Romeo si Julieta

stagiunea 2009/2010

ROMEO si JULIETA de William Shakespeare traducerea Gianina Jinaru

Motto: Am să te iubesc toate zilele morţii mele, oricît ar fi de puţine sau multe.

Atîta timp cît îmi voi aminti iubirea, te voi iubi.

Peter Beagle, Un loc plăcut şi numai al lor

Să te asemăn cu o zi de vară?

Tu ai un chip mai gingaş, mai senin; Vînt aspru-n mai, flori tinere doboară Şi-arenda verii ţine prea puţin.

Cerescul ochi e uneori dogoare, Şi-ascuns e zmalţu-i auriu adese, Şi-n tot ce-i farmec, farmecul dispare, Cînd firea-n mers ori soarta i-l desţese.

Dar vara ta eternă nu apune, Nici farmecul ce azi te-mpodobeşte, Nici văl asupră-ţi Moartea nu va pune.

Cînd tu, prin timp, în vers etern vei creşte.

William Shakespeare, Sonet XVIII

...Trăiseră destul împreună ca să-şi dea seama că dragostea era dragoste oricînd şi oriunde, dar cu atît mai intensă cu cît se apropia de moarte.

Gabriel Garcia Marquez, Dragostea în vremea holerei

Despre Romeo şi Julieta s-a scris tot. Despre iubire s-a scris tot. S-a spus tot. Am trăit, am falsificat, am crezut totul din nou. Din infinitele ei chipuri, dragostea a ales să i se înfăţişeze în acest fel lui Shakespeare: imponderabilă, suspendată între cauză şi efect, drum aleatoriu transformat fără tranziţie în traiectorie supusă legilor, de nu poţi să nu te întrebi „iubire să fi fost cu adevărat?”. În jurul lui Romeo şi al Julietei stau, mute, spectrele atîtor alţi iubiţi uniţi în moarte: Eloïse şi Abelard, Tristan şi Isolda, Lancelot şi Guinèvre, Marc Antoniu şi Cleopatra, Orfeu şi Euridice, Dante şi Beatrice, Bonnie şi Clyde, George Sand şi Chopin, Marylin Monroe şi Arthur Miller, Maitreyi Devi şi Mircea Eliade, Josefina şi Napoleon, sau frumoşii, atît de shakespearienii Jeanne Hébeuterne şi Modigliani. Se vede că amorul

nu face distincţie între viaţă şi literatură. Sau, dacă privim din sens invers, poate că noi sîntem cei care am uitat şi-am pus semnul „egal” între ele... Întrebarea rămîne: „să fie asta iubire?” I se mai adaugă una, parcă: „Unde se termină sublimul şi unde începe sordidul?” Poveşti ca cea a celor doi tineri spînuzuraţi cu-aceeaşi funie, sau a cuplului de muzicieni atît de frămîntat de iubire încît moartea a părut a fi soluţia împînzesc presa şi se pierd în uitare a doua zi. Aceste cópii triste ale celor doi îndrăgostiţi din cetatea Veronei, localizate în judeţul Neamţ, sau la Braşov, sau oriunde-altundeva, n-au destulă forţă să trezească fiorul de milă şi de laşă, ascunsă mulţumire că „mie n-o să mi se-ntîmple niciodată”.

Sau poate dragostea în care se-mpleteşte nu doar moartea, ci şi timpul le transformă pe-amîndouă în literatură. Şi-atunci sublimul îi va aparţine artei, iar vieţii îi rămîne restul.

Despre Romeo şi Julieta s-a scris tot. S-a spus tot. Şi ce?

Codruţa Popov

În singurătăţi profunde, în chiliile-austere, Unde meditaţia-adîncă, ale contemplaţiei sfere Şi melancolii duioase peste tot domnesc perene Ce să fie acest tumult în ale Vestalei vene?

De ce gîndul mi-e departe de aceste sfinte locuri, De ce inima-mi se-ntoarce la uitatele ei focuri ?

Iubesc, da, iubesc!... E de la Abelard, din a lui lume, Iar Eloisa încă şi-acum sărută acest nume.

Alexander Pope, Eloïse şi Abelard

Şi parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plînge: De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte. Şi doar de mine însumi mă plîng. Căci slaba-mi minte Crezu că Ea e zînă şi Moartea n-o înfrînge.

Petrarca, Sonete

Ochii Beatricei luciră ca în vraja cercului veşnic; în locul sferelor înalte, se uitau ochii mei doar la figura ei.

Dante, Divina Comedie

Julieta! Dragostea mea! Arăţi la fel, chipul tău e neschimbat.

Paloarea morţii parcă s-a ruşinat să-l atingă. Frumuseţea a învins.

Vreau să rămân cu tine pentru totdeauna, să scap de soarta asta care-şi bate joc. Te mai privesc o dată. Te îmbrăţişez şi te sărut de-adio.

Romeo şi Julieta

Tristan, iubitule, deoarece tu ai murit, e drept ca nici eu să nu mai rămîn în viaţă. Tu ai murit din dragoste pentru mine, iar eu mor din dragoste pentru tine, din durerea de a nu fi putut veni la timp pentru a te scăpa de suferinţă. (...) Dacă aş fi ajuns la timp ţiaş fi redat viaţa şi ţi-aş fi vorbit cu duioşie de dragostea care ne-a unit. (...) Deoarece nu m-am putut opune soartei şi moartea mi-a luat-o înainte, voi găsi alinarea în aceeaşi licoare. Ţi-ai pierdut viaţa din dragoste pentru mine (...): vreau să mor din dragoste pentru tine.

Tristan şi Isolda

... Cînd dragostea vă-ndeamă, urmaţi-o, Chiar de cărările ei vă sînt anevoioase şi abrupte. Şi cînd vă învăluie cu aripile sale, lăsaţi-vă în seama ei Chiar dacă sabia ascunsă în penajul său vă poate răni. Şi-atunci cînd vă vorbeşte, încredeţi-vă-n ea, Chiar dacă glasul ei v-ar spulbera visurile aşa cum vîntul de miazănoapte vă răvăşeşte grădinile.

Căci întocmai precum dragostea vă-ncoronează, tot ea vă răstigneşte.

Kahlil Gibran, Despre Iubire

Regizor de teatru macedonean, născut în 1949, Rahim Burhan debutează ca poet. În 1970, fondează la Skopje trupa de teatru „Pralipe” (care în limba romani înseamnă “frăţie”). „Pralipe” devine unul dintre cele mai cunoscute teatre din fosta Yugoslavie, cu participări şi premii la marile festivaluri naţionale şi europene. După 19 ani în Macedonia, Rahim Burhan, în căutarea unui spaţiu mai larg de exprimare, se transferă, împreună cu întregul colectiv al trupei „Pralipe”, în Germania, la Theater an den Ruhr, unde este angajat ca regizor permanent şi, la un moment dat, ca director artistic. În toţi cei 15 ani „germani” ai trupei, spectacolele lui Rahim Burhan cu „Pralipe” s-au bucurat de un succes imens, fiind jucate exclusiv în limba romani, cu actori romi. In spectacolele sale, regizorul abordează cu precădere teme politice şi sociale. Rahim Burhan şi trupa de teatru „Pralipe” au fost permanent angajaţi în mişcările antixenofobe. Multipremiat în Europa, teatrul lui Rahim Burhan a propus o estetică nouă, o identitate artistică bine definită. În 2001, Theater an der Ruhr a organizat un festival jubiliar la împlinirea a zece ani de la înfiinţarea trupei Pralipe.

Este foarte interesant pentru mine, ca regizor, să abordez acelaşi text pentru a doua oară. Pot să spun cu mîndrie că în acest spectacol am păstrat doar un singur citat regizoral din acel spectacol. Conceptul era total diferit – spectacolul era gîndit să exprime absurditatea războiului din Bosnia, care se întîmpla chiar atunci. Conflictul dintre familiile Capulet şi Montague a devenit un conflict între creştini şi musulmani. Decorul conţinea podul de la Mostar, care a fost distrus în Bosnia. În timpul repetiţiilor, urmăream ce se întîmplă acolo, cum mureau oamenii; a fost o motivaţie puternică pentru întreg colectivul. Spectacolul de la Timişoara porneşte de la un alt aspect – vorbeşte despre xenofobie, despre prejudecăţi, despre castrarea intelectuală a tinerilor – prin îngrădirea libertăţii lor, prin faptul că noi, adulţii, le regizăm viaţa, dragostea, căsnicia. Tema e mult mai deschisă, nu am specificat nimic clar. E vorba despre lupta tinerilor care sînt gata să plătească cu viaţa preţul libertăţii, tineri care au o poziţie intelectuală şi un mod propriu de a gîndi libertatea şi dragostea. Ei se îndrăgostesc fără ca iubirea lor să fie oarbă – cum avem tendinţa de a vedea iubirea dintre Romeo şi Julieta. Deşi de multe ori se confesează celorlalţi despre pericolele care îi aşteaptă, ei încearcă în mod conştient să găsească o modalitate de a fi liberi.

Rahim Burhan

DISTRIBUŢIA Romeo Julieta Părintele Lorenzo Mercutio Tybalt Benvolio Ducele Montague Lady Montague Capulet Lady Capulet Doica Paris Abraham Samson Gregorio Balthasar

CĂTĂLIN URSU DIANNA PRASKOT ION RIZEA COLIN BUZOIANU VICTOR MANOVICI ALECU REUS BENONE VIZITEU GEORG PEETZ PAULA MARIA FRUNZETTI ROMEO IOAN ANA MARIA COJOCARU ALINA REUS IOAN STRUGARI MARIUS LUPOIANU ADRIAN JIVAN NICOLAE PÂRVULESCU CRISTIAN BRĂTOIU

SCENOGRAFIA MUZICA LIGHT DESIGN MIŞCAREA SCENICĂ

VELICA PANDURU DAN SIMION LUCIAN MOGA MIRCEA DRAGU

Asistent scenografie Translator

ALPAR ALBERT DEJAN PERINACZ

UN SPECTACOL DE RAHIM BURHAN

Sonete interpretate de VALENTINA COTINSCHI IRENE FLAMANN CATALINA CRISTIAN BRĂTOIU Orchestra IULIANA BIRTEA (violă) SEBASTIAN BOBOICIOV (fagot) GIANLUCA VANZELLI (flaut)

Regia tehnică Valentina Cotinschi, Adrian Kipper Sufleor Iudita Reinhardt Lumini Gerhard Crăciun, Laurenţiu Marin, Ilie Mateescu, Molnar Iosif, Viorel Popp, Dan Jieanu Sonorizare Peter Szabo, Eugen Obrad, Sebastian Hamburger Secretariat literat Codruţa Popov Marketing Maria Manolache Coordonator tehnic ing. Horaţiu Nica Recuzită Mariana Doboşan, Alin Tofan, Cătălin Dejeu Costume Monica Grand, Lorena Caldeş, Veronica Gerstenengst Coafură Dana Genig, Marcel Rusu Machiaj Lucia Moise, Gabriela Strugaru Tehnic Iosif Toth, Gheorghe Pataki, Szabó Zoltan, Marius Crăciunesc, Efta Necula, Ioan Ilia, Marius Mondoacă, Mircea Drăgan, Traian Oneţ, Alin Ristin, Gabriel Lepa, Gelu Lepa, Birtalan Robert, Daniel Repedi, Ciprian Dobondi, Călin Ovidiu Marian, Mircea Ghindăuanu, Daniel Petru, Virag Zoltan, Gothard Sándor Personal sală Niculina Morar, Maria Manolache, Mihaela Peter, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Alina Avram, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Daniel Brumar Redactor Codruţa Popov Foto Adrian Pîclişan; paraddox.ro Concepţie design popljubo

tipar TNTm 2010

www.tntimisoara.com