Munca by prdgma

MicleuĹ&#x;anu M.

Munca

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MICLEUŞANU, MITOŞ Munca / Mitoş Micleuşanu ; ed. a II-a Bucureşti: Tracus Arte, 2016 ISBN 978-606-664-728-1

Micleuşanu M.

Munca Ediţia a II-a

2016

CUPRINS

01------Tablougeneral / 7 02------Terapieintensivă / 67 03------Speranțe / 75 04------Neurosifilis / 85

01: TABLOU GENERAL

când s-au întâlnit era toamnă la o margine de pădure ploua mărunt frunzele plonjau bolnave urâtă vreme a remarcat ea înfrigurată el și-a scos pălăria s-a uitat în sus crezi că se va produce inevitabilul nu se va mai produce i-a răspuns ea inevitabilul și-a încheiat activitatea mda a punctat el îngândurat era inevitabil

lăsat-am tot plecat departe păduri adânci târât pe brânci prin mlaștini ceață dealuri stepe de tăciune hăuri dune stânci abrupte grote mute bâjbâind secătuit prin umbre sulfuroase abia l-am deslușit mormanul meu de oase

eu muncesc tu muncești el ea muncește noi muncim voi munciți ei ele câștigă eu mă revolt tu te revolți el ea se revoltă noi ne revoltăm voi vă revoltați ei ele câștigă eu distrug tu distrugi el ea distruge noi distrugem voi distrugeți ei ele câștigă eu mor tu mori el ea moare noi murim voi muriți ei ele câștigă

condoleanțele mele sincere mult mai sincere decât ale celorlalți condoleanțe incomparabil mai profunde și dintr-o durere mai sfâșietoare decât suma durerilor celorlalți și respectiv dintr-o pustietate interioară inaccesibilă celor de față condoleanțe dintr-o adâncime sufletească insondabilă practic uriașă comparativ cu adâncimile de protocol ale celorlalți care au venit cu cearcănele lor forțate umezite în prealabil și pachetul de vorbe grave cu pretenție gotică și grimasele afectate lamentațiile virtuos orchestrate și totul se scufundă într-un penibil atât de strident încât condoleanțele mele pur și simplu sfâșie cortina sterilă și regretul autentic irumpe ca o dâră de fiere neagră și înghite procesiunea cu decedat cu tot și toamna implodează și totul se scufundă într-o beznă de bazalt și doar condoleanțele mele mai tună cu un ecou de chimval devastator și se extinde deja în gol în lipsa oricărui timpan viu în lipsa a orice condoleanțele mele triumfătoare condoleanțe totale

mi-am zdrelit arătătorul destul de rău şi mă doare l-am bandajat dar zvâcnește chiar aici la baza unghiei acum când arăt spre cineva arăt cu inelarul sincer evit să arăt cu cel mijlociu sau și mai rău cu cel mic iar dacă cineva mă întreabă de ce arăt cu inelarul atunci arăt cu arătătorul de la cealaltă mână la bandajul arătătorului zdrelit

locul unde te îndrepți când vrei să te pierzi acolo unde nostalgiile ies din hibernare cu un freamăt aparte aproape insesizabil o gară abandonată un depozit de vid uleios trenuri pustii adormite sub crusta de rugină cisterna aia mâncată de ploi caustice marfarul mort containerul galben pe care cineva a scrijelit fapte praf peste tot semne stele svastici cruci bălării viclene o secțiune de gard cu un graffiti vin în cinci milenii semnat schimbarea un suspin prelung și tânguios de sirenă îndepărtată semafoare unsuroase cu sticla lor albastră masivă cioburi groase prăfuite un damf de prăjeală industrială dinspre hala abandonată căldură coaste de câine absent în puf și praf de frunze încă un țignal tânguios în aerul încins odată am auzit niște zgomote într-un vagon de scânduri putregăite nu era nimeni acolo dar am auzit lovituri de ciocan niște voci totul învelit într-un halou nisipos o membrană duhnind apăsător a cantonier macerat în benzină veche iar mai încolo dintr-un vagon înghițit de iederă iz de abandon m-am rănit atunci într-o armătură contorsionată dar am înaintat era un cărucior acolo în vagon pe jos o babețică sticle un biberon spart muște un roi de muște 14

ochiul care nu clipește vede tot dar sunt ochi și ochi cineva clipește mai des cineva mai rar mai sunt și obsedații care nu vor să piardă nicio secundă din spectacol unii dorm cu ochii deschiși alții te urmăresc cu găvanele goale unii plâng numai cu ochiul minții alții nu se mai trezesc din sinele lor holbat exoftalmic și totuși celebrele fracțiuni de secundă când pleoapele se-mpreunează momentul de liniște al ochiului milimetrul ăla de întuneric ei bine chiar atunci se dezvăluie mătăhăloasă și insuportabilă ca un pârjol absolut arătarea totului și cum te-ai desclipit gata revii la desueta arătare a nimicului la sclipicioasa procesiune hipnotică și nici nu bănuiești nu bănuiești

nu ai altă ieșire decât altă intrare până la marea sosire pardon plecare mare încurcătură cu ușile astea precare

un om în care s-ar aduna tot răul din lume care ar fi primul cuvânt pe care l-ar rosti dacă tot răul până la ultima picătură s-ar înghesui în el cum ar arăta şi ce ar spune poate e trecătorul acela înţepenit lângă felinar cu privirea sticloasă gata să vomite dar nu vomită te vede pe tine şi îți şopteşte printre dinţi mi-e rău mă scuzaţi am luat tot răul asupra mea dansaţi bucuraţi-vă cât eu voi mai trăi va fi bine peste tot și ce îți mai rămâne te duci acasă bulversat și spui că l-ai văzut pe hristos dar acasă totul e atât de bine încât nimănui nu-i mai pasă de hristos ce să mai ne podidește sictirul la finaluri din astea demodate patinate de bine ce ne e

a venit primăvara apoi a mai venit o dată și încă o dată chiar de mai multe ori a venit și va mai veni probabil

s-a cam răcit m-am ghemuit la tine-n gând învințețit colo pe deal un animal se uită-n gol o fi un cal afară-i glod șoarecii rod ce-a mai rămas de ros în pod pe tâmpla ta s-a-ntins deja o floare de nu mă uita

vă iubim vă cerem mâinile şi inimile ne dorim să vă avem lângă noi pentru toate vieţile să împărţim paturile casele bucuriile vă vom proteja ne veţi respecta până când morţile ne vor despărţi

un absolut care pârâie de pustietate și implodează crapă sub povara propriului gol irumpe în sine și se resoarbe printr-un punct apărut din senin în mijlocul camerei tale un punct din care se ivește un capăt de ață roșie și tragi de el și scoți un fir care iese și iese și îl aduni într-un ghem apoi împletești un fular și te plimbi țanțoș e fularul tău din fir de vid fular electrizat ți se face părul măciucă descărcări electrice convertite la circuite chimice spori bureți dendrite mama mă-sii de treabă e complicată situația ce poți face tu cu neantul ce poți face tu cu orizontul ăsta permanent orizontul de neatins dar nu ne lăsăm cercetăm cercetăm mărim viteza de ciocnire obținem cioburi pisăm cioburile cernem nisipul topim făina spargem cristalele accelerăm așchiile cernem praful ventilăm fumul filtrăm ceața disecăm rezultatul spargem ecuațiile extragem cifrele adăugăm simbolurile amestecăm turnăm servim noroc să nu mai înțeleagă finanțatorul nimic să înnebunim subit să ne lăsăm barbă tatăl nostru care pe care 21

dimineţi reluate cu stăruinţă la braţ cu nesuferita fericire infidelă și megafonul zbiară arogant morţii la dreapta nenăscuții la stânga restul la muncă

voi cei ascunși prin crăpăturile uitării încremeniți între stâncile mâncate de lăcusta ceții tupilați sub rădăcini macerate retrași prin izbucuri și scorburi băltind mocnind fermentând prin păduri ghiftuite sub frunze murate în abur vâscos vă chem închegarea carne pe os

e mâzgă și ud e rece și nud copacul de lângă casă e noapte și dor e foame și mor ființe incerte pe masă e trist și amar e frig și apar lungi arătări pe cărare aproape zâmbesc și-mi amintesc istorii despre iertare ulmii tresar din humă răsar râme neputincioase greoi și tăcut ca pasta de lut vidul pătrunde în oase

am visat că m-am culcat și am început să visez cum mă apropii de pat și mă aplec să văd dacă mai respir îmi ating fruntea tresar deschid ochii și mă văd alături îmbrăcat frumos pregătit de drum și mă întreb ce faci nimic doar mă uitam n-am vrut să te trezesc îmi pare rău dar trebuie să plec nu mai am timp dacă vrei nu vreau cum vrei eu plec drum bun îmi zâmbesc din pat îmi zâmbesc și de lângă îmi fac un ultim semn și semn la semn rămân ba nu ba da

după ce trece durerea vine durerea adevărată

a vedea din toate punctele în toate părțile din toate unghiurile a intra prin toate intrările a parcurge cu toate corpurile toate cărările a cădea toate căderile a pleca prin toate porțile a trăi toate morțile

producția de zgomot cincinalul eșecului personal alergând spre condiția de târâtoare cu pretenție colos în cârje moi crispat să învingă nimicul căutând printre gânduri un spațiu neatins un luminiș o insulă încrâncenarea de a cimenta o imagine pentru ochiul colectiv de a construi perseverent o reputație de a păși atent cu acel tremurici invizibil pentru cei din jur cu acea încordare permanentă de a nu greși de a nu dezamăgi de a nu claca fiindcă ai fost fixat de mic între criterii precise pe șenile rigide ai fost pus la punct până ai devenit dependent de puncte și după ce ai plecat în lume ai continuat să răspunzi comenzilor de altădată ai continuat să cauți ochii ăia mijiți dojenitor dezamăgirea lor universală și nevoia ta imensă de a fi pus la punct nu-i adevărat nu-i adevărat ba da ba da scormonește în amintiri după privirea aia ai tăi sunt demult sub pământ scormonește lucrează la reputație reputația e totul bagă mai departe pentru mormanul de oase supraveghetoare și toată reputația noastră nu-i altceva decât un cocon țesut în jurul oaselor celor care ne-au dat viață

mă doare burta probabil stomacul pare să fie o intoxicaţie de la mici cred sau de la prăjitură era dubioasă frișca aia am luat nişte cărbune activat dar nu mi-a trecut să vedem dacă nu-mi trece mai iau ceva

am vorbit ieri mai mult decât trebuia am vrut să spun totul fiindcă am avut presimţirea că mi se va întâmpla ceva și nu voi apuca să spun ce am de spus dar n-am mai pățit nimic în concluzie am vorbit degeaba iar acum chiar nu mai e nimic de zis e chiar aiurea mă simt şi prost măcar dacă păţeam ceva şi spusele mele de ieri ar fi avut o greutate dar aşa nimeni nu s-a ales cu nimic doar eu cu corzile ferfeniță și voi cu sictirul sporit

omul nou a venit s-a căcat şi a plecat

fetiţa a zâmbit și imediat s-a împiedicat de fierătania ascuţită ce ieşea din asfalt era cald păsările ţipau paroxistic rădaşca a trecut pe lângă omida strivită fetiţa s-a ridicat şi a fugit mai departe pata de întuneric a urmărit-o vâscoasă voluminoasă de nepătruns s-a contopit cu umbra unui stâlp alături doi căţei se hârjoneau cel alb a luat-o brusc spre traseul din preajmă camionul cu bunuri se apropia vertiginos căţelul a zărit-o pe fetiţă s-a oprit a stat câteva clipe nehotărât apoi s-a întors în salturi şi a sărit jucăuș la cel negru fetiţa s-a uitat mirată la glezna zgâriată

mă uit în zare iată marea mai tac mai beau adaug sare servim vorbim ne facem planuri mai hohotim cântăm ne ridicăm ciocnim pentru noroc apoi plecăm

camera de murit are un pat de murit o lumânare de murit un ceas de murit o masă de murit un sertar de murit o foaie de murit un creion de murit un geam de murit o ușă de murit niște trepte de murit o curte de murit o bancă de murit un copac de murit o portiță de murit o străduță de murit niște case de murit un drum de murit un deal de murit o pădure de murit o cărare de murit o poiană de murit un râu de murit o barcă de murit un tunet de murit o ploaie de murit un mal de murit un om de murit o întrebare de murit o tăcere de trăit

când o să mă satur de tine o să te bag în dulap o să mă dau cu capul de perete ca să uit unde te-am ascuns ca să cred că m-ai părăsit și voi suferi mă voi chirci ca un câine bătut și voi plânge în hohote să se simtă bine vecinii apoi te voi căuta prin oraș prin cluburi mi se va năzări că te văd peste drum și te voi striga dar nu vei fi tu voi traversa haotic mă vor scuipa mașinile mă voi întoarce acasă dimineața beat macerat voi găsi ușa deschisă și voi năvăli alo unde ești mă voi prăvăli printre camere voi scrijeli dar nu vei fi nicăieri va fi gol peste tot atât de pustiu atât de jefuit spațiul cleios voi adormi cu dinții moi și limba umflată mă voi trezi cu ochii lipiți voi băga capul sub robinetul gripat și el va horcăi răcoros în timpanul meu năclăit mă voi întoarce în cameră mă voi răsuci în jurul nimicului și voi deschide dulapul și voi înlemni vei fi acolo aici erai te voi înșfăca te voi scutura te voi dojeni și te voi ierta ne vom așeza la masă vom servi resturi voi avea lacrimi în ochi te voi mângâia te voi săruta și mă voi ascunde în debara

cărări verzui vânătăi cearcăne încheieturile tale sfârtecate ace de unică şi nesfârşită folosinţă toate provin din sertarul de jos tu provii din dorinţa mea de-a abandona eu provin din dorinţa ta de-a încheia socotelile ne-am cunoscut în momentul în care baba ne-a făgăduit despărţirea asistenta mi-a întins hârtiile am intrat în salon infirmiera aranja patul

n-am somn e două beau din nou afară tună sunt un bou n-am somn e trei mă uit pe geam afară plouă avere n-am n-am somn e patru mă uit în pod tu nu mă vrei sunt un nerod n-am somn e cinci mă-mbrac încet la șase-i trenul înghit în sec

le-ai spus că eu te-am împins dar ei au văzut că eu te-am salvat m-am săturat de prostiile tale bine că râzi măcar atât să râdem îți amintești atunci cînd ne-am trezit ce greu ne-am prins ce dureri urma să fim alungați știam tu te-ai închis în baie să plângi cum unde ne-am cunoscut lângă stai nu mai stiu parcă ne-au intrebat unii daca nu vrem colaci aveau colaci auzi colaci stai nu mai râde nebuno atunci ai început să strigi după ajutor a câta oară și nici măcar nu erai pe pod sau pe acoperiș nu era nicăieri nicio margine nu știu cine le face și le desface pe platoul ăsta ca oglinda episodul șapte miliarde motor golesc frigiderul nu le las eu lor nimic așa bagajele ce bagaje care bagaje hai odată ce-i cu tine lasă ambalajul dracului gata hai să plecăm ce mai e nu te speria nu e nicio margine îți promit au retras marginile pentru tine 38

frumuseţea ta orbitoare îmi arde retina rotocoale de fum negru năvălesc din găvanele orbitelor mele carbonizate cenuşă de ochi presărată pe masă dă-mi o bancnotă să-mi trag ochii pe nară să văd duhoarea în toată splendoarea dă-mi şi cenuşă de timpane s-o frec pe gingii să-mi aud cu dinţii fumul minţii

peretele îmi dă târcoale ca un câine tencuit oglinda mi se uită în gură chiuveta e ridată cada cariată plete de rugină mă uit în gol iar golul se uită în mine mă gândesc la untura oglinzilor colective la ecoul chipurilor îngrijorate de sinele lor trecător pe raft un pahar cu două periuţe amantele dinţilor de altădată ca o vază cu două flori dedicate trecutului nostru parfumat

și eu sunt necesară în cartea asta ca un fel de contrapunct scopul meu este să le scot în evidenţă pe celelalte contrapunctul e foarte important într-o lucrare iar autorul m-a compus exact cu acest scop un fel de poem de sacrificiu care să nu conţină ceva ce ar defavoriza sau ar pune în umbră alte poeme nimic de gândit nicio trimitere nicio rază de consistență de fapt nici măcar n-ar trebui să insinuez ce n-ar trebui să conţin fiindcă e riscant vă daţi seama ce-ar însemna să înşir acum elementele pe care n-ar trebui să le conţin de asta mă opresc aici şi mă simt împăcată că mi-am făcut datoria cu dedicaţie şi seriozitate cam atât să vedeţi acum ce strălucire vor căpăta celelalte texte ceva nemaipomenit

scuipați aici nu stați pe gânduri poemul ăsta-i de doi bani se-ntinde flegma peste rânduri se face crustă peste ani scuipați odată nu vă temeți mai descărcați-vă un pic nici nu-i nevoie să vă scremeți doar un scuipat mai mult nimic scuipați acum ce mama mă-sii mai dă-l încolo de poem atâtea fițe și impresii scuipați odată să-ncheiem

mama papa

popa

groapa

oamenii cuminţi sunt niște monştri fiare precaute şi odioase cuminţenia e forma lor de apărare cuminţenia e baioneta lor unsă cu miere oamenii cuminţi sunt vipere ei au păţit ceva cândva au suferit mult şi au hotărât să adopte o strategie specială de supravieţuire și oamenii agresivi au păţit ceva cândva dar ei nu se prefac ei sunt agresivi ca să se apere fiindcă sunt fragili și neajutorați dar oamenii cuminţi sunt periculoşi fiindcă ne atacă cu bunătatea lor ne violează cu echilibrul lor interior ne gâtuie cu liniştea lor sufletească ne străpung cu zâmbetele lor plăpânde feriţi-vă de oamenii cuminţi feriţi-vă de oamenii liniştiţi feriţi-vă de oamenii buni și absolutul necreştinat să vă păzească

am oase peste tot unde pun degetul acolo e os da sunt şi locuri mai moi dar ele sunt puţine şi oricum sunt între oase

un câine bătut s-a pitit sub barca pescarului paralizat sfârșitul de octombrie nu glumește câinele îşi linge rănile se mai opreşte mai ascultă mai adulmecă foamea mai ucide din durere durerea mai ucide din foame e bine că pescarul nu mai vine şi barca lui a rămas neclintită şi tot mai scorojită și albul s-a dus crăpăturile mai lasă din lumină să pătrundă şi câinele are timp să-şi revină să se mai gândească la ale lui

mă lovesc destul de des mai ales peste faţă îmi dau palme normale uneori mai apăsat şi mă concentrez pe senzaţia de usturime sau durere surdă de la an la an mai tare evident că nu mă pot mulţumi cu puţin este neadecvat sa te mulţumeşti cu puţin când e vorba de durere

au anunțat negură mare azi la televizor mama așteaptă cu sticla în mână țeapănă la vizor bate-n fereastră creanga uscată nu e nimic de făcut tremur încet pe salteaua murată dacă tot m-am născut

prăbușit ca specie și totuși în picioare înfiletat cu ochii în pământ cu ligamente demult calcifiate muget împietrit și maxilare sudate înaintează prin mâzga nesfârșirii sale interioare târâtaurul

l-am omorât mai demult nu contează împrejurările sunt straturi şi straturi unsuroase totul e spălăcit greu de pătruns în fine l-am sechestrat o vreme în pivniţă era cineva care mi-a făcut mult rău am eu argumentele mele dacă aveţi răbdare nu mi-a făcut rău numai mie le-a făcut rău şi altora era o întruchipare a răului aşa l-am perceput atunci și fiindcă răul îi răzbătea prin ochi i-am scos ochii ei bine răul a continuat să-i răzbată prin gură vă daţi seama ce puteam face el în spasme clănţănea am rezolvat-o şi pe asta mâinile lui degetele diabolice mult rău mi-au făcut le-am tăiat apoi picioarele care au purtat răul şi l-au împrăştiat în fine după ce l-am făcut bucăţi m-am oprit ceva nu era în regulă bucăţile alea erau cum să vă spun nu-mi inspirau încredere deloc m-am gândit să le dau foc dar apoi mi-am dat seama că focul nu poate ucide răul nu-l poate opri poate mistui lemnul poate topi fierul poate carboniza carnea dar nu poate nimici răul fiindcă lasă fum iar fumul împrăştie răul chiar mai bine ca privirea sau faptele fumul intră peste tot se strecoară în nările oamenilor şi gata degeaba l-am ucis pe purtător ei bine m-am gândit cât m-am gândit iar singura soluție care mi s-a părut corectă era să mănânc bucăţile alea de carne dar fără să le gătesc fiindcă iarăşi aburi fum nu trebuie nimic să scape sângele l-am depozitat prin borcane carnea la fel am sigilat totul cu grijă o parte prin congelator şi într-o jumătate de an încet încet l-am dat gata 50

acum să nu credeţi că m-am dus la toaletă în perioada aia nici vorbă răul nu trebuie lăsat în canalizare am depozitat în alte borcane totul le-am învelit frumos să nu se spargă vreo sută de borcane închise ermetic pe care le-am îngropat într-un loc ferit în pădure iar acum răul e doar în mine şi nicăieri în altă parte mi-am asumat asta ştiu că sunt un om rău dar nu fac rău nimănui îl ţin strâns îl ţin aici puteți să veniţi să mă săltați dacă vreţi dar să-mi citiţi cu atenţie testamentul vreau să fiu îngropat într-un sicriu ermetic vreau să fiu îngropat într-un sicriu ermetic

vor trece opt sute șaptezeci şi șase de mii cinci sute patruzeci şi trei de ani și două săptămâni ce mai vrei, ce mai cauţi? unde eşti, ce-ai făcut? ce-ai zis, ce-ai scris? poftim? pup!

borcane goale în cămară un scaun un ciocan o sfoară ligheanul plin tavanul spart o stea de mucegai pe blat cerneală foi împrăștiate un bol cu frunze macerate lângă dulap un ciob de ceașcă sub el un clește de rădașcă atârnă ruptă jaluzeaua mocnește râncedă salteaua chiștoace negre în scrumieră un ceas oprit pe noptieră sub pat o sticlă pe jumate în colț un sac de cărți umflate pe masă câteva tacâmuri un măr stricat oscioare sâmburi se zbate ușa în curent furnici născute din ciment lângă paharul de noroi pe raft o poză cu noi doi

sunt o poezie singură nu m-a scris nimeni sincer vă spun nu am nicio legătură cu autorul acestei cărţi m-am scris singură ştiţi vorba aia eu m-am făcut pe mine nu m-a ajutat nimeni m-am ridicat prin propriile puteri şi nu sunt datoare nimănui cu nimic m-am strecurat în această carte la întâmplare nu a fost ușor trebuia să găsesc un moment potrivit la tipografie în fine nu contează detaliile contează că am reuşit să fac asta singură sunt unica poezie nescrisă de nimeni neajutată nesusţinută dar avantajul meu este că niciun autor nu m-a conceput nu m-a modelat după placul lui etc cam atât nu vreau să vă mai reţin puteți reveni la celelalte poezii scrise de autorul cărții în care m-am strecurat nu vreau să fiu răutăcioasă dar trebuie să eliberăm poezia de sub jugul poeților

îmi tot spun apăsat lasă plânsul pe mai încolo încă nu sunt motive întemeiate dar pe de altă parte tensiunea crește și dacă nu plângi măcar odată pe an e grav iar eu n-am mai plâns de ani buni cu alte cuvinte când o să mă răzbească va fi grav și când mă gândesc cum voi plânge atunci îmi vine să plâng acum dar nu pot dacă voi plânge acum nici plânsul de mai încolo nu va mai avea greutate fiecare zi în plus fără nicio lacrimă este o investiție în plânsul de mai târziu plânsul cel de pe urmă în numele ultimului plâns am învățat să mă abțin iar cu trecerea anilor mă voi abține din ce în ce mai bine da și presiunea crește și apăsarea e tot mai mare dar nu mă mai surprinde cunosc atât de bine apăsarea când o simt îmi spun asta-i o apăsare slabă e floare la ureche comparativ cu apăsarea care va veni și uite-așa nu numai că-mi trece orice poftă de plâns dar mă umflă râsul iar când încep să râd mi se face frică nici nu mai știu dacă râd de frică sau mi-e frică să râd 55

câteodată simt că îmi voi dori din răsputeri să plâng și nu voi mai reuși asta mă sperie cel mai tare mă îngrozește eu chiar îmi doresc plânsul acela ultimul dintr-o bucată uneori îl visez e un plâns neîntrerupt zile în șir teribil înainte când visam așa ceva mă trezeam dărâmat cu ochii scăldați în lacrimi dar în timp am învățat să mă trezesc cu ochii uscați nu-mi invadează mie visul realitatea nu are voie iar acum orice inundație de lacrimi aș visa mă trezesc liniștit fără transpirații nicio scurgere totul e sub control dar mă tem că nu voi mai ști cum se face cum se declanșează de asta îmi tremură vocea simt umezeala cum trage să iasă împinge dinspre sinusuri e presiune mare mă apucă durerile de cap și îmi spun hai ajunge nu te mai chinui acum e momentul dă-i drumul plângi dă-le ochilor ce-i al ochilor sau nu ai suficiente motive plângi acum pentru ce va fi dar nu pot nu-mi permit ar fi cea mai mare ratare să contribui acum la rarefierea plânsului de pe urmă

despre femeia vieții mi-ai spus încetează s-o mai cauţi și te vei împiedica de ea acum încerc să mă ridic

colonizatorul dormea cu un ochi deschis cu o ureche ciulită cu un picior mergând cu o mână apucând

scrii te strofoci să fie bine să aibă consistență chestiunea să transmiți că simți și brusc realizezi că nu mai poți falsifica nimic realizezi că de la glanda tristă la tasta seacă din sictirul interior la bila cu cerneală altceva ajunge altceva transpare prefăcut contrafăcut procesat și te oprești scârbit și impotent în fața trupului alb netatuat încă și te lași de scris te tot lași până la prima apucare

vâsla mea s-a frânt fulgerul trăsnește marea clocotește vâsla mea s-a frânt vâsla mea s-a frânt de colo din zare vine valul mare vâsla mea s-a frânt vâsla mea s-a frânt

e un capac înțepenit aici după el vuiesc sentimentele mele e o presiune infernală și dacă cedează capacul e jale foc și pară s-ar ofensa pandora și îmi imaginez temător cum crapă capacul și sentimentele răbufnesc a la krakatau mamă ce pucioasă câtă cianură sentimentală și cum se prelinge și carbonizează totul și apoi se răcește și se face o crustă zaharisită maronie magnet pentru muște aurii un pustiu dulce necuprins duhnind apocaliptic a sentiment stătut

numai un mÄ&#x192;dular infinit poate penetra nihilismul dar asta nu garanteazÄ&#x192; o sarcinÄ&#x192;

n-a mai fost noapte demult fragmente de cer tot mai rare fâșii de un senin sintetic animate cu oferte bombă când ridici privirea buze roz gigant te scuipă cu ieftiniri șocante zerouri grase plutesc peste tot sus arată tot mai mult a jos o mai fi ceva dedesubt când mai dedesubt de atât nu se poate n-a mai fost un răsărit demult zac epave cu butoane amuzante le mângâi în treacăt îmi amintesc mă uit înapoi dar mă împinge curentul o fi o tornadă după zidurile blindate spunea cineva că sunt tot mai dese uragane și cutremure și chiar un țunami a trecut cică peste noi azi noapte dar n-am simțit nimic ce somn au pus la punct ce vise stas treziri treptate tril subtil ce siestă tragem aer scump din tije elegante în ceața generatorului de bine azi am observat că foamea s-a mutat în tălpi o foame de cărare un dor de baltă o sete de ciulini mă duc să-mi iau o pungă de ciulini parfum de baltă și trei metri de cărare 63

participanții transpirați se pregătesc câțiva masivi cu ochii rătăciți câțiva mărunți cu pupile machiavelice un grup slinos de abătuți în colț câțiva trântiți pe jos îngândurați și goi vreo doi pe taburete aproape adormiți câțiva drogați vreo cinci mahmuri vreo două fete deprimate șic câțiva corporatiști secătuiți câțiva bărboși tăcuți caiete multe pixuri o grămadă mese jegoase apă cipsuri criterii cerințe dar și premii pe măsură pentru cea mai alarmantă pentru cea mai emoționantă pentru cea mai dureroasă pentru cea mai întunecoasă pentru cea mai viscerală pentru cea mai minimală pentru cea mai sufocantă pentru cea mai angoasantă campionatul mondial de poezie e în toi

ego / prolog 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000 1 00000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000

ego / epilog 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 11111111111111111111 0 11111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111 111111111111111111111111111111111111111111

02: TERAPIE INTENSIVÄ&#x201A;

după un pumn la ficat şi unul în gură tata s-a prăbuşit a scos un icnet scurt apoi mi-a rânjit cu gingiile pline de sânge şi mi-a spus printre spume vișinii în sfârşit mânca-ţi-aş în sfârşit ai devenit şi tu bărbat a se scoate un ochi de bufniţă moartă a se înveli într-o frunză de brusture culeasă de pe lângă o fântână secată a se pune la uscat frunza şi ochiul într-o punguţă din piele de viperă a se atârna la soare în prima zi de vară a se extrage în prima zi de toamnă a se măcina cu atenţie a se turna praful într-un pahar cu vin roşu pe care îl va bea fără să ştie cel atins de meteahna băuturii îmi amintesc noaptea aia când mama asculta printre lacrimi janis joplin iar eu cu soră-mea eram pe aţipite tata a dat buzna în casă era trei sau patru dimineaţa mirosea a câine mort stropit cu oţet avea în mână o casetă audio unsuroasă a intrat şi a pocnit-o pe mama cu caseta direct în cap după care a urlat de s-au aprins luminile în blocul de peste drum scoate în pizda mă-tii căcatul ăsta de muzică bagă şi tu nişte modertoki mânca-mi-ai jegu’ de rafinată ce eşti a se îngropa un fluture alb lângă un cireş uscat a se scrijeli pe cireş numele celui atins de meteahna băuturii a se lua un melc şi a se lipi de numele scrijelit dacă melcul se ţine a se dezgropa fluturele şi a se înghiţi dacă melcul nu se ţine a se face o crestătură sub numele scrijelit şi a se găsi o râmă cu semn de ruptură a se tăia râma în trei părţi a se înghiţi prima şi ultima parte a scuipa mijlocul râmei în paharul cu vin roşu al celui atins de meteahna băuturii 69

de regulă izbucneam în plâns cu toţii mama de suferinţă soră-mea de frică eu de neputinţă eram într-a patra sau într-a cincea nu prea aveam cum mama o încasa prima eu mă băgam dar mă împrăştia prin casă noroc că aveam tapet roşu peste tot pentru neamuri şi oaspeţi soră-mea râdea de frică strident ca un clopoţel cu ochii închiși și urechile astupate a se găsi o scârnăvie albă de câine a se lăsa la uscat în podul casei până împietreşte mai bine a se măcina până iese un praf ca făina a se picura în praf doişpe picături de sânge de iepure a se amesteca cu o pană de corb până se face o pastă rozalie a se unge cu pasta fundul paharului în care apoi se va turna vinul pentru cel lovit de meteahna băuturii un măcelar vânjos vecin de-al nostru s-a băgat odată pentru noi s-a ales cu o fractură şi câţiva dinţi scoşi după care tata a locuit la el o vreme încercând să-l îmbuneze se uitau împreună la filme porno ăla avea nişte casete vehaşes cu nemţoaice transpirate la treabă uneori tata mai venea să mănânce o lăbuia pe mama ea chicotea crispată niciodată n-am înţeles relaţia lor a se găsi trei măsele de măgar mort a se pune la fiert doişpe ore a se scoate măselele şi a se ascunde în perna celui lovit de meteahna băuturii a se turna fiertura de măsele într-o sticlă a se îngropa sticla lângă mormântul unui preot a se arunca perna cu măsele a se dezgropa sticla şi a se picura trei picături în paharul celui lovit de meteahna băuturii 70

pe soră-mea o iubea mai mult clar o dezmierda îi aducea cadouri ea înflorea de fericire o învârtea pe lângă tavan iar vara afară o arunca la un metru doi în sus ea ţipa de fericire dacă mă întristam aşteptând ceva de la el primeam câte un dos de palmă peste nas de-mi dădea sângele apoi râdea şi-mi spunea că sângele nescos se împute a se lua pantoful unui şchiop şi trei nasturi de la un orb a se înghiți un nasture al doilea a se arunca într-o fântână al treilea a se ascunde în pantoful şchiopului a se pune pantoful în cuşca unui câine dacă va scoate pantoful din cuşcă fără să cadă nasturele a se înveli nasturele într-o scrisoare de dragoste şi a se ascunde într-o scorbură dacă va scoate pantoful fără nasture a se lovi câinele peste bot cu o urzică veştedă dacă va chelălăi a se ascunde urzica sub butoiul de unde bea cel lovit de meteahna băuturii dacă nu va chelălăi a se înmuia urzica în paharul celui lovit de meteahna băuturii scriam mult în penumbră poezii macabre cu lebede spânzurate prin castele fără podele romantismul mi-a dat o vreme târcoale am tot studiat inutilităţile necesare dar m-am lăsat când am ales sportul tata s-a cam ofticat am simţit asta pipăind viitorul în imaginaţia lui murată mi-a spus fără box și fără haltere bagă şi tu ceva mai uşurel nişte fotbal tenis trambulină şah am pufnit fără să vreau după care l-am întrebat poate nişte balet știam că o să-mi iau un pumn în faţă dar nu m-am abţinut mi-a zburat un dinte apoi m-a îngrijit şi mi-a vorbit despre supravieţuire prin subordonare

a se smulge trei fire de păr de la trei femei care au câte un fecior de trei ani a se face câte un nod pe fiecare fir de păr şi a se băga firele într-un ulcior cu lapte de căţea a se lăsa laptele la închegat a se turna în ulcior un pahar cu sânge de liliac a se amesteca bine a se unge cu acest amestec trei dintre picioarele scaunului pe care se aşează cel atins de meteahna băuturii al patrulea picior a se băga în paharul din care va bea cel atins de meteahna băuturii cariera mea de subordonat a murit odata cu intrarea în sala de box când m-au văzut barosanii au pufnit în râs cu solidaritate am simţit asta mai ales din partea viitorului meu antrenor care m-a întrebat ce cauţi acilea tataie nu cumpărăm nimic am vrut să ies dar m-a strâns de umăr nu m-a lăsat ţin minte cum îi străluceau ochii ceilalţi s-au întors la treabă tăcuţi a se prinde un şoricel a se băga într-o cană ruginită cu menstră a se acoperi cana cu o oglindă a se pune cana la fiert până totul se face o spumă cu cocoloşi a se aduna spuma şi a se picura zece picături în paharul cu vin al celui atins de meteahna băuturii m-am împrietenit cu antrenorul cu toată diferenţa de ani mi-a destăinuit tot soiul de amintiri crude m-am relaxat în scurt timp dar nici nu m-a răsfățat avea o vorbă decât la pârnaie mai bine la nea nae aşa îl chema a murit de cancer trei ani mai târziu n-am plâns atunci m-a apucat peste trei zile dar mi-am continuat antrenamentele mi-am făcut preteni 72

a se lua o potcoavă pierdută a se scrijeli pe ea numele celui atins de meteahna băuturii a se arunca potcoava într-un stejar până se va opri într-o creangă a se lua un măr alb şi a se arunca într-un armăsar negru dacă armăsarul se va speria se va culege potcoava din stejar şi i se va prinde pe copita cea mai roasă dacă va sta cuminte se va lăsa potcoava în copac dar se va lua mărul alb şi se va înţepa cu un ac ţigănesc dacă înţepătura se va întuneca mărul se va da la un purcel de trei săptămâni dacă nu se va întuneca se va înmuia mărul în balega armăsarului negru şi apoi se vor stoarce câteva picături din măr în paharul celui atins de meteahna băuturii tata scrâşnea sistematic îmi luam regulat câte un pumn de control mama nu se mai băga zdrobea câte-o dușcă de dimineaţa asta dacă dormea acasă m-am lăsat de şcoală într-o dimineață soră-mea şi-a adunat nişte haine mi-a şoptit adio şi s-a strecurat tiptil afară pe lângă tata care dormea pe hol n-am făcut nimic doar m-am uitat pe geam am văzut o volgă demarând atât a se aştepta să adoarmă adânc cel atins de meteahna băuturii a se îndesa în inima lui o andrea înroşită-n foc până îşi va da duhul a se îngropa scrisorile celui lovit de meteahna băuturii a se îngropa hainele celui atins de meteahna băuturii a se îngropa încălţările celui atins de meteahna băuturii a se îngropa fotografiile celui atins de meteahna băuturii a se pleca şi a nu se mai întoarce

mama s-a aruncat peste balcon peste două săptămâni mă întorceam de la băute era plin de lume salvarea poliţia măsurători tata plângea când m-a văzut s-a întunecat la faţă a început să urle tu tu din cauza ta animal blestemat fără suflet şi fără milă tu eşti de vină numai tu s-a pornit spre mine lumea a înmărmurit poliţia nu s-a băgat după un pumn la ficat și unul în gură tata s-a prăbuşit a scos un icnet scurt mi-a rânjit cu gingiile pline de sânge şi mi-a spus printre spume purpurii în sfârşit mânca-ţi-aş în sfârşit ai devenit şi tu bărbat

03: SPERANȚE

așa e doamnă toate pe care le-a tratat el s-au pocăit erau vremuri grele trebuia să procedăm cumva cu purtătoarele de rezervă și la urma urmelor era o problemă de ambianță la constanța în instanță nu e loc de toleranță noroc cu bocitoarele din provincie care erau mai rezistente le plăcea să le îmbrâncim să le mai muşcăm de ureche ah zuluful tău de aur scoate din mine un taur sau din ăla maur ptiu drăcie pepsi tataie cu purtătoarele era mai complicat n-am ştiut niciodată când suferă când joacă iar procedurile n-au avut niciun efect doar ţipete iar acum poftim latră cu spume la comisie mare-i grădina specialistului prin sticluțe eprubete doarme dracu în șosete și cum se mai cațără bocitoarele pe pereţi când apar eu cu te miri ce origami în palmă o bărcuță o scrisoare pietricică și la mare hai marș după pepsi apropo vietatea asta e de când lumea e zădărnicie în carne și oase uite ce râtișor trist are hai bag-o la loc că vin ăia doamne iartă-l pe satana uite-i ți-am spus eu dragii noștri grădinari prin arțari prin stejari sare dracu în șalvari dar lasă că ajungem și noi în caverna sănătății absolute să tundem stalactite pentru voi doi ș-o umbrelă dai n-ai ș-o pubelă doamnă mă scuzați dar vă supraveghez din pasiune când dormiți cu fața-n sus vă ies flăcări pe gură vedeți pata aia de pe tavan ce v-a apucat lăsăți grilajul pe bune s-a terminat auzi șefu’ mai ții minte primul nostru televizor care 77

când îl scoteam din priză și ne ruga să-l pornim și se ridica prin salon puful ăla static ca un uragan la smârdan pe maidan nu aveam un gologan mamă ce vremuri puteam ieși în oraș în parc la cinema uite-l repede uite-l acolo apucă-l de codiță miță liță chițălău soarta mea e la hârdău lăsați doamnă nu mai jumuliți iedera mai turnați-i lapte că se întoarce el numai să nu se evapore de la priză mai bine chemați miresele să le scoatem albul cu triumf și să le conectăm la verdele nostru mustos verdele nostru de suflet auziți ce-i cu muzica aia sângeroasă puișor închide te rog ușa sau îți scot mațele și le întind simetric prin salon meandre viscerale dulceață de petale și doar pentru matale peripeții anale ah mii de scuze doamnă mea culpa nu v-am observat e de la pepsi dar să știți doamnă că intelectualii nu se mântuiesc gaura aia spre mântuire e prea îngustă pentru capul lor sper doar să fie elastică și oricum am mai facilitat noi dilatații nu-i o dilemă ș-o problemă au flancat o anatemă he he auzi vere de nu pleci te fac terci de nu stai te tai hai una din două cu dracu pe rouă aoleu mi-au dat țeapă pramatiile șefu’ doriți un origami liniștitor sau vă leg șiretul poftim poftim iată au sosit și cutiile multicolore doamne câtă risipă câte flori decapitate și miresme apăsătoare transplanturi de sarcină transpiraţii estetice năduf m-am născut la mama-n puf dar am dat cu capul buf 78

normal șefu’ noi am pus bazele și nu e vorba numai despre sistematizare e vorba de cadre nu-i așa doamnă când analiştii au astupat cățeaua prin urmare distanţa industrială nu exclude stați așa vedeți aici unde se așterne reperul alterat va începe recepția iar dincolo poftim distanţa industrială pură ai o gură ca o mură purtătoarele au înţeles asta deși mai au îndoieli bănuieli ptiu chestii socoteli reanimare stas transpiraţii de profesor înspăimântat aoleu mămică foșnetul ăla de infirmieră neputincioasă liniște hani adie a timp viermănos doamnă dar pastiluța asta are piciorușe normal biserica tehnologică doamnă lichide băi gargară cu păduchi exact mon cher exactement ce ți-aș mai înghesui ganglionii în cupa mea de staniol ce-i asta vai de mine ora clismei bravo ora clismei repejor la tăiat codițele repejor un bujor mor de dor dă-i cu slană la cotor normal că nu l-am uitat venea târziu și se tot apleca deasupra noastră ne cânta pe întuneric odă metastazei era hâtru foc poc poc cine e mda se externa singur în fiecare zi cu bagajele după el într-o iarnă s-a mutat la o purtătoare aia l-a renăscut practic i-a cauterizat cordonul avea descărcări electrice din măsele normal că s-a apucat de sport alerga noaptea în jurul nucului de lângă morgă se uda cu apă înainte așa a răcit la oase roase pe sub case bobi cum îi spune după aia doamnă dragă șefu’ e martor pe la şaizeci de ani deja în cărucior săracu’ a suferit un atac s-a retras de la catedră 79

şi s-a căsătorit cu vietnameza aia o striga rândunea după un an au divorţat cu fast iar el a înfiat o păpușă căpușă brândușa deschide ușa apropo la matineul ăla cu scandal am cunoscut-o şi eu pe rândunea frumoasă foc poc poc dar nu mai avea stabilitatea financiară de odinioară șefu’ știe ce zic am fost un materialist scorțos înainte nu mă impresionau pe mine poemele ei de asta am și ezitat să mă apropii știți cum interpretează vietnamezele totul apoi a dispărut iar covrigarii mi-au transmis prin transmisie normal că s-a întors în vietnam ah vietnam dar ca să vezi după nicio săptămână am întâlnit-o lângă cantină stătea pe băncuța dor de puță cu mânuța la guriță și ochii bulbucaţi albaştri neobişnuit pentru o vietnameză cu poşeta ei din piele de năpârcă bluză cu năsturei șoricei de zece lei i-am expus intenţiile mele de a pleca în străinătate într-un stat cu ștaif tăticu ștaif i-am oferit o rândunică origami dar vietnameza m-a scuipat și i-am spus potolește-te rândunea îți promit că mă voi întoarce iar în gând aveam păduri doborâte ba nu poate mă voi întoarce iar în gând aveam grajduri cu armăsari amputați și totuși dacă mă gândesc mai bine nu cred că mă voi întoarce și ea m-a mușcat de obraz practic mi-a distrus tenul mi-am pus catifea rece pe rană normal că m-am supărat asta e au adunat-o mă rog ce-au mai găsit mai mult cioburi că ochișorii de sticlă i-am înghițit la răsărit asfințit ce-am iubit am nimicit

în fine a fost pentru prima dată când m-a durut nefericirea generală și evident că am renunțat la întruniri în primul rând erau prea mulţi atinși e invazie de profesioniști la izvor și m-am simțit inutil chiar dacă matroana mi-a adus lăptic și biscuiţi mamă ce femeie vânjoasă dar cumsecade după un an de convieţuire m-a ajutat să plec dar în altă parte am ajuns în lumea de sus aveți puțină răbdare doamnă nu o mai luați personal imediat șefu’ o secundă de la ăia mici mi-au ieșit bășici hai culcarea apropo dacă ați ales deja foarte bine apreciez dar să stăm și să ne uităm absenți la fluturele de bază înecat în candelă e prea de tot în primul rând matroanele cinstite nu împart bomboane la organe ca să treacă testul grilă că mi-e greață de cămilă dar dacă mi-ați încredințat mie ovarele plus hârtiile semnate de viermele ăla pufos la notariat am lucrat la aparat până m-am ratat dar n-am luat sunt adevărat un pic de fanta moșule așa în tot acest răstimp statul palmă barbă cot mai adăuga câte un pietroi pe cocoașa celui sărac cu duhul că dacă nu-i tremură genunchii mai merge un adaos la povară bun și cum ziceam ăștia ridică monument la mase normal un măgăruș de aur îl acoperă cu roze de se face cât un mastodont iar apoi plecăciuni la mastodont osanale din caleașca blindată uite-i cum împrăștie orez să trăiți să înfloriți ca merii ca fructele alea o să mă înfurii odată de o să vă crape conducta mama voastră de vârcolaci călare pe colaci

unii își vând mațele sau fac troc cioc cioc se adaptează la temperaturi scăzute sau ăia care își încetinesc procesele la temperaturi înalte dar ce mai contează grăsunilă nu-i așa stâlpii contează ăia de tensiune înaltă stoarce dumneata o găleată de lămâi și las-o o noapte sub stâlp să vezi ce se întâmplă aha și feliuța aia te rog așa sare viața dintre piepți n-am eu loc de ăia drepți am încercat eu să aflu mai multe despre metodologie dar am slăbit vreo zece kile într-o săptămână mi-a fost de ajuns dar fii atent vino mai aproape mai aproape nu mai tremura uite vezi asta-i lampa de la aparatul ăla am extras-o și am păstrat-o e de la radiografie doamne ce-a mai duhnit acolo până au înlocuit lampa ce nebunie cât m-am zvârcolit de râs iar ei habar nu aveau miau miau ciao ciao au fost și mai tari doamnă mi s-a arătat odată un ghid elegant și m-a condus prin cabinete mi-a prezentat sicriele unul s-a deschis ca la americani avea și ghișeu și o farmacistă iradiată mi-a întins preparatul împotriva morţii înghițituri clasice mi-a explicat ghidul s-au adunat sicriele în jurul meu mare ghidușie am dat preparatul peste cap sicriele s-au jignit unul mi-a scârțâit la ureche dacă nimeni nu mai moare ne îngroapă goale pân’ la poale fără țoale peste țâțe numai fițe să cânte muzica puișor și asta încă nu-i nimic doamnă eu v-am iubit o lună și m-am umplut de ciumă și v-am iubit o viață și m-am ales cu greață stai locului că te mușc tu dispari așa hai să ne tutuim ca pe vremuri se vede că nu ții minte dar eu am avut funcție înaltă funcție de 82

focar și am fost repartizat la oase un ghem ca de fum în țesătura vertebrelor și m-am răspândit încet și te-am invadat și ți-am dizolvat conținutul și te-ai ridicat încet ca o pupă transparentă de pe salteaua carbonizată de febră stai cuminte ți-am spus mânuța ta e doar a mea mă vezi sunt umplutura ta pe vecie toată lumea drepți vine balonul ce-i asta șefu’ alo mâna am spus mâna tu ești prost dragilor sunteți martori ușurel ușurel gata am înțeles nu mă atinge am înțeles imediat șefu’ e pace prin saloane ajută-mă ioane e liniște totală regresie anală o secundă vă rog doar un gât de pepsi gata clar te port la gât destin urât încă una și gata șefu am înțeles tac țac pac trage râma la potop uite dracu sus în plop stop stop

04: NEUROSIFILIS

floarea floarea are parfum ea mă întoarce din drum fiindcă îmi aminteşte de tine și mă simt foarte bine zi şi noapte eu mă gândesc și de parfumul florii îmi amintesc tu eşti cea care aşa ai făcut ca eu cu totul de mine să uit furnica de exemplu e soră cu floarea ea munceşte zi şi noapte până nu mai poate dar dimineaţa oricum se trezeşte și mai departe munceşte trebuie exemplu să luăm și pe furnică s-o urmăm ea este muncitoare şi probabil chiar nimic nu o doare eu nu prea am văzut furnici bolnave sau poate ele sunt prea mici ca să vedem bolile lor cum să vezi dacă o furnică are sau nu are bube sau vreo contuzie nu ai cum o furnică e prea mică şi nici nu se aude dacă plânge sau suspină oricum eu nu am văzut furnici plângăcioase 87

și nici furnici triste și asta pentru că furnica munceşte și se dedică furnicarului și dacă eşti ca ea niciodată nu vei regreta

fii a mea

floricică floricea fii cu mine fii a mea am de toate corespund cerințelor tale pragmatice bine dozate şi testate de-a lungul vremii ce zici facem o plimbare am ajuns apropo dacă tu ţi-ai supt degetele iar apoi mi le dai mie să ţi le sug voi gusta oare din gustul tău dinainte de gustul meu sau de după dar să nu ni se rupă filmul că cine umblă cu filmul rupt nu mai oferă degete la supt şi cine umblă cu teatrul spart nu mai am nici rimă nici chef

covrigei proaspeţi covrigeii sunt buni fiindcă mă mai suni covrigeii sunt proaspeţi fiindcă am oaspeţi covrigeii sunt copţi fiindcă mă mai suporţi covrigeii sunt gustoşi fiindcă suntem sănătoşi covrigeii s-au întărit fiindcă te-ai logodit covrigeii sunt reci fiindcă eşti un curvar împuţit nu mai ştiu cum sunt covrigeii dar mi-ar plăcea să te spintec să te fac bucăţi şi să te dau la porci să putrezeşti în pace şi înţelegere cu satana și mai dă-i în morţii lor de covrigei

e bine repetaţi după mine e bine e bine e bine şi astăzi şi mâine e bine e bine e bine totul e pretutindeni pretutindeni e peste tot inima e la loc a doua e pe drum vă sărut cu drag ţoc ţoc pe obrăjori ţoc ţoc pe ochişori şi astăzi şi mâine

mormintele noastre pe mormintele noastre se vor pişa copiii obraznici pe mormintele noastre se va uşura căţeluşul dobrică târfele îşi vor freca ţâţele de lespedea cu epitaf prietenii vor livra frământare de sine la praznic inspiraţia îmi dă târcoale ca o curvă de lux niciodată n-am scris mai bine ca acum sunt mândru de mine şi mi-e dragă viaţa ce porcărie ce dubioşenie m-a fixat boşorogul ăla obsedat de parcă aş avea chiloţii băgaţi în cur dă-te dreac’ m-auzi

căţeluşul dobrică ham ham ham latră căţeluşul iar pisica de pe scaun hop şi sare pe burtică căţeluşul sare-n sus ne jucăm frumos cioc cioc cioc se aud bătăi în uşă cine să fie cine să fie e stăpânul căţeluşului mai treci pe la noi dobrică

căţeluşii (revin obsesiv n-am ce face sunt mici) căţeluşii sunt pufoşi căţeluşii sunt frumoşi căţeluşii sunt grăsuni dar tu nu mă mai suni căţeluşii sunt moi căţeluşii sunt vioi căţeluşii sunt drăgălaşi dar tu nu mă mai laşi poate vrei un căţeluş vrei cumva un căţeluş spune-mi vrei un cățeluș hai dragă spune-mi vrei un căţeluş vrei sau nu vrei vorbeşte fă

mama mama e mamă doar dacă ea nu-şi părăseşte odrasla sa dacă în schimb pe copil nu-l vrea nu-i altceva decât o mamă rea

tata (versiunea integrală)

tata e tată doar dacă el nu-l părăseşte pe prichindel dar dacă tata pleacă de tot este probabil un idiot da ştim prea bine sunt situaţii în care soţia este o persoană dificilă și tatăl copilului nu mai suportă căsnicia el poate pleca dar dacă mai trimite din când în când bani şi cadouri la copii e ok dar şi femeia aia a lui cât n-ar fi de rea poate a suferit în trecut ceva de asta e bine ca ei să discute şi trecutul neplăcut împreună să-l înfrunte

dragostea dragostea sinceră este cu tine doar nu o irosi fără sens cu oricine aşteaptă să vină persoana potrivită și dă drumul la dragoste fără frică în timp vei observa că celălalt apreciază că este iubit iubită respectat respectată dar să ai mare grijă să nu dai totul din start că te poţi alege cu al iubirii geam spart auzi caută și tu fotografiile alea cu noi că stau ramele astea degeaba și e păcat apropo oana nu se simte deloc bine și nici pe tataie nu te mai poţi baza cel mai bine pleacă la ploiești rezolvi cu bateria îi duci şi pe băieţi hai nicușor lasă paharul hai că e treabă multă uite ce-au făcut dobitocii ăia da a fost greşeala mea recunosc dar poate iese ceva cu asigurarea ăia m-au luat cu se rezolvă un căcat se rezolvă nimic nu se rezolvă 97

de când ai plecat de când ai plecat de lângă mine eu nu mă simt deloc prea bine dacă te-ai întoarce ar fi plăcut dar ceva în mine totuși s-a rupt nu pot să te aştept la nesfârşit fiindcă sunt prinsă treburi servici ăia mici îmi amintesc când eram tineri şi ne iubeam de vineri până vineri dar a trecut acea perioadă frumoasă şi am rămas singură aici în casă dacă te-ai întoarce din nou la mine aș aprecia asta știi bine și chiar dacă nu va fi ca la început ar putea fi totuși un nou început hai s-o luăm de la început ca să fie ca la început hai să mai încercăm odată ca să fie ca altădată şi va veni din nou ziua când ne vom săruta lângă stejarul bătrân care şi astăzi 98

mai ţine minte cum ne sărutam în umbra lui răcoroasă odinioară

ah ah ce sentimente am eu pentru tine nici nu ştii ce pierzi nefiind cu mine dar mai ai o şansă dacă vrei să fii o persoană fericită cu mine trebuie să vii

100

întoarce-te la mine acum întoarce-te la mine acum şi nu te mai opri din drum întoarce-te la mine dragostea mea şi nu vei regreta vino acum în braţele mele uite ţi-am adus şi flori zâmbeşte-mi cu drag şi hai să trăim împreună alături de mine va fi fericirea nu vei regreta că te-ai întors știi că sunt un om de treabă şi îţi promit că te voi iubi până când voi muri şi voi putrezi în mormânt iar tu poate te vei recăsatori trebuie să-ţi continui viaţa fiindcă meriţi tot ce e mai bine pe pământ dar dacă nu vrei sub nicio formă să te întorci la mine mai dă-te-n sloboz că doar n-o să stau după curul tău ce să zic 101

îmi amintesc de anii tinereţii îmi amintesc de anii tinereţii ce frumos ne iubeam noi în parc lângă un copac oarecare uneori sub sălcii eu te sărutam cu dragoste și sinceritate îţi șopteam cuvinte de dragoste frumoase iar tu mă sărutai şi îmi spuneai că mă iubeşti şi că vom fi împreună pentru tot restul vieţii (erai foarte platonică cunoşteai tehnica sărutării franţuzeşti) dar nu te-ai ţinut de cuvânt fiindcă ai fost o vacă mincinoasă şi oricum nu te-am iubit niciodată și n-am suferit niciun minut fiindcă ai fost o curvă huooo fraiero

102

să mai încercăm odată hai să mai încercăm odată poate acum ne vom redresa simt că mai avem o șansă daca mă iubeşti cu adevărat vino la gară la ora nouă te voi aştepta şi vom pleca pentru început să zicem la munte of să știi că te-am așteptat la nouă cum ne-am înțeles pizda mă-sii de treabă de ce te lași tu mereu influențată de ai tăi de ce

103

știu că am greșit știu că am greşit amarnic ai fost iubitor și harnic mi-am dat seama prea târziu erai deja în sicriu eu te-aș dezgropa oricând te-aș hrăni de ești flămând și ți-aș da ce nu ți-am dat dragoste cu-adevărat

104

nu simțeam nevoia nu simţeam nevoia să te lovesc deloc dar apoi s-a întâmplat fiindcă m-ai enervat acum îmi pare rău dar ce pot face eu tu ai plecat deja asta-i situația ce n-aș da acum să te întorc din drum sunt alt om să știi poate totuși vii m-aș întoarce în trecut ca să nu mai fac ce-am făcut dar e prea târziu acum în față e deja alt drum de mă voi întâlni cu altcineva la ea mâna nu voi mai ridica pe fata aia cu care voi fi niciodată nu o voi dezamăgi

105

dragostea mea dragostea mea eşti numai tu aşa cum eşti fără farduri fără bijuterii doar tu aşa cum te-a lăsat bunul dumnezeu din ceruri tatăl nostru atotputernic care şi-a sacrificat fiul pentru noi ştii povestea ei bine asta spuneam mi te-a dat așa cu părul despletit cu ochii tăi mari și strălucitori şi vreau să-ți spun sincer simt că eşti a mea simt că sunt al tău simt că între noi așa va fi mereu apropo voi fi plecat o vreme m-a sunat relu nu te teme dar nu știu până când să nu te prind plângând

106

crinii crinii dorm visează câinii visul doamnei părăsite care ține-n brațe crinii dorm visează câinii dorm visează crinii dorm visează câinii dorm visează crinii latră doamna-i moartă

107

perna perna mea perna mea perna mea e moale da perna mea perna mea perna mea e moale da

108

motănaşul motănaş motănaş nu-ţi prea place la oraş în sătuc ţi-a fost mai bine tot săreai după albine alergai prin floricele te uitai vrăjit la stele mai mâncai un şoricel mititel şi grăsunel îi smulgeai cu dinții capul din pădure venea dalbul inimioara i-o mânca sângele îl înghiţea în blăniţă se-nvelea și sub lună se culca

109

multă votcă şi țigări multă votcă și țigări te-am bătut alaltăieri tu mi-ai spus că nu mai poți mă cunoșteau vecinii toți adesea mă țineam de plopi tu te făceai că plouă vecinii mă găseau prin gropi tu în mașină nouă la geamul tău m-am prăvălit cu fața în pământ o lume-ntreagă a vorbit tu n-ai scos un cuvânt

110

peisaj deosebit avem un lac în prim-plan lac normal și liniștit de vară târzie în planul doi peste lac mai pe stânga avem o salcie plângătoare deosebită care atinge lacul cu vârful crengilor vedem cerculețe pe apa cristalină în prim-plan mai avem nuferi nici prea mari nici prea mici de un lila deosebit iar în partea dreaptă imediat după nuferi unde lumina este ceva mai lăptoasă fiindcă apa reflectă cerul spălăcit avem o lebădă neagră deosebită care privește către o barcă verde care a ieșit deja din cadru de asta nici nu o vedem dar vă mai pot spune că în barcă erau doi tineri deosebiți cel mai probabil îndrăgostiți fiindcă se mâncau din priviri

111

minunea vieţii omeneşti

viaţa este atât de frumoasă pentru oameni ca o primăvară cu soarele sus în înaltul cerului albastru când văd copilaşii care se joacă prin parcul însorit simt o bucurie nemaipomenită în suflet flori multe aer proaspăt păsările cântă nu mai pot de plenitudine şi bucurie când mă uit la copii cum se joacă ei fără griji simt o împlinire fără margini în inimă primăvara este însăşi dragostea curată zâmbetul copiilor mă face mai bun cu oamenii din jur şi dacă mă uit mai atent la oamenii care se plimbă prin parc îmi dau seama cât de frumoasă este viaţa dacă oamenii ar lua exemplu de la copii și ar zâmbi mai des dacă toţi s-ar lua de mâini şi ar face o horă cu diametrul mare ar fi extraordinar ar fi de-a dreptul fantastic sunt convins fiindcă hora prieteniei este cea mai importantă horă să luăm exemplu de la copii priviți cum se joacă ei şi se zbenguie voioși hai să fim mai buni să ne luăm de mâini şi să ne împrietenim împreună 112

minunea vieţii omeneşti 2 vai cât de frumoasă este primăvara cât de bine e să te plimbi dimineaţa prin parc soarele străluce de sus florile bucură ochii trecătorilor şi totul e numai bucurie numai împlinire bucuria uneşte sufletele oamenilor bucuria ne face mai buni mai sinceri de ce să ne întristăm de ce să nu oferim aproapelui nostru un zâmbet prietenos dacă n-ar fi copii în jurul nostru dacă n-ar fi primăvara și florile multicolore dacă să presupunem ar fi întuneric şi frig tot am găsi un motiv de bucurie cumva cine caută găseşte cum a spus cineva aşa că hai să ne luăm de mâini odată şi odată hai să ne zâmbim reciproc şi să lăsăm supărările la o parte fiindcă nu există nimic mai frumos decât primăvara nu există nimic mai frumos decât viața omenească

113

minunea vieţii omeneşti 3 minunea vieţii omeneşti ne face mai buni minunea vieţii omeneşti ne face mai frumoşi minunea vieţii omeneşti ne face mai umani minunea vieţii omeneşti ne face bucuria vieţii noastre este dragostea bucuria vieţii noastre este pacea bucuria vieţii noastre este prietenia bucuria vieţii noastre este minunea vieţii pe pământ mă face mai fericit minunea vieţii pe pământ mă face mai tandru cu femeile tinere minunea vieţii pe pământ mă face mai generos minunea vieţii pe pământ mă face bucuria vieţii tale eşti tu bucuria vieţii lor sunt ei bucuria vieţii noastre suntem noi bucuria vieţii voastre

114

mi-am aprins o țigară mi-am aprins o țigară și am stins-o în palmă cu ea te-am izbit peste masca dalbă

115

minunea vieţii omeneşti 4 femeia este izvorul vieţii nu uita asta niciodată iubeşte femeia oferă-i siguranţă şi dragoste copiii sunt viitorul nostru trebuie să înţelegi asta mai devreme sau mai târziu chiar dacă eşti rocker punkist depeşar cireșar sau curvar nu te uita la partea întunecată a lucrurilor nu merită crede-mă e deprimant și nu mai căuta nod în papură numără până la zece respiră adânc nu te mai încăpăţâna boule hai relaxează-te odată iartă-mă dacă te-am jignit îmi pare rău se mai întâmplă hai să încercăm împreună un doi trei şi gata cu tristeţea gata cu durerea gata cu nervii gata cu supărarea gata gata gata gata gata gata gata gata gata gata 116

eu nu încerc să te conving de nimic pe bune crede-mă îţi vreau binele auzi stai așa care-i problema vezi ai grijă ce nu-i în regulă? ce nu-ţi convine? ok, treaba ta eu mi-am făcut datoria!

117

Bun de tipar: septembrie 2016. Apărut: 2016 Editura Tracus Arte, str. Sava Henţia, nr. 2, sector 1, Bucureşti. E‑mail: office@edituratracusarte.ro, vanzari@edituratracusarte.ro Tel/fax: 021.223.41.11. Tiparul executat de S.C. WorldMediagraph Bucureşti Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România