inventat un cum să. i pentru fiecare tăcere au inventat un cum să. i pentru fiecare an au inventat un cum să. i pentru fiecare lună au inventat un cum să. i pentru fiecare zi au inventat un cum să. i pentru fiecare minut au inventat un cum să. i pentru fiecare secundă au inventat un cum să. i pentru fiecare început au inventat un cum să. i pentru fiecare sfîrit au inventat un cum să. i după ce tot timpul din lume a fost umplut de cum să-uri i după ce fiecare avea cardul lui cum să i-au încărcat copiii la KFC s-au exfoliat s-au sărutat i-au adormit. i-n zori au luat-o de la capăt. i-au învăţat din nou cum să fie fericiţi în cea mai fericită dintre fericirile posibile.

48 49 50

Frazele se repetă ca i cum fetiţa ar face exerciţii de dicţie.

30 FETIŢA: i dintr-o dată au tăcut. Au obosit i-au adormit. Era noaptea devreme. Mami, nu pot să dorm. Tu tii cum? Mami, te rog spune-mi o poveste. Aia cu petiorul care a învăţat cum să împlinească dorinţele. Toate dorinţele în acelai timp. Vrei mami, vrei să mi-o spui? Acum, mami. Acum. Vrei acum? Vreau acum!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 46 47 48 49 50

ÂŠ Mihaela Michailov, octombrie 2008 â&#x20AC;&#x201C; februarie 2009

Ion-Ardeal Ieremia Pe 19 martie va avea loc premiera spectacolului „Fete de mătase artificială”, în regia lui Ion-Ardeal Ieremia, pentru care suculenţa poveştilor este deosebit de importantă în alegerea textelor. Ion-Ardeal Ieremia a potenţat monologul prin pluralizare, astfel încât „Fata de mătase artificială” a devenit „Fete de mătase artificială”, iar spectacolul reprezintă proiectul

care leagă, în parcursul artistic al regizorului, „Hold-up Akbar sau Toţi în America!” de Radu Pavel Gheo (toamnă 2008) de înscenarea unei dramatizări de Radu Macrinici după E.T.A Hoffman (toamnă 2009). O poveste de Irmgard Keun, spusă de Ion-Ardeal Ieremia…

Cine sunt cele patru Doris

Ce te-a incitat la acest text extrem de dens la nivel narativ, cu foarte multe detalii descriptive? Mai multe. În mod special o anumită aparenţă de lejeritate care te face să pufneşti sceptic: „...aşa ceva nu se poate!”. Ba da, se poate. Viaţa te poate doborî, evenimentele te pot „călca pe cap” exact atunci când vrei să iţi iei zborul, şi tu, în loc să urli de durere, găseşti resurse să zâmbeşti, lăsând deoparte trecutul şi suferinţa. Nu e dezarmant de frumos? Exact prin acest tip de atitudine (de care eu nu mă cred capabil), „Fete de mătase…” îmi aminteşte de o anumită forţă sau tărie (poţi să-i spui morală) care se opune oricărei discipline sau constrângeri. Când descoperi că o curviştină provincială ca Doris este, din cele mai multe puncte de vedere, un om mai curat şi mai vertical decât toţi cei care o înconjoară, începi să te întrebi pe unde s-ar putea ieşi din filmul ăsta ieftin numit viaţă.

Cum l-ai decupat dramaturgic? Ai tăiat ceva din text, ai adaptat? Tai, decupez, adaptez, tivesc, surfilez, întorc pe faţă şi apoi pe dos... cred că, într-o viaţă anterioară, am fost ori croitor, ori o gospodină cu mulţi copii, fără bani de haine. Nu ştiu să fac altfel. Scuze. Lăsând gluma, odată ce am decis să o... împart pe Doris în patru Doris mai mici, am provocat, de fapt, o „criză de subiect”. Fiindcă, în prim planul „lecturii” spectacolului nu mai stă ce spune Doris, ci, mai ales, cine sunt cele patru Doris şi ce vor ele. S-a impus o re-scenarizare a întregului material dramatic, deplasând atenţia de la vorbe la fapte şi de la monolog la dialog. Astfel au apărut biografii distincte ale personajelor, story-uri diferite ca importanţă şi întindere. Încerc să le structurez credibil, sper să reuşesc. Care este lectura regizorală pe care mizezi? Pe ce te concentrezi? A spus-o John Lennon mai bine: viaţa este ceea ce se întâmplă în timp ce tu faci planuri. În ce zonă de feminitate ai lucrat cu actriţele pe care le-ai ales? Ce le-ai cerut în mod special, ţinând cont de faptul că textul accentuează un spaţiu feminin foarte elaborat? „Zona de feminitate” e mai mult intuită decât trăită. În repetiţii tot vorbim despre o anumită dezinhibare străină femeii din Balcani. La noi, când o femeie se culcă cu un bărbat, are impresia că îi dă, că îi dăruieşte

bărbatului ceva din trupul, din iubirea şi din intimitatea sa. În restul Europei, să zicem, când femeile... iubesc, ele simt că... primesc. Nu că dau! Această diferenţă este substanţială şi va face diferenţa în spectacol. E drept şi că, dacă bărbaţii din Occident ar fi la fel de puşi pe „luate” cum suntem noi ăştia din Balcani, muierile lor ar fi, pesemne, cam ca ale noastre... Ce îţi propui cu acest spectacol? Care e aria de cercetare pe care o activezi? Contez pe poveste, doar pe ea! Pe ea şi pe actori! Vara trecută am revăzut un film al lui Coppola, „Naşul”. Capacitatea lui de a spune, simplu, fără fasoane, o poveste, este uluitoare. De-abia acum înţeleg de ce acest om, cu bonomia lui de Moş Crăciun (cum l-a caracterizat soţia mea ieşind de la un casting epuizant cu el), a câştigat o poală de Oscaruri şi de Golden Globe-uri. Coppola m-a făcut să descopăr cât de multă nevoie are teatrul de la noi de poveste, pur şi simplu. Nu de sentinţe. Nu de teze. Nu de metafore născute din idei. Nici de idei născute din metafore. Toate astea maschează o neputinţă - aceea de a spune poveşti cu subiect şi predicat. Tot ceea ce este omul poate fi spus şi ascultat ca o poveste. Interviu realizat de Mihaela MICHAILOV

şi ce vor ele

UN MOD DE LUCRU ŞI ALTE MODE Notă de parcurs de la intenţie la spectacol cu scenograful şi pictorul

Geta Medinschi

O relatare la persoana I. Cuvântul dictează imaginea. Regizorul citeşte textul într-un fel, eu în alt fel, şi atunci când mă întâlnesc cu el ca să discutăm despre decor, nu facem altceva decât să ne confruntăm „filmele”, iar eu îl modific pe al meu în funcţie de al lui. Noi, scenografii, construim pe un ax fixat de el. Vrem - nu vrem, aşa se face, asta e regula jocului. De multe ori regizorul spune: aici vreau o fereastră albastră, dincolo un ceas de plastic, iar în spate o mare de nisip. Poate că nici nu se leagă una cu alta, dar rolul tău este să le cauţi o logică. Pe vremuri, când se întâmpla să primesc indicaţii paradoxale, intram în panică, slăbeam necontrolat, ca la Alexa Visarion în „Revoluţia oarbă”. Poate că am devenit mai înţeleaptă sau mai blazată (nu ştiu cum m-aş putea defini mai bine), dar în momentul de faţă, când simt că nu înţeleg regizorul, am curajul să

spun stop şi să-l rog să facem doi paşi în spate ca să îmi mai explice o dată. Accept orice variantă în schimbul unei explicaţii logice. Tehnici pentru vise După ce ajungi cu regizorul la o poveste comună, te duci acasă şi acolo se declanşează mecanismul de căutat soluţii. Iei creionul şi desenezi. Ţi se mai întâmplă şi să crezi că îţi vine câte o idee genială, moment în care te încearcă extazul, iar în secunda următoare îţi dai seama că este un rahat pe care nu poţi să-l susţii tehnic. Ai tot felul de idei scenografice care puşcă, dai un ambalaj ideii regizorale, zici „mă duc mâine şi propun”, dar apoi spui „stai” şi încep să apară: ştanga, maşinistul, greutatea, depozitarea, materialul. Prin urmare, deşi fac câteva schiţe, nu le mai prezint chiar din prima: că am mai făcut greşeala să mă duc la regizor cu schiţe, fără să caut şuruburile, partea tehnică. Astea sunt foarte tare legate şi pot fi frâne îngrozitoare în activitatea unui scenograf.

Fundaţie din vârf de creion Fac schiţe de mână, foarte multe schiţe, desene... consum multă hârtie şi merg oricum cu o mapă de idei. Schiţele de idei sunt chiar faine, proaspete, şi regizorul poate spune asta rămâne, asta nu, şi atunci le refac, dar numai până la un punct. În ultimul timp îmi impun şi eu punctul de vedere şi spun, când e cazul: „timpul trece, trebuie să spui mai clar ce vrei, sau să mă laşi să fac eu ceva ca să vezi cum iese”. Şi asta îi ajută, pentru că sunt regizori pentru care spaţiul de joc clarificat înseamnă foarte mult – ritm, viteză, soluţii. Reguli anti-haos După ce termin cu schiţele finale, încep să pun reperele separat pe foaie. De exemplu, dacă am un scaun şi un copac, fac separat schiţa tehnică a scaunului, materialul din care e făcut, calculele de material, execuţie, patinat, ce lumini îmi trebuie, de câţi maşinişti am nevoie să monteze. Şi când am rezolvat toate astea începe achiziţia de materiale. Mă interesez cine trebuie să primească primul materiale; dacă-i vorba de scaun, tâmplarul, pentru că el trebuie să-l trimită mai departe la mecanic să-i pună roţile. Dau fiecărui atelier desenul cu etapa lui de lucru. Ca să câştig timp. Aici se încurcă mulţi şi văd şi la scenografii care vin, că unul cumpără un fermoar, altul altceva şi toate atelierele sunt vraişte. Pentru că dacă nu achiziţionezi materialul în funcţie de drumul pe care-l parcurge reperul de la A-Z şi începi cu X-Y, iese bulibăşeală. Sunt concluzii la propriile mele greşeli. O sărăcie plină de imaginaţie La final mă uit la ce aveam pe schiţă şi ce a ieşit pe scenă. De cele mai multe ori e mai bine pe scenă, dar se întâmplă să fie şi mai rău, şi atunci vine pasul următor, lumina, cu care poţi să salvezi un spectacol. Acolo începe un alt episod când toată lumea se ceartă cu toată lumea. Regizorul zice „o intensitate mai mare!”, scenograful – „dă puţin

mai încet!”, iar lightdesigner-ul, dacă e deştept, îşi bagă picioarele şi pune ce vrea el. Dar până la urmă trece şi asta şi se ajunge la un numitor cât de cât comun. Aşa că poate urma vizionarea de costume, când tu ca scenograf stai în sală şi suporţi regizorul cum spune „aia nu e bine, aia nu e bine”. Încerci să fii calm şi să schimbi atât cât să împaci şi capra şi varza fără să renunţi la tine – ăsta e un lucru important, pe care îl înveţi cu timpul. După care treci la machiaj şi la alte complicaţii. În cele din urmă spectacolul iese; nu întotdeauna aşa cum ai vrut, dar e important să nu te blochezi. Dacă nu găseşti materialul pe care l-ai vrut de la început – să mergi mai departe. Eu sunt obişnuită să inventez din mers. Am lucrat într-o perioadă în care banii erau o problemă şi cred că de aceea m-am şi îmbolnăvit, de teamă să nu cheltui. Dar a fost minunat. Dacă îmi trebuia, să zicem, o crinolină şi nu aveam din ce s-o fac, atunci deschideam magaziile, care erau ticsite cu de toate, luam coşuri normale, le desfăceam şi făceam nişte crinoline extrem de originale. Nu vreau să laud vremurile fără bani, dar atunci munceam ca un artist plastic. Am făcut corsete din perne vechi brodate, pictam aur pe costume ca pe tablouri. În lumea de astăzi oamenii iubesc proiecţiile, 3D-urile, folia, plexiglas-ul, aluminiul. Şi ies decoruri perfecte, curate, care nu-ţi dau microbi, dar uneori sunt aseptice, fără căldură. Pentru mine teatrul e ca şi basmul, chiar dacă subiectele sunt cu totul altele. Asta nu înseamnă că sunt împotriva celor care vin acum, cei tineri, care fac lucruri minunate, dar uneori prefer să mut pe programul 2 şi să văd acolo un spectacol „prăfuit”.

Geta Medinschi despre Krisztina Nagy Cu ea se întâmplă ceva foarte curios. Dacă merg în oraş şi intru într-un

magazin în care sunt materiale de scenă şi îmi iau eşantioane şi Krisztina se duce mâine, fără să ştie că am fost eu, şi îşi ia eşantioane, sunt aceleaşi. Nu ştiu cum se întâmplă. Într-un singur loc nu ne asemănăm, la decoruri. Krisztinei nu îi place să facă decor, ea spune clar. Ei îi plac foarte mult costumele, e de o pedanterie în schiţe... Până ea face un costum, eu am terminat şase – nu la fel de frumoase ca ale ei. Are o gamă de culori care îi plac – ocrurile, pământiurile, alburile. Face afişe minunate, costume superbe, şi are tendinţa să se piardă în amănunte. În schimb, Krisztina stăpâneşte foarte bine şi plasticul, şi ledurile – eu nu. Noi am făcut „Insula” împreună – eu decorul, ea costumele. Nimeni nu şi-a dat seama că e vorba de două persoane diferite, aşa de bine mergeau toate. Lucrăm bine împreună. Velica Panduru Velica este, în tot ceea ce face, ca o acuarelă. Îmi place cromatica pe care o foloseşte. Însă nu ştiu exact care e demersul ei, cum lucrează... Nu ştiu cum relaţionează cu atelierele. Aş vrea să o văd descurcându-se într-un spectacol în care trebuie să facă lucruri urâte – teatral urâte! În rest, ce să spun?! Îmi place şi – repet – e ca o acuarelă. Stela Verebceanu Un scenograf puternic, cu toate că şi ea mai plânge în scenografie când regizorul îi spune „asta nu”. Este omul care se pregăteşte. Are desenele făcute şi cu nasturi, şi cu fermoare, e foartefoarte bine pusă la punct. Are nişte reţete pe care le-a folosit şi sunt bune. Când a lucrat la „Athénée Palace” a avut câteva clacări psihice, dar la „Povestea de iarnă” îl cunoştea deja foarte bine pe Hausvater. De data asta a făcut toate costumele pe gustul lui, toate trecute prin talentul ei. Mare lucru! Alina Herescu Nu lasă decât cum vrea ea. Aşa cred. A consemnat Ciprian MARINESCU

Victor SCORADEŢ

Debuturi şi rebuturi Nostalgia după vremurile dinainte de 1989 se manifestă în varii forme şi grade: de la nostalgicii fanatici, pentru care era mai bine pe toate planurile, până la cei ...culinari (unde sunt cornurile de 40 de bani? unde parizerul de pe la începutul anilor `70? Ce gust avea! Nu tu conservanţi, nu tu e-uri...) ori la nostalgicii ordinii şi siguranţei – cu toţii semnalează aspecte după care, chiar dacă nivelul nostru de trai ar fi acum identic cu cel al scandinavilor, tot am avea motive să

suspinăm. Fireşte, meritul, pentru calitatea lor de odinioară, nu-i revenea nici lui Ceauşescu, nici comunismului. După cum vina că ele s-au schimbat nu trebuie pusă în cârca democraţiei ori a capitalismului. Pur şi simplu, s-au schimbat vremurile, s-a schimbat lumea, s-a accelerat ritmul în care trăim, vine anul 2012, intrăm în centura fotonică etc. etc. Nostalgia nu îi ocoleşte nici pe spectatorii de teatru. Gata oricând să-ţi evoce nume („Ce actori!!! Păi unde mai vezi azi aşa ceva?! Cine, frate? Piersic jr.??!!! Fugi, domne, d-aici! Păi şi acum îl haleşte ta’-su! Sau Bănică... Mă leşi? Noroc cu

cântatu’, că altfel...”), spectacole, teatre şi bătaia pe bilete, ei îţi vor povesti că difuzorul de bilete din fabrică sau înteprindere era un om influent, de vreme ce biletul de teatru era valută forte, care îţi putea aduce, la schimb, telemea, carne sau servicii medicale... În ceea ce mă priveşte, suspin după cornuri sau după batoanele de 1 leu, nu însă neapărat şi după teatrul nostru de atunci. Fiind, pentru noi, singurul prilej de a trăi public iluzia de libertate, el se bucura de o condiţie mega-privilegiată. Trăind în captivitate, ne entuziasmam mult prea uşor la orice şopârlă, fiind dispuşi să trăim, astfel, spectacole mediocre la intensităţi de eveniment. Şi totuşi: am şi eu nostalgia mea! Şi e chiar teatrală... Obiectul ei: ieşirea în lume, an de an, a unei noi promoţii de actori şi actriţe – prin acele spectacole care făceau ca Sala Casandra din Bucureşti să fie luată cu asalt. Unele dintre ele se numeau, simplu, „Divertisment 70”. (Era vorba, aţi ghicit, de cei ce terminau în 1970.) Puteau să aibă şi alte titluri uşurele, precum cel al articolului de faţă. Fiindcă era vorba de spectacole care nu-şi propuneau să demonstreze ceva anume – de pildă, ce de Hamleţi şi Ofelii şi Treplevi şi Maşe ieşeau din şcoală. Ele erau concepute ca nişte colaje, în care fusese găsit rolul ideal pentru fiecare dintre absolvenţi, fie că era un personaj de commedia dell’arte, fie unul tragic. Gândite şi jucate cu multă bucurie, cu tone de haz şi de fantezie, într-o lume în care toate astea erau articole deficitare, spectacolele erau absolut cuceritoare prilejuri de debut şi un ultim prilej de solidaritate al unei promoţii care apoi se împrăştia prin teatrele din ţară şi din Bucureşti. Fireşte, e greu de imaginat, astăzi, că numeroasele facultăţi de teatru de la noi ar putea relansa acest model. Mai ales că ele nu au săli proprii cu dotări cât de cât corespunzătoare. Mă întreb însă dacă nu le mai lipseşte şi altceva în afară de săli. Un plus de entuziasm, de nebunie creatoare, de motivaţie, de bucurie, de complicitate creatoare. E adevărat, cu decenii în urmă, a da dovadă de astfel de calităţi era un gest necesar – de frondă, de supravieţuire spirituală, artistică – de... libertate într-o lume neliberă. Azi suntem liberi. Sau mai degrabă stresaţi, epuizaţi de efortul de a ne obişnui cu ideea de libertate, de a ne acomoda cu ea. Dar numărul mare de şcoli în care predau, de regulă, actori obosiţi, fără o vocaţie pedagogică reală sau/şi ne-updataţi la capitolul metodă, nu face, cel puţin deocamdată, decât să dilueze mult gradul de profesionalism al absolveţilor. Iar debuturile, care pot avea loc, uneori, chiar în anul I, s-au dispersat, au devenit anonime, aproape imposibil de sesizat. E drept, concurenţa e mare. Cu atât mai puţin se justifică însă faptul că, nu o dată, debuturile propriu-zise ne confruntă cu rebuturi. Cert e că, mai nou, debutul e departe de a mai fi un eveniment. Chiar şi pentru debutanţi. Se întâmplă adeseori ca nici ei să nu mai ştie cu precizie când şi în ce au debutat, care a fost primul rol cu care au ieşit la public. E ca şi când nu ar mai şti cu cine au făcut prima oară dragoste... Sau numai... sex?

JURNALFOTO culise, povestea de iarn達

Ioan Strugari

Actorul care-i priveĹ&#x;te pe ceilalĹŁi de sus

43 Ţi-ai fi dorit să colaborezi şi cu alţi regizori decât adus în teatru. Am făcut roluri şi în facultate, dar nu cu cei care cu care ai lucrat? m-au marcat atât de tare ca ăsta. Am simţit presiune Da, cu Alexandru Dabija, pentru că este un regizor din toate părţile, dar am reuşit să fac faţă cu bine. important. Sunt mulţumit totuşi că într-un an de Cum ţi se pare să faci compoziţie? Teatru Naţional am învăţat mai mult decât în patru ani Îmi place foarte mult. Îţi dă posibilitatea să creezi un de facultate, alături de Cătălina Buzoianu, de Alexander personaj, să faci altceva decât să te joci pe tine însuţi. Din Hausvater, de Ada Lupu. Aş vrea să colaborez şi cu Măniuţiu, păcate, e un gen care în teatru nu prea se mai foloseşte. pentru că i-am văzut câteva spectacole şi cred că este pe Acum se merge mai mult pe naturalism, care pe mine nu structura mea. E bine ca un tânăr actor să treacă prin mâna prea mă caracterizează. Sigur că se pot naşte spectacole mai multor regizori. Îţi descoperă ţie, ca actor, laturi pe care bune, dar e ca şi cum ai aduce oameni de pe stradă şi i-ai nu ştii întotdeauna că le ai. pune pe scenă. Cum ar fi? De ce ai făcut şcoala de teatru de la Timişoara? Eu sunt genul de actor care se porneşte mai încet şi Cred că din cauza posibilităţilor financiare. Timişoara e avansează treptat. Nu dau totul de la început, ca apoi aproape de casă, eu locuind la 30 de kilometri distanţă. să rămân la acelaşi nivel până la final. Lucrez progresiv. Mi-era destul de greu să mă mut la Bucureşti, aşa că până la Majoritatea regizorilor, însă, cer foarte mult de la actori din urmă am rămas aici. prima, şi se panichează când văd că sunt aşa. Ai cam prins ultimul tren în privinţa angajărilor în teatru. Cum te raportezi la asta? Sincer să fiu, când am terminat facultatea nu am vrut foarte tare să mă angajez. Am eu o obsesie că nu vreau să fiu prins şi obligat să fac lucruri care nu-mi plac – asta neştiind ce se întâmplă în Teatrul Naţional. Acum, după un an, pot spune că nu regret, pentru că Teatrul Naţional se află pe o pantă ascendentă. Se întâmplă lucruri bune, iar pentru mine este foarte important să-mi fac experienţă. Care consideri că a fost debutul tău în teatru? Rolul din „Visul”, spectacolul Cătălinei Buzoianu. Ea m-a şi

În „Visul” juca Alungitul, motiv pentru colegii lui să deturneze din când în când apelativul şi în spaţiul civil. Lucru care n-a ţinut mai mult decât „Visul”, fiindcă omul, care ştia din experienţa lui de 27 de ani că nimeni n-o să-l strige după certificat, Ioan Strugari, şi-a adus în teatru şi numele de alint de acasă: Uţu. Motivul interviului ce urmează e dat de suma noilor spectacole în care va juca începând cu luna martie: „Bye-bye America”, „Amurguri violete”, „Offside” ş.a.

Ai avut momente de neîmplinire în facultate? Regretam uneori că şcoala nu era în relaţii foarte bune cu teatrul, că nu puteam să jucăm, să facem figuraţie în spectacole. Mi-ar fi plăcut să ieşim mai mult din şcoală, să jucăm pe o scenă profesionistă, să stăm pe lângă actori, să furăm meserie. Ce ţi s-a părut cel mai greu de asimilat în meseria asta? Exerciţiile de improvizaţie. Niciodată n-am fost foarte bun la ele pentru că, aşa cum îţi spuneam, eu lucrez progresiv şi la improvizaţie trebuie să fii spontan. Mă lupt cu asta şi acum, încerc să depăşesc faza, pentru că actoria este o profesie în care trebuie să fii inspirat în orice moment, altfel rămâi pe dinafară. Cum trebuie să te ia regizorul ca să-ţi construieşti rolul cât mai bine? E foarte important să simt că are încredere în mine. Dacă din start îl văd sceptic şi disperat, nu reuşesc să mă montez. Iar la primele repetiţii, îmi place să nu se pornească întotdeauna de la text. Cumva, să încep să construiesc rolul cu cuvintele mele, iar textul să fie introdus ulterior, să vină ca o consecinţă.

Cum ai defini stilul personal al fiecărui regizor cu care ai lucrat? Hausvater este un regizor care îţi cere mult şi repede în faza de început, când construieşte scenele. Mie mi-a prins bine, pentru că sunt genul care ar vrea să stea într-un fotoliu şi să spună textul de-acolo (râde). A băgat energie în mine şi m-a învăţat ce însemnă să ai prezenţă când intri în scenă şi când calci pe podea. Cătălina Buzoianu m-a marcat foarte tare. Este prima regizoare care „a dat cu bâta în mine”, cum se spune, şi pentru asta îi mulţumesc. Am avut tot felul de divergenţe cu ea, de care acum aş şti să mă feresc – la vremea aceea venisem din facultate plin de impresii, după ce făcusem roluri principale, iar Cătălina mă întreba tot timpul „ce e asta? CE E ASTA?” Mă blocam, nu ştiam ce să spun, eram terminat.

Ada Lupu? M-a făcut să-l văd pe Tuzenbach cu totul altfel decât în facultate. Aveam impresia că Tuzenbach e un baron cu morgă, iar aici trebuia să fie un puşti optimist. De câte ori mă uitam la Ada, îmi făcea semn să zâmbesc. În cele din urmă mi-am dat seama că în felul acesta e mult mai dureroasă moartea sa în final. Ada Lupu e unul din regizorii care m-au scos din convenţii. Eu am un metru nouăzeci înălţime şi mâinile lungi, motiv pentru care las impresia că sunt mai lent în mişcări. Aşa că trebuie să dau mult mai mult ca să par sprinten, să compensez.

Ai mai lucrat şi cu Ştefan Iordănescu, în „Parcul”. Mulţi spuneau că „Parcul” a fost trecerea mea prin gura şi ghearele leului. Spectacolul durează cam două ore, iar eu am monolagele mari şi late din finalul piesei. E ca şi cum aş face un one-man-show după două ore în care publicul a obosit. Eu aş mai aminti şi de un alt spectacol în care am jucat, „edward”, în care am înţeles pentru prima oară ce înseamnă să fac mişcare pe scenă. Mi-a plăcut foarte

mult să lucrez cu Andras Lorant. Cred în continuare că a fost un spectacol minunat în care grupul de băieţi din cor am făcut cu adevărat o echipă. Aştept să văd cum o să fie cu Cristian Ban la „Bye-bye America”. Îmi place că este un regizor tânăr şi mi-a dat un rol cum n-am mai făcut. Textul e simpluţ, dar generos în acelaşi timp, fiindcă îţi dă posibilitatea să-l dezvolţi din actorie.

Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

Chestionarul lui PROUST Principala mea trăsătură.

Pasărea mea preferată.

Perseverenţa, cred.

Ciocârlia.

Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat.

Prozatorii mei preferaţi.

Seriozitatea.

Poeţii mei preferaţi.

Calitatea pe care o prefer la o femeie.

Rilke, Puşkin, Sorescu.

Cam acelaşi lucru.

Eroinele mele preferate din literatură.

Ce preţuieşti cel mai mult la prietenii tăi.

Ioana D’Arc.

Nu am foarte mulţi prieteni. Onestitatea, cred.

Greuceanu. (râde)

Principalul meu defect.

Martin Luther King.

Sunt sceptic şi poate nu ar trebui.

Ce urăsc cel mai mult.

Îndeletnicirea mea preferată.

Nedreptatea.

Teatrul.

Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere.

Fericirea pe care mi-o visez.

Rilke.

Eroii mei preferaţi din literatură. Eroii mei preferaţi din viaţa reală.

Să ajung să joc şi la 70 de ani. Să fac profesia asta cât mai bine.

Optimismul.

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire.

Împăcat.

Cum aş vrea să mor.

Să nu mai pot face teatru.

Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă.

Locul unde aş vrea să trăiesc.

Fumatul în locurile publice.

Nu cred că aş rezista în altă ţară decât România.

Deviza mea.

Culoarea mea preferată.

Albastru. Floarea care-mi place.

Trandafirul.

Continuă, vei reuşi.

Chestionarul lui PIVOT Care este cuvântul favorit?

Total. Care este cuvântul pe care îl deteşti cel mai tare?

Două expresii: „Asta e!” şi „S-a descurcat!” Ce-ţi face plăcere în mod deosebit?

Să conduc la drum lung ascultând muzică. Ce-ţi displace cel mai mult?

Răutăţile intenţionate. Înjurătura favorită?

„În puii mei!” Ce sunet îţi place cel mai mult?

Pianul.

Ce altă profesie ţi-ar plăcea să practici?

Mi-ar fi plăcut să fiu jucător de tenis. Să fac performanţă. Şi mi-ar plăcea să am mai mult timp să pictez. Am descoperit pictura, care te bagă într-o lume extraordinară. Ce altă profesie nu ai practica nici în ruptul capului?

Munca de birou. Nu aş putea să stau opt ore în fotoliu şi să merg apoi acasă. Dacă te-ai putea transforma, la dorinţă, într-un animal, care ar fi acela?

Îmi plac câinii, dar nu aş vrea să fiu câine… Cred că elefant, pentru că e genul de animal cu care lumea nu are treabă. Dacă Raiul există, ce ai dori să îţi spună Domnul când ajungi la Porţile Raiului?

„Măi băiatule, hai să bem o bere şi să stăm de vorbă.” Dacă ai putea să îi adresezi o întrebare lui Dumnezeu, acum, care ar fi aceea?

Aş fi tentat să-l întreb ce voi face peste 30 de ani, dar mă gândesc că nu e bine. Eventual unde vom ajunge după moarte.

Crezi că ai o soartă de invidiat?

Unii îmi spun că da. Nu-mi dau seama, cert e că n-aş vrea să fiu invidiat prea tare. Aţi renunţat la ceva?

Da. Am renunţat la ţigări şi la unii prieteni cu care, din păcate, nu am mai împărtăşit aceleaşi interese de când am intrat în teatru. Ce faci cu banii?

Îi arunc pe prostii. Îmi place să-mi cumpăr haine. Ce sarcină menajeră îţi displace cel mai tare?

Poţi să le treci pe toate, că toate-mi displac: să duc gunoiul, să spăl, să dau cu aspiratorul, să plătesc întreţinerea. Plăcerile prin excelenţă?

Ca să vin la teatru.

Să văd un film, să citesc ceva interesant. Din păcate, meseria asta nu-mi oferă timp să le fac cum trebuie, mai ales că de un an sunt şi profesor la Colegiul „Ion Vidu”. Nu mai am timp să citesc. Ajung acasă seara la 11, îmi verific mail-ul şi mă culc, pentru că a doua zi mă trezesc la 7. Duminica, dacă sunt liber cumva, mă uit peste textele de spectacol. Uite asta poţi să treci la renunţări, cititul.

Unde sunt visele din copilărie?

Ce ţi-ar plăcea să primeşti de ziua ta?

Cred că în profesia asta. Când eram mic visam să mă fac tot felul. Profesia asta îmi dă posibilitatea să-mi realizez visele din copilărie.

Un bilet de avion.

Ce te deosebeşte de ceilalţi?

Susţii vreo cauză?

La vârsta asta, cred că maturitatea.

Nu, dar aş susţine dacă ar fi nevoie.

Îţi lipseşte ceva?

Ce ai fi în stare să refuzi?

La ce e bună arta?

Nu, cred că nu. Aş fi ipocrit să spun că da.

Ceva ce mi-ar displăcea foarte tare. N-aş putea să-mi trec peste conştiinţă.

Să ne deschidem sufletul, să-l purificăm.

Oricine poate să fie artist?

Care este partea ta cea mai fragilă?

Cum ai vrea să te întorci?

E discutabil, dar nu prea cred.

Sunt prea sensibil, mă supăr din nimicuri E de-ajuns o privire aruncată aiurea - şi nu e bine în meseria asta, care cere să ai stomac tare.

La fel, pentru că m-am obişnuit cu mine.

Chestionarul lui SOPHIE CALLE Când ai murit ultima dată?

Acum un an de zile. De ce te mai trezeşti dimineaţa?

De unde vii?

Dacă e să ne referim la un spaţiu geografic, mi-ar plăcea să cred că vin din Anglia. Mulţi spun că am o structură de englez. Dacă e s-o luăm filozofic, cred că din cer, de la Dumnezeu.

Trei artişti pe care nu-i poţi suferi.

Nu cred că am, că dacă sunt artişti nu am nimic cu ei.

Ce ai fost capabil să faci din dragoste?

Să mă trezesc într-o dimineaţă şi să plec până la Bucureşti. Ce ţi se reproşează?

Că uneori sunt prea încordat.

Poem

în picioarele goale

„Copilul din spatele ochilor” este povestea unui copil atins de sindromul Down şi a mamei sale care încearcă să-l protejeze de greutăţile care îl aşteaptă. Ai abordat spectacolul dintr-o perspectivă imaginară sau din una personală? Dintr-una personală nu am avut cum. Imaginară, bineînţeles. Dar eu cred că sunt un tip de actor care ştie să caute, deci tot la mine a fost cheia. Am avut multe căutări pentru acest spectacol şi mi-a plăcut ceea ce am descoperit.

Ce feed-back a avut spectacolul până acum? În ultimul spectacol jucat la Reşiţa, un tânăr student care se pregătea să plece cu o bursă în Statele Unite m-a aşteptat după spectacol, m-a felicitat şi a adăugat: „Am văzut multe spectacole de teatru, care de care mai fastuoase. Dumneavoastră, astăzi, în picioarele goale, m-aţi emoţionat şi mi-aţi transmis ceva de care aveam nevoie”. Pentru mine a fost extraordinar şi nu pot uita acele cuvinte. Scopul spectacolului fusese atins. Nu mă laud, e doar o întâmplare care m-a ajutat să merg mai departe.

În ce a constat documentarea ta pentru construcţia rolului? Am făcut documentarea propriuzisă cu o spaimă imensă. Cum e, de fapt? Nimeni nu putea să-mi spună. Am avut, între altele, exemplul unei familii destul de apropiate de mine, care are un copil suferind de acest sindrom. Nu am îndrăznit niciodată să le vorbesc despre această poveste. Doar i-am privit. Sunt nişte învingători, iar copilul are astăzi 20 de ani şi este aidoma.

Este acest spectacol susţinut de o necesitate pe care o resimţi la nivel social? Poate – pentru a învăţa împreună să fim mai respectuoşi şi mai atenţi la cei care nu sunt ca noi. Este de fapt un poem ce conţine dragoste, suferinţă, speranţă, bucurie… Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

A descoperit „Copilul din spatele ochilor” de Nava Semel în primăvara anului 2005, într-o lectură la Sibiu. Un actor turc, care se mai exersase ca regizor, i-a propus să facă un spectacol cu această piesă la Reşiţa. În 2009, Mălina Petre reia textul la Timişoara, într-o premieră a Teatrului Naţional – noua casă a actriţei.

Malina Petre

Foto: Iris Nesher

Declaraţie împotriva unei lumi fără valori

Nava Semel Spectacolul Mălinei Petre cu „Copilul din spatele ochilor” reprezintă a cincea punere în scenă în România a piesei scrise de Nava Semel. Autoarea locuieşte în prezent în Israel şi scrie roman, poezie, teatru, literatură pentru copii, povestiri, scenarii TV. Între cărţile traduse în româneşte se numără „Pălăria de sticlă”, „Mireasa de Hârtie”, „Gershona”, „Cine a furat spectacolul”.

Cum se explică diversitatea de genuri pe care le abordaţi în scris? Prin natura mea sunt o aventurieră care încearcă în permanenţă să extindă graniţele realităţii. În esenţă sunt un povestitor, pentru care însă procesul de scriere a cărţilor nu presupune singurătate şi izolare, ci dimpotrivă, caut societatea altor artişti care să mă inspire. Aşa am ajuns să încerc de toate, inclusiv teatru. Genurile se impun de la sine, ca rezultat direct al conţinutului. Ce loc ocupă teatrul în creaţia dumneavoastră? Teatrul a făcut dintotdeauna parte din viaţa mea. Fratele meu, un muzician renumit, este pe scenă de 40 de ani. Sunt căsătorită cu un regizor, iar mulţi dintre prietenii mei sunt actori. Practic, respir teatru. În cartea mea pentru copii „Cine a furat spectacolul”, care a apărut şi în România acum doi ani, personajele principale sunt doi gemeni de şase ani implicaţi într-o aventură de culise, în spatele cortinei. Ce v-a determinat să scrieţi „Copilul din spatele ochilor”? În 1985, o actriţă din Israel, Assi Eshed, m-a contactat rugându-mă să scriu o

piesă despre lumea băiatului ei, atins de sindromul Down. La început am ezitat. Nu ştiam prea multe despre aceşti copii. Cu toate că Assi mi-a spus povestea ei, piesa nu este în nici un caz una biografică, după cum nici nu oferă date despre viaţa reală a actriţei. Am creat un personaj în întregime fictiv. Totuşi, ceea ce m-a inspirat cel mai mult a fost acest băieţel de opt ani al lui Assi. În ce a constat documentarea pentru piesă? Am citit foarte mult despre atitudinea societăţii, de-a lungul istoriei, faţă de astfel de persoane. În Sparta, cei care aveau handicap erau ucişi la naştere. De asemenea, am fost şocată să descopăr planurile naziştilor de a omorî copiii cu dizabilităţi. Am scris această piesă ca pe-o declaraţie împotriva unei lumi fără valori, milă şi compasiune. Care sunt aşteptările dumneavoastră privind receptarea ei? Piesa a fost reprezentată în multe ţări în ultimii 23 de ani. Sunt uimită de fiecare dată să descopăr că producţiile nu seamănă deloc între ele. Textul are un potenţial special de a releva contextul social şi tabuurile societăţii în care e montat. Un singur lucru e acelaşi peste tot – dragostea necondiţionată a mamelor pentru copiii lor. Cât de importantă credeţi că este misiunea socială a omului de cultură, în cazul dumneavoastră a scriitorului? Nu sunt atât de naivă să cred că un artist poate schimba realitatea politică. Scriu cu speranţa că cineva, undeva, va experimenta cuvintele mele fragile pe harta lui emoţională. Câte copilării aţi trăit prin personajele pe care le-aţi creat? De fiecare dată retrăiesc singurătatea de a fi copil, lumea imaginară în care acesta evadează, spaţiul dintre el şi adulţii care nu dau niciodată răspunsul întreg la marile întrebări. Numai un copil are curajul să întrebe, concret şi deschis: Ce este iubirea? De ce murim? Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

Andreea DUMITRU

Ziduri, graniţe, vecinătăţi După căderea Zidului Berlinului, tema frontierelor – şi, o dată cu ea, problematica identităţii şi a alterităţii – s-a modificat radical. Redefinirea graniţelor a devenit un inepuizabil rezervor de metafore pentru scenă şi dramaturgie. Să luăm

exemplul unui singur text. În „Dromomania”, Nicoleta Esinencu reasamblează fragmente din biografiile unor tineri născuţi atât în Moldova (post)comunistă, cât şi în Vestul Europei, într-o mişcare centrifugală, ilustrând

ironic eşecul visului comunitar. Şi tot aici, ea povesteşte despre o veche pasiune pe care şi-a descoperit-o, copil fiind, la orele de geografie. Hărţile de contur „erau albastre şi pe ele nu era nimic indicat. Erau hărţi fără cuvinte, fără oraşe, fără ţări, fără graniţe.” Ca material didactic, aveau, se pare, doar scopul de a înşuruba în mintea fiecărui pionier ideea apartenenţei la vastul teritoriu al URSS. Cu puţină imaginaţie însă, exerciţiul de propagandă se putea transforma într-un joc subversiv: „Puteam să mut orice, oriunde doream eu. Şi să schimb graniţele, oriunde aveam chef”. Ce altceva s-a dovedit a fi spaţiul european după 1989, dacă nu o astfel de hartă pe care numai conturul continentului rămăsese intact, în timp ce fiecare teritoriu se cerea redenumit şi reinventat? La ora actuală, una dintre cele mai active structuri de promovare a dialogului între practicienii teatrului şi noile limbaje scenice îşi are sediul la Paris şi se numeşte Maison d’Europe et d’Orient. Graniţele la care o denumire atât de poetică face referire sunt, desigur, flexibile şi transparente. O intenţie fraternizatoare se face simţită şi în titlul antologiei „Dramaturgie contemporană din Balcani”, recent publicată de Fundaţia „Camil Petrescu”. Volumul dezvăluie imaginarul violent al unei lumi abandonate „între plăcile tectonice care împart Europa”, cum bine punctează Goran Stefanovski, dramaturgul macedonean stabilit în Anglia. Umorul negru – de o factură străină textelor scrise, de pildă, de Sarah Kane şi Marius von Mayenburg –, contondenţa limbajului, greu de susţinut şi motivat în alte condiţii, par absolut fireşti în partituri ca „Butoiul cu praf de puşcă” de Dejan Dukovski ori

„Dumnezeu şi-a întors privirea spre noi” de Milena Marković. În antologia portugheză pe care o alcătuiam cu ceva timp în urmă, două dintre cele şapte piese propuse abordau fenomenul terorismului (cu trimiteri la războiul din Golf ori la atacul cecen din 2002 asupra unui teatru moscovit), demonstrând un interes ca şi inexistent în dramaturgia altor ţări. Cu egală uimire am constatat că spaniolii – după ce au lăsat în urmă o dictatură fascistă –, scriu dezinhibat şi profund nu numai despre Holocaust („Himmelweg” al lui Juan Mayorga e un exemplu grăitor), dar şi despre culisele regimului stalinist („Bolnavii” lui Antonio Alamo ori „Scrisorile de dragoste către Stalin” ale aceluiaşi Mayorga). Şi totuşi, nu temele particularizează aceste scriituri, ci, înainte de toate, „calitatea scenică” pe care ele o pot proba sau nu. Or, din păcate – aşa cum observă şi criticul Roman Pawłowski în prefaţa antologiei poloneze de la Editura Art – nu de puţine ori se întâmplă ca noile opere dramatice să se preteze mai bine la lectură decât pe scenă. Tema frontierelor (concrete, mentale, conştientizate sau nu pe deplin) e tot mai acută, fapt semnalat şi de recurenţa toponimelor în titlurile unor piese recente. Referinţele îndepărtate, oarecum exotice, trebuie citite ca semne ale excluderii şi dezrădăcinării: „Portugalia” pe care o visează personajele fără viitor ale lui Zoltán Egressy pare un ecou al refrenului cehovian „La Moscova, la Moscova!”, în timp ce „Călătoria la Buenos Aires” din monodrama surorilor Muskała e o metaforă despre uitare, singurătate şi disoluţia identităţii. Dar şi atunci când este vorba despre un loc marcat

Made in Est

Butoiul...

afectiv – oraşul natal, ca în „Bucharest Calling” (Peca Ştefan), „Chişinău, un oraş al durerilor de cap!” (Nicoleta Esinencu), sau ţara din care vine autorul, ca în „Complexul România” (Mihaela Michailov), „I am from Albania” (Stefan Çapaliku) – toponimul indică o patologie a identităţii, o retorică a dificultăţii de a-ţi asuma un statut ambiguu, o cetăţenie precară. Acel impas pe care Katalin Thuróczy îl formulează atât de exact în disperarea personajului său din piesa „Closetul servitorilor”: „Acasă au lovit în mine pentru că m-au găsit prea european... când am fost în Occident au lovit în mine pentru că eram prea balcanic pentru ei... cu toate astea... împotriva tuturor... împotriva oricui... sunt european...” Dacă în plan cotidian, românii se mai amuză încă atunci când străinii confundă Bucharest cu Budapest, iar polonezii se plâng de gafe similare la adresa ţării lor (Poland nu-i totuna cu Holland), în planul scenei, lucrurile capătă accente mai degrabă dramatice. Ar fi interesant de menţionat cazul piesei „Volodea, Volodea...” de Constantin Cheianu – un inventar inedit, pe ritmuri rap, al tuturor actelor de corupţie imaginabile într-un stat al nimănui –, piesă reprezentată, pe rând, la Teatrul Naţional din Iaşi, cu titlul „Made in Est” şi la Teatrul „Satiricus” din Chişinău, sub genericul „Made in Moldova”. Dincolo de miza comercială, sunt opţiuni simptomatice pentru ceea ce s-ar putea numi o „identitate de frontieră”, cu toate nuanţele (auto)devalorizante şi peiorative implicate de un asemenea concept.

O perspectivă personală asupra unui drum de 58 de ani din comuna Vlad Ţepeş la Timişoara.

Poveste cu multe cortine

de Valentin Ivanciuc M-am născut şi am copilărit la ţară, în vasta câmpie a Bărăganului, şi anume în comuna Vlad Ţepeş, judeţul Călăraşi. Pe vremea aceea (sfârşitul anilor 50), satul nu avea curent electric, aşa că nu aveam aparat de radio, iar de televizor încă nu auzise nimeni. Copilăria mi-a fost legănată şi alintată de basmele pe care le auzeam acasă la bunica în serile de iarnă, sau de poveştile pline de mister şi suspans depănate de cei mai vârstnici. Atmosfera îmi părea idilică, patriarhală, deşi vremurile erau tulburi, convulsive chiar; traversam perioada întovărăşirilor agricole şi a colectivizării. Basmele şi filmele au fost factorii care au declanşat în mine dorinţa de a face teatru.

Începând cu clasa a VIII-a am continuat şcoala la Deva, unde locuia un unchi care m-a „găzduit” până la terminarea liceului. Eram prin clasa a IX-a când s-a ridicat cortina prima dată pentru mine, întrucât am dramatizat şi jucat „Luceafărul” lui Eminescu, apoi Pantalone din „Slugă la doi stăpâni” de C. Goldoni. Am participat şi la un spectacol realizat de un regizor bucureştean, cu prilejul sărbătoririi a 700 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Deva – spectacol din care s-au transmis secvenţe şi la TV, ceea ce a avut asupra mea un efect cel puţin măgulitor. Dorinţa de a face teatru s-a conturat şi mai mult, întreţinută de filmele şi spectacolele de revistă şi teatru – câte ajungeau în Deva la acea vreme. Totuşi, după absolvirea liceului, n-am dat examen la I.A.T.C., ci la filosofie. Mi-a fost teamă, sincer să fiu. Toţi îmi spuneau că e foarte greu, dacă nu imposibil, că au picat la examene fii de actori renumiţi, darmite eu… de la ţară.

N-am intrat la filosofie şi, în toamna lui 1970, m-am înscris la dragostea dintâi – teatrul. Am picat, iar ca să fie „bucuria” completă, în scurtă vreme am primit ordinul de încorporare în armată, unde am şi ajuns prin luna octombrie 1970, la aviaţie, la Borcea. În vara lui 1972, norocul nu m-a mai părăsit. Am fost repartizat la clasa ilustrei Beate Fredanov, avându-l ca asistent pe Laurenţiu Azimioară. Am avut în facultate profesori de excepţie, cum nu ştiu dacă va mai avea Institutul ăsta vreodată: Moni Ghelerter, Dem. Loghin, Octavian Cotescu, Petre Vasilescu, Dem Rădulescu, George Carabin, Geta Angheluţă, Sanda Manu, Ştefan Tapalagă şi mulţi alţii… La estetică l-am avut pe Sir Tobi. Perioada de atunci a fost extraordinară. Bucureştiul era un oraş aristocratic şi trăiam din plin anii ‘70, când în România era bine. În 1976 am absolvit şi, prin repartiţie, am ajuns la Reşiţa, împreună cu Dan

Ivănesei, coleg de clasă. Era vreme urâtă, burniţă, ceaţă, frig, totul era vălătucit din cauza fumului de la furnale… Nimeni nu ştia să ne spună unde e teatrul, cu toate că era la distanţă de 150 de metri de Gara de Sud. Noroi peste tot, atmosferă deprimantă… dar totuşi m-am acomodat repede. Ne-am trezit în mijlocul unui colectiv tânăr şi foarte talentat. Printre colegi: Tora Vasilescu, Zeno Balint, Doru Iosif-Titz, Adriana Trandafir… Mi-aduc aminte că am plecat odată în turneu la Bucureşti şi când ne-a văzut Ion Caramitru, ne-a întrebat: „bine-bine, dar care din voi face compoziţie, că bănuiesc că n-aţi venit cu o piesă în care personajele au între 24 şi 28 de ani?!” Aşa era. Dar au plecat cu toţii, pe rând. Unii s-au dus în străinătate, alţii pe la anumite teatre din ţară, unii la Bucureşti. Eu am venit la Timişoara, după revoluţie, în ‘95. Încercasem să mă mut în Bucureşti, dar la vremea aceea era un oraş închis. Era paradoxal: nu te angajau că n-aveai buletin de Bucureşti, şi nu-ţi făceau

buletin de Bucureşti pentru că nu erai angajat. S-au întâmplat lucrurile în aşa fel în viaţa mea personală încât am zis să încerc la Timişoara. Şi bine am făcut. Se împlinesc 13 ani de atunci. Sunt spectacole pe care le-am jucat cu foarte mare drag aici: „Văzătorule, nu fi melc”, regia Mihaela Lichiardopol, în 1996, „Eternitate locală”, regia Diogene Bihoi, „Invective”, regia I.-A. Ieremia (spectacolul-personaj în care m-am simţit cel mai bine), „Ivona, principesa Burgundiei”, regia A. M. Colţeanu, „Ivan Turbincă”, regia H. Ionescu, „O făclie de Paşti”, regia I.-A. Ieremia (minunat personaj pe care l-am izbutit împreună

cu el) „Neguţătorul din Veneţia”, regia Sabin Popescu, „Scrinul negru, regia Ada Lupu, „Parcul”, regia Ştefan Iordănescu, „Circuitul normal”, spectacolul lui Doru Iosif, „Povestea de iarnă”, în regia lui Alexander Hausvater. Sunt curios cum o să fie „Fete de mătase artificială” – pentru că e încă în lucru, sau cum o să placă publicului spectacolul „Amurguri violete”, pe texte de George Bacovia şi Agatha Grigorescu-Bacovia, pe care îl pregătesc pentru stagiunea asta… Valentin IVANCIUC Ciprian MARINESCU

anchetă

de Mihaela MICHAILOV, Ciprian MARINESCU

Ce am înţeles eu din noua lege a teatrelor? Eu, Andrei VASLUIANU

Eu, Victor REBENGIUC actor

Eu nu cunosc această lege, nu am citit-o. Dar am înţeles că unele dintre măsurile legii sunt benefice – însă nu pentru sindicalişti, şi nu pentru actorii slabi sau mediocri. Am înţeles că se va merge mult pe lucru în echipă, dar până acum nu era aşa?! Oricum fiecare regizor îşi alege actorii cu care lucrează… Iar faptul că există un fel de stimulare financiară, în sensul că cine joacă mai mult primeşte mai mult este meritoriu şi moral faţă de cum se întâmplă acum. Dacă legea prevede astfel de lucruri eu sunt foarte de acord cu ea. Mie n-are de ce să-mi facă rău legea asta. Când o s-o citesc o să pot să spun mai multe, dar aşa n-am timp, sunt la filmări toată ziua…

actor

De citit n-am citit-o, dar mi-a fost explicată de către Lucian Sabados şi de către Ioan Coman – reprezentantul actorilor de la Teatrul din Ploieşti. Că teatrele sunt obligate să îşi facă programările şi distribuţiile cu un an

înainte. Pentru mine e foarte bine să ştiu exact cât joc, cât nu joc, fiindcă în funcţie de asta îmi programez şi filmările. Am mai înţeles şi că actorii sunt plătiţi în funcţie de numărul şi mărimea rolurilor pe care le fac. Numai că fonduri nu există ca această lege să fie pusă în aplicare. Cei care nu joacă pot să aleagă să rămână pe legea veche şi mai stau trei ani pe un salariu egal cu al meu. Nu ştiu câţi suntem cei care jucăm constant la Ploieşti, dar mie, sincer, nu-mi convine. Nu mi se pare normal ca toţi să fim trataţi la fel. În plus, eu pot să aleg să fiu plătit pe legea nouă, dar directorul nu are banii. Atâta timp cât legea nu e aplicabilă, mi se pare absurdă.

Eu, Theodor-Cristian POPESCU, regizor

Eu, Felix ALEXA regizor

Eu, Alina HERESCU scenograf

N-am studiat-o foarte mult, dar nu cred că mă afectează. Eu oricum lucrez în regim de colaborare. Sunt foarte mulţi care o freacă aiurea în teatre şi care nu mai trec pe-acolo nici măcar să-şi ridice banii, fiindcă-i primesc pe carduri… Oricum, cei care decid sunt aceiaşi.

Eu nu am înţeles mai nimic, decât faptul că într-un sistem teatral haotic ca al nostru, într-o ţară haotică se vrea stabilirea programului artiştilor pe doi ani. Teoretic, legea e bună, dar nu e aplicabilă serios în România, aşa cum e. Şi mai e ceva, actorii mici şi mediocri ar putea să câştige mai mult decât actorii importanţi care au roluri puţine şi principale. Deocamdată atât pot să spun, că e haotic – pe mine nu mă afectează decât prin prisma faptului că e tensiune mare în teatre. Şi mă afectează şi că unii directori de teatre îmi cer distribuţiile de pe acum. Mi se pare aiurea să dau distribuţii fără să ştiu cine mai rămâne în teatru, cum mai evoluează un actor sau altul. Poate mă răzgândesc. Intenţia poate e bună, dar modul în care se aplică legea este evident haotic. Sper totuşi ca lucrurile să revină într-o… nouă normalitate, cum ar veni. Ştii că directorii de teatru nu ştiu să calculeze? Că ei calculează repetiţii ipotetice, după distribuţii ipotetice, în proiecte ipotetice. Punem spectacole din burtă. Poate în provincie e mai uşor, că acolo actorii stau legaţi de teatru. Dar în Bucureşti e mai greu, aici actorii mai au şi filmări.

Sincer să fiu n-am citit-o niciodată în original. Dar din discuţiile pe care le-am purtat cu unii – cu alţii mi se pare că suntem într-o fază intermediară, că nu se ia taurul de coarne. Directorii artistici ar trebui să aibă libertatea de a-şi împărţi bugetul prin negociere directă cu actorii pe care îi solicită. Coeficienţii şi punctele sunt mai bune decât nimic, mai bune decât departajările pe categorii şi pe vechime… unul poate să joace 50 de spectacole şi poate fi mai prost plătit decât unul care stă acasă, deci cumva e OK că ai măcar o formulă prin care mai poţi să măreşti la unul un pic şi să-i mai scazi la altul. Unui director trebuie să i se dea bugetul şi clădirea şi, în baza mandatului pe care îl are, să poată administra acel buget, angajând oameni pe stagiune, pe mai mulţi ani, pe proiect – cum se poate. Dar aşa… pare un mic pas înainte faţă de ce era, dar parcă tot un fel de sărăcie e… hai să ne chinuim, să folosim coeficienţi, calcule, pontaje, doar-doar putem plăti mai mult pe cine merită. Nu-i un tratament radical, e un fel de „hai să mai luăm un piramidon”.

vineri 27.03 19.00 Sala 2 TNT

atent ISSN 1842 – 1709 Revistă a Teatrului Naţional “Mihai Eminescu” Timişoara Str. Mărăşeşti nr. 2; Tel.: 0256 293 397, 0721 083 837 www.tntimisoara.com E-mail: tntm.literar@gmail.com ciprian.marinescu@gmail.com

Realizator: Ciprian Marinescu Colaborator principal: Mihaela Michailov Editorial: Robert Şerban Concept, foto & design - coperta 1: Carioca Studio Concepţia grafică: Antal Szilárd Foto (afară de cele altfel menţionate): Adrian Pîclişan Tipar: Tempus, Timişoara

Ildikó ANTAL

Iudita REINHARD

Marius CRÃCIUNESC

Laurenþiu MARIN

Mariana DOBOªAN

Daniela GENIG

Vasile GIURGEAN

Monica GRAND

CESCA Zoltan

Adrian IANCU

Ioan ILIA

Valentina IVÃNUªCÃ

Lucia MOISE

Elena NATALCENCO

Eugen OBRAD

Gheorghe PATAKI

Péter SZABÓ

Valentina COTINSCHI

Doina STOIÞA

Efta NECULA

Ilie MATEESCU

c o l e c t i v u l

Aurelia DÕMªÕDI

t e h n i c Din colectiv mai fac parte: CALDES Lorena-Eugenia Iosif MOLNAR Viorel POPP Maria TÃNÃSESCU Adelin DALEA

Alin TOFAN

Iosif TOTH

Zoltán SZABÓ

Traian ONEÞ

07032009 - REMEMBER

01032009 - CUM TRAVERSEAZĂ BARBIE CRIZA MONDIALĂ

10012009 - POVESTEA DE IARNĂ

21122008 - SEARĂ DE CRĂCIUN

23102008 - TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE

22092008 - TREI SURORI

17052008 - BOALA FAMILIEI M

08052008 - CIRCUITUL NORMAL

18042008 - CONCERT DE DRAGOSTE

16032008 - PARCUL

01032008 - 69

27022008 - AM ZĂRIT LUMINĂ...

16022008 - COCA BLUES

06122007 - CENUŞA DE PIATRĂ

19102007 - HOLD-YП AKBAR SAU TOŢI ÎN AMERICA!

06092007 - VISUL

28062007 - BARRYMORE

08062007 - KIKI ŞI BOZO

26042007 - ÎNGERUL DE FOC

03022007 - O VIAŢĂ ÎN TEATRU

01032007 - CYRANO DE BUFFALO

14012007 - EDWARD

04112006 - MUŞCHETARII MĂGĂRIEI SALE

16092006 - ATHÉNÉE PALACE HOTEL

20052006 - KRUM

27032006 - AUTOBAHN