Isadora-A5

stagiunea

2012/2013

manager Ada Hausvater

Nopti, cu Isadora de Ion Jurca Rovina versiune scenică de Sabin Popescu textele cântecelor de

Șerban Foarță

Motto:

Acest om a fost odată aventurier, Nu glumă, De cea mai aleasă viță Și de cel mai falnic soi.

A fost fercheș, Pe deasupra și poet, c-o înnăscută Deși nu prea mare forță, Care nu plăcea oricui.

Pe-o femeie oarecare, Peste patruzeci trecută, O numea fetiță scumpă, Și-i spunea că-i dragă lui.

Serghei Esenin, Omul negru

O tumultoasă, fascinantă poveste de iubire, Nopți cu Isadora reface ficțional traseul unui cuplu celebru, victimă a geniului celor doi poli ai săi – Isadora Duncan, deschizătoare de drumuri a expresionismului în arta dansului și poetul rus Serghei Esenin. Ea, spre apusul carierei, cu o istorie personală dramatică și cu o viață publică zbuciumată; el, poet adulat, tânăr, frumos, nebun, sălbatic. Totul le stă împotrivă: istoria, limba, cariera fiecăruia dintre ei. Și totuși, fascinate, spiritele lor se caută și se găsesc, egale în intensitatea cu care trăiesc, cu care iubesc, cu care gândesc. Foc puternic, mistuitor, dragostea dintre Isadora Duncan și Esenin arde totul în jur. Dar ce rămâne în urma acestei iubiri?

Filmul cu înfășurabila eșarfă a Isadorabilei Duncan Întoropită’ntre tăblii de nobil lemn alpin în seara de marţiseara însiropată cu sirop de’arţar Kandin în seara de marţiseara visând seminţe dulci de pin în seara de marţiseara c’o-nfășurabilă eșarfă de satin în seara de marţiseara prinsă-ntr-o spiţă de Bugatti royalin, la Nisa în seara de marţiseara murind cu ochii pironiţi pe’un cer de’un violent albastru esenín în seara de marţiseara, dar de vorbim pe’adevărat, într-o uitată, scurtă miercuri seara.

Doru Iosif

Isadora Duncan și Serghei Esenin, două destine ce păreau să aibă traiectorii atât de diferite. Și totuși...

El, un „vlăstar al câmpurilor de mesteceni”, cum îl descrie un exeget român, un țăran ce cucerește Moscova cu geniul său, un poet a cărui artă îl sacrifică pe om. Ea, o dansatoare din America, obsedată de mișcare ca materializare a gândului, ca sugestie, în cheia artelor Greciei antice.

El, un star al boemei rusești în tulburatul început de secol XX. Ea, mare vedetă internațională, personaj monden care ține prima pagină cu excentricitățile, cu iubirile sale, inclusiv cu decizia de a se stabili în Rusia revoluționară. El, mai tânăr cu șaptesprezece ani decât ea.

Isadora este poliglotă, dar rusește nu știe. El, locuit de verbul rus, nu poate gândi, nu poate vorbi decât în limba lui maternă. Nu e iubire, e pasiune, e delir și izbucnește din secunda în care dau ochii unul cu celălalt. Și continuă așa, amor frenetic, tulburat de gelozii, de alcool, de droguri, de șanse ratate, de chinul de a comunica dincolo de simțurile care-i duc mult prea departe, într-un vârtej de disperare, de jurăminte și de blesteme. Isadora are turnee prin Europa și prin America. Esenin o urmează. Dar poezia lui Esenin e Rusia, iar el e poezia lui: dincolo de granițele Rusiei se ofilește. Se întorc la Moscova. Lui îi pare că umbra ei îl acoperă. Ea se simte neglijată printre prietenii, bețiile și poezia lui Serghei. Alte jurăminte, alte trădări. Scandal, luminile presei. Un fulger e un fulger: orbește, dar ține o secundă. Se despart după un an. Dar sfidaseră soarta: păreau să aibă traiectorii atât de diferite...

C.P.

Ion Jurca Rovina este cunoscut în egală măsură ca prozator, poet, dramaturg și ziarist. S-a impus cu precădere în spațiul analizei spectacolului de teatru, având o abordare implicată, în strânsă legătură cu propria sa experiență de creator de text pentru teatru. De aproape patru decenii, Ion Jurca Rovina își trasează, consecvent și conștiincios, propriile jaloane în cultura timișoreană care se conturează în funcție de romane cum ar fi Fericiţi când renaștem, Noua promisiune, Călătorie spre dragoste, Cine rămâne treaz, volume de poezie și proză scurtă sau volumele conținând piese de teatru cum ar fi Piscina, Fiul vameșului, Atacul bacantelor, sau Nopţi fără heruvim care, de altfel, stă la baza spectacolului Nopți cu Isadora.

ESENIN Hei, Serghei, Serghei, troica-i flutur orb, viscol, ochii tăi, potolește-ţi goana, dragul meu Serghei!

Ceru-i destrămat, troica într-o rână zace-n șanţ, și caii, speriaţi galopează-n lira gerului turbat, fuge clopoţelu-n stepa iernii... cum fugiră anii! unde e Radovo, unde sunt Riazanii?

Omul negru urlă, face neagră spumă el e vizitiul Moscovei cârciumărești...

Serghei Esenin, chiar și-n vers te cânţi că huligan ai fost și ești...

Rănit în cioburi de oglindă, de omul negru în cursa celui roșu hăituit... bolnav de singur azi, Serghei, cu viscolul gonind, te-ntrebi de ce peste nămeţi în stepă un mesteacăn cioclu suflă în cădelniţi... „Înger drag și diavol” în dans cu Isadora și cu șalu-i șarpe ucigaș, versu-ţi, sugrumat și el, strigăt de profet...

Serghei Esenin, despre tine renumit poet viscolele iernii tot mai spun legende, spun... spânzură în creanga serilor cu ger, la geam, și mai râde-n ștreangul criminal clopoţel nebun.

Ion Jurca Rovina (1965 / 17 februarie 2013)

Povești cu autor

(Ion Jurca Rovina despre oameni și personaje)

Obsesie veche Această piesă mă urmărește din studenție. Pe atunci, citeam foarte mult Esenin, îi recitam versurile… știu și acum versuri de Esenin. Era o lume dramatică și era o dramă pe care generația noastră o trăia la propriu. Noi cunoșteam, trăiam realitatea rusească de la începutul secolului al XX-lea… L-am părăsit pe Esenin, așa cum l-am părăsit și pe Dostoievski, dar mai târziu, cândva după Revoluție, am ajuns să-l regăsesc pe Esenin, nostalgic. Nu mai știu prin ce împrejurare, am revenit la idee, deodată nostalgic după tinerețe, după studenție, după o anumită naivitate, în sfârșit. Ei, și atunci am revenit la Esenin, am citit, am recitit… Apoi am descoperit-o pe Isadora Duncan cu destinul ei.

Esenin – cometa Esenin spune așa: „Viața mea este poezie, și poezia este viața mea”. Dincolo de poezie, în afara ei, el n-a știut să trăiască. Asta a fost drama lui: conflictul. A avut o educație creștină, ortodoxă. Scrie poezii cu îngeri la început, dar până la urmă intră în conflict cu biserica, nu un conflict de gen Tolstoi, care s-a certat cu mai marii bisericii, ci un conflict cu credința, deși în poemele lui tot în metafora creștină rămâne. Mai apoi, alt conflict a fost cu propria breaslă. S-a dus la Petersburg, acolo unde se „botezau” poeții, la Blok, care l-a și lansat, de altfel, și s-a raliat curentului „ruraliștilor”. Elita din Moscova îi considera țărani, pe când ei își spuneau „heruvimi”. Își spunea heruvim. Mai târziu și-a spus „huligan”, adoptând epitetul pe care i-l dăduse presa. Esenin a fost teatral în timpul vieții. Și-a jucat propria dramă. S-a declarat imaginist, pe urmă s-a declarat mai de stânga decât bolșevicii... A și intrat în conflict cu bolșevicii până la urmă, deși la început l-au susținut. Când a plecat în străinătate, i-au dat drumul în ideea că poate scapă de el, iar când s-a întors, l-au suspectat că e spion american, în sfârșit… A jucat toată viața lui un fel de teatru, cât i-a reușit…

Artă extremă, iubire extremă Esenin a așteptat mult de la revoluție, dar mai târziu a scris versuri în care își exprimă dezamăgirea față de Octombrie 1917. De fapt, Isadora credea în revoluție chiar mai mult decât Esenin, cel puțin la început.

Dar iubirea lor… Ei nu puteau comunica - ciudat, ea știa atâtea limbi, dar nu apucase să învețe rusește. El nu știa nici o altă limbă, dar a fost fascinat de Isadora și când a auzit că ea este la Petersburg, a alergat să o găsească. Prima lor întâlnire a fost în atelierul unui pictor, Iakulov, care o invitase pe Isadora la o serată. El s-a așezat la picioarele ei, ea l-a mîngâiat și i-a zis „Înger și diavol”. Și asta a fost. O dragoste fulgerătoare. Au depins la un moment dat unul de altul. Pe de altă parte, amândoi aveau sentimentul puternic al gloriei. Arta lor crea o legătură intimă între ei, se admirau reciproc. Isadora spunea că templu pentru ea e trupul ei, mărturisea unui prieten al lui Esenin că a căutat mereu un loc unde să-și construiască un templu al dansului ca până la urmă să-și dea seama că acel loc nu există decât în dansul ei, că acolo este locul artei. Esenin visa să fie cel mai mare poet al Rusiei. Amândoi erau dăruiți total artei lor. Urmăreau aceeași stea. Erau la fel. În Rusia se regăseau unul pe celălalt. Dar când au ajuns în Occident și s-a văzut în umbra ei… De acolo conflictul și dezamăgirea.

Esenin era hoinar, nu putea sta pe loc, dispărea cu zilele, cu nopțile.

Era el însuși. Era Poetul. Trăia în condiția poetului. Marii poeți trăiesc în condiția poetului. Sunt niște comete. Gorki a zis „Viața lui Esenin a fost o mare piesă de teatru, ca și moartea lui”. Așa i-a fost destinul.

Pe cînd destinul ei… Isadora vroia să facă dans în Rusia. Ce-i aducea împreună, îi și despărțea: dansul și poezia. Fiecare trăia în imaginarul propriei sale creații. Arta lor era una extremă. Ea inova dansul liber, în vremea aceea era o extremă a dansului. Așa și era interpretată. Iar el – marea poezie în extremă se face.

Dramaturgul face parte din echipă Pentru mine, în teatru cuvântul e cel mai important. Ca dramaturg, e normal să fie așa. Dar și mai important e că trebuie să fii în echipă. Teatrul înseamnă echipă. Un text de teatru e adevărat atunci când e proteic și deschis spre mai multe variante. Acest spectacol este o versiune, un extract, o viziune a lui Sabin (regizorul Sabin Popescu, n.n.) asupra piesei mele. Îmi dădusem seama că prima mea variantă, Nopţi fără heruvim, e mult prea lungă și că e mai degrabă bună pentru un scenariu de film. Sabin m-a provocat și am rescris o variantă concentrată. Prima variantă rămâne un text de atmosferă, dar aceasta este, într-adevăr, mai profundă, mai „adâncă”, după cum comentase Constantin Paraschivescu Nopți fără heruvim. Așa a spus: „mai adânc”. Și-am luat aminte. Este mult mai bine așa. Eu sunt de părere că e bine ca un dramaturg să înțeleagă că face parte dintr-o echipă. Atenție la marii dramaturgi, totdeauna au fost implicați în teatru direct. Oricum, mă bucur că mi se joacă piesa aici, la Național: sunt de atâta timp alături de el, încât mă consider acum, după atâtea decenii, un membru al echipei. Și sper să ieșim cu aplauze.

A consemnat Codruța Popov

Isadora Duncan a dansat și la Timișoara

(...) Isadora Duncan (1877-1927) a fost remarcată în spectacolul susţinut la Viena de către impresarul Alexander Gross, care i-a propus un contract avantajos în vederea susţinerii unei suite de recitaluri one-man-show pe scenele marilor orașe ale Ungariei. (...) Prima reprezentaţie a turneului a susţinut-o în data de 19 aprilie 1902 pe scena Teatrului Știinţific Urania din Budapesta. (…) Textele cronicilor pline de superlative apărute în ziarele din Pécs au fost preluate și republicate în coloanele cotidienelor din capitala Banatului, unde Isadora Duncan urma să apară pe scenă două seri consecutive. Reprezentaţiile au fost programate sâmbătă, 7 iunie și duminică, 8 iunie 1902, pe scena Teatrului Municipal, care la vremea respectivă purta numele împăratului Franz Iosif. Din motive obiective – care nu s-au destăinuit, nu s-au făcut publice – Isadora Duncan a susţinut până la urmă doar un singur spectacol pe scena timișoreană, (…) în seara zilei de 8 iunie 1902. Nu este exclus faptul că nu s-au vândut destule bilete în orașul de pe Bega, profund marcat de o mentalitate și atitudine (…) circumspectă faţă de experimentele artistice. Conform relatărilor, mulţi s-au deplasat însă în mod special din provincie, din castelele și conacele din satele bănăţene la Timișoara, s-o admire pe faimoasa dansatoare americană. Biletele pentru lojele de la etajul I al sălii de spectacole costau 16 coroane, lojele de la parter valorau 15 coroane, iar la cele de la etajul II - 10 coroane. În stal, pentru primele patru rânduri se achitau 4 coroane, iar de la rândul 5 în sus 3 - coroane. Pentru un scaun la parter se plăteau 2 coroane, iar pentru un fotoliu în rândurile 1-2 - 2 coroane și 40 de fileri, iar pentru rândurile 3-4 - 2 coroane. Isadora Duncan a sosit la Timișoara sâmbăta dimineaţa, iar după masă, de la ora 16 a susţinut o repetiţie pe scena teatrului în faţa unui public ales, restrâns ca număr, compus mai mult din notabilităţi, oficialităţi, ziaiști și invitaţi.

Tânăra dansatoare din California a fermecat publicul timișorean prin evoluţia ei dezinvoltă, elaborată, exigentă, dinamică și sugestivă.

Publicitatea ce i s-a făcut nu a exagerat de loc – a menţionat cronicarul ziarului Délmagyarországi Közlöny (Monitorul Ungariei de Sud): „au prins viaţă în faţa noastră sculptura și pictura greacă clasică și am visat din nou poezia unei epocii strălucite de mult apuse”. „Geniala artistă știe să se ocupe în mod miraculos de fantezia noastră și să întruchipeze într-o perfecţiune admirabilă plasticitatea grecească. În dansul ei ,figurile reliefurilor, sculpturilor și tablourilor au plutit pe scenă înotând parcă în lumina poeziei grecești. Nici n-a fost acesta un dans obișnuit, de toate zilele: ci zbor, plutire, înaripare, poezia densă, concentrată a tuturor dansurilor. Începând de la faptul că a dansat desculţă (...), s-a inspirat din cele mai remarcabile creații ale artei plastice, și terminând cu acela că Miss Duncan este tânără, seducător de frumoasă, suplă și sprintenă, cu forme perfecte și cu figuri aproape inegalabil de plastice – aceată seară a oferit una din cele mai rare revelaţii artistice” – a subliniat ziaristul (…) Fraze elogioase a așternut pe hârtie și cronicarul ziarului de limbă germană Temesvarer Zeitung. (...) Cotidianul Temesvári Hírlap (Jurnalul de Timișoara) după ce a informat despre sfârșitul tragic al celebrei dansatoare, în numărul său din 23 septembrie 1927 a publicat ultimul text scris de Isadora Duncan cu puţin timp înaintea accidentului de mașină, care a avut loc pe Riviera franceză. Titlul era de fapt deviza de viaţă, principiu de bază al renumitei și apreciatei dansatoare și coregrafe: „Viaţa e plină de bucurii, sunt fericită că trăiesc”.

János Szekernyés

În unduire ca de șarpe de pene, umerii ei cad; de pe neumerii ei cad, în unduire cad, eșarpe.

De vreme ce-am dezvăluit, la spuma nopţilor, - în vălu-i las puma nopţilor: învălui, devreme, ce-am dezvăluit.

Aeve-i șarpele-neșarpe, mult prea învoaltul? (Pinii verzi, mult prea în voal.) Tulpinii verzi a Evei, șarpele,-n eșarpe schimbându-se, îi dă ocol în lente panglici möbiusiene; în lente, panglici möbiusiene, schimbându-se, îi dă ocol.

Rosine, Edith, Alice adore-i șalul, eșarpele de lux! Șalul e șarpele de lux, roz, inedit, - al Isadorei. Șerban Foarță

DISTRIBUȚIA

Isadora Esenin Ev Galia Dansatoarele Fetița Băiatul O voce Decoruri Costume Muzica Coregrafia Light design Video design Pregătire muzicală (acordeon)

LAURA AVARVARI IONUȚ IOVA CRISTIAN SZEKERES IULIANA CRĂESCU CRISTINA ROMÂNDAȘU, MANUELA ARDELEAN, ALINA MIHAI IOANA TOPLICEANU ALEXIS AVARVARI OVIDIU COROIU ZSOLT FEHERVÁRI KRISZTINA NAGY ILIE STEPAN ALIN RADU FLORIAN PUTERE FILM&GO ALIN STOIANOVICI

Regia artistică SABIN POPESCU durata spectacolului 1h40 locația Sala Mare data premierei 05.03.2013

Regia tehnică Sufleor Lumini Sonorizare Proiecții Secretariat literar Ticketing Coordonator tehnic Șef producție Costume Recuzită Coafură Machiaj Tehnic Personal de sală foto grafica & dtp

Anna Ilyés Doina Stoița Gerhard Crăciun, Daniel Galetar, Laurențiu Marin, Adrian Stănescu, Costinel Purcaru, Alexandru Stănescu, Adrian Stănescu, Ilie Mateescu Eugen Obrad Cristian Rebejilă Codruța Popov Maria Manolache ing. Horațiu Nica ing. Radu Berzescu Monica Grand, Lorena Caldeș Mihai Ninel, Iulia Doboșan Dana Genig Lucia Moise Iosif Toth, Mircea Drăgan, Vasile Iuga, Gothard Sandor, Valentin Cebuc, Balazs Iosif Niculina Morar, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Moraru, Monica Purcaru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu Adrian Pîclișan popljubo

www.tntimisoara.com tipar tntm 2013

Teatrul Național este o instituție publică subvenționată de Ministerul Culturii