BOBORUL

stagiunea

2014/2015

manager Ada Ada Hausvater Hausvate

BOBORUL

după I.L. Caragiale scenariu dramatic de Sabin Popescu textele cântecelor de Șerban Foarță

Motto: Parisienii au aperitivul, vienezii, fanfara, ploeČ™tenii politica ... [sursa: I.L. Caragiale, Slăbiciune]

DOCUMENTAȚIE PENTRU CERTIFICATUL DE PARTICIPANT LA REVULUȚIA DE LA PLOIESCI CARE A AVUT LOC LA CURTEA BERARILOR DIN TIMIȘOARA

Nota informativă nr. 1

Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău. […] Cu sufletul înecat în amărăciune și în mâhnire, am intrat în conspirație împins de cea mai desăvârșită dezinteresare și împlinind cea mai grozavă jertfă pe care un om poate să o împlinească. […] Câte nopți n-am dormit! Ce chin, ce luptă înverșunată s-a petrecut cu mine! Trebuia să mă hotărăsc. Am ales țara. [sursa: Alexandru Candiano-Popescu, Amintiri din viața-mi]

Nota informativă nr. 2

Adoptând pentru un spectacol Caragiale ambientul de teatru birtual, n-am putut ignora substanța birtualității, pe care I.L. Caragiale a exersat-o cu excelență în întregul compus din opera și viața sa, generând o marcă românească de birtualitate, a cărei dominantă nu e neapărat bahică-stihială, efervescentă sau mută - ci, mai degrabă,e o beție de cuvinte și una de putere, cu personaje trăncănilizate, suferind de politikonism, trăitoare într-o lume fantasmagorică, compusă din vorbe goale și iluzii politice, ceea ce ne arată că, realmente, distanța dintre birtual și „virtual” este una minimală. Îi revine lui Caragiale me-

ritul - sau vinovăția - de a fi ridicat berăria la rangul de topos - care circumscrie (sau cârciumscrie!) un întreg univers identitar. Etern invocata actualitate a lui Caragiale nu poate fi pusă la îndoială decât de inactulitatea lumii care ne conține. Este Caragiale Profetul, sau noi prezicem, extraordinar de bine, trecutul? Spectacolul Boborul nu închide întrebarea, ci răspunde din perspectiva inedită a unui Caragiale - personaj al propriei sale opere. [sursa: Sabin Popescu]

Nota informativă nr. 3

BOBORUL sau REBUBLICA DE LA PLOESCI Box bobuli e sbortul boborului când botul Și-l bune-n poala bravei rebublici bodgorene Și dă-i și suge buza sticluţei, bân’ ce potu-l Ia ăl dă-nchide șirul butelcilor, la Bene Bibendi, – puse una într-alta, la berete, Cu fundu,-adică,-n gâtul ălei d’naintea ei, Ce gâlgâie, sorbite cu bloieșteană sete, – Iar cui ajunge brimu,-i revin atâţia lei Cât i-a costat pă ăilalţi clondirele beute, Cu bălăria dată pă ceafă, a dă de fetru, Sau cu căciulă pusă pă mesele cam ude, – Iar numele acestui joc e La „chilometru”.

Boborului i-e sete și-un km cere Dă gârlă viniferă când lubdă la bufet, Iar costul consumaţiei frugale, în tăcere, Se trece-n viitorul Rebublicei buget.

Se-ncinge ziafetul, apoi, la iarbă verde, E totul o foială, o forfotă, un spasm Al libertăţii care nu se mai boate bierde Acum... Ce veselie, ce-avânt, ce-ntuziasm! Și sfârâie grătare ce-aruncă-n aer trâmbe Și valuri dubă valuri dă gras miros fierbinte, Ce par s-alunge izul orânduielii strâmbe, Căci fleicile-s ofrande pre ăste-altare sfinte;

Și,-n vreme ce, pre ele, un vis frumos se coace, Un ideal debarte de orice enteres, Dășchide-se canaua a zeci dă boloboace În temblul zeităţii ce cheamă-se Brogres.

Iar Boliţaiul trece dă bartea Revuluţii Luând bildă dă la domnu’ ce-i este Brezident Rebublicii,-n grădina-n care se dă cep buţii Cu-agheasmă, iar brostimea strigă,-ntr-un glas: „Brezent!”

Ci Stan Bobescu, alias Popescu, boliţaiul Ce-ncurcă cozorocul chipiului cu borul, Este trezit, din somnu-i rebublican, d’alaiul Funest al Reacţiunii, și, replicând: „Boborul!”, La întrebarea: „Cine te-a pus pă tine,-aici?”, La cancelarie,-adică, – e dus, pă sus, la Hanul Călugărului, unde-i, acum, bulău, dă nici Nu se brea știe ce-a mai făcut Rebublicanul, Dubă ce abjurase prinţipul liberal, La fel ca Brezidentul, – uns aghiotant regal.

Carașerban [sursa: Șerban Foarță]

Notă informativă despre cum s-o-ntorci ca la Ploiești

Una peste alta, treaba a fost cam așa: istoria spune una, Caragiale, din marginea vâltorii vremurilor, interpretează alta. Și o face atât de bine că așa rămâne, cum spune el: Republica de la Ploiești e nimic mai mult decât o „pățanie”.

Deci ce zice istoria? Istoria zice că Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada și alți mai-mari ai Partidului Liberal au încercat să îl detroneze pe Carol I. Aici intră în scenă câteva personaje mai degrabă pitorești ale timpului, dar nu mai puțin remarcabile: căpitanul Alexandru Candiano-Popescu, publicist cu vederi liberale, temperamental, entuziast și, totodată, un fan „avant la lettre” al lui Brătianu și Stan Popescu, o altă figură năucitoare a Ploieștilor: aventurier, dar patriot, viteaz, ba chiar nesăbuit din când în când, chefliu, mare admirator al lui Garibaldi și prieten al lui Caragiale, care nu va ezita să-l ia ca model pentru Pristanda, și nici să-l facă personaj principal, ba încă lăsându-i numele neschimbat, în Boborul (drept e că „volintirul” lui Garibaldi s-a cam supărat pentru treaba asta). În sfârșit, se pare că revolta trebuia să pornească în mai multe

orașe deodată dar, din motive care n-au mai ajuns până la noi, ea a fost oprită sau amânată „de la centru”. Din care cauze nu se știe, toți au aflat, mai puțin ploieștenii, așa că revoluționarii lui Candiano-Popescu, după ce deja organizaseră două întâlniri secrete – pe la diverse berării, susține Caragiale – au pornit să răstoarne monarhia. În fruntea fanfarei, cu inevitabilul alai de preoți, Candiano-Popescu poartă steagul revoluției.

Primul pas e să ocupe telegraful, dar telegrafistul transmite, din greșeală, un mesaj din care Bucureștiul își dă seama ce se întâmplă. Ion C. Brătianu e arestat de urgență, dar Ploieștii habar n-au, sunt în plină revoluție. În piața mare, CandianoPopescu, auto-instaurat prefect de Prahova, citește celor câteva sute de ascultători o așa-zisă telegramă de la Brătianu, în care declară căderea monarhiei și instaurarea republicii. Spiritele se încing. Candiano-Popescu împarte funcții publice în stânga și-n dreapta, șeful Poliției este arestat și în locul lui este numit Stan Popescu. Candiano-Popescu ocupă și unitatea de pompieri, care fraternizează cu revoluționarii.

Totul e perfect, entuziasmul este mare, însă în seara de 9 august 1870, la cincisprezece ore de la declanșarea revoluției, în gara din Ploiești (celebra gară din Ploiești!) descinde o unitate de soldați, în frunte cu Eugeniu Carada, alt personaj interesant al epocii. Cam toată lumea e arestată deși, se spune, cea mai mare parte a conspiratorilor declară că dumnealui a înțeles greșit, că nu e vorba de nici o revoluție, ci de un chef pe cinste.

De ce oare o fi rezistat varianta lui Caragiale peste timp? Poate și din aplecarea asta nu întotdeauna sănătoasă de a face bășcălie de orice, de a minimaliza ridiculizând, obicei care pare să facă parte din cultura românilor. Dar poate și pentru că urmarea acestei istorii i-a dat dreptate lui Caragiale… Procesul conspiratorilor prinși în flagrant de revoluție a fost un ocean de panglici colorate, atât de amețitoare încât au scăpat cu toții necondamnați. Regele Carol I s-a supărat foarte tare, a vrut să

abdice, dar până la urmă s-a răzgândit; după o vreme, i-a adus pe liberali la guvernare, iar Brătianu a devenit prim-ministru și cel mai apropiat colaborator al său. Nici Candiano-Popescu n-a rămas de izbeliște: a luptat cu patriotism și cu un curaj nebun în luptele de la Grivița din timpul războiului de independență, ajungând ulterior aghiotant al Regelui Carol și servindu-l cu credință. Ce-ar mai fi de adăugat? Că până și avocatul care-i scosese basma curată pe liberalii conspiraționiști va trece în tabăra conservatorilor câțiva ani mai târziu? Chiar așa a fost.

Iar nenea Iancu a fost și el pe acolo, grefier la Tribunalul Prahova, martor la procesul lui Candiano și chibiț năstrușnic al întregii afaceri.

Vivat Revoluția, monarhia, Regele și republica! Hai noroc și la mai mare! [sursa: Codruța Popov, inspirată de mai multe surse]

Nota informativă nr. 4

În dimineața zilei de 8 august 1870, auzind din zvonul ce se răspândise… că în oraș este revoluție, am plecat de acasă spre târg (piața orașului) să aflu ce se petrece… În sgomotul asurzitor ce pornea din cafenelele și grupurile de cetățeni cari vorbeau și gesticulau cu aprindere am dat, lângă una din aceste grupuri, peste prietenul Caragiali, venit la Ploiești în vacanță și de care mă despărțisem în anul 1867, când eu am intrat în serviciul telegrafic, iar el a urmat studiile mai departe, ca să ajungă ceeace este astăzi, «maestrul Caragiali», marele scriitor… ce vreți? Era băiatul sub impresiile celor ce cetise despre Jerome Paturot în căutarea unui rost, unei pozițiuni sociale. Prietenul Ion Caragiali, cum mă vede în

piața Ploieștilor… vine întins la mine și aruncându-și pălăria în sus, unul din obiceiurile celor fără pretenție, când e vorba să arate o mulțumire sufletească și strigă: Mă Nicule! Ții minte când la 66 ne-am agățat de trăsura plină unde ședea pe scară popa Ghiță și strigam cu toți Ura! Trăiască contele de Flandra?

Uite acum dădurăm lovitura și mai sdravănă și încă unde? Aci, la noi, la Ploiești. Din cele ce vedea și auzea împrejurul lui, credea prietenul Caragiali, că în adevăr, revoluția reușise… [sursa: articol semnat de telegrafistul Nicu Constantinescu, „Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor” nr. 12/1926, Biblioteca Academiei Române]

distribuția

Al. Candiano-Popescu Miţa Baston, telegrafistă Copistul August Gorjan, maior Niţă Popescu Al. Popescu-Camiano Popa Nae Popescu Guţă Popescu-Ionești Stan Popescu zis Galibardu Trei bucătari

scenografia video design light design muzica coregrafia

BOGDAN SPIRIDON LAURA AVARVARI ROMEO IOAN FLORIN RUICU DORU IOSIF VALENTIN IVANCIUC CONSTANTIN TOVARNIȚCHI CĂLIN IONESCU NICOLAE PÂRVULESCU IONUȚ IOVA RAUL LĂZĂRESCU ȘTEFAN ROMAN ZSOLT FEHERVÁRI LUCIAN MATEI FLORIAN PUTERE ILIE STEPAN ALIN RADU

un spectacol de SABIN POPESCU

Locul: Fabrica de Bere (Curtea Berarilor) Data întâmplării 25.06.201 (avanpremiera) / 27.06.2015 (premiera) Durata participării 1 ceas și 40, fără pauză, dar cu mici și bere Proiecțiile video sunt inspirate din pictura lui Emil Pavelescu.

Muzica spectacolului este interpretată de Călin Nanu (vioară), Cristian Mihale (trombon), Alin Stoianovici (acordeon cromatic) și Ilie Stepan (chitări acustice, keyboards, percussion programming). Înregistrările au fost realizate la Show Factory Studios. Mixaj & masterizare Sebastian Ciocan, Eli Patisen.

Spectacolul este realizat în parteneriat cu Ursus Breweries S.A., Sucursala Timișoara.

Realizatorii spectacolului mulțumesc, de asemenea, SC Prospero SRL.

Regizor tehnic Cristian Stana Sufleor Iuditha Bottner Lumini Daniel Galetar, Grațian Popp Sunet Florin Bădară, Peter Szabo Video Eugen Obrad Secretariat literar Codruța Popov Ticketing Maria Manolache Șef producție ing. Radu Berzescu Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica Costume Monica Grand, Neli Gerstenengst Marilena Suciu, Maria Aluaș Recuzită Andrei Vlăduț Machiaj Oana Orbulescu Coafură Andrei Lucian Mătieș tehnic Tiberiu Hoduț, Adrian Trăilă personal de sală Niculina Moraru, Maria Manolache Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Moraru Monica Purcaru, Alexandra Manolache, Anka Boboiciov Daniel Pascu, Ciprian Ursu, Sebastian Boboiciov redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan concept grafic popljubo tipograf Carla Stiassny

www.tntimisoara.com

tipar TNTm_2015