PROȘTII SUB CLAR DE LUNĂ

stagiunea 2014/2015

manager Ada Hausvater

PROȘTII SUB CLAR DE LUNĂ

de Teodor Mazilu

Avem obiceiul de a trăi cu imaginea pe care neam făcut-o noi înşine, sau cu imDoamnacare Voltaire aginea pe şiau făcut-o ceilalţi despre noi. Şi ne simţim obligaţi să respectăm aceste imagini, le devenim sclavi, nici prin cap nu ne trece să devenim noi înşine. A fi un om viu înseamnă a nu trăi din clişee prestabilite, a nu dormi în picioare, a nu te sprijini pe idei luate cu împrumut de la alţii, a nu trăi prin intermediari.

Motto: Ierarhizarea în materie de ticăloşie nu-şi are rostul, e lipsită până şi de umor. De ce-ar inspira mai multă emoţie canaliile decât simplii găinari?

Teodor Mazilu,

De ce-ar inspira mai multă emoţie canaliile decât

Ierarhizarea în materie de ticăloşie nuşi are rostul, e lipsită până şi de umor.

De ce-ar inspira mai multă emoţie canaliile decât simplii găinari?

Teodor Mazilu, Doamna Voltaire

La prima vedere, este o poveste simplă, o comedie, ooparodie, o melodramă: escrocul Gogu părăsește pe Clementina pentru aparentele repere fatală moraleOrtansa pe careîl ipărăsește le depistează, iar femeia pe incoruptibilul Emilian tocmai pentru că este incoruptibil.

Dar când un cutremur amenință să se –declanșeze, unul cu un nume foarte cunoscut controlul fi nanciar, tencuiala crapă și ies și la Emilian, iveală adevărații Gogu, Clementina, Ortansa amorali din lipsă de sentimente, complet sinceri în mijlocul deșertului lor lingvistic și emoțional. Și totuși, Proștii subParadoxal, clar de lună este o poveste despre dragoste. controlul fi nanciar, în toate implicațiile sale, este imboldul care-i convinge pe toți că singura lor șansă este să învețe să iubească, să învețe să simtă, să învețe săcare aibă sufl et. Într-o radiografi e hiper-lucidă, tranșează fărătipologii emoție toate emoțiile umane și toate acele care, în bună măsură, populează România zilei de azi, Proștii sub clar de lună este, dincolo de replica savuroasă, o poartăladeschisă spre analiză, o variantă de răspuns întrebarea „Cine sunt?” și, de ce nu, o întâlnire cu rămășițele unei normalități sociale paralizante.

La prima vedere, este o poveste simplă, o comedie, o parodie, o melodramă: escrocul Gogu o părăsește pe Clementina pentru aparentele repere morale pe care i le depistează, iar femeia fatală Ortansa îl părăsește pe incoruptibilul Emilian tocmai pentru că este incoruptibil. Dar când un cutremur amenință să se declanșeze, unul cu un nume foarte cunoscut – controlul financiar, tencuiala crapă și ies la iveală adevărații Gogu, Clementina, Ortansa și Emilian, amorali din lipsă de sentimente, complet sinceri în mijlocul deșertului lor lingvistic și emoțional. Și totuși, Proștii sub clar de lună este o poveste despre dragoste. Paradoxal, controlul financiar, în toate implicațiile sale, este imboldul care-i convinge pe toți că singura lor șansă este să învețe să iubească, să învețe să simtă, să învețe să aibă suflet. Într-o radiografie hiper-lucidă, care tranșează fără emoție toate emoțiile umane și toate acele tipologii care, în bună măsură, populează România zilei de azi, Proștii sub clar de lună este, dincolo de replica savuroasă, o poartă deschisă spre analiză, o variantă de răspuns la întrebarea „Cine sunt?” și, de ce nu, o întâlnire cu rămășițele unei normalități sociale paralizante.

Codruța Popov

La prima vedere, este o o comedie, ooparodie, o crocul Gogu părăsește pentru aparentele reper ipărăsește le depistează, iar femei pe incoruptib pentru că este incorupt tremur amenință să se d

deșertului lor lingvistic ș Proștii subParadoxal, clar de lună e dragoste. con toate implicațiile sale, e vinge pe toți că singura să iubească, să învețe să aibă suflet. Într-o radiog

clar de lună este, dincol o poartăladeschisă spre a răspuns întrebarea „C întâlnire cu rămășițele u

poveste simplă, oemelodramă: espe Clementina re moraleOrtansa pe careîl ia fatală bilul Emilian tocmai tibil.

Dar când un cuunul cu un –declanșeze, controlul fi nanciar, iveală adevărații Gogu, Emilian, amorali din mplet sinceri în mijlocul și emoțional. Și totuși, este o poveste despre ntrolul fi nanciar, în este imboldul care-i conaălor șansă este să învețe simtă, să învețe săcare grafi e hiper-lucidă, oate în emoțiile umane care, bună măsură, ei de azi, Proștii sub lo de replica savuroasă, analiză, o variantă de Cine sunt?” și, de ce nu, o unei normalități sociale

A iubi întreaga noastră existenţă, aici e miezul filosofiei mele. Şi din acest punct de vedere mă despart de filosofii întunecaţi care văd existenţa ca un blestem, ca o pedeapsă care ne-a fost dată.

Chiar dacă e o pedeapsă, eu sunt mulţumit cu această pedeapsă.

Teodor Mazilu

Unii mă consideră continuator, sau poate, e mult spus, un discipol al lui Caragiale. Nu sunt discipolul nimănui, nici măcar al meu însumi.

Am tot respectul, toată modestia şi cuviinţa faţă de Caragiale, dar a spune că eu descind din el e mai rău decât o nedreptate, e un lucru inexact. Caragiale observă puterea oamenilor de a se autoamăgi, de a refuza întâlnirea cu realitatea.

Revenind la piesele mele, se poate spune că personajele care le populează au numai păcate fundamentale.

Teodor Mazilu

Biografia mea nu este senzaţională. Eu

Biografia mea nu este senzaţională. Eu nu am avut o copilărie nefericită. Provin dintr-o familie de muncitori, o familie obişnuită…Biografia are importanţă în măsura în care ai înţeles ce ai trăit. A fost o vreme când trăiam cu mare intensitate artistică tot şi nu mă gândeam să transform totul în literatură.

Dar, pe urmă, diavolul m-a îndemnat să-mi exploatez sensibilitatea şi de aici a început dezastrul şi cariera de scriitor.

Personajele mele, nişte beţivi grandomani şi nişte curve cu pretenţii de absolut, cu o privire lucidă… Poate să pară ciudat, însă aceste personaje au şi calităţi greu de găsit la oamenii cumsecade. Dorinţa lor de absolut le însoţeşte toate ticăloşiile. nu am avut o copilărie nefericită. Provin dintr-o familie de muncitori, o familie

obişnuită…Biografia are importanţă în

măsura în care ai înţeles ce ai trăit. A fost

o vreme când trăiam cu mare intensitate artistică tot şi nu mă gândeam să transform totul în literatură. Dar, pe urmă,

diavolul m-a îndemnat să-mi exploatez sensibilitatea şi de aici a început

dezastrul şi cariera de scriitor. Personajele mele, nişte beţivi grandomani şi nişte curve cu pretenţii de absolut, cu o privire lucidă… Poate să pară ciudat, însă aceste personaje au şi calităţi greu de găsit la oamenii

cumsecade. Dorinţa lor de absolut le însoţeşte toate ticăloşiile.

Teodor Mazilu

ilite, a nu dormi în picioare, a nu te trăi prin intermediari.

Avem obiceiul de a trăi cu imaginea pe care neam făcut-o noi înşine, sau cu imaginea pe care şiau făcut-o ceilalţi despre noi. Şi ne simţim obligaţi să respectăm aceste imagini, le devenim sclavi, nici prin cap nu ne trece să devenim noi înşine. A fi un om viu înseamnă a nu trăi din clişee prestabilite, a nu dormi în picioare, a nu te sprijini pe idei luate cu împrumut de la alţii, a nu trăi prin inter-

Unii mă consideră continuator, sau poate, e mult spus, un discipol al lui Caragiale. Nu sunt discipolul

nimănui, nici măcar al meu însumi.

Am tot respectul, toată modestia şi cuviinţa faţă de Caragiale, dar a spune că eu descind din el e mai rău decât o nedreptate, e un lucru inexact. Caragiale observă puterea oamenilor de a se autoamăgi, de a refuza întâlnirea cu realitatea.

Revenind la piesele mele, se poate spune că personajele care le populează au numai păcate fundamentale.

Teodor Mazilu

Avem obiceiul de a trăi cu imaginea pe care neaginea pe care şi-au făcut-o ceilalţi despre noi. Ş aceste imagini, le devenim sclavi, nici prin cap n fi un om viu înseamnă a nu trăi din clişee presta sprijini pe idei luate cu împrumut de la alţii, a nu Avem obiceiul de a trăi cu

imaginea pe care ne-am făcut-o

noi înşine, sau cu imaginea pe care şi-au făcut-o ceilalţi despre noi. Şi ne simţim obligaţi să respectăm aceste imagini, le devenim sclavi, nici prin cap nu ne trece să devenim noi înşine. A fi un om viu înseamnă

Avem obiceiul de a trăi cu imaginea pe care ne-am făcut-o noi înşine, sau cu imaginea pe care şi-au făcut-o ceilalţi despre noi. Şi ne simţim obligaţi să respectăm aceste imagini, le devenim sclavi, nici prin cap nu ne trece să devenim noi înşine. A fi un om viu înseamnă a nu trăi din clişee prestabilite, a nu dormi în picioare, a nu te sprijini pe idei luate cu împrumut de la alţii, a nu trăi prin intermediari.

Teodor Mazilu

a nu trăi din clişee prestabilite, a nu dormi în picioare, a nu te sprijini pe idei luate cu împrumut de la alţii, a nu trăi prin intermediari.

Teodor Mazilu

Gogu Ortansa Clementina Emilian Vasilica Mama lui Emilian Tatăl lui Emilian Comentatorul / Preot Cameraman / Jandarm Cameraman / Jandarm Jandarm Preoţii decor costume muzica video

ION RIZEA CLAUDIA IEREMIA CRISTINA KÖNIG RAUL BASTEAN ALINA CHELBA ANA MARIA COJOCARU ROMEO IOAN NICOLAE PÂRVULESCU FLAVIUS RETEA ȘTEFAN ROMAN CORINA DOHANICI TOTH IOSIF, TIBERIU HODUȚ MIHAI VĂLU ALINA LĂȚAN HOREA CRIȘOVAN LUCIAN MATEI

regia artistică ION-ARDEAL IEREMIA

data premierei: 29.03.2015 durata spectacolului: 2h locația: Sala Mare Regia tehnică Anna Ilyés Sufleor Corina Toma Lumini Gerhard Crăciun, Laurențiu Marin Grațian Popp, Daniel Galetar Sonorizare Peter Szabo Video Lucian Matei, Eugen Obrad Secretariat literar Codruța Popov Ticketing Maria Manolache Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica Șef producție ing. Radu Berzescu Costume Monica Grand, Neli Gerstenengst Maria Aluaș, Anca Rădulea Recuzită Alin Tofan, Iulia Doboșan Make-up artist principal Gabriela Strugaru-Popa Coafură Miriam Tamaș Tehnic Marius Crăciunesc, Gothard Sandor, Nicolae Lăcătuș Adrian Trăilă, Ionel Gherasim, Mihai Iscru Personal de sală Niculina Moraru, Maria Manolache, Carmen Trifan Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma Ciprian Prune,Monica Moraru, Monica Purcaru Alexandra Manolache, Anka Boboiciov Daniel Pascu, Ciprian Ursu, Sebastian Boboiciov redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan concept grafic popljubo tipograf Carla Stiassny

www.tntimisoara.com

tipar TNTm_mart'15

distribuţia