m-am hotarat sa devin prost

stagiunea 2011/2012

Martin Page

după traducerea Adriana Gliga adaptarea Antonella Cornici

Motto: Mulțimea este o creatură leneșă și proastă, cu mult mai puțin inteligentă decât orice membru individual al ei.

Ian McEwan, Câinii negri

Antoine, 25 de ani, geniu se simte exclus din lumea contemporană de însăși inteligența lui. Deprimat și singur, încearcă diferite metode să devină mai prost, mai aproape de semenii lui, cu alte cuvinte. Pornește pe un drum complet anti-inițiatic, încearcă să se integreze: n-a băut în viața lui - vrea să ia lecții de alcoolism; nu știe ce e moartea - ia lecții de sinucidere. Dar orice problemă are o soluție. O poveste plină de haz, de aspectul autobiografic, o întâlnire fascinantă cu psihicul uman.

M-am hotărât să devin prost este, dincolo

Un proverb vechi ca toate proverbele spune că un nebun aruncă o piatră în baltă și zece înțelepți n-o pot scoate. Nimeni nu spune nimic, însă, despre ce părere au înțelepții în legătură cu treaba asta. Martin Page ne face să credem că s-ar putea să aibă și ei chef să dea cu pietre, fără să-și mai bată capul cum să le adune. Antoine, personajul lui Martin Page (alter-ego-ul lui? mda, parțial adevărat, chiar dacă nici romanul, nici piesa nu sunt tocmai pagini de jurnal) s-a săturat să stea singur pe soclul propriei erudiții. Problema lui e că nu știe cum să facă saltul în lumea reală. Iar problema lumii reale e că pare cam lobotomizată. Cât e lumea de imbecilizată sau nu, asta e discutabil; ţine mai degrabă de acele zone „gri” prin care trecem cu toții, când fie suntem roboți, fie ne trezim înconjurați de roboți. Până la urmă, nu putem trăi în afara sistemului, oricare ar fi el - și ăsta e și punctul de pornire al lui Antoine. E drept, sistemul e format din roți... dar măcar sunt mai multe și sigur nu suferă de singurătate. Iar după ce ne dăm seama că între alb și negru se întinde o infinitate de nuanțe și că moartea este singurul lucru nenegociabil, ne uităm cu alți ochi la roboții care se uită cu alți ochi la noi. Și ne recunoaștem.

Codruța Popov

La douăzeci și cinci de ani cei mai mulți oameni erau terminați. O națiune întreagă de imbecili care conduceau automobile, mâncau, aveau copii, făceau totul în cel mai prost mod posibil, cum ar fi să voteze candidatul la președinție care le amintea cel mai mult de ei înșiși. Eu n-aveam nici o pasiune. (...) Ceilalți măcar aveau înclinație pentru trăit... Poate mie îmi lipsea.

Charles Bukowski,

Șuncă pe pâine

Martin Page

(n. 1975) este un scriitor francez care, în ciuda premiilor și recunoașterii internaționale, rămâne la fel de neconvențional. Neliniștit, cu un parcurs biografic „în zig-zag”, atras de antropologie, drept, psihologie, filosofie, istoria artei, sociologie etc. și având ocupații dintre cele mai diverse, de la paznic de noapte la editor de carte, Martin Page a devenit un nume de referință în literatură odată cu publicarea romanului său de debut,

M-am hotărât

să devin prost, publicat în 2001 și tradus rapid în douăzeci şi patru de limbi. În acest prim deceniu al carierei sale, a mai scris patru cărți: Une parfaite journee parfaite (O perfectă zi perfectă), La Libellule de ses huit ans (Libelula, Humanitas, 2005), On s’habitue aux fins du monde (Să ne obișnuim cu sfârșitul lumii) şi Peut-être une histoire d’amour (O poveste de dragoste, poate, Humanitas, 2009). Despre M-am hotărât să devin prost, presa a scris că este „un Coelho pe dos”, „o satiră haioasă a societății

contemporane”, un text care aduce la un loc tandrețe, umor, ironie, toate acestea condimentate cu inteligență și o tușă autobiografică - acestea fiind ingredientele care stau la baza imensului succes de care se bucură.

Eu, Prostia, îl las pe om în pielea lui și astfel îi redau cea mai bună și mai ferice parte a vieții lui. (...) Oare nu-i vedeți pe acești studioși ce se ocupă fie de filosofie, fie de alte lucruri recunoscute ca serioase și de tineri s-au și sleit? Oare nu se vede clar că acribia cugetării le-a răpit sufletul și substanța vitală, transformându-i astfel în sfrijiți?! Dimpotrivă, priviți! Proștii mei sunt grăsunei, cu pielea bine îngrijită și pufoasă, adevărați purcei de Acarnania...

Erasmus din Rotterdam, Laudă prostiei

Martin Page, Comme je suis devenu stupide, drepturi de reprezentare Editions le dilettante, 19 rue Racione, 75006 Paris

Realizatorii spectacolului mulțumesc pentru sprijinul acordat Dura

Bețivul / Raphi Femeia de la spital / Sandy Profesoara Fata de la bibliotecă / Umbra

muzica video light design scenografia regia artistică

data premierei 24.02.2012

CĂLIN STANCIU JR. VICTOR MANOVICI MĂLINA MANOVICI ALINA CHELBA VICTORIA RUSU BOBO BURLĂCIANU LUCIAN MATEI LUCIAN MOGA RODICA ARGHIR ANTONELLA CORNICI durata spectacolului 1h

magazin ZARA și PULSE FITNESS STUDIO

regizor tehnic sufleor lumini sonorizare proiecții

Cristian Stana Iudita Reinhardt Costinel Purcaru Peter Szabo Eugen Obrad

secretariat literar Codruța Popov ticketing Maria Manolache coordonator tehnic ing. Horațiu Nica costume recuzită machiaj coafură tehnic

Monica Grand Mariana Doboșan Gabriela Strugaru Marcel Rusu Iosif Toth, Marius Crăciunesc

redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan dtp popljubo

tipar TNTm_2012

Antoine

Șic Style