Motto: Dragă tanti Mali! Te rog, fii așa de bună și scrie-mi cum i-ai primit pe Christel sau pe Paul. Trebuie să știi deja, căci ești căsătorită. Ne-am certat ieri seară din cauza asta și vrem să știm adevărul. Nu avem pe nimeni altcineva pe care să îl putem întreba. (…) Știi, dragă tanti Mali, nu putem să înțelegem cum aduce barza copiii. Trüdl credea că barza îi aduce în cămăși. Apoi vrem să mai știm dacă ea îi ia din lac și de ce nu vedem niciodată copii în lac. Te rog, mai spune-mi cum se știe dinainte cînd îi primești. Scrie-mi un răspuns amănunțit. Mii de salutări de la noi toți. A ta curioasă, Lilli (scrisoarea unei fetițe de 11 ani către mătușa ei, 1905)
Frank Wedekind (1864-1918) este considerat un profet ce străpunge întunericul spiritului, un moralist ce poartă masca imoralităţii. Într-adevăr, scriitorul german (care şi-a început cariera într-o firmă de publicitate elveţiană, abandonînd-o pentru circ, muzică şi actorie) a scandalizat burghezia germană a începutului de secol XX, mizantropă şi bigotă, prin temele pe care le-a abordat – pubertatea, libertatea sexuală, violenţa, extazul, lipsa de comunicare. Frank Wedekind este asociat, prin creația sa, expresionismului. Mai mult o mișcare de reacție împotriva realismului și naturalismului decît un curent propriu-zis, expresionismul reprezintă o modificare de direcție în cultura europeană și un pas decisiv pentru arta secolului al XX-lea, fie că este vorba despre teatru, literatură ori pictură. Într-un limbaj strălucitor şi poetic, Wedekind sparge toate clişeele teatrului vremii sale, fiind considerat astăzi unul dintre creatorii dramaturgiei moderne. Dintre creaţiile sale, cele mai cunoscute sînt Deşteptarea primăverii, Lulu şi Cutia Pandorei, care au fost transpuse de-a lungul timpului nu doar în teatru ci şi în film şi musical. Dincolo de tonul sarcastic şi satira dură, însă, dincolo de umor şi de ironie descoperim în opera lui Wedekind o sensibilitate uriaşă, o empatie totală cu tragediile umane şi sociale care îl înconjoară. Codruța Popov
Wedekind a făcut parte, alături de Tostoi și de Strindberg, din rîndul celor mai mari educatori ai Europei moderne (…). Impresionantă era vitalitatea sa, enorma vivacitate a acestui om, energia care îl înflăcăra să înalțe un imn măreț omenirii. Bertolt Brecht
Vă rog să-mi permiteți a vă trimite prin poștă o lucrare intitulată Deșteptarea primăverii în care am încercat să transpun poetic problema pubertății. Am căutat să dau educatorilor, părinților și profesorilor sugestii pentru o atitudine mai umană și rațională. Nu pot să-mi dau seama în ce măsură am reușit să luminez substanța sumbră a acestei problematici. Frank Wedekind
Deşteptarea primăverii este piesa care l-a impus lumii pe Frank Wedekind. Autorul a completat titlul cu menţiunea “o tragedie a copilăriei”, dedicînd textul tuturor profesorilor şi părinţilor, considerîndu-i ignoranţi şi mental nepregătiţi pentru a-şi înţelege şi accepta copiii. Povestea se învîrte în jurul unui grup de (aproape) adolescenți care descoperă misterele vieţii, urmărindu-i printre bucuriile şi tristeţile lor, printre speranţele şi disperările lor, în încercările pe care le depăşesc – sau nu. Abadonînd orice pretenție de obiectivitate sau de realism, Deşteptarea primăverii este eterna poveste a luptei dintre generațiile care au de-a face cu schimbările emoționale și fizice ale adolescenței, în contextul în care nu impulsurile naturale ale tinerilor sînt corupte, ci încercarea adulților de a le controla prin impunerea de tabu-uri sau prin inducerea sentimentului de vinovăție. Acești copii se confruntă cu trupurile lor care se metamorfozează, cu instincte, cu dorințe pe care încă nu știu să le numească, cu o avalanșă de întrebări despre lume și despre locul lor în această lume. Își croiesc astfel - cu greu, chinuit, printre adevăruri trunchiate și explicații deformate, exersînd multiplele sensuri ale noțiunii de autoritate - drumul spre cercul celor mari, acești adulți atît de incapabili să le ofere pacea unui răspuns.
La nivel simbolic, tema centrală a piesei sugerează trezirea la viața afectivă și la trăire erotică… trezirea la exprimare și simțire. Descoperirea sexualității este acompaniată întotdeauna, la nivel corporal și psihic, de emoții și senzații intense care pot fi trăite sub forma unor “revoluții de trăiri interne”. Sexualitatea, indiferent de timpul și spațiul istoric, rămîne una dintre cele mai provocatoare teme ale umanității. Hic et nunc, energia libidoului este aceeași dintotdeauna; ceea ce îi dă culoare este experiența și trăirea fiecăruia. Adolescența are prin excelență o lume interioară populată de fantasme erotice. Prin descoperirea sexualității, adolescentul se auto-cunoaște și se descoperă pe sine; își dezvoltă conștiința propriei identități și învață despre granițe interumane și spațiu emoțional lăuntric, despre intimitate împărtășită…. Omul are nevoie în viață de sens și scop, iar transformările date de energia sexuală de-a lungul adolescenței joacă un rol semnificativ pentru viața psihică ulterioară. Viața afectiv-erotică face parte din povestea fiecăruia… și are nevoie să fie trăită, conținută, exprimată... să existe. Teatrul oferă un spațiu psiho-dramatic în care temele esențiale ale umanității sînt puse în act; specific pentru această piesă, sexualitatea adolescentină apare ca o temă care încearcă să conștientizeze nevoia de integrare a acestei energii de viață, de adaptare și de asumare creativă. Psihoterapeut Călin N. Negrea
Încă de la apariția sa (publicată în 1891, piesa este montată în premieră absolută abia în 1906), Deșteptarea primăverii face o impresie puternică asupra lui Sigmund Freund și a colegilor săi din Societatea psihologică de miercuri (viitoarea societate psihanalitică din Viena). Celebrul psihanalist, fără să nege, dar și fără să insiste pe valențele poetice, ironice – literare, în fine – ale textului, va analiza piesa și mai ales personajele Wendla, Melchior și Moritz din punct de vedere medical. În ședințele grupului, savantul austriac tratează fiecare scenă din perspectivă științifică: făcînd o paralelă cu scrisoarea – reală – a unei fetițe de 11 ani către mătușa ei (vezi motto), Freud recuperează din textul lui Frank Wedekind temele predilecte ale psihanalizei, cum ar fi pulsiunea erotică, obiectul dorinței, teoria masochismului, ateismul ca negare a tatălui ș.a., numind Deșteptarea primăverii un document important pentru istoria civilizației.
Se consideră că le lipsește copiilor pulsiunea sexuală și că ea se instalează abia la pubertate (…). Pubertatea nu realizează altceva decît că (…) împinge erotismul în serviciul funcției de reproducere, un proces care, firește, poate să sufere anumite inhibiții și să se realizeze doar incomplet (…) Pe de altă parte, copilul este capabil să trăiască cea mai mare parte din acțiunile vieții erotice (tanderețe, devotament, gelozie). (…) Pe scurt, copilul este cu mult înainte de pubertate o ființă pregătită să iubească pînă la capacitatea de procreare și putem spune că prin această tăinuire oprim doar capacitatea de a stăpîni intelectual acele acțiuni pentru care este pregătit pishic și reglat somatic. Sigmund Freud
În general, după părerea mea, unele lucruri sînt prea învăluite în mister. Facem bine să păstrăm curată fantezia copiilor, dar această curățenie nu este protejată prin necunoaștere…. Cu cît ascundem ceva (…) cu atît mai mult lăsăm să se bănuiască adevărul (…) Dacă această ignoranță ar putea fi protejată, atunci m-aș împăca cu lucrurile, dar asta nu este posibil; tocmai secretul cu care părinții tratează ceea ce totuși e de înțeles crește dorința de a ști mai mult. Această dorință satisfăcută doar în parte, doar în secret, păcătuiește deja și părinții mai cred că el nu știe ce este păcatul. Multatuli (E.D. Dekker)
Dacă intenția educatorului este să înăbușe capacitatea copilului de a gîndi independent, în favoarea „cumințeniei” atît de înalt prețuită, atunci nu ar putea încerca să o facă mai bine decît inducîndu-l în eroare în privința chestiunilor sexuale și intimidîndu-l în domeniul religios. (…) De cele mai multe ori, începînd din acest moment, copiii își pierd singura atitudine corectă față de aceste chestiuni și, în general, mulți dintre ei nu o mai regăsesc. Sigmund Freud
Nu este întîmplător faptul că în perioada de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea adolescentul ocupă în literatură un loc important. Ceea ce germanii numesc „cumpăna veacurilor” (Jahrhundertwende), aduce cu sine o tulburare tot mai puternică în rîndurile tineretului. Literatura începe să dezbată cazuri caracteristice de evaziune din real sau de revoltă și anarhie, proprii puberilor și adolescenților. (…) În proza și teatrul epocii, ca și în lumea poeziei, apar figuri de tineri neliniștiți, un gen de noi „Sturmeri” (furtunoși, n.n.) de diferite nuanțe și concepții, ce răscolesc vechile valori și tind să devină adevărați iconoclaști. Această galerie de personaje va marca profund romanul și teatrul (…) pînă în cel de-al treilea deceniu al secolului al XX-lea. (…) Pot fi reuniți în această familie de spirite adolescentine eroii lui Robert Musil, Ferdinand Bruckner, Thomas Mann, Marcel Proust, Raymond Radiguet, Alain Fournier, Eugene O’Neill. Ioana Mărgineanu
După ce primele mele traduceri din Nietzsche – Poezii – au zăcut cîţiva ani buni la Editura Univers şi nu mai speram să vadă vreodată lumina tiparului, m-am trezit într-o zi de octombrie a anului 1977 că cineva din Capitală mă sună să mă prezint la sus-numita editură pentru a semna contractul de publicare a volumului. Eram în culmea fericirii şi am luat cît am putut de repede un accelerat de seară spre Bucureşti. (…) Aici mă aştepta Nikolaus Hochscheidt, redactor în cadrul editurii conduse de Romul Munteanu, pentru apariţiile în româneşte din literatura spaţiului germanofon european. Actele erau pregătite, le-am semnat, am mulţumit şi am dat să plec, dar el mi-a mai pus în faţă un contract. „Ce-i cu ăsta?“ „Aveţi un an la dispoziţie să traduceţi şi cîteva piese de Frank Wedekind.“ Am rămas mut de uimire, dar bucuros în sinea mea de norocul care a început să-mi dea târcoale. „Bine, dar eu nu ştiu mare lucru despre Wedekind... nici n-am cum să-mi procur opera lui...“ „Nu vă faceţi grijă – şi s-a uitat la ceas –, în cîteva minute trebuie să sosească doamna Ioana Mărgineanu, profesoară la I.A.T.C., care o să vă ducă la dumneaei acasă şi o să vă dea cartea din care să traduceţi şi o monografie Wedekind pe care a scos-o la noi anul trecut... Dar luaţi loc... Ne-am gîndit că pentru cine a tradus poeziile lui Nietzsche nu-i nici o problemă să-l transpună în româneşte pe Wedekind, tot un iconoclast...“ Am semnat. Doamna Mărgineanu a venit şi m-a poftit s-o însoţesc pînă la domiciliul ei, situat nu prea departe. Aici altă surpriză: o doamnă mai în vîrstă m-a întâmpinat cu cunoscutele versuri nietzscheene: „Oh Mensch! Gieb Acht! / Was spricht die tiefe Mitternacht?“ ş.a.m.d. Deci era la curent cu cine avea de-a face. Se numea Elisabeta – am aflat atunci – şi era mama doamnei Mărgineanu şi soţia germanistului braşovean Ioan Baciu, fost profesor la Liceul „Andrei Şaguna“. Dar abia după 1989 aveam să aflu că mai avea un fiu, pe renumitul poet Ştefan Baciu, emi-
grat după 1944 din ţară, în Honolulu. Doamna Ioana mi-a dăruit cu autograf cartea Frank Wedekind. Un precursor şi mi-a pus la dispoziţie volumul I din Dramen de F. Wedekind, Berlin şi Weimar, 1969, sugerîndu-mi să traduc şase piese, printre care şi Deşteptarea primăverii. Ele au apărut în 1982 sub titlul Teatru şi cu o prefaţă de Ioana Mărgineanu: “Frank Wedekind, un părinte al teatrului modern”. Monografia Ioanei Mărgineanu şi traducerea mea au fost salutate de critica literară ca reprezentînd un moment important din receptarea dramaturgiei lui Wedekind în România. Ulterior am reuşit să-mi procur de la Alexandra Indrieş o ediţie a operelor lui Wedekind în nouă volume, apărută la Georg Müller Verlag din München în 1920-1921, care a aparţinut scriitorului timişorean Andrei A. Lillin. Curînd după aceea am avut prilejul să pun în Waldfriedhof din München o floare pe monumentul funerar în formă de obelisc, cu un Pegas în vîrf, al celui ce, prin opera sa, a fost nu numai un inovator al dramaturgiei universale, ci şi unul dintre marii educatori ai Europei moderne. Iconoclasmul lui Wedekind care, alături de Nietzsche şi Strindberg, este un premergător dintre cei mai de seamă ai expresionismului, vizează în Deşteptarea primăverii atît spulberarea structurii tradiţionale a textului dramatic (ce devine discontinuu, fragmentar, cu o acţiune lipsită de expoziţiune, de pildă, şi cu anularea eroului tragic individual, înlocuit printr-unul colectiv: grupul de adolescenţi), cît şi a configuraţiei scenice (ce se transformă într-o succesiune de imagini contradictoriu alternative). Traducerea acestei „tragedii a copiilor“ nu ridică probleme deosebite, dacă traducătorul realizează că aici este vorba de a reda prin toate posibilităţile limbii române poezia vieţii sexuale Simion Dănilă ajunse la conştiinţa de sine, simfonia simţurilor fragede şi a visului.
Data premierei: 28.09.2011 Durata: 1h40 Locația: Sala 2
DISTRIBUŢIA (în ordinea autorului)
Wendla Melchior Moritz Hanschen Ernst Martha Ilse D-na Bergmann D-na Gabor Dl Gabor Profesorul Doctorul / Domnul mascat
Scenografia Light design ADAPTAREA şi REGIA ARTISTICĂ
VICTORIA RUSU IONUȚ IOVA FLAVIUS RETEA RICHARD HALDIK MARIUS LUPOIANU ISA BERGER MIHAELA TOMCEANU ANA MARIA COJOCARU LUMINIȚA TULGARA BENONE VIZITEU DORU IOSIF CRISTIAN SZEKERES
KRISZTINA NAGY LUCIAN MOGA
CRISTIAN BAN
Regia tehnică Vasile Giurgean / Sufleor Iudith Reinhardt Lumini Laurențiu Marin, Gerhard Crăciun, Balint Andor, Viorel Popp / Sonorizare Eugen Obrad Secretariat literar Codruța Popov / Ticketing Maria Manolache Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica / Șef producție ing. Radu Berzescu Recuzită Mariana Doboșan, Dumitru Brumar / Costume Monica Grand, Neli Gerstenengst Coafură Marcel Rusu, Dana Genig / Machiaj Gabriela Strugaru , Lucia Moise Tehnic Iosif Toth, Gheorghe Pataki, Marius Crăciunesc, Virag Zoltan, Toth Carol, Gothard Sandor, Gelu Lepa, Daniel Galetar,
Ciprian Dobondi, Mihai Cebuc, Sorin Cebuc, Ioan Ilia, Andrei Voica, Vasile Iuga Personal de sală Niculina Morar, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma,
Monica Moraru, Răzvan Prune, Răzvan Magheți Redactor Codruța Popov / foto Adrian Pîclișan / concept grafic&dtp popljubo / tipograf Emil Bejenaru
tipar TNTm_2019
www.tntimisoara.com