03
Ce au fã care n cut ºi fac O u-s cu ameni toþ i Mari uriaºi , în for ii ‘nalþi la s þa de tat, d copilu ar -a se lui di ded n porne ºte d ei, ori cop ica ori in plã ilului Fante din ce ce zia n ilal edrãm rea de-a s Lucian ã u ri gra þi, itã na , pãpu n º iþa. t º e sau m i texte arione din latex d d e I e te de o de M Radu Eva L Dinule n ih abadi s c decoru aela Mur u , sp gu, ri, op teatre ectacole ere. al rev , m Cel ist uzici, te fa ei Teatrulu de-al treile ce „a a num i Naþ TeNT” ional ã inima ginab Timiºo r asupr i l a a e r zis… a pe c dimen mic, a siunil l copi are le are o r lului. univer sul
pe tron
cu hlamida ºi coroana
1
Teleologia naturalã nedeterminatã vrea sã spunã cã omul a apãrut în sistemul complex al lanþului biologic cu un fel de necesitate întâmplãtoare. ªi tot omului îi este dat sã þinã minte treaba asta. Adevãrul este cã partea cea mai însemnatã a existenþei noastre se defineºte prin ºi dinspre memorie. Un bãtrân filosof nipon a fost chestionat dacã ar fi de acord sã se perpetueze în veacurile viitoare sub forma, nu ºtiu cât de onorabilã, a unui trup congelat readus la viaþã. Criogenie îi zice, dacã bine ºtiu, întâmplãrii. Înþeleptul a întrebat simplu – cum stã bine oricãrui înþelept – dacã îi vor fi aduse la viaþã, respectiv decongelate, amintirile pentru cã, altfel, în afara lor adicã, omul nu existã. Este un gol mut. Este fãrã sã fie. Aºa ºi aici, la provocarea de faþã rãspund direct ºi cât mai bãrbãteºte cu putinþã cã întâlnirea mea cu teatrul, cu scena ºi cortina, s-a petrecut sub forma trãitã direct, ca actant, cum zic hermeneuþii riturilor, în vremea serbãrii din grupa mare de la „grãdi” – aºa i se zicea instituþiei preºcolare spre care perseveram dimineaþã de dimineaþã înarmat cu o gentuþã ovalã din tablã coloratã cu imagini din “Ridichea uriaºã” în care îmi purtam sendviciul. ªi cum zic, întâlnirea cu teatrul s-a petrecut în spaþiul ficþional subsecvent basmului “Sarea în bucate” în care eu întrupam maiestatea Împãratului Verde despre care, iatã îmi aduc aminte, spunea textual aprodul: „avea trei fete ºi le iubea”. Eu eram acela, numai cã nu aveam mare lucru de fãcut în iubirea mea pentru cele trei fete, trebuia sã stau pe un tron mare, împodobit cu hlamidã verde construitã de instanþa maternã dintr-o draperie nefolositoare de la Primãria Sfatului raional unde îºi câºtiga existenþa ca secretarã ºi dactilografã. ªi cum zic, stãteam acolo, pe acel tron regal împodobit cu hlamidã ºi cu o coroanã meºteºugit alcãtuitã din carton poleit, ºi nu fãceam nimic. Atât de bine nu fãceam eu acolo nimic, încât mamele din salã – pe post de receptor ºi consumator al actului nostru teatral – îºi spuneau mirate ºi, desigur, invidioase: „ia te uitã ce cuminte stã copilul ãla a lui cutare” – ºi rosteau resentimentar numele august al mamei. Adevãrul este cã înþepeneala aceea mi se trãgea de la faptul cã tovarãºa educatoare a constatat faptul cã nu puteam sã reþin replicile obºteºti, întrucât natura m-a înzestrat cu o memorie anarhicã. Intuiþia ei a fost, de altfel, confirmatã în vremea de mai târziu când am fost nevoit sã învãþ pe de rost tabla înmulþirii la concurenþã cu o poezie despre o fermã de raþe de la un gostat fruntaº, în care preamãream liric o îngrijitoare prin versurile care, iatã, au supravieþuit în dauna nãscocirii pitagoreice a acelei table care înmulþea numerele. Aºadar,
versurile sunau aºa: „Ilenuþa le e mamã / O cunosc dupã nãframã / Când s-apropie ºi-i cheamã”. Aici am de fãcut o micã observaþie stilisticã: autorul, din nevoi metrice, a folosit forma scurtã a pronumelui personal la a treia plural, masculin („ºi-i cheamã”), deºi acordul cu poporul de raþe ar fi fost normal sã fie la feminin. De lucrul acesta mi-am dat seama chiar în momentul în care m-am nevoit sã memorez creaþia liricã ºi, în consecinþã, aceasta mi s-a nemurit în memorie sub forma unei imagini în care Ilenuþa este înconjuratã de rãþoi pe care îi privilegiazã, adicã „îi cheamã” (pe ei ºi doar pe ei) în dauna consoartelor, ºi tot ei o ºi iubesc pe Ilenuþa întrucât o recunosc, cum puteþi constata, „dupã nãframã”. Aºadar, þin minte pânã azi prostii nefolositoare: o râmã rãtãcitã pe trotuar din pãmânt dupã o ploaie iute de varã, un amurg oarecare, o dimineaþã de varã asemenea. Alta de toamnã târzie. Te miri ce lucruri nesemnificative, fãrã anvergurã, nicidecum tabla lui Pitagora cu numerele lui sau replicile obligatorii ale unei istorii exemplare, cum a fost sã fie aceea din piesa “Sarea în bucate”. Este foarte complicat drumul amintirilor în trecutul viu, în clipa asta a scriiturii în care exist teatral într-o maiestuozitate întreþinutã de hlamidã, de tron ºi de coroanã. Memoria capricioasã care îmi joacã feste mã duce anapoda pe scena lumii de atunci, devenitã preþ de o clipã strada copilãriei, pe când mã întorceam de la instituþia preºcolarã cu geanta de tablã coloratã cu scene din neuitata “Ridiche uriaºã” ºi treceam cu larmã tulburând amiaza care învãluia casa vecinei noastre pe nume „mãistoriþa Vlai Iustina”, al cãrei soþ era un nonagenar împletitor de mãturi iar ea, soaþa lui, avea în proprietate câteva raþe americane. Altele decât cele ale Ilenuþei, care erau comuniste faþã de acestea care erau anglo-americane. Acestora din urmã, raþelor celor subversive, li se mai spunea ºi mute, întrucât se mulþumeau sã sâsâie expresiv pe marginea trotuarului. Pe vremea aceea eram convins de existenþa unei teleologii naturale determinate a Universului. Credeam cã trãim în plin teatru: zi de zi, natural, firesc ºi dintotdeauna. Lumea era theatrum mundi: sintagmã pe care o puteþi vedea chiar de pe scaunul pe care staþi, de vã veþi ridica puþin ochii deasupra scenei. Aºa mi se arãta lumea: un theatrum mundi, ºi asta mai ales în sala laboratorului de ºtiinþe ale naturii din ºcoalã în care, pe o planºã, aveam noi spre edificare lanþul evoluþiei de la o biatã meduzã ºi pânã la om care pãºea undeva proaspãt evadat din starea de maimuþã, ca ºi când s-ar fi dus la
2
cumpãrãturi sau la garã. Dacã povestea asta este determinatã strict de condiþiile externe ei, atunci, în infinitatea ºanselor de tip theatrum mundi din sistemele galactice, aceleaºi condiþii se pot repeta pânã la reluarea întocmai a procesului care duce inevitabil la repetarea întocmai a mãistoriþei Vlai ºi a raþelor acelora zise mute (ºi americane) pe lângã care treceam eu de la grãdiniþã spre casã pregãtindu-mã sã evoluez actoriceºte în piesa “Sarea în bucate”. Totul se poate repeta. Oricum dacã e aºa, atunci universul, cât este el de mare, îmi pare cam plictisitor. Cam previzibil. Altfel stãm cu teleologia naturalã nedeterminatã, în aceasta de pe urmã suntem eliberaþi. În fond, cine ne poate garanta cã ar fi musai ca pe alte planete linia evolutivã sã meargã strict în felul aceleia de pe planºa din laboratorul nostru de biologie. Bunãoarã, ne putem gândi cã în alte locuri din Univers, evoluþia sistemului nervos ca theatrum mundi sã se fi întâmplat altfel decât aici, la noi. Sau sã nu se fi întâmplat deloc ºi niciunde. Spre exemplu, cutare performanþe ale plantelor, faptul cã buruienile rezistã la adversitãþi mai bine decât muºcata din geam, este expresia trecerii a o mie de milioane de ani. Eheu, ce de theatrum mundi! Pentru ca aceleaºi plante sã ajungã la capacitatea de procesare a informaþiei pe care o are creierul nostru, au nevoie de câteva trilioane de ani ceea ce e prea mult ºi Soarele se stinge. Rata de evoluþie a frunzelor de lobodã, cu care ne împodobeam noi vara ca sã fim asemenea pieilor roºii, este aºa de leneºã încât steaua pe nume Soare ar deveni una din aceea piticã, procesul de ardere s-ar diminua, pe urmã gravitaþia ei ar tot creºte ºi, pe urmã, gata, s-ar produce implozia, gaura neagrã. E prea târziu pentru ca loboda sã-ºi împlineascã destinul ºi sã devinã gânditoare. Mult mai cinstit îmi pare sã zicem cã este o nedeterminare în saltul petrecut de la lobodã la om ºi cã, vorba lui Russell, nu e nimic altceva decât aceasta iar omul ºi viaþa sunt o întâmplare purã. La fel de cinstit este sã socoteºti cã tot ceea ce s-a întâmplat în Univers este urmarea unei voinþe decizionale exterioare a unui manager general. Aºadar, când îmi spun asemenea grozãvii, degrabã îmi vine sã merg la bisericã. Pe drum însã, îmi pare cã îmi suflã la ureche lordul Russell, ateul: “Vezi-þi, domnule, de treabã ”, zice savantul, “totul nu e decât o simplã întâmplare ºi dumneata eºti o chestie întâmplãtoare.” „Ehe, theatrum mundi”, îmi zic ºi mã vãd pe tron, cu hlamida ºi coroana. Daniel Vighi
3
Éva si papusile ei acum canadiene
Wellcome to Canada! Talentat pãpuºar, actor, director de companie, Eva Labadi a lucrat la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” ºi a condus „Puck & Co.” înainte sã aleagã definitiv sã aºeze între ea ºi România un… ocean. În Canada, de unde ne-a trimis o scrisoare, face în continuare teatru pentru copii. Pentru cã este o luptãtoare, aºa cum ne scrie…
Vreau sã vã povestesc o întâmplare de la aeroportul din Toronto. La aterizare ne-au întâmpinat cei de la biroul de imigrãri cu zâmbetul larg: „Hello!!! Wellcome to Canada!” ªi peste tot fluturau steagurile canadiene. Impresionant! Aici s-au întocmit actele de rezidenþã. Ne-au pus multe întrebãri. Ofiþerul care întocmea actele, cu turbanul lui viºiniu pe cap, emigrant ºi el din India, scria deja din rutinã: „Domnul ce meserie are?” „Inginer!” „O.K... ªi doamna? Puppeteer?” Ofiþerul a ridicat capul ºi s-a uitat la mine tare mirat, ca ºi cum nu ar înþelege nimic... Am început sã gesticulez, sã mã strâmb, sã descriu meseria de pãpuºar prin sunete. M-a privit foarte serios o vreme, dupã care ºi-a pus ochelarii pe nas ºi s-a întors cu privirea în hârtia lui gata de notat: „Could you please spell this word?”, adicã „Puteþi sã-mi spuneþi pe litere, vã rog?” Atunci am realizat cã sunt pe alt continent... Am avut senzaþia cã o sã mã pierd. În prima sãptãmânã, s-a nimerit sã fie spectacol aniversar la ºcoala de limbi strãine „ST. Louis” din Kitchener. Am primit propunerea sã joc pentru clasa de românã. Dupã mine, au urmat alte 35 de naþionalitãþi. Brusc, am apãrut în „Jurnalul românesc”, editat la Toronto. A fost de bine!
Am participat cu pantomimã ºi teatru de pãpuºi la trei festivaluri ºi am început sã joc în limba englezã pentru copii de grãdiniþã. Am avut ºi o colaborare frumoasã la Teatrul Multicultural din Kitchener, oraºul în care ne-am stabilit deocamdatã. În Canada, existã un fenomen foarte interesant. Se întâlneºte omul cu om. ªi culmea, unii se ºi ajutã între ei. Aºa s-a întâmplat cu mine ºi cu Diana
4 Manole, dramaturg de meserie, emigratã de ºi sunetul. ªi în România a durat ceva vreme, nouã ani din Bucureºti, actualmente lector cam zece ani, pânã sã înfiinþez compania universitar la Queen’s University din Kingston, “Puck & Co”. A trebuit mai întâi sã fiu foarte Ontario. Diana m-a invitat cu recitalul meu sigurã pe forþele mele ca sã am curajul de teatru de pãpuºi “Vasilache ºi Mãrioara”, sã-mi iau responsabilitatea angajãrii altor la Facultatea Queen’s. Spectacolul, jucat în limba actori. Compania „Puck & Co” s-a autofinaþat. englezã, pe muzicã popularã româneascã, a avut Nu-mi amintesc sã fi avut sponsor vreodatã. Cu mare succes. În România, obiºnuiam sã jucãm acest banii câºtigaþi din spectacolele pe care le-am jucat spectacol în douã personaje, împreunã cu Benone am reuºit sã mergem la festivaluri în Ungaria ºi la Viziteu, colaborator la compania „Puck & Co”, în Praga. prezent actor la Teatrul Naþional Timiºoara. Aici Din punctul de vedere al pãpuºarului, ca sã pot sunt tare binevenitã. Pentru cã pe aceastã arie nu face o comparaþie - unde este mai greu, în România existã concurenþã. Meseria de actor pãpuºar nu sau în Canada?! - ar trebui sã trãiesc în douã locuri prea e întâlnitã. Sunt foarte puþine companii de ºi în acelaºi timp. Sã fie o Eva actor ºi regizor de teatru de pãpuºi, ºi acelea, în oraºele mari. Sucesul teatru de pãpuºi în Canada ºi una la Timiºoara. Sã este garantat! Experienþa de 20 de ani din România înceapã carierele deodatã ºi dupã 20 de ani sã se îmi prinde foarte bine. Trebuie doar sã învãþ legile întâlneascã Eva din Canada cu Eva din Timiºoara ºi sã-ºi schimbe impresiile. Care sunt motivele pentru care am ales Canada? Dumnezeu ºtie de ce a trebuit eu sã ajung aici! Dar existã un motiv cu siguranþã! În fond, nu stricã o experienþã de genul acesta în viaþa omului. Pentru ca un spectacol sã aibã succes? Nu ºtiu dacã „o reþetã” urmatã este garanþia succesului. Cum spune Peter Shumann, marele regizor de spectacole de stradã cu pãpuºi uriaºe: creatorul de spectacole este precum brutarul care face pâine. Calitatea constã în câtã sare pui în ea, cât o frãmânþi, cât o laºi la dospit, cum o aºezi în cuptor, cât de tare o prãjeºti ºi, mai ales, cum o serveºti. Aºa ºi cu spectacolul: trebuie sã fii atent ºi sensibil la detalii, sã ºtii exact cãrei categorii de vârstã te adresezi. ªi ce anume vrei sã comunici! sistemului în care trãiesc acum. Dar sunt o luptãtoare! Nu mã tem sã încerc ºi cea mai trãsnitã idee pe care o am. Supravieþuirea este foarte grea. Poþi avea un spectacol... sau douã, neapãrat în diferite locuri, dar ca sã trãieºti din asta, mai greu. Trebuie sã dovedeºti mult, chiar dacã nu ai concurenþã, ºi sã lucrezi intens ca sã cucereºti publicul... doar eºti un necunoscut, nu? M-am gândit sã îmi fac ºi o companie de teatru. Pentru a avea aºa ceva în Canada, îþi trebuie cinci minute. Te duci la primãrie, completezi un formular... dupã care începi sã plãteºti taxe. Pare simplu. De fapt, este mult mai complicat. Orice pas urmãtor costã ºi costã dolari. Închirierea sãlii, pentru repetiþii ºi spectacol, închirierea echipamentului tehnic, plata oamenilor care manevreazã luminile
În Canada, probabil din cauza climei destul de reci sau a unei alte educaþii primite, copiii sunt mai cuminþei la spectacole. Trebuie sã le prezinþi, de la început, spectacolul, apoi sã le ceri colaborarea; altfel ei nu au curajul sã râdã, chiar dacã le vine! Probabil ca sã nu te deranjeze. În Europa, copiii sunt în general mai fericiþi sã comenteze ºi sã intervinã. Personal, mie îmi place publicul activ, mã stimuleazã, mã face mai creativã. Pe un copil, spectacolul îl prinde atunci când vede personaje care au caracterele foarte clar conturate. Dau un exemplu. Sigur aþi vãzut desenul animat “Ice Age” – partea întâi. Dacã v-ar întreba cineva, ce vã amintiþi sau ce v-a plãcut cel mai mult, aþi rãspunde „veveriþa bulbucatã”. Sunt sigurã. Asta înseamnã un personaj bine conturat. Ritmul, de fapt
5 schimbãrile de ritm în spectacol, sunt, ºi ele, foarte importante. Întâmplãrile neaºteptate, ieºite din comun, îl fac pe copil sã fie interesat de spectacol. Apoi umorul ºi energia pozitivã care se transmit de la pãpuºar. Trebuie sã fii sensibil la aºteptãrile copiilor, sã intuieºti uºor ºi din timp reacþiile lor... ca sã nu provoci un dezastru în masã... Am jucat “Hänsel ºi Gretel” la o grãdiniþã din Timiºoara. Eu fãceam toate personajele, dar când am ajuns sã fac Baba Cloanþa ºi mi-am pus o mascã pe faþã, copiii din primul rând au sãrit sã mã loveascã cu pumnii, sã mã zgârie. Ca sã mã salvez, a trebuit sã-mi dau repede masca jos ºi sã întorc puþin firul poveºtii. Atunci s-au liniºtit. Copiii cred în schimbãri, în metamorfoze.
Copiii m-au învãþat cã nu existã situaþii fãrã rezolvare
Ei sunt imprevizibili, nu ºtii niciodatã cum reacþioneazã la provocãrile tale de pãpuºar. Trebuie sã fii în gardã tot timpul. E foarte bine sã ai ºi cunoºtinþe de psihologia copilului. Dar la fel de importantã este ºi experienþa jocului ºi arta improvizaþiei. Este foarte util pentru un pãpuºar sã joace multe-multe spectacole interactive pentru copii de diferite vârste. Astfel ajungi sã-i cunoºti. Copiii m-au învãþat sã mã mir mereu de câte ceva. M-au învãþat sã râd de mine ºi de ceilalþi... sigur într-un mod pozitiv. Copiii m-au învãþat cã totul este posibil în lumea aceasta ºi cã niciodatã nu existã situaþii fãrã rezolvare. Spectatorul adult, spre deosebire de copil, este mult mai docil. Dacã nu-i place ceva, de cele mai multe ori „rabdã” pânã la pauzã, dupã care pleacã acasã, fãrã sã se manifeste în mod direct. Dacã unui
copil nu-i place spectacolul, începe sã se foiascã, sã vorbeascã cu cel de lângã, sã strige, sã se cearã la toaletã. Totul se terminã încã înainte de pauzã. Poate de asta nu se mai fac spectacole cu pauzã… (râde) Câteodatã te ºi miri ce le place copiilor! Le place de lupul „simpatic” care cântã ºi danseazã tot timpul, dar care i-a mâncat pe ieziºori cu cruzime, sau de Scufiþa Roºie care merge cu „scufiþomobilul” la bunicuþã; de iepuraºul care este reprezentat printr-un bãtãtor de spumã din bucãtãrie, sau de drãcuºorii rãutãcioºi care-i furã banii lui Pãcalã. La un spectacol de pãpuºi îmi place totul, de la idee - la alegerea modalitãþilor de exprimare, a materialelor din care se confecþioneazã pãpuºile, pânã la descoperirea miºcãrii lor. Pãpuºile au personalitate, te învaþã cum sã le miºti, ce caractere sã le dai, ce voce sã aibã. Dacã le asculþi, reuºeºti sã le dai viaþã! Personal, îmi plac poveºtile clasice, din care copilul poate învãþa cu adevãrat ce este bine ºi ce este rãu ºi care este diferenþa dintre ele. Dupã pãrerea mea, ºi basmele moderne, cele care au succes la copii - “Harry Potter”, “Stãpânul inelelor” - se bazeazã tot pe legile poveºtilor clasice. De aceea au succes. Lumea se schimbã, trebuie sã admitem asta, dar dacã noi, actorii pãpuºari, þinem mereu legãtura cu copilul, nici el, nici noi, nu vom rãmâne în urmã.
Radu Dinulescu
pãpuºi cu pasiune gigantica
Jumãtate din existenþa sa ºi-a dedicat-o pãpuºilor. Din cea fizicã, pentru cã sufletul i se regãseºte în pasiune/hobby/profesie sutã la sutã. Radu Dinulescu are un parcurs profesional absolut remarcabil. Specialist în pãpuºi gigantice, în pãpuºi din burete ºi latex, a strãbãtut mãri ºi þãri, iar de cele mai multe ori, l-a precedat, ca în povestea cu buzduganul aruncat, notorietatea. Geneza primei pãpuºi. În 1986, Radu Dinulescu era de un an în Israel ºi juca în trupa de teatru a lui Itzak Peker de la Ierusalim. A primit, de la “Teatrul Etajul III”, o comandã pentru Festivalul Tel-Avivului, constând într-un spectacol pentru actori ºi pãpuºi. A ales “Don Quichotte” (sic!), a fãcut o dramatizare pentru un spectacol de copii ºi s-a pornit sã facã schiþe pentru personajele sale. „Am început sã-l sculptez pe Sancho Panza, dar a ieºit din el mãgarul. Apoi am lucrat din ce în ce mai bine ºi mi-au ieºit pãpuºi foarte frumoase. Spectacolul a avut mult succes, s-a jucat mult timp... Ca urmare, mi-am cumpãrat maºinã ºi am botezat-o Rosinante!” “Don Quichotte” îi ºi este cea mai la suflet pãpuºã. Ataºamentul este susþinut prin câteva argumente ferme: „pentru cã a fost prima pãpuºã pe care am terminat-o; fiindcã pe Sancho îl abandonasem ºi apoi am fãcut din el mãgar; pentru cã era albastru cu totul (avea sânge de nobil); pentru cã am jucat în spectacol avându-l partener (eu îl mânuiam pe Sancho); ºi pentru cã mi-a cumpãrat prima maºinã!”
6
Burete în latex Curând dupã “Quichotte”, mai exact, dupã ce s-a apropiat prin proiect de un teatru privat, realizând prima sa versiune din “Max ºi Moritz” de Wilhelm Busch, Dinulescu s-a confruntat cu un adevãrat asalt de comenzi pentru pãpuºi din burete ºi latex. Abia acelea i-au adus consacrarea. Cum le concepe?! „Prin scoatere sau prin adaos. Sculptez cu cutterul ºi cu foarfeca de frizerie. În ultimul timp prefer adaosul, eu îi spun colaj forþat de burete. E o metodã pe care am dezvoltat-o singur ºi care este mult mai rapidã. Apoi forma obþinutã este pictatã cu latex ºi cu culori acrilice”. „Am lãsat în Franþa o variantã a destinului meu” Pasiunea sa pentru pãpuºi a avut, dintotdeauna, (ºi) proporþii… uriaºe. Din spirit aventurier, a creat în Franþa o trupã de teatru ºi un atelier de confecþionat pãpuºi gigantice. „Acolo, lucrurile merg foarte repede. Am primit mai întâi o comandã de la o trupã de stradã sã le fac niºte mãºti foarte stranii. În timpul acestui job am întâlnit o companie: Pannama – Theatre de Marseille, care dorea sã lucreze un spectacol nou pentru copii ºi eu am venit cu tot kitul: text, decor, costume, pãpuºi, regie, muzicã. La un moment dat am ºi înlocuit unul dintre actori, plecat la Paris ºi am jucat vreo 40 de reprezentaþii”. κi aminteºte cã primise, la un moment
7 dat, printr-un agent de la Paris, comanda de a realiza mascota echipelor de baschet ºi rugby ale clubului francez Paris Saint Germain. Când a dus-o în capitala Franþei pentru a asista la prima ei apariþie în public, a luat avionul de la Marsilia. A fost necesarã o dozã rapidã de diplomaþie, când sinceritatea sa a fost luatã ca pe o gafã: „S-a lãsat cu un chef la club ºi unul dintre suporteri m-a întrebat de unde sunt. Eu am spus cã sunt de la Marsilia ºi am vãzut cã se înnegreºte brusc. Ar fi fost ca o piazã rea pentru ei, care sunt atât de duºmani cu cei din Marsilia. Mi-am dat seama repede ºi m-am corectat spunând cã sunt român ºi cã acum venisem din Marsilia...” Pentru Dinulescu, itinerarul francez s-a încheiat în 1997. A revenit în România „pentru cã mama mea a trecut printr-o boalã lungã, în urma cãreia a murit în 99” ºi a lãsat în Occident, dupã cum frumos articuleazã, „o variantã a destinului meu! Uneori e mai bine sã ai de unde alege!”
Tubi Tuborg, or not? Întrucât „piaþa” creatorului era nu liberã, ci pustie de-a dreptul, România l-a reprimit bine pe artist acasã. Compania Tuborg i-a cucerit interesul într-o campanie care avea proiectatã în concepþie o mascotã pe care doar Dinulescu o putea inventa. „Eram singurul din þarã care fãcea aºa ceva ºi deja eram impresariat. Mã cunoºteau cele mai multe agenþii de publicitate din Bucureºti.” Mascota Tubi a devenit celebrã, aºa cum însuºi… „tãticul” ei era ºi este.
Jumãtate de secol, în jumãtate de lume Regizor cu studii la IATC, Radu Dinulescu a împlinit, anul trecut, 50 de ani. Cariera sa a început în 1980, la Baia Mare. Au urmat Aradul ºi, în câþiva ani, Tel-Aviv. Dupã o relativ scurtã perioadã de profesorat, îl gãsim director artistic al Teatrului “Etajul III” din Yafo. Înfiinþeazã compania particularã de teatru “Scapin Theater”, unde face spectacole cu marionete gigant. Are colaborãri internaþionale, e implicat ºi în producþie de film. Din 1990 e din nou la… Arad. În 1992 se stabileºte la Marsilia, ca scenograf al unei companii de teatru. Dezvoltând o tehnicã proprie de construcþie în burete ºi latex, o aplicã pe personaje ºi obiecte gigantice, pentru caruri alegorice, parade, spectacole de mare anvergurã. Reîntors în þarã, lucreazã la Ploieºti ºi, invariabil, la Arad. Are repetate participãri la Festivalul de teatru de la Avignon ºi pãstreazã legãtura cu Occidentul ºi Orientul prin diverse ºi interesante proiecte. Cel la care viseazã cu ochii deschiºi, în prezent, se numeºte „Cernozaurii” ºi este un film 3D. Pentru acesta, Radu Dinulescu a primit, recent, cu notã maximã, finanþare din partea Centrului Naþional al Cinematografiei. Directorul Teatrului de Marionete din Arad spunea, cu emoþie, anul trecut: „Dacã <Cernozaurii> va fi acceptat spre finanþare, probabil cã îmi va schimba complet viaþa, atât este de important”.
Îndrãzneþ sub cenzurã Înainte de ’89, Radu Dinulescu s-a arãtat viteaz cu sistemul în douã spectacole. Jocul cu primejdia a dus la autosesizarea cenzurii. Primul spectacol cu probleme a fost ”Valsul de la miezul nopþii” de Viorel Cacoveanu, cãruia tocmai i se citiserã texte la Europa liberã. Era vorba de un director de întreprindere care fãcuse puºcãrie pe nedrept în comunism! Al doilea a fost „Vocile nopþii” de Augustin Buzura, autor ºi text deopotrivã de subversivi. „Dramatizarea îmi aparþinea ºi deºi textul trecuse prin furcile caudine, spectacolul a fost oprit înainte de vizionare. Decorul reprezenta un zid de ºantier, din tablã, care devenea din ce în ce mai înalt ºi care avea o singurã ieºire: o scarã de incendiu prea sus montatã, la care nu putea ajunge nimeni”.
„Eu fac pânã ºi cei mai rãi monºtri, drãgãlaºi. Copiii sunt înnebuniþi dupã pãpuºi, în general, ºi dupã cele uriaºe, în special. Unii le-ar lua acasã, iar alþii pur ºi simplu se joacã cu ele. Dupã ce faci câteva personaje, devin copiii tãi ºi nu mai reuºeºti sã te desparþi de ele. E foarte greu de explicat... trebuie trãit”.
2 0 0 6 - 2 0 0 7 S T A G I U N E A
programul lunii
ianuarie
Duminicã, 14 ian., ora 19
PREMIERÃ - edward dupã Christopher Marlowe.
Un spectacol de Szabó K. István. Scenografia Kiss Borbála. Miºcarea scenicã András Loránt. Muzica Dan Simion. Videoproiecþii Lucian Moga. Cu: Ion Rizea, Doru Iosif, Alina Reus, Sabina Bijan, Cãtãlin Ursu, Alecu Reus, Victor Manovici, Eugen Moþãþeanu, Valentin Ivanciuc, Traian Buzoianu, Cristian Szekeres, Benone Viziteu, Romeo Ioan, Colin Buzoianu, Ioan Strugaru, Mircea-Ionuþ Pandele. Orchestra: Carmen Vicar (vioarã), Iuliana Birta (violã), Andreea Jurca (violoncel), Victor Stan (contrabas)
Joi, 18 ian., ora 19
T E A T R U L
N A Þ I O N A L
T I M I ª O A R A
edward
dupã Christopher Marlowe. Un spectacol de Szabó K. István.
Vineri, 19 ian., ora 11
MU°CHETARII MÃGÃRIEI SALE
de Ion Lucian ºi Virgil Puicea, un spectacol de Mihaela Murgu; cu: Doru Iosif, Mihaela Murgu, Benone Viziteu, Mirela Puia Cristian Szekeres, Cãtãlin Ursu, Ana-Maria Cojocaru, Cristina Irºai
Vineri, 20 ian., ora 19
AUTOBAHN
de Neil LaBute. Un spectacol de Radu Apostol. Scenografia: Alina Herescu. Cu: Irene Flamann Catalina, Ana-Maria Pandele, Cristian Szekeres, Eugen Jebeleanu, Sabina Bijan, Victor Manovici, Ion Rizea, Cãtãlin Ursu, Traian Buzoianu (spectacol nominalizat la categoria „cel mai bun spectacol” la Festivalul Internaþional al Teatrelor de Studio, Piteºti)
Sâmbãtã, 27 ian., ora 18
IMAGINE SHOW
un spectacol de Horea Criºovan ºi Ion Rizea. Holul cu coloane al Teatrului Naþional
Biletele se gãsesc la Agenþia Teatrului Naþional: str. Mãrãºeºti nr. 2, tel. 0256 201 117 Orar marþi – duminicã: 10-13, 17-19 Informaþii ºi rezervãri la Compartimentul marketing: tel. 499 908 Persoanã de contact: Nicoleta Vlase, 0741 013 190
9
Muschetarii Magariei Sale: curajul Mihaelei
Care-i imaginea spectatorului-copil pe care o aveþi în minte atunci când realizaþi câte un spectacol de teatru pentru cei mici?
Pentru a doua oarã dupã “… Mitzura”, a demonstrat cã poate face treabã bunã nu doar ca regizor, ci în mod special când are în vedere publicul mic-mic. Actriþã ca ºi construcþie, Mihaela Murgu a îmbogãþit oferta Naþionalului timiºorean cu un spectacol pentru copii care s-a arãtat a fi cu prizã încã din ziua premierei. „Muºchetarii Mãgãriei Sale” a pornit de la un text scris de Ion Lucian ºi Virgil Puicea…
Vã rãspund altfel. Eu încerc sã aduc copilul la imaginile vechi ale copilãriei. Basmul sã fie basm, animalul sã fie animal, iar imaginile sã fie calde ºi plãcute. În general, doresc sã induc bunãdispoziþie prin joacã. De aceea m-am ºi oprit la cele scrise de Ion Lucian. Textul lui este foarte ofertant; e plin de haz, ne amuzã ºi pe noi, adulþii, foarte tare. Am intervenit puþin în piesã, pentru cã spectacolul, altfel, ar fi þinut douã ore, sau chiar mai mult, cu tot cu pauzã. Or, o astfel de duratã, pentru segmentul de copii pe care îl am în vedere - copii pânã la maximum unsprezece ani - mi se pare puþin obositoare. ªi atunci am preferat un spectacol mai scurt, fãrã sã-l întrerup. Asta ne permite sã jucãm ºi douã reprezentaþii consecutive. Am inserat cântece multe, dansuri, jucãrii… Spectacolele de copii sunt foarte grele, ele trebuie sã fie clare ºi foarte explicite, trebuie sã aibã o vervã deosebitã, sã fie într-o formã perfectã ºi sã aibã o forþã fantasticã pentru a putea antrena copiii. Ei au o energie puternicã, ce trebuie dominatã de actor. El nu are voie sã greºeascã deloc, pentru cã altfel nu va fi iertat de copil. Imaginile nu au voie sã se întrepãtrundã, o scenã trebuie sã se încheie ºi doar apoi sã înceapã alta. La teatrul pentru adulþi, mai merge. Cine a prins din mers, bine, cine nu, la revedere! Spectacolele pentru copii, însã, au niºte particularitãþi, trebuie sã fie curate ºi foarte explicite. M-a interesat respectarea unitãþii într-o acþiune; ce pãþeºte, de pildã, cel care încearcã sã se desprindã de grup – de exemplu, cocoºelul, care se desparte de grupul muºchetarilor. Textul conþine valori generale, iar mie mi se par importante: cã rãutatea primeazã, cã aceia care sunt necinstiþi se coalizeazã foarte repede împotriva celor care sunt altfel decât ei.
10
Ce impresii pãstraþi din „Cântec de adormit Mitzura”, tot un spectacol pentru copii, pe care l-aþi regizat în urmã cu trei ani?! Pãstrez reacþiile copiilor, care erau extraordinare. Au urcat pe scenã, au dansat ºi au cântat împreunã cu actorii. În plus, am observat plãcerea cu care se apropiau de personaje. Copiilor le place sã atingã. Cum trebuie sã fii, ca actor, pentru a putea face un spectacol pentru cei mici? În general, pentru meseria asta, trebuie sã ai o maximã generozitate, în virtutea ideii cã marea bucurie nu rezidã în a primi, ci în a da. Pentru copii, relaþiile ºi povestea de pe scenã trec direct prin suflet. Cei care nu au aceastã generozitate, nu rezistã. Bucuria cea mai mare este când vezi copiii cum reacþioneazã. Sigur cã, cu cât ei reacþioneazã mai tare, nouã ne e mai greu. Fiind gãlãgioºi, trebuie aduºi ºi repuºi pe direcþia pe care o dorim. Este foarte greu procesul, mai ales la scenã. Scena mare nu e un impediment? Are avantajul cã poate gãzdui mai mulþi copii. Ar fi fost extraordinar sã fie o scenã cu copiii de jur împrejur, dar spaþiul nu permite. Ne ajutã, în acest sens, muzica ºi amplificarea. Dumneavoastrã aþi ºi jucat sub regia lui Ion Lucian - ºi îi sunteþi ºi prieten. Simþiþi altfel sensibilitatea textului prin prisma acestor lucruri, prin faptul cã îl cunoaºteþi ºi aþi lucrat cu el? E o întrebare foarte grea, pentru cã nu ºtiu dacã aº fi avut aceeaºi senzaþie, citindu-i doar piesele sau cunoscându-le în afara lui. El este un om foarte cald, de o blândeþe, culturã ºi înþelegere pe care numai un profesionist le poate avea. E un artist extraordinar, care ºi-a dedicat întreaga viaþã copiilor. “Muºchetarii Mãgãriei Sale” este, de fapt, continuarea “Cocoºelului neascultãtor”, cu care a avut un succes teribil cu zeci de ani în urmã. Doar cã în acest text, ponderea o are mãgarul. Cum vã solicitã postura de regizor? E foarte grea. Acum am crezut cã voi fi mai relaxatã, pentru cã pânã acum a trebuit sã îmi fac ºi textul la spectacol. Întotdeauna am susþinut cã eu nu fac regie. E un fel de asamblare a unor lucruri. Consider cã orice coleg de-al meu actor, care vede ce se petrece pe scenã, poate face exact acelaºi lucru. Doar cã eu, probabil, am mai mult curaj.
Vioara Bara
11
scenograful “...Mãgãriei Sale”
“Cine se înverºuneazã
nu il vede pe Dumnezeuÿ
“Frumuseþea teatrului constã în faptul cã este viu ºi efemer. Trebuie sã ne deschidem la minte. °i trebuie sã iubim ca sã nu devenim manieriºti.”
Autenticitatea în spectacol. Mai exact, care-i proporþia pe care a cântãrit-o în „Muºchetarii Mãgãriei Sale”. Ea, scenograful, Vioara Bara, doldora de idei ºi rodatã cât se poate în meserie. Nu ezitã, dar lasã de înþeles cã rãspunsul pe care îl va da nu corespunde întrutotul întrebãrii. Sau invers. „E relativ, ca noþiune. Nu apare nimic nou sub soare, nici în teatru, nici în picturã, nici în scriiturã. Existã, în schimb, artistul cu nota sa personalã: el, da, este unic sub soare. Aici e vorba de teatru de sugestie. Nu m-am gândit la personaje care sã copieze identic animalul din pãdure. Am þinut cont, desigur, de trãsãturile animalelor - vezi costumele care respectã corpul animalelor (curbura spatelui, coada). Dar nu mai mult. Copiii înþeleg. Doar noi îi credem mai prostuþi decât sunt. Sã nu uitãm cã au mintea nealteratã. E suficient sã le arãþi un lucru minor, ca mintea lui sã construiascã mai departe povestea. ” Nimic covârºitor pe termen scurt Primul gând a fost sã creeze în spectacol un spaþiu mai complicat. A vrut plexiglas-uri pictate, în stil vitralii. S-a rãzgândit: „Nu vii cu ceva covârºitor care þine doar o orã….” ªi a creat o senzaþie. Pãdurea muºchetarilor e scãldatã în culori, iar copacii sunt redaþi prin verticale de luminã. Iar dacã pãdurea este o sugestie, atunci ºi sala tronului ºi toate celelalte sunt tot sugestii. „E o piesã-fabulã, de fapt. Personajele au însuºiri umane. Mãgarul-rege poate fi orice preºedinte de stat. Am fost atentã sã fiu drãmuitã cu simbolurile, pentru cã spectacolul este pentru cei mici”. Apropo: e chiar primul, pentru copii, la care a lucrat. Încet, dar privind în sus Ca scenograf, nu intrã niciodatã în panicã. „În general, în panicã intrã actorii. Lor trebuie sã le reuºeascã ACUM. ªi e foarte greu pentru ei sã se concentreze dacã – Doamne fereºte! – au un necaz în familie ºi trebuie sã joace într-o comedie. Dar pentru asta sunt actori, ca sã se poatã transpune. Dacã mie nu mi-a ieºit un decor, nu-i nimic, vãd mai departe mâine. Nu mã înverºunez, pentru cã am o vorbã: cine se înverºuneazã nu îl vede pe Dumnezeu.”
Notele
12
care ridicã scene Muzica de teatru îi place pentru complexitatea ei. Pentru cã trebuie sã exprime stãri care nu sunt neapãrat ale lui. Pe acestea, le preia dintr-un text, din întâlnirile cu regizorul, cu scenograful, când e cazul, cu coregraful. „În primul rând, cu ei faci muzica. Doar textul exclusiv nu este concludent pentru a crea muzica unui spectacol. Cu cât eºti mai atent la toate elementele, cu atât surprinzi mai bine întregul”. Dan Simion, compozitor de muzicã de teatru, tânãr, bine echipat cu talent ºi studiu, implicat de mari regizori de teatru în proiectele lor, susþine cã a gândi o muzicã de spectacol în coroborare cu alte minþi nu-i diminueazã personalitatea, ba dimpotrivã: „Ce înseamnã, de fapt, sã lucrezi, ca muzician, sub indicaþii regizorale? Þi se cere o temã, care sã fie lentã, antrenantã sau altfel ºi o duratã pe care s-o aibã melodia. Limitãrile, în general, sunt de timp. Fiind vorba de teatru, trebuie sã exprim esenþa piesei în cele 20 de secunde cerute, atunci când regizorul ºtie cã muzica se aude doar ea. Indicaþiile nu se referã la compoziþia în sine, ci la atmosfera pe care trebuie sã o descrie.” Dan Simion ºtie cã muzica, dincolo de menirea de a îmbrãca un spectacol, îi poate da acestuia forþã, poate chiar suplini neajunsuri de ordin regizoral. „Mi s-a întâmplat asta de mai multe ori. Pentru mine este flatant dacã regizorul se foloseºte de muzicã pentru a acoperi pãrþi care nu i-au ieºit; pentru cã în felul acesta se ridicã scena.”
Un sentiment, nu zece!
Muzica de copii. „Trebuie sã fii foarte sincer” – e avertismentul lui Simion. „Când vine vorba de adulþi, te foloseºti de sentimente mai evoluate. Copilului, însã, nu îi poþi da, la pachet, zece sentimente. Dacã într-o piesã, ai nevoie de tristeþe, atunci nu mai pui ºi melancolie, sau dezamãgire. Dacã nu respecþi firul foarte clar, atunci copilul nu mai înþelege. Adicã nu mai urmãreºte. Iar dacã îºi pierde atenþia de la muzicã, atunci îºi pierde atenþia ºi de la ce se întâmplã pe scenã.” Dat fiind cã are mai multã experienþã în muzica de teatru pentru copii decât în cea pentru adulþi, Dan Simion a învãþat în timp pânã unde poate sã împingã complexitatea muzicii pentru copii. „La început, am fost mult mai simplist în compoziþii, m-am temut sã nu-l depãºeascã, dar acum ºtiu aproximativ pânã unde pot sã întind complexitatea, ºi ca orchestraþie, ºi ca linie melodicã. Melodia trebuie în aºa fel compusã încât copilul s-o poatã cânta. Doar astfel o va putea
reþine.” În cazul spectacolului „Muºchetarii Mãgãriei Sale”, a folosit ceva mai pregnant. „Ritmul de tobe, de pildã, e foarte puternic ºi dã atmosfera de imn, de marº, care în principiu nu este atât de potrivitã copilului. Dar am avut grijã sã cobor totul la nivelul lor”. ªi – ar mai fi de adãugat – sã facã muzica foarte vioaie, pentru a-i determina pe copii sã… se foiascã în scaune. „Dacã nu face asta, probabil cã nu i-a plãcut spectacolul. Pentru cã prinzându-l, el se implicã în acþiune.”
ÿCred in valoarea
13
teatrului timiºorean”
Maestrul Ion Lucian
co-semnatar al piesei “Muºchetarii Mãgãriei Sale”:
Prima piesã de teatru pentru copii pe care aþi scris-o a fost, la îndemnul doamnei Bulandra, “Cocoºelul neascultãtor“. Piesa s-a jucat, apoi, 51 de ani fãrã întrerupere. Aþi simþit dintotdeauna cã aveþi vocaþia textelor ºi a spectacolelor pentru copii, cã ele vor avea atât de mare succes în viitor? Mãrturisesc cã atunci când am scris “Cocoºelul neascultãtor” nu bãnuiam nici pe departe ce se va întâmpla în decursul timpului. Intenþia noastrã, a Doamnei Bulandra ºi a mea, a fost sã realizãm un spectacol pentru a sãrbãtori Ziua copiilor, 1 Iunie. Asta, în 1954. Dar cum obiceiul Teatrului Municipal a fost întotdeauna sã trateze cu mare seriozitate orice producþie a teatrului, am pregãtit manifestarea cu multã dãruire ºi… piesa se joacã de atunci, fãrã întrerupere, în aproape toate teatrele din þarã ºi din Canada, Belgia, Japonia, Portugalia etc. ªi se poate gãsi ºi în cãrþile din Franþa ºi Spania. Succesul se datoreazã, cred, faptului cã jucasem pentru copii, aveam deja secretul comunicãrii cu ei, le simþeam reacþiile, dorinþele, gândurile. Cei care scriu piese pentru copii din amintirile lor din copilãrie riscã sã nu se gãseascã pe aceeaºi lungime de undã cu generaþia respectivã, sã nu fie în concordanþã cu opþiunile timpului ºi, mai ales, cu mentalitãþile ei.
Existã piese pe care le-aþi scris ºi care n-au fost pãtrunse de succes? Respectând aceste legi obligatorii, nu am avut eºecuri.
14
Din ce moment aþi prevãzut cariera dumneavoastrã în direcþia actoriei, dar mai ales, a spectacolelor pentru copii? Debutul meu artistic a fost cu Guliþã, bãiatul Coanei Chiriþa, personaje excepþionale ale marelui nostru Vasile Alecsandri. Preocuparea pentru teatru pentru copii s-a înfiripat în timpul activitãþii mele la Teatrul Municipal, când am descoperit acest tezaur nepreþuit care este „tânãrul public”. Dragostea, dãruirea, credinþa cu care urmãresc aventurile scenei m-au impresionat ºi mi-am dat seama cã meritã toatã atenþia ºi strãdania noastrã. “Muºchetarii Mãgãriei Sale“, textul pe care l-aþi încredinþat Naþionalului timiºorean spre montare, a fost scris alãturi de Virgil Puicea. Cum a fost conceputã aceastã piesã ºi de la ce a pornit? “Muºchetarii Mãgãriei Sale” s-a nãscut ca o urmare fireascã a succesului repurtat de “Cocoºelul neascultãtor”. Atunci l-am cunoscut pe colaboratorul meu Virgil Puicea, care mi-a propus sã scriu o nouã piesã cu aceleaºi personaje care cuceriserã dragostea publicului. De data aceasta, observând cã copiii veneau la teatru însoþiþi de pãrinþi, am introdus în piesã elemente care li se adresau ºi acestora. Aºa se explicã faptul cã teatrul din Arad au jucat-o „pentru adulþi 2 ani”, iar Praga a transformat-o într-o operetã pentru adulþi. Virgil Puicea a mai semnat alãturi de dumneavoastrã. Pe ce s-a bazat aceastã colaborare ºi cum a funcþionat ea în timp? Am scris împreunã ºi “Snoave cu mãºti” ºi “Drumul e liber”, dar decesul lui a întrerupt aceastã
frumoasã ºi beneficã colaborare. Cum scriam? Ne ciondãneam mult pânã gãseam desfãºurarea piesei, apoi luam scenã cu scenã, o scria unul, o refãcea altul ºi aºa se nãºtea totul.
Din montãrile pe care le-aþi vizionat, credeþi cã spectatorul-copil ºi-a schimbat aºteptãrile în timp, vizavi de ce vede pe scenã? Este neîndoios cã publicul de copii se formeazã, se educã, se rafineazã, se dezvoltã în contact cu fenomenul teatral. El nu înregistreazã actul teatral, el trãieºte cu toatã fiinþa lui. De aici decurge marea noastrã responsabilitate referitoare la calitatea lui. Este primul contact, prima lecturã a unei creaþii culturale ºi ratarea acestui moment compromite viitoarea lui carierã de „om cultural”. Scrierea unui text pentru copii poate avea, ca ºablon, o formulã clarã care sã-i asigure succesul? Dacã da, care ar fi aceasta? Nici o manifestare artisticã nu se înscrie într-un ºablon! De 2000 de ani nimeni nu a gãsit „formula clarã”. În acea clipã, teatrul ar muri! Dar legea nescrisã recomandã: talent, ordine, respect, valoare! ªi nu demolaþi miturile sfinte ale copilãriei! Conduceþi copiii spre adevãr, dar lãsaþi-i pe ei sã creadã cã l-au descoperit! Ce aºteptãri aveþi de la montarea timiºoreanã a “Muºchetarilor…“, pe care încã nu aþi vizionat-o?! Cred, din proprie experienþã, în valoarea teatrului timiºorean. ªtiu cã voi avea o mare bucurie.
15
Psihologul de copii Laura Czeisz:
“Copilul traieste spectacolul”
Psiholog de copii, ca formaþie, psiholog de copii, ca profesie: Laura Czeisz lucreazã în cadrul organizaþiei „Terapia prin artã” din Timiºoara, de pe strada Odobescu. O discuþie cu ea îmbogãþeºte fascinant înþelegerea fenomenului care se numeºte „copil”, atunci când vrem sã aflãm cum percepe acesta spectacolul de teatru.
Existã o vârstã idealã la care copilul ar trebui sã fie dus pentru prima oarã la teatru? Din punctul meu de vedere, nu. Asta þine de fiecare copil ºi de dezvoltarea lui psihomotricã (echilibrul între vârsta lui cronologicã ºi ceea ce face ºi ºtie el la vârsta respectivã). De exemplu, pe un copil care este hiperkinetic, care se agitã, care vorbeºte tot timpul ºi are un deficit de atenþie, nu se poate concentra mai mult de cinci secunde pe un lucru – nu-l duci la teatru pânã nu ºtii cã ai fãcut ceva ca el sã-ºi poatã stãpâni nervozitatea, sau ai descoperit ceva cu care sã-i stârneºti interesul. De pildã, existã copii hiperkinetici foarte interesaþi de lupi. Datoritã acestui interes, ar putea sta sã rãsfoiascã o carte cu lupi ore în ºir. ªi atunci, dacã punem în scenã o piesã care are ca personaj principal lupul, putem sã „riscãm” sã ducem un copil hiperkinetic sã o vadã. Nu existã vârsta idealã pentru prima vizitã la teatru. Existã doar nevoia copilului de a afla. Dacã el se aratã foarte interesat sã descopere, sã afle, atunci curiozitatea lui trebuie stimulatã. Inclusiv pentru teatru.
Cum percepe un copil spectacolul? Ca pe o realitate. Copilul trãieºte spectacolul. În general, el se identificã cu un anumit personaj. E foarte interesant de vãzut ce personaj. Poate sã fie cel bun sau cel rãu. ªi asta pentru cã sigur un copil care este adus de cãtre pãrinþi la teatru, are experienþa poveºtilor. Pentru asta nu am nici un dubiu, pentru cã se începe treptat. Sã-l duci pe copil la spectacol fãrã sã-i fi citit înainte vreo poveste e un pic forþat. Identificându-se cu unul dintre personaje, indiferent cum este el, bun sau rãu, poate prelua morala poveºtii. De aici rezultã cã orice spectacol se poate transforma într-o poveste terapeuticã pentru copil. În asta constã beneficiul spectacolului de teatru. Copilul are de învãþat mult mai bine, pentru cã e stimulat vizual, auditiv, tactil (dacã personajele coboarã de pe scenã). Existã ceva care poate sã-i producã fricã la un spectacol, sã-l determine sã nu mai vrea sã se întoarcã în sala de teatru? Da. Orice îi aduce aminte de un lucru traumatizant care i s-a întâmplat înainte. De exemplu, copiilor le poate fi fricã de întuneric. Iar frica de întuneric nu vine aºa, pur ºi simplu. I s-a
16 întâmplat sigur ceva înainte, care i-a produs Dacã spui unui copil de doi ani „Dã-mi teama. Se sting luminile în salã ºi pânã când o mânã de ajutor!”, el vine ºi-þi ia mâna. apar personajele, copilul trãieºte o angoasã, Pentru el, aºa e logic, el nu are noþiunea de care poate sã-i declanºeze ideea cã el acolo abstract. Dacã existã un text pe care el n-o nu mai vrea. Încã sunt pãrinþi care îi mai sã-l înþeleagã, o sã sarã peste el. Sau o sã ameninþã pe copii cu þiganul care vine sã-i fure, foloseascã un cuvânt pe care nu-l poate pricepe cu bau-bau care este sub formã de vrãjitoare. E foarte bine, în diverse alte contexte în care acel suficient sã aparã aceste personaje în spectacol, cuvânt n-are ce cãuta. Ca adultul diletant. pentru ca el, copilul, sã fie sigur cã au venit pentru Care-s toþi factorii care-l determinã pe copil sã-i el acolo. „Bau-bau e acolo pe scenã. ªtiu cã a venit placã ceea ce vede? Mã refer inclusiv la salã, la pentru mine. Deci eu am fost rãu ca sã merit aºa spiritul de grup, dacã e important… ceva?” ªi-atunci, copilul poate cã n-o s-o tragã pe Este, cu siguranþã, deoarece copiii se iau unul mama de mânecã sã-i spunã cã vrea acasã, dar ce dupã celãlalt. Dacã unul se bucurã ºi sare din trãieºte în sufletul lui îl va face ca a doua oarã sã scaun, sar toþi, la fel cum dacã unul face gãlãgie, fac nu mai intre în sala respectivã. Deci doar ceva ce îi toþi. Copiilor le plac spectacolele cu multã muzicã, declanºeazã o trãire pe care a avut-o înainte. foarte colorate, cu personaje cât mai aproape de …Nicidecum o „greºealã de regie” sau ceva ceea ce înseamnã pentru ei realitatea. Adicã, dacã legat de construcþia spectacolului, dacã nu sunt e lup, sã fie cu bot, dacã e câine, sã fie cu coadã cântãrite bine proporþiile pozitiv-negativ, de º.a.m.d. Pentru ei, vizualizarea personajelor nu pildã?! trebuie sã fie un lucru dificil. Cred cã luminozitatea Din punctul meu de vedere nu, pentru cã un este un lucru important, pentru cã întunericul este copil este de obicei deschis. Creierul lui este ceva una din cele mai mari frici la un copil. pe care îºi pun amprenta (în afarã de latura geneticã) Copiii trebuie sã fie lãsaþi sã se manifeste cum adulþii care îi fac educaþia. Având creierul acela vor? Cum ar trebui sã se facã, de fapt, controlul neted, orice vine din exterior este absorbit. Copilul asupra spectatorilor-copii? e ca un burete – primeºte orice. Depinde foarte mult Controlul trebuie sã-l aibã cei de pe scenã. El de pãrinte cum primeºte el lucrul respectiv. Dau un nu trebuie lãsat la îndemâna pãrinþilor. Nu pãrinþii exemplu. Existã mama care îi spune copilului „Eºti sunt cei care trebuie sã-ºi controleze copiii la un rãu. Te tot apropii de aragaz. Dar ºtii ce-o sa-þi fac? spectacol, ci actorii. De cel de pe scenã depinde O sã-þi pun mâna pe flacãrã, ca sã vezi cã te doare”. dacã interesul copilului e menþinut viu. O datã, asta se numeºte abuz ºi copilul a învãþat Cât de important este pentru un copil sã atingã? cã mama poate sã îi facã rãu sau cã el poate sãFoarte important. Orice este pentru copil trebuie ºi facã rãu. Existã, apoi, copilul care din greºealã sã fie disponibil ºi accesibil. Eu sunt convinsã cã în pune mâna pe aragaz, pe sobã sau pe cãlcãtor ºi sufletul ºi mintea copiilor, este nerãbdarea de a intra vine mama ocrotitoare ºi-i spune: „ªtiu cã te doare, în contact cu personajul pe care l-a vãzut. Sunt, ºtiu cã ai fãcut buba, dar mama dã un pupic ºi la desigur, ºi copii care nu vor sã atingã, pentru cã copil îi trece”. ªi-l panseazã, îi ºterge lacrimile ºi-l le e fricã, sau pentru cã nu vor. Dar oferi copilului consoleazã. Aceºti doi copii, generic vorbind, intrã posibilitatea mãcar de a putea ajunge în contact mai apoi în sala de spectacol, unde e posibil, sã cu personajul. Este un lucru care accentueazã zicem, sã vadã focul. Primul, abuzat, fuge, pentru stimularea. cã ºtie cã e ceva rãu, cã ar putea sã-l doarã ºi pentru Credeþi cã un copil din 2007 ar fi mai aplecat spre cã nu existã nimic care sã-l consoleze, iar al doilea un spectacol care porneºte de la un basm ori un copil ºtie cã mama-i acolo ºi-i asigurã protecþia. text clasic, sau e nevoie de o înnoire? Pãrintele e cel care are rãspunderea principalã a Basmele, poveºtile clasice pe care le ºtim noi, educaþiei ºi nu cred cã o proporþie mai mare de pe care le-au ºtiut bunicii noºtri trebuie sã rãmânã, negativitate într-un spectacol îl poate influenþa pe pentru cã au farmecul lor ºi pentru cã au morala copilul care n-are experienþa negativã anterioarã. lor. Una e Getix, la televizor, ºi altul e basmul cu morala sa.
Cum trebuie sã fie textul unui spectacol pentru copii? Tot ce se spune pe scenã e închistat de copil în universul lui mic ºi exact ce se spune, aia înþelege.
Eu întrebam de aplecarea pe care o resimte copilul, nu de principiile care trebuie sau nu sã fie pãstrate. Aplecarea copilului þine de educaþia pãrintelui.
17
Regizorul Mihai Mãlaimare, directorul Teatrului Masca:
„Teatrul este obligat sã judece în perspectivã”
Nevoia de teatru în stradã Acolo se gãseºte un public nepervertit. Unul destul de rudimentar, în anumite privinþe, dar sincer, cald, darnic. Dezvoltarea individului fãrã teatru Asta este, avem ºi astfel de cazuri. A face educaþie este una, a avea imediat rezultate este alta. Niciodatã nu e prea târziu pentru a merge la teatru, doar cã, dacã timp de 17 ani nu ai fost deloc, este nevoie de cineva cu destulã forþã sã schimbe acel destin. Uneori o poate face o întâlnire directã între un astfel de om ºi o trupã care joacã în stradã. Oferta unui teatru vs. public Nivelul cultural al spectatorilor noºtri este destul de puþin omogen, dar este, totuºi, o axiomã cã valoarea atrage interesul. Nu vãd cum ar putea un spectacol prost sã beneficieze de public. Iar un spectacol foarte bun pe un text la fel de prost este foarte greu de presupus. Compromisuri la înfiinþarea unui teatru Nu. Dacã le faci, pierzi. Influenþa publicului asupra direcþiei unui teatru Este evident cã un teatru îºi slujeºte propriul public, dar îl ºi educã. Trebuie sã ºtii cu cine ai de-a face pentru a putea lupta de la egal la egal. Publicul, însã, nu poate determina orientarea repertorialã a unui teatru. Pe de altã parte, ºi teatrul trebuie sã-ºi croiascã una care sã nu vinã în contradicþie cu puterea de înþelegere ºi de receptare a publicului sãu.
Mihai Malaimare
s-a nãscut pe 27 august, 1950, la Botoºani. A studiat regie la ATF ºi a realizat, ani la rândul, emisiuni pentru copii ºi a colaborat, în paralel, cu Radio România, în redacþia de teatru radiofonic. Este director fondator al Teatrului Masca din Bucureºti ºi un rafinat specialist în spectacole de stradã. A iniþiat ºi participat la acþiuni de binefacere pentru categoriile defavorizate, în spitale, orfelinate etc. Este cãsãtorit ºi are patru copii.
Teatrul ºi copiii Ei sunt publicul de mâine, iar un teatru este obligat sã judece în perspectivã. Programele pentru copii sunt mult mai complicate, mai delicate, solicitã multã atenþie, dar oferã ºi satisfacþii pe mãsurã. Copiii proprii, barometru pentru spectacolele teatrului „Masca” Au fost întotdeauna, evident, un barometru, doar cã ei sunt ºi foarte subiectivi. Este bun însã ºi subiectivismul alor tãi, într-o lume foarte puþin dispusã sã laude sau sã recunoascã valoarea în afara propriilor persoane. Metode de a mulþumi publicul mic Prin cinste. Triºurile nu merg la ei. Te prind imediat ºi îi pierzi. Zece lucruri/situaþii pe care un copil le gustã invariabil Victoria binelui. Delicateþea iubirii. Râsul sãnãtos. Cinstea. Emoþia. Prietenia. Energia pozitivã. Cântul. Dezinvoltura miºcãrii. Dialogul permanent cu publicul.
18
a n-am si dac re pot a o t i t ascu sa ma ara? duc af
xtemporal!
Fiecare scoate o foaie, un creion, îºi trece numele mic ºi rãspunde iu deschis la toate întrebãrile. obligator a d Faþã de teatru, ca noþiune, percepþiile copiilor sunt, uneori, deformate cu totul. Fascinant e, însã, cã în mintea lor existã câte o explicaþie pentru fiecare imagine. Sondajul de mai jos respectã ortografia copiilor chestionaþi… elevii claselor a patra din Liceul Shakespeare.
Un spect acol de teatru Cu pãpuº i (Ionuþ) • Cu mult (Roxana) ã greutat • Cu puþin e ã imagin (Rodian) aþie ºi sp • Prin în eranþã þelegere, ºi replici ajutor re (Alex U.) c ip roc • Prin de unor oam corarea eni (Livia ) • Cu im piesa core agini pen spunzãto tru Un a re ºi oam (Damaris eni masc ) • Trebu a þ i ie ca actori costume i sã aibe ºi mai ale ace scena s u onuþ) • F nde sã þin (Dragan) actor pe pãpuºile sã se miºte (I ndrada) • ã teatrul • Aduci m ulþi invit enã sei (A peste tot aþi, pui p Face pe sc ristul pie , duci su replicile o dat scena s t a e c lre u i ri κi spune re ( a • Alexandra ajutorul ) lc sa lu li ro e regizorilo ) • Prin oveste curi (M r care de spectiva p gie sau jo re a m in e d va face ( c l a F cid cã te onaju ioare Ciprian) atrul se Imitã pers dicã în pic • Se reali odian) • dã ºi îl ri reflectoa râ (R fãrã sã z l e ro u a c zã prin: a re, sunet ris pe l, publi ctori, e sonore îi este sc x) • Face e le c e (A n re u e c sp (Mititelu se Un actor ’) face ce i lex U.) • ãþ pe scenã
ºi me e l u b ºi r de at • Pro ã zi e t tul de ) nc n e a u e d M fel an m x • n o a o u s ) m lex pie te (R dela Este • E e (A ) s A ru O s e ( i ia • ov eat se tiþ ri scr þii .) t p e a U c L O e ( x u de pli car Ale rilor r lucr iesã e com te ( n o p t no ce O ap al ac es a u l) • t no l e e u r a ri au m i) glo ezent ie (R mai dre n g r e în (A rep O r usã ie þ • c p le E.) om eo ec p t s e zã zea ba
(A actor ânã un b nuþ) • Un nând în m þi e in g foaie (Dã a menilor ã o im spunã oa • Stã dup le ) a sã is n ã e rc a (D ea) • • Înce it (Andre ºã (Dani) nu au auz i ºi o pãpu e re i toatã a c e v nu le z nate de u re a in c m e p ri ri lucru rei) face lucru ului (And pe scenã rea public e c lã p Un actor e c sfa ºi an) • Sati l în acela ziua (Cipri spune rolu i îº ã n e r pe sc • Un acto ãlina) imeazã (M m ºi îl p tim
o foa ie
19
care entru ul p ã e iv • Cã m Mot ce teatr Ionuþ) ( ? la i u p o r t ne tea vãþ n
schis ar de
Motive pentru care ne place actorul
ã, Cã mã face sã râd (Ionuþ) • Cum joac la) cum se comportã, cât e de realist (Ade
la Sã în le i place da) • a r d pãpuºi n Mie îm A nd ( ostesc r â z p â ie r e þ s z a • Cã agin distre ultã im istina) r m C ( i i a t olului au m poveº pectac copiii s ã a C e r • a atru nt (Dani) • La te a) • Câ ) li a e e D e ( r t ºi esantã (And la sfâr i inter ceput a n î m t la â tru fie c teatru de tea ) • La iesa sã n p a d a c g Bo ce antã ( sã vinã îmi pla încep t amuz a d r n ã â p c a ult nu ne mai m • ce cel la p prian) i i C m î ele ( r le e j a person Raul) ricul ( e n u Înt
sã se • Spiritul de a juca (Carla) • Sã ºtie e amabil prefacã (Daniela) • Mie îmi place cã
A fi actor
Sã urci pe scen ã (Rodian) • Sã fii bun ºi sã ce te înþelegi cu ce ceea tot (Andreea) • Siguranþa cã face ilalþi participanþi (A le x) • Sã ai personal sã nu fie itate, sã îþi doreºti sã fii face bine (Letiþia) • Sã zâmbeascã ºi aplaudat, sã ºt ii ca rt e ºi sã nu uiþi replicile înfumurat (Catalina) (Alex U.) • Sã jo ci pe placul oamenilor (Cris tina) • Sã înve þi rolul ca pe poezie, sã faci gesturi potrivite piesei (Dãnuþ) • Sã intri în ro lul tãu (Andreea Re ) • Actor înseamnã sã fii cel mai import O gie an t (Seba) • int Sã-þi dai toatã Re silinþa, sã te va e de gia rpre dã ap t roape toþi oamenii ºi sã fii reg în ta ea mândru de asta (A nd co izor sea re d tru reea) • În seamnã sã fii re er m u p numit ºi sã ai (C erti l fa nã o ba ni l cu miliardele (Ale u a c n r x E.) • A fi acto rep rla) ei ( e co epli ri (A r în se am c C nã sã laºi viaþa pe aº etiþ • Re rist rectã i (R ndra rsonalã la o pa i i o rte ºi sã te g liniºteºti jucând ac vrea e (D izo na) ri (A dia da) uþi rolul (Bogda r n t • a • n) em orilo sã a mar înse Re lex U ) • • Un lucru mar g U f i e i (Raul) oa siun r cu lu ( s) • amn ie î .) • n lo Le m m ã s nse cu Ce Si t sta eni e (L s ari ã jo iþia) ncer ã aj amn i din nde r p e ca ã s uþi ac sa ão sã e c • sp l e ) îm m (B fac ei ta • R rol Niºt ã fiu acto rga ate n ã u e brã e le o l( oa , nu rii l iza le cã gda (Ale nta gie C re me a a î mi n x E þi t n ºtiu º nse al nþ ) • ip În .) • i sã amn ina) i car , da s en es r O v tru eam re î ezi ã sã • În p ca sea un ac nã o ntre de u m c to þi gi e n Sfaturile adultilor, f ri ºi irmã de sun prin ã o t la teatru îi r ara care epe în tre m mizerie t nje iþ Sã stãm în grup (Ionuþ) • Sã nu face p az rod ie ºi ) • Sã rada (And ã ( uc (Roxana) • Sã fim civilizaþi Cip e x) • (Ale ria vizionãm pânã la sfârºit povestea n) la) Sã urmãrim cã ne întreabã în clasã (Ade în • Mama îmi spune de obicei: «O sã stãm nu Sã • uþ) (Dãn » primul rând de data asta m þipãm, sã nu ne batem (Dani) • Sã tãce nu fac ca sã auzim (Alex E.) • Îmi spune sã prostii ne prevãzute (Ciprian)
da . . am facut si eu din astea cand eram mai mic
20
Credinþã, nu conventie! Trebuie sã recunosc cã deºi m-am strãduit mult sã-mi amintesc care a fost prima sau mãcar printre primele piese de teatru pe care le-am vãzut în copilãrie, n-am reuºit. Pur ºi simplu nu îmi amintesc! Ceea ce îmi amintesc însã, sunt senzaþii, imagini ale sãlii de teatru, agitaþia plecãrii de la ºcoalã cãtre teatru, bucuria cu care plecam, gãlãgia din sala de teatru pe care o fãceau toþi copiii, dar mai ales izbucnirea de aplauze în momentul în care se stingea lumina. Doar de atât era nevoie pentru a aplauda! Mi se pare un fenomen extraordinar ºi prezent la toþi copiii, indiferent de generaþie, un fenomen constant, pe care l-am regãsit ºi acum ca adult, când mi-am dus fetiþa la teatru, sau când am jucat într-o piesã pentru copii. ªi mã întreb: ce au în plus copiii faþã de adulþi, sau mai bine zis ce nu au pierdut copiii, încât au aceastã capacitate de a aplauda la începutul poveºtii ºi nu la sfârºitul ei? Lumea în care trãiesc copiii este o lume animatã, însufleþitã. Pãpuºa, cãþelul de pluº, maºinuþa, toate jucãriile care fac parte din universul copilului au suflet, de aceea orice dialog al copilului cu jucãria lui e viu. Povestea care se naºte între el ºi jucãria sa e realã. Copilul nu o percepe ca pe o convenþie, de aceea el nu are de trecut pragul dintre real ºi imaginar. Ele sunt unul în prelungirea celuilalt. De aceea, când vin la teatru, copiii sunt deja în poveste, iar aplauzele anticipeazã plãcerea ºi bucuria întâmplãrilor pe care le vor trãi. Copiii nu trebuie convinºi cã povestea e posibilã, ci trebuie sã li se rãspundã (ºi aici mã refer la actorii de pe scenã) cu aceeaºi credinþã!
Revistã a Teatrului Naþional Timiºoara Concepþie graficã: Antal Szilárd Fotograful revistei: Adrian Pîcliºan
atent
ISSN 1842 – 1709
La aceastã ediþie au contribuit: Éva Lábadi, Mihai Mãlaimare, Ion Lucian, Radu Dinulescu, Vioara Bara, Laura Czeisz, Dan Simion, Mihaela Murgu, Daniel Vighi, Alina Reus. Revistã realizatã de Ciprian Marinescu.
Tipar executat la GrafoABC SRL, Timiºoara
Alina Reus
Doina STOIÞA
Gerbardt CRÃCIUN
Mariana DOBOªAN
Daniela GENIG
Vasile GIURGEAN
Monica GRAND
Adrian IANCU
Ioan ILIA
Valentina IVÃNUªCÃ
Lucia MOISE
Elena NATALCENCO
Eugen OBRAD
Gheorghe PATAKI
Iosif PENTE
Din colectivul tehnic mai fac parte: Petru POPA
Ana PROJAN
Florian PUTERE
ªtefan CRASTA Traian ONEÞ Zoltán SZABÓ Vlad Voicu Bogdan Valentina COTINSCHI
Péter SZABÓ
Alin TOFAN
Iosif TOTH
t e h n i c
Marius CAZAN
c o l e c t i v u l
Liliana BARANYI
ISSN 1842 – 1709