INTIM

stagiunea

2014/2015

manager Ada Ada Hausvater Hausvate

INTIM de Patrick Marber traducerea Peter Kerek

Motto: Ce vreau să spun e că în lume există atât alegeri greșite care conduc la un rezultat corect, precum și alegeri corecte care duc la un rezultat greșit. Pentru a evita o astfel de absurditate - cred că o pot numi așa - ar trebui adoptată atitudinea conform căreia, de fapt, noi nu facem nici o alegere. De regulă, acesta este modul în care gândesc eu. Ce-a fost a fost, ce-o să fie urmează să aflăm.

Haruki Murakami, Al doilea atac la brutărie

Piesa mea este un text despre iubire, despre sex și despre singurătate. Este o poveste nevoia asta pe care o avem cu toţii, de a ne găsi sufletul pereche. Și, până la urmă, cred că este vorba despre fericire, despre căutarea fericirii. Iar căutarea asta poate fi uneori o treabă destul de dură, de brutală: sunt patru străini care se întâlnesc, intră într-o relaţie, ies din ea, fac dragoste, se trădează unii pe ceilalţi și sfârșesc prin a redeveni străini. (...) Nu cred că este vorba despre egoism… dar iubirea nu scoate întotdeauna doar ce este mai bun în om…. Și totuși, eu o conisder o piesă romantică. Mi-ar plăcea ca publicul s-o perceapă ca romantică și anti-romantică în același timp, așa cum pentru mine este o poveste despre dragoste, în timp ce pentru alţii poate fi o poveste despre manipulare. (...) Textul este în mare măsură o poveste despre decepţii și despre minciuni - un loc perfect în care să cercetez arta minciunii… Într-adevăr, problemele apar ori de câte ori personajele mele spun adevărul. (...) Din punct de vedere estetic, este vorba despre rigoare, disciplină și simplitate, despre a găsi poezia în viaţa de zi cu zi. În fond, sunt patru oameni de treabă care se poartă îngrozitor, care greșesc enorm, care fac lucruri mult mai rele decât ar face, poate, niște oameni foarte răi. Cât despre mine… eu îmi iubesc personajele și chiar mi-ar plăcea să petrec timp cu oricare dintre ele - sunt niște oameni fermecători, delicaţi, vulnerabili…

Patrick Marber în interviu la Theatre Talk

Astăzi avem un ideal romantic în care ne bazăm pe altcineva să îndeplinească o lista nesfârșită de roluri: iubit, cel mai bun prieten, cel mai bun părinte, confident, sprijin emoţional, egal intelectual. Iar eu sunt unic(a), indispensabil(a), de neînlocuit. Și infidelitatea îmi arată că nu sunt. Este trădarea finală. Infidelitatea distruge idealul de dragoste. Dacă de-a lungul istoriei, infidelitatea a fost întotdeauna dureroasă, astăzi este adesea traumatizantă, deoarece ne ameninţă identitatea, sentimentul de sine.

Esther Perel, Rethinking infidelity ... a talk for anyone who has ever loved

În bazinul iubirii Mai întâi, am crezut că această piesă are doar foarte mult farmec, că deţine un „charme” erotic pe care puţine texte de teatru îl au.

Acum, ajungând aproape de premieră, constat că în spatele șarmului s-a ascuns și o doză sănătoasă de sălbăticie, de nebunie, datorată gingașului subiect numit: iubire.

Citind, îmi era foarte greu să-mi dau seama dacă aceste personaje se îndrăgostesc cu adevărat sau nu, dacă iubesc cu adevărat sau nu.

Nu eram dispus să fac nici o afirmaţie clară în privinţa asta. Până când am început repetiţiile și ne-am dat seama că poveștile acestor oameni au valoare doar dacă ei se îndrăgostesc - nu știu dacă o fac cu adevărat dar, în orice caz, o fac din plin.

Așa că, datorită scenografei Iuliana Vâlsan, mi-am făcut personajele să se arunce cu capul în bazinul iubirii, atât la propriu, cât și la figurat. I-am lăsat să se ude fleașcă de sus până jos cu iubire și cu tot ceea ce atrage iubirea după ea. Și știm cu toţii că dragostea nu vine niciodată singură. Ea ne provoacă nu doar cele mai plăcute, ci, din păcate, și cele mai dureroase sentimente posibile. Și dacă tot avem bazin, nu ne-a mai rămas altă cale decât să amestecam sentimentele acestor îndrăgostiţi ca centrifuga dintr-o mașina de spălat. Ne-am dat seama că nu e cazul să fim drăguţi și să facem ordine printre sentimente, acolo unde nu este cazul, adică în miezul iubirii. Motiv pentru care spectacolul nostru amestecă fără introduceri, abrupt, razant subiecte ca infidelitatea, aventura,

trădarea, sexul, dorinţa, singurătatea, divorţul, moartea, libertatea, personalitatea, adică un șir nesfârșit de teme ce se prăbușesc ca o lavină, mai devreme sau mai târziu, peste cei îndrăgostiţi.

Spectacolul nu ajută personajele, nu le ferește și ne le menajează de impactul frontal cu iubirea, ci, dimpotrivă, le oferă impactului, îi lasă să devoreze și să fie devoraţi. Îi face să-și piardă controlul și să nu mai știe exact ce vor, pe cine iubeau, pe cine iubesc, pe cine își doresc să iubească în viitor.

Astfel se nasc unsprezece scene de seducţie, în care iubirea trece prin toate filtrele: comic, penibil, caraghios, romantic, violent, tandru, gingaș, sumbru, luminos, extatic, magic, groaznic, înfiorător, oferindu-ne o „degustare” a ceea ce poate face ea cu noi din momentul în care ne aruncăm cu totul în ea.

Peter Kerek

Este o lume - sau un timp - care înlocuiește din ce în ce mai mult conceptul de grup cu cel de individualitate. Uităm că a fi unic - și suntem unici - nu e același lucru cu a fi singur. Este paradigma socială a vremurilor moderne: adulţii anilor 80-90 formează, după explozia flower power, o societate nouă; răstoarnă toate valorile părinţilor, întregul eșafodaj pe care îl presupune exteriorizarea sentimentelor, traiul laolaltă de tip ashram sau kibbutz și se închid într-un sistem în care a fi office, sau bussiness înseamnă în primul și în primul rând a fi circumscris unui tip de conduită comun. Comun, dar nu comunitar. Generaţii prinse în propriile nesiguranţe ca într-o capcană își proiectează întotdeauna în altcineva sau în altceva speranţele, dorinţele, pretinzând întodeauna ca acest altcine-

va sau altceva să poarte responsabilitatea împlinirii lor și fiind, inevitabil, dezamăgiţi. Ca într-un recurs bizar la spleen-ul sfârșitului de secol XIX, își privesc viaţa ca pe un exponat de muzeu și nu pot ajunge la ea decât intermediat de felurite dependenţe. Sensurile par să se afle întotdeauna în afară, niciodată în interior, astfel încât întâlnirea cu propriul eu devine un proces de seducţie și, în egală măsură, un raport de forţe - sau, altfel spus, un spaţiu al neliniștilor și al unei permanente fugi de realitate. În singurătate și dorinţă înfloresc din nou baudelairienele Fleurs du mal, printre pixeli, chat-uri, fotografii digitale și sex.

Codruţa Popov

Era un soi de mirare sfâșietoare, dureroasă. (...)

Simţi un fel de consolare, pe dinăuntru, ca un soi de revelaţie, care îţi deschide larg inima, dar simţi totodată și un fel de strângere, ca senzaţia unei pierderi iremediabile și definitive. O catastrofă dulce. Cred că are legătură cu faptul că ești în exterior, în acele momente, că le privești numai din exterior. (...) E un lucru ciudat. Când ţi se întâmplă să vezi locul în care ai fi în siguranţă, tot din exterior te uiţi la el. Nu ești nicodată înăuntru. E locul tău, dar tu nu ești în el.

Alessandro Baricco, City

distribuția

Ana Alice Larry Dan Percuționist

scenografia video design light design sound design asistent de regie

CLAUDIA IEREMIA ANA MUNTEANU VICTOR MANOVICI COLIN BUZOIANU SEBASTIAN HAMBURGER IULIANA VÎLSAN LUCIAN MATEI OVIDIU ZIMCEA AURELIAN STOLERIU Cristina Dumitru

direcția de scenă PETER KEREK

Regizor tehnic Iudith Reinhardt Sufleor Cristina Dumitru Lumini Ovidiu Zimcea Video Lucian Matei Sunet Cristian Rebejilă, Dan Hamburger Secretariat literar Codruța Popov Ticketing Maria Manolache Șef producție ing. Radu Berzescu Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica Costume Monica Grand, Neli Gerstenengst Marilena Suciu, Maria Aluaș , Anca Rădulea Recuzită Mariana Doboșan Make-up artist principal Gabriela Strugaru Popa Coafură Dana Genig tehnic Flavius Baciu, Flavius Bioșa, Ioan Cotuțiu, Vasile Danciu

data avanpremierei: 29.06.2015 data premierei: 30.06.2015 durata spectacolului: 1h40 locaţia: Sala 2

personal de sală Niculina Moraru, Maria Manolache Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Moraru Monica Purcaru, Alexandra Manolache, Anka Boboiciov Daniel Pascu, Ciprian Ursu, Sebastian Boboiciov redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan concept grafic popljubo tipograf Carla Stiassny

www.tntimisoara.com

tipar TNTm_2015