atent#004

3

Mezozoic

Amicului nostru din

Avem, printre noi, dinozauri culturali vocali, aparþinând unei lumi din Mezozoicul ceauºist al festivalului Cântarea României. De mare ºi definitivã mediocritate. Intratabilã ºi nenegociabilã. Regizori care au de-a face cu arta-ca-îndrãznealã-ºi-experiment viu, aºa ca pãrintele Pafnutie cu asociaþiile de apãrare a drepturilor omului. Numai cã, aºa cum dumnealui regizorul mezozoic are dreptul sã ne facã cu ouã ºi cu oþet ºi sã ne bage de-a valma în lojele masonice, existã, în paralel ºi perfect legal, ºi dreptul nostru de a râde de proºti ºi de prostie. Tot aici, în lumea europeanã în care am intrat, existã dreptul omului de a replica cu formula interjecþionalã „marº, potaie!” cenzurii care castreazã arta cu bisturiul unor filipice de bãtrân extract fascisto-legionar.

Aºadar, dacã existã asemenea drept al vorbirii fasciste, normal e sã existe ºi dreptul celorlalþi, al duºmanilor iudeo-masoni, sã apere ºansa textului de a fi polisemic ºi al regizorului de a-l citi cum crede el de cuviinþã. Prin urmare, un text, fie el ºi marlowian, poate fi citit în

cheie sexualã. Cheie hetero ºi homosexualã sau – de ce nu? – transsexualã. Ne putem închipui cum profereazã mesianic virtuosul nostru domn mezozoic, apãrãtorul provincialismului artistic ºi estetic, ºi cum ne dã asigurãri cã, ehe!, pe vremea lu’ împuºcatu’ pentru asemenea spectacole imorale ne-ar fi luat imediat alde securistu’ ºef pe culturã: alde ãsta, cum îi zice, dracu’ sã-l ia, cã i-am uitat numele. În tot cazul, ne putem închipui cum vin seara acasã frânþi, amicul regizor mezozoic ºi securistul fost (poate actual, cine ºtie?) pe la culturã, dupã ce au uneltit ºi protestat împotriva nenorociþilor care ne fac oraºul, þara ºi teatrul de râs. Teatrul, domnilor, care este ceva grav, impotent ºi cu cravatã! Un ceva care nu ºtie sã râdã, care nu pricepe cum e cu sexul, un ceva definitiv pudibond, ruºinos, bãºinos.

Luptã grea poartã mezozoicul nostru supãrat pe lume; se luptã zi de varã pânã-n searã! În ce ne priveºte, din partea conducerii iudeomasonice, îi transmitem salutãri amicului nostru. A, sã nu uit, un pupic ºi de la prietenul Tereza, transsexualul! Na, cã i-am fãcut-o!

Daniel Vighi

4

Robert Patrick pionier în dramaturgia gay, cu peste 60 de piese publicate

„Teatrul a fost

a n u a e d t o t n i d în subsidiar un teatru gay”

5

„Sunt o Balanþã de 69 de ani, necãsãtorit, homosexual, scriitor. Trãiesc în Los Angeles doar pentru rãsãritul soarelui. Insist cu disperare blajinã asupra idealurilor pierdute ale revoluþiei din anii ’60. Lumea vesticã o vãd azi sub amprenta teoriilor lui Christopher Lasch („Cultura narcisismului”) ºi Alice Miller („Drama copilului înzestrat”). Nu sunt convins cã harababura în care se aflã þara noastrã pierdutã poate fi reparatã, însã vãd în acest eºec al civilizaþiei o ºansã fascinantã a scriitorului de a recunoaºte structura culturii ce se fãrâmiþeazã în jurul sãu. Mã consider un refugiat al apocalipsei, care se zbate sã menþinã aprins un mic foc de tabãrã al umorului, în întunericul fãrã speranþã.

Nu mã dedic vreunei cauze anume, ºi nici nu sunt nimerit a mã implica în a dumneavoastrã. Nu am gãsit încã un grup pe care l-aº susþine în luptele nesfârºite pentru statut ºi identitate ale aºa-ziselor tabere. Personal, merg pe principiul cã ,sunt sincer, orice s-ar întâmpla, însã mã împovãrez ºi cu gândul cã ar fi fost mai bine sã nu mã fi nãscut niciodatã.”

S-a nãscut pe 27 septembrie 1937, în Kilgore, Texas. Numele lui întreg este Robert Patrick O’Connor. Pãrinþii lui nu au avut servicii stabile, pânã dupã cel de-al II-lea Rãzboi Mondial, când tatãl sãu a obþinut o slujbã care sã-i ajute sã se stabileascã, pentru o vreme, în Grand Parire, Texas. Acasã, Robert Patrick suferea frecvent bãtãi pentru cã era efeminat ºi pentru cã îºi petrecea foarte mult timp citind. Luându-ºi soarta în braþe, a ajuns, pe rând, în Albuquerque, Santa Fe ºi Maine. În septembrie 1961 se afla în Greenwich Village, New York City, urmãrind un bãiat frumos intrând în Caffe Cino. Aceasta era o cafenea vizitatã de artiºti homosexuali, aflatã în proprietatea lui Joe Cino, un gay cu orientarea recunoscutã. Pe timp de zi, Robert Patrick lucra ca dactilograf în oraº, iar seara, era solicitat la Caffe Cino, pe post de fiecare datã variabil, când de portar, când de publicist, chiar de co-manager sau de... dramaturg. În noiembrie 1964, prima piesã scrisã de Patrick, The Haunted Host, a fost montatã în cafenea. Rolurile erau jucate chiar de autor ºi de William M. Hoffman, fiindcã actorii profesioniºti nu se încumetau sã joace în piese gay.

Robert Patrick a continuat sã lucreze la Caffe Cino pânã la închiderea cafenelei, în 1968, adicã la un an dupã sinuciderea proprietarului, Joe Cino. A devenit, apoi, dramaturgul rezident al Norman Hartman’s Old Reliable Tavern Theatre din East Village ºi, ocazional, al centrului de teatru experimental din oraº, La Mama. Dintre sutele de montãri teatrele pe care le-a avut în anii ’60 (300 – un record!) ºi ’70 - una, “Kennedy’s Children”, a fost prima piesã gay transmisã de BBC. A avut trei texte montate la Gay Sweatshop, din Londra – prima scenã gay din Marea Britanie. Ascensiunea sa a fost constantã, succesul fiind tradus prin premiile pe care le obþinea cucerind noi ºi noi spaþii, New York, Denver, Edinburgh. A apãrut, alãturi de celebrul Quentin Crisp, în filmul “Resident Alien”, în 1990. Alte filme în care a mai avut un rol: “O Is For Orgy: The Sequel” ºi “The OBoys: Porn, Parties, and Politics”. În 1991, Robert Patrick s-a stabilit la Los Angeles, pentru a lucra în televiziune. A contribuit la realizarea producþiilor TV “Ghost Story”, “High Tide” ºi “Robin’s Hoods”. În 1997 a obþinut premiul Robert Chesley Lifetime Award pentru dramaturgie gay. A fost publicat în cinci antologii. Scrie ºi poezie.

Cum e sã reinventezi aceeaºi temã gay, în fiecare nouã piesã?

Nu este „aceeaºi temã gay”! Doar pentru cã douã piese vorbesc despre oameni gay, nu le face sã fie asemãnãtoare. Oamenii gay sunt oameni, în primul rând. Se confruntã cu aceleaºi dureri ºi fericiri ca ºi heterosexualii – se poate sã aibã, în plus, unele particulare. Niciodatã nu-þi va veni sã întrebi un dramaturg straight, de pildã, „Cum e sã reinventezi aceeaºi temã hetero, în fiecare piesã?” – sunt convins de asta. E interesant sã scrii piese gay, pentru cã îþi oferã posibilitatea de a trata situaþii care nu au fost dezbãtute în 2.500 de ani de dramaturgie. Piese gay, în adevãratul sens al cuvântului, existã doar de vreo cincizeci de ani încoace. De-abia am început sã ne ocupãm serios de imensa cantitate de material gay care existã, de fiecare tip de poveste în parte.

Cu referire la teatrul gay, cum simþiþi evoluþia publicului în timp, altfel spus, pentru cine, la modul general, aþi scris piese în anii ’60 ºi pentru cine le scrieþi în prezent?

Când scriam cu Doric Wilson, Lanford Wilson, William M. Hoffman, Claris Nelson, Robert Heide, Andy Milligan, Haal Borske, Ruth Yorck ºi Jeffrey Weiss piese gay la Caffe Cino, în anii ’60, scriam pentru noi înºine, aducând la suprafaþã lucruri pe care am fost nevoiþi, pânã atunci, sã le þinem sub tãcere. Când piesele au început sã fie montate, am realizat cã ceea ce aveam noi de spus era semnificativ ºi pentru ceilalþi oameni – pentru oameni de diverse categorii! Îmi închipui cã majoritatea pieselor gay sunt vizionate de homosexuali, dar multe dintre ele gãsesc audienþã ºi în rândul heterosexualilor. Piesa mea, “Kennedy’s Children”, “As Is” a lui William M. Hoffman, “Fifth of July” a lui Lanford Wilson, “Torch Song Trilogy” ºi “La Cage aux Folles” ale lui Harvey Fierstein, “The Boys in the Band” de Mart Crowley, show-uri TV precum “Will and Grace” – acestea toate au fost ºi sunt vizionate de milioane de oameni, în lume.

Care e evoluþia dumneavoastrã personalã, ca dramaturg gay?

Scriu piese de tot felul, hetero- ºi homosexuale, drame ºi comedii. Am scris despre Michelangelo ºi Iuda, despre adulterul heterosexual ºi mariajul homosexual, despre influenþa nefastã a televiziunii ºi chinul provocat de SIDA. Nãzuinþa mea e doar sã scriu din ce în ce mai bine, indiferent de subiect.

De obicei, pornesc o piesã atunci când ceva mã nedumereºte ºi încerc sã înþeleg acel lucru punându-l pe foaie. Am funcþionat aºa dintotdeauna. M-am întrebat de ce un amic de-al meu era nefericit ºi am scris “The Haunted Host”, în 1964. Treizeci de ani mai târziu, m-am întrebat de ce un alt amic era nefericit ºi am scris “Hollywood at Sunset.”. Nu îmi propun niciodatã sã scriu o piesã gay sau straight, comedie sau dramã. Las povestea sã se deruleze de la sine, prin mine, care o aºez în paginã. ªi nu fac politicã în ceea ce scriu. Nu scriu despre homosexuali ca sã politizez, ci pentru cã poveºtile în sine stârnesc ceva în mine. Am fost surprins când am aflat cã piesele scrise de mine ºi de prietenii mei s-au dovedit cã au „impact politic”. Singurii dramaturgi pe care îi cunosc scriind din raþiuni politice sunt Doric Wilson, William M. Hoffman ºi Larry Kramer. Oricum, ºtiu cã atunci când descriu homosexualii ca fiind inteligenþi, drãgãstoºi, buni ºi implicaþi în marile probleme ale lumii, efectul pe care îl creez este deopotrivã dramatic ºi politic.

Cum definiþi dumneavoastrã teatrul gay?

Teatrul gay înseamnã piese despre homosexuali vãzuþi ca oameni, nu doar ca “monºtri ce distrug vieþile heterosexualilor”.

„Life? No, I prefer Art”

Nu îi place prea mult viaþa. Preferã arta. E interesat sã discute despre ea. Artiºtii sãi preferaþi sunt Platon, Bach, Shakespeare, Michelangelo, Shaw, D.W. Griffith, Noel Coward, Vermeer, S.J. Perelman, Cole Porter, Euripide, Auden, Jean Kerr, Federico Fellini, Dorothy Parker, Chekov, Marilyn Monroe, Vladimir Nabokov, Walt Disney, Brâncuºi, Wilde, Pollock, Tennesse Williams, Hitchcock, Dali, Ayn Rand, Alfred Bester, Gwen Verdon & Bob Fosse, Gore Vidal, Picasso, Emily Dickinson, Barbra Streisand, Edna St. Vincent Millay, Georgia O’Keeffe, Christopher Fry, Doric Wilson, Lanford Wilson, Billy Wilder, Johnny Mathis, Tchelitchew, Mary Renault, Eartha Kitt, Paul Cadmus, A.E. Housman, Al Capp, Sappho, Catullus ºi Billie Holiday.

Este teatrul gay posibil în orice parte a lumii?

Cu toþii ºtim cã majoritatea bãrbaþilor, în teatrele din lume, sunt homosexuali, din Atena veche încoace. Aºa cã teatrul a fost dintotdeauna, în subsidiar, un teatru gay. Ce e necesar pentru a face teatrul gay posibil este ca dramaturgii sã înceteze sã mai transforme unul din personajele unui love-story într-o femeie. În România, încã întâlneºti heterosexuali ºocaþi de câte un spectacol cu temã gay. Rãsturnând moneda, într-un teatru cu orientare homosexualã, ce poate ºoca un public care este preponderent gay?

Ce ºocheazã întotdeauna publicul gay sunt piesele în care homosexualii sunt trataþi ca oameni, nu ca o problemã. Când am produs piesa “Michelangelo’s Models”, despre amorurile masculine ale artistului, în 1981, mai mulþi homosexuali mi-au cerut sã le demonstrez cã Michelangelo era gay. Mi s-a pãrut hilar.

La ce preferaþi sã racordaþi un subiect gay – la o comedie sau la o dramã?

Pentru mine, comedia ºi drama sunt atât de asemãnãtoare, încât mi-e greu sã le diferenþiez.

Ambele se bazeazã pe ironie pentru a crea efectul dramatic. Ironia în Hamlet e cã Hamlet nu e sigur dacã fantoma e realmente tatãl sãu care îi cere sã-l rãzbune sau un diavol instigându-l la crimã, el fiind un potrivnic lipsit de autoritate. Ironia e cã el a cãutat dezlegare de orice autoritate ºi acum e nevoit sã facã faþã incertitudinii. Aceeaºi ironie afecteazã ºi personajele din comedia “Cabaret”. Sally a vrut libertatea totalã, iar când a obþinut-o, i-a fost greu s-o gestioneze. Aºa cã atunci când am scris “T-shirts”, o piesã populatã de trei personaje masculine la 50, 30 ºi 20 de ani, am jonglat cu ironia cã atunci când bãrbaþii au hainele pe ei, cel de 50 de ani e cel care dominã, pe când dacã îi dezbrac, raportul se rãstoarnã în favoarea celui tânãr. Sigur, e uºor sã observi cum aceasta ar putea fi o poveste tragicã.

Dramele mele au comedie în ele, comediile mele conþin tragedii, precum piesele lui Euripide sau ale lui Shakespeare.

Îndrãznesc sã vã întreb: vã spune teatrul românesc ceva, în momentul de faþã?

Recunosc cã nu ºtiu nimic despre teatrul din România.

John Fischer,

8

directorul artistic al celui mai vechi teatru gay profesionist din lume: Trei capitale, în Europa, ar putea face faþã unui „Rhino” Niciodatã, spune Fischer, n-a fost ponegrit teatrul pentru cã e gay. Motivul? San Francisco e un oraº tolerant. „Se poate ca altor teatre sã nu le plãcem, pentru cã trãim de mult ºi nu jucãm dupã reguli. ªi, în plus, avem un public care ne iubeºte”. Dacã Rhinoceros ar fi fost creat în Europa, ar fi cucerit cu siguranþã – e convins Fischer -„pentru cã ceea ce facem noi e <foarte Brecht>, <foarte Liviu Ciulei>, <foarte Pina Bausch>, <foarte Ariana Mnouchkine>”. ªi i-ar fi stat, cel mai bine, la Paris, Budapesta, sau Sofia.

e ”, i t o h n c re m B e c d a l Ce f e Berto iulei”…

C rt a u o i f v „ Li e t r „foa

9 Rhinoceros, cel mai vechi teatru gay cã cea mai mare parte din mass-media refuzã profesionist din lume, a fost fondat în august sã le dezbatã: mariajul între homosexuali, 1977 în San Francisco, de cãtre Allan B. Estes. transsexualitatea, prejudecata sexualã la locul Prima piesã, “The West Street” de Doric Wilson, de muncã, recunoaºterea homosexualului ca a fost montatã într-un bar, The Black and Blue. posesor de vot, homosexualitatea în mediile Producþia a avut un succes atât de mare, încât a militare”. Regretatul Estes a fost cel care a botezat impulsionat staff-ul sã gãseascã teatrului primul teatrul Rhinoceros. Asocierea instituþiei cu numele sediu, în clãdirea Goodman de pe Geary Blvd. Pânã animalului a avut, la vremea sa, aceeaºi justificare în 1984, la Rhinoceros au fost montaþi dramaturgi în care Fischer crede ºi în prezent: „Rinocerul este importanþi ai cercului teatral gay, Doric Wilson, un animal faimos pentru blândeþea pe care o are Robert Patrick, Lanford Wilson, Terrence McNally pânã nu îl provoci. Asta e povestea homosexualilor: ºi Harvey Fierstein (consideraþi newyork-ezi), sau sunt prietenoºi, buni, blânzi, iubitori, pânã nu-i ataci C.D. Arnold, Robert Chesley, Cal Youmans, Philip – pentru cã atunci, pãzea!”

Real ºi Dan Curzon (San Francisco), ori lesbienele Teatrul gay are, ºi el, prejudecata sa Pat Bond, Jane Chambers, Adele Prandini. Perioada Publicul „Rhino”: gay, lesbiene, oameni de de dezvoltare a teatrului a dus la „aºezarea” lui în culoare, heterosexuali, transsexuali, bisexuali, chiar prezenta locaþie, în clãdirea istoricã Redstone din ºi copii sau tineri adulþi. Într-un cuvânt, divers. „Doar Mission District. În 1984, Teatrul Rhinoceros a fost cu un astfel de sprijin, variat, marcat de douã întâmplãri, moartea lui Estes de suntem în stare sã producem teatru SIDA ºi premiera piesei “The AIDS Show: Artists gay”. Acest sprijin se identificã în Involved with Death and Survival”, semnatã de interesul pe care-l aratã publicul nu mai puþin de 20 de autori-artiºti. Regizat de faþã de fenomenul – grijã – întâi de Leland Moss ºi Doug Holsclaw, spectacolul a fost toate teatral! „Nu politizãm doar, primul din Statele Unite care a dezbãtut tema SIDA ci suntem interesanþi. Oamenii în teatru ºi a adus celebritate instituþiei-mamã. El sunt fascinaþi. Alegem artiºti care însuºi a devenit subiect de documentar, în 1987, ºi sunt ambiþioºi, motivaþi ºi au ceva o mizã aducãtoare de premii, în festivaluri. În anii de spus. Nu ne agãþãm de vedete, care au urmat decesului lui Estes, la conducerea dar nici de regizori care trãiesc în teatrului s-au succedat Kristine Gannon, Adele trecut. Artiºtii care lucreazã la noi Prandini, Doug Holsclaw. Cel de pe urmã a sunt independenþi ºi curajoºi. Ei au negociat un contract cu Actor’s Equity Association, mesaje proprii ºi nimic nu-i opreºte transformând Rhinoceros în primul teatru gay care sã le aducã în scenã. ªi nu ne întrebãm actorii ce fac în a cooptat actori profesioniºti sub angajament pentru vieþile lor private. Ei sunt actori. Dacã nu sunt în stare câte o stagiune. Din 2002, actualul director artistic sã joace gay, atunci nu-ºi cunosc meseria. Noi nu John Fisher a sãltat calitatea spectacolelor teatrului, angajãm actori slabi. E singura noastrã prejudecatã.” propunând texte scrise de Terry Baum, Thomas Mann, Marga Gomez, Erika Lopez, Jaeson Post, G. B. Publicul trebuie distrat inteligent!

Shaw, Martin Sherman, Nicky Silver sau Tennessee Cât de departe merg regizorii în spectacolele lor, Williams. În prezentul an 29 de când existã, Teatrul depinde de spectacol. „Am folosit ºi nuditate, ori sex Rhinoceros pãstreazã intenþia fondatorului ei, de a simulat pe scenã, dar când e prea mult, plictiseºte. expune, explora ºi îmbogãþi aspectele comune, ca Existã ºi imoralitate, obscenitate, interacþiune cu ºi cele speciale, ale comunitãþii gay. publicul. Unui regizor îi este permis sã facã ce Teatrul homosexual este un concept în evoluþie. doreºte în spectacolul sãu, atât timp cât serveºte O spune, apãsat, John Fischer. „De fiecare datã ideii de distrare inteligentã a publicului. Nu suntem când bãrbaþii gay sau lesbienele au câºtigat acceptare, pudici ºi ne ferim sã producem ceva comod, stupid, într-o parte, au întâlnit opresiuni, în altã parte”. Nu e sau pur ºi simplu plictisitor. Spectacolele noastre totuna în lumea aceasta sã fii „out” sau sã fii „proud”, înþeleg mai mult din ce este acceptabil pe o scenã. mai formuleazã el. Cu alte cuvinte, nu e acelaºi lucru Suntem îndrãzneþi, nebuni ºi nu validãm ideea unei sã-þi asumi homosexualitatea în faþa ta ºi a oamenilor ºi lumi sigure. Dacã oamenii vor sã vorbeascã despre sã fii, automat, ºi capabil sã fii mândru de asta. „Cerem ºtiri, le dãm politicã; dacã vor sã vorbeascã despre integrare în toate structurile vieþii personale ºi sociale. sex, le oferim politica sexului; dacã vor sã vorbeascã Unele teme sunt lansate de noi, ca teatru gay, pentru despre relaþii, le arãtãm pãrþile urâte ale lor.”

2 0 0 6 - 2 0 0 7 S T A G I U N E A

programul lunii

ianuarie

Duminicã, 14 ian., ora 19

PREMIERÃ - edward dupã Christopher Marlowe.

Un spectacol de Szabó K. István. Scenografia Kiss Borbála.

Miºcarea scenicã András Loránt. Muzica Dan Simion.

Videoproiecþii Lucian Moga. Cu: Ion Rizea, Doru Iosif, Alina Reus, Sabina Bijan, Cãtãlin Ursu, Alecu Reus, Victor Manovici, Eugen Moþãþeanu, Valentin Ivanciuc, Traian Buzoianu, Cristian Szekeres, Benone Viziteu, Romeo Ioan, Colin Buzoianu, Ioan Strugaru, Mircea-Ionuþ Pandele. Orchestra: Carmen Vicar (vioarã), Iuliana Birta (violã), Andreea Jurca (violoncel), Victor Stan (contrabas)

Joi, 18 ian., ora 19

T E A T R U L

N A Þ I O N A L

T I M I ª O A R A

edward

dupã Christopher Marlowe.

Un spectacol de Szabó K. István.

Vineri, 19 ian., ora 11

MU°CHETARII MÃGÃRIEI SALE

de Ion Lucian ºi Virgil Puicea, un spectacol de Mihaela Murgu; cu: Doru Iosif, Mihaela Murgu, Benone Viziteu, Mirela Puia Cristian Szekeres, Cãtãlin Ursu, Ana-Maria Cojocaru, Cristina Irºai

Vineri, 20 ian., ora 19

AUTOBAHN

de Neil LaBute.

Un spectacol de Radu Apostol. Scenografia: Alina Herescu.

Cu: Irene Flamann Catalina, Ana-Maria Pandele, Cristian Szekeres, Eugen Jebeleanu, Sabina Bijan, Victor Manovici, Ion Rizea, Cãtãlin Ursu, Traian Buzoianu (spectacol nominalizat la categoria „cel mai bun spectacol” la Festivalul Internaþional al Teatrelor de Studio, Piteºti)

Sâmbãtã, 27 ian., ora 18

IMAGINE SHOW

un spectacol de Horea Criºovan ºi Ion Rizea.

Holul cu coloane al Teatrului Naþional

Biletele se gãsesc la Agenþia Teatrului Naþional: str. Mãrãºeºti nr. 2, tel. 0256 201 117 Orar marþi – duminicã: 10-13, 17-19 Informaþii ºi rezervãri la Compartimentul marketing: tel. 499 908 Persoanã de contact: Nicoleta Vlase, 0741 013 190

Regizorul spectacolului

edward dupã Christopher Marlowe

Szabó K. István “Cred în spectacolul care-ºi selecteazã publicul” Teatrul

“Tomcsa

Sándor”

din

Odorheiul Secuiesc l-a avut cinci ani la cârmã. În prezent singurul regizor angajat al Teatrului Maghiar de Stat timiºorean “Csiky Gergely”, a captat atenþia

publicului

criticilor

prin

ºi

observaþiile

spectacolele,

doar

câteva enumerate aici, din cele peste 30, “Gara Anna Karenina”, “Nunta”, “Don Juan”, “Copii teribili”, “Madame

de

Sade”,

“Nãpasta”,

“Mama Lolita”, “Din viaþa râmelor”, “Ispita”, “Povestirile din Canterburry”, “Cameristele”, “Casa de pe Graniþã”.

Solicitat în fiecare an de Euro Theater Central,

din

Bonn,

Germania,

precum ºi de alte scene din România ºi Ungaria, Szabó K. István e, la Teatrul Naþional Timiºoara, autorul spectacolului “edward”, o adaptare dupã clasica piesã “Edward al II-lea” a lui Christopher Marlowe.

12

13 O adaptare dupã un clasic þi se pare mai degrabã un risc sau o necesitate pentru publicul de azi?

Orice act artistic asumat presupune ºi riscul de a fi receptat într-un fel sau altul. Dacã luãm cazul unui material clasic, riscul reprezentãrii se rezumã mai mult la acei puþini cunoscãtori, analiºti de breaslã, care-i vor pune spectacolului «diagnosticul», dupã ce l-au trecut printr-o serie de teste (comparative, de rezistenþã), aºezându-l mai apoi într-un salon sau altul, în marele sanatoriu al memoriei artei. Publicul este un participant mai simplu, el nu-ºi va pune problema adaptãrii sau a necesitãþii reprezentaþiei unei opere dramatice într-o variantã muzeisticã, ci va opta pentru EMOÞIE. Astfel, calitatea unui spectacol, în directa relaþie cu publicul, nu se apreciazã în termenii teatrologiei.

Prezenþa clasicilor pe scenã este o necesitate, adaptarea unei teme, sau a materialului literar devenit clasic, este o opþiune a fiecãrui autor de spectacol, în funcþie de “grafologia” semnãturii sale.

Faptul cã ai tãiat mult din text înseamnã cã þi-ai asumat crearea unui spectacol de imagine?

Comenteazã-mi, te rog, traseul de la intenþie la construcþia aºa cum o vezi, în acest moment, finitã.

Faptul cã am redus substanþial partitura verbalã a unui spectacol bazat pe textul lui Marlowe, nu înseamnã o accentuare – în sensul compensaþiei - a planului imagistic. Am construit un spectacol fizic, în primul rând, cu accente vizuale puternice, pornind de la situaþii conturate la nivelul conflictului, pentru a susþine firul epic. Cãutãrile mele în materie de expresie teatralã se regãsesc, din ce în ce mai mult, în muzicã. Astfel, construcþia spectacolului imitã, într-un fel, partitura muzicalã. Pãrþi componente ale acestei partituri sunt deopotrivã gestul, verbul ºi emoþia. Spectacolul este imagine, în primul rând, apoi ritm ºi sunet. Contactul cu receptorul-spectator îi va conferi sens.

Textul în sine te lasã ca regizor sã mergi pânã unde vrei, cu atât mai mult cu cât îþi faci propria ta adaptare pe scriiturã; poþi fi extrem de

îndrãzneþ, sau mai mult decât „cuminte” ºi sã rãmâi în planul istoric pur ºi simplu. Care sunt graniþele între care ai simþit nevoia sã pãstrezi spectacolul?

Nu-mi amintesc sã mã fi aplecat vreodatã asupra unui text dramatic cu intenþia de a o “monta” - în sensul traducerii textului în limbaj scenic. Pentru început, caut conþinutul unui spectacol în mine; dacã tema spectacolului pe care urmeazã sã-l fac nu devine o problemã personalã, nu mã voi apuca de realizarea lui.

De îndatã ce s-a personalizat aceastã problemã, textul dramatic devine pretext pentru demersul meu artistic, iar transformãrile urmeazã traseul gândului regizoral. Dacã trebuie sã definim graniþele acestui spectacol, dat fiind caracterul personajului principal, Edward, ºi fragilitatea toleranþei sociale vis-à-vis de homosexualitate, am încercat sã pãstrez spectacolul în limitele ÎNÞELEGERII, lãsând deoparte manifestul, militantismul feroce, deoarece nu cred în reuºita “umanizãrii” - dacã acest demers este forþat, mã dezgustã în egalã mãsurã cu intoleranþa. „edward” înseamnã ºi infatuare, gelozie, violenþã, homosexualitate etc. Cum le-ai dozat, pe care dintre ele ai “pedalat” mai mult?

Povestea ”nefericitului rege Edward” este foarte ofertantã. Îþi deschide perspective istorice, sociale, umane. Mã fascineazã o STARE, dincolo de acþiunile definite. Caut expresia inevitabilului, fãrã a-i impune desfãºurãtorul istoric. Omul ºi umbra sa - iatã o convieþuire care mã incitã; acest duel cu propriile-i fantome ce se acutizeazã pe întreg parcursul spectacolului, evoluând de la patima carnalã, la esteticã, curmând apoi suflul poemului prin violenþã ºi sfârºind prin sublimare.

Dilema omului nepotrivit la locul nepotrivit, din moment ce nu-ºi gãseºte posibilitãþi de împãcare a sufletului aventurier cu statornicia, se va rezolva inevitabil prin anihilare.

Unde, în spectacol, îþi simþi curajul cel mai mare – în raport cu publicul, cu societatea, poate chiar cu actul artistic?

Nu este un act de mare curaj sã furi ochii lumii;

14

îþi vei gãsi susþinãtori oricând. Nu este act de curaj nici gâlceava cu societatea; aceasta i se impune oricãrui artist. Curajul de a te mãsura cu propriile-þi aspiraþii îþi poate oferi ºansa autoevaluãrii. Restul þine de circumstanþe.

Cât de mult îþi susþin muzica ºi miºcarea spectacolul?

Dincolo de prezenþa ACTORULUI, ca “purtãtor de suflet”, spectacolul are un limbaj fizic propriu, prin aportul colegului meu, András Loránt, un partener de creaþie cu care, în urma unor proiecte realizate împreunã, mã «citesc» destul de bine.

Muzica lui Dan Simion vine, de asemenea, în sprijinul ºi nuanþarea partiturii spectacolului.

Totodatã, arhitectura scenograficã, construitã de Kiss Borbála, respectiv efectele video ºi light design, prin colaborarea cu Lucian Moga - toate sunt parte componentã a acestui spectacol, care sper sã se defineascã prin rafinament ºi forþã artisticã.

Ce crezi cã spune despre tine, ca regizor, ca artist, dacã unul sau mai mulþi spectatori pleacã din salã, la „edward”? Pe de altã parte, ce crezi ca înseamnã spectacolul tãu, dacã nimeni nu pãrãseºte sala?

Cred în spectacolul de teatru care-ºi selecteazã publicul. Nu suntem cu toþii la fel, nu rãspundem la aceiaºi stimuli, nu avem o pregãtire intelectualã egalã, nu vãd de ce am participa cu acelaºi aplomb la un act artistic. Plecarea spectatorului din sala de spectacole se întâmplã din douã motive: ori cã nu se-ntâmplã nimic pe scenã, ori cã se-ntâmplã ceva care îl incomodeazã. Prefer plecarea publicului de la spectacol din cel de-al doilea motiv. Mi-ar plãcea ca spectacolele mele sã provoace neliniºte, ºi nu relaxare.

Eºti un regizor care creeazã aºteptãri. În ce mãsurã þi se întâmplã sã faci spectacole ºi sub influenþa gândului cã publicul, criticii, sunt cu ochii pe tine?

Mã bucur sã aud acest lucru. Sper sã mã ridic la nivelul aºteptãrilor. Cât despre gândul la aºteptãrile altora, prefer sã mã concentrez asupra propriilor demoni, în strãdania de a nu mã minþi pe scenã.

Chestionar Proust/Pivot. Adaptare Principala mea trãsãturã

Mama-mi laudã frumuseþea, iubita - fidelitatea, prietenii - inteligenþa; eu, neavând timp sã-mi analizez trãsãturile, mã mulþumesc sã-i cred Calitatea pe care doresc sã o întâlnesc la un bãrbat / o femeie Rãbdarea Ce preþuiesc cel mai mult la prietenii mei Frumuseþea, fidelitatea, inteligenþa …

Ce se-aseamãnã, se-adunã Principalul meu defect Mã voi gândi la asta Fericirea pe care mi-o visez Opt ore de somn, fãrã vise Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire Starea de inerþie Locul unde aº vrea sã trãiesc Acasã (fãrã chirie ºi fãrã rate) Culoarea mea preferatã A fost roºul purpuriu (ºtiu cã e demodatã); pânã la noi opþiuni, prefer sã nu port cravatã Floarea care-mi place Florile de câmp Pasãrea mea preferatã Cea migratoare, cã sfideazã viza Eroii mei preferaþi din viaþa realã Groparii Ce urãsc cel mai mult Prostia Calitatea pe care aº vrea s-o am din naºtere O AM - ce rost are?! - din moment ce nu mi-am însuºit metoda de o a folosi Altã profesie pe care aº practica-o Magaziner Profesia pe care n-aº practica-o nici în ruptul capului Dactilograf Sunetul care îmi place cel mai mult Greierul, pe timp de iarnã Sunetul/zgomotul care îmi displace Comentariile furnicii Greºelile ce-mi inspirã cea mai mare revoltã Greºelile altora Deviza mea Pentru a afla ce e dincolo, trebuie sã treci pragul Expresia favoritã “De la capãt!” (expresie des utilizatã în timpul repetiþiilor) Cuvântul pe care-l detest cel mai tare Suficient

15

16

„Mã p homosexu se blesteamã orient

plictisesc ualii care ã pentru tarea lor”

17

Directorul artistic

Brian Merriman Festivalul Internaþional de Teatru Gay din Dublin Brian Merriman este unul dintre cei mai cunoscuþi producãtori ºi regizori de teatru din Irlanda, cu peste 300 de producþii realizate în Irlanda ºi Marea Britanie. El a înfiinþat Festivalul Internaþional de Teatru Gay din Dublin, în 2004, pentru a aniversa 150 de ani de la naºterea lui Oscar Wilde.

Cum faceþi selecþia spectacolelor prezentate în festival?

Ne dorim sã prezentãm lucrãri care au un personaj, o temã sau o relevanþã gay. Pot fi texte care dezbat masculinitatea, feminitatea ºi identitatea sexualã. Festivalul este deschis celor care, indiferent de orientare, sprijinã ideile noastre.

Cãutãm sã diversificãm foarte mult programul fiecãrei ediþii, sã explorãm conceptul de „teatru gay” ºi sã contribuim la înþelegerea vieþii ºi iubirii homosexuale. Festivalul vrea, de asemenea, sã formeze publicul teatrelor gay. În festival, aþi avut ocazia de a urmãri diverse stiluri. Aþi observat predilecþii anume ale regizorilor în raport cu montãrile lor?

Va trebui sã generalizez ca sã rãspund întrebãrii dumneavoastrã, deºi prefer sã vãd omul mai degrabã ca individualitate, decât prin prisma segmentului cãruia îi aparþine… dar asta e! Din start daþi-mi voie sã clarific cã regizorii nu sunt selectaþi pentru faptul cã sunt sau nu sunt gay. Ca sã vã rãspund, observ o mai mare deschidere a femeilor heterosexuale de a aborda probleme gay, decât a bãrbaþilor heterosexuali, fie cã e vorba de actori sau regizori.

Ele sunt mult mai dispuse sã înþeleagã latura emoþionalã a unui personaj gay, fãrã sã-ºi axeze

18 interesul doar pe aspectul sexual. Pe de altã într-o „chestie gay”, pentru cã tema însãºi parte, artiºtii gay recunoscuþi, care se simt este deschis declaratã – evident, pe de altã bine cu sexualitatea lor, tind sã fie mai puþin parte, fãcând acest anunþ, vei ºi pierde atenþi ºi mai puþin reþinuþi în montãrile lor. Alþi public, fiindcã încã mai existã crisparea regizori merg doar pe ideea ºocului pe care heterosexualului de a merge la o piesã gay. homosexualul îl produce la asumarea sa interioarã Vom munci mult ca sã schimbãm acest lucru, în ºi publicã, sau prezintã confruntarea personajului timp. Odatã ce vom crea atmosfera potrivitã în cu o societate refractarã, ori pur ºi simplu abuzeazã festival ºi vom fi deschiºi ºi confortabili în raport de public pentru propria lor terapie. Consider cu tema prezentatã, ne vom elibera de inhibiþii ºi acest tip de „teatru terapeutic” de puþin folos sau vom reuºi sã vedem, dincolo de homosexualitate, merit. Pe scenã, bãrbaþii „heterosexuali” se aratã piesa în sine ºi jocul actorilor. Interesant este atunci mai curajoºi sã sãrute alþi bãrbaþi sau sã simuleze când aceste spectacole – sunt câteva exemple un contact sexual gay, decât sã facã acelaºi lucru – ajung sã fie ceva obiºnuit; am luat parte la ele cu o femeie care le displace. Actorii gay nu sunt ºi am gãsit o diferenþã majorã privind intensitatea aplaudaþi pentru cã sãrutã un bãrbat sau o femeie reacþiilor ºi amuzamentul publicului, dar ºi care le-a displãcut, indiferent de situaþie. Festivalul capacitatea oamenilor de a evalua complexitatea încurajeazã artiºtii sã sustragã din texte ºi personaje personajelor ºi a situaþiilor, mai profunde decât Individul, nu grupul de care se zice cã ar aparþine. simpla temã a homosexualitãþii. Se întâmplã prea Eu însumi sper sã întâlnesc tratarea hetero a unei des ca acest subiect sã fie perceput drept miezul teme gay sau jocul hetero al actorului într-o piesã poveºtii, atunci când o piesã a homosexualilor este gay – acestea vor fi posibile pe mãsurã ce facem vizionatã într-un teatru de heterosexuali, pe când tot mai vizibile traiul, dragostea ºi cultura gay. E în cadrul ei ,,natural”, ideea este cu totul alta. De imperativ sã vedem dincolo de înþelesul pur fizic asemenea, am discutat cu actori ºi directori care al orientãrii noastre sexuale, pentru a stabili esenþa au aceeaºi problemã privind gradul de percepþie fiinþei umane. de cãtre publicul festivalului, în comparaþie cu Faþã de care specie dramaticã se simte publicul cel heterosexual. Subliniez faptul cã avem mulþi mai atras: comedia gay sau drama gay? spectatori heterosexuali – este unul din scopurile E importantã diversitatea. Mã plictisesc piesele majore ale festivalului. Dar sã prezici, atenuând despre frustrãrile homosexualilor care îºi blesteamã orice ar putea fi un „element de ºoc” pentru ei, sã vieþile nenorocite pentru orientarea lor sexualã. Am anunþi în fiecare searã tema homosexualitãþii... mai suficient de multã încredere în repertoriu, cât sã bine sã li se atragã atenþia asupra caracterizãrilor ºi nu mã tem de a prezenta spectacole absurde, care a complexitãþii fiecãrei situaþii, fãrã sã pândeascã includ ºi umorul specific existenþei homosexuale. scena ,,dezvãluirii’’ sau cea în care se sãrutã Acesta este mai accentuat în astfel de piese. E personaje de acelaºi sex. Încurajãm oamenii sã se esenþial sã ai o mixturã. Comediile gay fac sãli pline, debaraseze de inhibiþiile ,,corectitudinii” înguste pe dar pune trupul atrãgãtor al unui tânãr gay pe afiºul care tind sã le ia cu ei în sala de teatru. Se poate unei drame ºi vei obþine acelaºi efect. E deosebit râde de condiþia homosexualilor, fãrã a jigni pe de important sã mã asigur cã sunt explorate absolut cineva. Noi arãtãm, cu încredere ºi siguranþã, cã toate aspectele culturii noastre, în programele pe în cadrul festivalului li se acordã dramaturgului, care le propunem. Cred cã festivalul nostru ar fi grav directorului ºi actorului posibilitatea de a fi auziþi afectat dacã am aduce numai spectacole elitiste, întrutotul, precum artiºtii teatrelor ,,normale”. care trateazã aspecte defectuoase sau mai puþin Ce credeþi despre piesele clasice care abordeazã, atrãgãtoare ale existenþei gay. Caut întotdeauna printre altele, homosexualitatea, în montãri cu lucrãri cu merit artistic ºi educaþional ºi mã angajez viziuni moderne? sã le prezint în dauna oricãrui impact negativ, Faptul cã sunt clasice spune foarte multe financiar vorbind, asupra festivalului. despre meritul lor. Multe spectacole moderne sunt Ce diferenþiazã o montare gay pe o scenã inspirate dupã texte clasice (nu e asta oare ideea obiºnuitã, de una pe o scenã gay? clasicului?) ºi unele evidenþiazã, într-adevãr, sub E un fenomen interesant pe care l-am observat ºi o nouã perspectivã, un anumit aspect din piesã recunosc cã existã diferenþe. Am studiat cu interes – însã rareori se întâmplã ca asta sã aibã puterea reacþiile publicului ºi ale actorilor, în festival. În de a susþine întreg spectacolul. Aceste producþii primul rând, acolo scapi de gândul cã eºti implicat au ºi tendinþa de a se vinde pe seama bunului

renume al piesei clasice, iar asta poate dãuna spectatorilor care, în loc sã se întâlneascã cu un text clasic, se întâlnesc cu un original prelucrat.

Are teatrul gay tendinþa de a fi mai mult social decât artistic?

Cred cã teatrul este mai degrabã politic. Cu atât mai mult teatrul gay. A venit, cu siguranþã, vremea sã ne scuturãm de mentalitatea de ghetou. Zidurile coboarã ºi e esenþial sã folosim orice spaþiu liber pentru a ne exprima ºi pentru a ne face auziþi. Iar ca sã fim auziþi, trebuie sã avem ceva valid de spus, care sã contribuie la viaþa artisticã ºi care sã producã o infuzie asupra sistemului valoric, civilizat, al oricãrei societãþi democratice. Am remarcat cã o piesã de-a lui Oscar Wilde a þinut sala plinã o varã întreagã la Teatrul Naþional din Irlanda – fãrã ca vreodatã sã fie catalogatã drept piesã gay. Cu toate acestea, jucatã în afara graniþei, naþionalismul lui Wilde a fost trâmbiþat. Wilde ºi alþii sunt la fel de irlandezi cât sunt de gay ºi invers. Însuºiri rar atribuite unui dramaturg în sens pozitiv, sunt, ca în piesele lui Wilde, deseori ingredientele decisive ale unei opere de impact.

Care-i impactul teatrului gay asupra societãþii, a publicului?

Interesant e cum îi asiguri recunoaºterea ºi dacã se poate identifica o adevãratã culturã gay în munca acestor artiºti. E trist sã descoperi câte organizaþii care se aratã preocupate de „diversitatea culturalã” ignorã zona în care noi ne specializãm. Ei ignorã noþiunea de teatru gay, dar aplaudã ideea de „irish culture” sau „black culture”, de exemplu. Numai dezvoltarea continuã a muncii noastre poate duce la schimbarea felului în care suntem priviþi.

Ce diferenþiazã scena gay de cea obiºnuitã?

Cea de-a doua n-a fost niciodatã incriminatã aºa cum este a noastrã. Existã un enorm bagaj cultural, social, religios, economic ºi etic al existenþei gay.

Multe sunt stoic apãrate de avocaþii drepturilor homosexualilor, dar va fi necesarã mai mult decât o schimbare a legii pentru a recupera veacurile de discriminãri care au atacat respectul de sine al fiinþei umane ºi dictonul primordial al iubirii sincere ºi libere.

Ce anume trebuie schimbat, în mentalitatea umanã?

Câtã vreme pãrerea predominantã, în toate societãþile, e cã trebuie sã apelezi la BUNÃVOINÞA oamenilor pentru recunoaºterea unor drepturi, în loc ca aceiaºi oameni sã se simtã RESPONSABILI sã asigure egalitatea umanã, atunci schimbarea este

19

esenþialã. Drepturile omului nu sunt un lucru pe care un grup îl dã altui grup, ci este ceea ce un grup recunoaºte cã existã deja într-un alt grup. Nici o fiinþã umanã nu trebuie sã fie toleratã! Toþi oamenii trebuie sã fie respectaþi ºi sã respecte la rândul lor – acesta e adevãratul test al societãþilor democratice, pe care cele mai multe dintre ele nu îl trec.

Este capabil teatrul sã schimbe mentalitãþi?

Sau altfel spus… poate teatrul sã schimbe lumea?

Nu, nu cred, dar a fost un catalizator al schimbãrilor inclusiv politice din Irlanda secolului trecut. Asta mã face sã SPER cel puþin cã, deºi teatrele de azi duc lipsã de public, potenþialul teatrului, în sine, de a influenþa gândirea, scrisul, performance-ul ºi expresia, rãmâne intact. E îndoielnic impactul pe care îl mai poate avea într-o erã multimedia, în care majoritatea mijloacelor de comunicare sunt controlate de oameni care-ºi protejeazã propriile interese. Sunt, în esenþã, un om optimist. Atât timp cât existã în teatru potenþial pentru schimbare, el trebuie exploatat. Eu ºi mulþi dintre colegii mei din festival vom continua sã ne aducem contribuþia. ªi dacã aceastã contribuþie e bine fãcutã, atunci vom putea gãsi un public care sã asculte, sã reflecteze, sã înveþe ºi sã sprijine Schimbarea, în beneficiul tuturor membrilor societãþii noastre… diverse.

20 Aids Positive Underground Theatre (Aputheatre) a fost fondat în anul în care România a scãpat de dictaturã; în Brighton - aºa numitul San Francisco al Europei – ca o ripostã culturalã la problema SIDA, aºa cum afecteazã ea viaþa homosexualã. Prima piesã jucatã, „Crying Celibate Tears”, despre patru bãrbaþi gay în ultimii patru ani de glorie ai lui Thatcher, a fost un succes care a adus companiei încasãri în fiecare searã. Pânã sã se mute, în 1997, în Olanda, au participat de mai multe ori la festivalul de teatru local, ca ºi la cel din Edinburgh; „ei” - fiind de fapt cei ce se aflã în spatele cortinei existenþiale a teatrului: dramaturgul John Roman Baker, care are cele mai multe piese montate la Aputheatre, ºi Rod Evan, conducãtorul companiei. Din producþiile realizate în decurs de 17 ani, unele au fost prezentate ºi în Italia, Statele Unite, Rotterdam, Eindhoven etc.

Reprezentaþiile se þin în spaþii mici, pentru un public nu mai mic de 50 de persoane, dar nici mai mare de 150, pentru ca spectatorul sã fie cât mai aproape de lucrarea artistului.

Rod Evan, conducãtorul Companiei Teatrale Underground a Seropozitivilor, din Amsterdam Revenim la momentul 1989, Brighton, coasta de sud a Angliei. Oraºul cu un segment gay bine reprezentat avea cele mai multe cazuri de bolnavi de SIDA, pe cap de locuitor, din Europa. Rod Evan ºi John Roman Baker ºi-au dat seama cã problemele sociale ºi personale nu erau discutate ºi cã o ripostã culturalã la aceastã crizã era necesarã. Astfel a apãrut Aputheatre - Aids Positive Underground

„De ce vin prostituaþii români sã sãrãceascã la Amsterdam?”

(Un subiect de teatru)

21

Theatre Company / Compania Teatralã Underground a Seropozitivilor – din dorinþa de a crea diversitate, autocriticã ºi libertate de expresie. „Homosexualii au ºi ei dreptul de a vedea reprezentãri de-ale lor pe scenã ºi la televizor. În caz particular, am preferat mereu teatrul care emite perspectiva schimbãrii lucrurilor. Am întâlnit multã opoziþie la început.

Anglia nu era atât de tolerantã cum e în prezent.

Oamenii politici ºi sponsorii ne-au pricinuit cele mai mari greutãþi. Dar publicul ºi criticii au fost de partea noastrã”. Chiar dacã – afirmã Rod – prin construcþie ºi temã, spectacolele sunt gândite sã incomodeze publicul. „Cred cã una din cele mai importante misiuni ale noastre este sã-i determinãm pe oameni sã-ºi punã întrebãri legate de propriul lor comportament ºi de propria lor atitudine. Vrem reacþii puternice la munca noastrã. Vrem fie sã fim îndrãgiþi, fie sã fim duºmãniþi. Indiferenþã sã nu existe. Mã impresioneazã de fiecare datã când unii oameni te aºteaptã, dupã spectacol, sã îþi spunã cã ceea ce au vãzut ei pe scenã este copia vieþii lor, cu atât mai mult cu cât joci un bolnav de SIDA. Îmi amintesc ºi-acum de lacrimile unei doamne de 80 de ani, de dupã un spectacol care i-a amintit ce îndurase sub regimul lui Mussolini…”

Sex pentru bani - pentru scenã România ºi românii sunt teme recurente ale pieselor teatrului. Rod explicã: „E recunoscutã prostituþia care se practicã în Amsterdam. Când ne-am mutat aici, am încercat sã descifrãm ideea migraþiei din noua Europã. A fost un studiu fascinant. În ultimii doi ani, tinerii domni care îºi vând trupul pe strãzi sau în baruri au devenit, aproape exclusiv, românii. Mã întreb de ce vin în Amsterdam?! Ce gãsesc aici? Le e mai bine sã trãiascã pe strãzile

Amsterdamului fãrã bani în buzunar, decât în satul lor din România? Geografic vorbind, e vorba ºi de o distanþã nu tocmai scurtã... E interesant de observat. În viitor, avem de gând sã facem o adaptare dupã Ibsen ºi sã-i schimbãm decorul rece al Norvegiei cu cel torid al Mãrii Negre româneºti”.

Chiar orice?

E dificil, spune Rod, sã prezinþi publicului chiar totul, aºa cum þi-ai imaginat. „Un artist se presupune cã ar trebui sã dispunã de libertate, dar mã refer la finanþãri, care sunt foarte greu de obþinut, cu atât mai mult de la companiile independente mici. De public, în general, depindem foarte mult, pentru cã noi nu avem subvenþii proprii. Aºa cã te gândeºti ºi cam ce ar dori publicului sã vadã. În fond, ai nevoie ca el sã îþi cumpere bilete, cãci altfel nu supravieþuieºti. Tabuuri existã în continuare. Ne-ar plãcea sã facem un spectacol despre experienþele sexuale ale minorilor, la modul cel mai serios ºi tratat din toate unghiurile. Însã simpla pomenire a intenþiei provoacã isterii!” „Viaþa artistului nu e uºoarã nicãieri” Întrebarea e dacã un teatru gay este necesar ºi poate exista în orice societate. „E foarte important ca minoritãþile sã fie explorate cultural, în primul rând pentru ele însele. Primul om inspirat sã facã treaba aceasta, în orice societate, ar trebui sã gãseascã sprijinul instituþiilor de culturã. Unele societãþi sunt mai deschise sã arate o astfel de formã de respect decât altele, dar sã nu uitãm cã viaþa artistului nu e uºoarã nicãieri. Dacã ai fost înzestrat cu darul scriiturii sau al actoriei, trebuie sã-þi exprimi creativitatea – altfel mori pe dinãuntru. Aºa cã faci ce-þi stã în puteri ca munca ta sã fie vizibilã.

Dacã ai iniþiativã, sã nu te sperie dizgraþia pe care ar putea-o încerca asupra ta unii oameni. Munca ta este bunã pentru sãnãtatea societãþii tale!”

Revistã a Teatrului Naþional Timiºoara Concepþie graficã: Antal Szilárd Fotograful revistei: Adrian Pîcliºan

atent

ISSN 1842 – 1709

La aceastã ediþie au contribuit: Robert Patrick, John Fischer, Szabó K. István, Brian Merriman, Rod Evan, Daniel Vighi, Laura Guþu.

Revistã realizatã de Ciprian Marinescu.

Partener media:

Tipar executat la GrafoABC SRL, Timiºoara

22

Doina STOIÞA

Gerbardt CRÃCIUN

Mariana DOBOªAN

Daniela GENIG

Vasile GIURGEAN

Monica GRAND

Adrian IANCU

Ioan ILIA

Valentina IVÃNUªCÃ

Lucia MOISE

Elena NATALCENCO

Eugen OBRAD

Gheorghe PATAKI

Iosif PENTE

Din colectivul tehnic mai fac parte: Petru POPA

Ana PROJAN

Florian PUTERE

ªtefan CRASTA Traian ONEÞ Zoltán SZABÓ Vlad Voicu Bogdan Valentina COTINSCHI

Péter SZABÓ

Alin TOFAN

Iosif TOTH

t e h n i c

Marius CAZAN

c o l e c t i v u l

Liliana BARANYI