sWitch

teatrul

stagiunea 2010/2011

mihai eminescu director general Ada Hausvater

SWITCH

de PÁL FRENÁK

Romain Gary, Clar de femeie

Tot ce face din mine un bărbat se află la o femeie (…)

Motto:

şi-atunci ce?...ce?...atunci...?

Cînd două femei vorbesc, ele nu spun nimic ; cînd o femeie vorbeşte, ea spune totul despre viaţă.

Kahlil Gibran, Nisip şi spumă

Femei, femei din nou femei. Mijloc de exprimare şi conţinut: Femei. Cea mai nouă producţie semnată Pál Frenák – o colaborare între actorii Teatrului Naţional Timişoara şi dansatorii companiei – trasează drumul către unitate, simbolizată pe scenă de un pătrat. I am because we are. Sîmburele care face să încolţească acest spectacol este declaraţia de credinţă pe care, cu delicateţe şi în egală măsură, cu fermitate, coregraful şi regizorul Pál Frenák o face despre locul femeii în lume, despre întrebările pe care le ridică feminitatea, despre tot ceea ce o compune.

György Ujvári-Pinter

Un mecanism nu ştie să atingă Un mecanism îmi pipăie doar pielea.

Ca să fii atins e nevoie de om

Multă vreme ai fost un vis al mamei tale adormite, pînă cînd ea s-a ridicat din somn ca să te nască.

Kahlil Gibran, Nisip şi spumă

...am admirat cu duioşie amară forţa acestei femei umilite, lovite, luate în rîs, care a ştiut să treacă peste resentimente fără să se răzbune pe călăii ei… cîştigîndu-şi doar dreptul de a fi ea însăşi şi de a schimba lumea…

Carlos Fuentes, Diana sau zeiţa solitară a vînătorii

SWITCH, o poveste

Flash: o societate distopică, o lume a viitorului, un prezent paralel.

Fără chipuri, fără sex, fără istorie. O lume-laborator care inventează: un foetus creat – eroare de calcul? pulsiune inconştientă? - de masa nedisociată, amorfă devine El-Bărbatul-Fertilizatorul. Fiinţe uniformizate îi ţin sub observaţie fiecare mişcare, se conectează la el, la produsul raţiunii şi al dorinţei lui, iar viaţa îşi face – ca de fiecare dată – numărul de magie: fiinţa comună se risipeşte în cioburi de identitate, de memorie individuală. Structura ei aseptică este răvăşită de o memorie a frumuseţii şi a suferinţei, a întîlnirii şi a abandonului, amintire „de laborator” a genezei, a celui dintîi paradox al fiinţei umane: dragostea – înălţare şi cădere.

ast e re

Această întoarcere în trecutul timpului şi al sinelui înseamnă cunoaştere, dinamică, acţiune. Iar concentrarea pe ego-ul fundamental trasează conturul Femeii. O femeie multiplicată în nesfîrşite chipuri, fiinţe compuse din tăceri şi urlet, din mari umilinţe şi din mici victorii. De parcă întreaga frumuseţe şi întreaga durere s-ar fi împletit într-un singur lanţ - doi şerpi împletiţi într-o formă ce-aminteşte atît de mult de „panglica” de ADN. Legenda spune că Tiresias, cel care-a rupt unirea lor de două ori, e singura fiinţă ce a călătorit prin cele două sexe: odată ca femeie, apoi, la şapte ani distanţă, ca bărbat. El este cel care a pus, cu preţul văzului, femeia în al nouălea cer, bărbatului lăsîndu-i-l pe primul. Al nouălea cer al frumuseţii, al nouălea cer al durerii.

Codruţa Popov

ta eplica

finală

Dansator şi coregraf, Pál Frenák revine în Ungaria, pe care o părăsise în anii `80, creînd celebra companie franco-maghiară care îi poartă numele şi care activează simultan la Paris şi la Budapesta. Spectacolele lui Pál Frenák stîrnesc senzaţie şi, prin noul său mod de a înţelege dansul, prin afinitatea profundă cu formele de expresie care trec dincolo de verbalitate, precum şi prin soluţiile artistice ingenioase, au un impact definitoriu asupra evoluţiei dansului contemporan. Spectacolele sale au la bază mişcarea pe care o inspiră diversitatea relaţiilor interumane, ceea ce dă naştere adesea unor situaţii încărcate de cele mai profunde sensuri. Creaţiile lui Frenák nu sînt instantanee ori emoţii trecătoare, ci întrebări cu bătaie lungă pe care artistul le pune într-o manieră foarte vizuală, deschizînd larg porţile imaginaţiei.

Multiplicarea accelerată a căilor de comunicare, posibilele imersiuni în diferite realităţi virtuale ajung să ne schimbe percepţia asupra realităţii, să modifice valoarea şi semnificaţiile senzaţiilor şi a emoţiilor, care pot lua astfel locul celor trăite de corpul nostru fizic. Avem, deci, acces şi ne putem pierde într-o lume virtualizată care favorizează dematerializarea raporturilor interumane. În acest context, SWITCH este o privire tragi-comică asupra raportului nostru cu timpul, un spectacol despre Memorie care se foloseşte de simţuri şi senzaţii pentru a crea o punte între actori, dansatori şi public. Militînd pentru re-învăţarea şi re-asumarea sensului corporalităţii, SWITCH aduce un omagiu, în îngemănarea dintre mişcare şi text, femeii ca depozitară a conştiinţei umane şi a forței omului de a face faţă constrîngerilor care îi limitează, mai mult sau mai puţin conştient, evoluţia personală, drumul spre perfecţiune.

Spectacolul SWITCH este un proiect extre m de ambiţios derulat de Teatrul Naţio nal Timişoara în cadrul unuia dintre cele grame ale sale. Programul MixART a fost cele mai interesante proconceput ca un program experimental, care presupune proiecte de anvergură al realizării, cât şi din punct de vedere atât din punct de vedere al publicului-ţintă – un public emancip at, eterogen din punct de vedere socia vorba de proiecte de spectacol sincretic, l, profesional şi al vârstei. Este în care arta teatrală se conjugă cu alte forme de expresie artistică în spectaco cal, instalaţii etc. Succesul proiectului-pilo le de teatru-dans, musit derulat în 2009 (Remember după Mate iu I. Caragiale) a determinat focalizarea sinteză, iar întîlnirea, în 2009, cu extraordin asupra acestui gen de arul artist care este Pál Frenák a pus baze le unui pariu artistic de amploare. Spec de o serie de workshop-uri care a înce tacolul a fost precedat put la sfîrşitul anului 2009 şi, a continua t periodic, pînă în prezent. Drept pent şi poate că SWITCH este, dincolo de com ru care putem afirma fără doar entariul care cuprinde întregul spectru al emoţiilor privind condiţia umană ame de non-umanizare, un risc asumat în egal ninţată prea adeseori ă măsură de artiştii cuvîntului şi de cei ai mişcării, un spectacol care îşi propune noţiunii de dialog, noţiunii de comunic să ofere un nou sens are.

…tu n-ai ştiut niciodată ce înseamnă o femeie… voi sau ne faceţi pe noi să jucăm rolul unor copilaşi, sau îl juca ţi voi înşivă. Cîteodată, mă gîndesc: „Ce copi laş mic şi dulce!”.

Dar e greşit, trebuie să ucidem copilul.

Amos Oz, Să cunoşti o femeie

DISTRIBUŢIA LAURA AVARVARI DANIELA BOSTAN ANA MARIA COJOCARU IRENE FLAMANN CATALINA CLAUDIA IEREMIA LASZLO MAJOR MĂLINA MANOVICI MIRELA PUIA JESSICA SIMET ANDREA TOKAI LUMINIŢA TULGARA CĂTĂLIN URSU

TEXT SCENOGRAFIA MUZICA VIDEO

MÁTYÁS VARGA PÁL FRENÁK GILLES GAUVIN PHILIPPE MARTINI

REGIA ŞI COREGRAFIA PÁL FRENÁK Asistent de regie/traducător IUDIT REINHARDT Asistent de scenografie ZSOLT FEHERVÁRI

Regia tehnică Adrian Kiper Sufleor Iudit Reinhardt Lumini Gerhard Crăciun, Laurenţiu Marin, Viorel Popp, Cosmin Pătru, Adrian Stănescu, Răzvan Cosma, Dan Jieanu, Mircea Chinezon Sonorizare Sebastian Hamburger Videoproiecţii Răzvan Otînjac

Recuzită Alin Tofan, Mariana Doboşan, Iulia Doboşan Costume Monica Grand, Neli Gerstenengst Coafură Marcel Rusu, Dana Genig Machiaj Gabriela Strugaru, Lucia Moise

Tehnic Iosif Toth, Gheorghe Pataki, Szabo Zoltan, Marius Crăciunesc, Ioan Ilia, Marius Mondoacă, Mircea Drăgan, Traian Oneţ, Gelu Lepa, Ciprian Dobondi, Mircea Ghindăuanu, Virag Zoltan, Gothard Sándor, Vlad Voicu, Dumitru Brumar, Radu Miloşev, Toader Bodea, Biro Ioan, Gheorghe Rădulescu Personal sală Niculina Morar, Maria Manolache, Mihaela Peter, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune

Secretariat literar Codruţa Popov Impresariat Maria Manolache Coordonator tehnic ing. Horaţiu Nica Redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan, Zsolt Fehervári concepţie design popljubo Tipar TNTm 2011

Cap chel de bărbat. Faţa în poala mea. Nu are ochi, gură, nu aude, e atât de nevinovat.

www.tntimisoara.com