teatrul naþional timiºoara
05
c o l e c t i v u l
a r t i s t i c
Laura AVARVARI
Iuliana CRÃESCU
Daniela BOSTAN
Sabina BIJAN
Traian BUZOIANU
Ana Maria COJOCARU
Romeo IOAN
Doru IOSIF
Valentin IVANCIUC
Geta MEDINSCHI
Mihaela MURGU
Krisztina NAGY
Damian OANCEA
Ana Maria PANDELE
Roberta POPA IONESCU
Sabin POPESCU
Mirela PUIA
Alina REUS
Alecu REUS
Ion RIZEA
Luminiþa STOIANOVICI
Cristian SZEKERES
Irene FLAMANN CATALINA Paula Maria FRUNZETTI
Luminiþa TULGARA
Claudia IEREMIA
Colin BUZOIANU
Vladimir JURÃSCU Mihaela LICHIARDOPOL
Andrea TOKAI
Cãtãlin URSU
Ion-Ardeal IEREMIA
Victor MANOVICI
Benone VIZITEU
1
starea de bibic,
1
2
3
4
5
6
7
8
Nimic mai greu decât sã-l faci pe careva sã râdã, sã zicem vecina posacã de la scara vecinã. Dumneaei merge la piaþã ºi tu, comediantul, trebuie sã o faci sã râdã, ºi simþi cã nu se poate. Cã anume ceva din prezenþa ei în dimineaþa cu pricina face faptul respectiv imposibil. Ca sã râzi trebuie sã fii, orºicâtuºi, inteligent. Nu cult. Culþii pot fi fãrã sare ºi piper. Pot fi niºte intratabili din punctul ãsta de vedere. Vecina ta de la scara cealaltã merge dimineaþa la piaþã ºi este încruntatã ºi nu ºtie faptul cã undeva anume existã râsul salvator. Igienic. La urma urmelor, nimic mai greu, dacã stai serios sã apreciezi, decât comedia. Iatã, te încrunþi amarnic ºi judeci la rece comedia, bibicule. Comedia nu este Ideea de bibic, cât Starea respectivã. Cea dintâi alungã umorul, a doua îl ºtie chema. Actorul bibic trebuie sã ºtie, sau sã se agite, sã se strâmbe la noi, sau sã fie peste tot, sã se sperie, sã dea din mâni, sã se scufunde cu tot cu vaporaºul cu vesela ºi tacâmuri din argint ºi apa sã fie pânã la brâu. Comedia e un Titanic scufundat într-un iaz cu gâºte ºi raþe. Comedia trebuie sã te priveascã fix în ochi ºi tu sã nu mai poþi de râs, tu spectatorul sã te tãvãleºti de râs ºi ea comedia sã-ºi dea serioasã cu stângu-n dreptu’. ªi invers. Nimic mai greu, bibicule! Zãu aºa! Daniel Vighi
2
A plecat din þarã, povesteºte el, „din cauza ºi în urma cutremurului din 4 martie 1977, care mi-a rãpit câþiva foarte buni prieteni ºi care mi-a revelat, într-un fel, rolul fatalitãþii, pentru cã eu ºi ai mei am scãpat nevãtãmaþi, printr-un miracol. A fost, într-adevãr, mâna lui Dumnezeu, care a zis «de data asta, nu!»” ªi astfel, indicatorul sorþii a arãtat înspre „vestul sãlbatic” al Canadei, poalele Munþilor Stâncoºi, „unde pãmântul nu s-a mai miºcat de mulþi ani de zile”. Obþinerea paºapoartelor a durat vreo nouã luni, rãstimp în care au fost vândute obiectele din casã, iar Petre Bokor a apucat sã încheie un volum despre „un mare ºi minunat prieten”. „Carte despre Toma Caragiu” avea sã fie titlul lucrãrii pe care Petre Bokor a încredinþat-o lui Valentin Silvestru, distinsul critic de teatru, ºi pe care a descoperit-o, în 1985, publicatã la Editura Meridiane... fãrã semnãturã pe copertã. Lansarea a avut loc la Librãria Eminescu din Bucureºti. Valentin Silvestru, Ion Bãieºu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Besoiu ºi alþi prieteni de-ai lui Toma erau prezenþi - „câþiva care s-au aºezat la mese ºi au scris de mânã, pe exemplarele cãrþii, «de Petre Bokor». A fost un gest emoþionant”.
Regizorul Petre Bokor Teatru pe trei continente
Proiect întrerupt, prin salt în scaun de director Povestea primului spectacol de teatru realizat în Canada a fost o împrejurare fericitã. „Am început prin a face vizite diverºilor directori de teatru din Montreal. O mare doamnã a teatrului canadian, care nu ºtiu ce puseu de generozitate a avut, mi-a oferit ºansa de a face un exerciþiu dramatic cu trei actori, pe care urma dumneaei sã-i plãteascã, iar la sfârºitul exerciþiului, sã organizez o conferinþã de presã ºi sã mã prezint. N-am mai ajuns sã fac acest spectacol, pentru cã, între timp, am câºtigat concursul pentru ocuparea postului de director artistic la teatrul francez din Edmonton, capitala Albertei, în celãlalt capãt al þãrii.” În Edmonton, existã 12 teatre stabile, din care 11 sunt de limbã englezã. Cel care nu se regãseºte în numãrul total a ajuns, prin urmare,
3
în Canberra
„în timpul liber am fondat un teatru”
sã fie condus de Petre Bokor, vreme de zece ani. În acelaºi timp, a predat cursuri de artã dramaticã la Universitatea Alberta. „În contractul meu de director, era stipulat sã pun în scenã 4-6 spectacole pe stagiune. În zece ani, s-a ajuns la o cifrã de 60 de spectacole. E drept cã mai puneam în scenã ºi sub regim de troc, cu colegii teatrelor engleze; ei veneau sã monteze în limba francezã, eu mergeam la ei.” Cu toate acestea, cel mai bine se simte fãcând teatru în România. „Fãrã discuþii!” Recomandat de colegii de lucru din Alberta, Petre Bokor a fost invitat sã fondeze un departament de teatru în cadrul Universitãþii Naþionale Australiene din Canberra. Solicitat iniþial sã realizeze acest proiect în douã
4
sãptãmâni, lucru imposibil într-un timp atât de scurt, a primit OK-ul, prin contract, pentru a crea departamentul în timpul estimat de el de doi ani. „M-am mutat cu soþia ºi cu fiul meu, ne-am fãcut treaba, iar în timpul liber am reuºit sã fondez un teatru, Studio Theatre, care funcþioneazã ºi în prezent. Dupã doi ani, ne-am întors, desigur, la Edmonton”. Iar dupã ieºirea la pensie de la universitate – înapoi la Montreal. „Acum am timp sã citesc, sã traduc, sã scriu, sã pun în scenã atunci când se iveºte ocazia, în România sau unde sunt invitat sã lucrez”.
O comedie bine construitã Nu e pentru prima oarã când monteazã la Timiºoara. Prin ’70-’72, a fãcut un spectacol
la Teatrul Maghiar. Iar în cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneºti de anul trecut, a ajutat la lectura unui spectacol. Revenit, în stagiunea curentã, a propus „Cyrano de Buffalo”, dupã o atentã examinare a repertoriului Teatrului Naþional. „Este lipsã de o comedie cu aderenþã la public. La început, mã gândisem la o comedie clasicã, am pomenit ºi de «Volpone», în sfârºit, i-am propus directoarei «Cyrano de Buffalo»: l-a citit, a fost încântatã. Sunt foarte mulþumit de autor, de Ken Ludwig, care a învãþat meºteºugul de a scrie comedii bine construite. «Cyrano» e o farsã foarte bine scrisã, o comedie fãrã mesaje importante, care va oferi publicului douã ore de râs, aºa cum s-a întâmplat ºi se întâmplã cu un alt spectacol fãcut de mine, la Bucureºti, pornind tot de la o piesã de Ken Ludwig, «Scandal la operã»”.
5
anadian
la orice graniþã
„De câte ori intru în contact cu oficialitãþi române, sunt tentat sã mã dau canadian, pentru cã se poartã cu, hai sã zicem, oareºce respect, pe care nu îl acordã concetãþenilor. Apelaþi, de pildã, o firmã de telefonie mobilã, care vã întreabã de la început dacã vreþi englezeºte sau româneºte. Comparaþi, de curiozitate, cât dureazã în englezã sã vã rãspundã, ºi cât dureazã în românã”.
Plãcerea regãsirii cu o parte dintre actori Pe trei dintre actorii aleºi în distribuþie îi cunoºtea deja, pe Mihaela Murgu, Irene Flamann, Damian Oancea. „Mi-au fost colegi chiar, la Institutul de Teatru. Este plãcerea regãsirii ºi a lucrului în comun. Cu tot atâta entuziasm vorbesc, însã, ºi despre ceilalþi cinci, mai tineri, cu care se lucreazã foarte bine. ªi trebuie neapãrat sã o amintesc pe excelenta coregrafã Liliana Iorgulescu, cu care am mai lucrat. La fel ºi pe Stela Verebceanu, venitã special din Chiºinãu ca sã facã decorul ºi costumele. Eu însumi am lucrat cu ea, la Chiºinãu, spectacole grele. Acolo a fãcut numai costume, dar ºtiu cã e o scenografã minunatã.
Exclusivitate pentru Arthur Miller „Sunt cu adevãrat emoþionat de faptul cã am obþinut exclusivitatea ultimelor douã piese scrise de Arthur Miller. Sper foarte tare cã voi gãsi un teatru, în România, interesat sã deschidã porþile unui mare autor, piese ale cãruia nu s-au mai pus de ani de zile”. Petre Bokor „a mai adus” din Anglia câþiva autori importanþi, Alan Bennett, Michael Frayn… „Meritã cunoscuþi, pentru cã eu mã refer la o literaturã dramaticã anglo-saxonã nepornograficã, literaturã dramaticã despre care eu cred cã, la un moment dat, va ajunge între clasici, pentru cã nu se axeazã pe mesaje de strictã actualitate”.
6
Coregrafa Liliana Iorgulescu Miºcarea trebuie sã aibã viziunea ei interioarã
Unde se situeazã mesajul, în dansul contemporan? Cred cã mesajul trebuie sã existe în orice operã. În coregrafie, e vorba de un alt tip de limbaj decât la cuvântul rostit. Gestul este mult mai ambiguu, dar inducerea lui cãtre afectul spectatorilor este mult mai puternicã. Libertatea e mai mare. Totuºi, cu cât e mai mare libertatea, cu atât pericolul de a nu avea un focus foarte precis creºte. Sigur cã ne raportãm la publicul pe care îl avem. Din pãcate, în dansul contemporan, informaþia nu e mare. Lipsa acesteia poate fi un factor perturbant în decelarea mesajului. E mai uºor sã înþelegem o frazã rostitã, decât o frazã de miºcare, o zbatere în timp a corpului uman. E un non verbal communication greu de priceput. Publicul ar trebui sã aibã o minimã informaþie, dar
nu de tipul explicativ, ci de tipul acumulãrii mai multor spectacole. Astfel, ar vedea cã existã ºi un alt tip de limbaj.
Raportaþi-vã la dansul clasic. Dansul clasic este o performanþã fizicã ce trebuie fãcutã de la vârste mici. În dansul contemporan, lucrurile sunt uºor schimbate, pentru cã nu este neapãrat nevoie sã ai un supercorp. Clasicul înseamnã o grafie în spaþiu, pânã la urmã. Dacã nu ai fizicul necesar, e greu sã îl faci la standarde maxime. Dincoace, e mai important interiorul, maturitatea interpreþilor, a coregrafilor. Se simte mai bine echipa în dansul contemporan, decât în cel clasic. Avem, desigur, tendinþa sã cãutãm un alt tip de limbaj. Eu nu caut în interpreþii cu care lucrez neapãrat performanþe fizice. Caut un alt tip de expresie, o redescoperire a corpului, o poziþionare altfel a lui în timp ºi spaþiu. O cunoaºtere care vine din interior. Tehnicile dansului contemporan au cam renunþat la oglinzi în sala de repetiþii, tocmai ca oamenii sã nu fie tentaþi sã vadã numai exteriorul lor. Miºcarea trebuie sã aibã viziunea ei interioarã, abia apoi sã fie adusã în afarã. Aþi lucrat mult ºi cu Rãzvan Mazilu. Cum îl percepeþi? Îl ºtiu bine pe Rãzvan. Are o determinare, categoric. Nu se poate spune cã are niºte performanþe fizice deosebite. Nu posedã o supercarcasã (ca sã nu-i spun corp). Însã ce are Rãzvan - iar asta îl salveazã - este histrionismul perfect. El e un tip de scenã autentic. E personajul pe care, când se aprind luminile, îl apucã nebunia. ªi mai are ceva ce apreciez foarte mult. κi cunoaºte bine limitele ºi le surmonteazã. Nu ezitã niciodatã sã se punã în situaþia de interpret, dacã are ceva de câºtigat din asta. Îi admir deciziile ºi felul în care îºi organizeazã viaþa artisticã. Care sunt spectacolele sau momentele de care sunteþi cel mai ataºatã? Nu sunt ataºatã, sunt detaºatã. Cu atât mai bine sã fii detaºat, pentru cã poþi sã mai lucrezi pe unele lucruri. Cumva, dacã eºti prea ataºat, te închistezi. Suntem într-o continuã miºcare ºi nu avem de fiecare datã aceiaºi interpreþi. Tinerii vin cu ceva nou ºi trebuie sã fii deschis în faþa lor. Nu le schimbi fundamental structura. Dacã le faci o structurã fixã, se vor simþi ca într-un ghips ºi nu vor crea. E bine sã ai plastilina cât se poate de moale. Cei care danseazã trebuie sã aibã o libertate maximã, pentru a putea
7
sã îºi asume ceea ce fac. Pânã la urmã, ca artist lucrezi foarte subiectiv. Dar, în aceastã subiectivitate, dacã atingi câtva la sutã de general valabil, devii cât de cât posibil. Ca sã rãspund într-un fel, pentru mine, Grupul de dans CONTEMP a fost foarte important. La fel ºi cei care fãceau parte din el, Adina Cezar, Sergiu Anghel. Din 1990 a devenit companie, adicã structurã plãtitã de stat. Pânã atunci, eram toþi profesori la Liceul de Coregrafie din Bucureºti ºi fãceam asta pentru cã nu puteam altfel. A funcþionat la Opera Românã ºi în mai multe locuri, la Teatrul Evreiesc, Teatrul de Operetã… Funcþioneazã ºi acum. Dar pânã în 90, acest grup era forma noastrã de existenþã ºi de expresie. Nu existau structuri separate ºi private. Rezistenþã, forþã ºi cadenþã, cam asta a fost. Ne miºcam cumva underground. Þin minte cã ne-au invitat la televiziune sã filmãm una dintre coregrafii ºi noi dansam în picioarele goale – de obicei se danseazã cu piciorul gol – ºi au fost foarte ºocaþi. Ne-au spus «Dacã nu vã puneþi sandale cu tocuri, noi nu vã filmãm.» «Pãi nu ne punem sandale cu tocuri, deci nu ne filmaþi». ªi aºa s-a încheiat colaborarea. Dar am avut ocazia sã dansãm, categoric, însã prin locuri mai ascunse. Acum avem un grup, InterAct, fãcut de Mihaela Vosganian, compozitoare, în cadrul cãruia invitãm muzicieni, dansatori, coregrafi... E un grup care se modificã în funcþie de proiect.
Cum aþi lucrat la «Cyrano de Buffalo»? Îmi pare rãu cã nu am avut foarte mult timp sã lucrez. Eu am mai colaborat cu Petricã Bokor, întotdeauna extraordinar. M-am bucurat cã am venit aici, în primul rând pentru cã fac comedie, un gen mai puþin abordat de mine. Chiar ºi în dans, foarte puþinã lume are umor. În general suntem cam tragici. Comedia e un gen în care vreau sã îmi fac mâna, sã gãsesc tipul de gag pe gest. Dar nu s-ar apropia mult de pantomimã? Nu. Pantomima e una. Corpul poate sã aibã umor, pur ºi simplu. Pantomima, de fapt, esenþializeazã un fel de acþiune scenicã, redând mersul pe scãri, de pildã, imitându-l. Nu asta mã intereseazã, ci chiar gestul în sine, care poate deveni comic. Asta le ºi spun studenþilor mei ºi în general actorilor, care sunt tentaþi sã fie panomimici, pentru le stã mai la îndemânã. Corpurile trebuie sã dobândeascã semnificaþie. Desori câºtig acest pariu cu ei.
8
Din foaie alba, ceva ce nu a mai facut nimeni
Stela Verebceanu scenograf, designer de costume
Regizorul Sandu Vasilache, în vogã în Chiºinãul anului 1992, fãcuse spectacolul „Legãturi primejdioase” dupã Laclos. Accidental, povesteºte Stela Verebceanu, s-au întâlnit, iar Vasilache i-a propus prima colaborare într-un teatru. „A fost doar o simpatie din priviri”. Stela avea, în acel moment, ani buni de studii de picturã ºi graficã, respectiv, de design vestimentar. „Vasilache avea un soi de gelozie, pretindea sã lucrez doar cu el”. Cu Vasilache a fãcut „Amadeus”, „Un veac de singurãtate”, „Anna Karenina”, „Fraþii Karamazov”. Treptat, încerca sã lucreze ºi cu alþii. „La plecarea lui Vasilache în România, prin 1995-1996, eu am rãmas fãrã regizor. Totuºi, au început proiectele cu Vutcãrãu, cu Battistini”. „Maºinãria Cehov” de Matei Viºniec, în regia lui Petru Vutcãrãu, a pornit ca o coproducþie a Teatrului „Eugene Ionesco” din Chiºinãu cu Theatre Les Aires din Franþa. „Nemijlocit, Viºniec i-a dat piesa lui Vutcãrãu. Trupa a stat o lunã ºi jumãtate în Franþa, eu am cusut toate costumele la Chiºinãu ºi le-am dus cu trei zile înainte de premierã. E un spectacol mare, pentru un public select. A fost jucat ºi la Bucureºti. Îmi place foarte mult ca imagine. Are ritm lent ºi mult nisip. Se picteazã cu lumini pe un decor alb”. Tot cu Vutcãrãu, Stela Verebceanu a ajuns în Japonia, „pentru cã noi þinem mult unul la altul”, la Teatrul Kaze din Tokio, pentru un „Hamlet” de Shakespeare. „A fost o nebunie. Am mers pe aceeaºi formulã: am lucrat în Chiºinãu costumele, schiþele de decor au plecat în Japonia, iar comunicarea s-a fãcut prin telefon. Fiind la distanþã, evident cã am gândit decorul pe module. Erau ºase cutii de sticlã, care se transformau în tot ce vrei; la final, ele erau
9 dulapuri pentru copii. Mai mult decât atât, eu în Japonia am putut aduce pe scenã cadã de sticlã, ceea ce foarte mulþi regizori îºi doresc”. Chiar dacã spectacolul a fost fãcut cu doi ani ºi jumãtate în urmã, Stela spune sã abia acum lucreazã la afiº. „Abia anul ãsta încep sã-l promoveze. La ei e cu totul alt sistem. Monteazã câte un spectacol, apoi îl joacã peste tot ºi fac bani. S-a jucat ºi la ei, la sediu, dar nu se fac bani din asta, iar ei urmãresc sã câºtige. Poate-l aduc acum la festivalul BITEI de la Chiºinãu”.
O linie… de gândire La masa de lucru personalã se consumã cele mai bune idei, dar ºi cei mai valoroºi neuroni. Dupã una-douã discuþii cu regizorul ºi dupã ce textul a fost parcurs, „trebuie sã creez ceva ce nu a mai fãcut nimeni pânã la mine. Este foarte chinuitor pânã la prima linie”. Cel mai mult spune cã a lucrat la „Athénée Palace Hotel”, spectacolul pe care l-a montat, recent, la Timiºoara, Alexander Hausvater. „Au fost foarte multe costume ºi foarte multe ateliere. ªi culmea e cã nimeni nu credea cã am sã reuºesc sã le fac. Îmi place foarte mult acest spectacol. Pe mine mã fascineazã, mã lasã hipnotizatã ºi nu întotdeauna se întâmplã sã am aºa o reacþie”. Prima oarã a colaborat cu Hausvater la Botoºani; „Paradisul terestru” de Tennessee Williams. „Când mi-a spus cã trebuie sã fac o cruce care sã ardã pe scenã, eu l-am înþeles mot à mot. Pe care sã stea ºi un om, iar crucea sã se învârtã! N-am dormit douã nopþi. Pânã la urmã am aprins-o, cu… vopsea roºie fluorescentã”.
Fãrã cãutãri suprarealiste „Petre Bokor, pe lângã indicaþii, îþi dã suficientã libertate de creaþie. El spune «Asta vreau, dar asta gândeºti tu». Existã o logicã de comunicare, de elaborare a proiectelor. Cu el am mai fãcut trei spectacole, dar de costume, la Chiºinãu. Aici, la «Cyrano de Buffalo», fac ºi decorul. E vorba despre un decor tradiþional, adicã nu redescopãr America, nu am cãutãri suprarrealiste, totul e foarte clar. Chiar mi-a fost dor de o construcþie tradiþional-clasicã”.
T E A T R U L
N A Þ I O N A L
T I M I ª O A R A
S T A G I U N E A
2 0 0 6 - 2 0 0 7
programul lunii
Martie joi 1 martie, ora 19
Cyrano De Buffalo de Ken Ludwig
Un spectacol de Petre Bokor Scenografia: Stela Verebceanu Coregrafia: Liliana Iorgulescu Cu: Damian Oancea, Mihaela Murgu Irene Flamann Catalina, Alina Reus Victor Manovici, Colin Buzoianu Paula Maria Frunzetti, Doru Iosif
sâmbãtã 3, ora 19
CYRANO DE BUFFALO de Ken Ludwig Un spectacol de Petre Bokor
miercuri 7, ora 11
MU°CHETARII MÃGÃRIEI SALE de Ion Lucian ºi Virgil Puicea Un spectacol de Mihaela Murgu
marþi 20, sâmbãtã 24, ora 19
O VIAÞÃ ÎN TEATRU
de David Mamet Un spectacol de m.chris.nedeea
marþi 27, ora 19
KRUM
de Hanoch Levin Un spectacol de Radu Afrim
premiera pe tara
sâmbãtã 31,ora 19
AUTOBAHN
de Neil LaBute Un spectacol de Radu Apostol
Teatrul Naþional Bucureºti marþi 13, ora 19
ATHÉNÉE PALACE HOTEL
dupã Rosie G. Waldeck Un spectacol de Alexander Hausvater Teatrul „Bulandra” Bucureºti joi 15, ora 19
KRUM
de Hanoch Levin Un spectacol de Radu Afrim Teatrul „Bulandra” Bucureºti vineri 16, ora 19
EDWARD
dupã Christopher Marlowe Un spectacol de Szabó K. István Teatrul „T. Grozãvescu” Lugoj miercuri 28, ora 12
MU°CHETARII MÃGÃRIEI SALE de Ion Lucian ºi Virgil Puicea Un spectacol de Mihaela Murgu Teatrul „T. Grozãvescu” Lugoj miercuri 28, ora 20
CYRANO DE BUFFALO de Ken Ludwig Un spectacol de Petre Bokor Biletele se gãsesc la Agenþia Teatrului Naþional: str. Mãrãºeºti nr. 2, tel. 0256 201 117 Orar marþi – duminicã: 10-13, 17-19 Informaþii ºi rezervãri la Compartimentul marketing: tel. 499 908 Persoanã de contact: Nicoleta Vlase, 0741 013 190
12
Câtee niº iºe
atâteaa „imposi atât „imposibilitãþi” ilitãþi”
Regizorul
m.chris.nedeea
Fiind ºi manager, regizorul m.chris.nedeea gândeºte teatrul ca pe-o marfã cu care se pot face bani frumoºi. Oameni de afaceri de teatru, din România, care-i vin în minte când e solicitat sã enumere câteva nume: Constantin Chiriac, Marcel Iureº, Tompa Gábor. „În fond, e ca în automobilism, sau ca în oricare altã industrie.” În astfel de condiþii, ideea compromisului nici mãcar nu mai e ocolitã. Pânã la urmã, motiveazã el, însuºi faptul cã, de cele mai multe ori, o producþie teatralã impune un raport invers proporþional între resursele alocate ºi viziune e un compromis. „Sistemul e valabil în orice teatru. Se taie din buget, se înlocuiesc lucruri mai scumpe cu lucruri mai ieftine”. La Teatrul Imposibil, a lucrat cu artiºti prieteni cât s-a putut – însemnând anul de lansare – însã „nu pot sã le cer de douã, de trei ori la rând sã facã ceva pe gratis. Pentru ei este un job, la fel cum pentru mine este un job”.
Atâtea niºe astupate, cã s-a fãcut ... (un) curent Iniþiativa Teatrul Imposibil a pornit ca o „asociaþie a tinerilor nemulþumiþi de politica repertorialã, managerialã a unui Naþional. ªi eu, ºi colegii mei mai tineri, eram la Naþional. Refuzam, nu neapãrat teatrul muzeistic, prãfuit, ci teatrul convenþional, subiectele care nu ne interesau. La început, am montat Caraman, Macrinici ºi ce mai miºca pe atunci prin România. Acum constat cã un dramaturg precum Sarah Kane, pe care la vremea aia numai noi îl puteam face, ºi numai lecturã, acum e montat de cei mai mari regizori din România, ªerban, Mãniuþiu etc. ªi Tompa s-a orientat spre dramaturgie contemporanã. Încet-încet s-a produs un curent. Nu cred cã e datoritã nouã sau a dramAcum-ilor de la Bucureºti, ci pentru cã este un proces firesc. La un moment dat, toatã lumea simte nevoia unei schimbãri sau mãcar a unei luãri de
13 atitudine. La momentul acela, cãutam ce nu se fãcea”. Pe baza aceluiaºi raþionament, de a suplini golurile culturale, a apãrut ºi colecþia de carte de teatru contemporan, Biblioteca Teatrul Imposibil – care numãrã 15 titluri - ºi revista „man.in.fest.” „«Teatrul azi» apare cum apare ºi dacã ajunge în câte un secretariat literar e bine, dar ea nu este o revistã vizibilã. S-a pornit cu foarte multã ambiþie, dupã care ne-am dat seama cã la Cluj, din anul 2000, nu mai era nici un festival. ªi astfel, prin cultura asta de niºã, ne-am ocupat de tot ce nu se fãcea.”
Un Trabant din carton de... revistã Planurile lui m.chris.nedeea se contureazã, de o vreme, în jurul unei noi reviste, mult mai puternice, „cu altã strategie managerialã, altã deschidere, alte nume ºi, eventual, într-un alt format”. Pe cea veche a lãsat-o în grija Facultãþii de Teatru ºi Televiziune ºi nu se gândeºte sã aplice noul concept pe acele pagini. „Un proiect se poate dovedi depãºit la un moment dat. E ca ºi cum ai reinventa Trabantul. Nu mai este adecvat acestui timp. O revistã, ca orice alt proiect, are o identitate, se considerã într-un brand. O rebrandare presupune o îmbunãtãþire din mers, dar nu în parametrii esenþiali. ªi-atunci cel mai bine e sã lansezi un alt brand.”
„Dacã nu noi, de ce alþii?” Recunoaºte cã se plictiseºte de propriile idei. „Cred cã evoluþia ºi ideea de a fi în viaþã presupune schimbare. Teatrul în sine este efemer. Dacã putem face o scalã a efemerului, spectacolele sunt pe treapta cea mai de jos. Ele apar ºi dispar, fie cã sunt sau nu monitorizate de vreun critic sau de vreo revistã. Ele nu conteazã, pentru cã sunt vãzute de foarte puþini oameni de fapt. Chiar dacã vorbim de 10.000 de spectatori, sunt foarte puþini.” De aceea, e mândru de colecþia de carte de teatru, fiindcã hârtia prinsã în cotor e mai trainicã. „Dacã, însã, ar fi multe biblioteci, colecþii, edituri care sã publice teatru riscând sã piardã banii astfel, noi nu am mai publica teatru; atât timp cât nu o face nimeni, trebuie sã o facã cineva. ªi de ce sã nu fim noi aceia?!”.
Imposibil, deci fãrã pereþi Iniþial, s-au zbãtut pentru un sediu în care sã joace. „Probabil cã, din când în când, sub presiunea diverselor infuzii de entuziasm de moment, vom mai încerca sã cãutãm unul, însã absenþa unui spaþiu consacrat în care sã joci nu trebuie vãzutã
14
apar sateliþii ... adicã secþiunile festivalului la Bucureºti ºi Cluj.
„Vrem sã satelizãm festivalul, sã mai prindã niºte oraºe, pentru cã, oricum, e costisitor sã aduci trupe strãine în România. Dar dacã le mai duci în câteva locuri, motivezi acest efort financiar. A le lãsa sã fie jucate doar o datã, la Cluj, pentru publicul care existã, cred cã e o jumãtate de iniþiativã”.
15
ca un impediment, pentru cã este un proces cu o dinamicã ºi un firesc ale sale. E ºi foarte greu sã îþi concepi toate spectacolele pentru un singur spaþiu, cu o dominantã arhitectonicã peste care trebuie sã te mulezi. O salã de orice tip îþi impune la un moment dat o repetitivitate de mijloace. Ai o scenã de anumite dimensiuni, trebuie sã gândeºti tot timpul în dimensiunile acelea. În momentul în care bariera spaþiului nu existã, ar trebui sã fie totul mult mai simplu. Chiar tu devii mai viu, dobândind flexibilitate în gândire ºi o altã dinamicã. Neavând un sediu, nu mai eºti tributarul aceleiaºi mentalitãþi rigide cum cã acolo e scena, aici e publicul ºi ai doar douã posibilitãþi: ori laºi publicul în salã, ori îl pui pe scenã. Uite, am ajuns sã privesc ºi aspectul acesta ca pe o calitate, dupã care mi-am dat seama cã e ºi mai ieftin – pe baza unui barter cu o instituþie, nu ai întreþinere, chirie, sau altceva de plãtit. E ºi mult mai occidental.”
Caragiale face loc de protezã Ca director ºi iniþiator al Festivalului Internaþional de Teatru Experimental MAN.In.FEST, nu a reuºit sã-ºi împlineascã, încã, dezideratul de a crea, în cadrul acestuia, întâlnirea publicului român cu producþii exclusiv strãine. „În fiecare an, din cauza retragerii, în ultimul moment, a unor trupe invitate, am luat ºi spectacole româneºti. În România, existã o practicã absolut cretinã: se face un festival internaþional în care cel puþin 60 la sutã din spectacolele prezentate sunt româneºti; o parte semnificativã sunt ale teatrului gazdã, pentru cã ºi el trebuie sã arate ceva, nu-i aºa?! Dar dacã aduc cinci trupe din România, nimeni nu câºtigã nimic, în afarã
de cele cinci trupe, care câºtigã cazare, decont ºi onorarii simbolice. Pe când publicul real nu câºtigã nimic. Îmi doresc sã ajungem, în sfârºit, sã aducem numai trupe strãine. Nu are nici o legãturã cu faptul cã teatrul românesc nu are ce sã arate, ci doar cã pe astea le poþi vedea. De ce sã le aduci, când ele sunt în þarã ºi se joacã? Prin aducerea spectacolelor din afarã, cred cã se poate schimba ºi optica la noi. Se mai deschid niºte uºi în capul lui X, Y, Z. Devenim mai permisivi ºi mai europeni, iar ºansele sunt mai mari sã se întâmple ceva ºi în teatrul românesc. Dacã nu, o sã vedem «Tache, Ianke ºi Cadîr» pânã or sã ne cadã plombele.”
Un gând în trei piese Pânã în iunie, m.chris.nedeea mai are trei piese „de fãcut”. În plan mai îndepãrtat, privirile sale vãd un centru cultural de creaþie. „Este o iniþiativã care presupune existenþa unei clãdiri cu douã - trei sãli în care se întâmplã douã - trei lucruri, unele în serviciu public, ca sã putem face rost de bani, unele de training pentru profesioniºti, ca sã avem activitate, sã se mai întâmple niºte producþii, sã fie teatru - gazdã – adicã un centru de maxim trafic cultural. Dar asta e o iniþiativã care se deruleazã în ani.”
16
Ovidiu Crisan Actorul ºi Teatrul, ca o floare sãditã într-un pãmânt bun
Remarcat ºi distribuit încã din studenþie, Ovidiu Criºan este absolvent al Departamentului de Teatru al Facultãþii de Litere a UBB Cluj, promoþia 1998. A lucrat o vreme la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamþ. La Teatrul Naþional din Cluj este angajat din toamna anului 2001. Încã din facultate, a fost remarcat ºi premiat la Festivalul Studenþesc Slobozia (1997) pentru rolul din „Cântecul lebedei” de A.P. Cehov. Alte premii: pentru rol secundar în „Romanþioºii” de Edmond Rostand, la Festivalul de Comedie Galaþi (2000) ºi pentru rolurile Cleante ºi Polichinelle din spectacolul „Bolnavul închipuit” de Molière (TNC), distincþie naþionalã acordatã de Ministerul Culturii ºi Cultelor (2003).
În „O viaþã în teatru”, a trebuit sã interpretezi fragmente din mai multe ºi diferite roluri. Cum a fost sã te adaptezi? Eºti ancorat deja în atâtea tipologii? În experienþa mea nu foarte bogatã, am fãcut multe roluri de compoziþie, inclusiv în facultate, ceea ce m-a ajutat sã trec prin registre diverse. În primul rând, personajul principal care se vede este actorul John ºi abia apoi rolurile pe care le face. Tocmai asta mi-a plãcut la spectacol, diversitatea lui ºi cã trebuie sã treci prin o sumedenie de personaje, care mai de care mai diferite ºi mai speciale. De ce spui cã experienþa ta nu este foarte bogatã? Dacã e sã vorbim strict tehnic, am terminat facultatea în 1998. E adevãrat cã am plecat la teatrul din Piatra Neamþ încã din anul III, lucru foarte important pentru mine. Am participat la un festival studenþesc, la Slobozia, unde am fost vãzut de Corneliu Dan Borcea, directorul de atunci al teatrului, apoi am fost vãzut ºi de cãtre Alexandru
Dabija, care se pregãtea sã monteze la Piatra Neamþ. Iar faptul cã am ajuns acolo a fost exact ce îmi doream în acea perioadã.
Privind regizorii cu care ai lucrat, amintesc doar de Alexandu Dabija, Vlad Mugur, Vlad Massaci, Radu Afrim, Mihai Mãniuþiu, Mona Chirilã, Cristian Nedea, atât de diferiþi ca mod de lucru ºi de abordare a spectacolelor - cum ai perceput saltul dintr-un „stil mare” într-un alt „stil mare”? Am avut marele noroc sã lucrez cu regizori foarte importanþi, de la care am învãþat mult. În lumea teatrului existã o vorbã, „din facultate ies atâþia actori câþi intrã”. În facultate ai posibilitatea sã ºi ratezi, nimeni nu îþi ia capul pentru asta, ai scuza cã eºti student. Profesorul stã lângã tine ºi te ajutã sã duci rolul la bun sfârºit, într-un fel sau altul. În schimb, un regizor nu are nici timp, nici chef sã stea lângã tine zile întregi. ªi atunci eºti pus în situaþia de a te descurca singur. Am avut norocul sã am regizori pedagogi, de la care am învãþat enorm. Referitor la aceiaºi regizori enumeraþi mai sus, spune-mi câteva caracteristici ale fiecãruia, aºa cum le-ai perceput în perioada lucrului cu ei. Sandu Dabija – îi place foarte mult sã lucreze cu actorul, þine mult la disciplinã; a spus o vorbã foarte dragã mie: „cea mai frumoasã imagine teatralã este un actor bun pe scenã”. Vlad Mugur – un regizor extrem de meticulos, cu foarte multã rãbdare, care are mare grijã la amãnunte. Massaci – e tânãr, plin de energie, optimist, vesel tot timpul; mi-a fost drag sã lucrez cu el, având în vedere cã suntem aproximativ de aceeaºi vârstã. Mãniuþiu – tipul regizorului perfecþionist, care îþi dã multã încredere, pentru cã, fiind sigur pe el, ºtie întotdeauna exact ce trebuie sã facã; unii îl suspecteazã cã nu ar avea simþul umorului, dar eu nu cred deloc asta; de altfel, mi-a fost ºi profesor, la Cluj, ºi am avut o relaþie de înþelegere specialã cu el. Afrim – aaaaa, pãi Afrim parcã este cel mai special; am fost colegi, iar în lume am ieºit împreunã cu „Cântecul lebedei”, în 1997; el primea premiu pentru regie, eu pentru interpretare; un tip efervescent, care îþi dã senzaþia cã nu ºtie ce are de fãcut, dar la sfârºit se aratã cã nu e deloc aºa. Mona Chirilã – un regizor care þine la rigoare, îmi place cã dã frâu liber actorului sã improvizeze, sã creeze. Nedea – îl admir foarte mult, pentru cã aici, la Cluj, face lucruri importante pentru mediul artistic ºi cultural; e foarte ambiþios, are þeluri foarte clare, pe care sunt convins cã o sã
17
ºi le realizeze.
Spune-mi o ipostazã actoriceascã în care ai fost pus ºi care nu þi-a plãcut deloc. Mi s-a întâmplat, când am venit la Cluj. Am fost distribuit într-un spectacol în care nu aº fi vrut sã joc, dar nu am avut încotro. E vorba de „Leonce ºi Lena”, în regia lui Radu Tempea… nu vreau sã insist asupra subiectului. Am ºtiut - am bãnuit, de fapt - cã nu va ieºi un spectacol foarte bun, premisele nu erau foarte optimiste, dar în viaþã se întâmplã ºi aºa. În general, nu pot sã mã plâng, pentru ca am avut parte de lucruri frumoase. °i s-a întâmplat sã tânjeºti dupã rolul partenerului tãu, în acelaºi spectacol, simþind cã vrei ºi cã poþi face mai bine acel rol? Alþii au tânjit dupã rolul meu (râde). Nu vreau sã se înþeleagã prin asta o laudã. Eu am lucrat roluri frumoase, nu întotdeauna principale, dar pe care le-am iubit.
Statutul tãu de actor, de persoanã publicã în cele din urmã, într-un oraº precum Clujul, îþi impune anumite restricþii de comportament, de anturaj sau de locaþii? Da, bineînþeles, pentru cã lumea te cunoaºte, ca actor. E clar cã ai niºte restricþii. Ies în orice local dacã am chef, dar cred cã este foarte important ce fac acolo. Nu cred cã e bine pentru un actor sã stea într-un bar, sã se îmbete, astfel încât oamenii sã-l judece. Când eram adolescent, am vãzut un actor al Teatrului Naþional din Cluj în troleibuz, beat turtã, neîngrijit… Mereu am considerat actorul o fiinþã cu totul specialã, un om altfel decât ceilalþi, astfel cã m-am deprimat enorm. Am perceput totul ca pe-o loviturã. Pentru oameni, un actor este un model. E pãcat sã-i dezamãgeascã fãcând lucruri de care nu e prea mândru. Eºti de acord cu ideea cã „important e sã faci teatru, nu conteazã unde”? Nu, nu sunt de acord, pentru cã aºa aº putea sã fac teatru la mine în baie. Cred cã e important sã faci teatru într-un loc care permite teatrul. E ca ºi cum ai sãdi o floare într-un pãmânt bun. Într-un teatru în care sã se doreascã lucrul profesionist, cu un regizor foarte bun ºi un partener pe mãsurã.
18
Actorul
Vladimir Jurascu O viaþã în teatru Fac teatru de 60 de ani. ªi îi mulþumesc lui Dumnezeu cã, ºi la ora asta, sunt aici, în casa mea. Ce poate fi mai minunat decât sã pot sã fiu încã pe scenã?! Nimic. Mi-aduc aminte de debutul meu în teatru ºi de pasiunea mea pentru scenã, care s-a nãscut în liceu. Eu am fost absolventul Colegiului „Carol” din Craiova ºi întâmplarea face cã teatrul era în incinta ºcolii; ºi mai greºeam uºa (râde). Chiar debutul meu s-a întâmplat la Craiova, când un actor care-l juca pe Moghilã în „Apus de soare”, s-a îmbolnãvit. Într-o sãptãmânã, m-am pregãtit pentru acest rol, elev fiind. Regizorul ºi-a luat cutezanþa respectivã, fiindcã premiera trebuia sã aibã absolut loc. Am luat aplauze pe scenã deschisã. A doua zi, am fost chemat la directorul teatrului. M-au angajat actor stagiar. Ulterior, în institut, când am trecut din anul doi, în anul trei, m-au dat afarã. Pentru cã eram basarabean. Ce vinã aveam eu cã m-am nãscut la Chiºinãu?! Toma Caragiu, actor senzaþional, de altfel, era secretar de UTM. Pentru mine a fost o durere fãrã egal. M-au rupt de trenul meu, de generaþia mea. Dar, dupã acest necaz, tata – care era ceferist - a spus „Tati, vãd cã eºti aºa, într-o suferinþã cumplitã – hai la Bucureºti, dãm
concurs la Teatrul Giuleºti”. 300 de candidaþi. Am reuºit primul. Dar salariul meu era 632 de lei. Complicat de trãit. Stãteam într-o camerã la Bucureºti, destul de greu, aveam o soþie tânãrã, frumoasã, dar fãrã serviciu în perioada aia. ªi m-au chemat la Baia Mare. „Îþi dãm categoria 12.1, apartament…” M-am dus… Din apartament s-a fãcut garsonierã, din 12.1 a rãmas 12.3, dar am jucat cu regizori nemaipomeniþi. Cinci ani am stat la Baia Mare. Dupã aia, Ion Pavlescu, pe-atunci actor angajat la Petroºani, mi-a trimis o scrisoare „Vino, mãi, cã aici e o trupã nemaipomenitã!”. Vai ce trupã minunatã am gãsit! ªi a venit Horea Popescu, a fãcut un spectacol cu noi, cu mine, „Inspectorul de poliþie” de Priestley – pe care-l fãcuse ºi la Baia Mare, de-am luat premiu pe þarã – ºi l-a reluat, în altã structurã, în altã combinaþie ºi… plecãm în turneu. Unde ne oprim? La Ploieºti! Acolo, director era… Toma Caragiu. Eu eram în cabinã, mã pregãteam pentru spectacol ºi când mã uit în oglindã, îl vãd în spatele meu. Îmi ziceam, Doamne, ce sã fac acum, sã-l mãnânc, sã plec?! Gânduri peste gânduri. A pus o mânã pe umãrul meu ºi mi-a spus „Jurãscu, mã poþi ierta?” „Eu, tovarãºe director, vã iert, dar nu vã uit” – i-am spus. „Mãi, n-am fost eu vinovat”, spune. ªi cred cã nu a fost el vinovat. Era doar un executant. M-am despãrþit frumos de el, pentru cã l-am iubit ca actor. Dupã Petroºani, primesc un telefon, într-o searã, de la Iaºi. Mã suna Stoleru. Mã-ntreabã „Vladimire, de ce nu ai venit la concurs?” „Care concurs?” – întreb. „Vino, facem concurs pentru tine”. Mi-am luat plãsuþa, am plecat la Iaºi. Am spus o poezie. „Noapte de mai” a lui Topârceanu are douã pãrþi, una liricã ºi una incendiarã, pe care o spuneam ºi-atunci fain de tot. ªi când se aprind luminile, de emoþie, am… uitat textul. Juriul stãtea, eu stãteam… Într-un târziu, am început sã îngân. Prima parte am spus-o cam de nota ºase. Dar partea a doua nu o mai pot spune niciodatã ca atunci. Juriul a aplaudat la sfârºit. Înþelegi? Un juriu nu aplaudã niciodatã la concursuri. „Eºti al nostru”. Aºa s-a întâmplat cu Iaºi-ul meu, pe care l-am iubit nemaipomenit ºi în care am stat cinci ani. Începe un turneu Iaºi-Cluj, Cluj-Iaºi, cu ºase piese, ºi jucam generalul Ruffio, în „Cezar ºi Cleopatra” de Bernard Shaw. Am intrat în scenã, am jucat nemaipomenit. În pauzã, mã cautã la cabinã un domn minunat, elegant, grizonat. Mi-a spus „Eu sunt directorul teatrului. Nu vreþi sã veniþi sã jucaþi un rol la noi?” Mã emoþionez… Zic „Sigur”. El a ieºit, eu am jucat mai departe, iar la finalul piesei vine iar din nou: „Tovarãºe Jurãscu, nu doriþi sã veniþi definitiv la noi?” Aºa am rãmas la Cluj. Trebuie sã spun un lucru
19 nemaipomenit. Radu Stanca era prim-regizor. asta – au sãrit câþiva þãrani pe scenã ºi mi-au Un om-orchestrã, om-teatru, era regizor, actor, rupt costumul. Am rãmas în maieu... Oamenii scenograf, scenarist, poet, dramaturg. ªi pe au plecat cu o bucãþicã din haina lui Manole toate le fãcea minunat. Când m-am prezentat la acasã! Sadova a fãcut o crizã… a plâns… atât Cluj, dupã ce am terminat dincolo problemele de tare a impresionat-o acest gest. administrative, am urcat la cabinetul lui sã-l cunosc. ªapte luni am stat la Piteºti. Nu-mi plãcea, domnule. Am bãtut, nu mi-a rãspuns nimeni. Am insistat ºi am S-a fãcut concurs la Braºov. Directorul teatrului era auzit o voce stinsã, „Intrã”. Am deschis uºa ºi am vãzut Sicã Alexandrescu. Am dat concurs cu Viorica. Am un om costeliv, cu un umãr cãzut, cu o faþã palidã, de reuºit primul pe listã. Dar vine Ildico Achimescu, Crist… Eu tare m-am emoþionat, dar trebuia sã bâigui care era secretar literar la Piteºti, pe atunci o chema ceva, „ªtiþi, mã bucur sã vã cunosc, mi-aº dori foarte Szatmari, ºi îmi spune „Vladimir, nu mai pot scãpa de mult sã lucrez cu dumneavoastrã”, moment în care îmi Leahu. În fiecare zi îmi dã telefon sã te determin sã vii spune „Vino”. M-a dus la geam ºi mi-a arãtat cimitirul la Timiºoara”. „Mãi Ildico, dar eu plec la Braºov, am de pe Dealul Feleacului. Îmi spune „Dragul meu, eu primit cheia de la apartament”… ªi vorbesc cu Leahu nu ºtiu dacã am sã mai pot lucra, fiindcã peste douãla telefon. La Braºov luasem concursul, dar nu m-am trei luni mã duc acolo sã mã odihnesc”. Peste exact dus. Am fãcut drumul pânã la Timiºoara cu Trabantul. trei luni a murit, în decembrie. Ne-a primit Leahu ca pe regi. Am acceptat ideea venirii Dupã un timp a venit la Cluj Vlad Mugur, cu la Timiºoara, cu condiþia sã mai joc niºte spectacole la Silvia Popovici. Isac a fost dat afarã într-o secundã. Piteºti. Mai aveam un „Meºterul Manole” la Curtea de Silvia Popovici era exact genul soþiei mele de-atunci, Argeº. Când am ajuns acolo, cine coboarã cu maºina?! Viorica Cernucan, o actriþã minunatã ºi frumoasã. Sicã Alexandrescu la volan, cu nevastã-sa. Îmi venea sã Încet-încet, a eliminat-o din teatru. Viorica a fãcut intru în pãmânt. Opreºte maºina. „Eºti cam capricios, depresii multe… I-am spus „Dragã, ne salvãm. Ce, tinere”, îmi spune. …„Dacã te rãzgândeºti, sã-mi numai Clujul e pe lumea asta? Ia dã tu ºapte plicuri scrii. La revedere!” ªi a plecat. Am trimis cheile de încoace. Am scris la ºapte teatre ºi peste o sãptãmânã, la apartamentul primit în plic. ªi de atunci sunt la am primit cinci rãspunsuri pozitive. Unul din ele a Timiºoara. De 39 de ani împliniþi. fost Oradea” ªi-i spun „Viorica, uite, e aproape de Cluj, n-or sã stea ãºtia o veºnicie”. ªi ne-am mutat la Oradea. La Cluj fãcusem un spectacol cu Marietta Sadova, „Ondine”, un succes incredibil. Într-o zi, mã pomenesc cu doamna Sadova la Oradea. Îmi spune „Vladimir, facem «Tartuffe»” Dupã aia a pus cu mine „Act veneþian”… printre cele mai iubite roluri ale mele. Marietta Sadova mi-a spus „Vladimire, îmi pare rãu cã nu te-a vãzut în rolul acesta Camil Petrescu, cu ochii lui albaºtri”. Am terminat cu Oradea ºi, într-o zi, primesc un telefon „Sã vii la Piteºti!” Eu n-aveam nici un chef, cã La Timiºoara, am fãcut spectacole nemaipomenite. eram tot cu gândul sã mã întorc la Cluj. Pentru Viorica, „Mobilã ºi durere” – un spectacol care s-a jucat de sãraca… Dar mã pomenesc cu un trailer în faþa casei. 185 de ori; „Dosarul Andersonville”, extraordinar. M-am „îmbarcat” cu mobilã cu tot ºi m-am mutat la „Regele Lear”… Am fãcut „Lear” de am luat premiu pe Piteºti. Un oraº urât, plin de seminþe, cãlcai pe ele, þarã. Este singurul „Lear” în istoria teatrului premiat! uite-aºa… Peste o perioadã scurtã, Marietta Sadova E mândria mea. Iar „O viaþã în teatru” m-a bucurat a venit la Piteºti, sã monteze cu mine „Act veneþian” teribil. Cel mai mult m-a emoþionat gestul teatrului. Eu din nou ºi „Meºterul Manole”, al lui Valeriu Anania. nu sunt indiferent faþã de oamenii delicaþi ºi sensibili Spectacol în aer liber, în incinta Mânãstirii Curtea de ºi atenþi, care înþeleg cât îmi place mie sã joc. Pot face Argeº. L-a adus pe Manole în legenda lui. Au venit, de o declaraþie care s-ar putea sã ºocheze: eu n-am iubit pe sate, 1.500 de oameni. Am jucat extraordinar. Nu nici o femeie cum am iubit teatrul. M-am dirijat spre a aplaudat nimeni. Am crezut cã murim. Peste câteva cea mai sãracã profesie, din punct de vedere material, clipe am vãzut sute de cãciuli în aer. Peste alte câteva dar cea mai bogatã din punct de vedere spiritual. minute, aud un vuiet din sute de piepturi. Vuiet, nu aplauze. ªi la un moment dat – mie mi-e frig când spun
Revistã a Teatrului Naþional Mihai Eminescu Timiºoara Concepþie graficã: Antal Szilárd Fotograful revistei: Adrian Pîcliºan
atent
ISSN 1842 – 1709
La aceastã ediþie au contribuit: Petre Bokor, Liliana Iorgulescu, Stela Verebceanu Vladimir Jurãscu, Ovidiu Criºan, Cristian Nedea (m.chris.nedeea), Daniel Vighi Revistã realizatã de Ciprian Marinescu.
Tipar executat la GrafoABC SRL, Timiºoara
20
Iudita REINHARD
Gerhardt CRÃCIUN
Traian ONEÞ
Mariana DOBOªAN
Daniela GENIG
Vasile GIURGEAN
Monica GRAND
Valentina COTINSCHI
Adrian IANCU
Ioan ILIA
Valentina IVÃNUªCÃ
Lucia MOISE
Vlad Voicu Bogdan
Elena NATALCENCO
Eugen OBRAD
Gheorghe PATAKI
Iosif PENTE
Petru POPA
Ana PRÃJAN
Florian PUTERE
ªtefan CRÂSTA
Péter SZABÓ
Alin TOFAN
Iosif TOTH
Zoltán SZABÓ
t e h n i c
Ildikó ANTAL
c o l e c t i v u l
Liliana BARANYI
mai ajungi la teatru depinde de tine
Parteneri media