stagiunea 2012/2013 manager Ada Hausvater
Motto: Cosmosul nu îngăduie sentimentalismul decât în trecere. Peter Høeg, Fata tăcută
„You fool me once, shame on you; you fool me twice, shame on me”. Cumva, în siajul unui astfel de gând, El, Rudi – scriitor rătăcit în aeroportul din Praga, o așteaptă pe Ea, Sorana, pe cea a cărei iubire a ratato de două ori la rînd. Nu mai știe e iubire sau doar o poveste despre iubire, fără consistență, fără realitate? Dar un nou obstacol – sau să fie o nouă oportunitate? – îi modifică paradigma încă o dată: o cheamă Flor. Cinic, sensibil, secondat de un personaj la fel de întâmplător ca oricine și orice intră în spațiul tranzitoriu al aeroportului, Rudi proiectează în memoria afectivă a unei alte femei nevoia să devină, chiar și pentru câteva ore, Ea. Adevărul nu e întotdeauna opus minciunii, iar lucrurile spuse ascund din când în când mai mult decât tăcerea. Codruța Popov
Când scriam la Aeroport 3 (Terminal), mă simțeam ca la finalul unei povești de dragoste; trist, obișnuit deja cu gândul, atent mai degrabă să scap de ea astfel încât să creadă că ea a scăpat de mine. Dacă la Aeroport 1 am scris cu o furie pasională, la A2 (Sala de aşteptare - Aeroport 2) am scris împlinit; iar la A3 (Terminal) fluturam deja batiste. Asta pe scurt despre stările de spirit ce traversează un autor atunci când e autor. Le-am scris pe toate trei mai degrabă convins că le-am trăit pentru mine decât pentru scenă. Cui nu i-ar plăcea pielea artistului problematic, slalomând printre iubiri la fel ca printre situațiile dramatice, cui?... Apoi, abia apoi, m-am gândit, „...man, ce mă fac cu ele?” Ardealu’ a răspuns (regizorul Ion-Ardeal Ieremia n.n.) în fiecare an, trei la rând, dându-le viață aici, la Naționalul din Timișoara. Sunt trei spectacole înainte de orice, frumoase. Cu personaje frumoase, cu situații frumoase, cu abordări regizorale frumoase și care lasă amintiri frumoase. Îmi place să cred că după vizionare voi o să rămâneți mai degrabă fără cuvinte decât cu un gol care trebuie umplut cu conversații savante. Mulțumesc, Timișoara! Ştefan Caraman
Ştefan Caraman prozator, dramaturg, poet, jurnalist a debutat în 1995. Are peste 15 volume publicate. Ca dramaturg, a făcut carieră cu texte ca Zapp, Epilog, Fapt divers, Ocean Café, Morţi şi vii, M&M, Talk Show, Chat, Colonia îngerilor ş.a. Textele lui au fost montate în teatre din Bucureşti (Teatrul Mic, Teatrul Odeon, Teatrul Naţional Radiofonic), Cluj (Teatrul Imposibil, Centrul Cultural Francez) Madrid, Praga, Piatra Neamţ, Sfântu Gheorghe, Vârşeţ (Serbia), Tulcea, Galaţi etc. Este de mai multe ori nominalizat de UNITER pentru cea mai bună piesă românească, distincţie pe care o şi cucereşte în 2005. Nu este singura, colecţia de premii obţinute jalonând o carieră importantă în dramaturgia contemporană românească.
De-ar fi să-ți dau un sfat sincer (...), ți-aș spune așa: sfâșie-l, pedepsește-l (...). Altminteri ești pierdută - o să te devoreze. Nu pentru că ar fi un om crud, nu pentru că ar vrea să facă rău... o, nu! El o face din bunătate... E ticălosul cel mai crud... - și ce-i mai bizar e că îl iubești tocmai pentru că e crud, sau poate pentru că e sincer în bestialitatea lui. Te avertizează din timp când are de gând să lovească. Și ți-o spune zâmbind. Și după ce-a isprăvit, te ridică de pe jos (...), te întreabă dacă te doare rău și așa mai departe - ca un înger. Henry Miller, Sexus
Iar ea avea să știe că ipocrizia nu e disimulare, nu e strategie sau calcul, e o natură ce-a rămas dintr-un animal de pradă, adormit în timpul așteptării, care există ascuns în suflet, ghemuit ca și cum ar dormi. O parte din el veghează și acționează la distanță, nici spre bine, nici spre rău, ci doar prin natura sa. Un soi de răzbunare prealabilă savurată dinainte, îndelung, stăruitor, adormit, cu ochii deschiși, închiși în așteptare. Rod al unei glande, poate. Căci fățărnicia nu se învață. Lídia Jorge, Valea pasiunilor
regia tehnică
Cristian Stana sufleor
Iudith Reinhardt lumini
Gerhard Crăciun, Daniel Galetar sonorizare
Peter Szabo
DISTRIBUȚIA
Rudi Flor Sorana Chelnerul
ROMEO IOAN MĂDĂLINA GHIȚESCU ROBERTA POPA IONESCU RICHARD HLADIK
operator video
Cristian Rebejilă costume
Monica Grand, Neli Gerstenengst recuzită
Alin Tofan, Cătălin Miculescu machiaj
Andra Diac coafură
Miriam Tamaș
decor costume sound design video design regia artistică
MIHAI PĂCURAR GETA MEDINSKI HOREA CRIŞOVAN WONDERBOY ION-ARDEAL IEREMIA
tehnic
Iosif Toth, Marius Mondoacă, Tiberiu Hoduţ, Gabriel Lepa, Nicolae Lăcătuș personal de sala Niculina Moraru, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Moraru, Monica Purcaru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu secretariat literar
Codruța Popov
ticketing
Maria Manolache
coordonator tehnic
ing. Horațiu Nica data premierei: 31.03.2013
șef producţie
durata spectacolului: 1h20
ing. Radu Berzescu
locația: Studio 5
redactor: Codruța Popov foto: Adrian Pîclișan grafica&dtp: popljubo tipograf: Carla Stiassny
www.tntimisoara.com
teatrul naţional timișoara este o instituţie publică finanţată de ministerul culturii tipar Teatrul Naţional Timișoara 2013