teatrul naĹŁional timiĹ&#x;oara manager Ada Hausvater
stagiunea 2008 / 2009
Moto: Un om fără poveste este un rob. Andrei Codrescu, Mesi@
Poveste despre Shakespeare, spusă în altă poveste ... Există un tînăr, fiu natural al cuiva pe care dumneata nici măcar nu cutezi să ţi-l închipui: vreau să-l fac să urce în faimă și onoruri. E sărac în talent, dumneata o să fii sufletul lui secret. Scrie și trăiește în umbra gloriei lui, Kelley. Și iată-mă, de ani de zile stilizînd la trame care pentru regină și pentru întreaga Anglie trec sub numele acestui tînăr palid. If I have seen further it is by stabdubg on ye sholders of a Dwarf. (...) Palidul William își nota fraza, ca un plagiator mișel ce era. (...) Where Art Thou Muse, That Thou Forget’st So Long? Mă simt obosit, bolnav. William așteaptă de la mine material nou pentru șarlataniile lui de clovn de-acolo, de la Globus. Umberto Eco, Pendulul lui Foucault
Dacă personajele lui Shakespeare sînt celebre, iar posteritatea le-a smuls și ultimele taine, el însuși rămîne o mare necunoscută. Cine e Shakespeare? E un om? Un pseudonim? Este, cum speculează nu puţini, un brand? Într-o epocă în care secretomania e extremă - datorată pe de-o parte unei politici religioase anti-eretice, pe de altă parte ascensiunii mișcării rozacruciene, extrem de atrăgătoare intelighenţiei europene – numărul mare de documente care îl privesc par mai degrabă să încurce decît să descîlcească iţele. Opera lui e finită, în schimb speculaţiile despre el... Există și o listă de candidaţi la identitatea lui Shakespeare, fiecare cu motivaţia lui.
Lista lui Shakespeare (cîţiva dintre presupușii autori și co-autori ai operelor lui W.S.): Sir Francis Bacon, cel mai important om de cultură al epocii, om de stat asociat cu masoneria, autor al unor tratate filosofice și practicant al alchimiei. John Dee, matematician, astronom, geograf, astrolog, ocultist, alchimist, consultant al reginei Elisabeta I; se crede că personajul Prospero din Furtuna a fost inspirat de el. Sir Edward Dyer, poet. Elisabeta I, regina Angliei. John Fletcher, dramaturg. Mary Sidney Herbert, contesă de Pembroke. Iacob I, regele Scoţiei. Ben Jonson, dramaturg, poet și actor, bun prieten, apoi rival al lui Shakespeare, a contestat pasaje din Iulius Cezar și Povestea de iarnă, semnînd însă poemul prefaţator al volumului in folio din 1623. Christopher Marlowe, unul dintre marii autori dramatici elisabetani și presupus agent secret, bănuit că și-ar fi înscenat moartea cu ajutorul prietenilor masoni și că ar fi continuat să scrie teatru și după 1593, folosind pseudonimul „Shakespeare“. Sir Henry Neville, curtean și diplomat, rudă îndepărtată a lui Shakespeare, poreclit Falstaff. Sir Walter Raleigh, poet, curtean și explorator, a întemeiat prima colonie britanică în Carolina de Nord. Henry Wriothesley, cel mai important protector, dar și amant al lui Shakespeare, destinatarul majorităţii Sonetelor. Posibil fiu nelegitim și virtual pretendent la tronul Elisabetei I, nu putea semna piese de teatru din această poziţie, așa că s-ar fi folosit de relaţia cu Shakespeare pentru a-și reprezenta operele.
English Miles
100 0
Sicily
200
400
Bohemia
Shakespeare a fost jucat în timpul vieţii, nu și publicat. Epoca elisabetană se distinge, printre altele, și printr-o mare cerere de noi feluri de divertisment. Se pare că spectacolul Povestea de iarnă a fost montat prin 1610, imediat după terminarea piesei, care, de altfel, răspunde pe deplin acestei cereri. Practic, Shakespeare nu a publicat nimic și, în realitate, nici un manuscris original nu s-a păstrat. Optsprezece versiuni neautorizate ale pieselor sale au apărut în timpul vieţii lui. De pildă, în 1605, apare o culegere de piese care în mod evident nu îi aparţin – un editor isteţ îi folosește imaginea de răsfăţat al Curţii și vinde „produse de calitate medie ambalate într-un pachet cu o etichetă strălucitoare”. Prima apariţie a operelor sale are loc abia în 1623, la șapte ani după moartea autorului, prin grija a doi actori, foști colegi de-ai lui, John Hemminges și Henry Condell, care publică 36 dintre piesele de teatru.
Povestea de iarnă este o poartă care duce către… Poveste, către poveștile care ne domină și cele pe care le dominăm. Este o poveste despre putere, iubire, gelozie, speranţă: o poveste despre Viaţă. Despre acel „loc” dincolo de timp și spaţiu, de istorie și de geografie, acel „loc” în care plînsul și rîsul se împletesc continuu, acolo unde fiinţa parcurge tot drumul care desparte infernul de paradis. O poveste de iarnă care, ca orice poveste de iarnă, germinează, se hrănește cu sevele memoriei pentru ca apoi să se îndrepte în forţă către primăvară, către re-naștere. Împreună în focul luptei, stăpînind lumea împreună, povestea îi duce pe Leonotes, tiranul Siciliei, Hermiona, regina lui și Polixenes, regele Boemiei în iadul geloziei neîntemeiate și al morţii. Deși însuși oracolul din Delfi o declară nevinovată, Leontes nu se poate împotrivi paranoiei, pierzîndu-și deodată soţia, fiul și cel mai bun prieten. Dar povestea își are propria-i existenţă… și nu se lasă oprită de nimic, nici măcar de trecerea timpului. Șaisprezece ani mai tîrziu, regatul Boemiei. Florizel, fiul lui Polixenes, îndrăgostit de Perdita, frumoasa fiică de păstor, trece peste voinţa tatălui său, din prea multă dragoste. Și tot povestea, și nu povestitorul hotărăște deznodămîntul. Finalul neașteptat în care iubirea, memoria, regretele și prietenia fac jocurile, are o singură morală: destinul însuși este o poveste, iar omului îi este dat să-i fie și actor, și spectator.
Poveste despre cum începe o poveste Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă, la lumina unei lanterne de buzunar... cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe faţă, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfîrșea... Cine nu cunoaște nimic din toate acestea din proprie experienţă nu va putea înţelege ceea ce făcu Bastian acum. Trebuia să aibă cartea, cu orice preţ! Dintr-o dată, fără să-și dea prea bine seama, ascunse cartea sub paltonul său... Michael Ende, Povestea fără sfîrșit
Călător prin nesfîrșita poveste care este teatrul, Alexander Hausvater a făcut din planeta Pămînt o casă cu toate ușile deschise – casa lui. Vrăjitorulfluierar din Hammelin în variantă contemporană își conduce spectatorii prin toate lumile și prin toate timpurile istorice sau fabulatorii posibile. Manipulator al fanteziei și al transei, știe perfect drumul pînă la emoţiile care construiesc ceea ce putem defini ca „omenesc”. Cu „a fost odată” și cu prea-plinul de imaginaţie identificat ca Alexander Hausvater începe o altă poveste: Povestea de iarnă.
Poveste despre teatru Clubul de Măști și Peruci din North Crawford, asociaţia de teatru pentru amatori (...) a votat să pună în scenă Un tramvai numit dorinţă de Tennessee Williams. (...) Harry n-a fost la ședinţă. Era prea timid. (...) Probabil vă închipuiţi că North Crawford s-a săturat să-l tot vadă pe Harry Nash în atîtea piese. Dar adeăvrul e că orașul North Crawford probabil s-ar fi bucurat să-l vadă pe Harry la nesfîrșit, pentru că, pe scenă, el nu era niciodată Harry. Din momentul în care cortina maronie se ridica pe scena din sala de sport a Liceului pentru juniori și seniori, Harry, cu trup și suflet, era exact ceea ce scenariul și regizorul îi cereau să fie.(...) L-am pus să ne citească din scena în care își snopește-n bătaie soţia. Așa cum a jucat-o Harry, era o piesă în sine... Tennessee Williams nu scrisese, de exemplu, partea în care Harry, la vreo șaizeci și cinci de kilograme și un metru șaptezeci și trei înălţime, cîștiga douăzeci de kilograme și vreo zece centimetri numai punînd mîna pe scenariu. (...) Cînd s-a întors spre noi, era imens și chipeș și îngîmfat și nemilos. ... Și apoi, Harry a lăsat jos scenariul, și-a pus haina și cravata și s-a transformat la loc în vînzătorul palid de la magazinul de metalocasnice. Kurt Vonnegut, Cine sînt, de data asta?
Și apoi: istorisirile celor de demult să fie învăţătură celor de acum, așa ca oricine să vadă întîmplările prin care nu el, ci alţii au trecut... 1001 de nopţi
…Și-atunci a fost o revoluţie. Și-acei tineri frumoși, acei tineri furioși care au privit stelele și au visat la ele, în timp ce picioarele le erau scăldate în sînge, au dat jos statuile părinţilor lor și le-au pus în loc pe ale lor. Și s-a văzut că erau la fel…
Poveste despre Lev Davidovici Troţki, revoluţionar, comisar al poporului și comandant al Armatei Roșii, fondator al Politburo, asasinat din ordinul lui Stalin Trenul blindat se îndrepta spre Kiev zăngănind și huruind pe șinele care duceau spre capitala Ucrainei. Pasagerii dintr-unul din vagoanele de la mijloc nu dormeau. În vagonul-salon spaţios, mobilat cu fotolii de piele, o canapea și o masă lungă cu telefon, un bărbat de înălţime mijlocie, încălţat în cizme și cu tunica descheiată, stătea lîngă un geam. Avea o barbă îngrijită, iar deasupra frunţii înalte o coamă înaltă de păr ușor încărunţit. Pe nasul lui nobil, roman, stătea un pince-nez elegant. Avea ochi vii, albaștri. Scruta întunericul, căutînd semne de viaţă, dar nu vedea nimic altceva decît peisajul dezolant al distrugerilor provocate de război. Era luna august a anului 1919. (...) Secretarul nota după dictarea lui. (...) Cel care vorbea era Lev Troţki... Dmitri Volkogonov, Troţki, eternul radical
lumea întîi.
Poveste despre putere Și Ionatan mi-a spus: Pentru a domni, trebuie să vezi doar un ţel – puterea. N-ai voie să iubești decît un singur om – pe tine însuţi. Pînă și Dumnezeul tău trebuie să fie exclusiv Dumnezeul tău, care să justifice fiecare din fărădelegile tale și să le acopere cu numele lui sfînt. Stefan Heym, Relatare despre regele David
Poveste despre război Fiecare naţiune are procentul ei de gunoaie. ... Toţi – numai ambiţii și nici un fel de idealuri. Nu vezi în ce constă atracţia mersului în armată?! Vrei o fată – violeaz-o! Vrei un ceas – ia-ţi-l! Te simţi lipsit de chef – ucide pe cineva! Te simţi mai bine, te simţi puternic. Este bun sentimentul că (...) poţi să faci tot ce vrei, și poţi să justifici orice spunînd că asta-i legea naturii sau voia domnului. Louis de Bernières, Mandolina căpitanului Corelli
3:05:55
… Puterea cea nouă și orizontul infinit le-au fost fatale. Și-atunci a izbucnit din cea mai adîncă crevasă a spiritului, lava neostoită a nebuniei. Și totul a ars în ei și-n jurul lor, și totul a murit, și doar lacrimă-a rămas. Și-apoi doar urlet de-animal rănit…
Poveste despre gelozie Faptul că ești paranoic nu înseamnă că nu ești urmărit... Kurt Cobain
Paranoia nu este un neologism indus de timpurile moderne; termenul exista deja în greacă, însemnînd „nebunie”. În limbajul comun, indică persoane care au sisteme de referinţă bazate pe “teoria complotului”. Sindromul paranoic e o disturbare a personalităţii, neîncredere și suspiciune pură, care îl vor determina pe individ să interpreteze, să creeze povești în care persoana lui este ţinta finală a răutăţii celor din jur, dominat din ce în ce mai tare de idei fixe, de teama că va fi trădat de cei pe care îi iubește. Patologic vorbind, această psihoză (un delir lucid) se dezvoltă în contextul unei capacităţi cognitive integre: raţiunea și luciditatea nu sînt atinse. Gelozia este una dintre cele mai des întîlnite forme de delir, iar poveștile pe care le născocește iscă războaie… Liliana Gigea Haţegan, neuropsiholog
lumea secundă.
Poveste despre distopie Pe măsură ce școlile scoteau tot mai mulţi alergători, săritori, boxeri, aviatori, atleţi și înotători, în locul criticilor, cercetătorilor, specialiștilor și creatorilor de literatură, cuvîntul „intelectual” devenea o ocară, cum și merita să fie. Oamenii se tem întotdeauna de lucrurile neobișnuite. (...) Trebuie să fim cu toţii la fel. Nu se naște fiecare liber și egal, așa cum spune Constituţia, ci toţi devenim egali... Așa! O carte e o pușcă încărcată, ascunsă în casa vecină: pune-o pe foc, smulge armei focosul, zdrobește cugetul omului! Cine știe ce poate pune la cale un om cult?! Ray Bradbury, Fahrenheit 451
Poveste despre Rău și Artă Un copil găsit dă dovadă, încă din fragedă copilărie, de instincte rele, îi fură pe sărmanii ţărani care l-au adoptat. Dojenit, el perseverează, evadează din închisoarea pentru copii unde a fost nevoie să fie băgat, fură și jefuiește mai abitir, iar pe deasupra, se prostituează. Trăiește în mizerie, din cerșetorie, furtișaguri, culcîndu-se cu toată lumea și trădînd pe fiecare, fără ca nimic să-i potolească zelul: este momentul în care se dedică deliberat răului; hotărăște că va face ceea ce este mai rău în orice împrejurare și, cum și-a dat seama că cea mai mare nelegiuire nu era cîtuși de puţin de a face rău, ci de a manifesta răul, scrie în închisoare lucrări care fac apologia răului. Tocmai din această cauză, va ieși din abjecţie, din mizerie, din închisoare. I se tipăresc cărţile, sînt citite, un regizor de teatru decorat cu Legiunea de Onoare îi montează una dintre piese, care aţîţă la crimă. Președintele Republicii îl graţiază de pedeapsa pe care trebuia să o ispășească pentru ultimele sale delicte, tocmai pentru că în cărţile sale se laudă că le-ar fi comis, iar cînd i se prezintă una din ultimele sale victime, aceasta îi spune: „Sînt foarte onorat, domnule. Daţi-vă osteneala să continuaţi”. Jean Paul Sartre, Sfîntul Genet, comediant și martir
iarna. nebunia.
…Și-atunci tinereţea și-a cerut drepturile. Și-a fost bucurie, culoare, lumină… și-a fost iubire, în desăvîrșirea ei.
Poveste despre Creaţie Cînd sus în înălţimi cerul nu fusese încă numit, Iar jos, pămîntul nu căpătase încă nume, Din oceanul începuturilor, Apsu, tatăl apelor, Și din învolburata Tiamat, muma lor a tuturor, Apele se amestecară toate la un loc. Stufărișul încă nu crescuse, desișurile de trestie încă nu se vedeau. Cînd încă nici unul din zei nu era zămislit, Cînd încă nici un nume nu fusese dat, cînd nici un destin nu fusese încă hotărît, Atunci zeii cei dintîi s-au născut din ape... Enuma eliș
noua lume. primăvara.
Poveste despre dragoste Atunci Almitra zise: „Vorbește-ne despre Iubire”… „Cînd iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul, chiar dacă drumurile-i sînt grele și prăpăstioase, Și cînd aripile vă cuprind, supuneţi-vă ei, Chiar dacă drumurile-i sînt grele și prăpăstioase… Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă și crucifice… Kahlil Gibran, Profetul
iubirea.
Încă o poveste despre dragoste Eternitatea, domnule, a început pentru mine într-o seară de iulie în autobuzul 96 care face naveta între Montparnasse și Porte de Lilas. Era acum patru ani. La intersecţia de la Odéon veni să se așeze în faţa mea o fată îmbrăcată cu o fustă neagră cu volane, cu șosete albe lungi întinse pe glezne. Instantaneu privirile mi se fixaseră asupra ei. (...) Nu o vedeam, eram orbit, hipnotizat și aveam o singură dorinţă: să o abordez; o singură groază: să o las să plece. Pascal Bruckner, Luni de fiere
… Și toate apele s-au strîns într-un torent năvalnic, ce-a dus pe fiecare spre propriu-i sfîrșit. Căci timpul deznoadă ce soarta omului a înnodat și lasă memoria să-și acordeze struna întru aducere aminte.
Cei ce pot nu stau s-aleagă, Pentru noi alegeri nu-s. Noi iubim numai ce pierdem, Ce s-a dus, s-a dus. Peter Beagle, Ultima licornă
Poveste despre Alegere Legea cea mai profundă a Fiinţei ne impune să negăm violenţa. (...) Într-un orizont poate să apară greșeala cea mai mare, aceea de a ne crede arbitri ai unei alte vieţi. În lipsa fricii de Dumnezeu se poate întîmpla orice. – Dar viaţa este violenţă... – Este, pînă în clipa în care alegem. Susana Tamaro, Anima mundi
il gran finale.
Poveste despre singurătate Să nu fii iubit sau atins – niciodată? Să duci o viaţă complet neobservată – știi cum este? (...) Eu nu-mi am locul nicăieri. Nu am un cămin, un cerc de prieteni... un dulap plin de lucruri ale mele, căldură familială. N-am nici măcar o patrie... Spun că tovarăși îmi sînt marile minţi ale trecutului, că ele ies din ascunzători în lumina mea. Iau peste picior teama de singurătate (...) Cu toate acestea... în ciuda bravadei mele de a fi un filosof postum, în ciuda certitudinii că va veni și vremea mea, în ciuda teoriei mele despre eterna întoarcere, sînt hărţuit de gîndul că voi muri singur. (...) Adeseori, în adînca mea izolare, vorbesc cu mine însumi. Dar nu prea tare, de teama ecoului meu surd. Irvin D. Yalom, Plînsul lui Nietzsche
vara. memoria.
Cînd povestea ajunse aici, Șeherezada văzu zorii mijind și, sfioasă, tăcu... 1001 de nopţi
DISTRIBUŢIA
Leontes Hermione/Perdita Polixenes Camillo Paulina/Dorcas Antigonus/Locotenent Florizel/Ursul/Ofiţer Autolycus/Cleomines Păstorul Locotenent/Clovn Locotenent/Clovn Muta/Mopsa Invalid/Locotenent Invalid/Animal Invalid/Animal Invalid/Animal Mamillius
ION RIZEA CLAUDIA IEREMIA OVIDIU CRIȘAN [Teatrul Național Cluj] DAMIAN OANCEA ANA MARIA COJOCARU COLIN BUZOIANU VICTOR MANOVICI CĂTĂLIN URSU DORU IOSIF BENONE VIZITEU BOGDAN SPIRIDON ALINA ILEA VALENTIN IVANCIUC LAURA AVARVARI LUMINIŢA TULGARA SABINA BIJAN DAVID POPA
UN SPECTACOL DE
secretariat literar ticketing șef producție coordonator tehnic
Codruţa Popov Maria Manolache ing. Radu Berzescu ing. Horaţiu Nica
muzica decoruri costume coregrafia light design, proiecţii grafică 2D/3D, modelaj efecte laser asistent de regie
DAN JINGA LUCIAN LICHIARDOPOL STELA VEREBCEANU MĂLINA ANDREI LUCIAN MOGA GEORGE STOIA FLORIAN PUTERE MIRELA PUIA
ALEXANDER HAUSVATER
regia tehnică sufleor lumini sonorizare videoproiecţii coordonator scenă
Valentina Cotinschi Iudita Reinhardt Laurenţiu Marin, Adrian Stănescu, Molnar Iosif, Viorel Popp, Gerhard Crăciun Peter Szabo, Alexandru Pascu Eugen Obrad Iosif Toth
scenă recuzită Mariana Doboșan, Alin Tofan, Iulia Doboșan, Cătălin Miculescu, Ninel Mihai / costume Monica Grand, Marilena Suciu, Maria Tănăsescu, Maria Aluaș, Lorena Caldeș, Neli Gerstenengst / coafură Dana Genig, Miriam Tamaș / machiaj Lucia Moise, Gabriela Strugaru / tehnic Iosif Toth, Gheorghe Pataki, Szabó Zoltan, Marius Crăciunesc, Ioan Ilia, Marius Mondoacă, Traian Oneț, Mircea Drăgan, Ovidiu Onofraș, Robert Ivănescu, Gelu Bindileu, Nicolae Martin, Claudiu Poto, Mircea Ghindăoanu, Ioan Bîrzovan, Tiberiu Hoduț, Iosif Balazs, Gabriel Lepa, Vasile Iuga, Mihai Cebuc, Sorin Cebuc, Gothard Sandor, Nicolae Lăcătuș, Dorin Nica, Ninel Cojocariu, Laurențiu Ghinda / sonorizare Sebastian Hamburger, Flavius Marușca, Cristian Rebejilă / lumini Alexandru Stănescu, Cosmin Pătru, Laurențiu Pătru, Costinel Purcaru-Asproiu, Daniel Galetar, Mircea Chinezon personal sală Niculina Luminița Moraru, Carmen Trifan, Monica Purcaru, Ciprian Prune, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Monica Moraru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu producţie aprovizionare Liviu Cornea / croitorie femei Ana Bengulescu, Rafila Giughici / croitorie bărbaţi Toth Petru, Vladimir Jivici / cizmărie Gheorghe Cozma pictură Gabriel Bodnariu / tîmplărie Ion Bledea, Ovidiu Moldovan, Cesca Zoltan / tapiţerie Peter Farkas / mecanică Nicolae Jivcu, Vasile Onofraș / butaforie Silvia Ilie
redactor Codruţa Popov foto Adrian Pîclișan concepţie design popljubo tipograf Carla Stiassny tipar TNTm 2013 Teatrul Național este o instituție publică subvenționată de Ministerul Culturii
www.tntimisoara.com