Motto: Iubirea nu-i o problemă de timp, e una de cantitate. N-aș putea iubi mai intens în zece ani decît într-o singură zi. Edith Piaf
Viața ei a fost atît de tristă, aproape prea frumoasă să pară adevărată. Sacha Guitry
Edith Piaf
Edith Piaf, născută – la propriu – în stradă, pe caldarîm, în 19 decembrie 1915, este fiica unei cîntărețe și a unui acroabat ambulant. După o copilărie traumatizantă (alcoolizată de bunicii din partea mamei, oarbă pînă la 6 ani, transferată în bordelul celeilalte bunici și crescută mai mult de angajatele stabilimentului), Edith este recuperată de tatăl său și începe să colinde cu el străzile Parisului. Acestea sînt primele ei „săli de spectacol”, dar și locul în care o remarcă Louis Leplée, cel care îi dă numele de scenă „La Môme Piaf” și îi oferă primul contract. De aici, cariera lui Edith Piaf este istorie. Carisma ei, de asemenea. Oameni din lumea muzicii, filmului, teatrului (Jean Cocteau este unul din marii ei prieteni – scrie chiar și o piesă anume pentru ea) sînt fascinați de personalitatea ei vulcanică, primară, în cel mai bun sens al cuvîntului și de fabuloasa transpunere a acesteia în muzică. La fel ca și cîntecele ei, Edith Piaf arde: iubește, țipă, e capricioasă, generoasă, fericită și disperată, veritabilă în cele mai paradoxale și antagonice reacții cu putință. Este fericită să lanseze cariera celor din jurul ei: Charles Aznavour, Yves Montand sînt doar două celebrități modelate de mîinile ei atît de expresive. Vocea ei, chipul ei sînt unice, așa cum Parisul este unic. Ea este Paris și Parisul este ea, cu luxul și cu mizeria lui, cu lumina și cu suferințele lui, așa cum numai Edith Piaf le cunoaște. Priviți această făptură gingașă, cu mîini ca ale șopîrelor dintre pietrele ruinelor. Priviți-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care și-a regăsit vederea. Te întrebi cum va cînta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieși din pieptul ei plăpînd marile tînguiri ale nopții? Și iată că ea cîntă, sau la fel ca privighetoarea, primăvara, ea își cîntă cîntecul ei de dragoste. Jean Cocteau
Sabina Bijan
Sabina Bijan este o artistă complexă. Înzestrată cu un talent nativ debordant, Sabina Bijan pune întotdeauna în rolurile sale ceva nu doar din substanța ei, ci și din forma ei – optimistă, colorată, gureșă, tonică - încasînd cotidianul cu toată ființa, în extreme. Personajele pe care le-a interpretat de-a lungul timpului demonstrează felul în care actrița își asumă propria existență ca ”obiect teatral”, ca sumă de experiențe utilizabile în procesul construcției artistice. Spectacolul Nu, eu nu regret nimic reprezintă suma a ceea ce această actriță are de oferit în acest moment al carierei sale. Avem, astfel, șansa de a o recepta pe Sabina Bijan ca artist, în întreaga sa complexitate.
distribuţia Edith Piaf SABINA BIJAN Pianistul CIPRIAN TUDOR HERTEA Scenografia ALINA GIURGIU Video LUCIAN MATEI un concept de SABINA BIJAN
Regia tehnică Sufleor Lumini Sonorizare Videoproiecții
Valentina Cotinschi Iudit Reinhardt Gerhard Crăciun, Viorel Popp, Caius Cornea Peter Szabo Răzvan Otînjac
Secretariat literar Codruţa Popov Impresariat Maria Manolache Coordonator tehnic ing. Horaţiu Nica Recuzită Costume Coafură Machiaj
Iulia Doboșan Monica Grand Dana Genig Lucia Moise
print@TNTm2011
Tehnic Marius Mondoacă, Szabo Zoltan Redactor Codruța Popov foto Valentina Sarosi design popljubo parteneri media
sponsor al stagiunii
www.tntimisoara.com