Controversa de la Valladolid

stagiunea

2016/2017

01/17 manager Ada Hausvater

CONTROVERSA DE LA VALLADOLID Jean-Claude Carrière • de

traducerea Codruța Popov

Descoperirea Americii și cucerirea "Lumii Noi” au suscitat în Europa, încă de la început, discuții aprinse. În esență, dezbaterea pune în discuție felul în care cuceritorii îi tratează pe învinși (genocidul aproape a șters de pe fața pământului o populație milenară), și natura acestora: sunt indigenii urmașii lui Adam și ai Evei, frați ai omului alb, sau dimpotrivă, sunt complet diferiți de aceștia, opuși luminii creștine, caz în care torturarea și uciderea lor nu este doar justificată, ci și necesară? De atunci, discursul s-a schimbat doar în formă, nu și în fond. În funcție de gradul de stabilitate al unei societăți sau al alteia, în funcție de nivelul său de brutalitate, de mitocănie, în funcție de gradul de cultură sau de incultură al elitelor acesteia, controversa a determinat parcursul traumatic al umanității de-a lungul istoriei.

Care este discursul societății românești de astăzi privind dreptul de a decide superioritatea, inferioritatea sau dreptul la viață al unui om, al unei etnii, sau al unui popor? Care este forma lui, care îi este substanța și care îi este răspunsul? Aceste întrebări sunt la fel de grave, indiferent de contextul istoric - fie că vorbim despre naţionalismul extremist din anii 40, fie că - în cel mai concret mod - analizăm mai vechile, și mai ales mai noile grupări de extremă. Acum, cine știe, poate că nu avem puterea - sau ocazia - să ne marcăm istoria cu un alt Katyn, un alt Auschwitz sau cu un nou gulag. Dar dacă am avea-o, ce am alege?

Pentru că, până la urmă, societatea, tu, eu, ei - noi creăm contextul.

Codruța Popov

De câți oameni este nevoie pentru a comite un genocid? (...) Pentru a înțelege realitatea fundamentală a genocidului, trebuie să mutăm centrul atenției de pe instituții impersonale și structuri abstracte, pe actanți, pe bărbații și femeile care au făcut aceste atrocități. (...) În cele din urmă, genocidul și crimele în masă au loc doar pentru că ființe umane ucid alte ființe umane.

James Weller Becoming Evil – How Ordinary People Commit Genocide & Mass Killing

Jean-Claude Carrière (n.1931) este una dintre personalitățile marcante ale culturii franceze moderne. Licențiat în litere și în istorie, Jean-Claude Carrière abandonează ideea unei cariere în cercetare istorică și se îndreaptă spre literatură și spre desen. Între 1964 și 1983 colaborează cu celebrul cineast spaniol Luis Buñuel, semnând scenariul unor pelicule cum ar fi Belle de jour, sau Farmecul discret al burgheziei. Scrie scenarii proprii și, în paralel, semnează adaptări pentru teatru și film ale unora dintre titlurile importante ale literaturii europene (Toba de tinichea de Günther Grass, În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, Legături primejdioase de Laclos etc.), în colaborări de mare anvergură cu mari nume ale teatrului și ale cinematografiei internaționale (Peter Brook, Milos Forman, Andrzej Wajda, Jean-Luc Godard, Jean-Louis Barrault etc.). Scriitor cu o detentă remarcabilă, Jean-Claude Carrière atacă diferite genuri literare - romanul, povestirea, eseul (Lézard, Cercul mincinoșilor, Frânturi din altă lume, Povestiri filozofice din lumea întreagă, Simon le Mage, Les Mots et la Chose etc.). Nu în ultimul rând, îndrăgostit de cărți și cunoscându-le cele mai subtile resorturi (în felul scânteietor în care ne-a obișnuit un alt mare scriitor, Umberto Eco), Jean-Claude Carrière are capacitatea de jongla cu formele complexe ale literaturii, transformând, de pildă, un roman într-o piesă de teatru, sau într-un scenariu de film, cum este și cazul Controversei de la Valladolid.

Fiecare dintre voi cunoaște cel puțin șase oameni care nu au nici un rost pe lumea aceasta. Ale căror merite sunt infime comparativ cu problemele pe care le fac. Nu trebuie decât să-i aducem în față și să-i întrebăm: Domnule sau Doamnă, dacă aveți bunăvoința, puteți să vă justificați existența? Dacă nu vă puteți justifica existența, dacă nu contribuiți la bunul mers al societății, dacă nu produceți la fel de mult pe cât consumați, poate chiar puțin mai mult, atunci, în mod evident, nu putem folosi organizația care este societatea cu scopul de a vă menține în viață, pentru că viața dumneavoastră nu ne aduce nici un beneficiu, și nu cred că vă folosește nici dumneavoastră prea mult.

G. B. Shaw (din prelegeri)

Cine are dreptul să vă oblige să faceți lucruri absurde, are și dreptul să vă determine să comiteţi atrocităţi. (...) Dacă o singură coardă a sufletului vostru va fi abuzată, la fel vor fi toate celelalte. Acest lucru a făcut posibile toate crimele religioase care au inundat pământul.

Voltaire, Questions sur les miracles

Care este, aşadar, natura şi rostul sclavului, reiese clar din acestea.

Anume, acel om care din natură nu este al său, ci al altui om, este prin natura lui sclav. Însă cine este al altui om, este ca un bun al aceluia, iar un bun este o unealtă practică, cu existenţa sa proprie. (…) Căci a stăpâni şi a fi stăpânit nu este numai printre întocmirile necesare, ci şi printre cele folositoare. Şi chiar de la plăsmuirea lor, unele se diferenţiază ca elemente conducătoare, iar altele spre a fi conduse.

Aristotel, Politica

Într-adevăr, acesta și-a pus viața la dispoziția altuia din vina sa, ca urmare a unei acțiuni pentru care merită să fie pedepsit cu moartea; cel căruia i-a oferit-o, odată ce îl are în puterea sa, poate întârzia să-i ia viața și poate decide să îl folosească în serviciul său, fără ca prin asta să-i facă vreun rău: pentru că, de câte ori simte că lanțurile sclaviei cântăresc mai mult decât viața, stă în puterea sa ca, nesupunându-se voinței stăpânului, să-și aleagă moartea pe care o dorește. (…) Aceasta este condiția ideală a sclaviei, care nu e altceva decât o continuare a stării de război între cuceritorul de drept și cucerit.

John Locke, Al doilea tratat despre guvernare

Bartolomé de las Casas Sepulveda Nunțiul papal Colonistul Bufonul Un indian O indiancă

scenografia light design asistent scenografie

CĂTĂLIN URSU ION RIZEA CLAUDIA IEREMIA ALINA ILEA VICTOR MANOVICI FLORIN RUICU CRISTINA DUMITRU IULIANA VÎLSAN MARIUS PANDURU Claudia Vlăsceanu

regia RADU JUDE

data primei reprezentații: 04.03.2017 data premierei: 05.03.2017 durata spectacolului: 1h40 locația: Sala 2

Regizor tehnic Anna Ilyés Sufleor Bea Bottner Lumini Gerhard Crăciun, Daniel Galetar, Marian Stoiciu, Laurențiu Marin Video Sebastian Hamburger, Adrian Dimofte

Ticketing Maria Manolache Costume Monica Grand, Maria Drăgușin, Cornelia Marchesini Recuzită Dana Ianculescu Machiaj Oana Orbulescu, Andra Diac Coafură Dana Genig, Lucian Mătieș Tehnic Ioan Bârzovan, Flavius Baciu, Stelian Petrov, Daniel Luca, Nicolae Lăcătaș, Ion Zăbavă, Marcel Iovin, Veronel Tîțu Personal de sală Niculina Moraru, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Monica Purcaru, Alexandra Manolache, Monica Moraru Anka Boboiciov, Daniel Pascu, Ciprian Ursu, Sebastian Boboiciov redactori Codruța Popov, Geanina Jinaru-Doboș foto Adrian Pîclișan concept grafic popljubo tipograf Carla Stiassny

tipar TNTm_2017