BASH

stagiunea

2012/2013

manager Ada Hausvater

traducerea Mihaela S창rbu Vlad Massaci

Motto: „Sunt capabil să fac rău?” E o întrebare la care vreau să vă gândiți iar și iar, pe parcursul călătoriei noastre.

Philip Zimbardo,

Haideți, deci, înapoi la teatru, spectatori de pretutindeni, murdăriți-vă pe mâini. Așezați-vă mai aproape ca de obicei. Mirosiți actorii, priviți-i drept în ochi și nu vă supărați dacă vă stropiți cu un pic de sânge pe manșete. Arătați-ne că, dacă avem curajul să scriem despre ceea ce contează cu adevărat, veți veni să ne vedeți. Poate că nu am războaie de dus, sau vreo funcție pentru care să candidez, poate că n-am să ajut niciodată o bătrânică să treacă strada – dar când mă așez la masa de scris, cu siguranță scriu despre ceva important și o fac cu onestitate și curaj. A trecut vremea când ne era frică sau când preferam să ne complăcem. Curajul trebuie să revină și de-o parte, și de alta a rampei, și asta cât mai repede.

Neil LaBute

Efectul Lucifer. Cum devin răi oamenii buni

Bash

este un triptic de trei piese într-un act, o explorare în egală măsură lucidă și emoțională a răului, în complexitatea lui, în aparența sa adesea benignă, cotidiană.

O recontextualizare a tragediilor lui Euripide, reunește textele , și . Confesiuni, pseudo-comunicare, sex, iubiri sufocate, violență, compun acest – aproape – poem despre această nedefinită zonă obscură ce ne locuiește pe fiecare din noi.

Bash Ifigenia în Orem O șleahtă de sfinți Medea Redux

De ce LaBute? Pentru că scrie bine, scrie adevărat, scrie despre toate câte ne bântuie, conștient sau inconștient, pe noi, cei care-am apucat fără să vrem aceste timpuri. În plus, scrie așa cum orice actor ar trebui să încerce să simtă. De ce ? Exact din aceleași motive.

Provocarea cea mai mare pe care o lansează e – paradoxal – simplitatea. Dar tocmai simplitatea e, de fapt, lucrul cel mai complicat pe lumea asta. LaBute spune povești. Limpezi. Clare. Pare simplu, nu?

Doar că povestitorii lui, de fapt, se confesează. Și-atunci... Exact, treaba se complică. e un foarte bun exercițiu de căutare în suflet și în minte, de renunțare la mijloace exterioare de expresie pentru a ajunge la sinceritate extremă - în ambele sensuri... cere deschidere către spectator în cel mai real mod posibil. Deschiderea de a-i vorbi, privindu-l în ochi, de a-l convinge, de a-l face să uite, până la urmă, că e la teatru. În nu există sfaturi sau concluzii „memorabile”. Sunt doar oameni care vorbesc altor oameni. După care mergem la casele noastre și ne uităm la Tânăr și neliniștit, ca-n fiecare dupăamiază... Glumesc. Sau nu?

Alexandra Didilescu

Bash

Bash

Bash

Bash

Bash

Hei. De ce LaBute? De ce ?

Pentru că textul m-a fascinat de când l-am citit prin simplitatea cu care LaBute unește două culturi total diferite: lumea contemporană și cea a eroilor din tragediile antice.

De la început, am resimțit o dificultate de ordin moral: ambele personaje pe care le interpretez recurg la fapte pe care societatea actuală le consideră absolut condamnabile.

Pentru mine, provocarea există la nivelul la care aceste fapte pot fi justificate în ochii celor care le comit și, prin asta, împinse într-o zonă de normalitate.

Cu siguranță, faptele ar merita o pedeapsă, dar LaBute renunță la rolul de justițiar. Își lasă personajele libere, chiar fără conștiința răului comis.

Cred că tocmai asta le apropie de eroii antici, care – la rândul lor – acționau în numele unor zeități și al unui destin pe care nu le stătea în putere să-l schimbe.

Personal, dacă e să definesc răul, cred că are legătură cu renunțarea la liberul arbitru atunci când ajungi la o răscruce. La fel e și să acționezi în numele altcuiva. Responsabilitatea propriilor acte, moralitate, alegere. Toate astea ne aparțin.

Colin Buzoianu

Neil LaBute (16 martie 1963, Detroit) este considerat una dintre vocile cele mai importante ale generaţiei lui. Dramaturg, scenarist şi regizor, Neil LaBute, deținător al trofeului „Cel mai bun regizor” pentru filmul , participă la cele mai importante festivaluri de film din Statele Unite şi Europa, de la Cannes la Deauville, unde obţine Premiul special al juriului. Pentru teatru, Neil LaBute manifestă un talent cel puţin la fel de prolific. Are la activ, până în momentul de faţă, şapte piese, dintre care trei se joacă în teatre din New York, având nume importante în distribuţii, cum ar fi Sigourney Weaver, Liev Schreiber, Anna Paquin, Aaron Eckhart sau Calista Flockhart.

of Men

In the Company

Mintea, în felul său propriu şi prin ea însăşi, poate face din paradis un infern şi din infern un paradis.

Jonh Milton,

Paradisul pierdut

DISTRIBUȚIA

ALEXANDRA DIDILESCU COLIN BUZOIANU

regia tehnică

Cristian Stana sonorizare

Cristian Rebejilă lumini

Cosmin Pătru, Costinel Purcaru Asproiu, Grațian Popp secretariat literar

Codruța Popov

ticketing

Maria Manolache

coordonator tehnic

ing. Horațiu Nica şef producţie

ing. Radu Berzescu costume

un concept de ALEXANDRA DIDILESCU & COLIN BUZOIANU

Lorena Caldeș, Neli Gerstenengst recuzită

Cătălin Miculescu machiaj

Andra Diac coafură

Miriam Tamaș tehnic

Marius Mondoacă, Tiberiu Hoduț, Gabriel Lepa, Nicolae Lăcătuș personal de sala Niculina Moraru, Maria Manolache, Carmen Trifan Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune Monica Moraru, Monica Purcaru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu data premierei: 02.06.2013 durata spectacolului: 1h 30 locația: Studio UŢU

redactor: Geanina Jinaru-Doboş, Codruța Popov foto: Adrian Pîclișan dtp: popljubo

tipograf: Carla Stiassny

www.tntimisoara.com

teatrul naţional timişoara este o instituţie publică finanţată de ministerul culturii tipar Teatrul Naţional Timişoara 2013