atent#006

��

1 Ce minunat sunã încã simbolismul în de pe malul Mureºului, adicã Alexandr sufletele noastre decadente. Visãm pe Blok. Destine cum numai la maica Rusie umãrul lui Verlaine ºi ascultãm cum plouã gãseºti. Viitoarea monahie Maria Skobþova prin mahalaua lui Bacovia ºi prin superbele activeazã în partidul Socialist-Revoluþionar. descãrnãri funerare ale lui Trakl. Adãugaþi La revoluþie va fi la un moment dat aleasã aici frumuseþea stranie a acestui Valeri Briusov primar al oraºului Anapa. Pe urmã pleacã la Paris care stã alãturi de Konstantin Balmont, de Zinaida în sânul marii emigraþii ruse. Dar nu despre asta e Gippius dar, mai ales, alãturi de neuitatul meu iubit vorba în rândurile astea, ci de parfum de literaturã Aleksandr Blok ale cãrui prime poezii le-am citit rusã, de “Viaþã ºi destin”, vorba marelui roman al cândva prin urbea mea natalã, pe rusului evreu Vasil Grossman – o malul Mureºului, în toamnã, când capodoperã tolstoianã arestatã de am apucat sã adulmec, cu fiori de KGB în vremea lui Stalin. Rusia teenager, cum se scurge toamna marii culturii, a marilor jertfe pe valurile râului, printre malurile onorante pentru umanitate, a de dincolo de Cladova, spre marilor primitivisme, a marilor Miniº. Citeam în superbe amieze lagãre, maica Gulagului, a sîrmei de toamne însorite, la început de ghimpate ºi a cântecului de septembrie, înainte de începerea muzicuþã la fapt de searã în drum inevitabil mortuarã a ºcolii; oricât spre ocnã. Maica pravoslavniciei vã pare azi de ciudat ºi de exotic: cu cruce ºi nagaiac, cu cazacii citeam Aleksandr Blok la pescuit, de pe “Donul liniºtit”. Cu vodcã pe malul apei. Îl citeam din uriaºul ºi praf de puºcã. Maica Rusie a ceaslov al lui Baconski pe nume lui Vasili ªukºin, prozatorul ºi “Panorama poeziei universale” care cineastul genial al ºoferilor din mi-a fost carte de cãpãtâi ºi nu mã Celiabinsk. Maica aceea de prin satur nici azi de ea. O parantezã: a filmul intitulat “Cheamã-mã în spus regizorul Mihai Mãniuþiu un depãrtarea luminoasã” în care mare adevãr la Festivalul teatrului cutare moº (care semãna el cu altul nostru, mai anul trecut: dragilor, din filmul “Sibiriada”) cioplea ºi zicea, în lumea grãbitã de azi, rindeluia pe malul unui râu uriaº ºi când nu avem timp de Balzac ºi era iarnã ruseascã. ªtiþi, domniile nici de Proust, e vremea sã citim voastre, cum se prezintã asemenea poezie. E scurtã, e rãvãºitoare. E priveliºte? Aveþi suficiente resurse totul în puþin. Minunatã poveste: ºi amintiri din cultura dobînditã uitata poezie rusã! Minunata la cinema, la Mosfilm? ªi, cum dramaturgie rusã! Un alt apropiat zic, moºul dãdea la o rindea care al lui Briusov a fost sã fie Andrei semãna cu una pe care am gãsit-o Bielîi, marele scriitor care a scris în podul copilãriei mele. Maica despre cum se scaldã Rusia în Rusie poartã costumul ofiþerilor sînge la vreme de revoluþie. din orãºelul meu cînd se prezentau Mare ºi decadent. Apropiat al la Casa Armatei, la Revelion. lui Blok, al lui Briusov dar ºi al Prin Briusov ºi “Îngerul de foc” minunatei, straniei, monahia ne revedem cu Maica Rusia din Maica Maria Skobþova, fostã minunata melodramã – producþie socialistã decadentã, îndrãgostitã a studiourilor cinematografice de aproapele pânã la pierderea Barandov – “Garã pentru doi” sinelui. Maica „se cãsãtoreºte la 18 (cu delicata Ludmila Gurcenko ºi ani cu un intelectual socialist, ca ºi melancolicul Mihalkov în rolurile ea, de origine burghezã, D. Kuzmin principale).

Karavaiev. Soþul ei o introduce în cercurile literare Ehe, trecute vremi pe când Nikita Mihalkov de avangardã din Sankt Petersburg unde îi întâlneºte trebãluia la capodopera pe numele ei de mare pe Alexandr Block, Andrei Bielîi, Alexis Tolstoi. O tandreþe “Sclava iubirii”! Pe aici pe undeva cãutaþi stranie prietenie, în care tânãra femeie joacã un rol farmecul spectacolului care vã aºteaptã. Oricum, oarecum matern ºi protector, o va lega de primul dacã în acest mister medieval nu e samovarul, dacã dintre aceºti poeþi…” (vezi www.ceruldinnoi.ro) nu e mujicul, dacã nu e Neva ºi ºlepul cu fân în care Maica activeazã în revoluþie alãturi de prieteni, doarme beþivanul Marmeladov, tot e ceva ºi de pe alãturi de slãbiciunea ei care a fost ºi a mea, aceea acolo. Fiþi siguri de asta! de Daniel Vighi

Maica Rusie cântã la muzicuþã

2

regizorul

Gregory Hlady Ca sã ajungi la Cunoastere, trebuie sã si furi, sã si trãdezi

O

ninsoare pe Google

O întâmplare surprinzãtoare, „ca o ninsoare în mijlocul verii”, l-a reprezentat cucerirea spaþiului virtual. „Eu nu sunt genul cãruia sã-i placã sau sã-i fi plãcut vreodatã calculatoarele. Din acest punct de vedere, am rãmas în secolul al XVIII-lea”.

Invitat sã regizeze, în Montreal, „Dracula”, spectacolul-muzical în care apãreau celebritãþi ca Bruno Pelletier, Sylvain Cossette sau Pierre Flynn, Gregory Hlady s-a vãzut, astfel, parte dintr-un proiect teatral de dimensiuni considerabile. Producãtorii au decis ca interpreþii sã înregistreze un album al spectacolului, care sã fie difuzat înainte de premierã, pentru un impact mediatic sigur. În tot acest timp, regizorul a avut timp sã rãspundã invitaþiei de a face un rol de film în Rusia. În Sankt Petersburg a lucrat aproape trei luni. „În timpul filmãrilor, într-una din zile, asistentul s-a apropiat de mine ºi mi-a spus «Gregory, un grup de oameni te aºteaptã afarã».

Am crezut cã e o glumã. Am ieºit ºi am vãzut vreo 30-40 de persoane, cele mai multe femei, aºteptând într-adevãr cu flori, calendare ºi mici suveniruri. Eram intrigat, pentru cã eu nu fac parte din categoria de actori recunoscuþi pe stradã, nu sunt foarte cunoscut. Însã m-am lãmurit repede, când una din ele mi-a spus «suntem fani de-ai lui Bruno Pelletier. Am citit pe Internet cã pregãteºti spectacolul `Dracula` ºi vrem sã aflãm mai multe despre proiect». ªi, din vorbã în vorbã, o fatã mai micã a devenit extrem de interesatã de viaþa mea, de Vassiliev, de filmele pe care le-am fãcut.

Dupã o sãptãmânã, m-a sunat sã-mi spunã cã a întocmit un dosar cu informaþii despre mine ºi cã vrea sã mã uit peste ele sã-i confirm cã sunt corecte, în ideea creãrii unui site. Nici nu ºtiam ce înseamnã site.

Când mi-am vãzut dosarul la ea, mi s-a pãrut cã e fãcut de KGB: biografia, lista de filme, cronici, tot ce ºtiam ºi nu cunoºteam despre mine era acolo. De ziua mea, în decembrie, am fost înºtiinþat cã site-ul este gata, sã-l deschid… Aºa a început, iar de atunci a devenit un site extrem de vizitat.”

3 despre un martir, Prinþul Fernando, care s-a Am o curiozitate mare faþã de spectacolul împotrivit maºinãriei totalitariste, incapabilã „Prinþul Constant”, care a determinat sã-l stãpâneascã. Prin puterea lui spiritualã plecarea ta forþatã din Kiev. învingea, în pofida tuturor suferinþelor pe E o veche ranã nevindecatã de-a mea acest care le îndura, ºi chiar în a morþii. Situaþie spectacol. „Prinþul Constant” a însemnat tipicã pentru cei care nu acceptau Compromisul. prima mea experienþã misticã în teatru, prima M-a fascinat aceastã explorare, iar piesa a declanºat confruntare pe care am avut-o cu environment-ul, în mine dorinþa de a o folosi. Bineînþeles, eram atât cu societatea. S-a întâmplat la începutul anilor de iluminat de ideile acestea, încât am ajuns sã îi 80, în era lui Brejnev, când tot ce reprezenta influenþez pe ceilalþi. Actorii tineri mã urmau. Eram parte spiritualã în existenþa unui om era rãu privit. o persoanã magneticã. Fiindcã regizorul, Mark Corupþia definea societatea, cu atât mai mult la Nestantiner, nu ºtia multe despre tehnicile pe care Kiev, unde lucram. Era mai rãu decât la Moscova. le propuneam, am devenit liderul spiritual al întregii Eu am fost crescut într-o atmosferã foarte religioasã. situaþii. Mark era un tip foarte curajos ºi, pe deasupra, Familia mea e greco-catolicã, iar mãtuºa mea era un regizor foarte talentat, aºa cã ne-am gãsit unul pe cãlugãriþã. Greco-catolicismul era total interzis celãlalt în aceastã aventurã. Toþi actorii eram tineri; atunci. Preoþii erau trimiºi în Siberia, iar unii dintre ne creaserãm propriul sistem de antrenament, în ei erau uciºi. Biserica exista în catacombe. Din afara lucrului obiºnuit, înainte ºi dupã repetiþii. copilãrie, m-am obiºnuit sã mã ascund, sã nu arãt Asamblam spectacolul când nu era nimeni de faþã. ce gândesc, sã fiu pionier la suprafaþã ºi sã trãiesc În ziua premierei, autoritãþile erau deja acolo, cu pe dinãuntru. Viaþa mea interioarã nu avea nimic ochii pe noi. ªi ne-au oprit. Pe mine m-au hãrþuit. de-a face cu ce se întâmpla în jur. Pe când mã Înainte ca spectacolul sã înceapã, m-au închis pregãteam sã devin actor, eram deschis doar spre într-o camerã, astfel cã spectacolul nu a avut loc aceastã parte, spiritualã, a profesiei, eram curios ce niciodatã, chiar dacã publicul se adunase. Totuºi, îmi oferã inefabilul, ce anume mã poate face sã fiu pentru cei care au apucat sã vadã repetiþiile, a fost liber în interiorul acestei lumi a comunismului ºi unul dintre cele mai puternice experienþe pe care materialismului, pe care o uram cu toatã puterea. Am le-au trãit vreodatã. „Prinþul Constant” a devenit un iubit tot ce þinea de imaginaþie. Mã incita ideea de a spectacol legendar. Eu însumi am devenit un soi de construi un univers care sã nu fie accesibil KGB-ului, personaj mitologic datoritã lui. Dupã acestea, am funcþionarilor omniprezenþi. ªi ca actor, eram foarte fost alungat din Kiev ºi din fericire, am gãsit mare preocupat de latura spiritualã a cercetãrii teatrale. sprijin în Lituania.

Grotowski, pentru mine, a fost foarte important, mai Þi-a fost bine în Lituania? ales atunci. Doar cã aflându-ne în era lui Brejnev, în Perioada din Lituania a însemnat prima mea Ucraina ºi Rusia nu ºtiam prea multe despre Grotowski. ieºire în afara graniþelor þãrii. Pânã atunci, nu Încercam sã ne închipuim doar cum e teatrul lui. ieºisem din Ucraina, decât o datã, la Moscova. În Circulau zvonuri care ne ajutau sã avem o idee, Lituania, am primit propunerea sã joc într-un film ºi dar informaþii clare nu existau. Singura sursã era se punea problema sã mergem în Argentina, însã nu revista polonezã „Dialog”, pe care o puteam gãsi în am putut pleca. Am înþeles atunci, în 83-84, cã sunt bibliotecile din Kiev, unde studiam. Aºa cã, pentru pe lista neagrã ºi cã niciodatã nu voi cãlãtori decât a putea ajunge la aceste informaþii, m-am apucat sã în þãrile sovietice. Deja digerasem gândul, m-am învãþ poloneza. În 1981, în preajma aniversãrii lui resemnat sã am doar viaþa mea interioarã. Totuºi, Calderón de la Barca, autorul „Prinþului Constant”, în Lituania, permisivitatea era un pic mai mare. Se lucram în Teatrul Tineretului din Kiev. Desigur, puneau spectacole pe care doar îmi imaginam cã s-ar aflasem cã piesa devenise un spectacol-manifest face vreodatã la Kiev. „Caligula”, de pildã. A fost al lui Jerzy Grotowski, chiar dacã noi nu aveam o experienþã majorã. Perioada din Lituania a fost foarte multe informaþii despre el. Dupã cum am aceea în care am avut mari probleme cu KGB-ul. spus, adunam tot ce gãseam despre Grotowski ca Eram adesea interogat. pe ceva foarte preþios, ceva incredibil de interesant °i toate acestea din cauza „Prinþului ºi începusem sã experimentez, sã încerc noi forme Constant”?! de exprimare ºi sã îmi împãrtãºesc experienþa Sigur cã nu doar din aceastã cauzã. Spectacolul cu ceilalþi actori. Practicam yoga, tehnici de a fost doar picãtura care a umplut paharul. Eram meditaþie, pentru a ne apropia de libertate. Iar nevoit sã ascund ceva legat de familia mea, care „Prinþul Constant” era materialul ideal. Vorbeºte

4

Un zeu în poncho „Pentru mine, Grotowski era un zeu.” Prima oarã l-a întâlnit în anii 80, era cu Vassiliev într-un turneu în Italia. Grotowski îºi avea atelierul în Pontedera, iar grupul lui Vassiliev nu era departe de Florenþa. „Am avut ocazia de a fi invitaþi la atelier. Întâlnirea cu el mi-a provocat sentimente de o intensitate irepetabilã. A fost exact ce mã aºteptasem sã vãd: un om calm, înþelept, zâmbitor, un adevãrat guru îmbrãcat în poncho-ul sãu obiºnuit.

Contactul dintre noi s-a creat imediat, dat fiind cã traduceam pentru Vassiliev.

Cuvintele lui Grotowski pãtrundeau în fiecare pãrticicã din organismul meu, ºi cred cã încã sunt în mine. De atunci, ne-am întâlnit în repetate rânduri.”

5 era, dupã cum spuneam, foarte religioasã. dar când am ajuns în Canada – Vassiliev m-a Fratele meu mai mare, singurul pe care îl am, lãsat sã plec pentru douã sãptãmâni –, în timp a fost preot clandestin; greco-catolic. Dacã ce lucram cu studenþii, am simþit cã e… aºa el ar fi fost depistat de KGB, ar fi fost închis de frumos sã fii liber… Desigur cã am rãmas. sau chiar ucis. Aºa cã eram conºtient cât e Vassiliev s-a enervat îngrozitor. Chiar ºi de important sã pãstrez tãcerea. Eu fiind curios de acum, oamenii din jur îºi mai amintesc reacþia lui, yoga, de budism, de misticismul estic, chiar dacã în a fost nebun de furie, spunea „plecaþi, trãdaþi-mã cu adâncul sufletului meu am fost ºi sunt creºtin, eram toþii!” Vezi tu, eu eram doar unul dintre cei care îl etichetat de KGB „budistul, yoghinul”. Nu-mi pãsa pãrãsiserã. Mai mulþi l-au trãdat. însã, pentru cã în felul acesta, îmi protejam fratele.

Cum þi s-a pãrut sã faci teatru altundeva decât Mi-era tare teamã cã dacã doar ar fi întrebat de el, în Uniunea Sovieticã? putea sã iasã rãu. Ca sã revin - în Lituania am primit Eu am convingerea cã limbajul artiºtilor nu are o scrisoare de recomandare sã plec la Moscova, limite. Nu sunt graniþe atunci când actorii ating sã studiez. Îmi doream sã devin regizor, pentru inefabilul. Limba nu e singura formã de comunicare. cã aveam o educaþie solidã ca actor ºi vroiam mai Am avut parte de atâtea ºocuri ºi experienþe proaste mult, vroiam sã am control asupra creaþiei. ªcoala pe vremea când eram tânãr, încât lucruri mãrunte din Moscova era una puternicã, iar eu nu puteam ca acesta nu mai reprezentau o problemã. obþine aceastã recomandare din Ucraina. În primul Care a fost cea mai traumatizantã experienþã an am studiat cu Mark Zakharov. Apoi nu ºtiu ce pe care ai trãit-o în Uniunea Sovieticã? s-a întâmplat, cã a plecat. Nu ºtiam cine va veni în Cea mai traumatizantã experienþã e dizolvatã, locul lui. Spre surprinderea noastrã, a fost Anatoli oarecum, în toate, pentru cã, aºa cum spuneam, am Vassiliev! A ajuns la noi printr-o minune. Prima avut puternica experienþã a vieþii trãite pe ascuns. piesã pe care am lucrat-o, la propunerea mea, a Traumatizante erau toate momentele ºi nu pot sã fost una a lui Harold Pinter, pe care am tradus-o din afirm cã am descoperit Paradisul de îndatã ce am polonezã, fiindcã nu exista nici o variantã în Rusia. pãrãsit URSS. Eu ºtiam cã existenþa e peste tot la fel.

Vassiliev a fost fascinat de acest lucru, iar de atunci Chiar într-o þarã liberã precum Canada, experienþele am devenit mult mai apropiaþi. La sfârºitul anilor rele se pãstreazã. Nu mi-am salvat familia ºi nu 80, l-am „trãdat”. sunt total împãcat cu asta, pentru cã sunt un om Ce înseamnã cã l-ai trãdat? credincios. Am o fatã în Rusia…. La început, familia Am convingerea cã vine un moment în viaþã mea a fost cu mine, în Canada, însã fosta mea soþie când trebuie sã-þi trãdezi maestrul. E inevitabil a trebuit sã se întoarcã în Ucraina, pentru cã îi – altfel ajungi sã-þi dizolvi personalitatea. ªi e ceva murise tatãl. Aºa cã am rãmas singur ºi, desigur, am firesc. Grotowski însuºi spunea cã meseria se furã. început sã am propria mea viaþã. În felul acesta, nu Nu existã cale „legalã” de a ajunge la cunoaºtere. mi-am salvat familia. Sunt lucruri dureroase.

Trebuie sã furi, sã trãdezi, sã încalci legea, pentru a obþine informaþii de ordin sacru. La sfârºitul anilor 80, cãlãtoream cu compania lui Vassiliev prin lume, pe la diferite festivaluri, ºi am ajuns în Canada, la Montreal. Ceva s-a produs în mine atunci, am simþit ceva special pentru acel oraº. Am câºtigat marele premiu pentru „ªase personaje în cãutarea unui autor” al lui Pirandello în festivalul lor ºi am fost invitat la ªcoala Naþionalã de Teatru sã conduc un workshop, eventual sã lucrez cu studenþii spectacolul de diplomã. Am fost încântat de invitaþie, pentru cã de cele mai multe ori, cu Vassiliev nu prea primeam alte contracte. Vroia sã lucrãm, dacã se putea, numai cu el. Pe atunci, eram studentul sãu, dar ºi membru al companiei sale. Din cauza lui Vassiliev, nu am jucat în filme de-ale lui Paragianov, Bondarchuk, dar eram, chiar ºi aºa, fericit. Nu mã gândeam sã-l trãdez ºi sã plec,

Te-ai gândit vreodatã sã te reîntorci în Ucraina?

Nu este necesar sã mã întorc. Datoritã meseriei mele, ajung din când în când ºi în Ucraina. Sigur cã mama mea, fratele meu, fiica mea, prietenii pe care-i iubesc – sunt acolo, însã lucrurile nu mai sunt la fel ca în, sã zicem, prima parte secolului XX, când imigranþii aveau nostalgii faþã de þara-mamã. Nu mai e aºa. Cu toate acestea, tema dezrãdãcinatului e una care mã preocupã ºi pe care o folosesc în spectacole. În „Îngerul de foc”, de pildã, Rupprecht vine din America sã viziteze þara în care s-a nãscut, Germania. Nu conteazã unde te afli, pânã la urmã.

Cumva, mi-am gãsit liniºtea în Montreal. ªi deºi simt cã, în interior, am rãmas ucrainean, cred cã pot fi mai ucrainean în Canada decât în þara în care m-am nãscut.

6

Repere

Gregory Hlady s-a nãscut pe data de 4 decembrie 1954 în Chorostkiw, Ucraina.

Din 1976, a studiat actoria la Institutul de Teatru „Karpenko-Karyi” din Kiev.

Are calitãþi vocale de bariton ºi bas, ºtie sã danseze, sã cânte la chitarã ºi are competenþe în scrimã ºi cascadorie. Între 1980 ºi 1981, l-a jucat pe Cyrano în „Cyrano de Bergerac”. Având probleme cu autoritãþile sovietice, a fost nevoit sã pãrãseascã Ucraina ºi sã se mute în Lituania. Între 1984 ºi 1987 a studiat regia la Institutul de Teatru din Moscova, unde l-a avut ca profesor ºi mentor pe Anatoli Vassiliev. În 1988, Gregory Hlady a câºtigat premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Internaþional de Cinema din Catalunya, datoritã rolului fãcut în filmul „Otstupnik”. Stabilit în Canada (unde trãieºte ºi acum), a jucat, pe scenã, în „ªase personaje în cãutarea unui autor” de Luigi Pirandello (Montreal), „America” de Franz Kafka (Montreal ºi Bruxelles), „Macbeth” de Shakespeare (Montreal). Pentru spectacolul „Întoarcerea acasã” de Harold Pinter a primit Premiul criticii din Quebec pentru cea mai bunã regie de teatru. În Lausanne, Elveþia, a regizat „Idiotul” dupã Dostoievski, apoi, în Montreal, „Regele moare” de Ionesco ºi „Electra” de Sofocle. Anatoli Vassiliev l-a distribuit în anul 2000 în rolul lui Salieri din „Mozart ºi Salieri” de Puºkin, spectacol realizat la Roma. În film a jucat alãturi de Michael Caine, Jason Connery, Roy Dupuis, Ben Affleck, Morgan Freeman, Aidan Quinn, Donald Sutherland ºi alþii; a apãrut în serialul Nikita, difuzat, în urmã cu câþiva ani, ºi în România, precum ºi în „Vioara roºie”, „Misiunea”, „Pericol absolut” ºi altele. Gregory Hlady mai este cunoscut ºi sub numele de le Grigori Gladij ºi Grigorij Gladyij.

7

Teatrul zilelor noastre

duce lipsã de energie proaspãtã Scenograful Vladimir Kovalchuk

Ca sã nu sfârºeascã prin a picta colhoznici „ca toþi idioþii”, sau sã fie nevoit sã aibã idei pe teme sterpe precum „Cinste muncii!”, Vladimir Kovalchuk s-a hotãrât sã ia în calcul, din vreme, ºi o altã profesie. A fost greu, în orice caz, sã renunþe la stoicismul ce îl însoþea prin facultãþile de picturã în care vroia sã acceadã. „N-am intrat acolo, nu m-au acceptat dincolo, dar m-au luat la armatã; acolo am pictat ºi am bãut votcã. Dupã liberare, am mai încercat sã intru la picturã, la Academia de Artã din Riga, Latvia. M-au picat pentru cã aveam altã ºcoalã de picturã decât ei. Vãzând ºi expoziþiile studenþilor intraþi, m-am întrebat de ce sã mã chinui ºase ani sã-i pictez pe colhoznici, când pot sã mã ocup de spaþiu ºi sã mã duc la teatru. Aºa cã am rãmas la Riga, dar la scenografie. Am descoperit cu o plãcere imensã aceastã meserie pe care pânã atunci nu mã gândisem s-o urmez”.

8 Pe Gregory Hlady l-a cunoscut în 1988. °coala lui Vassiliev „Fãcusem un spectacol cu Vassiliev ºi Norocul, zice el, i-a adus în cale mari Gregory a venit sã-l vadã. Se fac douãzeci regizori. „Am lucrat cu Yuri Lyubimov, cu de ani de când îl ºtiu ºi aproape tot atâþi Anatoli Vassiliev, cu mulþi alþi regizori mari, de când facem spectacole împreunã. Cu care m-au ajutat sã înþeleg ce înseamnã Gregory am alte cãutãri teatrale decât cu Vassiliev, teatrul. Cu Vassiliev e greu de lucrat. E foarte dur, merg într-o zonã mai poeticã, mai misticã.” Doar dar nu din punct de vedere fizic. Îþi schimbã total printr-o întâmplare, Kovalchuk a ajuns, dupã viziunea asupra teatrului. Lucreazã arhitectural.

1990, în aceeaºi þarã în care ºi Gregory alesese Teatrul în sine e plan, dar Vassiliev îl rezolvã în trei sã rãmânã. „Am plecat în Canada pentru cã fiica dimensiuni. Când am lucrat prima oarã cu el, nu mea se îmbolnãvise de o formã ciudatã de alergie. înþelegeam prea multe din ce spunea, dar am avut Uniunea Sovieticã se destrãmase, bani nu erau ºi rãbdare ºi am fost atent. Am încercat sã diger tot ce nici de unde sã cumpãr medicamente, aºa cã am îmi cerea.” ascultat de medicul meu, care mi-a spus cã dacã vreau sã-mi salvez fata, trebuie neapãrat s-o duc de-acolo. Ajunsesem foarte cunoscut în Uniunea Sovieticã, dar pentru binele familiei, am pus punct carierei mele acolo. Mi-am luat ºi soþia ºi fiul ºi am plecat, dar cu gândul ca atunci când totul va fi bine, sã ne întoarcem. Nu s-a întâmplat aºa. Deºi am locuit mulþi ani în Canada, m-am întors singur la Moscova: de soþie divorþasem, iar copiii au ales sã rãmânã acolo. Adevãrul e cã în Moscova încã simt cã se mai face teatru adevãrat, chiar dacã dispariþia multor regizori ruºi importanþi a lãsat în urmã o crizã uriaºã. Idei nu sunt, pentru cã lipseºte energia nouã, aºa cã batem pasul pe loc într-un soi de postmodernism, apoi post-postmodernism, postpost-postmodernism ºi tot aºa facem spectacole. Însã Moscova în comparaþie cu Toronto nu se discutã.”

„Pentru mine, scena e ca o femeie: îmi place sã o dezbrac”

9

Coregraful

András Loránt Coerenþa unui colectiv este coerenþa celui mai charismatic

Vorbeºte-mi despre actorul András Loránt.

Povestea cu actorul ºi cu coregraful András Loránt este ca un fel de schizofrenie. Din pãcate sau nu, ambii lucreazã în mine. Au fost ani cînd actorul era în prim plan ºi coregraful urla din spate; acum este invers. Probabil va fi crucea vieþii mele sã reuºesc sã le împac pe astea douã.

10

Nu o datã, criticii au remarcat la András Loránt „cultul pentru frumos, prin acceptarea senzualitãþii trupului, în ceea ce presupune graþie, eleganþã, armonie”, aºa cum a observat, într-un loc, Cristina Rusiecki.

Coregraf, regizor, actor, András Loránt subscrie unui gen spectacular pe care, fiind dintre cei puþini care au dezvoltat o asemenea combinaþie profesionalã, îl avanseazã memorabil pe scenele din România. Este recunoscut ca unul dintre cei mai buni realizatori de teatru-dans, cu ambiþia lucrului bine fãcut. În 1996 obþine licenþa în arta dramaticã, apoi lucreazã la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca ºi la Facultatea de Artã Dramaticã din acelaºi oraº, pânã în 2001. Din 2002 este liber profesionist, realizând spectacole proprii ºi contribuind la proiectele mai multor regizori. La Naþionalul timiºorean, semneazã miºcarea scenicã în spectacolele „edward” (regia Szabó K. István) ºi „Îngerul de foc” (Gregory Hlady).

11 spectacole proprii, în diferite teatre, iar în rest Care este ultimul rol pe care l-ai jucat? lucrez ca ºi coregraf, cu alþi regizori. Într-un fel e La Szabó K. István, într-un spectacol pe care bine, îmi asigurã antrenamentul de care vorbeam, l-am fãcut împreunã la Odorhei, „Nunta” lui dar e de trei ori mai solicitant decât atunci când îþi Wyspianski, acum vreo patru ani. Chiar ºi acolo, faci povestea ta. am intrat fãrã sã fi fost prevãzut, pentru cã s-a Ai vorbit de ambiþia de a-þi crea propriul teatru, mã îmbolnãvit un actor. rog, o „ºcoalã András Loránt”, din ce-nþeleg eu, nu? Pe N-ai mai jucat de mult. ce concept s-ar baza teatrul tãu? În perspectivã, nu te sperie lipsa exerciþiului?

Asta coincide cu felul în care îmi abordez munca Lucrând tot timpul cu actorii, sunt într-un antrenament de fapt – caut sã surprind actorul în momentele lui permanent. Cumva mã þine în formã. De cînd am „nefardate”; sã îndepãrtez tot ce e ºlefuit în el ºi sã-i devenit liber profesionist, am primit mereu oferte de aduc la suprafaþã impulsurile interioare, care sunt unice a lucra, inclusiv ca actor, problema e cã nu pot sã-mi în fiecare ºi schimbãtoare în raport cu problematica sa permit, organizatoric vorbind. Dacã accept, mi se dã de moment.

Aº putea sã numesc teatrul meu „teatrul programul peste cap. Un teatru nu îºi stabileºte programul maþelor”, sau nu ºtiu cum, dar în orice caz un teatru în reprezentaþiilor pe termen lung; dacã mã angajez sã fac care interiorul devine exterior ºi care, în acest fel, prezintã un spectacol sau o coregrafie în altã parte, mã trezesc cã adevãrata faþã a omului, într-o situaþie anume. nu pot sã-mi onorez contractul ca actor ºi sã joc în teatrul Care e strategia ta de a ocoli redundanþa? care, „întîmplãtor”, e de fiecare datã în cealaltã parte a Cred cã fiecare din noi are, nu ºtiu dacã strategie, dar þãrii… La început, aºa am lucrat, pe ambele fronturi, dar mãcar dorinþa de a nu se repeta. E foarte greu în cazul meu, am observat cã ajung sã mã cert cu teatrele ºi nu era pentru cã nu am suficient timp de a acumula în ultima cazul. vreme; dacã îmi lipseºte ceva din ultimii cinci ani este cã Ai pomenit de antrenament. În ce constã el? tot dau, dau… Am spaima cã mi se golesc rucsacii ºi cã Antrenamentul meu este munca fãrã oprire. Sînt în fãrã sã-mi dau seama, îmi vin lucruri pe care aº vrea sã le permanentã miºcare, în acþiune ºi nu prea am ocazia ocolesc.

Inevitabil, cînd eºti presat de timp, se întîmplã sã te sã mã culc pe o ureche. În primul rînd în asta constã. repeþi, dar prin metode, nu prin idei. Mie nu-mi convine. Eu Apoi, în provocãri. Tot timpul se întîmplã ceva care sã mã mã plictisesc foarte repede de mine. Nici ca actor, nu mi-a provoace ºi nu-mi pot permite sã nu corespund. Aº spune plãcut sã mã vãd de douã ori în aceeaºi ipostazã. Încerc sã cã antrenamentul meu este unul mental. mã surprind mereu.

Am, în general, un sistem de lucru, ºtiu De ce-ai devenit freelancer? de unde pînã unde vreau sã ajung, dar nu aduc rezolvãrile Pentru cã intervine un moment în viaþa fiecãrui om, de acasã.

Mã conectez la spaþiu, la soare, la lumina din cînd trebuie sã se priveascã în oglindã ºi sã-ºi dea anumite salã, la cãscatul actorilor – din fiecare detaliu, încerc sã rãspunsuri. Mi-am dat seama mai demult cã am aceastã simt.

Dacã nu simt nimic, mã duc acasã.

Din fericire, ambiguitate în mine, între coregraf ºi actor, cã îmi place situaþia este tot timpul alta, oamenii cu care lucrez se foarte mult sã fiu o piesã dintr-un sistem, dar în aceeaºi schimbã ºi chiar dacã sunt aceiaºi, au altfel de probleme. mãsurã sã fiu ºi sistemul. Am vrut sã-mi urmez propriul De mine depinde sã reuºesc sã fiu lucid ºi receptiv la drum, dupã ani întregi în care nu am fãcut decât sã impulsurile care mã înconjoarã. acumulez, din diverse direcþii - am cîntat la vioarã, la Asta înseamnã cã nu impui miºcãri? chitarã, am pictat, am fãcut dans competiþional, am Asta înseamnã cã nu impun nimic. Caut butonul de studiat actoria, am citit o groazã de cãrþi, am predat declanºare a impulsurilor actorilor, pe care, ulterior, la facultate. 25 de ani m-am bombardat cu tot felul de modelez. Nu forþez nota, le provoc urletul interior ºi informaþii ºi am ajuns la concluzia curajoasã cã aº putea proiecþia acestuia în exterior. Fiecare personaj este frumos sã-mi creez propria mea lume, cu propriile mele metode. aºa cum este el, nu vreau sã-i fac o clonã. Se poate pune Încetul cu încetul am ajuns la formula asta. Cert e cã nu întrebarea dacã este bine sau nu sã manipulezi în felul a venit de la sine. acesta sufletul omului, pentru cã pînã la urmã asta faci, Rãspunzi mai mult solicitãrilor de a face coregrafie sau aduci la suprafaþã lucruri ascunse. De parcã ai face o miºcare scenicã în ultima vreme. E asta direcþia pe care gaurã în corp prin care curge seva spre tine; tu eºti doar ai stabilit-o carierei tale? un filtru prin care ea curge, dar din acel moment eºti ºi Sper cã nu. Sunã foarte prost, dar nu. Sper sã reuºesc tu inclus. Pentru cã eu, la rându-mi, observ numai acele sã am propriul meu teatru. Cu proiectele mele, cu trupa impulsuri care rezoneazã în mine. Reiese un amalgam de mea, în general cu oamenii cu care consider cã am ceva amprente, care mã conþine ºi pe mine. de împãrþit la capitolul viziune asupra lumii ºi asupra Care e atmosfera pe care o pretinzi la repetiþii? artei. Numai cã lucrurile se aflã într-un fel de cursã de În general, nu pretind decât ca povestea în care ºoareci, în sensul cã e foarte greu de stabilit cînd anume intru sã devinã pentru mine o situaþie existenþialã. Din trebuie fãcut pasul. Ofertele de colaborare vin una dupã acel moment nu mai pretind nimic. Devin parte din alta ºi pînã mã trezesc, agenda mi-e plinã. De cinci ani problematicã; prin implicarea mea îi implic ºi pe ceilalþi încoace, se întâmplã în felul urmãtor: fac vreo douã

ºi atunci atmosfera devine personalã. Trebuie pur ºi simplu sã exiºti într-o situaþie, pentru a avea puterea de a transforma ºi de a duce cu tine, în credinþa ta, anumiþi oameni.

Când mã refeream la atmosferã, mã refeream ºi la concretul sãlii de repetiþie. Am observat cã lucrezi cu draperia trasã ºi luminã de scenã.

Asta se explicã simplu. Încerc sã elimin excesul de informaþii, pentru a ajunge la maxima intimitate posibilã.

Eu trebuie sã pot sã mã concentrez asupra persoanei cu care lucrez, iar ea, la rândul ei, trebuie sã emane energie într-o direcþie clarã, nu rãsfirat. Am nevoie sã elimin zgomote, obiecte, culori, nuanþe, ca sã pot sã observ totul, chiar ºi miºcarea unui deget.

Ce spui de situaþia în care una din viziunile artistice impune direcþia celorlalte? De exemplu, scenografia sã acopere regia, regia – coregrafia, coregrafia – regia º.a.m.d.?

Existã douã cãi – una idealã ºi una practicatã. Ideal ar fi ca regizorul, scenograful, coregraful, compozitorul, light-designer-ul, sã aibã suficientã curiozitate unul faþã de celãlalt pentru a se alimenta reciproc ºi pentru a lucra în echipã, desigur pe firul roºu al regizorului, dar fãrã sã încerce sã-ºi elimine personalitatea unul altuia. Din pãcate, aºa se întîmplã în majoritatea cazurilor. Dacã ceilalþi nu sunt curioºi de ideile tale, munca devine o luptã. Oricum munca este o luptã, dar ar fi de preferat sã fie o luptã creativã, decât una de orgolii. Adevãrul e cã în orice echipã se întâlnesc personalitãþi diferite ºi niciodatã nu vor exista în acelaºi loc douã persoane charismatice.

Unul singur va reuºi sã-ºi punã amprenta, sã-i adune pe ceilalþi în jurul lui, sã stabileascã nucleul. Nu trebuie neapãrat sã fie regizorul acela, poate sã fie un actor, sau altcineva din echipã. Coerenþa unui colectiv este coerenþa celui mai charismatic. Cea mai urâtã situaþie e atunci când creatorii sunt mercenari. Când nimeni nu e interesat în fond ºi existenþial de proiect: scenograful face cu detaºare trei schiþe ºi dispare, coregraful bagã niºte scheme în trei repetiþii ºi regizorul se trezeºte cã n-are cum sã dea sens întregului, fiindcã toate au apãrut pe ultima sutã de metri... Când fiecare lucreazã într-o altã direcþie, informaþiile se disipeazã. Din pãcate, asta se întâmplã cel mai adesea.

12

Lucrezi pentru starea spectatorului, sau pentru creierul lui? În nici un caz pentru raþiune. În ce priveºte transmiterea informaþiei, telefonul mobil – nici mãcar televizorul, sau computerul – face suficient, nu e necesar s-o mai facã ºi teatrul. Trãim vremuri în care omul are nevoie sã fie impulsionat la nivelul sufletului.

Vrea sã simtã, în lumea asta în care totul devine motorizat, mecanizat, computerizat. Oamenii abia reuºesc sã construiascã relaþii personale unul cu celãlalt.

Nu neg importanþa tehnicii, dar aproape cã se eliminã confruntãrile umane. Eu nu ofer rezolvãri, informaþii.

Evident cã un spectacol trebuie sã aibã un mesaj, dar acesta trebuie sã rãmânã un mesaj, nu sã fie confundat cu o reþetã. Aici intervine diferenþa dintre telenovelã, care îþi dã posibilitatea de a te recunoaºte, de a intui deznodãmântul, de a primi rãspunsuri - ºi spectacolul de teatru, care îþi pune întrebãri. Aºa cum vãd eu lucrurile, teatrul te face sã ai reacþii întâi în piept, apoi în cap, nu invers.

La TNT, cum ai lucrat douã spectacole atât de diferite cum sunt „edward” ºi „Îngerul de foc” cu aceeaºi trupã?

Cele douã proiecte pornesc din puncte total diferite: regizorii, epocile… Mi-a fost greu, fiindcã pauza dintre aceste douã spectacole a fost foarte micã. Energiile din „edward” se aflau încã în sala Moruzan, cînd am intrat în noua aventurã. E bine, într-un fel, cã am putut sã apelez la antrenamentul unora dintre cei cu care am mai lucrat.

Cît de bine ar fi ca oamenii sã aibã un antrenament permanent, în diferite direcþii…

Cum receptezi spaþiul creativ în teatrul-dans? În orice caz, mult mai bine ca acum cinci ani.

Lucrurile au început sã intre într-un firesc, dar lipsesc oamenii care sã le facã. Suntem cîþiva care miºcã ceva în acest domeniu. În alte þãri, sunt festivaluri de teatru-dans. În România, deºi coregrafia, miºcarea sunt elemente-cheie într-un spectacol bun, ele nu sunt încã luate în considerare aºa cum trebuie. Ca ºi muzica, sau light-design-ul, sunt tratate ca arte secundare, ceea ce pe mine mã deranjeazã, fiindcã în teatru au devenit aproape nelipsite. E motivul pentru care am de lucru.

13

Actrita Nationalului

Andrea Tokai

Nu ºtiu de ce mi-am dorit sã devin actriþã.

Poate pentru cã, în general, poþi sã fii orice vrei De câteva luni ºi la scurt timp dupã ce a fãcut primul rol în limba românã în spectacolul „Krum”, în regia lui Radu Afrim, Andrea Tokai a devenit, prin cumul, angajata Naþionalului timiºorean. Cu personajul Dupa, pe care îl interpreteazã în „Krum”, ºi-a reluat locul, în 2007, pe lista de nominalizãri a UNITER, la secþiunea Cea mai bunã actriþã într-un rol secundar, dupã ce anul trecut, rolul Mefisto din spectacolul „Don Juan ºi Faust”, al lui Alexander Hausvater, a propulsat-o în atenþia lumii teatrale româneºti.

14

Prima jucãrie Ursuleþul meu maro închis. Încã existã, e acasã la pãrinþi. Când eram micã, îmi pãrea de un metru.

Acum parcã-i tot mai mic.

Ureche la ureche De micã, îmi plãcea foarte mult sã imit sunete, sã-i aud pe oameni vorbind. Încercam sã-mi dau seama cum pronunþã, de unde vine sunetul.

Influenþã Bunica, cea care m-a crescut. A fost ca ºi cerul pentru mine, m-am simþit cel mai ocrotitã cu ea.

Era o femeie de la þarã, din secuime, foarte blândã.

Avea grijã de mine, de dimineaþã pânã seara. ªi pãrinþii o fãceau, dar ea a fost ceva special. Cred cã a fost cel mai frumos lucru din viaþa mea.

Primul cadou cumpãrat Pentru mama, un deodorant. Am vrut neapãrat sã-i fac un cadou, fiindcã era ziua ei. Deºi aveam doar ºase-ºapte ani, l-am cumpãrat din banii mei, strânºi monedã cu monedã. Pe vremea lui Ceauºescu nu prea erau deodorante, aºa cã nu prea am avut din ce sã aleg. Puþea deodorantul, dar pentru mine a fost important sã fac acest gest. Am observat cã oamenii cumpãrã cadouri pentru cei pe care îi iubesc.

Adevãraþii pãrinþi Sunt cei care m-au crescut. Aveam doi ani când am fost adoptatã. La origini sunt armeancã, dar am fost crescutã de alþi pãrinþii.

Scotocirea dupã adevãr Aveam 17 ani când am descoperit cã am fost înfiatã. Sigur cã dintotdeauna s-au gãsit veriºori care sã mã tachineze, sã-mi spunã cã nu sunt de-a lor, cã sunt þigancã, sau altfel. Nu îi credeam, dar de la o vreme am început sã caut prin casã dupã lucruri ascunse. Am gãsit aproape tot procesul de

înfiere, inclusiv aprobãrile de schimbare a numelui. Mai bine de o sãptãmânã, nu am spus nimãnui ce am descoperit. M-am simþit groaznic, zile întregi nu am mâncat nimic.

Pentru prima oarã în viaþã n-am mai simþit pãmântul sub picioare. Eram foarte confuzã. Dupã o sãptãmânã, am hotãrât sã clarific situaþia. Oricum, nu îmi mai puteam ascunde starea. Ai mei au simþit cã ceva nu e în regulã, fiindcã nu ajungeam acasã la timp, umblam ca bezmetica pe strãzi. Nu îndrãzneam sã vorbesc cu ei despre asta. Mi-era teamã ca nu cumva sã-ºi schimbe atitudinea faþã de mine, sã nu fiu pãrãsitã pentru a doua oarã. Nu i-am întrebat de ce nu mi-au spus pânã atunci, pur ºi simplu nu eram curioasã. O vreme, relaþia dintre noi s-a schimbat. Am trecut prin vreo trei-patru ani mai chinuitori, ºi pentru mine, ºi pentru ei. Le-am spus cã vreau sã îi caut pe cei care m-au adus pe lume, dar m-au sfãtuit sã aºtept sã termin facultatea, cã atunci mã vor ajuta ºi ei. Nu am mai avut rãbdare însã, am simþit cã e lupta mea, pe care trebuie s-o duc pânã la capãt. Nu s-a întâmplat imediat, totuºi.

Dupã ce am terminat liceul, am stat doi ani acasã, dupã care am intrat la facultate. Prin anul doi, am cãutat-o pe „mama” (pe „tata” nu l-am întâlnit decât în 2001, când am fost angajatã la Teatrul Maghiar din Timiºoara). Am ºi gãsit-o, dupã douã sãptãmâni. Întâlnirea cu ea a fost foarte naºpa. Am rugat-o sã vinã singurã, dar a venit cu toatã familia ºi nu mi-a plãcut. Îmi tot spunea cã ea n-a fost de vinã cã m-a dat, cã a vrut sã scape de responsabilitate, cã era tânãrã; cã m-a fãcut cu un mitocan, un nebun - dar toate astea nu mã interesau. Problema e cã nu a avut încredere în mine, a crezut cã vreau s-o pãcãlesc, sã îi cer bani. A ºi spus-o. Eu care nu vroiam altceva decât s-o ating, sã vãd cum aratã, cum miroase. M-a mai cãutat ulterior. Dar am întrerupt relaþia cu ea, din momentul în care am simþit cã avea ea pretenþii de la mine – sã-i spun tot timpul ce se întâmplã cu mine, cu cine mã întâlnesc, când mã duc s-o vizitez.

Pãrinþii adoptivi Pentru mine, ei reprezintã totul.

Profesia Cam pânã pe la 11 ani, aveam preocupãri banale, vroiam sã mã fac profesoarã. La 11 ani, însã, le-am zis pãrinþilor mei cã vreau sã devin cãlugãriþã. S-au speriat c-o sã mã închid în mânãstire ºi cã n-or sã mã mai vadã. Dupã trei ani, le-am spus: „gata cu mânãstirea, mã duc la teatru!”. Nu ºtiu de ce mi-am dorit sã devin actriþã. Poate pentru cã, în general, poþi sã fii orice vrei tu.

15 Eºecuri Mi-e fricã de eºecuri, fiindcã ºtiu cã nu întotdeauna pot sã le stãpânesc. Am trecut greu peste primul eºec. Nu m-am pregãtit suficient pentru un anumit spectacol. Eram preocupatã de altceva, în loc sã pãtrund textul. ªi chiar la partea a doua a spectacolului am simþit cã nu pot. Degeaba încercam, cã nu mergea, corpul nu mã asculta. Dar n-am fost atât de slabã încât sã renunþ; a fost mai greu, dar am depãºit situaþia. Acum ºtiu cã se poate întâmpla sã nu iasã întotdeauna bine. Evident cã faci tot posibilul sã fii bun, dar asta nu înseamnã cã eºti la înãlþime de fiecare datã. Nu mã mai acuz dacã intervine un astfel de moment.

Devii mai relaxat când accepþi cã poþi fi ºi aºa. În prima sãptãmânã de repetiþii la „Îngerul de foc”, de exemplu, am avut senzaþia cã nu pot sã mã miºc. ªi atunci am luat-o uºor de la capãt, cu relaxare. Am învãþat din nou sã vorbesc, sã mã miºc… E foarte important sã colaborezi cu corpul tãu, cu vocea ta, cu creierul, cu sufletul.

Cãrþi Umberto Eco. Te dezleagã de prostiile oamenilor.

Shakespeare e favorit. Sunt cãrþi pe care le reiau din trei în trei ani, ca sã vãd în ce mãsurã le descopãr altfel, în perioade diferite ale vieþii. Asta nu înseamnã cã nu citesc cãrþi noi.

Defecte Sunt dezordonatã. Ca sã spun altfel, am propria mea ordine.

Numele Mult timp mi-am dorit sã am alt nume. Problema e cã nu îi gãseam melodia. De o vreme, am început sã-l accept.

Atitudine Încerc sã-i accept pe alþii aºa cum sunt ºi e un lucru enorm de greu. Mi-am propus însã ca asta sã fie atitudinea mea faþã de lume.

Vedetisme Nu mã intereseazã sã fiu vedetã. E interesant sã fii recunoscut pe stradã, dar nu prea îmi place, fiindcã atunci când devii foarte cunoscut, oamenii se schimbã faþã de tine. Nu mai sunt la fel de deschiºi, la fel de sinceri. Or, eu ºi din asta mã alimentez.

Victor Ioan Frunzã Deºi mã bucur foarte tare cã am lucrat trei ani cu el, nu îmi pare rãu cã nu l-am urmat. Bine, am plâns dupã aia, dar acum nu regret. Am învãþat foarte multe ºi dupã plecarea lui. Cred cã, dacã l-aº fi urmat, n-aº mai fi putut sã lucrez cu alþi regizori.

N-aº mai fi fost în stare sã accept altã metodã de a naºte un spectacol.

UNITER a doua oarã A fost o foarte mare bucurie sã lucrez cu Radu Afrim. Îl ºtiam din facultate, dar nu avusesem ocazia sã lucrez cu el. „Krum” e foarte important pentru mine ºi dintr-un alt punct de vedere. M-am ambiþionat sã joc în limba românã.

E un pariu câºtigat. Dar m-a surprins nominalizarea asta, nu ºtiu ce sã fac cu ea. Nu mi-e fricã. Dacã nu primesc premiul, sãru’ mâna. Poate nu sunt pregãtitã pentru el. Sunt fericitã cã sunt pe listã, dar e ciudat pentru mine. Foarte ciudat.

16

Scoþian cu 40 de drumuri în România, Scott Johnston a susþinut workshop-uri ºi a montat spectacole în SUA, Ungaria, Africa de Sud, Irlanda, Republica Moldova. A respirat primul aer românesc în 1993, la invitaþia regizorului ºi profesorului Grigore Gonþa. Dupã acest workshop cu studenþii de la UNATC, Scott Johnston a revenit în România - sã predea, sã monteze - de mai bine de 40 de ori. Cunoscute îi sunt, între alte oraºe, Sighiºoara, Sfântu-Gheorghe, Bucureºti, Brãila, Râmnicu-Vâlcea, iar recunoscute îi sunt spectacolele „Alienaþii” de Rodwell Stewart (montat la Compania Art-Inter Odeon, preluat ulterior de Teatrul de Comedie Bucureºti, în 1995), „Moºtenire” de John Harvey (Teatrul Naþional Târgu-Mureº), „Bineînþeles, noi nu avem secrete” (work-inprogress, Teatrul pentru copii Râmnicu-Vâlcea) ºi „Minciuni în cimitir” de David Kane (Teatrul Dramatic Galaþi).

17

Regizorul

Scott Johnston Oamenii vorbesc

atât de mult ºi de tare, încât, uneori,

cei cu idei mai bune nu se mai aud

În intervalul 5-10 martie 2007, regizorul Scott Johnston, profesor de actorie la Edinburgh’s Telford College, Scoþia, a susþinut, la Naþionalul timiºorean, un workshop bazat pe conceptele teoreticianului, regizorului, omului politic ºi directorului de teatru brazilian Augusto Boal (n. 1931). Mergând pe ideea construcþiei de tip work-in-progress, Scott Johnston i-a îndrumat pe actori sã improvizeze pe temã datã, pentru ca fiecare dintre ei sã îºi creeze propria structurã dramaticã ºi, eventual, un text care sã poatã fi transformat în spectacol. Prin exerciþiu ºi joc, Scott Johnston a trezit capacitatea fiecãrui participant de a dezvolta ºi susþine idei teatrale extrase din fondul psihologic, cultural ºi intelectual propriu. El a urmat tehnica din workshop-ul internaþional „Women on the brink” / „Femei la marginea prãpastiei”, la a cãrui sesiune scoþianã au participat ºi actorii timiºoreni Daniela Bostan ºi Cãtãlin Ursu, în luna decembrie a anului trecut.

Teatrul Oprimaþilor Extrem de charismatic, Augusto Boal a fondat Teatrul Oprimaþilor ca formã artisticã de luptã împotriva opresiunilor, sub toate formele ei (opresiune de clasã, rasism, misoginism, discriminare etc.) ºi pentru a transforma societatea care dã naºtere acestora.

Cuvântul „opresiune” este folosit pentru a descrie starea în care se aflã persoana care ºi-a pierdut dreptul de a-ºi exprima voinþa sau nevoile. Boal induce, prin tehnici dramatice, transformarea spectatorului pasiv într-unul implicat ºi activ, cu alte cuvinte, în ceea ce el numeºte un „spect-actor”, prin exersarea unor strategii care aduc schimbarea la nivel personal ºi social. Metodele Teatrului Oprimaþilor sunt mai multe: Dramaturgia simultanã (actorii opresc piesa într-un moment cheie ºi întreabã publicul care cred cã sunt rezultatele; publicul se implicã, astfel, în determinarea cursului scenelor), Teatrul Forum (aici spectatorii devin realmente parte din scenele care se repetã,

18 exersând ºi ei), Teatrul Imagine (limbajul e „Vampirul” iniþial atinge, la un moment dat, eludat, iar cu trupurile lor sau ale colegilor, cu douã degete, ceafa unuia. Acesta scoate un actorii trebuie sã „sculpteze” imagini pe þipãt de groazã ºi devine la rândul lui vampir, teme date), Teatrul Invizibil (scene repetate ridicând braþele. El va cãuta sã „vampirizeze” anterior sunt prezentate într-un spaþiu public, o nouã victimã, având douã posibilitãþi: sã non-teatral, pentru a capta atenþia unui grup de întâlneascã o persoanã normalã ºi aceasta va striga oameni care nu ºtiu cã este vorba de teatru; actorii de groazã, sau sã întâlneascã un vampir ºi acesta atrag atenþia asupra unei probleme sociale ºi se va striga de plãcere. În cazul în care se ating doi iniþiazã dialogul) etc. vampiri, ambii redevin oameni, încruciºându-ºi din Sculpturã prin corp nou braþele la piept ºi încercând sã se fereascã de Metodele de mai sus sunt lucrate cu ajutorul unor vampirii din jur, în funcþie de strigãtele auzite. În alt exerciþii ºi jocuri. Plaja e largã ºi plinã de idei. Unui caz: actorilor li s-a cerut sã circule haotic, încercând actor i se cere, de pildã, sã facã un cerc cu mâna sã pãstreze distanþa unul faþã de celãlalt. Oare cum dreaptã, altul cu mâna stângã, apoi cu ambele funcþioneazã acest exerciþiu la nivel psihologic: mâini deodatã. Sau: individual, trebuie sã gãseascã aleg actorii sã se îndepãrteze de persoanele pe care o asemenea poziþie a corpului, încât suprafaþa de nu le agreeazã? Scott explicã: „De cine aleg sã se contact cu podeaua sã fie cât mai micã. Se folosesc, fereascã nu conteazã atât de mult. Se întâmplã ca în variante diverse, mâinile, picioarele, o mânã ºi actorii sã stea departe chiar de persoanele la care þin un picior, spatele, pieptul º.a.m.d. Sau: participanþii foarte mult. Depinde de fiecare. E mai importantã sunt rugaþi sã-ºi aminteascã din trecutul lor niºte energia din spatele actului. Eu fac o micã distincþie situaþii în care s-au simþit fãrã putere. Li se dau între joc ºi exerciþiu. Când ne jucãm, o facem pentru câteva minute pentru a-ºi împrospãta memoria. distracþie. Când exersãm, începem sã învãþãm. Aia Grupul este apoi divizat în subgrupuri de câte patru cu actorii care circulã ºi se feresc unul de celãlalt persoane. În cadrul fiecãrui subgrup, participanþii, e mai mult un joc, prin care creãm energii. Tot pe rând, sculpteazã fiecare o imagine a propriei lor ceea ce urmeazã, exerciþiile în sine, se referã la experienþe, utilizând propriile lor trupuri. În fiecare schimbarea ritmului nostru interior, al celor care caz, sculptorul respectivei imagini poate dori sã se suntem în viaþa de zi cu zi. De joc e nevoie pentru alãture grupului care îi întruchipeazã imaginea. a crea o etapã intermediarã. Când mã întâlnesc cu Odatã ce o persoanã a creat o imagine, grupul actorii pentru repetiþii, venim fiecare de la masã, de poate dori sã o repete ºi sã reia întreaga serie de la somn, de la sex etc., în orice caz altfel încãrcaþi. imagini.

Pentru a putea începe exerciþiile ºi pentru ca ele Schimbarea ritmului interior sã aibã efect, e necesar sã ne schimbãm dinamica La Timiºoara, unul dintre jocurile cu care Scott interioarã. Trebuie sã ne încãlzim trupurile ºi minþile Johnston i-a cucerit pe actori a fost de-a... vampirii. pentru etapa urmãtoare, iar asta se face prin joc. În Participanþii sunt rãspândiþi în spaþiu ºi circulã acest fel, ne schimbãm energia. Începem prin a ne cu ochii închiºi ºi cu braþele încruciºate la piept. juca ºi terminãm prin a învãþa.”

19 Asocieri în galben Unul din cele mai întâlnite îndemnuri exprimate de scoþian în sãptãmâna workshopului: „to create theatre from nothing”. Sã creãm teatru „din nimic”! Desigur, nu e chiar „din nimic” – se naºte din interiorul actanþilor, din ideilor ºi credinþele lor, din potenþialul lor creativ. „Exerciþiile ºi jocurile elibereazã energia de care e nevoie pentru a crea teatru adevãrat. Lucrãm pe improvizaþie ºi dezvoltãm idei. Pornim de la un cuvânt ºi creãm un text. Altfel decât în mod obiºnuit.

Dacã le-aº spune «scrieþi un text!», ar descoperi teama în faþa foii albe. Dar dacã îi determin sã scrie un singur cuvânt ºi îi învãþ sã-ºi structureze ideile înainte de a le pune pe foaie, le va fi mult mai uºor sã construiascã un text. Ne jucãm cu cuvintele ºi descoperim pe parcurs cã exprimãm, astfel, pãrerea noastrã despre societate, despre oameni, despre noi înºine. Pornim, aleatoriu, de la culoarea «galben» ºi facem asocieri. Unii vãd în galben iubirea, alþii rãzboiul, alþii frica. Suntem oameni; avem speranþe, vise, temeri, gânduri ºi avem nevoie sã ne ascultãm reciproc, pentru cã adesea – ºi spun asta în special cu referire la România – oamenii vorbesc atât de mult ºi de tare, încât îi acoperã pe alþii care s-ar putea sã aibã idei mai bune. De pildã, la voi, în România, am remarcat cã bãrbaþii nu sunt atenþi la vocile femeilor. Cred cã trãiþi într-o societate patriarhalã. Dacã am dovedi putere de ascultare, am demonstra generozitate – calitate pe care se sprijinã teatrul.”

Teatrul înseamnã putere Multe din exerciþiile propuse de Scott sunt în strâns acord cu ideea de putere. „Teatrul în sine are de-a face cu puterea: cum o obþinem, cum o

Augusto Boal ºi începutul schimbãrii Interesul lui Augusto Boal pentru teatru s-a manifestat la vârstã micã, dar nu s-a transformat în implicare decât dupã obþinerea diplomei. La scurtã vreme de la absolvirea facultãþii, Boal a fost solicitat sã lucreze la teatrul „Arena” din Sao Paolo. Acolo ºi-a început experimentele noilor forme de teatru care aveau sã-i marcheze ireversibil viitorul. Tehnicile lui Boal au iscat controversã, iar autorul lor a început sã fie perceput ca activist cultural ºi, deci, ca o ameninþare. În 1971, Boal a fost arestat, torturat ºi forþat sã emigreze din Brazilia în Argentina, unde a reuºit, în câþiva ani, sã-ºi publice întâia carte, „Teatrul Oprimaþilor”.

Mai târziu a pãrãsit continentul sud-american pentru Europa. Vreme de doisprezece ani, Boal ºi-a expus ideile la Paris, reuºind sã creeze mai multe Centre de Teatru al Oprimaþilor. În 1981, a organizat primul festival de gen, internaþional, în capitala Franþei. Dupã ce s-a sfârºit cu junta militarã din Brazilia, Augusto Boal s-a întors sã trãiascã la Rio de Janeiro, unde a fondat un major Centru de Teatru al Oprimaþilor (CTO Rio) ºi a motorizat mai multe companii pentru a dezvolta astfel de proiecte. Teoreticianul Paulo Freire (1921-1997), de asemenea brazilian, a avut o influenþã majorã asupra lui Boal. Cei doi au devenit atât de apropiaþi, încât la moartea lui Freire, Boal a mãrturisit: „Mi-am pierdut ultimul pãrinte. Ce-mi rãmân acum sunt fraþi ºi surori”. Alãturi de un numãr de articole, lucrãrile esenþiale ale lui Augusto Boal sunt „Teatrul Oprimaþilor”, „Jocuri pentru actori ºi non-actori” ºi „Curcubeul dorinþei”.

Revistã a Teatrului Naþional “Mihai Eminescu” Timiºoara Concepþie graficã: Antal Szilárd Fotograful revistei: Adrian Pîcliºan La aceastã ediþie au contribuit: Gregory Hlady, Vladimir Kovalchuk, András Loránt Andrea Tokai, Scott Johnston, Simona Viziteu

atent ISSN 1842 – 1709

Revistã realizatã de Ciprian Marinescu.

Conþinutul articolelor, afarã de cele altfel semnate, reprezintã creaþia lui Ciprian Marinescu

Tipar executat la ArtPress, Timiºoara

20 folosim, cum abuzãm de ea ºi cum acceptãm greu. De fapt aºa e; când ai doi parteneri, ideea acestui abuz. În «Teatrul Oprimaþilor», responsabilitatea creºte, iar puterea ta se Boal spune cã pentru a înþelege puterea, divide.” trebuie sã renunþãm la ea. Pentru a întrerupe „Toatã lumea pare sã aibã probleme cu opresiunea, trebuie sã depistãm problema. vecinii” E mult mai uºor sã îþi arãt, decât sã îþi explic.”

Dacã ar reveni sã lucreze – ºi ºi-ar dori, „fiindcã Existã un exerciþiu care presupune ca unul dintre dintre actorii români cu care am lucrat, cei de la actori sã þinã palma în dreptul feþei celuilalt ºi sã-l Timiºoara sunt cei mai deschiºi” – ar merge pe conducã prin miºcarea mâinii. El poate opta sã-ºi ideea de vecinãtate, „fiindcã toatã lumea pare conducã partenerul cu blândeþe, sau din contrã, sã aibã probleme cu vecinii”. Se porneºte de la agresiv. Scopul exerciþiului este de a-l ajuta sã afle convenþia cã toþi actorii locuiesc într-un bloc. Ei se dacã ºi de ce îi place sã conducã; pe celãlalt – ce percep diferit. Individul de la parter are senzaþia cã obþine lãsându-se condus. Scott povesteºte cã a vecinul de sus þine petreceri tot timpul. Dar poate fãcut, mai demult, acest exerciþiu numai cu femei. cã nu e aºa! Locatarul de la etajul cinci prima uºã „S-au nimerit partenere douã actriþe care nu se dreapta e violonist de formaþie ºi repetã acasã; trei plãceau. Una din ele ºi-a þinut în permanenþã mâna ore pe zi, vecinii de scarã ascultã Concertul pentru la podea, ca s-o oblige pe cealaltã sã se târascã. vioarã în re major, op. 61 de Beethoven, de fiecare κi folosea puterea, evident, dar era ºi conºtientã datã numai primele trei note! Despre poliþistul de de asta. Când am întrebat-o despre ce crede cã e la „doi” toatã lumea e de acord cã e homosexual, vorba în exerciþiu, nici n-a respirat când a rãspuns: fiindcã singurele femei care îl viziteazã sunt bunica «despre putere!». Acest exerciþiu poate fi dezvoltat, ºi mama. „Cred cã e un exerciþiu prin care fiecare cerându-i actorului sã conducã doi parteneri, pe ºi-ar recunoaºte tendinþa de a face foi de observaþie fiecare dintre ei cu câte o mânã. Unii cred cã astfel pentru cei din jur. Nu vrem sã cunoaºtem oamenii, au putere mai mare, deoarece controleazã doi dar îi judecãm. ªi uneori ne dovedim chiar oameni. Alþii, din contrã, cã se concentreazã mai paranoici.”