Para 3 4 2009

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/ 2009

director MARIN MINCU

Revistã de culturã ºi literaturã

Complexele ºi „iluziile” literaturii române dezbatere Marin Mincu

George Popescu

argument Este evident cã sintagma maiorescianã „forme fãrã fond”, enunþatã în urmã cu un secol ºi jumãtate, a avut o influenþã nocivã asupra evoluþiei conºtiinþei creatoare româneºti. De atunci s-a nãscut/ instaurat un sindrom negativ în legãturã cu înzestrarea noastrã culturalã de a intra într-o competiþie realã cu Occidentul. Aºa cum se cunoaºte, vehiculând teoria „imitaþiei”, atât Ibrãileanu, cât ºi Lovinescu n-au fãcut decât sã cronicizeze complexul de inferioritate indus de Maiorescu. În perioada postbelicã, Edgar Papu a încercat o redresare a orgoliului creativ naþional prin introducerea în discuþie a conceptului de protocronism, dar tentativa sa a fost total compromisã din cauza politizãrii excesive în contextul nefast al dictaturii ceauºiste. Cred cã ar fi normal sã dezbatem cu mai multã detaºare aceste probleme ºi sã vedem dacã ele mai sunt de actualitate. În acest sens, ca o minimã provocare polemicã, propun sã meditãm cu altã perspectivã asupra câtorva interogaþii posibile: 1. Cum se explicã faptul cã diagnosticarea maiorescianã – nu tocmai exactã, dacã luãm în calcul instituþiile întemeiate de paºoptism – a devenit un stigmat cultural ce s-a acutizat în timp în loc sã se atenueze? Dar dacã Maiorescu a exagerat ºi a sosit momentul sã-l corectãm? E adevãrat cã, la 1867, existau la noi doar „forme fãrã fond”? Oare nu paºoptiºtii au fost primii reformatori, cel puþin în culturã?

2. De ce Ibrãileanu susþine cã „spiritul critic” ar aparþine exclusiv moldovenilor? Se pare cã, totuºi, muntenii sunt mai inovativi ºi au un apetit al universalizãrii mai aplicat.

Putem vorbi de o „geografie literarã” care diferenþiazã creativitatea provinciilor româneºti? Ce înseamnã, atunci, „spirit critic” ºi sincronizare, dacã ne raportãm la originalitatea literaturii române?

3. Sicronismul lovinescian reprezintã doar o legitimare a atitudinii maioresciene sau, de fapt, continuãm sã confundãm noþiunile? Nu cumva Lovinescu vorbeºte de altceva ºi anume de procesul firesc al sincronizãrii? N-ar fi mai util sã înlocuim sincronismul (static) cu sincronizarea (procesualã)?

4. Þinând cont cã premisele culturale de la care pleacã Edgar Papu sunt verificabile, adicã existã ºi valori româneºti anticipatoare, cum a putut fi blamat/ ostracizat acesta atât de dur ºi de ce nu se rediscutã corect „dosarul protocronismului”?

5. Dincolo de obedienþa umilã faþã de ideologia globalizantã, totuºi nimic nu justificã defetismul absolut de ultimã orã al lui E. Negrici. Dacã toate miturile noastre fondatoare trebuie demolate cu atâta furie, ce mai rãmâne din literatura românã în urma pierderii tuturor „iluziilor”?

Oare alte literaturi au procedat la fel de drastic cu propriile mituri? Ce pãrere aveþi despre isprava negricianã?

6. Nu cumva aceste „complexe” ºi „deziluzii” castratoare au doar o motivare fictivã care ne împiedicã sã fim noi înºine în culturã? Nu ar fi mai profitabil – în loc sã ne turnãm singuri cenuºã în cap – sã depãºim handicapul freudian autoindus printr-o altã angajare – mai eficientã – în actul creaþiei?

(post)argument

In memoriam Alina Bãrgãoanu-Vasiliu, ªtefan Borbely, Marina Cap-Bun, Gian Paolo Caprettini, Bogdan Creþu, Mihai Ene, ªerban Foarþã, V. Leac, Florin Mihãilescu, Irina Petraº, George Popescu, Giovanni Rotiroti, Octavian Soviany, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Þuglea, Mihail Vakulovski

Euridice fãrã Orfeu Alina Bãrgãoanu-Vasiliu, Silviu Dancu, Sorin Dinco, Emilian Galaicu-Pãun, Adriana Gheorghe, Mugur Grosu, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Mitoº Micleuºanu, Constantin Severin, Grigore ªoitu, Mircea Þuglea, Mihail Vakulovski, Miruna Vlada, Elena Vlãdãreanu º.a.

Dezbatere Nicolae Bârna, Marian Victor Buciu, Dumitru Chioaru, Mihai Ene, Mircea Muthu, Felix Nicolau, Nico, Antonio Patras, Luca Piþu, Constantin Pricop, Octavian Soviany, Cornel Ungureanu

Cu o sãptãmânã înaintea tragicului sfârºit, m-a sunat de la Constanþa sã-ºi anunþe sosirea la Craiova pentru tipãrirea acestui numãr al revistei Paradigma. Îngrijorat, ca totdeauna, de soarta anchetei pe care o gândise, sub semnul aceluiaºi spirit provocator ce-i era intim, mã ruga sã insist pe lângã colaboratorii craioveni sã-ºi onoreze promisiunile pe care i le fãcuserã.

La curent cu oarecari insidii maladive ale mele, mã încuraja în maniera-i proprie, disimulând orice urmã de tandreþe: „Ai grijã, dom’ne! Avem de lucru!”.

Vineri, 4 decembrie, m-am trezit cu gândul sã-mi definitivez eu însumi rãspunsul la chestionar: în absenþa informaþiei despre accidentul ce-l trimisese la spital, aºteptam telefonul sãu obiºnuit înaintea sosirii la Craiova ºi, nu ºtiu din care motiv misterios, simþisem impulsul sã-l asigur cã, da, iatã, îmi fãcusem datoria.

Apoi, spre prânz, un telefon al prietenului Horia Dulvac a venit ca un trãsnet: „A murit Marin Mincu!”: clipe de suspensie totalã, între difidenþã ºi uluire, alimentate, ambele, de sursa informaþiei – saitul unui cotidian central; o clipã gândul mi-a zburat la o altã întâmplare, transformatã în reper scriptural, acel accident de maºinã pe care ºi-l „înscenase”, suspendându-i, printr-un act de alchimie poeticã, aproape orice referenþialitate onticã. ªi atunci accidentul – rutieric! – se petrecuse într-un drum spre Craiova, unde sosea tot pentru a tipãri un numãr al Paradigmei. Am ajuns, atunci, în urma unui telefon, al sãu, la un service cercetând împreunã scheletul maºinii în care, prins în jocul nichitstãnescian al râsu-plânsului, îmi indica un… cadavru.

Observam – deºi subiectul n-a prea intrat în dialogurile noastre altfel decât ca un simplu topos de referenþialitate literarã – cã Marin Mincu n-avea o relaþie tocmai bunã cu… tragicul: îl oculta, nu neapãrat sub incidenþa unui fatalism de extracþie „mioriticã”, cât mai degrabã fiindcã, spirit constructiv debordând de energii covârºitoare, evita insidioasele probleme ale existenþei, spre a spune astfel, civile; în obsesiva ecuaþie omologantã existenþã-scriiturã pe care ºi-a clãdit, pe la jumãtate de destin ºi de carierã, programul-proiect al autenticitãþii, viaþa (aproape) venea la… urmã: avem de lucru devenise, pentru el, o invitaþie (auto)provocatoare ºi deopotrivã un pariu liminar: mãrturii revelatoare stau ultimele sale plachete poetice în care un accident automobilistic al cãrui protagonist a fost (cel raportat mai sus) ºi o intervenþie chirurgicalã la Spitalul Fundeni devin pretexte pentru o operaþie de scripturalizare, printr-un act temerar de transfert (în lexicografia medicalã!), cu toate valenþele implicite – ºi autoimpuse – ale unei echivalenþe producãtoare de sens.

Literatura reprezenta, pentru autorul Jurnalului draculian (aºadar, nu neapãrat al lui …Dracula), o probã de existenþã, un examen liminar de evaluare ºi de valutare a

(Continuare în pag. 3)

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

ªtefan Borbély

Moºtenirea lui Marin Mincu Masiv, cu pãrul alb ºi cu o lentoare spectacularã în miºcãri, Marin Mincu avea, incontestabil, stil în apariþiile sale de fiecare zi: nu unul comun, discret, ci un stil al grandorii, pe care-l cultiva atât ca pe o veneraþie a propriei sale persoane – deloc convenþionalã, deloc comodã sau capabilã de a fi circumscrisã unei singure formule -, cât ºi ca pe un sacerdoþiu al actului de culturã. Slobod la gurã ºi egolatru în multe dintre manifestãrile sale, nu ocolea scandaluri ºi îi plãcea sã le stârneascã. Atent la tot ceea ce se scria – direct sau doar circumstanþial – despre el însuºi ºi despre cãrþile sale, nutrea psihoza cabalei generalizate ºi suspiciunea faþã de loviturile aplicate pieziº, pe care pãrea sã le recepþioneze din te miri ce loc, de oriunde din cele patru vânturi. Lovea ºi el, cel mai ades cu eleganþã, dar puternic, fãrã a-i da preopinentului ºansa de ripostã sau de apãrare. Intra în literaturã cu aura cavalerului drapat în armurã, care se aºteaptã ca sãgeþile sã-i vinã de peste tot: para abil, chiar ºi atunci când acestea erau imaginare, lãsa viziera jos ºi lovea, la rândul sãu, nãprasnic, jubilând pentru orice reuºitã. Psihoza beligeranþei l-a însoþit peste tot în viaþa literarã, mai acut în România ºi mai reprimat în Italia: îi plãcea spectacolul luptei de idei ºi de persoane, aborda literatura ca un gladiator pus în situaþia de a lovi pentru a supravieþui, pentru a rãmâne deasupra, pentru a birui.

Pentru Marin Mincu, viaþa literarã era o încleºtare dintre învingãtori ºi învinºi, dar nu una care se purta pentru o faimã viitoare, pentru gloria de a rãmâne peren sau de a ieºi din scena mare a literaturii, ci pentru prezent.

L-a interesat, dintotdeauna, incandescenþa mistuitoare a prezentului, nobleþea de a trãi pentru o mizã, de a pune toate cãrþile pe o masã care pãrea perdantã. Dintre toþi criticii de vârsta lui, pe care i-am avut sau continuãm sã îi avem, Marin Mincu a riscat cel mai mult: a introdus textualismul într-o culturã preponderent tematistã ºi ontologizantã, a scris cel dintâi criticã arhetipalã – înainte chiar ca Alexandru Paleologu sã-ºi fi lansat cartea despre Mihail Sadoveanu ºi cu mult înainte ca Gilbert Durand sã fi devenit autoritate culturalã de referinþã la noi -, a reînviat avangarda transformând-o în poeticã generativã, prin conceptul de experimentalism, a explorat, tot în premierã autohtonã, un continent cultural italian prodigios, axat pe semioticã ºi pe onoarea de a-l aduce pe Umberto Eco mai aproape de cititorul român, sau chiar la Constanþa sau Bucureºti, ºi, nu în ultimul rând, a pus la bãtaie toate mitralierele pentru promovarea poeþilor din „generaþia 2000”, într-o vreme preponderent potrivnicã, în care, pentru mulþi, ei nu reprezentau decât prelungirea epigonicã a unei promoþii mizerabiliste, prin nimic inovatoare sau demne de interes. Mult – vor spune unii, dacã raportãm toate acestea la economia unei vieþi care s-a stins prea repede, înainte ca unele dintre opþiunile sale sã-i fie finalizate. Grandios – vor spune alþii: cuvântul nu place la noi, pare impropriu într-o culturã literarã fragilã, care acuzã mereu incompletitudinea, dar realitatea demonstreazã cã sunt momente în care se cuvine ca el sã fie rostit. În mod cu totul paradoxal, grandoarea lui Marin Mincu izvora din raþionalizarea unui resentiment: acela de a nu putea atinge lumina rampei de care se bucura Nicolae Manolescu, de a fi omul din umbrã al unei perioade a cãrei etichetã nu o putea caligrafia el însuºi. În bunã mãsurã, critica literarã care s-a scris la noi în perioada 1965 – 1989 reprezintã expresia particularã a vieþii literare pe care ea o reflecta: o viaþã literarã centralizatã, cu ritualistici de castã foarte bine circumscrise ºi cu inhibiþii foarte puternic personalizate, chemate sã reproducã, în ultimã instanþã, riturile ºi inhibiþiile sistemului socio-politic în care acestei culturi îi era îngãduit sã existe. Adecvarea sau nonadecvarea la acest sistem de valori ºi coregrafii consensuale rostuiau prestigiul sau excomunicarea: privilegiul de a fi recunoscut sau teama de a rãmâne la margine pentru

tot restul vieþii. Dacã analizãm conexiunile subtile care s-au stabilit atunci între diferite persoane sau diferite reviste, ajungem la concluzia unei reþele clientelare foarte bine puse la punct, ale cãrei articulaþii nu se limiteazã câtuºi de puþin la dihotomizarea ideologicã pe care o regãsim în tensiunile dintre – sã spunem – România literarã ºi Luceafãrul, pe simplul motiv cã persoanele erau mai importante în acest dialog decât referinþele culturale sau ideile. Fãrã sã forþãm prea mult analogiile, am putea spune cã s-a trãit, pe atunci, într-un climat critic de clientelism feudal: fiecare ºtia cine este seniorul care-þi garanta libertatea de miºcare, unde este cãmãruþa în care trebuie sã depui obolul, când trebuie sã îþi ascuþi sãgeþile ºi când – ºi-n ce condiþii – trebuia sã porneºti la luptã.

Atunci când a debutat în critica literarã, în 1969, lui Marin Mincu i s-a reproºat cã a fãcut-o cu un titlu prezumþios „arvunit” deja de Maiorescu: Critice. Ca rãspuns, el a recidivat cu un al doilea volum de Critice, doi ani mai târziu. Omul pãrea, pe ansamblu, neinseriabil: scria poezie cu deschidere existenþialã ºi metafizicã (Discurs împotriva morþii apare în 1977), preda în Italia, pe merite proprii, unde începuse sã construiascã o identitate intelectualã greu de imaginat pentru cei care se mulþumiserã sã culeagã drojdia de aur a gloriei autohtone, fãcuse, în treacãt, criticã arhetipalã ºi se îndrepta spre textualism, realizând la nivel de creaþie joncþiunea cu tehnicile generative ale generaþiei ’80, cu care alþii nu putuserã realiza o legãturã decât la nivelul patronatului instituþional ºi al mecenatului editorial. Nici optzeciºtii – aºa cum am arãtat într-un text anterior – nu jubilau, fiind obligaþi sã recunoascã un „maestru” cu care nu aveau prea multe în comun: în cele din urmã, Marin Mincu îi va ocoli, mizând pe generaþiile poetice mai noi – motiv, din nou, de frustrãri adânci ºi aversiuni scãpãrãtoare.

Paradoxul existenþial ºi literar al lui Marin Mincu a fost acela de a fi dorit sã intre în sistem abordându-l extrasistemic, recurgând la alte unelte decât acelea cu care el era obiºnuit. Încã din anul debutului cu Critice I, Mincu nutrea orgoliul de a funcþiona altfel de cum funcþioneazã sistemul: adicã, de a porni nu de la foiletonisticã înspre concept, aºa cum procedau majoritatea criticilor de notorietate ai timpului sãu, ci de a pune conceptul înaintea asistemicitãþii hedoniste pe care îl presupunea foiletonistica. Patetismul teoretic a fost principala constantã a scrisului sãu: s-a bãtut o viaþã întreagã pentru un concept – experimentalismul – ºi pentru dimensiunea existenþialã generativã pe care el îl presupunea, a trãit o viaþã-ntreagã o incandescenþã culturalã de care numai avangardiºtii fuseserã în stare, ºi – detaliu esenþial, pe care nu trebuie sã îl omitem –, a crezut dintotdeauna, în ciuda melancoliilor ºi a suferinþelor fizice care-l subminau, într-un modernism stenic, energetic, pozitiv, nu într-unul negativ ºi abisal, axat pe neant, goluri absorbante sau nihilisme.

Punctul de convergenþã al acestei tensiuni amplitudinare îl reprezintã planul de simbiozã dintre „textualizarea poeticã”, în cheia cãreia îl analizase pe Ion Barbu într-o carte de referinþã din 1981 (la care revenea obsesiv), ºi existenþa „în miezul realului” pe care o reda în majoritatea versurilor sale. În acest plan, „real” ºi textual” erau concepute ca mecanisme de generare ontologicã, prin intermediul cãrora literatura se opunea neantului, atracþiei pentru abis sau indeterminare. Colecþia de romane din seria Intermezzo este construitã pe acelaºi mecanism: odatã pornit, fluxul narativ genereazã existenþã, realul nefiind decât materia unei asemenea geneze continue. De remarcat e ºi faptul cã Mincu, indiferent de domeniul pe care tocmai îl aborda – fie el poezie, eseu, criticã literarã, studiu semiotic sau roman –, nu vorbea niciodatã de realitate, ci doar de real, adicã de fenomenul generãrii de ontologie prin intermediul textului. Sugera, într-unul din romanele sale - ºi-n studiile despre Ion Barbu, de altfel - cã textul poate genera ºi moarte: nu s-o descrie, ci s-o facã sã existe, so desprindã de psihologia timoratã, anxioasã cu care o creditãm cei mai mulþi dintre noi ºi s-o crediteze.

Ca orice altceva în lume – iubirea, de pildã, pentru care Mincu avea vocaþie, romanul Graziella fiind un exemplu ilustru în acest sens –, viaþa literarã avea, pentru

2 el, o similarã consistenþã ontologicã, de real generat prin fiecare text care i se adaugã. În consecinþã, trãia apartenenþa la ea pãtimaº, exploziv ºi total, negândindu-se vreodatã cã incandescenþa aceasta poate rãni protagoniºti, lãsa urme de cenuºã printre oameni. Exuberant, ºtia sã mobilizeze: transforma manuscrise temãtoare în volume de succes, înfiinþase o editurã, pentru care Doamna ªtefania îl traducea pe Eco ºi transpunea în româneºte alte nume italiene importante, extinsese o universitate, nepregetând sã urce pe buldozer atunci când a fost vorba sã se taie prima brazdã a noului campus al Universitãþii din Constanþa, într-un context în care alte persoane cu funcþii de rãspundere dãduserã prudent colþul, aºteptând sã cadã peste utilaj pronia punitivã a instanþelor ierarhice ºi furia autoritãþilor cu epoleþi.

Contrar cutumei unei caste pentru care colportajul de ticãloºii discrete are o valoare mai însemnatã decât lupta cu viziera ridicatã, Marin Mincu nu s-a ploconit în viaþa lui, ci a deschis zgomotos orice uºã; a ignorat ierarhii, a subestimat balcanisme ºi a trecut râzând peste inhibiþii, din convingerea absurd de sublimã - pe care în literatura noastrã de acum numai Nicolae Breban pare sã o mai aibã – cã omul de culturã este un etalon de valoare ºi de superioritate, pe care orice membru al societãþii trebuie sã-l recunoascã. Lucra ºi trãia seniorial: Breban continuã s-o facã – printre puþinii într-o Românie din ce în ce mai gregarã, manelizatã, suicidarã.

Marin Mincu a fost, mai presus decât orice, un agasant exemplu al puterii de a fi altfel decât cei din jur, de a fi unic. I s-a fãcut rãu într-un moment de explozie polemicã: nu a fost luat pe nepregãtite de o moarte care-l aºtepta la colþ de stradã, ci s-a dus impetuos spre ea, aruncându-se în combustie asemenea unui om care nu era conºtient de faptul cã acolo se terminã totul. Sempuþinase în sicriu, dar fizionomia lui trãda victoria pe care o lãsa în urmã: aceea de a fi apucat sã contureze o operã pe care mulþi nu sunt dispuºi azi sã o recunoascã în plenitudinea relevanþei sale – Mincu nu figureazã, de pildã, în Istoria lui Manolescu...: e drept cã nici Marino nu este... –, dar din cauza cãreia, peste un deceniu sau douã, istoria literaturii noastre postbelice se va rescrie.

Nedreptatea pe care i-am putea-o face lui Marin Mincu este sã nu recunoaºtem mãreþia operei din cauza caracterului exploziv al omului care a creat-o. În plinã incandescenþã, Mincu era autentic: mobiliza, promova necunoscuþi ºi valori, miza pe debutanþi, corecta „genii” ºi autoritãþi: toate, în numele participãrii totale pe care o presupunea existenþa intelectualã. Selecta instinctiv palierele, nu le amesteca pe cele umile cu cele înalte: în puþine zile cât am fost alãturi de el, nu l-am auzit niciodatã vorbind de carenþele psihologice ale cuiva, lansând vreo bârfã sau o vorbã sub centurã. În schimb, toate vituperanþele sale, pe care le genera continuu, atingeau idei: o demonstraþie nefericitã a cuiva dintr-un text tocmai publicat, o conexiune nedusã la capãt, o bibliografie insuficient elaboratã. Surprins, mi-a fost dat sã înþeleg din capul locului unde bãteau toate aceste nemulþumiri: pãtimaº din fire, Mincu era gata-gata sã-l sune pe „impricinat” pentru a-l ajuta sã-ºi îndrepte eroarea, sã lase deoparte un fragment la care tocmai lucra pentru a scrie o corecturã, o modificare de nuanþã, o eratã. Trãia polemicul la nivel ideatic, ºi era vexat când i se rãspundea „la persoanã”: dar nu atacul îl deranja, ci inadecvarea de palier cu care i se replica, sugestia psihologicã tulbure, cãderea în cotidian, gestul de a i se rãspunde sub nivelul de excelenþã existenþialã pe care îl presupune actul de culturã ºi scrisul.

Am stat alãturi de el pânã în clipa în care l-a înghiþit pãmântul. Momentul cel mai impresionant a fost cel de dinaintea coborârii sicriului în groapã: mulþi vroiau sã-i vorbeascã, sã-ºi ia rãmas bun, sã nu-l lase sã plece.

Minute lungi, totul pãrea oprit în nemiºcare: preotul aºtepta, cortegiul încremenise. Se vedea cã murise un om care a fãcut ceva pentru ceilalþi. A cãrui viaþã fusese nu numai orgoliu, ci ºi altruism. A plecat, în cele din urmã, lãsând un gol imens în urmã: acela de a nu mai putea ajuta pe nimeni.

Dumnezeu sã-l aibã-n pazã ºi sã-l odihneascã!

PARADIGMA

3

Anul 17, Nr. 3-4/2009

in memoriam Marin Mincu George Popescu

Un Ahab al spaþiului literar Marin Mincu aparþine, prin heliadismul asumat ºi, într-un fel, surclasat, acelei tipologii de scriitor, numit cândva, nu fãrã o abia disimulatã undã de narcicism, dar ºi de insidioasã tautologie, total, pentru care nu mai existã genuri, specii, cu toate sub-clasele ºi super-clasele lor adiacente sau subdiacente, pentru care, deci, toatã aceastã taxonomie devine de prisos. ªi, în fapt, ce a însemnat sintagma scriitor total, în cele mai pure dar ºi cele mai simple autoreprezentãri ale acelora ce s-au dorit astfel dacã nu tocmai un vis, un nisus, o aspiraþie, anume a scriitorului dintotdeauna, cãtre acel punct strategic al propriei înzestrãri ºi al propriului potenþial din care sã încerce sã se exprime în integralitatea sa ?

Or, Marin Mincu asta a simþit cã trebuie sã facã ºi a ºi fãcut cu o îndrãznealã alimentatã de un spirit în continuã iscodire a noutãþii, dar copios întreþinut de un simþ polemic ce a pãrut, nu o datã, disproporþionat ºi chiar nedrept.

Scriitor ‘incomod’, activ ºi capricios, heliadesc ºi macedonskian, polemic ºi disociativ, obsedat de fantasma ‘adevãrului’ estetic în aceeaºi mãsurã în care e confiscat de experimentarea ‘noului’, Marin Mincu refuzã coerciþiile unei “morale comune” luptând, deseori cu garda jos, împotriva oricãrei tentative de canonizare a unei direcþii, de gust ori de formule, cu consecinþe reducþioniste. Prolific, intervenind deseori iconoclast ºi inabil – fãrã adicã vreo minimã preocupare faþã de consecinþele imediate ale gestului în planul relaþiilor cu ceilalþi competitori – în confruntãri majore cu privire la destinul literaturii române in actu, autorul eseului Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poeticã a pãrut, în toatã cariera sa un condotier cu un supradimensionat simþ al riscului, sedus de cãutarea “balenei albe” pânã la a transforma actul cãutãrii în chiar miza, câteodatã exclusivã ºi exclusivistã, a actului scriptural.

Nu era prea uºor sã te expui, literar vorbind, în vecinãtatea acestui scriitor român, oscilând – în spaþiul pe cât de real al biografiei ‘civile’, pe atât de evanescent al celei ficþionate – între efortul benedictin al testãrii ºi impunerii critice a valorilor literare române ºi acela al disocierii, în plan creativ, prin lucrãri ce nu ºi-au refuzat nici riscul inovaþiei, nici pe acela al restabilirii ierarhice.

El însuºi, ca ‘personaj’, ca figurã, a pãrut indecis, încã din debut, între narcisismul lui Heliade, capriciile lui Macedonski, efuziunile lui Cãlinescu ºi retractilitatea laborioasã a unui D. Caracostea; între Dracula, imers în condiþie de “om subteran” dedat jocului agonal al scriiturii, ºi Ovidiu, subiect “slãbit” al unei auto-exilãri

(în “golul solitudinii”) ºi, deopotrivã, actant al experienþei transformate în destin.

Mincu-Omul era dificil pânã la exasperare: disponibil ºi receptiv, într-o fazã preliminarã, cu oricine îi ieºea în întâmpinare, de la scriitorul-vedetã ºi pânã la debutantul abia disimilându-ºi anxietatea întâlnirii, pãrea a priza cu neaºteptatã pacienþã discursul celuilalt, cântãrind dicþiunea ideilor, mãsurând tensiunea argumentelor; ºi, pe neaºteptate, exact în clipa în care proiectul convergenþei era pe punctul de a-ºi fi degajat terenul, spectrul umoral latent se aprindea ca din senin, emulsia disociativã izbucnea sentenþios, pânã la o inclemenþã ce ameninþa sã depãºeascã simþul, scontat, al proporþiilor. Nu mai era loc pentru nici o concesie: dezlãnþuit, chiar dacã sub pretextul netrucat al confruntãrii de idei, interlocutorul era decis de a nu ceda nici un milimetru din terenul pe care se instala, autoritar ºi posesiv, în ciuda oricãror tentative conciliante sau a oricãrei tentaþii relativizante avansate de preopinentul sãu; într-un fel, criticul, stãpân pe propriile argumente pânã la reprezentarea acestora într-un sistem coerent, resuscita, parcã, scena memorabilã a copilului Preda-Niculae – Moromete, relatatã de prozator în «Viaþa ca o pradã», în care, apucând cu amândouã mâinile pâinea familiei pusã pe masã de Catinca, ºi-o rezervã pentru sine, cu un gest de exclusivitate ce depãºeºte limitele unui simbolism accidental.

Mai târziu, totuºi, la fel de imprevizibil, inclemenþa ce pãrea insolubilã, ceda locul unei temperanþe de ton: de parcã, speriat de dimensiunea pulverizantã a unui ‘adevãr’ propriu riscând absolutul steril, Mincu însuºi realiza pericolul agonal al propriei dicþiuni. Nu renunþa,

(post)argument (Urmare din pag. 1) fiinþei, nu tocmai a celei majusculizate, ipostaziate universal, ci restrânse la dimensiunea, cu atât mai supusã incidenþelor biografice, celei individuale în-scrise în limitele de parcurs destinal. Scrisul, pentru cei ce l-au cunoscut mai îndeaproape, a fost ºi a rãmas pentru el, chiar în epoca facilitãþilor computeriste, scrierea de mânã (buttar giù e o expresie italianã mult mai adecvatã actului sãu de a scrie: un fel de a aºterne, „a arunca”, pe hârtie un text în care ideile sunt delineate în osatura lor primarã, supuse, ulterior, unor re-scrieri/re-gândiri/ re-aºezãri, într-un proces continuu ºi întins durativ, pornind de la ore, zile, luni ºi ajungând la ani ori decenii).

Actul acesta definitoriu pentru Marin Mincu n-are însã întru nimic de-a face cu insidioasa problemã a revizuirilor generatoare, în ultimele douã decenii, de scandal cu toate ambiguitãþile ºtiute: pentru cei ce i-au pus la îndoialã

coerenþa opiniilor ºi a parcursului sãu critic, în cãrþile antologate de el însuºi proba acestei coerenþe e cât se poate de evidentã; recitându-i, în aceste zile, masivul volum de articole pregãtit pentru tipar sub genericul Polemos, confirmarea invocatei coerenþe – ºi a actualitãþii – punctelor de vedere incizate în luãrile de poziþie apãrute în paginile primelor numere ale Amfiteatrului – nu e numai un fapt efectiv controlabil, ci (cum s-ar cuveni!) ºi o invitaþie la recunoaºterea caracterului organic al unui demers metaliterar egal distribuit între organicitate ºi unitate, coeziune ideaticã ºi supraveghere estetic-axiologicã.

Mã întrebam, în acele clipe în care i-am spus adio la catafalc, dacã marja de supravieþuire din noi i-ar fi îngãduit, cum ar fi arãtat paginile pe care le-ar fi scris în obscurele

însã, niciodatã cu uºurinþã, la proprietatea unei poziþii sau a unei linii ideatice. Redeschidea, uneori cu o vehemenþã sporitã, “frontul” bãtãliei, din punctul de unde aceasta pãruse abandonatã, ori din alte unghiuri, reiterând, augmentativ, aceleaºi argumente, lãrgind aria motivelor ºi dilatând miza polemicii pânã la nivelul dilemei hamletiene.

Toatã fluiditatea ‘metodelor’ angajate în discursul sãu literar de-a lungul a peste patru decenii de prestaþie divulgã aceste douã embleme ale spiritului sãu: noutatea ºi temeritatea, ambele într-o corelaþie dialecticã; cãutarea “balenei albe” ºi gustul ‘corsar’ împins, adesea, pânã la ‘erezie’; în alþi termeni, o conjuncþie insolitã între un Ahab al spaþiului literar, dispus în geometria scriiturii ca aventurã ontologicã, ºi un cavaler danubian (definiþia e a lui Alfredo Giuliani), sau “trac”, decis sã înfrunte provocãrile Canonului occidental, cu o conºtiinþã clar asumatã a competiþiei ºi a performanþei. În acest sens, nu-i deloc exagerat a circumscrie acest destin, al lui Marin Mincu, între douã personaje ‘tari’ ale propriei sale creaþii: între Dracula, sustras paradigmei vampirologice de stampã occidentalã, dar autolivrat unui voluntarism vitalist (‘sanguinar’), ºi Ovidius, retractar, la rându-i, la o anume Tradiþie, nu mai puþin canonice ºi nu mai puþin occidentale, spre a se supune unui filtru oriental; primul asumat ºi ca factor modelizant propunând soteriologic nu extirparea, ci depãºirea, prin asumare, a Rãului, celãlalt, oferindu-ºi, prin descoperire, în autoexil, unica ºansa de mântuire. ceasuri ºi zile ale confruntãrii sale cu clipa fatidicã. Mi-am amintit, apoi, în drumul de întoarcere spre Craiova, cã, în realitate, paginile acelea existau, existã, distribuite în zecile de cãrþi subsumate aventurii sale scriitoriceºti ºi care, cu voia ori fãrã voia noastrã ºi, mai ales, în pofida atâtor reticenþe, acuze, contestaþii ale unora dintre confraþi, articuleazã o Operã. Omul-Mincu s-a retras, asemenea unui actor pentru care scena (literarã) s-a imers organic în pliurile existenþei cotidiene, lãsându-ºi opera, cu toate provocãrile ei mai mult ori mai puþin voluntare ºi, deci, asumate, într-o aºteptare, de dorit, fertilã. Cu cãrþile (sale) pe masã – un argument deseori invocat de el însuºi cu o, pânã la urmã, intrigantã, dar nu mai puþin constructivã „pohtã de gâlceavã” - , puþini vor îndrãzni, sper, sã le ignore, nu neapãrat întru cinstirea autorului lor cât mai ales întru pãstrarea ºi gestionarea, cu instrumente adecvate, a aventurilor ºi a valorilor literaturii noastre în care a crezut ca puþini alþii ºi pe care le-a apãrat cu o tenacitate de spadasin – sau de cavaler – danubian.

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

4

in memoriam Marin Mincu Bogdan Creþu

Un scriitor total: Marin Mincu Când încerc sã scriu acest articol, nu reuºesc încã sã rumeg vestea nãpraznicã: Marin Mincu nu mai este. Încerc sã fiu cât mai sobru ºi sã mã pãstrez obiectiv.

Altfel nu i-ar fi plãcut, oricum... De fapt, nu am sã afirm decât lucruri pe care le-am tot scris, într-o formã sau alta, de-a lungul timpului Am avut marele noroc sã mã numãr, în ultimii ani, printre apropiaþii sãi. Pot spune cã Marin Mincu era departe de imaginea pe care frustraþii sãi inamici i-o confecþionaserã: era un generos cum rar am întâlnit, un om tandru, cu umor ºi autoironie, de o verticalitate pe care am admirat-o mereu, de o nobleþe înnãscutã.

Era la curent cu tot ce miºcã în literatura contemporanã; avea o putere de muncã ieºitã din comun: când se urnea, nimic, dar nimic nu îl putea opri. Aºa se ºi explicã opera vastã pe care a reuºit sã o scrie. Marin Mincu nu era un resentimentar. L-am cunoscut bine ºi pot depune mãrturie: era mai degrabã uºor de rãnit ºi se simþea, adesea, nedreptãþit. Ceea ce, la o adicã, a ºi fost. Onest cu sine însuºi, dar ºi sigur de propria valoare, ºi-a afirmat mereu apãsat punctul de vedere, fãrã sã þinã cont de convenþiile obiºnuite în mica ºi levantina noastrã lume literarã. Marin Mincu era un european ºi nu se cobora la micile aranjamente de grupare, de gaºcã etc. El este cel mai independent scriitor de calibru pe care l-am cunoscut; aceastã încãpãþânare de a spune mereu, cu orice preþ, lucrurilor pe nume i-a atras destule animozitãþi, unele mai înveninate decât altele. Mai cã era destul de dificil, uneori, sã publici un text favorabil despre vreo carte de-a lui în cutare sau cutare revistã.

Dacã totuºi o fãceai, urmau privirile pieziºe ale unora: pãi, tu scrii aºa despre nebunul ãla, care cautã harþã cu toatã lumea? ªi totuºi, cine l-a urmãrit cu atenþie, a putut constata cã niciodatã Marin Mincu nu a stârnit, el, vreo disputã. Cã a ridicat de fiecare mãnuºa sau cã a intervenit atunci când i se pãrea cã lucrurile o iau razna, e adevãrat. Fiind un Don Quijote, se aprindea repede, dar mereu în numele unei idei, al unui principiu.

Scrisul sãu nu a fost niciodatã cãlduþ, a avut mereu atitudine fermã. Asta pentru cã Marin Mincu nu a cultivat eufemismul, vorba în dungã, ci a rostit/ scris rãspicat, negru pe alb ceea ce era de spus. Or, asta nu convine de cele mai multe ori. ªi ce e mai uºor pentru contemporanii predispuºi la compromis decât sã-i scorneascã celui care îi deranjeazã o imagine de intratabil, de om scorþos, de nefrecventat. Cu aceastã imagine a avut de luptat ºi omul (se amuza de multe ori pe seama ei), dar de pe urma ei a suferit, din pãcate, ºi opera.

Eu sunt convins cã, de acum, când începe destinul postum al operei lui Marin Mincu, când, din pãcate, omul nu mai poate disturba micile coterii ºi interese ale breslei scriitoriceºti, se va vedea din ce în ce mai clar cã avem de a face cu unul dintre cei mai mari scriitori români. (Nu mai adaug nici un atribut, sunt sigur cã nu mai e nevoie.) Marin Mincu este unul dintre puþinii autori români care s-au manifestat perfomant în toate genurile.

De aceea, pentru a-i cunoaºte adevãratul profil, suntem obligaþi sã-i parcurgem toate cãrþile, cam 40 la numãr, baºca vreo 20 în limba italianã. Numai întregul poate oferi adevãrata structurã a acestui scriitor. Întreaga sa operã, indiferent de genul pe care, din curtoazie, îl respectã în mãsura în care îl submineazã, nu este decât o tentativã de sporire a factorului ontologic prin intermediul materialitãþii textului. Într-un interviu mai vechi, autorul se confesa: „Sarcina (misiunea) mea, cel puþin ca instanþã a dorinþei, a fost aceea sã traversez genurile, sau mai curând mecanismele «genurilor literare» în cãutarea propriului meu eu. Conform acestei perspective, cãrþile mele (poezie, roman, criticã, traducere) au devenit probe, mai precis exersãri ale unei cãutãri îndârjite a sinelului meu în interiorul diverselor mecanisme ale scriiturii”. Problema este cã la noi funcþioneazã acea prejudecatã conform cãreia nu îi este dat unui singur scriitor sã fie ºi bun poet, ºi bun prozator, ºi un critic de prim rang. Exemplul lui Marin Mincu contrazice aceastã inerþie. Cele 11 volume de poezie îl impun ca pe o voce importantã a poeticitãþii postbelice, mai ales prin titluri precum Pradã realului, Proba de gimnasticã, Am visat cã visez cã sunt înger, Cum mi-am înscenat un accident de maºinã, Pacient la Spitalul Fundeni. Puþini autori contemporani au reuºit sã atingã acea auteticitate a rostirii poetice pe care o gãsim în ultimele cãrþi ale poetului Marin Mincu. Prozatorul nu este nici el mai prejos, cãci cele patru volume din ciclul Intermezzo ºi cele douã romane „italiene” propun nu numai o poeticã a textualismului ºi a autenticitãþii scriiturii din care destui s-au înfruptat tacit, ci ºi o exigenþã a autolivrãrii în scriiturã pentru care puþini erau pregãtiþi. De fapt, e vorba de acelaºi roman, cu mai multe fascicule; un roman care nu doar developa, la modul diaristic, o existenþã recognoscibilã pânã la amãnunt, ci care îºi punea în paginã, deschis, ºi formula: „Trebuie sã aºtept un moment prielnic, când ceea ce scriu îmi dã acea impresie a implicãrii viscerale despre care vorbeam, prin care pot sã mãsor chiar în proces, în act, cât de autentic sunt în ceea ce scriu.

Autenticitatea scriiturii nu se referã, cum am mai spus, la sinceritate (pot exista autori sinceri care nu au nimic autentic de comunicat în actul scriiturii ca atare), ci la acel aflux de trãire ce reuºeºte sã fie exprimatã”. Acesta a fost programul scrisului lui Marin Mincu în toate cãrþile sale, indiferent de gen. Doar cã, asumat astfel, scrisul consumã, cãci intensificã trãirea. Critica sa a definit,

cumulativ (altfel nici nu se poate, despre asta nu se pot scrie decât „cvasitratate”, precum ultima carte, de bilanþ, a autorului), un concept, textualismul, care asta însemna: asumarea de ordin existenþial a textului, a unei autolivrãri fãrã rest în materialitatea scriiturii. Doar cã cei mai mulþi au rãstãlmãcit conceptul, reducându-l la o reþetã ºi aplicându-l stângaci, nãtâng. Experimentalism, textualism, autenticitatea scriiturii nu sunt decât contraforþi, e drept cã seducãtori, dacã sunt corect asimilaþi, ai acestui impunãtor ºi ambiþios edificiu care ambiþioneazã sã prindã fiinþa umanã, cu tot ce are ea mai acut, mai agonal (ca sã folosesc o sintagmã predilectã a criticului) în insectarul labirintic al textului. În fine, nu mã îndoiesc cã va veni curând vremea când va exista ºi disponibilitatea sã se recunoascã faptul cã Marin Mincu este unul dintre cei mai importanþi critici postbelici: nu doar cã a dat cãrþi esenþiale, obligatorii (Avangarda literarã româneascã, Ion Barbu. Eseu despãte textualizarea poeticã, Experimentalismul poetic românesc, O panoramã criticã a poeziei româneºti din secolul al XX-lea), ci a creat o teorie proprie, care a tras dupã ea, chiar dacã nu fãþiº, literatura noastrã de dupã 1980. Marin Mincu este, risc sã afirm, singurul critic de direcþie de dupã rãzboi. Înþelegând acest lucru, Nicolae Manolescu l-a sabotat cu sistem în improvizata sa istorie... În plus, activitatea italianã dubleazã fericit aceastã majorã contribuþie. Premiat acolo mai insistent decât acasã, omologat ca semiotician ºi prozator, Mincu a reuºit sã facã pentru literatura românã ceea ce nu a mai fãcut nimeni, traducând, la edituri importante, mulþi scriitori clasici ºi contemporani. În plus, reuºind sã se impunã ca autor de limbã italianã (publicat la Bompiani), despre el au scris nume importante ale culturii europene, de la Umberto Eco, la Cesare Segre, Maria Corti, D’Arco Silvio Avale, Mario Luzi, Piero Bigongiari, Gian Paolo Caprettini, Giuseppe Bavilacqua ºi atâþia alþii. Nu e de colo, doar cã acasã aceastã prestigioasã activitate a stârnit invidii ºi bârfe. Reuºitele sale ca scriitor de limbã italianã, acreditate prin premii foarte importante (Premiul Eugenio Montale, Premiul Bergamo etc.), au fost, cel mai probabil, în mãsurã sã alimenteze complexele unora mai sterili.

Ce-ar mai fi de adãugat? Cã Marin Mincu a ctitorit Universitatea „Ovidius” din Constanþa (acreditând-o prin acordarea titlului de doctor honoris causa lui Umberto Eco ºi prin Colocviile sub patronajul lui Eugenio Coºeriu pe care le organiza anual), de la care unii afaceriºti sub acoperie de universitari au reuºit, pentru o vreme, sã-l îndepãrteze. Cã a înfiinþat revista „Paradigma”, cã a publicat, la editura Pontica, nu doar operele lui Eco, Vattimo etc., ci ºi cele mai importante cãrþi de poezie din anii ’90, cã a iniþiat ºi pãstorit, vreme de 7 ani, cenaclul Euridice, la care s-au lansat tinerii poeþi pe care azi îi numim douãmiiºti, cã a tradus din poezia italianã ºi a susþinut o prestigioasã carierã universitarã.

Cum au fost toate acestea posibile? Pentru muritorii de rând ca noi, e greu de înþeles.

Tenacitatea lui Marin Mincu, doar ea, nu le-ar fi putut face posibile pe toate. Scriitorul a avut un uriaº talent ºi o putere de muncã de neînþeles pentru unii. Dar ºi un altruism care l-a fãcut sã ardã atât de repede.

Ce mai rãmâne de spus? Personal, am sã plâng multã vreme plecare nedreaptã a unuia dintre marii prieteni pe care i-am avut. Nu-mi rãmâne decât sã public, cât mai curând, cartea profesorului, pe care mi-o dãduse pe mânã, sã fac ce vreau cu ea, s-o aranjez cum consider mai potrivit: Polemos. Dacã totul ar fi mers cum ar fi trebuit, am fi lansat-o, la anul, împreunã. Aºa, aºtept ca nerecunoºtinþa contemporanilor sã se mai potoleascã, iar numele lui Marin Mincu sã se stabileascã definitiv acolo unde îi este locul: în prima linie a literaturii române.

PARADIGMA

5

Anul 17, Nr. 3-4/2009

in memoriam Marin Mincu Florin Mihãilescu

Personalitate ºi spirit agonal Dispariþia bruscã ºi cu totul incredibilã a lui Marin Mincu lasã, pentru cine ºtie câtã vreme, un gol dureros ºi cu siguranþã prejudiciabil în peisajul criticii noastre actuale. Dacã este adevãrat cã una dintre calitãþile principale ale acestui peisaj consistã în varietatea lui, atunci se înþelege de ce absenþa lui Marin Mincu de acum încolo va afecta grav puterea de atracþie a criticii româneºti din acest început de secol XXI. Teoreticianul textualismului ºi al experimentalismului poetic era, fãrã îndoialã, o personalitate puternicã ºi

permanent activã, gata oricând sã-ºi manifeste substanþa ºi orientarea inconfundabilã, întotdeauna angajatã prin opþiuni originale ºi prin delimitãri inconcesive, care-l introduceau inevitabil într-o relaþie de concurenþã cu contemporanii ºi chiar cu mulþi înaintaºi ai sai. El însuºi ºi-a recunoscut cu un prilej aniversar spiritul competitiv, înclinatia agonalã de a se întrece cu alþii ºi de a-ºi demonstra dreptatea atitudinii ºi implicit superioritatea intelectualã. Forþa ºi aplombul personalitãþii îl determinau irevocabil sã intre în disputa ireconciliabilã cu numeroºi confraþi, pe care-i judeca ºi caracteriza cu o independent totalã de spirit. Polemica lui era necruþãtoare ºi excesivã, depãºind adeseori din pãcate controversa de idei ºi speculând în domeniul privat, prin gesturi riscante, menite nu numai de a desconsidera adversarul, de a-l compromite integral ºi fãrã nuanþe, dar chiar de a-l lichida cu desãvârºire. N-am înþeles niciodata ºi n-am acceptat câtuºi de puþin aceasta modalitate polemicã, dar nu cred cã de aici trebuie pornitã discuþia cu privire la critica lui Marin Mincu. Aceasta s-a remarcat întotdeauna printr-o incomoditate funciarã, organicã ºi irepresibilã, care le-a permis unora sã o califice pur ºi simplu de un personalism exacerbat. E vorba în realitate de o atitudine în rãspãr cu opinia comunã, de curajul de a se situa împotriva curentului, a unor mode

ªerban Foarþã

M. M.*

critice întârziate în raport cu temele în nouã ipostaze vechi ºi nouã majore ale dezbaterilor ºi cãutãrilor contemporane occidentale. Aversiunea faþã de impresionismul lejer ºi faþã de Cocleºte zincul De-aceea incul suficienþa intelectualã a multora dintre submarin, e strãin confraþii sãi se asocia firesc cu pledoaria nu, însã, Marin de domnul Marin pentru metodele moderne de investigaþie Mincu.

Mincu. literarã ºi pentru coagularea sistematicã a ideilor critice.

Pãleºte pinku-n Un aspru,-nsiguMarin Mincu îºi apãra poziþiile de rozmarin, rat arin multe ori cu agresivitate, în orice caz cu nu, însã, Marin în ºes, e Marin o vivacitate cuceritoare a inteligenþei sale Mincu.

Mincu. tensionate ºi provocatoare, fãcând figura unui soi de conchistador, în a cãrui fiinþã se amestecau ceva din credulitatea lui Re-nvie ringul Ornitorincul Don Quijote ºi mult din vanitatea qvasicritic prin nu-i afin copilãreascã a lui Camil Petrescu al poetul Marin deloc cu Marin nostru. Avea ca ºi acesta din urma Mincu.

Mincu, — orgoliul, ºi el naiv, al întâietãþii ºi se aprindea violent când contribuþia lui întrPrecum otincu,-n care nu poate fi (ºi nu-i) o chestiune sau alta era, fie ºi fãrã nici o lânã,-n in, ambiguu, rea intenþie, neglijatã ori, ºi mai rãu, de-agil, e Marin ca unul care-ºi e doar lui depreciatã. Era convins de adevarurile Mincu. contiguu! lui si, tocmai plecand de la ele, se afirma cu aplomb in competitia polemica Pe unde linkul intransigenta cu adevarurile celorlalti.

–––––––––– e mai plin, L-am numit odatã, ºi nu i-a displacut, un * Acest omagiu va fi fost, „imperialist al criticii”. acolo-i Marin cândva, antum!

Dar ca orice om, Marin Mincu Mincu. trebuia luat aºa cum era: ºi cu bune, ºi cu rele. Puteai regreta la el virulenþa reacþiei, prin care se adeverea drept ceea ce se cheamã „un om dificil”, mulþi neputându-i suporta excesele ºi îndepãrtându-se astfel ºi de fondul consistent ºi inovator, temeinic ºi original al gândirii ºi al creativitãþii sale. Or, adevãratul ºi importantul Marin Mincu, criticul, scriitorul ºi teoreticianul literar deschizãtor de orizonturi proprii ºi fecunde, tocmai acesta este ºi nu omul trecator, cum iatã cã a fost ºi el ºi cum suntem la urma urmei toþi. Opera lui, care i-a dat în timpul vieþii o identitate energicã ºi incontestabilã, îi va asigura de acum înainte o durabilitate la fel de autenticã.

Locul lui în literatura românã de azi, pe nedrept nerecunoscut de neprieteni ºi de adversari, nu rãmâne mai puþin inalienabil. Se va vãdi cu timpul cã Marin Mincu a fost nu numai personalitatea accentuatã, pe care, într-un fel sau altul, toata lumea i-a acuzat-o sau elogiat-o, dar ºi un competitor triumfãtor. Pentru cã pe deasupra oamenilor, trãiesc, lucreazã ºi inving ideile ºi operele lor. O altã viaþã a lui Marin Mincu, ieºind din umbrele existenþei comune, stã acum sã înceapa ºi ea va fi, în orice caz, într-adevãr, revelatoare. În multe privinþe, viitorul criticii româneºti va dovedi cã Marin Mincu a avut dreptate. Q. e. d.

Cât despre om, spre a-l mai pomeni încã o data, în încheiere, n-ar fi drept sã se uite generozitatea ºi disponibilitatea lui faþã de tineri ºi în special faþã de poeþi, „euridicieni” sau nu, care vor echilibra întotdeauna, în chip oportun ºi reparator, balanþa imparþialã a posteritãþii, la ora implacabilã a Judecãþii de Apoi.

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

6

in memoriam Marin Mincu Irina Petraº

Un cavaler al spiritului1 În 2001, îndatã dupã apariþia Panoramei mele (Panorama criticii literare româneºti. 1950-2000), am primit un telefon de la Marin Mincu. Ne ºtiam, ne mai întâlniserãm în câteva rânduri, dar nu mã sunase niciodatã.

Cu un ton politicos, dar sec, mi-a reproºat cã i-am „furat” ideea Panoramei. Am izbucnit în hohote de râs. A rãmas descumpãnit câteva clipe, apoi m-a întrebat ce e de râs. Mi s-a pãrut comic reproºul, i-am rãspuns. E plinã lumea de panorame, sã faci o panoramã nu e o idee, ci o muncã… A râs ºi el. Convertit, mãcar o câtime, la privirea mea relativizantã ºi seninã asupra lumii. Aºa a început lungul ºir de lungi telefoane amicale: „te sun ca sã-þi aud râsul, e revigorant în cenuºiul zilelor…” Mi-a propus sã facem împreunã ediþia a doua a Panoramei. I-am rãspuns cã nu sunt omul lucrãrilor colective, am alt ritm, nu lucrez decât singurã. Nici el nu-mi pare potrivit lucrului la patru mâini. A râs din nou. κi va face propria panoramã, m-a „ameninþat”. În iunie 2008, Marin Mincu s-a aflat la Cluj, la Filiala Uniunii Scriitorilor, însoþit de monumentalul sãu op O panoramã criticã a poeziei româneºti din secolul al XX-lea. A avut surpriza unei discuþii serioase, temeinice ºi aplicate.

Atât de nepotrivitã cu vitalitatea lui debordantã îi e plecarea, încât am numit-o impoliteþe ontologicã. În noiembrie, la Conferinþa Naþionalã, în pauzã, fãceam încã planuri (printre altele, o întâlnire la Cluj, în primãvara lui 2010), râdeam, cârteam, amânam, ca niºte oameni „cu zile” ce ne credeam…

Marin Mincu este – verbul se cuvine pãstrat la prezent!

– un scriitor polifonic ºi o personalitate complexã, greu de prins sub etichete rezistente la relecturi ºi deloc uºor de stãpânit cu instrumente obiºnuite ale portretului critic.

Autor cu mai mult de 60 de cãrþi publicate (poezie, prozã, eseu, criticã literarã, traduceri), o treime dintre ele în Italia, distins cu mai multe premii internaþionale (Eugenio Montale, Carlo Betocchi ºi Premiul Naþional pentru Roman, Herder), scriitorul are toate ºansele sã stârneascã polemici sau sã potenþeze duºmãnii ºi adversitãþi literare. I se alãturã ºi nu poate fi pus între paranteze omul însuºi, intervenind în peisaj cu degajarea/libertatea/superbia egocentricã a celui situat la o altitudine nu tocmai la îndemânã muritorilor de rând, de unde aruncã provocãri cu o plãcere greu de egalat.

Biografia mãruntã, cea inventariind relaþii cotidiene, compromisuri crepusculare, învecinãri ciudate, îºi pierde periodic consistenþa, rãmânând mereu în prim ºi înalt plan cealaltã biografie în care punctul de rãscruce al propriului eu în procesul auto-lecturii face toate jocurile. „Poate cã eu sunt posedat de acest sentiment agonic al vieþii ºi literaturii ce se manifestã la mine mai accentuat, ca un reflex al trãirii intense din copilãrie, reflex combativ ce l-am simþit implantat adânc în conºtiinþa locuitorilor din zona Slatinei din care provin”.

Impetuos, nãvalnic, cu o vitalitate abia þinutã în frâu, Marin Mincu îºi pãstreazã eleganþa ºi rafinamentul în cele mai înfocate bãtãlii, cãci luptãtorul are la cârmã un cugetãtor atent la detalii, lucid ºi sensibil la cele mai infime vibrãri ale atmosferei culturale. Este teoreticianul înfiorat de idei, mereu la pândã, gata sã capteze zvonuri ale viitorului. „Tendinþa supremã a oricãrui critic este aceea de a întemeia un sistem de semne acolo unde în aparenþã nu existã decât hazard ºi a dovedi chiar sistematicitatea hazardului” nota în una dintre cãrþile sale.

Asemeni personajului sãu M., din Intermezzo, Marin Mincu îºi este simultan obiect ºi subiect, ambele însemnând puterea înstãpânirii pe propriile gesturi existenþiale prin cuvânt. Dosarul unicitãþii adunã, cu bucurie aproape copilãreascã, dar ºi cu orbire de colecþionar, probe. Ceilalþi, dacã nu sunt mari constructori de expresii memorabile, sunt anonimi „fãrã acces la problema ontologicã a existenþei”.

Are obsesia performanþei, a situãrii în fruntea clasamentelor („când eºti mai puternic decât ceilalþi ºi acest lucru iese în evidenþã”), în dispreþ repetat, neobosit faþã de turmã. „Eu vreau sã fiu eu: orice abatere de la acest mod interior, de la aceastã stare de a fi pe care o simt a mea mã desfiinþeazã,

mã anihileazã ca fiinþã cu individualitate proprie”. Refrenele diferenþei au violenþa unui strigãt munchian. Ele deconspirã o finã, stãruitoare ºi tragicã pe segmente contradicþie: cel care se construieºte ºi se apãrã pe sine în spatele unei zid înalt o face mai ales prin reflex polemic la toþi ceilalþi, fãrã de care individualitatea sa nu existã. Spaima de contaminare e tot atât de atroce ca ºi dorinþa sfâºietoare de atingere, chiar ºi vulnerantã, de ceilalþi. E aici complexul lui Orfeu într-o variantã ineditã. Aºa cum îl înþelege, de pildã, Patrick Süskind. Orfeu ºtie cã nu trebuie sã se întoarcã, dar nu poate sã nu se arate cu faþa cãci are vanitatea ºi orgoliul oricãrui artist. „Are nevoie de reacþiile publicului pentru a mãsura efectul cântecului sãu”. El nu poate cânta „ca un prost, de unul singur”, dacã nici mãcar Euridice nu-l ascultã!! „El trebuie sã se arate ºi, în acelaºi timp, trebuie sã se întoarcã, pentru a vedea reflexia exterioarã a propriului suflet.” Jurnalul lui M. este o continuã arãtare de verificare.

Premiul Herder 1996 O întoarcere. M. (M.M.) nu poate fi mare singur ºi retras, oricât de mult îºi doreºte izolarea de orice infecþie mutonierã.

Joacã o singurãtate cu alþii, demonstrativã ºi, inevitabil, antipaticã. Cântã a cappella în chiar coasta corului, dupã colcãiala cãruia, când ºi când, în mare tainã, tânjeºte.

Taciturnul locuit pânã la sufocare de idei gureºe, visând tãceri prelungi. Un cavaler al spiritului care nu-ºi poate ascunde nevoia de „bârfã”, chiar dacã îi descrie crispat invazia: „simþi cum te agreseazã întâmplãrile altora, ce vor sã ocupe ºi ele un spaþiu cât mai larg, sã te dea afarã din tine însuþi ºi sã te umple cu alte imagini ºi texte.”

Cu o astfel de încãrcãturã geneticã ºi literarã, Marin Mincu editeazã O panoramã criticã a poeziei româneºti din secolul al XX-lea (de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu). Lucrare monumentalã, de importanþã indiscutabilã pentru conºtiinþa de sine a literaturii române.

Marin Mincu este, cred, interpretul cel mai implicat în actul sãu critic ºi cel mai intim situat în literatura românã, cãci, nu e nici o îndoialã, ia literatura românã în serios. Pregãtitã de antologiile anterioare ºi pritocitã de-a lungul a patru decenii de prezenþã criticã decisã în chiar miezul poeziei româneºti, Panorama... are metodã, logicã, sens, direcþie. Cu un instrumentar teoretic achiziþionat mai ales pe filierã italianã ºi francezã, dar ºi româneascã, discursul criticului e perfect armat; uneori pânã la obsesie (pentru Grigurcu, Marin Mincu e „un fascinat al metodei”), însã consecvenþa cu sine ºi cu ideile sale nu e decât de laudã într-un spaþiu al (re)plierilor oportuniste. Interesat de „modificãrile interne ale poeticitãþii”, de avansarea poeticitãþii prin opera poeþilor antologaþi, M.M. sperã sã probeze „cum sincronia verificã diacronia – dar ºi invers” ºi sã argumenteze „motivarea transesteticã a receptivitãþii contextuale”: „S-a schimbat atitudinea faþã de actul poetic: acesta nu mai comunicã neapãrat un sens transcendent (sau simbolic) sau, mai precis, nu mai urmãreºte un referent extern, ci se comunicã pe sine, nu mai simbolizeazã realul pus sub regim metaforic, ci se intereseazã de operaþia textualizantã. Totul este însã rãsfrânt în plan existenþial, astfel cã trãirea nu dispare, ci, dimpotrivã, se înteþeºte”.

Un studiu introductiv consistent, Scurtã privire asupra poeticitãþii româneºti („o abordare criticã sincronicã,

ilustratã concomitent printr-o antologie de texte care sã argumenteze modul de participare a poeziei româneºti la metamorfozele poeziei europene”), analizeazã raportul dintre obiectul ºi subiectul poeziei ºi modul în care „problema constituirii subiectului poetic devine obsesia fundamentalã a poeticitãþii româneºti”, eul poetic tinzând sã devinã „instanþã absolutã a discursului, abolind treptat orice mediere”. Astfel privitã, istoria poeziei noastre evolueazã firesc ºi constant, chiar legic, de la formele poeziei orale la scriitura autenticistã a nouãzeciºtilor. Cu Eminescu se înregistreazã „primul pas decisiv în constituirea unui eu poetic autentic”, Arghezi aduce cu sine „dramatica sforþare a eului poetic de a se constitui ca entitate autonomã”, la Blaga, „instanþa enunþãtoare este afirmatã chiar în procesul constituirii tragice a conºtiinþei unui eu poetic problematizant”, la Ion Barbu, eul poetic este substituit de o „instanþã textualã suveranã ce dicteazã doar acele permutãri sintactice ºi prozodice, incluse în legile interne ale textualizãrii”, la Bacovia, „eul poetic ºi obiectul poeziei se suprapun definitiv pentru prima datã, recuperând dimensiunea interiorizatã a actului liric”, iar cu Nichita Stãnescu „procesul de interogare poeticã prin operaþii decise de captare, integrate tentativei experimentaliste” continuã. Propunându-ºi sã depisteze ºi sã omologheze „orice noutate care face sã avanseze discursul modern ºi postmodern”, panorama lasã pe dinafarã poeþi cu încãrcãturã exclusiv esteticã, prin care poeticitatea nu „avanseazã”.

Cu precizarea cã „în aceastã panoramã nu e vorba de o «înmatriculare» strictã a poeþilor ce o compun care sã interzicã orice abatere de la canonul estetic/generaþional, ci doar de sugerarea unei posibile apartenenþe structurale”, M.M. identificã, în poezia româneascã a secolului XX, 11 „categorii taxonomice”, la rândul lor, dispuse în patru etape distincte: tradiþionalistã, modernistã, avangardistã ºi experimentalistã. Etapizarea e perfect contextualizatã, dar, lucru extrem de important ºi salutar, nu din perspectiva evenimentelor îngust istorice.

E vorba mereu de contextul înalt ºi durabil, cel sublimat în atitudine ºi expresie artisticã. Mincu nu numãrã rãzboaie ºi revoluþii, nu reþine apartenenþe politice ºi de clasã. Cu atât mai valabilã este imaginea pe care o propune, cu atât mai coerentã ºi mai fireascã evoluþia poeziei române cu existenþa ei autonomã în ciuda condiþionãrilor inevitabile la scarã micã.

Panorama criticã... e infinit discutabilã, fireºte, dar niciodatã pânã la a pune în cauzã eºafodajul ei teoretic.

Marin Mincu ºtie exact ce vrea ºi ce cautã, cartea sa are o arhitecturã impecabilã fiindcã se supune pedant ºi riguros proiectului propriu. Oricâte observaþii sunt posibile ºi chiar aºteptate, pânã mai ieri, de autor cu un „demonic” amuzament polemic, Panorama... e cea mai solidã ºi mai strâns închegatã abordare teoreticã a poeziei româneºti (aº alãtura-o, pe raftul meu de referinþã, Istoriei poeziei româneºti a lui Mircea Scarlat).

Remarcabilã mi se pare tocmai situarea de cunoscãtor ºi îndrãgostit a criticului-teoretician faþã în faþã cu poezia, cu literatura românã. Aceasta nu e obligatã sã accepte tipare strãine, ci i se demonstreazã dinãuntru cã e în stare, chiar mai mult decât bãnuia, sã stea în rând cu poezia europeanã, fãrã a-ºi pune în pericol specificitatea. E aici o veritabilã declaraþie de dragoste, chiar dacã academic formulatã ºi, se poate presupune, nu întotdeauna destul de limpede, în toate articulaþiile ei, pentru cititorul român. Îi rãmâne posteritãþii literare datoria de a-i întoarce dragostea.

1 Reiau aici ºi secvenþe din multele pagini pe care i le-am dedicat de-a lungul anilor.

PARADIGMA

7

Anul 17, Nr. 3-4/2009

in memoriam Marin Mincu Mihail Vakulovski

Ultima întâlnire Sîmbãtã, pe 28 noiembrie, aveam douã lansãri la Tîrgul de Carte Gaudeamus din Bucureºti. La intrarea centralã, blocatã, ieºea Marin Mincu din maºina pe care a lãsat-o acolo, blocînd vreo douã maºini. I-am zis Carminei s-o lãsãm ºi noi, dar a spus cã nu se poate, mai bine o ducem în parcare, am zis: „Uite, Mincu e un scriitor adevãrat, îl doare-n cot unde-ºi lasã maºina”. În drum spre intrare m-am întîlnit cu cîþiva prieteni scriitori, care m-au invitat la un pahar de vin de leac, aºa cã n-am putut sã-i refuz. Abia m-am aºezat, distrîndu-ne pe seama unei discuþii de-a lui V. Leac cu un aurolac care-l tot fãcea „ºefu”, pentru aceeaºi întrebare care urma imediat: „îmi mai dai un pahar de vin?”

– „îþi dau, în pula mea”, zicea Vasile. A apãrut ºi Marin Mincu, ca de obicei, plin de viaþã, doar cã mai vesel ºi mai glumeþ. Aurolacul l-a abordat imediat. „Îmi dai ºi mie, ºefu?”

– „Ce sã-þi dau matale?” – „O revistã”. Mincu avea ultimul nr. „Paradigma”, „Dar mata eºti scriitor?” – „Poet”, nu s-a pierdut aurolacul. „Du-te de aici, poetule, eºti sub nivel”, a glumit Mincu. I-am fãcut loc sã se aºeze, dar a zis cã se grãbeºte la o lansare de carte. Leac cãuta prin rucsac, „Sã vã dau o carte” – „Dã-mi un pahar de vin, nu o carte”, a zis domnul Mincu. Am bãut cîte un gît de vin, am glumit, apoi am plecat la acea lansare de carte, la „Vinea”, unde trebuia sã am ºi eu lansãrile, chiar i-am fãcut ºi o pozã, se uitã exact în cadru. Apoi l-am vãzut prin tîrg, era o lansare pe la Humanitas, dar eu i-am fãcut lui o pozã, vorbea cu Galaicu ºi cu Luca Piþu, iar cînd am trecut pe la Cartier era la stand, am stat de vorbã, spunea cã a desfiinþat editura Pontica, a falimentat, a zis. „Cînd vii la Bucureºti, sã-mi dai un telefon sã ne vedem. Mai am cîteva cãrþi de-ale tale ºi mai multe de-ale lui frate-to”, mi-a spus. Mi-a dat nr. de telefon, care-i acelaºi pe care-l aveam, ºi adresa de e-amil, alta, marin.mincu@yahoo.com, l-am întrebat dacã are mobil ºi a spus cã nu are nevoie de aºa ceva. „Dar sã mã suni înainte sã vii, cã am un curs la Constanþa, sã nu fiu acolo la ore”, mi-a spus. Apoi mi-a zis sã-i fac o fotografie, „Pentru istoria literaturii”, mi-a spus. „Uite aici”, ºi s-a aºezat pe scaun, „Cu Emil”. Le-am fãcut trei poze, am mai vorbit una-alta, m-a întrebat dacã s-a întors frate-meu în România ºi i-am spus cã nu, „Ce ticãloºi”, a zis, ºi ne-am dat întîlnire la lansarea de la ora 19…

La 19 s-a întîmplat ce s-a întîmplat, editorul n-a venit cu cãrþile, iar în drum spre casã îi povesteam Carminei exact despre Mincu, amintindu-mi de faza cu Nichita Stãnescu ºi cum ºi-a pierdut locul de profesor la Milano. Scria în Intermezzo IV, parcã, cã l-a visat pe Nichita, pe care l-a întrebat ce-i lipseºte… acolo. Nimic, a zis Nichita, e foarte bine aici, dar stai… îmi lipseºte ceva enorm. „Ce?”, l-a întrebat” - „Marin, - i-a zis Nichita, - uneori aºa aº vrea sã fut!”… A, ºi mi-am amintit ºi de faza cînd am dus acasã cãrþile noastre publicate la „Pontica”, povestindu-i-o Carminei. Mama a luat cartea lui Sandu, s-a uitat pe ea ºi a zis: „Ce „nebun” e, a scris foi goale”, cartea fiind un experiment cu cîteva rînduri sus, cîteva rînduri jos, desene textuale, cînd i-am trimis lui Dan Perjovschi cartea sã-l întreb dacã-i face un comentariu grafic, mi-a rãspuns cã deja are un comentariu grafic… Tata a zis: „Da, el e „nebun” cã le-a scris, foi goale, dar alt „nebun” i le-a publicat”:)) Înþeleg cã la o emisiune TV din tîrg din aceeaºi zi Marin Mincu a avut un atac cerebral, aºa, pe neaºteptate, fãrã nici un motiv, ca tata, care a avut atac de cord, ºi cã a pãþit… ca tata…

Mi-au scris azi pe mess prietenii, nici n-am avut ce sã le rãspund… nici nu le-am rãspuns, speram cã… nu e adevãrat, cã… am închis computerul…

A stat cîteva zile în comã ºi nu ºi-a revenit, deºi eu – ºi ca mine au fost foarte mulþi – eram sigur c-o sã se ridice, era un om puternic, înalt, plin de energie ºi de viaþã, cu o privire sclipitoare, foarte pãtrunzãtoare… Poate cã unii se întreabã despre cine scriu acum. Marin Mincu este un scriitor foarte bun, care a publicat peste 40 de cãrþi în România ºi vreo 20 în Italia, scrise direct în italianã, care sa implicat activ ºi-n viaþa literarã, a avut pînã acum un cenaclu, Euridice, ca ºi o colecþie de poezie a editurii sale,

Pontica, pe care a închis-o recent, a fost profesor titular la Constanþa, Milano, Torino, Florenþa, a cîºtigat premii naþionale ºi internaþionale, ca Herder, Eugenio Montale sau Carlo Betocchi, a publicat la editura Pontica ºi la revista Paradigma scriitori tineri, la care a þinut mult, a publicat antologii de literaturã tînãrã, antologia generaþiei 2000, i-a invitat la cenaclul sãu pe cei mai buni scriitori ai momentului, pe care nu i-a lãudat aiurea, ci i-a ajutat concret, cu critici pe text, cu texte ºi cãrþi publicate…

asupra manierismului ei structural. Scriitor remarcabil (poet, prozator, critic, eseist, publicist, traducãtor, dar ºi editor, profesor universitar, conducãtor de cenacluri), venit din tradiþiile umaniste româneºti „cu deschidere spre universal”, Marin Mincu a dat mereu lecþii de profesionalism radicalizat – nu era afectat de „psihoza stagnãrii literare”, cum îi spunea chiar el, era atent la mutaþiile esenþiale structurate estetic ºi emitea judecãþi, curajos. Se situa axiologic la umbra manifestelor literare ºi avea „conºtiinþa crizei”.

Domnule Mincu, tata vã cunoaºte ºi dumneavoastrã m-aþi vãzut în acea zi... Transmiteþi-i cã mi-e tare dor de el ºi cã-l iubesc.

Mai e o ºansã: sã-i creascã dupã moarte lui Marin Mincu cota valoricã. Eu eram compatibil cu modelul lui de receptare criticã a „operei”, al admiterii evoluþiei naturale a formelor de expresie literarã (transmisã inconºtient de la o generaþie la alta). I-am admirat francheþea, nu o datã ne-am certat pe principii (pe seama dezideratelor actualitãþii), dar mereu am simþit cã stãm (ºi am stat) pe aceeaºi baricadã.

Percepeam la fel viaþa politicã ºi socialã româneascã (am colaborat la Cotidianul ºi Viaþa Româneascã eficient), nu numai literarã. Eram onorat cã fãceam parte dintre cei ce-i atrãgeau atenþia, cãrora le-a editat ºi cãrþi de versuri (el mia publicat „Poeme artistocrate”, în 1992 ºi „Ruinele poemului” în 1997, ambele volume premiate de USR; s-a bucurat atunci pentru mine, cum n-a mai fãcut-o nici un alt editor, fiindu-i confirmate pariurile). Deºi, la debut, mi-a primit experimentul („ingineria textualã”) cu o reticenþã superioarã, aruncându-mã în grãmada „optzeciºtilor” (mai târziu avea sã înþeleagã singur cã legãtura mea cu textualismul optzecist era atipic, „altfel”; cu atât mai mult cu cât în anii ’80 eu locuiam la Focºani, rupt cu totul de fenomenul cenaclurilor studenþeºti, cenacluri ce aveau sã se constituie în nuclee teoretice ale optzecismului). De altfel, i-am reproºat ºi în anii 2000 cã i-a poziþionat greºit la cenaclurile sale pe douãmiiºti cu optzeciºtii, asmuþindu-i pe unii împotriva altora. E curios, apoi, cã Marin Mincu a minimalizat revolta esteticã optzecistã (mãrturie stau ºi paradigmele din introducerile sale critice, legate exclusiv de poeþii „ºasezeciºti”) ºi cã a þinut cu orice preþ sã demonstreze cã abia prin douãmiiºti poezia românã a ieºit de sub zodia „viziunii textualiste”. În condiþiile în care azi inclusiv reprezentãrile Psalmilor biblici pot fi receptate / interpretate ca text (la fel, poemele lui Homer). Nu foloseºte la nimic exclusivismul în registrul conceptului de poeticitate a „omului interior” – trebuie sã luãm de la fiecare generaþie modelul de „implicare directã în scriiturã”, cum scria chiar Marin Mincu.

Liviu Ioan Stoiciu

Domnul Marin Mincu N-am sã înþeleg niciodatã de ce Marin Mincu a fost marginalizat de oligarhia criticã de la noi. A tot fost primit cu mefienþã, deºi-ºi baza discursul pe obiectivitatea valorii estetice. Nu i-a fost iertat orgoliul conºtiinþei proprii cã e un scriitor mai important decât era evaluat public? Dar el avea în acelaºi timp conºtiinþa postmodernã a relativitãþii. Nu cumva e de vinã faptul cã în literatura românã actualã „n-a triumfat bunul simþ, ci vanitatea” (cum o recunoaºte N. Manolescu)? În rândul criticilor nu putem vorbi decât de voinþa de putere, pe care ºi-o impun unii altora, întâi, ºi apoi scriitorilor? Prestigiul criticului român, în general, e legat de aceastã voinþã de putere ºi de rivalitate, numai? Marin Mincu a deranjat mereu cu „mutaþiile estetice” propuse, era incomod ºi fiindcã jubila conceptual, convins cã frumuseþea are întâietate înaintea moralei publice? El a spus lucrurilor pe nume, n-a menajat pe nimeni – ºi cine nu e pãþit? Avea intuiþii critice pentru care a fost invidiat agresiv, nu numai înjurat (înjurat de scriitorii nevalidaþi de el, invidiat de critici). În sugestiile sale critice gãseai în principal unitatea de adâncime a ordinii „realului”. Acest „real” (obsedant în tinereþea lui „ºaptezecistã”, nedetectabil în scriitura calofilã, înecatã în metaforã; „real” dus la extrem de „optzeciºti”, devenit cotidian) a creat organul la funcþia simbolicã a poeziei scrise în limba românã. Organ decupat din memorie: al inconºtientului. Aº face o parantezã, apropo de organ: limba românã e femininã, ne asigurã azi Irina Petraº, în timp ce uitatul Dan Silviu Boerescu era convins de feminitatea poeziei la români. Marin Mincu a antologat volume masive ale poeziei române, având un criteriu imbatabil: acesta, al poeþilor care au conºtientizat „actul poetic”. Pur ºi simplu organul inconºtientului dându-le „marca de creaþie”, coerenþa structuralã ºi axiologicã în versuri. El vorbea de „literalitate subliminalã” ºi de mentalitatea literarã care „problematizeazã ontologic” ºi diferenþiazã creatorii. De faptul cã la un moment dat poetul descoperã singur în „actul de creaþie” o „metodã autenticistã” ºi se exprimã experimental într-un anumit context cultural, în timp.

Marin Mincu se numãra printre cei (puþini, numãraþi pe degetele de la o mânã) predispuºi sã facã iniþiere literarã.

Avea canonul lui, grila lui criticã ºi pe piaþa literarã de la noi (ºi nu numai de la noi; în Italia era o vedetã credibilã, nu întâmplãtor a primit aici atâtea premii importante internaþionale; las la o parte Premiul Herder). Nu conteazã cã se pierdea în insulte polemice, atunci când se simþea încolþit pe nedrept, rãstãlmãcit, atacat din rea-credinþã. Nu punea bazã numai pe judecata de gust. Datoritã acestor intuiþii personale el avea dreptate sã se considere primul într-un domeniu sau într-o etapã a literaturii române, ºi nu cerea gratuit sã i se recunoascã ascendentul. Ideile literare la el erau legate ºi de “adevãrul nerevelat” (Petre Þuþea). El avea la degetul cel mic „expertiza” asupra operei literare. Inclusiv

Nu m-am învãþat cu gândul cã a murit Marin Mincu. A fost un ºoc. Nu e uºor sã accepþi moartea unui mare scriitor.

M-am gândit atunci o clipã cã, în definitiv, aºa trebuia sã i se întâmple unuia ca el, cunoscãtor în profunzime al avangardei literare ºi al manifestelor ei estetice: sã aibã parte de o moarte absurdã, suprarealistã, futuristã, a impulsurilor nihiliste ale naturii. Vreau sã cred cã a plecat în chip experimental pânã dincolo, pânã când cititorul avizat de limbã românã îi va redescoperi opera, ºi se va întoarce glorios. Mi-a fost dupã Revoluþie apropiat ºi „ca om”, ne întâlneam pe drumul „slavei deºarte” ºi „rezonam” în faþa vicisitudinilor cotidiene. Îmi telefona regulat, de câte ori pleca pentru o perioadã din Bucureºti, sã mã întrebe ce mai e nou pe lumea asta (iar eu ridicam din umeri, trãind mai izolat decât el). Era extrem de activ ºi cu o capacitate de muncã la masa de scris cu totul ieºitã din comun. În plus, în publicistica lui de atitudine, exemplarã, mã recunoºteam – ataca „tabuurile” vremii, avea aversiune faþã de intelectualii (scriitori sau nu) ce se cred providenþiali, altfel dovediþi oportuniºti, profitori, falºi. Avea duºmani intoleranþi în el, dar nu era impresionat de reacþia lor. Cã e normalã o coabitare a unor tendinþe divergente, nu? Acum un an, fãrã sã înþeleg de ce, s-a îndepãrtat, a rupt orice comunicare cu mine. Sã fi descoperit în „Cartea zãdãrniciei” (în care eu mã mãrturisesc, „la rece”) cã nu i-am fost destul de recunoscãtor? Eu trãiesc mai demult o „epocã a sfârºiturilor” ºi stau deoparte, dacã se supãrã cineva pe mine nu-l întreb de ce e supãrat, îi dau din start dreptate, resemnat, chiar dacã ºtiu cã nu i-am fãcut niciodatã nici un rãu. Sunt exigenþe subtile ºi sensibilitãþi de care nu sunt conºtient…

Mi-ar pãrea nespus de rãu sã ºtiu cã „a plecat acolo unde a ajuns” supãrat pe mine. Îi aprind o lumânare de câte ori intru în bisericã. Pãcat cã nu îndrãznesc mai mult, sã reiau legãtura „spiritualã” cu el. Am mai pierdut un Domn.

14 ianuarie 2010. Bucureºti

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

8

in memoriam Marin Mincu Marina Cap-Bun

...ªi a plecat, fulgerãtor, cãtre Zalmoxis Ca ºi Publius Ovidius Naso, Marin Mincu, autorul romanului Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu (Iaºi, Polirom, 2005) a avut experienþa existenþialã a trãirii în cele douã spaþii: inima Imperiului Roman ºi Pontul Euxin, la diferenþã de douã milenii. Era, poate, predestinat sã scrie acest roman, care narativizeazã, subtextual, propriul surghiun la Tomis, transferat unei instanþe actanþiale exterioare, aºa cum a intuit, încã de la apariþia ediþiei italiene, în 1997, Dario Fertilio. Ovidius a devenit prin forþa lucrurilor emblema universalã, sau cel puþin europeanã a exilatului, a rafinatului format într-o culturã stabilã ºi aruncat de destin într-o aparentã sãlbãticie, pentru a reinventa, pe cont propriu, mecanismele orfismului ºi ale descoperirii de sine. Într-o cronicã sugestiv intitulatã „Ovidiu al meu la Marea Neagrã. Un jurnal al românului Mincu”, Giuseppe Cassieri nota: Ovidiu exilat la Tomis e o himerã plinã de promisiuni ce vine periodic sã batã la uºa imaginaþiei scriitorilor de orice limbã ºi-i face sã scotoceascã în desagii legendelor. (Traducerile fragmentelor critice din italianã sunt fãcute de ªtefania Mincu).

Aici, el e un protagonist aflat continuu în cãutarea propriei sale esenþe, mereu aruncându-ºi cojile vechii sale fãpturi, trecând benevol prin morþi ºi renaºteri rituale succesive, paradigme spirituale susþinute coerent de câmpuri semantice ºi lexicale precis articulate.

Structura romanului creºte pe un complicat scenariu iniþiatic din care rezultã alchimia finalã, învãþarea morþii: Eu, celãlalt, care mã caut febril în mine însumi, simt cã sunt la început ºi cã încã nu m-am nãscut cu adevãrat.

Cãlãtoria mea cãtre antipozi continuã. Tomis nu e decât una dintre etapele noi ale unui parcurs iniþiatic ce începe mereu cu fiecare metamorfozã. (15). Romanul s-ar fi putut numi la fel de bine Ultimele metamorfoze ovidiene închipuite, ceea ce ar fi întreþinut o ambiguitate intertextualã cu Metamorfozele reale, sau, cum o formuleazã autorul însuºi: O metamorfozã ce miroase permanent a moarte (104). De altfel, tema explicitã a cãrþii este chiar exorcizarea meschinei anxietãþi thanatice care îl chinuia pe Ovidius, încetinindu-i iniþierea.

Fictivul Ovidius, nici pe deplin fantastic, dar nicidecum un personaj realist, devine o conºtiinþã postmodernã care abandoneazã centrul putrid (Am pãrãsit Roma pentru cã, în oraºul acela putred, nu mai puteam continua sã trãiesc) în favoarea marginii ocrotitoare ºi regeneratoare: Am venit aici, la marginea lumii, tocmai ca sã probez existenþa în starea ei cea mai profundã (25). Visul escatologic, în care poetul incendiazã simbolic Roma, ajunsã la apogeul degradãrii, dezvãluie starea de spirit în care s-a produs ruptura: Într-o stare de semi-conºtienþã, mi s-a pãrut cã-mi aud vocea interioarã care-mi spunea sã pãrãsesc totul, sã plec imediat. (69).

Ficþiunea strãinului, truc literar vechi de când lumea, permite cumularea elementelor identitare filtrate prin retina alteritãþii, gata mereu sã punã totul sub semnul dilematicului.

Tensiunea integrãrii poetului în noua lui culturã de adopþie e rafinat dozatã, chiar dacã dezideratul e de la început clar: miam înfipt rãdãcinile tot mai adânc în pãmântul acesta.

Frisonez cuprins de nerãbdare, râvnind o participare mai intensã la actul integrãrii cosmice. Mã complac: simt frisoanele nemuririi. (105). Pentru a justifica totuºi aprecierile negative ale lui Ovidius Naso despre barbari, Marin Mincu le gãseºte o explicaþie circumstanþialã ºi, totodatã, o negare: Ca sã captez atenþia prietenilor mei din Roma, a trebuit sã scriu câteva pagini clasice despre neciopliþii „barbari” ºi sã mã lamentez de lipsa lor de civilizaþie. ªi totuºi aici, încã de secole, existã urmele unei civilizaþii cosmopolite, nãscute din uniunea dintre cultura greacã apolinicã ºi concepþia thanaticã a tracilor. (168) Tomisul acestui Ovidius (atât de evident autobiografic) este o cetate cu adevãrat rafinatã: Tomisul m-a luat în primire cu haosul dizolvant al unui mare oraº portuar; ajungeau aici corãbii încãrcate cu mãrfuri din Grecia,

de la Roma ºi din Asia, destinate transportului de cereale, vinuri ºi vite. Grâul care creºte în þara asta e cel mai bun de pe coastã, precum ºi mierea, vândutã la preþ bun.

Portul are, la intrare, magazii uriaºe ºi un mare edificiu cu mozaic, ca un simbol de rafinament ºi civilizaþie care, cu siguranþã, nu e nelalocul ei la Tomis, veche cetate greceascã devenitã, datoritã schimburilor ei cosmopolite, un punct de întâlnire al mai multor culturi. Greaca e limba cea mai rãspânditã, în mijlocul altor graiuri curente: latin, get, scitic. Existã ºi un dialect local, tomitese, limba afacerilor ºi a politicii, care cuprinde cuvinte din toate limbile ºi e uºor de învãþat. (97-98).

Totodatã, sofisticatul oraº multicultural e deschis spre subversiune (Se vocifereazã liber în pieþe împotriva lui Augustus) ceea ce-l face cuibul ideal al celui pe care revolta împotriva degradãrii dizolvante din inima Imperiului Roman îl fãcuse sã se auto-exileze. Tomisul este ºi el pãrãsit de poet, care merge sã se desãvârºeascã pe o insulã (devenitã repede în conºtiinþa localnicilor Insula lui Ovidie), adicã la marginea marginii imperiului.

Romanul se polarizeazã în jurul a douã câmpuri semantice bine definite: unul al putrefacþiei materiei, cuprinzând multiple semne thanatice, într-o sofisticatã codificare culturalã a morþii fizice, celãlalt, nu mai puþin codificat, al regenerãrii spirituale. Se construieºte astfel o întreagã semiologie a morþii care presupune tot arsenalul tradiþional: codul, semnele, decodarea lor. Degradarea materiei îºi are propriile reprezentãri, iconice ºi simbolice: stârvurile, mumificarea, cadavrele vii, bolnavul sãnãtos, corpul ucis lent ºi, mai cu seamã, fratele ciopârþit de Medeea, pentru Ovidius, o adevãratã preoteasã a morþii sacrificiale. Ca deþinãtoare a unei culturi comparabile cu cea greceascã, Aia, preoteasa zalmoxianã, patroneazã, dimpotrivã, ciclurile regenerãrii organice ºi ale renaºterii spirituale. Ea îl învaþã nu doar sã trãiascã în cu totul alt mod decât în Roma, ci mai cu seamã sã moarã diferit, eliberat de spaimã ºi întregit: Eu însumi trebuie sã redevin o fibrã a cosmosului, conºtientã de ea însãºi.

(31). Prin leacurile ei miraculoase ºi prin ghidajul spiritual, femeia cãlãuzã datã de Zalmoxis devine centrul existenþei sale: Aia este tot ce am mai important; în jurul ei se polarizeazã toate impulsurile de energie. (29) Ciclul trebuie sã se închidã: Acest declin continuu, de zi cu zi, îmi poartã trupul sã-ºi întâlneascã începutul (46). Sciziunea interioarã (în mine convieþuiesc douã entitãþi diferite), înstrãinarea (Nu mai sunt câtuºi de puþin autorul galant din Ars amatoria), este doar o etapã necesarã regãsirii de sine plenare din final. Toate experienþele sale sunt decisive, de la ritmul respiraþiei

cosmice, cu care încearcã sã se sincronizeze, pânã la înþelegerea raþiunii ontologice a morþii. Ploaia, ca ecou al plânsului cosmic, este un laitmotiv, cu o funcþie comparabilã cu cea a scaldelor ritualice. Regenerarea spiritualã a poetului latin, decantatã în cei 10 ani petrecuþi între traci, îl pregãteºte pentru marea cãlãtorie, care, în canonizãrile culturale locale, este cea mai importantã aventurã datã omului, proba maximã. Învãþarea morþii, proces de desãvârºire spiritualã, devine un parcurs asumat de poetul latin, înaintea aventurii poetice eminesciene: Am venit sã caut temeiurile nemuririi geþilor despre care a vorbit Herodot. Am venit sã mã instruiesc. În moarte. (26).

Lupta protagonistului cu bãtrâneþea ºi slãbiciunea se sprijinã pe ancore intertextuale multiple, de la referinþele clasice, care îi dau lui Ovidius un plus de credibilitate, pânã la bijuteriile oralitãþii locale, unul dintre motivele recurente fiind meditaþia poetului pe marginea basmului Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, la început neînþeles, dar în cele din urmã asumat: Potrivit preceptelor propovãduite de Zalmoxis, sã trãieºti înseamnã sã mori. Sã nu mori, înseamnã sã nu trãieºti. (197).

O ºi mai clarã funcþie de refren o au cele 14 capitole dedicate Medeei (o obsesie ce sfârâie în capul meu), cãci, pãºind pe pãmânturile fertilizate de sacrificiul ei creator, un mediu thanatic prin excelenþã, poetul ajunge sã se identifice cu eroina care îl fascineazã: Medeea sunt eu!, parafrazã a binecunoscutei declaraþii flaubertiene, ce readuce în primplan problema intertextualitãþii.

Oniricul susþine angoasele diurne, vizualizând hãuri abisale, telurice sau acvatice, gata sã-l înghitã, înainte de a i se fi dat rãgaz sã-ºi desãvârºeascã iniþierile succesive care sã-l ducã spre sacrificiul ritualic din final. Mai sunt ºi visele aparent angelice – în care zboarã, alãturi de iniþiatoarea sa, pe care i pare cã el ar învãþa-o sã zboare (când lucrurile stau exact invers), dar în final înþelegem cã ele prevesteau tot moartea, cãci Ovidius alege sã plece la Zalmoxis ca mesager, zburând spre suliþele dacice: Acum zbor liber cãtre Zalmoxis. Mã inundã o fericire imensã. În sfârºit, sunt mesagerul. (253). Acest Ovidius lepãdat de propria sa civilizaþie ºi absorbit de spiritualitatea profundã a locului exilului sãu autoimpus nu poate sã nu ne flateze.

Aºa cum a observat deja Francesco Specchia, romanul acesta întoarce istoria pe partea cealaltã ca pe o mãnuºã.

Cu explicite valenþe poematice, el este un omagiu adus culturii române, mai precis rãdãcinilor ei traco-getice.

Inserarea în acest presupus jurnal ovidian a cântecelor ceremoniale de înmormântare cristalizate în oralitatea româneascã, dublatã de rafinate explicaþii teoretice, spre a fi astfel livrate spaþiului cultural italian, pentru care aceastã carte a fost iniþial conceputã, aduce enorme servicii de imagine culturii româneºti, care îºi cautã febril locul în studiile europene. Cãci dacã vom continua sã asimilãm, fãrã sã ne difuzãm simultan propria noastrã paradigmã culturalã, vor fi ºterºi încetul cu încetul de pe harta spiritualã europeanã.

Dintr-o altã perspectivã, cartea e ºi un dar fãcut literaturii italiene, fiind o incitantã rescriere a canonului ovidian.

Critica italianã a reacþionat cu vãditã încântare, nu doar prin Premiul Naþional pentru Roman de la Bergamo, decernat autorului, ci ºi prin subtile notaþii critice. Umberto Eco cataloga acest roman jurnal ca biografie transformatã în mit. Nu e oare ºi un corpus mitologic transformat în biografie? Giancarlo Caprettini nota, la rândul lui: Ovidiu este primit în sânul divin al unei eterne reîntoarceri – cea despre care a vorbit românul Eliade – care sã readucã poezia, scriitura, la mãsura lui Orfeu, la coborârea ºi revenirea din Infern. Comparând acest demers cu cele sãvârºite de Borges ºi Márquez, criticul mai observã cã moºtenirea trecutului ºi ºtiinþa folcloricã acþioneazã ca sã întãreascã o continuitate ºi ca sã dea substanþã identitãþilor culturale ºi nu ezitã sã încadreze romanul în suprarealismul magic. Este doar una dintre opþiunile posibile, cãci acest roman scapã cu abilitate tipologiilor literare clasice, în ciuda convenþiei diaristice ºi a mãºtii auto-livrãrii biografice. Istoria imaginarã a ultimului Ovidius ne înfãþiºeazã un protagonist angajat pe un parcurs spiritual ferm, care lãsând în urmã labirintul propriei sale culturi alege calea dreaptã, cea-nþeleaptã. Este, cred, cea mai bunã carte de prozã a lui Marin Mincu, care, de curând, a zburat fulgerãtor, alãturi de personajul sãu, cãtre suliþele ce-l vor duce spre Zalmoxis.

PARADIGMA

9

Anul 17, Nr. 3-4/2009

in memoriam Marin Mincu Mircea ÞUGLEA

Mecanismul de deschidere Trebuie sã-mi scriu articolul promis pentru ultimul numãr al Paradigmei. Mã codesc, am atâtea lucruri de spus, amintiri care-mi colcãie-n minte, pe care nu ºtiu cum le voi transmite, am scris de atâtea ori despre Marin Mincu ºi totuºi încã nimic esenþial. L-am visat în câteva dãþi dupã înmormântare, l-am visat chiar ridicându-se din sicriu ºi vorbindu-mi. “Pierzi timpul”, mi-a spus, “du-te ºi scrie, ce mai aºtepþi?”. ªi iatã cã încerc sã scriu ceva despre el ºi nu reuºesc. Trag mai aproape o carte, cea din colecþia de “ediþii definitive” de la Vinea, Proba de gimnasticã, pe care mi-o dãruise la ultima noastrã întâlnire. O rãsfoiesc ºi mã holbez îndelung la portretul fãcut de Nichita Stãnescu. Fumez, mã întorc în faþa ecranului ºi-mi verific poºta, ultimele noutãþi de pe blog. Dau peste o chestie, încã necititã, un fel de leapºã care începe aºa: “Ia cartea cea mai apropiatã de tine, deschide-o la pagina 18, ºi gãseºte rândul 4”. Cartea cea mai apropiatã de mine acum este, evident, Proba de gimnasticã, iar rândul 4 de la pagina 18 provine din prefaþa lui Octavian Soviany, care-l citeazã pe Marin Mincu: „sã vinã un medic/ mai aud înfundat”. Este de fapt un text realmente tulburãtor din volumul cum mi-am înscenat un accident de maºinã, care meritã recitit integral: „nici nu ºtii cum îþi reintri în simþuri/ vezi distrat cã atârni de ceva deasupra strãzii/ în jur se strâng oameni mulþi/ de la celelalte maºini/ îþi fac semne prin geam cu mâna/ sã vadã dacã eºti viu/ tu nu le rãspunzi blocat de spaimã/ s-ar putea sã aluneci tocmai acum în vârtej/ dacã nu e mort/ se aflã subºoc/ auzi o voce strecuratã lent spre organul tãu auditiv/ nu trebuie sã te laºi/ sã aluneci în starea de ºoc/ acum trebuie sã mã miºc/ sã nu mã gândesc la ce s-a întâmplat/ întind mâna/ împing uºa din dreapta/ e blocatã/ sunt foarte calm/ îmi propun sã nu mã grãbesc/ mã rãsucesc spre stânga/ corpul meu are reacþie/ ascultã de comenzile mele/ e mai greu cu picioarele/ pe care nu am curaj sã le miºc/ trag de ceva/ face clic/ acþionez mecanismul de deschidere/ împing cu putere/ cedeazã/ se deschide uºa din spate puþin/ cei de afarã o forþeazã pânã la capãt/ cu mâini sigure mã prind de umeri/ repede mã scot de sub fiare/ sã vinã un medic/ mai aud înfundat”.

Las de-o parte caracterul atât de premonitoriu al poemului ºi remarc cã pânã ºi în starea aceasta suspendatã („dacã nu e mort/ se aflã sub ºoc”), care trebuie sã fi fost strãbãtutã Marin Mincu ºi la celãlalt accident al sãu, cel vascular, pe care am tot sperat cã ºi-l înscenase (se cunoaºte „anecdota” hâtrã cu Manolescu, practic ultimele cuvinte înainte de comã) – ei bine, chiar în aceastã stare a experierii la propriu a limitei, a limanului, instanþa care rãmâne activã este cea a subiectului. Iniþial „blocat de spaimã”, pe punctul de a „aluneca în vârtej”, dedublat („nu trebuie sã te laºi/ sã aluneci...”), subiectul se recupereazã „miºcându-se”, „întinzând mâna”, „rãsucindu-se”, recâºtigându-ºi persoana întâi (trecerea de la „tu nu le rãspunzi” ºi „nu trebuie sã te laºi...” la „sunt foarte calm”) ºi, pânã la urmã, activizându-se pentru a „acþiona” („mecanismul de deschidere”), ba chiar pentru a „trage de ceva” care „face clic”. Îmi pare cã aceastã activizare este definitorie pentru Marin Mincu, nu numai în strãbaterea stãrii liminare (pe care el însuºi a practicato ºi teoretizat-o atât, întreaga-i operã þinând de fapt de o poeticã a liminaritãþii), ci în toatã trecerea sa prin lume. Marin Mincu chiar era omul care, dacã trãgea de ceva, fãcea clic. Cu energia sa all inclusive putea, dacã nu sã miºte munþii, atunci mãcar mãrile

– ºi mãrile acestea tomiscane învolburate el le-a miºcat parcã hipnotic prin simpla-i prezenþã care-a înnobilat urbea somnoroasã, fãcând-o sã verse ca din burta balenei o universitate, o facultate de litere, o editurã, un cenaclu, o revistã fundamentalã (aceasta), o promoþie poeticã ºi încã alte câteva mãrunþiºuri cum ar fi singurul premiu internaþional important luat vreodatã de vreun scriitor trãitor pe-acest Pont de la Ovidius încoace. Poate cã, acolo unde se aflã acum, Marin Mincu trage în continuare de ceva care în curând va face clic, poate pregãteºte generaþia poeticã apocalipticã sau, mai degrabã, încearcã s-o îmblânzeascã familiarizând-o cu conceptele gândirii slabe. Nu-l simt deloc plecat dintre noi, mã aºtept tot timpul sã-mi telefoneze îmboldindumã la scris, nimic nu s-a schimbat nici în real ºi nici mãcar în lumea literarã, care este la fel de euridiceascã ºi, fireºte, din zi în zi bãnuiesc apariþia unor intervenþii polemice mustoase, dar necruþãtor de exacte. Mi-l imaginez pe Marin Mincu polemizând cu îngerii ºi trimiþându-i sã mai citeascã, iar apoi pe aceºtia leºinaþi în bibliotecã sub vrafuri de tratate de semioticã. Marin Mincu trebuie cã acþioneazã ºi acum, oriunde s-ar afla.

Sigur are acolo sus ºi-o editurã, în care publicã poezie seraficã de avangardã. Îl chestioneazã îndelung pe Ion Barbu, de care-l despart câþiva metri, asupra textualismului sãu. ªi de-acolo nouã ne dã, ne tot dã insistent telefoane sã acþionãm „mecanismul de deschidere”, sã nu ne lãsãm sã „alunecãm”, sã tragem odatã de ceva pânã când o sã facã clic.

V. Leac un mic paradis lui Marin Mincu

.uºor ºi cu fricã pe deasupra apelor tulburi plutind acum prin frunze trece lumina ºi iarãºi inima are forma unui pahar cu vin pe aceastã masã transpar bucãþi mici de hîrtie -

Din volumul Pacient la spitalul Fundeni în timpul nopþii parcã sunt tot la slatina sau undeva în preajmã merg pe un drum drept care intrã-n oraº dinspre olt mi se pare cã mã aflu foarte aproape dar ºi foarte departe de þintã mai am de mers destul ca sã pãtrund înãuntru avansez pe strada circularã ce ocoleºte grãdiºtea deci mã aflu în afara incintei mai urc puþin mã deplasez prin faþa fostului liceu de fete merg pe o strãduþã îngustã de pietoni pe pantangheþatã-a acesteia alunecam iarna ca un schior ajung apoi pe strada principalã pe ringstrasse cum îi ziceam noi liceeniii dar nu mã apropii deloc de centru ci dimpotrivã chiar acum lângã mine s-a deschis o falie-adâncã ce mã îndepãrteazã enorm de þel sunt din nou la marginea dinspre olt parcã privesc panoramic de sus de pe grãdiºte oraºul mã atrage magnetic vãd turlele mici de biserici cocoþate pe coastele pieptiºe observ acea rãsucire a strãzilor acea contorsionare a reliefului de câmpie în care s-a fixat aceastã aºezare numitã stella latina furiºatã pe albia unor afluenþi neozoici ai oltului ce coborau spre defileu creând aici tot felul de crevase de rupturi abrupte acum din nou am intrat în oraº avansând decisiv cãtre centru mai am câteva strãzi ºi ies spre zona de est în care se aflã locuinþa pãrinþilor mei dar nu spre casa lor mã-ndrept eu acum ci caut s-ating acel punct zero unde ne-am dat întâlnire mai mulþi colegi de la radu greceanu sper sã vinã cu toþii e vorba de un pact ce ne obligã sã fim împreunã chiar azi

(eºti deja în mare întârziere te grãbeºti nu mai ai decât foarte puþin ºi vei atinge locul acela dar nu ºtii ce se întâmplã cãci te gãseºti din nou în zona exterioarã s-a iscat din senin o undã (dimineaþa în momentul de intimitate al obiectelor seismicã un cutremur brusc te-a mãturat din rescriind aceleaºi consecinþe ale imaginaþiei drum acum trebuie sã strãbaþi iar aceastã sã nu pãrãseºti niciodatã aceastã dimineaþã platformã pietroasã ce te desparte de primele ar trebui sã rescrii totul DA! ar trebui case te miri de-aceastã organizare arhitectonicã sã deschid carneþelul) nouã abia ai traversat podul de fier nu mai regãseºti strãzile aliniate anapoda ai fost dar noi intrãm în oraº goi ºi tremurînd deturnat de acest seism s-a miºcat strada cu totul privim o parte din naturã pleoapele prietenilor parcã s-a mutat mai jos decât era înainte nu acest peisaj pe care noi îl vom povesti printre riduri înþelegi de ce de fiecare datã când te apropii de uºor vîntul va bate peste ape tulburi. þintã se repetã acest accident tectonic ce tempiedicã sã continui drumul ai conºtientizarea acutã a acestei plieri geologice-a spaþiului nu reuºeºti sã-þi explici neputinþa de a accede în acel loc familiar pe care l-ai atins repetat în anii copilãriei º-adolescenþei când te cunoºtea orice piatrã pe care cãlcai desculþ de mai multe ori în aceeaºi zi de ce te refuzã acum înseamnã c-ai fãcut ceva foarte grav de eºti respins atât de brutal te cuprinde-o teroare teribilã în vis ºi simþi cum eºti încins de soarele amiezii ce tenfãºoarã prizonier într-un enorm bandaj de flãcãri care te-mpiedicã sã-naintezi)

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

10

in memoriam Marin Mincu ªerban Foarþã

Mihai ENE

Un tren providenþial

O operã de neocolit

Prietenã de familie (e vorba de familia soþiei mele, Mia), Tanti Catrinel era o doamnã cu picioarele, cum se zice, pe pãmânt, – în ochii cãreia treceam, pesemne, drept ratat: nu chiar o hahalerã, dar pe-aproape.

Mã cunoscuse în ianuarie ’65, când eu ºi tânãra-mi pereche (pe care o ºtia dintotdeauna) nu isprãvisem încã facultatea.

Cred cã în sinea ei nu consimþise la mariajul nostru cam prea intempestiv, eu nesatisfãcând-o nici estetic: eram, ca ºi acum, cam scund ºi nu îndeajuns de chipeº.

Or, ea, ca fostã soaþã de ditai colonelu’, dansase odinioarã, la Cercul Militar, cu floarea corpului ofiþerimii noastre. ªtia cã mã ocup cu scrisul (îndeletnicire discretã ºi suspectã); iar ea, al cãrei interes, mai mult monden decât artistic, era belcanto-ul cu dive ºi juni-primi, nu mã putea privi decât pieziº, – în ciuda faptului cã, îndeobºte, mã osteneam sã-i fiu simpatic.

Locuia, de câþiva ani, în Bucureºti (cu nou-i soþ, fost avocat ºi, ulterior jurist consult, cum se spunea pe vremea aia, al Operei din Timiºoara, ºi una dintre cele douã fiice ale ei, proaspãtã oboistã în orchestra Filarmonicii bucureºtene), o casã bãtrâneascã,-n apropierea aceleia a lui Luchian, de pe strada, parcã, D. I. Mendeleiev, care debuºa în marea Piaþã zisã Romanã, din buricul capitalei.

Acolo, prin aprilie ’70, aveam sã poposesc, în compania bunului meu prieten Daniel Turcea, în scopul unui împrumut de 25 (douãzeci ºi cinci) de lei. Eram în crizã pecuniarã ºi am fi vrut sã prelungim taclaua din barul, nu prea scump, din preajmã.

Vizita noastrã, scurtã în principiu, devenind una armeneascã, Daniel, pe când ne beam marghilomana din ceºti cu dungã conabie (!), i-a fãcut portretul în creion, creion subþire, oboistei (cu care se cam cunoºtea din nu ºtiu ce împrejurãri), zãbovind, fir cu fir, asupra învoaltei sale coame ebenine.

Altminteri, faptul cã-i cerusem, la plecare, cu împrumut, o modicã bancnotã, va fi fost unul de naturã sã mã scoboare ºi mai mult în ochii primitoarei gazde, – fie ºi dacã,-n zaþul negru al ceºtilor amândurora, de cafea, dumneaei vãzuse succes ºi împliniri: un viitor, adicã, luminos.

Anii trecuserã, apoi, „mereu mai greu ºi mai brutal”, fãrã ca eu sã dau prea multe semne de (nu-i aºa?) onorabilitate. E drept cã publicasem, între timp, niscaiva cãrþi subþiri de versuri, ba chiar ºi un eseu asupra dificultoasei poezii barbiene, – inaccesibile, în rest, prietenei noastre de familie.

Când s-a produs un mare mic miracol: tot mai mãmoasa tanti Catrinel, intrând, prin ’82, în vorbã, într-un compartiment de tren, cu „un bãrbat frumos ºi falnic, mamã!”, acesta, ce mã cunoºtea din scris mai mult decât din viaþã, mã lãudase în exces, – astfel încât uimita cãlãtoare þinuse sã i-o spuie, telefonic, mai întâi soacrei mele ºi, apoi, în vizitã la Timiºoara, Miei ºi mie, într-un sincer, chiar lãcrimos, extaz admirativ.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât elogiul feroviar venea din partea unui domn înalt ºi zvelt, ca un actor de operã sau cinema, – profesor de literaturã nu doar la noi, ci ºi-n Italia.

Ceea ce,-n treacãt fie spus: rima cu talia,-n dublu sens, a insului distins din tren.

Cãruia, oricât de frumos avea sã scrie despre mine, apoi, în cãrþi ºi florilegii, îi port recunoºtinþã, mai cu seamã, pentru aceastã pledoarie, spontanã ºi, în gândul sãu, fãrã repercusiuni concrete, a cauzei unui absent.

Numele domnului din trenul în care mi-au crescut, subit, acþiunile, e Marin Mincu.

Am scris în mai multe rânduri despre Marin Mincu, în perioada ce s-a scurs de la dispariþia sa, dar nu imediat, deoarece am aºteptat sã îmi treacã tulburarea ºi sã ajung sã cred faptul cã, într-adevãr, Marin Mincu nu mai este.

Trebuia sã citesc în sãptãmâna fatidicã la cenaclul Euridice, alãturi de poetul sibian ºi prietenul Radu Vancu. Aºteptam încã un telefon de la domnul Marin Mincu, pentru a-mi confirma cã ºedinþa se va þine în acest format. Nu am ºtiut de ce nu m-a mai sunat, am aflat cu stupoare, abia vineri la prânz, faptul cã luni, dupã o emisiune la TVR Cultural – pe care, întâmplãtor, am ºi privit-o –, a fãcut un atac cerebral, a intrat în comã, pentru ca vineri dimineaþa sã treacã în altã lume, poate mai dreaptã. Cu greu pot accepta, chiar ºi acum, cã omul care degaja atâta forþã, dinamism, viaþã nu se mai aflã printre noi.

De-acum, vom vorbi numai de bine despre Marin Mincu.

Toate animozitãþile personale, controversele, atacurile, mergând pânã la injurie, trebuie lãsate la o parte. Rãmâne o operã imensã, variatã, compozitã, de neocolit. Majoritatea rãmasã cvasi-necunoscutã, mai ales cea italianã. De la studiile personale asupra poeziei lui Ion Barbu sau despre experimentalism ºi pânã la antologiile, deja celebre, de literaturã avangardistã sau de poezie contemporanã, la care se adaugã lucrãrile publicate – de obicei, în colaborare – în Italia (antologiile de folclor românesc ºi de poezie româneascã contemporanã º.a.), romanele (dintre care se distanþeazã Jurnalul lui Ovidiu ºi Jurnalul lui Dracula, scrise direct în italianã ºi traduse, recent, ºi în româneºte), dar ºi volumele de versuri, putem survola o operã care cu greu poate fi egalatã. ªi care va fi pusã, cu siguranþã, în anii ce vor veni, sub lupa tinerilor critici care vor vrea sã o recompunã, sã îi gãseascã liniile directoare, sã îi deseneze profilul.

Dincolo de autor, nu am întâlnit prea des un om care sã iubeascã atât de sincer cultura românã, pentru a cãrei promovare, în special în Italia, a fãcut mai mult decât orice ambasadã, decât orice institut cultural. Rãmân mãrturie antologiile, traducerile (inclusiv ale studenþilor formaþi în atelierele pe care le coordona), tezele de licenþã ºi de doctorat despre scriitori români produse sub coordonarea sa de cãtre foºtii sãi studenþi, propriile cãrþi scrise direct în italianã, apãrute la edituri prestigioase ºi câºtigãtoare de premii importante: „Eugenio Montale” (Roma, 1989), „Carlo

Din volumul Pacient la spitalul Fundeni 18 mai - dupã prânz nu ºtiu de ce mi-au apãrut ambii pãrinþi în visul de ieri ei ocupau acolo aproape întregul scenariu mã întreb ce înseamnã aceastã insistent-apariþie poate au nevoie de ceva de la mine un lucru important pe care eu nu l-am îndeplinit aºa cum trebuie sau mai degrabã vor sã m-anunþe cã mã aflu-n primejdie astãzi la prânz când dormeam au venit din nou în vis au apãrut exact în momentul când brusc uºa salonului a fost izbitã violent de perete ca ºi cum ar fi fost agresatã de o presiune metafizicã ei împingeau amândoi cu umãrul s-o-nchidã la loc dar cu toate eforturile lor n-au reuºit nu mai e nimic de fãcut e deja un mesaj foarte clar

(acum visezi cã visezi foloseºti foarte des acest procedeu de cunoaºtere eºti atent sã menþii cât poþi starea oniricã nu te mai laºi impresionat de acele pericole iminente care te-ameninþã-n vis parcurgi atâte-aventuri ca sã afli ce te aºteaptã dupã de aceea nu laºi sã þi se-ntrerupã filmul fantastic nu existã nimic în real pe care sã nu-l întâlneºti când visezi)

Betocchi” (Piombino, 1992), „Herder” (Viena, 1996), „Premiul Naþional pentru Roman” (Bergamo, 1998) etc.

Dacã s-ar fi putut, Marin Mincu ar fi trebuit clonat ºi trimis în fiecare centru unde se aflã o catedra de românisticã.

Sunt convins cã în maxim zece ani chipul culturii – mai ales al literaturii – române în lume s-ar schimba radical. L-am auzit, la Cluj, vorbindu-ne tuturor despre cât de important este sã facem ceva concret pentru cultura românã în spaþiile occidentale unde ajungem. Mulþi îl ascultau cu neîncredere, sceptici ºi ironici. Mie mi se pãrea aproape ireal, un Don Quijote rãtãcit pe o mare de blazare ºi de meschinãrie, pentru cã majoritatea celor aflaþi în poziþii similare nu au ºtiut sã-ºi pledeze decât propria cauzã – ºi-aºa destul de fragilã.

Personal, nu am avut nicio experienþã neplãcutã cu Marin Mincu. Dimpotrivã, mã jena uneori politeþea excesivã, curtoazia nemeritatã. Am rãspuns pozitiv, de fiecare datã, la solicitãrile domniei sale în legãturã cu revista Paradigma ºi cu cenaclul Euridice, unde m-am simþit întotdeauna foarte liber: niciodatã nu s-a intervenit nici mãcar asupra unui singur cuvânt din cele scrise sau prezentate de mine, niciodatã nu mi-a fost refuzat vreun text sau nu mi s-a fãcut vreo observaþie „subtilã” cã rãspundeam în rãspãr cu sensul indicat de unele întrebãri (singurul reproº era cã nu ofeream texte mai lungi ºi mai articulate ºi mã rezumam sã rãspund la anchetã). Nici de vreun beneficiu concret nu m-am bucurat de pe urma acestei întâlniri. Doar de sentimentul unui respect reciproc, adicã de ceva greu de cuantificat, cãci nepreþuit. Îmi rãmân doar amintiri frumoase cu acest excepþional intelectual, uneori inhibant, alteori nedrept ºi excesiv în discurs, foarte greu de suportat pentru mulþi, dar pentru care a sosit vremea despãrþirii apelor ºi a recunoaºterii sine ira et studio. Mãcar acum. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

PARADIGMA

11

Anul 17, Nr. 3-4/2009

in memoriam Marin Mincu Alina Bãrgãoanu - Vasiliu

Lecþiile profesorului Îmi este foarte greu, dar în acelaºi timp necesar sã scriu despre Marin Mincu. Din momentul în care m-am înecat de plâns când Florin Anastasiu mi-a dat vestea accidentului vascular, iar apoi medicul de gardã de la Elias mi-a spus cã nu este nicio speranþã, am realizat cã în mintea ºi în inima mea el rãmãsese singurul reper, dupã ce îl înmormântasem, anul trecut, pe tata. Cei doi bãrbaþi care mi-au marcat viaþa au dispãrut în interval de un an, unul la 66, celãlalt la 65 de ani.

Cu tata am crescut, el mi-a transmis dragostea pentru carte, pentru artã, pentru frumos, mi-a arãtat calea principiilor ºi a dreptãþii, mi-a deschis sufletul cãtre bine, dar nu mi-a spus - nu ºtia, nu spera nici el, era un om care nu-ºi îngãduia sã viseze, sã creadã - cât pot ºi trebuie sã cer de la mine.

A venit apoi Marin Mincu. Intimidant, mãreþ - dupã primul curs din anul I am vrut sã mã las de facultate, mã simþeam strivitã, nu ºtiam nimic sau aºa îmi dãduse impresia. La al doilea, m-am mai liniºtit, parcã era alt om, s-a apropiat de noi ºi ne-a arãtat cã este ºi el uman ºi inteligibil, ne-a dat prilejul sã ne scotocim cunoºtinþele ºi sã ne ridicãm din „pumni”. În cei cinci ani alãturi de el, am vãzut calitãþile ºi defectele unui om mare. Am vãzut ce dorea ºi a reuºit sã construiascã, am simþit totalul lui dezinteres pentru orice lucru sau fapt care nu þinea de literatura românã ºi de academism ca atitudine existenþialã. L-am vãzut sublim, vorbindu-ne despre Urmuz neîntrerupt timp de douã ore, atins de inspiraþie, l-am vãzut amuzându-se cu farse prietenoase sau încercând ºovãielnic sã se apropie de studenþi, dar nereuºind sã trecem nici el peste timiditatea proprie, nici noi peste teama pe care ne-o inspira.

Da, era rãu, era arogant, era neiertãtor ºi brutal cu cei care nu se ridicau la înãlþimea pretenþiilor lui. Profesoraºilor de la englezã, care nu se þineau de treabã, adicã nu îºi scriau lucrãrile ºtiinþifice ºi nu îºi dãdeau doctoratele la vreme, le spunea „pufuleþi” sau chiar mai rãu ºi îi sancþiona verbal de câte ori avea ocazia, uneori în faþa studenþilor, ba mai ales în faþa lor. Mai mult, l-am auzit numindu-l „vitã încãlþatã” pe un venerabil profesor de istoria limbii, atunci când acesta din urmã luase o mãsurã administrativã pe care Mincu a considerat-o nepotrivitã. Având simþul umorului ºi ºtiind sã-l tempereze pe colericul decan, Petriºor i-a rãspuns, disimulându-ºi amuzamentul ºi/sau enervarea: „nu permit sã renunþaþi la formulele de politeþe, am ºi eu o vârstã ºi o poziþie”, iar Mincu a revenit vesel: „domnule ºef de catedrã, sunteþi o vitã încãlþatã!”.

Nu, nu era academicã exprimarea, dar Marin Mincu îºi putea permite uneori „licenþe poetice”. (ªi-a permis câteva ºi în viaþã, rãscumpãrându-le apoi ºi transferându-le în text.)

Nu o datã ne-a modificat programul, mânându-ne la câte un curs chiar atunci când trebuia sã dãm vreun colocviu, nu o datã ne-a pus întrebãri care excedau bibliografia, iar la examenele lui, indiferent de nota din scris, toatã lumea intra la oral. Nu o datã a picat pe câte cineva care visase ambele subiecte pentru cã nu ºtiuse sã rãspundã la întrebarea suplimentarã, nu o datã a pus 10 tocmai pentru cã studentul nu atât de pregãtit ºtiuse sã rãspundã la acea întrebare. Era, aºa am avut mereu impresia, întrebarea prin care dorea sã iscodeascã puterea de înþelegere, la un nivel mai profund, dincolo de memorarea cursurilor, a literaturii. Întrebarea care nu ne lãsa sã lâncezim în platitudine ºi lene intelectualã.

A stârnit urã. Ura celor care nu sunt îndeajuns de inteligenþi, ura celor care s-au lãsat copleºiþi de insulte ºi nu au putut sã simtã intenþia educativã, civilizatoare a dispreþului cu care îi trata Marin Mincu. ªi nu au reuºit sã distingã, în spatele jignirilor, întotdeauna proferate cu rãcealã ºi calm, cu o privire care venea de foarte sus ºi de foarte departe, lipsa totalã a ranchiunei ºi disponibilitatea de a anula rapid distanþa (ce þinea de un instinct de conservare ºi de o timiditate disimulatã perfect) ºi de a oferi ajutor celor care i l-ar fi cerut. ªi apoi a fost prea târziu, pentru cã Marin Mincu nu era omul care sã uite ºi sã ierte sau sã se prefacã a uita ºi a ierta. Nu era omul care sã rãspundã unei mâini întinse, dacã acea mânã aparþinea unei persoane care, la un moment dat, îºi arãtase lipsa de caracter. Se uita cu dispreþ suveran la respectiva mânã ºi gonea cu indignare individul nedemn

de atenþia lui, acela începând a se micºora, vizibil, în raport cu statura impunãtoare a Profesorului. Tãia într-o clipã ºi fãrã regrete orice legãturi, chiar cele de civilitate, cu oricine nu-l merita ca prieten sau simplã cunoºtinþã.

Am învãþat de la el intransigenþa, întâi faþã de mine, apoi faþã de ceilalþi, am învãþat cã se poate trãi cu o coloanã vertebralã dreaptã, neaplecatã cãtre tot felul de gãºti ºi coterii. Am învãþat cã avem prea puþin timp ca sã ni-l pierdem cu tot felul de nulitãþi linguºitoare ºi cã vecinãtatea leprelor molipseºte, deci trebuie evitatã. Fireºte, nu am aplicat învãþãturile lui cu acelaºi radicalism, ci am adaptat firii mele, (nu cu mult) mai blânde, intransigenþa. Am gãsit cãi pentru a ocoli, a ignora nonvaloarea ºi a o înfrunta doar în cazuri extreme, atunci când se impune atenþiei publice ºi trebuie împinsã înapoi cãtre locul cuvenit. ªi poate cã am greºit, poate cã atitudinea agresivã a profesorului era preferabilã. Într-o lume în care mai convingãtor decât ceea ce faci este cu cine te împrieteneºti ºi cine te recomandã, Marin Mincu m-a învãþat cã, în cele din urmã, importantã este munca, pentru cã te defineºti ca fiinþã prin ceea ce rãmâne din mâinile ºi din mintea ta, fãrã sã falsifici rezultatul. Am învãþat sã mã caut ºi am învãþat consecvenþa.

Am învãþat de la Marin Mincu sã cer mai mult de la mine. Cel mai important moment din viaþa de studentã a fost acela când s-a arãtat plãcut surprins de prima formã a lucrãrii mele de licenþã, despre teatrul lui Blaga. Mi-aduc aminte cã m-a întrebat dacã nu cumva m-a ajutat tata. Nu, era numai ºi numai munca mea! Mã ajutase înþelegerea corectã, aproape empaticã, a formidabilelor cursuri ale lui Marin Mincu despre textualism. Pãstrez ºi acum (printre comorile mele) amintirea zâmbetului aprobator de pe faþa decanului, când îmi rãsfoia lucrarea. Era o confirmare nu a valorii, pentru cã aveam multe lacune, ci a potenþialitãþii.

Era încrederea de care aveam nevoie pentru a merge mai departe ºi a cãuta sã suplinesc lipsa. Pentru a porni în cãlãtorie - da, în cãlãtoria iniþiaticã despre care ne vorbea la cursul de literaturã oralã! - ca un actant semnificativ.

Ultima lecþie pe care am înþeles-o de la Marin Mincu cu toate cã el mi-o predase cu multã vreme în urmã, o reiterase de nenumãrate ori, dar eu nu-i percepusem întrutotul importanþa - este lecþia efortului civilizator cu orice preþ. Marin Mincu s-a luptat pentru crezul ºi iubirea lui, literatura românã. Progresul literaturii române ºi recunoaºterea ei în lume erau finalitatea tuturor eforturilor sale ºi au scuzat orice mijloace folosite vreodatã. Niciun alt scop, niciun alt interes personal. A avut o viziune, a construit din piatrã o universitate ºi a clãdit o operã de peste 40 de volume (poezie, prozã, criticã literarã), aere perennius, a inventat ºi a ridicat poeþi, a întemeiat o ºcoalã literarã, a trãit prin literaturã, autentic, total.

Eram ºi eu o unealtã ºi un sprijin pentru marele lui plan, încercând, totodatã, sã-mi clarific propria finalitate. Am speranþa cã va exista cineva suficient de puternic, inteligent ºi talentat ca sã poatã duce mai departe efortul lui Marin Mincu. ªi mai am speranþa cã voi gãsi suficientã putere ca sã dau, cu timpul, contur, intensitate ºi materializare viziunii mele. Pentru ca lecþiile Profesorului sã nu fi fost în zadar.

Pentru a nu irosi norocul de a-l fi cunoscut, de a-i fi fost printre apropiaþi ºi de a-l fi avut ca Magistru.

Octavian Soviany

10. poem despre profesorul mincu In faþa plutonuluide execuþie profesorul marin mincu a fost întrebat despre ultimele sale dorinþe.

Comandantul plutonului i-a întins chiar, politicos, propriul sãu pachet de þigãri, în vreme ce procurorul, obligat sã asiste la execuþie îºi privea stânjenit ºosetele cenuºii ºi nu prea curate.

«Daþi-i lui einstein o frunzã proaspãtã de salatã (einstein e o broascã þestoasã ºi de carapacea ei condamnatul îºi sprijinea uneori fruntea gândindu-se la fragilitatea fãpturilor omeneºti) ºi apoi omorâþi-mã ca pe tudor vladimirescu» rãspunse cu þâfna-i obiºnuitã profesorul mincu Se aude apoi un glas de femeie lent ºi încetiºor, parcã ar fi o romanþã latino : Tu acum eºti un pumn de nisip.

Eu – nici mãcar un pumn de nisip.

Dar tot vocea profesorului e mai puternicã, mai limpede ºi mai rãspicatã : «Când o sa-mi faceþi autopsia vedeþi sã nu tãiaþi strâmb ºi haideþi sã începem odatã lecþia aia de armonie!»

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

12

Euridice fãrã Orfeu

Ave MM! Generaþia MM te salutã!

Mugur Grosu: În dimineaþa zilei de 22 octombrie mam întâlnit cu Marin Mincu la locuinþa sa din spatele Palatului ªuþu. Cu o searã înainte citisem în cenaclul Euridice, unde stabilisem sã mergem împreunã la Constanþa, cu maºina sa.

Schimbasem ºi câteva spirite, cu prietenii, pe seama locului pe care urma sã-l ocup în maºinã ºi de unde puteam cunoaºte pe viu anumite detalii din volumul sãu „Cum mi-am înscenat un accident de maºinã“... Am urcat în dreapta sa, el s-a asigurat în oglindã, a apãsat pe pedalã, a parcurs câþiva metri în marºarier, a frânat ºi s-a întors spre mine zâmbind: „Asta rãmâne-ntre noi. Marin Mincu nu merge niciodatã înapoi!“ Nimic mai firesc din partea înainte-mergãtorului Marin Mincu, cel care deschisese calea generaþiei mele – numite, pe la colþuri, ºi generaþia MM: pentru cã MM însemna, în egalã mãsurã, ºi 2000 în latinã ºi Marin Mincu. I-am întors zâmbetul. În dimineaþa zilei de 4 decembrie, scriitorul, criticul literar ºi profesorul Marin Mincu s-a stins. Aºa suna vestea care ne-a tãiat rãsuflarea, consemnatã cu economie specificã de agenþiile de presã: doar o micã sincopã în sufocantele ºtiri ale zilei. Chiar s-a stins? Cine poate confirma asta? Noi suntem pompierii memoriei, pânã la ultimul om. Aºa cã i-am cãutat pe cei care ºtiau cel mai bine rãspunsul. Tot acel drum spre Constanþa îmi vorbise de ei, de generaþia 2000. Ne scrisese deja istoria, fãrã sã ne dãm seama ne transformase-n canon, devenind ºi el parte din istoria noastrã. Crescuse în noi pe nevãzute, ca un anticorp, ºi de-aici îºi va continua lucrarea secretã la care ºurubãrise atât ºi din care noi n-am vãzut decât mici fragmente, precum oscioarele preistorice gãsite-n caverne. ªi-abia acum ni se deschid ochii, sã recompunem, cu stângãcia inimii deocamdatã, chipul monstrului sacru.

Elena Vlãdãreanu: Dacã nu m-ar fi încurajat el, cu siguranþã cã acum nu aº fi fost nicãieri. În cel mai bun caz, profã prin cine ºtie ce colþ de Românie.

Cand eram micã ºi afurisitã la “Cotidianul” ºi toþi editorialiºtii mã voiau datã afarã, el a fost singurul care s-a opus. Când toatã lumea m-a urât pentru volumul de debut, el mi-a

spus cã vrea sã-mi publice urmãtoarea carte. Din nu ºtiu ce motiv, a avut încredere în mine. Nu doar în mine, a avut încredere în mulþi, fãrã el aceastã Generaþie 2000 nu ar fi existat poate. El a ºi inventat de altfel “Generaþia 20003 ºi a fost foarte mândru de asta. ªtiu cã acum toate acele “fapte de arme ºi vitejie” ale noastre de la începutul anilor 2000 par niºte prostiuþe de încãadolescenþi ºi poate chiar aºa erau.

Dar atunci nu existau programe editoriale coerente pentru scriitori români, aºa cã editura sa, Pontica, alãturi de Vinea, era, cumva, totul. ªi pentru prozã, ºi pentru poezie. Noi ne-am tot schimbat, el a continuat sã creadã în noi, sã ne vadã aºa, ca pe niºte copii, cum eram la început. Nu întâmplãtor, ultimele cuvinte pe care mi le-a spus sâmbãtã la Gaudeamus au fost astea: “ai citit, domne, serialul meu din Cotidianul? am un episod si despre voi”. Despre noi adicã, Generaþia 2000, pe care s-a simþit întotdeauna dator sã o apere chiar ºi atunci când ea însãºi ºi-a negat existenþa. Cu el am avut cele mai intense dialoguri din viaþa mea. Cred ca era între noi un anumit cod al conversaþiei, de la început am intuit cã trebuie sã-i vorbesc de sus –deºi nu îmi stã în fire ºi nici nu o facsã-l tachinez, sã-l contrazic, sã-l înþep. Da, îi plãceau discuþiile în contradictoriu ºi mie îmi plãcea grozav sã vorbesc cu el. Deºi în ultima vreme am fãcut-o tot mai rar.

La fel cum recunosc cã au fost momente când nu i-am rãspuns la telefon ºi nici nu l-am sunat înapoi. ªi îmi cer iertare pentru asta.

O sã-mi lipseascã enorm ºi o sã le lipseascã ºi celor cu care s-a certat ºi contrazis în permanenþã. Credea în polemicã, o vedea ºi o trata ca pe o artã. Ceea ce nu e puþin lucru în spaþiul dezbaterilor de la noi.

Mircea Þuglea: Am o fotografie cu Marin Mincu, din 1996, pe treptele Universitãþii din Viena. Stând umãr la umãr, ca doi camarazi. Eram atât de tânãr! El a rãmas neschimbat.

Miruna Vlada: ªedinþele Cenaclului Euridice au fost cea mai importantã ºcoalã de poezie la care am luat parte. Marin Mincu coordona cu atâta sadism ºi efervescenþã „tãierea în carne vie a textelor“, cum îi plãcea sã spunã, încât, deºi eram doar o puºtoaicã de 16 ani când l-am cunoscut ºi am început sã frecventez sãptãmânal cenaclul sãu longeviv, m-am maturizat cât alþii în douã vieþi. Faptul cã am început prin a-i lua în 2003 un interviu cu vocea tremurândã pentru revista ºcolii ºi am sfârºit ca astã varã, de exemplu, sã am o dezbatere cu el corp la corp despre noile tendinþe ºi „trãdarile“ Generaþiei 2000 nu îmi aratã decât faptul cã evoluþia mea în a înþelege literatura cu instrumente teoretice aplicate se datoreazã în mare mãsurã generozitãþii sale intelectuale. Nu îl pot compara decât cu o flacãrã vie, care arde ºi în

scrisul sãu scânteietor dar ºi în discursul sãu tuºant, care pârjoleºte ºi lasã apoi cenuºa sã fecundeze înnoirea. Fiind eu însumi o naturã radicalã, m-a îngrozit dar am apreciat ºi m-am hrãnit din radicalitatea lui Marin Mincu. Este printre puþinii care au avut puterea ºi voinþa autenticã de a pârjoli crisparea literaturii postcomuniste ºi a lãsa experimentul sã o resusciteze ºi sã o transforme într-un organism viu. Marin Mincu este pentru mine o resursã de energie inepuizabilã.

Vasile Leac: Prin 2006, dupã o lecturã la Cenaclul Euridice urmatã de lungi discuþii aprinse - spre final aproape cã ajunsesem sã mã cert cu Marin Mincu pe tema lecturii: câte cãrþi ai citit? ce autori îþi plac? ce ºtii tu despre poezie? etc etc. La un moment dat Marin Mincu a zis: hai sã facem o plimbare, sã ne mai destindem nervii, ce zici? Acum eram amândoi liniºtiþi ºi puþin epuizaþi. Nu-mi mai amintesc traseul ºi nici cât a durat plimbarea, în orice caz a fost cel mai frumos dialog pe care l-am avut cu cineva despre literaturã. La despãrþire ne-am îmbrãþiºat ca doi vechi prieteni. N-o sã uit niciodatã surâsul ºi sclipirea din ochii lui Marin Mincu din noaptea aia rãcoroasã de varã.

Claudiu Komartin: Regret enorm cã nu am apucat sã vorbim direct, bãrbãteºte ºi fãrã pãrtinire.

Cã nici unul dintre noi nu a putut lãsa de la el. Regret ºi resimt plecarea lui Marin Mincu, în pofida neînþelegerilor noastre, ca pe o pierdere. Mi-e ciudã ºi silã - dacã pânã ºi oamenii-stâncã se duc aºa...

Pentru Marin Mincu ar trebui sã se compunã un recviem.

Mitoº Micleuºanu: Îmi vine greu sã scriu despre Personalitãþi, simt o lipsã acutã de cuvinte... Dar voi încerca. Marin Mincu a fost un om incomod, probabil pentru cei cu „anvergurã discutabilã”, fiindcã ei au simþit ºi au ºtiut de anvergura Domniei sale... în fine, eu nu prea cred în oameni dezinteresaþi sau într-un altruism absolut, doar mamele ºi taþii sunt capabili de aºa ceva... totuºi, am observat de-a lungul timpului cã Marin Mincu a fost persoana care chiar a fãcut ceva pentru noi, cu dãruire. Ne-a susþinut, ne-a ascultat, ne-a publicat, iar în acelaºi timp nu ne-a îndoctrinat ºi na încercat sã ne modeleze. Marin Mincu îmi pãrea uneori un „cruciºãtor grandios ºi distant”. Alteori, l-am perceput ca pe un mentor al „generaþiei consecinþelor” din care fac parte ºi eu... Într-adevãr, el nea înþeles cel mai bine „derizoriul” ºi nebunia. Nu cred cã citea chiar toate aberaþiile noastre, doar „scana pe diagonalã” ºi îºi dãdea seama dacã e ceva acolo sau nu. A fost un fin specialist în latenþe literare ºi nu numai, dar cel mai important, a fost ºi va rãmâne un Pãrinte al Avangardelor! Ce-aº mai putea spune...

O sã-mi lipseascã Marin Mincu.

Dumnezeu sã-l odihneascã!

PARADIGMA

13

Anul 17, Nr. 3-4/2009

Euridice fãrã Orfeu Grigore ªoitu: Mi-e fricã de Mincu...Mi-a fost fricãntotdeauna. Nu pentru cã era profesor, ºef de cenaclu sau critic cu metodã, ci pentru cã apariþiile lui carismatice, cinice ºi pline de umor mã complexau ºi mã fãceau sã mã simt foarte mic! De aceea, am fost destul de rar la Euridice, cu toate cã mãncuraja sã citesc ori sã-mi liberalizez discursul critic. De multe ori, nu ºtiam dacã vorbeºte serios când spunea sã-l ascultãm (pauzã) pe un poet (pauzã) care practicã cu aceeaºi (pauzã) furie discursul critic. Nu-mi dau nici acum seama dacã ceea ce spunea serios despre mine plutea în pauzele dintre cuvinte. ªi frica de Mincu creºtea, îmi risipea ideile. Deveneam incoerent, vorbeam gâtuit de emoþie, ca un canar care ºia pierdut brusc glasul în faþa unui motan mare ºi fioros. Un acces de...curaj, m-a fãcut sã-l pomenesc în cea de-a doua carte a mea (Addenda), în lista pseudobibliograficã, în care lipeam lângã numele unui scriitor cunoscut câte o meserie. Era un experiment, care-nchidea un laborator de creaþie mai vechi. Prin vara lui 2003, la Neptun, pe o terasã mã opreºte Mincu ºi-mi spune: Domnule...am vãzut cã în a doua carte m-ai fãcut vidanjor. Frica de Mincu ma fãcur sã-i rãspund, fãrã sã gândesc, senin ºi limpi, ca ºi cum altcineva mi-ar fi scris cartea: Da?! Poate cuvântul a apãrut acolo pentru a pãstra ritmul ºi sonoritatea frazei...

M-a privit în ochi, surprins de rãspunsul meu stupid ºi m-a concediat cu nobleþe. Cred cã frica aceea paralizantã m-a oprit sã-l cunosc mai bine!

Mihail Vakulovski: Sîmbãtã, pe 28 noiembrie, aveam douã lansãri la Tîrgul de Carte Gaudeamus din Bucureºti. La intrarea centralã, blocatã, ieºea Marin Mincu din maºina pe care a lãsat-o acolo, blocînd vreo douã maºini. I-am zis Carminei s-o lãsãm ºi noi, dar a spus cã nu se poate, mai bine o ducem în parcare, am zis: „Uite, Mincu e un scriitor adevãrat, îl doare-n cot unde-ºi lasã maºina”. În drum spre intrare m-am

întîlnit cu cîþiva prieteni scriitori, care m-au invitat la un pahar de vin de leac, aºa cã n-am putut sã-i refuz.

Abia m-am aºezat, distrîndu-ne pe seama unei discuþii de-a lui V.Leac cu un aurolac care-l tot fãcea „ºefu”, pentru aceeaºi întrebare care urma imediat: „îmi mai dai un pahar de vin?” – „îþi dau, în pula mea”, zicea Vasile. A apãrut ºi Marin Mincu, ca de obicei, plin de viaþã, doar cã mai vesel ºi mai glumeþ. Aurolacul l-a abordat imediat. „Îmi dai ºi mie, ºefu?” – „Ce sã-þi dau matale?” – „O revistã”. Mincu avea ultimul nr. „Paradigma”, „Dar mata eºti scriitor?”

– „Poet”, nu s-a pierdut aurolacul. „Du-te de aici, poetule, eºti sub nivel”, a glumit Mincu. I-am fãcut loc sã se aºeze, dar a zis cã se grãbeºte la o lansare de carte. Leac cãuta prin rucsac, „Sã vã dau o carte” – „Dã-mi un pahar de vin, nu o carte”, a zis domnul Mincu. În drum spre casã îi povesteam Carminei exact despre Mincu, amintindu-mi de faza cu Nichita Stãnescu ºi cum ºi-a pierdut locul de profesor la Milano. Scria în Intermezzo, parcã IV, cã l-a visat pe Nichita, pe care l-a întrebat ce-i lipseºte… acolo. „Nimic“, a zis Nichita, e foarte bine aici, dar stai… îmi lipseºte ceva enorm. „Ce?”, l-a întrebat” - „Marin, - i-a zis Nichita, - uneori aºa aº vrea sã fut!”… A, ºi mi-am amintit ºi de faza cînd am dus acasã cãrþile noastre publicate la „Pontica”, povestindu-i-o Carminei.

Mama a luat cartea lui Sandu, s-a uitat pe ea ºi a zis: „Ce „nebun” e, a scris foi goale”, cartea fiind un experiment cu cîteva rînduri sus, cîteva rînduri jos, desene textuale, cînd i-am trimis lui Dan Perjovschi cartea sã-l întreb dacã-i face un comentariu grafic, mi-a rãspuns cã deja are un comentariu grafic… Tata a zis: „Da, el e „nebun” cã le-a scris, foi goale, dar alt „nebun” i le-a publicat”:)) Înþeleg cã la o emisiune TV din tîrg din aceeaºi zi Marin Mincu a avut un atac cerebral, aºa, pe neaºteptate, fãrã nici un motiv, ca tata, care a avut atac de cord, ºi cã a pãþit… ca tata…

A stat cîteva zile în comã ºi nu ºi-a revenit, deºi eu – ºi ca mine au fost foarte mulþi – eram sigur c-o sã se ridice, era un om puternic, înalt, plin de energie ºi de viaþã, cu o privire sclipitoare, foarte pãtrunzãtoare…

Domnule Mincu, tata vã cunoaºte ºi dumneavoastrã m-aþi vãzut în acea zi... Transmiteþi-i cã mi-e tare dor de el ºi cã-l iubesc.

Silviu Dancu: Nu ascund, pe mine mã cam enerveazã Marin Mincu. Pe de altã parte, trebuie sã recunosc cã nu-l cunosc prea bine. ªi mã enerveazã încã de cînd eram librar în Cãrtureºti ºi puteam observa dinamica mercantilã a cãrþilor ºi mã trezeam cu titlurile de la Pontica (titluri ºi autori remarcabili) pitindu-se prin colþuri inaccesibile, parcã pentru a ascunde calitatea modestã a hârtiei sau inabilitãþile de marketing ale editorului. Mã enerva (ºi încã mã enerveazã) aceastã dualitate ce nu-þi admite certitudini: pe de o parte, talentul ºi autoritatea de a face rost de drepturi de copyright pentru astfel de nume, pe de altã parte ignoranþa desãvârºitã la capitolul „piaþã”! Apoi l-am vãzut pe Martin Mincu la niºte târguri de carte. Mi s-a pãrut (ºi încã îmi mai pare) arogant, suficient, dibaci în a specula slãbiciunea unor suflete mai moi. Apoi au urmat serile de „Euridice” (cele câteva la care am fost) pentru a auzi un Þuglea, un Grosu, un Dinco, Vasilievici, ªoitu, Mocanu etc... Acolo mi-am mai ºlefuit din canini, cãci i-am vãzut o anumit rãbdare, un anumit umor, o maliþie dozatã dacã nu patern, în orice caz pedagogic, (dar în sensul acela clasic, ce înseamnã mult mai mult decât scosul la tablã al elevilor). Nu m-am decis dacã era o „dragoste” ingenuã sau doar un instinct al proprietãþii manifestat prin revendicarea unei generaþii (în care, cã tot venii vorba, nu sunt hotãrât prea tare sã cred). Oricum, mi-au plãcut serile în cauzã ºi mi-a trecut entuziasmul (oricum, moderat) în momentul în care, în urma lobby-ului fãcut de Mugur Grosu, m-am trezit invitat de Marin Mincu sã lecturez ceva la ºedinþa urmãtoare. M-am pregãtit, am fãcut tone de printuri, am respirat adânc, m-am dus. Ne-am dus. Eu ºi Grigore ªoitu. Noi doi ºi Marin Mincu. ªi încã vreo trei persoane decise, se pare, sã nu scape nici o întâlnire din cadrul cenaclului. Care întâlnire, în cazul ãla, n-a mai avut loc din lipsã de public. Nu erau nici mãcar zece persoane. „Trebuia ºi voi sã vã pregãtiþi, sã vã anunþaþi prietenii” ne-a spus Mincu. Noi??? Noi trebuia sã facem asta? Habar n-aveam! Nu era cenaclul meu, nu eu îl organizam ºi, în fond, nu pe prieteni mã bazez când este vorba de un comentariu pe textele mele. În fond, nu am nevoie de un cenaclu ca sã aflu opinia prietenilor!

Am decis: tipul e arogant ºi incapabil sã facã ceva pânã la capãt ºi, în plus, impertinent. De atunci am mai fost de vreo douã, Cetatea trei oriHotin la

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

14

Euridice fãrã Orfeu

cenaclu. Mincu pãrea sã fi uitat de mine ºi de cele întâmplate, iar asta îmi convenea de minune. Lucrurile reveniserã la starea iniþialã ºi asta îmi plãcea. Dar cu câteva sãptãmâni în urmã s-a întâmplat ceva ciudat. Eram pe Calea Victoriei pentru a instala la lumina prânzului expoziþia Grotowski ce a fost afiºatã pe gardul MNARului. Îl

vãd pe Marin Mincu, el mã vede pe mine cum mã munceam cu un coleg de la Institutul Polonez. Îl salut: „Bunã ziua, domnule profesor!” „Bunã... ce faci aici?” „Eh, ce sã fac...

Grotowski, instalez expoziþia.” Fac un gest elaborat, menit sã sublinieze importanþa muncii noastre. El se uitã la noi, se uitã la panouri, se uitã la mine. „ªi tu, unde eºti în toatã povestea asta?” „Adicã?” „Numele tãu unde este?” Nu mã prind: „De ce ar fi numele meu amestecat într-o expoziþie a lui Grotowski?” El replicã: „Pai dacã nu e amestecat, de ce faci expoziþia?” „Pãi... lucrez la Institutul Polonez.” „Ah!” Clatinã din cap ºi zâmbeºte. „Bine atunci, mult succes.” „Mulþumesc, la revedere”. Îl privesc câteva secunde cum se îndepãrteazã, ºi mã gândesc cã, de fapt, habar nu are cine sunt, cum mã cheamã, poate cã sunt doar o faþã din sala de cenaclu. Se întoarce brusc: „Auzi, poate facem treaba aia din nou... ºtii, prima oarã a ieºit aiurea, meritã sã mai încercãm!” Sunt aºa de surprins, încât nu prea ºtiu ce sã zic... „Da, desigur, de ce nu?” (îngãim eu, zâmbind idiot). El face un semn cu mâna ºi pleacã. Eu rãmân pe gânduri ºi decid: clar, nu-l cunosc prea bine pe Marin Mincu. Dar tot mã enerveazã puþin.

Sorin Dinco: Prezenþa Profesorului, în umila-mi oglindã retrovizorie, o zãresc pantagruelicã. Cenaclul de Marþi din Constanþa se transforma într-un irepetabil Curs de Literaturã, iar noi, studenþii, redeveneam îngeri bîlbîiþi. Marin Mincu te electrocuta, te jignea, te fixa, te dinamita, de informa ºi deforma, te scandaliza ºi te lãmurea, te eminescianiza ºi te bãlãcãrea, te ridica ºi te trîntea, te iubea ºi te detesta, te îmbrãþiºa ºi te abandona în propria îmbrãþiºare, ca

ºi cum, pentru tine însuþi/însãþi, erai o cãmaºã de forþã. Unii angelici, alþii demonici, fiecare dupã posibilitãþi, pãrãseam aria semanticã a maestrului pentru a respira.

Magnetizaþi, marginalizaþi, convecºi sau concavi, puþini ºi mulþi, îi creasem Profesorului certitudinea cã acel vid ovid, iatã, lãsa o “dîrã semnificantã”, în “pliurile” cãreia germinau, într-un final, de acum mereu deschis, seminþele milenare. Marin Mincu a trãit la propriu aceastã ILUZIE. Cu ea, l-am pierdut pentru o zonã a congruenþei provinciilor, Bucureºtii, unde a infiinþat Cenaclul Euridice. Aºa, ceea ce a clãdit în Kustenge, dupã ani de prigoanã, s-a reîntemeiat pe cîmpul altor “cãcãreze”, ale turmelor lui Bucur.

Ce implacabilã ironie mioriticã…

Mugur Grosu îmi spunea, în urmã cu ceva nopþi, cã fiecare dintre noi duce cu el o istorie personalã, dar imprecisã. Ce am clãdit rãmîne, ce am revendica, ar fi ruinare. Din pãcate, Cenaclul de Marþi nu mai existã, pur ºi simplu pentru cã nu s-a mai adunat în nici o ºedinþã. O microsesiune de comunicãri s-ar fi consumat într-o noapte de noiembrie 2005, în mansarda bucureºteanã a lui Mugur: erau prezenþi chiriaºul mansardei, George Vasilievici ºi subsemnatul. Sau citit fragmente din „Cum mi-am înscenat un accident de maºinã”, de Marin Mincu (Ed. Vinea, 2002). Dupã aproape 15 ani de la urnirea unui cenaclu cu amprentã digitalã, Profesorul devenea subiectul redescoperirii noastre. Ne uimea autenticitatea scriiturii, trãirii ºi a aventurii, ne amuzam cum ne furã vîna tînãrã a unor sintagme atît de actuale, recunoscînd cã Maestrul nostru se întoarce spre discipolii lui rãtãciþi cu aceeaºi forþã cu care i-a convins sã-l urmeze. Numai cine l-a aºteptat ca noi, pe holurile Universitãþii, putea face aceastã remarcã.

Carte de adio 07.12.2009 Emilian Galaicu-Pãun Vestea m-a dat peste cap: s-a stins, fulgerãtor, cum a trãit toatã viaþa – la cea mai înaltã tensiune! –, Marin Mincu. Tulburarea mea ia proporþii dat fiind cã, la ultima noastrã întrevedere din cadrul Tîrgului de CarteGaudeamus de la Bucureºti, maestrul era într-o formã de zile mari, iar planurile pe mãsura talentului sãu prodigios. Tocmai împlinise, pe 28 august ’09, 65 de ani. Pe 28 noiembrie curent, cînd m-a cãutat la standul Cartier de la Gaudeamus, nimãnui nu putea sã-i treacã prin cap cã i-a mai rãmas de trãit o singurã zi, pînã la închiderea Tîrgului de Carte, cînd va intra în comã pentru a se petrece puþin dupã.

La altfel de cãlãtorie îi era gîndul, cum stã mãrturie dedicaþia pe care mia semnat-o pe volumul sãu antologic, Proba de gimnasticã, scos recent în seria “Ediþii definitive” la Editura Vinea: “cu emoþia liricã a periplului nostrum comun pe ruta Chiºinãu-Bãlþi-Cernãuþi”, chiar dacã intuiþia trebuie cã-i ºoptise ceva de vreme ce, dupã schimbul de cãrþi (tocmai îi scrisesem cîteva cuvinte pe foaia de titlu a Arme-lor grãitoare), mi-a cerut – în maniera sa aristocraticã, inimitabilã – sã-i dãruiesc Jurnal de doliu, de Roland Barthes, pe care l-am tradus în primãvara lui 2009 pentru Editura Cartier. E ca ºi cum ºi-ar fi luat bilet de ducã, într-o singurã direcþie, iar eu i l-am pus în mînã.

(Oh, intuiþia artiºtilor!!! – în aceeaºi dimineaþã, directorul de la Paralela 45, Cãlin Vlasie tocmai îmi povestise cum prietenul nostru comun Ioan Flora, prezentîndu-i manuscrisul volumului de poeme Dejun sub iarbã, ºi izbindu-se de reticenþa patronului, de meserie psihiatru, a exclamat: “Bãtrîne, dar e un titlu mortal!” Cu asta s-a ºi dus în mormînt.)

Atîta mîngîiere: încã din timpul vieþii i-am arãtat lui Marin Mincu preþuirea noastrã, întrun text apãrut în 2007 în Contemporanul, pe care-l reiau mai jos – acum, pe post de cenotaf. * * * * * * * “Împotriva” lui Mincu Cã “nu existã operã care sã nu se întoarcã împotriva autorului ei: poemul îl va strivi pe poet, sistemul pe filosof, evenimentul pe omul politic” (E. M. Cioran) o ilustreazã — ca nimeni altul în literatura românã de astãzi — Marin Mincu.

Poetul e subminat de critic, exegetul de mentor (a celdin puþin douã Universitatea Cernãuþi generaþii/promoþii, chiar

PARADIGMA

15

Anul 17, Nr. 3-4/2009

Euridice fãrã Orfeu

dacã unii nu au întîrziat sã-ºi trîmbiþeze, la primul semnal de alarmã venit dinspre conducerea USR, despãrþirea de maestru), prozatorul roman de romancierul de expresie italianã cu acelaºi nume, dar cu o cotã de popularitate net superioarã (Il diario di Dracula, Ed. Bompiani, Milano, 1992, figurînd printre cei cinci finaliºti ai Premiului Bergamo), în fine, scriitorul quasi total — dacã ar fi sã judecãm dupã genurile pe care le-a abordat de-a lungul unei strãlucite cariere artistice, cu rezultate de fiecare datã notabile (de bunã seamã, cine ar putea sã-mi numeascã o singurã carte ratatã ce-i poarta semnãtura?!) — de cititorul cuprins de febra aurului extras din textele altora. Cît despre omul public, ei bine, doar prezenþa domniei sale în agora stîrneºte “unde” asemeni circumvoluþiunilor celebrului Þipãt munchian. Într-un climat de sfîrºealã instituþionalizatã, singurã intervenþia sa este în stare sã primeneascã atmosfera, structurînd-o în linii concentrice de forþã (un adevãrat ºoc intelectual, alocuþiunea sa — cu cãrþile pe masã! — în cadrul Celei de-a 2-a întîlniri a scriitorilor români din diaspora graniþelor þãrii, din octombrie ‘97).

Marin Mincu dã o pîine de mîncat celor dispuºi sã mizeze totul pe (o) carte ºi circ “privitorilor ca la teatru” veniþi sã caºte gura, ºi una ºi alta adeseori concomitent. Astfel încît — repet ºi eu dupã alþii, faute de mieux —, dacã Marin Mincu nu ar fi existat, ceea ce e greu de crezut datã fiind omniprezenþa sa în Cetatea Literelor, el ar fi trebuit cu orice preþ inventat, dar... cine sã-l inventeze fãrã riscul de a ºi-l ridica în cap, din te miri ce?!

Primul care are de suferit, scãzut (din ecuaþia poeziei române de la origini pînã azi de cãtre unii alcãturitori de antologii ce-l “sar” cu nonºalanþã) sub multiplele înveliºuri ale personalitãþii (ºi nu am spus un cuvînt despre editorul & profesorul universitar, primul scoþînd titluri ce au fãcut epocã dupã ‘89 încoace: Parcul, Poeme aristocrate, Aleea Mimozei nr. 3, Maniera, etc., etc.; ultimul fondînd în 1990 Universitatea de la Constanþa), este — se putea altfel?! — poetul. Unul a rebours, mai pe româneºte spus — îndãrãtnic, în egalã mãsurã asediat ºi asediator. Întreaga fascinaþie & complexitate a liricii lui Marin Mincu se regãseºte în acest poem cu valoare de manifest, datat 1964 ºi inclus în volumul de debut, Cumpãnã (1968), poem pe care-l citez integral, respectîndu-i verticalitatea: Satul cu lupi Lupii venirã în sat nechemaþi ºi calmi, împãrþirã satul dupã familii ºi rudele mai apropiate, cu ochii sfîrîind de foame jãcuirã întîi vitele mari adormind de oboseala mîncatului pe ciolanele lor.

Se trezirã la trîmbiþa burþii cu puteri noi, acum deterã iama printre rîmãtoare ºi oi, ºi apropiaþi de case lingeau geamurile cu liniºte, oamenii privindu-i lupeºte se strîmbarã urît spre ei.

Dupã ce înfulecarã mãruntele orãtãnii proaste se începu asediul lupilor de afarã asupra celor ascunºi; îºi rodeau cozile cîinii jigãriþi de foame pînã ºi lupilor le era scîrbã sã-i mãnînce.

Satul tãcea pustiu de oameni ºi parcã pãrãsit soarele drept înþepa blana lupilor suri se auzea mîrîit ca de lupi prin case în urmã, lupii se tîrîrã-n pãduri.

Sleiþi cîinii rîcîirã la praguri ºi uºi, uºile scîrþîirã bolnave-n þîþîni, un miros de lupi se rostogoli dinãuntru, niºte umbre tîrîte se repezirã spre cîini.

Un fel de Încã pe atunci vulpea (în cazul de faþã — lupul; nota mea) era vînãtorul, de-a-ndoaselea, poemul. Ceea ce izbeºte de la bun început este precizia desenului — o precizie demnã de ºcoala flamandã de picturã —, liniar în primele 7 versuri ºi “rãsfrînt” începînd cu al 8-lea. Cu miºcãri de mare maestru de ceremonii (de iarã, aº adãuga între paranteze, singurã senzaþia de frig ce-þi îngheaþã sîngele-n vine pe care o degajã textul, în special versul parcã ieºit din atelierul lui Spinoza: “ºi apropiaþi de case lingeau geamurile cu liniºte”, fiind suficientã pentru a sugerea atmosfera hibernalã), poetul mutã cînd o piesã (“Lupii venirã în sat nechemaþi ºi calmi”), cînd alta (“oamenii privindu-i lupeºte se strîmbarã urît spre ei”), într-un joc pe viaþã ºi pe moarte în care nu existã jumãtãþi de mãsurã (“cîinii jigãriþi”, un fel de corcituri, nu?, sînt într-o primã fazã scoºi din cãrþi: “pînã ºi lupilor le era scîrbã sã-i mãnînce”), astfel încît tabloul

contemplat din exterior la un moment dat te absoarbe înãuntru, printr-o spectaculoasã rãsturnare de perspectivã, ºi abia de-acum încolo poemul capãtã o turnurã vizionarã. Pe mãsurã ce se goleºte de acþiune (pînã la refuzul desãvîrºit al acesteia, din versul citat mai sus: “pînã ºi lupilor le era scîrbã sã-i mãnînce”), asediul — iatã un termen tocmai potrivit pentru a desemna poetica lui Marin Mincu — se infiltreazã pe sub pielea “celor ascunºi”, pînã la contaminare: “se auzea mîrîit ca de lupi prin case”. Procedeu mai degrabã pictural, dupã cum o atestã iconografia medievalã: “în numeroase imagini sau lucrãri pictate de la sfîrºitul Evului Mediu reprezentînd arestarea lui Iisus ºi sãrutul trãdãrii, roºeaþa apostolului miºel pare a se fi transmis, ca prin osmozã, pãrului ºi bãrbii lui Christ; cãlãul ºi victima sa, care nu se pot confunda prin nimic, sînt uniþi simbolic prin aceeaºi culoare”(Michel Pastoureau, O istorie simbolicã a Evului Mediu occidental). Cu totul altfel funcþioneazã osmoza în poemul lui

Mincu: primul lucru pe care-l fac supravieþuitorii asediului (dar mai pot fi oare numiþi astfel de vreme ce oamenii s-au lãsat cuceriþi pe din interior: “un miros de lupi se rostogoli dinãuntru”) este chiar ultimul lucru pe care l-ar fi fãcut — ºi nu l-au fãcut, Nota Bene — lupii: “niºte umbre tîrîte se repezirã spre cîini”. De împrumut pentru oameni, natura fiarei este compromisã prin alterare. Remarcabil jocul de lumini ºi umbre: pe cît de calmã acþiunea exterioarã, desfãºuratã într-un regim diurn (“soarele drept înþepa blana lupilor suri”), pe atît de neliniºtitoare ºi întunecatã reacþia oamenilor claustraþi, mai mult niºte spectre (“niºte umbre tîrîte”, ca sã citez exact). Totodatã asaltul final, din interior spre afarã, are ceva dintr-un acvaforte de Goya, Somnul raþiunii naºte monºtri.

Nu ºtiu ce impact a avut textul de mai sus la data scrierii, acum patru decenii, ºi dacã a apãrut în presa

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

16

Euridice fãrã Orfeu literarã a vremii înainte de a fi inserat în volumul de debut din ‘68; negreºit însã poezia trebuie sã fi lucrat în carnea artistului la tinereþe ca o boalã de care acesta nu a mai dorit sã se vindece. Sau poate ca un vaccin împotriva tuturor (bolilor). În tot cazul, l-a marcata jamais. Altfel spus, de patru decenii Marin Mincu se aflã în regim de asediu. Întrebarea ce se pune ar fi chiar aceasta: de care parte? Cum este foarte greu, dacã nu de-a dreptul imposibil, sã ni-l imaginãm luat prin surprindere sau constrîns sã se apere, rãspunsul se-nþelege de la sine. Punct ºi de la capãt.

despre ‘Ce este omul in fata Universului?’”... Din diverse directii se napusteau atunci asupra lui fel de fel de obiecte zburatoare, usor identificabile...

Intr-adevar, sa-i tinem lui Marin pumnii inimii - si sa speram in minunea transformarii acestei imbecile situatii intr-un text posttraumatizant, pe care sa-l savuram, dã Doamne, in lectura autorului...

Nu, nu pot sa va urez o seara buna, caci este tare ne-buna...

George Gutu” 2 decembrie 2009, 20:18

Împotriva naturii luminoase (meridionale) a poetului, creaþia sa este traversatã de la un capãt la altul de spectrul întunecat al demonului lãuntric. Bizantinul levantin se lasã locuit cu chirie de un protestant din epoca Inchiziþiei, unul încãlzindu-se la rug tot cu ochii la Steaua Polarã. Vine frigul! (titlul antologiei apãrute în seria “Biblioteca pentru toþi”, Editura Minerva, 2000), iatã formula prin care poetul gãseºte de cuviinþã sã dea ºfoarã-n þarã. Un titlu ca o aurorã borealã. „Era un amestec nãvalnic de orgoliu, ambiþie de a fi iniþiatorul unei generaþii literare combinatã cu mult fier autentic, de a descoperi oameni care scriau bine, plus multã patimã în toate. Dar mai ales când venea vorba de tineri. Avea o tandreþe teribilã faþã de mulþi prieteni de-ai mei, tineri scriitori azi.”

(Adriana Gheorghe, A murit Marin Mincu, “Ma temeam sa aud o veste proasta...

Dar e de-a dreptul foarte proasta...

Una din glumele mizerabile ale vietii, nu, nu, nicidecum din cele antonpannesti ale lui Marin... Am sa tremur in noaptea asta rugandu-ma pentru el si sperand sa treaca si peste aceasta cumpana...

Si uite-asa, ma navalesc amintirile si ma trezesc in caminul studentesc Calarasi din strada Matei Basarab, unde locuiam, in anul I de studii, in fostele grajduri regale, veniti de prin fel si fel de colturi ale tarii... Dormitorul lui era “dotat” cu vreo 25 de paturi, iar printr-o usa blocata de un dulap de lemn se auzea viata palpitanta a altui dormitor de “numai” 10 paturi...

Imi zagazuiesc avantul memoriei si redau doar scena, des repetata, cand Marin trecea tantos si mandru prin labirintul dormitoarelor acestui nefericit, dar nu neinteresant camin, purtand la subtioara un cartoi voluminos - un exemplar din editia originala a “Istoriei literaturii romane...” de George Calinescu. Noi nu apucam nici macar sa o prindem la biblioteca... Iar daca venea la mult timp dupa miezul noptii (si cel mai adesea la aceste ore revenea), striga cat putea de tare: “Treziti-va, adormitilor, va provoc sa discutam

Dumnezeu sã-l odihneascã pe Marin Mincu

abstinent pe terasã, acelaºi corp columnoid, încununat de podoaba-i cu frunze-argintii de mãslini, acelaºi Profesor care-þi vorbeºte despre un Rambo textualifag, acelaºi don-juan al Carminei, el s-a hotãrât ca de azi sã ne convingã altfel de felul cum Omul se întâlneºte cu cOsMosul. sã nu dai vina pe timp - e mereu o pierdere, aºa a fost setat pentru noi sã nu dai vina nici pe trup - el a fost întotdeauna o chestiune improbabilã ºi aºa va rãmâne dar mai ales sã nu plângi ci adu cu tine o carte ºi citeºte din ea pe litere, pe silabe, pe cuvinte, pe îndelete ºi sã ai grijã ce spui, cã altfel þi-o iei

... care s-a stins astãzi de dimineaþã, dupã trei zile de suferinþã. Euridice a rãmas fãrã Orfeu.

sã ai grijã de litere, de silabe, de îndelete

Ultimul articol din Cotidianul (publicat pe 3 decembrie?!). Ce vervã!

ºi cu aia rãmâi

Un blog pentru Marin Mincu S-a fãcut deodatã un gol imens în Frãþie rupturile din ultima vreme parcã-l prevesteau Acum, îmi întreb fraþii: cu ce îl vom umple? ce vom pune în locul lui? dincoace e un nimic, dincolo e totul poate punem un arhanghel, dar e prea mare poate punem un alt frate dar va fi prea mic de aceea eu zic sã începem de la nimic ºi poate vom ajunge dincolo

cã altfel þi-o iei

p.s. Marin Mincu are în rastel kalaºnicoave, akaemuri, colturi, carabine, smith&wessoni, remingtoane, winchesteri etc încât s-ar fi putea dota vreo trei-patru armate care sã fi fost defilând, de 1 Decembrie 2009, de-a lungul bulevardului Magheru, între universitate ºi daciei, via mlr, cu haltã pe nisipul-martor din spate.

La Universitate (pentru MM e doar una, “Ovidius”), le cerea fetelor din Basarabia sã recite “Deºteaptã-te, române!” ºi le trecea Prutul, frate, numai pe treaba asta. Le trecea. ªi au fost trecute ºi ele. ªi noi. ªi voi. ªi ce-a rãmas în toatã trecerea asta? pãi, iatã, a rãmas: trecerea. Mare, cât peste o mare nostrum...

Am creat blogul http:// pentrumarinmincu.blogspot.com

4 decembrie 2009, 16:52

treceþi ºi voi cu flori pe acolo.

Comentariile vor fi ridicate la rang înalt de gând pentru Marin Mincu

prudence spunea...

Marin Mincu a început azi, la ora ºase dimineaþa, sã (ne) locuiascã altfel.

Deºi a rãmas aceeaºi voce tânãrã la telefon, acelaºi tip incomod în cenaclu, acelaºi prieten mai mereu

ma gandesc, nu stiu cum veti primi aceste cuvinte, dar cred ca o seara de poezie in memoriam Marin Mincu poate fi organizata dupa o vreme de tacere si veghe, poate dupa 40 de zile, dupa Inaltare.

6 decembrie 2009, 14:51 daniel spunea...

Eu am pus intrebarea la USR daca se va putea pune la dispozitie Sala Oglinzilor (in cursul zilei de astazi vom avea, aproape sigur, si raspunsul) miercuri, pentru un recital poetic de o ora, incepand cu ora 20:00 (am spus pe blogul meu de ce as opta pt. aceasta ora), am trimis si pe e-mail unor poeti intrebarea daca ar dori sa participe. De indata ce vom avea raspunsul oficial de la USR se va mediatiza si pe site-urile literare.

Sper ca si alte bloguri sa mediatizeze, cum am facut si eu pe blogul meu... mai mult ce pot sa spun.

Daca se va dori o tacere de 40 de zile atunci asa va fi (imi vine greu sa cred ca ar putea cineva pastra tacerea despre domnul Mincu atat de multe zile, sau poate si dupa aceea??!, dar...)

PARADIGMA

17

Anul 17, Nr. 3-4/2009

Euridice fãrã Orfeu

Momentan avem doar o propunere, sa vedem ce fac ceilalti cu ea...

Mircea, mie mi-ar fi placut sa poti ramane pana miercuri, ca sa “moderezi” (doar sa dai cuvantul poetilor care vor dori sa citeasca cate un poem, de fapt, ca altceva nu e de “moderat”...), dar poate ca vreuna din poetele care isi doresc mai mult o astfel de ora o vor intreba chiar pe doamna Mincu cine sa fie acea persoana, de altfel acordul dumneaei e obligatoriu. prudence spunea...

Daniel, nu era vorba de o tãcere “dupã aceea”, dimpotrivã.

Avem foaret multe de fãcut pentru Marin Mincu.

Sensul zilelor de veghe este altul.

“mai e timp... data viitoare...”. … pân’ a rãmas o legendã, dusã din studentã-n studentã.

4 DECEMBRIE 2009, 08:24 florin spunea...

Pai, la ce va asteptati??!! Sa-si petreaca ziua nationala ca noi toti??!! Nooo...Nu Marin Mincu!! El trebuia sa continue sa fie altfel si a ales, aproape firesc, sa inceapa sa moara. Si pe noi sa ne lase sa traim fara el. Ca un examen suprem. A vrut, la atata timp dupa ultimul examen, sa ne mai dea unul... Unul pe care nu-l mai putem lua, caci nu mai are cine sa ne semneze carnetul de note.

5 DECEMBRIE 2009, 09:04

Desigur cã recital de poezie, pentru o orã, cu discreþia, smerenia ºi frumosul incluse, poate fi în aceste momente bun ptr suflet. Îmi pare rãu cã am fost atât de greºit înþeleasã... Mai ales cã mã cunoºti cât de cât. Sensul momentului Înãlþãrii îl aveam în gând, nu altceva.

florin spunea...

Pentru ceea ce a fost este ºi va fi Marin Mincu în locul acesta al nostru sunt foarte multe de fãcut mai departe...

Of.

daniel spunea...

prudence spunea... am tãcut trei nopþi ºi trei zile în viaþãmoarte, acolo unde am fost deja o datã nu se poate vorbi, nu se poate scrie deºi auzi cu alt auz, deºi vezi cu adevãratul vãz deºi amprentele nu mai sunt ale degetelor, ci ale luminilorumbrelor acolo, pe þãrmul unde ne întâlnim dupã ce nu mai suntem ºtim cã am fost dintotdeauna am traversat cândva oceanul acesta, dar m-am întors de atunci se duc oameni, simt când se duc, nicio tristeþe nu poate vorbi în locul trecerii

Si Dumnezeu sa ne ierte.... De Marin Mincu va avea grija, stati linistiti ( “a visat ca viseaza ca e inger”, remember?)

5 DECEMBRIE 2009, 09:06

Dragã Marin Mincu, Adio, Domnule Profesor!

Te anunþ cã þi-am descoperit în sfârºit poezia, te mai anunþ ca eºti încã viu pt. mine, de aceea nici n-o sã pot veni la înmormântarea ta (cum mi s-a parut normal sa mãrturisesc deja), te mai anunþ cã mi-au folosit întâlnirile cu tine la Euridice, cãrþile pe care mi le-ai oferit, sfatul tãu de a mã pune la zi cu poezia douãmiistã ºi cã în curând îþi voi pregãti o surprizã. Sper sã gãseºti multã bucurie în locul spre care ai plecat deja ºi sã revii, debordant ca de fiecare datã, printre noi.

Cu drag, 5 DECEMBRIE 2009, 16:37 Alina BÃRGÃOANU-VASILIU spunea...

drum blând, Marin Mincu, prin sufletul ºi spiritul nostru ºi al lumilor treci ºi rãmâi.

4 DECEMBRIE 2009, 07:12 ANDREEA spunea... (a doua moarte la tomis) Îmi spunea “oaie fãrã îndrumãtor”, “Dumneavoastrã sunteþi ciobanul!” râdea ºi mã-ntreba dacã ºtiu ce semnificã leuºteanul “afrodisiac”, îi spuneam... râdea iar, zicea cã abia aºteaptã sã mã pice.

Nu ne-am întâlnit în sesiune, dar ne vedeam pe stradã ºi mã rãsteam c-o sã dau restanþa când n-o mai preda în Constanþa râdea ºi mã amãgea sã mai aºtept puþin.

Vroiam sã particip la un cenaclu doar ca sã mã pun de-a contra, râdea ºi-mi spunea cã pot s-aºtept mult ºi bine îl ameninþam “O sã vin!” râdea pânã mâine... . Îmi spuneam de fiecare datã

impus standarde morale ºi profesionale la care ne-a permis sã aspirãm. Pentru cã ºi-a îndeplinit programul autoimpus: „sã reuºeºti sã fii tu însuþi; iatã imperativul categoric”.

A fost MARIN MINCU.

MARIN MINCU. A FOST EL ÎNSUªI. A FOST… La numai 65 de ani, a plecat dintre noi. Ce ar mai fi de spus? Îmi amintesc de felul în care îºi evoca moartea, aºteptând sã fie contrazis cât mai convingãtor. Îi era teamã cã nu va apuca sã-ºi scrie toate cãrþile.

Era, în ultimul an, într-o efervescenþã creatoare care-i ocupa tot timpul, era nemulþumit de orice întrerupere din lucrul sãu, pe care îl considera fundamental. „Importante è lavorare!”, îl cita pe prietenul lui Umberto Eco. Era la fel de puternic ºi de semeþ ca întotdeauna ºi într-o clipã s-a prãbuºit. Dar nu ºi în minþile ºi sufletele celor care lau iubit ºi l-au respectat. Pentru cã a

6 DECEMBRIE 2009, 10:13 Constantin Severin spunea...

Exact in ziua in care a murit Marin Mincu, 4 decembrie 2009, eu raspundeam la intrebarile unui interviu realizat de scriitorul Petrut Pirvescu, ma gandeam la el si bineinteles spuneam cat de recunoscator ii sunt ca m-a inclus in cea mai importanta antologie a poeziei romane contemporane, ‘’Poezia romana actuala.’’

Era un Don Quijote impetuos si rafinat, care apara cu generozitate si iubire cauza scriitorilor tineri, multi marginalizati pe nedrept.

Dumnezeu sa-l ierte iar noi sa-l asezam la locul meritat, in raftul intai al literaturii romane si europene!

7 DECEMBRIE 2009, 07:07

Gea von Haseg spunea...

Rebus sic stantibus visul vis in vis visat n-a venit si a plecat n-a plecat si a venit visul greu a-ncremenit cine cinta nu mai moare doar odata fiecare cind traiesti si cind gindesti lumea n-o deosebesti daca nu citesti in carte ai ramas de mult departe insa cin’citeste oare nu mai moare numai moare..........

9 DECEMBRIE 2009, 03:37

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

Recviem.

Marin Mincu

18

Euridice fãrã Orfeu

Alina Dora în Decembrie 5, 2009 la 2:50pm Vineri, 4 decembrie 2009, poetul, criticul, istoricul literar, semiologul ºi eseistul Marin Mincu s-a stins din viaþã, la Spitalul Elias din Capitalã, în urma unui anevrism cerebral. Moartea lui, aproape neobservatã printre atâtea evenimente politice care ne ocupã viaþa de zi cu zi, marcheazã, în fond, încã o pierdere iremediabilã a culturii româneºti. Dar a fost sã fie ca domnul Mincu, la cei 65 de ani ai domniei sale, sã hotãrascã a se opri aici, aºezându-se la odihnã ºi taifas cu George Pruteanu ºi Grigore Vieru.

Iatã câteva cuvinte, împãrtãºite în spaþiul virtual de cei care l-au cunoscut: „Era un amestec nãvalnic de orgoliu, ambiþie de a fi iniþiatorul unei generaþii literare combinatã cu mult fier autentic, de a descoperi oameni care scriau bine, plus multã patimã în toate. Dar mai ales când venea vorba de tineri. Avea o tandreþe teribilã faþã de mulþi prieteni de-ai mei, tineri scriitori azi.”

(Adriana Gheorghe, A murit Marin Mincu) „Mi-a fost profesor... Recunosc cã poate am avut momente când l-am urât... La el am avut prima mea restanþã... Abia la sfârºitul facultãþii am realizat cã, pânã la urmã, nu era aºa rãu cum îl vãzusem pânã atunci ºi cã, din contra, era un om extraordinar de inteligent, dar cu un simþ exagerat al severitãþii. Abia acum înþeleg cã nu era omul jumãtãþilor de mãsurã!”

(Carmen, comentariu la articolul A murit Marin Mincu) „Nu i-am fost studentã. Am dat cu el doar un examen – ºi anume restanþa de la Teoria Literaturii, în anul I. În varã, la Monica Spiridon, refuzasem sã rãspund – aº fi trecut, cred, cu un 5 sau 6. Aºa cã i-am zis c-abandonez. S-a uitat lung la mine º-a zis „bine”. Mi-a dat 4.

Nervoasã. În toamnã am dat restanþa cu Mincu. M-a întrebat de metaroman.

Nu mai ºtiu ce-am bâiguit. ªtiu doar cã m-a întrebat: „Amintiri din copilãrie” e roman sau metaroman? Într-o fracþiune de secundã am evaluat situaþiunea, la modu’ „bãi, dacã era roman, nu mã-ntreba ãsta de el”. ª-am zis rãspicat: „Metaroman!”

Bravo, mi-a zis. Eºti deºteaptã, sã vii sã-þi dau bibliografie. ªi mi-a dat 9.

Dom’ profesor, mã scuzaþi. De fapt, dacã m-aþi fi întrebat de ce e metaroman, cred cã n-aº mai fi luat 9. Da’ acu’, 16 ans après, ºtiu.

Pe-onoarea mea! ªi nu m-am mai dus sã-mi dea bibliografie. Cre’ cã miera fricã de el. Fraierã. Acum aflu c-a murit. ªi m-am întors brusc în

timp. 92-97, studenþia mea la Constanþa. ªi Marin Mincu, cu coama lui albã omniprezentã pe culoarele facultãþii.

Sunt un produs al lui Marin Mincu. Al facultãþii sale de Litere. Al încãpãþânãrii sale. Al profesorilor pe care el i-a convins sã facã naveta la Constanþa. Teodora Cristea, Dan-Ioan Nasta, Alexandra Emilian, Haritina Gherman, Monica Spiridon.

E impresionant sã faci literaturã medievalã cu profu’ dupã al cãrui manual ai învãþat francezã iîntr-a opta. Nasta, adicã. E impresionant sã faci lingvisticã cu Teodora Cristea.

Sunt ceea ce sunt ºi datoritã lui Marin Mincu. Mulþumesc.”

(Diacritica, Marin Mincu) „Marin Mincu a început azi, la ora ºase dimineaþa, sã (ne) locuiascã altfel. Deºi a rãmas aceeaºi voce tânãrã la telefon, acelaºi tip incomod în cenaclu, acelaºi prieten mai mereu abstinent pe terasã, acelaºi corp columnoid, încununat de podoaba-i cu frunze argintii de mãslin, acelaºi Profesor care-þi vorbeºte despre un Rambo textualifag, acelaºi don-juan al Carminei, el s-a hotãrât ca de azi sã ne convingã altfel de felul cum omul se întâlneºte cu cOsMosul. (...)

Marin Mincu are în rastel kalaºnicoave, akaemuri, colturi, carabine, smith&wessoni, remingtoane, winchesteri etc încât s-ar putea dota vreo trei-patru armate care sã fi fost defilând, de 1 Decembrie 2009, de-a lungul bulevardului Magheru, între Universitate ºi Daciei, via Mir, cu haltã pe nisipul-martor din spate. La Universitate (pentru MM e doar una, „Ovidius”), le cerea fetelor din Basarabia sã recite „Deºteaptã-te, române!” ºi le trecea Prutul, frate, numai pe treaba asta. Le trecea. ªi toate au fost trecute ºi ele. ªi noi. ªi voi. ªi ce-a mai rãmas în toatã trecerea asta? Pãi, iatã, a rãmas: trecerea. Mare, cât peste o mare nostrum...”

(Sorin Dinco, rãspuns la Dan Iancu, Marin Mincu) „Generaþia 2000, MM, cum a mai fost numitã, pierde astãzi nu doar un mentor, ci ºi un membru. Pentru cã, prin felul de-a fi, prin excesele (pozitive ºi negative), Marin Mincu s-a dovedit a fi un tânãr scriitor.

Arþãgos, iritabil când nu era cazul, conflictual, dar ºi plin de voioºie (râsul, v-amintiþi, sigur cã v-amintiþi râsul acela teribil), spontan, glorios într-un mod de-a fi care duce, invariabil, spre cavalerism. Om al exceselor ºi al sentimentelor sincere, tranºant ºi acid, catalizator ºi scânteie, Marin Mincu este o pierdere nu doar pentru prieteni ºi apropiaþi, ci mai ales pentru duºmanii, inamicii, adversarii care l-au preþuit deopotrivã.” (miculftiriadi, Marin Mincu 1944-2009)

PARADIGMA

19

Anul 17, Nr. 3-4/2009

dezbatere Luca Piþu

Marginalii noi la teme vechi Mi-s de pãrere cã formele translate de Paºoptiºti - iar înaintea lor de Regulamentul Organic - dinspre Vestul Avansat, goale la început, s-or umplut, încetiºor-încetiºor, cu fond, pe fondul, e drept, al unui levantinism, al unui balcanism, al unor mentalitãþi peºcheºiere ce nici azi, aproape la un veac dupã apariþia marelui op drãghinceschian în psihologia omului românesc, nu ne vor fi pãrãsit completamente, nici azi, cînd funcþionarul public îi de foarte multe ori cumetrial ori ºpagagiu, doar cã lucrul acesta nu se aflã scris cu litere de foc pe fruntea lui ºi îþi trebuie un fler deosebit, agrementat cu multã diplomaþie, pentru a-i citi în adîncime dispoziþia prevaricatoare ºi a nu gafa în oferirea prea directã a adjuvantului financiar îmbuzunarizabil. Invaãþãmintul general, gratuit ºi obligatoriu, li-l datorãm, nu-i bai, însã, de pildã, scoaterea din evidenþele ºcolare a copilului elevizat, mai util muncii câmpului decît la ºcoalã, în urma unor tranzacþii bãnoase cu învãþãtorul, sau cu directorele acestuia, era o practicã rãspînditã în interbelic, ºi nici în vremea ceauºimei noastre nu dãdea semne limpezi cã ar dispãrut cu desãvãrºire. Nici comisiile medicale de recrutare a tinerilor pentru serviciul militar nu erau mai breze altãdatã, mãcar cã, dincolo de inerentele-i defecte, corvoada cu pricina avea un evident rol pozitiv în inculcarea la junii din medii rurale a normelor de civilizaþie ºi igienã europene (:completarea alfabetizãrii, spãlatul pe picioare ºi pe dinþi, mîncatul la ore fixe, utilizanþa hîrtiei igienice i tak dalºe). Acum, de-ar mai fi obligatorie militaritatea, ar ajunge miliardari medicii din comisiile recrutatoare, iar poeþii satirici ar rescrie talentuos cînticelul lui Constantin Mille: In armata sînt soldaþi/Femmes de chambres angajaþi,/Bucãtari ºi vizitii,/Chiar si doice la copii. Da, da, Ghinãrarul Cheptene din Iasi îºi ducea ostaºii, cu vreo cinsprezece ani în urmã, sã punã osul la ridicarea vilei sale din Durãu. Nil novi sub sole valachico, amici dilectissimi. Cu toate acestea, armata îºi juca rolul europenizator, mai ales în comunismul scorniceºtean, fie ºi prin faptul cã le transmitea tinerilor maghiari din Ardeal deprinderea de a vorbi o limbã românã fluentã sau le menaja oportunitatea de a se împrieteni, eventual încuscri, cu unii camarazi majoritari, reducîndu-se astfel simþitormente rata tensiunilor interetnice.

In ce mã priveºte, mã aflu la egala distanþã de ciocan ºi nicovalã, sensibil ºi la necesitatea, bine argumentata într-o carte a lui Ciprian ªiulea, de a reactualiza doctrina maiorescianã buclucaºã (ce-i dãdea bãtãi de cap ºi lui Noica, sensibil mai degrabã la unele voci protocronizante cît a profesorului Edgar Papu), ºi la dialogul purtat de Sorin Antohi cu marele nostru cãrturar Adrian Marino cu privire la nevoia, dupã implozia bolºeviciului, de un nou paºoptism.

S-ar putea ca numeroasele, ehehei, legiuni de bursieri, doctoranzi ºi alþi masteranzi beneficiari de programe erasmice sã fie, oarecum, agentele acestui trend neopaºoptist visat de Omul Marinou, formatat în universitãþi occidentale, în Colegiul Noua Europã sau la Universitatea Sorosianã din Budapesta, pepiniera de specialiºti în dscipline socio-politice, varianta postcomunistã a Academiei lui Fane Gheorghidiu (ce, sã nu uitãm, avea o presa buna în Romania Anilor 80 de vreme ce o babã, vecinã de-a pãrinþilor poetului Mihai Ursachi ãl rãmas în USA ne spunea lui Aurel Dumitraºcu ºi mie, plimbãreþi prin cartierul Þicãului în anul de graþie l991, cã domnul Miºu n-a mai venit de vreo ºase luni pe-acasã: «O fi, maicã, plecat la Stefan Gheorghiu?»).

Cum, la noi, duhul critic, dupã Loviluþie, a luat de cele mai multe ori calea pamfletului ori a rãfuielilor personale scrise, redevenind spirit partizan, vai, aºa cum îl vor fi ilustrat - bunãoarã + cu strãlucire - dicþionarul «esenþial» al Clujenilor (nu ºi cela pregãtit gospodãreºte de profesorul Aurel Sasu) ori istoriile, «inesenþiale» pesemne, ale unor Nicolae Manolescu & Alex. Stefãnescu. L-or ilustrat cu strãlucire cît Regina Victoria, în veacul al nouãsprezecilea, confecþionîndu-ºi un glob de uzaj personal pe care nu figura Bolivia, care þarã latinã adusese grave ofense de prestigiu Imperiul Britanic umilindu-i amabasadorul, plimbindu-l prin

centrul capitalei pe un mãgar, huiduit de mulþime, iar flota Majestãþii Sale neputînd interveni deoarece respectivul stat sud-american nu avea ieºire la Oceanul Pacific. Metodul victorian genial iaºte, fraþilor! Am niþcai adversari culturali, literari, politici, cum procedez democraticeºte? Pãi, scriu o istorie, sau mãcar o istorie a literaturii naþionale, în care aceºtia strãlucesc printr-o absenþã asurzitoare, excluºi completamente, mînat de gîndul cã dînºii or sã crape de ciudã (de nu cumva îºi vor face karakiri); o istorie unde, în cel mai bun caz, sînt dumnealor minimalizaþi cu bunã ºtiintã sau rea credinþã (cît Ion Pop, Adrian Marino, Dan Petrescu sau Paul Goma): et le tour est joué, mes lapereaux! Oui mais... ceilalþi ar putea sã le imite exemplul dulce-piºicher ºi sã-ºi compunã propriile lor istorii literare... în care excluzãtorii antecitaþi sã se iveascã doar la indicele de nume, ºi acolo doar singurã datã, precum Liviu Antonesei la Nicolae Manolescu.

Istoria literaturii: o formã ce se umple cu fond autohton în funcþie de ce vor muºchii ºi interesele momentuale, abracadabrante, ale genitantului ei, nu? *** Spiritul critic al Moldovenilor? Fost-ai lele cînd ai fost, davnîm-davno. Odatã a funcþionat Junimea, cu spiritul ei forfecant ºi antipaºoptist (antipaºoptist ca reacþie la generaþia pãrinþilor, precursorilor, republicanilor, bonjuriºtilor, francofililor, parisocentricilor ce pe Sena învaþau la gît cravatei cum sã-i lege nodul, dar, întorºi în baºtinal, nu pricepeau nemica din unduirile populaþiunilor preponderent rurale ori doar tîrgoveþe). In rest, Ibrãileanu, armeanul, E.Lovinescu, fãlticeneanul, ºi mai cine? Nu cumva Constantin Ciopraga? Cu siguranþã îl au, duhul critician, ºi cu asupra de mãsurã, noii critici & istorici literari din Iaºi, de-un leat cu Bogdan Creþu, cu Antonio Patraº, fost elev al dialoghistului Mircea Doru Lesovici, ori cu Doris Stefãnescu. Pe Dan Petrescu, revenit în urbe, nu-l punem la socotealã, fiind el un independent cu totul special, poate chiar inclasabil (dovadã ultima-i ieºire la rampã, cu zugrãvirea mãiestrie a sectei filosofilor de estradã), Constantin Pricop nu-ºi iese din proverbiala discreþie, Daniel Dimitriu e bolnav, Alexandru Dobrescu, dupã Loviluþie, va fi trecut în afaceri, nu totdeauna prospere, Sorin Antohi îºi are mutat cartierul general în Bucureºti ºi, vorba gagademicianului de odinioarã, nici eu nu mã simt prea bine. Existã, apoi, Ovidiu Morar + Mircea A.Daconu la Suceava, Vasile Spiridon la Universitatea din Bacãu ... ºi mai cine? La producþia de poeþi pe cap de locuitor Moldova Cisnistreanã bate tot: se veade asta ºi în sumarul numerelor din Hyperion, Bucovina literarã, Ateneu, Antiteze, Timpul ori Convorbiri literare, cu redactori ºefiali îndeobºte lirici ºi, uneori, ingineri la bazã. Spiritul lui Maiorescu a migrat în Valahia, în Ardeal, în Banat, în Oltenia, care au, în partea a doua a veacului trecut, ºcoli bune de criticã literarã, exegeze filologice, reflecþie teoreticã, mult mai solide ca în Orientul României. Chiar ºi geografia literarã - de care se ocupã, la Timiºoara, Cornel Ungureanu - e o probã convingãtoare în acest sens, ca sã nu mai vorbesc de proiectele centraleuropeice ale Adrianei Babeþi ori de faptul cã una din cele mai bune publicaþii de profil, Vatra, are piloþi universitari, cu studii de litere ºi filosofie, doctorate, aptitudine teoreticã de nivel admirabil cît Cistelecanii amîndoi, Virgil Podoabã, Iulian Boldea ºi Cornel Moraru, sau cã, la Braºov, scriitorii Alexandru Muºina, Gheorghe Crãciun, Andrei Bodiu sau Romulus Bucur sînt dublaþi de universitari tot atît de redutabili. Pînã ºi Radu Ulmeanu, cu mijloace proprii, scoate la Satmar, împreunã cu Gheorghe Grigurcu, o publicaþie în care prepondereazã spiritul critic ºi prozastic asupra ejaculaþiunilor liricoide, iar Argeºul ºi Paradigma nu le mai invoc (et pour cause: mã dau în spectacol texual ºi eu graþie lor). ª-apoi Lovinescu însuºi, moldav de Fãlticeni, ºi-a dus viaþa la Bucuresti ºi nici nu se poate spune cã la cenaclul sãu nu era spirit critic supraabundent, majoritarmente însã muntesc, ori sintonie cu literaturile din altã parte sau cu reflecþia teoreticã occidentalã. Am totdeauna acilea în vedere, din Istoria literaturii române moderne, nota sa subsolarã despre Jules de Gaultier ºi conceptul acestuia de bovarism pozitiv, vãzut, bovarismul, ca dorinþã de a deveni altceva decît eºti, factor adicãtelea de schimbare în toate planurile anvizajate. Ardelenii, pe de alta parte, cu tot spiritul echinoxist infuzat la Universitatea Clujeanã, ramîn metodici, aplicaþi, tipicari, artizani ai lucrului

bine facut, rîvnitori la titule, þidule, piþule si premii. De aceea s-a ºi mutat moldoveanul individualist - si orgolios - Marino la dumnealor; de aia a facut o treabã minunatã, pe Someº, Mircea Zaciu, altruistul, diaristul meticulos, conversaþionalul deschis principiului cooperarii. *** Fãrã un minim de sincronizare nu ar putea exista ceva precum comunicarea dintre culturi ºi civilizaþii deosebite, evident, evident. Doar cã, acum, la vremea mult hulitei globalizãri, fenomenul se produce automaticamente ºi nu-i prea pasa de pãrerile sau scremerile noastre. Pînã ºi cãpºunarii se întorc din Spania mai ºcoliþi, mai deºtepti, mai ingenioºi, mai igienizanþi; pînã ºi romii uºor italienizabili se perfecþioneazã în manglitudine sofisticatã ºi efracþiuni cu silnicii pe malul Tibrului vijelios, ba chiar ºi masteranzii oarecari se mai destupã la minte prin universitãþile scoþiene.

Pe de altã parte, lui Maiorescu, la care fascinaþia spaþiului germanofon era considerabilã, i-aº fi veºnic recunoscãtor mãcar pentru victoria împotriva etimologizanþilor transilvani ºi impunerea, pe cale academica, a alfabetului latin în modalitatea sa cea mai foneticã, uºurîndu-ne, pînã azi, efortul de a le transmite repejor amatorilor din Apus rudimentele limbii noastre materne. ªi... ...sã apreciem ca lovinescianamente mulþumitor faptul cã literaþii basarabeni, în douãzeci de ani postsovietici, au arãtat, prin exemplele convingãtoare ale unor Emilian Galaicu-Paun, Dumitru Crudu, I Fratelli Vakulovski, Leo Butnaru (et alii eiusdem farinae moldavicae, cu ºanse reale de a ajunge, cîndva, în ediþia secundã a Panoramei critice mincuane) cã exista, din cînd în cînd, sincronizari fericite. *** Dosarul protocronismului meritã rejudecat, de acord, fãrã însã a se uita cã erea respectiva muvanþã a un fel de ecou ideologic al naþionalismului ceauºeschian, sub care nici unul din clasicii oficializaþi ai culturii româneºti nu putea sa fie contestat. Sã ne amintim numai cîtã indignare a produs în mediile academice proiectul negoiþescuan de istorie a literaturii române dupã criterii exclusiv estetice. In Iaºii acelui moment, cîþiva universitari ciopragolatri ameninþau cã se sinucid în caz cã se va scoate Alexandru Vlahuþã din programe si manuale. Unde ni sint visatorii? Pe Bahlui, Maria Ta, unde, nu prea demult, s-or speriat cel mai tare intelectualii de contestarea prin tinerii dilemioþi pleºuani a geniului eminescian. Oricum ai lua-o, erau discursuri noi rostirile protocronice, inteligibile prin contrast cu literatura jdanovianã a Anilor 50 (cãci literaturã proletculticã avurãm, destulã, dar ..în interbelicitate), nu numai noicismul, nu numai ermetismul stãnescian ori pastiºismul sorescian ...

Nu numai, nu numai ... ci erau noi, foarte interpelante, ºi divagaþiile unor Dan Zamfirescu, Narcis Zarnescu, Ion Gheorghe ori Ioan Constantinescu, darmite lucrãturile, majoritatea serioase, ale profesorului Edgar Papu, al cãrui unic discipol de calitate actual gîndirostivieþuieºte la Huºi.

Sigur, în perioadele depresive ale culturii naþionale, terorizate de neantul românesc ºi ruºinea de a te fi nãscut în vãlãhie, facem cuvenitele injectii, numeroase, cu protocronism ºi orgoliul obîrºiei daco-latine, reamintindule alumnilor noºtri pe anticipatorii din varii domenii: Urmuz, Odobleja, descoperitorul insulinei, Traian Vuia, Brâncuºi, Beizadeaua Kantemiroglu, Petru Cercel, Dracula, Ovidiu, Banul Mãrãcine. La vremuri cît de cît calme, sincronizarea, diferenþiatoare însã ºi asezonatã cu spirit critic bine temperat, meritã sã-ºi reia locul în Republica savanþilor ºi Oamenilor de Litere din zonã. *** Trei ispravi mai osebite îi ºtiu domnului Eugen Negrici: exegetarea expresivitãþii involuntare, radiografierea «literaturii proletcultiste» ºi demolarea, într-o carte ceva mai recentuþã, a iluziilor literaturnicilor bãºtinaºi. Primeia îi sînt un învãþãcel recunoscãtor, teoreticamente vorbind, ºi mi-l asum pe bucureºteanul cu pricina, sub acest unghi, drept precursor. La a doua îi aduc unele obiecþii terminologice, cãci, fiind repliat pe alt – mai bun - tãrîm, lui M. Niþescu, omului cu Sub zodia proletcultismului, n-am drept a-i reproºare ceva. Dupã cîte ºtiu, la Cluj, a pus

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

20

dezbatere punctele unde trebuie, adicã pe i-uri, Sanda Cordos, iar în criticismul literaturii ruse actuale lucrurile-s din nou limpezite: proletcultismul e o miºculaþiune, ritmatã cu tobele Ligii Bezbojnicilor ºi Paºtelui Comsomolist, ce se va fi întins de la Mama lui Maxim Gorki ºi cutare articulete, despre literarturnaia partiinosti, al bisexualului Lenin (iubitul lui Griºa Zinoviev, cu care Genialul Ulianov obiºnuia sã o înºele pe Nadejda Krupskaia) pînã, sã zicem, la data implementãrii în þãrile sovietizate a doctrinei lui Jdanov despre realismul socialist. La noi s-a ouat literaturã de partid, cum cereau moscoveþii Internaþionalei a Treia, înainte de al doilea rezbel, cãcãlãu, la ea punînd botul - ºi condeiul îndeobºte tinerii evrei atraºi de succesele planurilor cincinale ºi dornici sã ajungã ofiþeri ai Armatei Roºii.

Acestei tentaþii i-a scãpat prin talent, uneori, Alexandru Sahia, se ºtie, drept care mi se întîmplã sã recitesc cu emoþie neprefãcutã, din el, Uzina vie ºi, mai ales, Revoltã în port, atît de anarho-sindicalistã, plãcîndu-mi ele mai mult decît jdanoviana Desfãºurare a lui Marin Preda, ºi ea prezentã, dar la modul poluator, în manualele României Dejiene. Dar, mã rog, nu e neaparat o crimã sa foloseºti un termen în locul altuia, dar, mãrog, Crohu publicase, înainte de l960, broºureaua Despre realismul socialist ºi încã din l955 îi rãdea, prin Contemporanul, ºi pe Kafka, cosîngeanul sau acuzat de imoralism decadent, ºi pe Constantin Amariu, care, în Le Paresseux, tematiza ficþional rezistenþa nonviolentã la colectivizarea agriculturii din exteriorul Subcarpaþilor de Curburã.

In povestea cu demolarea iluziilor vãd o provocare negriciana, de clasa celeia infiltrate în temelia cioranienei Schimbãri la faþã a României. Ne-a aruncat piatra în baltã cu încurajarea (nu necesarmente perversã): «Acum, bãieþi, scoateþi-o, s-o vãz ºi eu cum aratã, de voi salvatã!». Aºteaptã, presupun, reacþiile noastre, aºa cum le aºtepta ºi Nego la proiectul sãu de istorie literarã pe criterii strict lovinesciene, numai cã, acum, hipermoderni, hiperconsumatori, crizaþi ºi supuºi fãrã discontinuitate calupurilor politico-publicitare, nu mai avem vreme nici macar sã ne indignãm, darmite sã ne angajãm oleacã mai eficient în actul creaþiei.

Cu toate acestea, uite, purtaþi de energii mai proaspete decît ale noastre, vînjoºii basarabeni nu se impiedicã de cioatele iluziilor pierdute, iar complexele de retardare în comparaþie cu Romania Cispruticã i-au impins la racordari, cred eu, nevolnicul, izbutite.

Mircea Muthu

Formã ºi/sau/fãrã fond Legitimitatea – ieri ºi astãzi – a sintagmei maioresciene este afirmatã asertoric de obicei în genul eseistic, dar ºi în opurile cu pretenþii ºtiinþifice. Forma fãrã fond, regramaticalizatã de Eugen Lovinescu, ne trimite la un radicalism în bunã mãsurã contestatar ºi pe care glosatorii contemporani (Eugen Negrici, de pildã) nu fac decât s-o utilizeze ca atare într-un discurs acru, trãdând uneori un veritabil masochism intelectual.

Fãrã-ndoialã cã formula stereotipizatã circulã în viaþa noastrã socialã (cu incluziunea celei culturale) numai cã, înainte de a-i analiza structura ºi funcþia operatorie este necesarã justificarea, chiar dacã sumarã, a rezistenþei sale în timp. Astfel, dacã prima ºi forþata noastrã modernizare la nivelul instituþiilor ºi al statului de drept la confinele celor douã secole (XIX ºi XX) argumenteazã, pânã la un punct, apariþia ºi circulaþia expresiei lansatã de Titu Maiorescu, menþinerea, permanentizarea acesteia se datoreazã probabil ºi unei situaþii considerate în articulãrile lor de adâncime. Iatã câteva dintre acestea, defalcate: 1) Ecloziunea statelor naþionale pe fondul de sensibilitate romanticã aluvionatã teleologic (nu ilustra folclorul, recent descoperit, un „suflet al poporului”?) a fost un proces acompaniat în surdinã ºi apoi concurat de un discurs în ricoºeu. Se deplângea astfel aderenþa noastrã la un Rãsãrit neprecizat sau redus la dimensiunea otoman-fanariotã ºi în spatele cãruia se puneau toate neîmplinirile sociale ºi faptele incriminate etc. O face, spre a oferi un exemplu, acelaºi Lovinescu într-o retoricã recognoscibilã, de fapt, ºi la alþii: „Rãsãritul ne poate lega istoriceºte; nu ne poate însã impune ºi condiþiile actuale ale vieþii sufleteºti.

Neajustându-se în dezvoltarea idealitãþii noastre (sic! n.m.) pentru ce l-am invoca în hotãrârile zilei de azi?”

Apusul, continuã teoreticianul sincronismului, „ne va dezrobi, mai târziu, de invizibilele lanþuri ale Þarigradului, ale Athosului sau ale Kievului, adicã de forþele ancestrale ale obscurantismului ºi ale inerþiei, pentru a ne pune pe calea gãsirii de sine ºi a progresului”.

Or, Lovinescu gãsea soluþia „gãsirii de sine” nu altfel decât pozitivând forma care poate sã-ºi creeze fondul necesar, influenþat fiind de o parte din teoria contemporanului francez Gabriel Tarde. Pe de altã parte, acuzele în vrac la adresa unui Orient generic, fãrã a se menþiona cã, istoric vorbind, România in statu nascendi era parte integrantã din aºa-numita „chestiune orientalã” ilustratã conceptual prin echilibrul instabil nu au fãcut decât sã cauþioneze – pe palierul duratei lungi – ataºamentul românului faþã de aspectele formale (în sens de: gratuit, pur spectacular, lipsit de substanþã º.a.)

2) Din perspectiva geografiei umane psihosociologia a întãrit optica de mai sus, adãugând argumentul unei puternice alogenii etnice la Nordul Dunãrii ºi, în consecinþã, procesul mult prea lent de asimilare/sedimentare mentalitarã, lingvisticã º.a. pe fondul daco-roman. În primul deceniu din secolul trecut, Constantin Rãdulescu-Motru fãcea distincþia dintre gregarism („o stare impusã de împrejurãri

ºi de tradiþie”) ºi solidaritate („opera sacrificiului conºtient ºi ultima verigã în înãlþarea moralã a voinþei”). Or, românul ar avea „un suflet gregar ºi atât”, iar gregarismul ca „stare obiºnuitã la toate popoarele tinere” e o stare „care se produce prin imitaþiune” (cf. C-tin Rãdulescu-Motru, Psihologia poporului român, Albatros, 1999, p. 8-9). Nu altfel vedea lucrurile D. Drãghicescu într-o masivã lucrare, Psichologia poporului român (1907), cu accentul pus pe circumscrierea straturilor aluvionare ce, nesedimentate, ar duce la impresia de puzzle a geografiei noastre ºi, implicit, la o diversificare a fizionomiei româneºti, în spatele cãreia modelul (id est: fondul) esenþei se poate doar aproxima.

3) O ideologie pe care aº numi-o paternalistã, translatatã la nivel colectiv, a condus la cãutarea ºi, finalmente, la însuºirea de modele funcþionale din medievalitate pânã astãzi. Modelul bizantin (alogen ºi acesta) va fi continuat în multiseculara pax ottomanica. Istanbulul a impus un model unic ºi social, însã periferial în raport cu vestul în curs de consolidare.

Sud-Estul a cunoscut apoi modelul absolutist francez, decis de evenimentele de la 1789, în douã etape – prima, preponderent luministã, iar a doua în epoca de emergenþã a romantismului (cf. cercetarea noastrã din vol. Dinspre Sud-Est, Libra, 1999). Modelul francez, prioritar imitativ în interpretarea lui Blaga, va fi concurat, în mod treptat, de modelul german, catalizator în aceeaºi formulare a filozofului culturii.

Maiorescu vine din spaþiul culturii germanice ºi elaboreazã teoria culturalã despre formele fãrã fond.

Lovinescu, venind din mediul francez, o corijeazã, menþinând, totuºi, funcþionalitatea formelor. Oricum, ºirul de modele care ne-au jalonat istoria a contribuit la menþinerea, cu accentele de rigoare, a acestei dispute: formã ºi/sau/fãrã fond. O disputã oþioasã, de vreme ce, structural vorbind, culpabilitatea acestei disjuncþii o poartã limba latinã, perpetuatã de logica ºi lingvistica generalã europeanã. Cuvântul elin logos a fost despicat de cãtre latinã în res (lucru) ºi verba (ceea ce designeazã). Mileniul medieval n-a fãcut decât sã adânceascã aceastã falie pe care abia formalismul rus a încercat, prin analiza imaginarului literar, s-o anuleze.

21

Constantin Pricop

O temã de eliminat Cum putem constata, nu se mai întâlnesc astãzi mulþi oameni de litere cu adevãrat interesaþi de reluarea unor discuþii ºi polemici aparþinând secolului al 19-lea sau primei jumãtãþi a secolului al 20-lea… Acestea nici nu prea mai sînt bine cunoscute. Scriitorii tineri nu sînt atraºi de asemenea schimburi de idei. Cele întâmplate în trecut par a-ºi fi pierdut definitiv, din aceastã perspectivã, actualitatea. Cei de azi se vãd trãind într-o lume diferitã. Postmodernismul, unul redus la rudimente, pare a fi suficient ca teorie – o teorie simplificatã, care admite, la urma urmei, orice. O teorie „moale”, în spiritul ideilor lui Gianni Vattimo. O imensã insatisfacþie generalã þine locul abordãrilor critice.

Discuþiile privind destinul societãþii româneºti sunt rare ºi compromise de „dezbaterile de idei” la nivelul clasei politice… Numai cã, aºa cum se dovedeºte de multe ori, a-þi cunoaºte trecutul înseamnã a înþelege mai exact ceea ce se întâmplã în prezent. Or, una din problemele noastre esenþiale priveºte situarea faþã de modele – modele aflate în societãþile ºi culturile occidentale.

Chiar în momentele în care se cristaliza o ordine a spaþiului nostru cultural au apãrut luãri de poziþie care s-au fixat mai apoi profund în mentalitatea culturalã a românilor. Iniþial preluãrile din culturile „mari” s-au efectuat pur ºi simplu, fãrã vreo ideologie, cum era de aºteptat… O datã cu Maiorescu apare teoria care a jucat un rol definitoriu în istoria noastrã culturalã ºi a iscat o lungã serie de intervenþii: teoria formelor fãrã fond. In esenþã, teoria justifica o imitaþie bunã ºi respingea o imitaþie rea. O imitare a unor forme fãrã fond ºi o imitaþie plinã de sens… Sunt multe de spus – ºi s-au spus: imitarea unor forme conduce la producerea unor conþinuturi; imitaþia… cu fond, singura valabilã dupã Maiorescu, observãm astãzi, nu e atât de sigurã pe cât ne garanta acesta. Se pot imita instituþii ºi se poate ajunge la o asemãnare importantã cu instituþiile imitate. Intr-un timp mai scurt sau mai lung acestea pot sã decadã ºi sã aparã, dupã ce fuseserã considerate o formã cu fond, ca o formã fãrã fond… Ideea lui Maiorescu urma de fapt concepþia creºterii organice (de mare succes, mai tîrziu, la Eminescu, apoi la Iorga). Dupã Maiorescu am avea aºadar imitaþii organice (formele… cu fond) – ºi imitaþii neorganice (forme fãrã fond). Se discuta calitatea imitaþiei – dar nu era pusã în discuþie imitaþia în sine.

Aceasta pãrea inexorabilã. Destinul nostru era conturat – sîntem meniþi sã… imitãm. Trebuia sã avem grijã doar dacã imitaþia e… bunã, sau bine fãcutã, sau rea…

Concepþia lui Maiorescu a fãcut ºcoalã. Aveam acum trei direcþii. Cei care acceptau deschis orice imitaþie.

Cei care respingeau deschis orice imitaþie. Cei care considerau imitaþia inevitabilã, dar atrãgeau atenþia asupra imitaþiei bune sau rele…

In numele unei creºteri care trebuia sã fie organicã au fost acceptate anumite imitaþii, altele nu. Deseori cei care respingeau orice imitaþie au intervenit, în numele unei creºteri organice… De altã parte imitaþiile au fost considerate ca fireºti ºi necesare. E. Lovinescu ne-a împins pe calea sincronizãrii. Sã ne sincronizãm aºadar (cel puþin în literaturã). Pe firul istoriei i se vor opune, în anii comunismului, protocroniºtii. Sã nu ne sincronizãm, pentru cã noi am parcurs deja traseul pe care suntem îndemnaþi sã-l luãm de la alþii. Protocronismul a atins culmi de hilaritate ºi a compromis ideea originalitãþii, a unor trãsãturi specifice. Cînd teoria lui Einstein se aflã deja enunþatã în versurile lui Eminescu…, nu rãmâne decât ca ºi alþii sã o recunoascã ºi sã o proclame ca atare…

Imitaþia rãmâne, în cele din urmã, un soi de sport naþional. Suntem de cele mai multe ori cei care

PARADIGMA

dezbatere

descoperã roata… La vreo douã decenii dupã fervoarea adevãraþilor descoperitori, americani de astã datã, nu europeni, postmodernismul a fost întors la noi pe toate feþele, ca o mare revelaþie naþionalã. Nu mai era mult sã se ajungã la un postmodernism… protocronist… oricât de… imbecilã ar pãrea formula… In sfârºit, febra indusã s-a diminuat, nu ºi vocaþia imitaþiei, care pare a fi endemicã. S-a purtat la noi o nãucitoare… bãtãlie a canonului…, fãrã sã se þinã vreo clipã seama cã americanii, de unde a fost împrumutatã ºi aceastã temã, o atacaserã din motive inexistente aici (ºi… neacceptate, dacã e sã ne luãm dupã atitudinea lipsitã de interes pentru social generalizatã dupã 89). In SUA n-a fost o bãtãlie a judecãþilor estetice – ci una privind reprezentativitatea – argumentatã cu o justiþie socialã care la noi nu existã…

In America erau condamnate instituþii ºi cei care aveau vreun rol în funcþionarea acestora (învãþãmânt, instituþii culturale etc.) Harold Bloom e doar un cronicar al acestei bãtãlii, nu iniþiatorul, nu acela care a dat verdicte… In stilul nostru subiectivist, subminat mereu de un comic involuntar caracteristic, ne-am apucat sã spunem cã la noi canonul a fost… fãcut de x sau y…, personaje mai mult sau mai puþin semnificative, dar nu instituþii…

Dacã întâmplãrile mai vechi ne pot învãþa ceva, în materie de imitaþie trebuie sã observãm cã aceasta s-a fixat în timp ca o adevãratã obsesie culturalã naþionalã…!

Mereu ne aflãm sub presiunea imitaþiei. Judecãþile nu privesc realizarea în sine a unor scrieri literare, teoretice º. a. m. d. ci modul în care lucrãrile publicate la noi sunt sau nu conforme cu ceea ce se face în altã parte – centrul la modã din acel moment… Chiar ºi cei care nu sînt neapãrat de partea imitatorilor, cei care nici nu cunosc prea bine ceea ce se întîmplã în lume în epoca în care trãiesc, cei purtaþi pe valurile actualitãþii doar de impresionismul nostru funciar, au fost dirijaþi, la rândul lor, de dorinþa care îmbibã aerul nostru cultural ºi acoperã orizontul – dorinþa de a fi „la zi”.

Obsesia conduce la configurarea unui orizont de aºteptare. Scrierile noastre literare sunt în marea lor majoritate concepute dupã model… Talentele noastre se consumã în interiorizarea unor modele de aiurea.

Din pãcate, occidentalul cu care rivalizãm nu se va osteni sã aprecieze o imitaþie mai bunã decât… originalul – pentru cã ei au la dispoziþie chiar originalul… Tot atât de otrãvite de aceastã temã, întoarsã pe dos, sunt cei care se opun cu înverºunare oricãrei imitaþii. Fac spume la gurã când descoperã influenþe strãine dar sunt, în cele din urmã, produsul aceleiaºi obsesii…!!!

Cum ar putea fi depãºitã aceastã fundãturã pãguboasã în care ne învârtim de la începuturile culturii noastre moderne? Cum au depãºit-o ºi alþii aflaþi în situaþia noastrã: desfiinþând-o ca temã privilegiatã. Este evident cã nu ne putem închide, cã nu putem sã nu þinem seamã de ceea ce se face în alte spaþii culturale. Dar sã luãm procesele de aculturaþie la mod firesc, aºa cum se petrec ele în realitate. Principala problemã nu poate fi la infinit complexul patologic – sã nu cumva sã fim… depãºiþi – ci sã încercãm sã descoperim la noi ceea ce nu au alþii. Ceea ce am putea sã le oferim ca particularitate a noastrã. Sã-i cunoaºtem pe ceilalþi pentru a ne vedea pe noi mai bine, cu mai mult spirit critic, cu mai multã modestie – nu sã încercãm neapãrat sã ajungem niºte… alþii de mâna a doua… Sã vedem ce putem oferi nu bãtându-ne cu pumnul în piept, ci examinândune cu atenþie, þinând cont ºi de existenþa unui context mondial în care ne plasãm…

Sigur cã problema nu e simplã ºi obsesia n-o sã disparã de pe o zi pe alta. Complexele nu dispar de la sine. Poate cã o nouã situare în ceea ce este numit cultura universalã ne va aduce la nivelul firescului…

Anul 17, Nr. 3-4/2009

Cornel Ungureanu

În Jocul perdantului 1. Sã ne amintim de uriaºa autoritate a lui Maiorescu, dar nu numai de a lui, ci ºi de a tatãlui sãu, de a familiei sale, de reþeaua sa de relaþii ºi de alianþe. Nimeni nu îºi mai aminteºte de primul articol al lui Eminescu, fundamental propaºoptist, aluziv antimaiorescian, nimeni de ezitãrile lui Maiorescu, fiindcã istoria literarã opteazã, selecteazã ºi merge mai departe. Bariþiu, Bãrnuþiu, Laurian, Ion Maiorescu, Cipariu, Aron Pumnul sunt excluºii unui timp care avea nevoie de soluþii rapide.

Maiorescu vine cu sabia ºi le dã. Dacã scriu cã Aron Pumnul a fost un adevãrat kantian ºi a traversat eroic impasurile unui timp rãu cine sã mã creadã? El e un perdant ºi publicul cel larg aplaudã doar învingãtorul, fie cã e el Maiorescu, Alecsandri sau Lovinescu.

2. Nu „putem vorbi”, suntem obligaþi sã vorbim ºi sã scriem despre asta! Vorbiþi de „creativitatea munteanã”, eu aº scrie despre creativitatea ardelenilor, poate chiar pornind de la numele de mai sus! De la ªcoala ardeleanã care, prin excesele ei, a încercat (cum spune Eminescu), profunzimea ºi limitele. Ibrãileanu a scris o carter excepþionalã care trebuie recititã ºi înþeleasã nu din unghiul de vedere al prioritãþilor, al „spiritului critic în cultura românã” ci fiindã pune accente necesare asupra regionalismului creator.

3 În cultura românã ºi în societatea româneascã erau necesare opþiuni rapide (sau, mai exact: se întâmplã sã aibã prioritate opþiunile imediate), modificãri ºocante.

Unirea de la 1859 dar mai ales cea de la 1918 trebuie contextualizate: vin dupã confruntãri în care existã învingãtori ºi învinºi. Învingãtorul ia totul, nu-i aºa?

4. Da, sigur. Dacã nu intrau în atenþia criticii într-un moment de isterie politicã, ideile lui Papu ar fi fost privite un pic altfel. Asistãm ºi aici la o confruntare în care învingãtorul ia totul, iar învinsul trece prin tradiþionalul proces de defãimare: a fost rãul cel mai rãu.

5. Geografiile mele literare ºi Istoria secretã a literaturii române exprimã ºi poziþia mea faþã de dl.

Negrici.

6. Da, bocim prea mult. Jucãm rolul perdantului (uite cã ne place!) fiindcã câºtigãtorul pare întotdeauna sã ia totul...

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

22

dezbatere Antonio Patraº

E. Lovinescu ºi teoria formelor fãrã fond Dupã o prodigioasã activitate de cronicar literar desfãºuratã în primele douã decenii ale secolului al XXlea, Lovinescu izbuteºte sã se impunã ca figurã de prim plan a culturii române abia dupã primul rãzboi mondial, când apariþia revistei ºi înfiinþarea cenaclului „Sburãtorul” (1919) îi oferã prilejul de a-ºi limpezi ideile teoretice ºi de a elabora din mers un program coerent, în acord cu deschiderea cãtre modernitate a literaturii momentului ºi cu tendinþa disocierii tot mai radicale a esteticului de celelalte valori, sub presiunea nivelatoare a sincronizãrii cu modelele occidentale. Din necesitãþi practice, constrâns fiind sã-ºi sprijine programul pe o platformã teoreticã în mãsurã sã þinã piept adversarilor ideologici, Lovinescu elaboreazã în câþiva ani cartea sa de doctrinã, Istoria civilizaþiei române moderne, care va sta ºi la baza marilor sinteze istoriografice. Din punct de vedere sociologic, studiul se axeazã pe ideea formulatã anterior de Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920), potrivit cãreia în þãrile capitaliste formele sociale se dovedesc a fi expresia fondului social, ca o consecinþã fireascã a evoluþiei, pe când în þãrile slab dezvoltate economic fondul e acela care se adapteazã formelor sociale împrumutate. Dupã cum se observã, punctul de plecare al studiului lovinescian îl constituie mai vechea teorie maiorescianã a „formelor fãrã fond” (rãsturnatã acum, descriind adicã procesul invers), combãtutã însã cu argumente ºtiinþifice de cãtre ªtefan Zeletin (1882-1934), specialist redutabil care þine sã facã praf toate speculaþiile literaþilor, de la junimiºti încoace. „Aºa s-a nãscut spiritul critic în cultura noastrã (constatã ironic reputatul sociolog), ai cãrui reprezentanþi au izbutit sã convingã publicul român cã cultura noastrã – ce zic, întreaga noastrã societate modernã – se reduce la un proces de imitare a unei civilizaþii strãine, la forme fãrã fond, lustru fãrã bazã ºi câte altele de acelaºi fel. Atât de convingãtoare a fost aceastã criticã la care spiritele reacþionare au supus societatea noastrã burghezã, încât ea a covârºit pânã ºi pe C. Dobrogeanu-Gherea: neputând sã o rãstoarne ºi simþindu-se obligat ca sociolog sã explice fenomenul, el a fãurit o lege sociologicã specialã, a evoluþiei de la forme cãtre fond”1.

Modest, Lovinescu nu-ºi arogã competenþe strãine de preocupãrile obiºnuite ale unui critic literar ºi atribuie studiului sãu caracterul unei simple „încercãri de psihologie socialã ºi culturalã”. Într-adevãr, în Istoria civilizaþiei române moderne el nu-ºi propune sã corecteze opiniile specialiºtilor, dar urmãreºte sã dea un caracter sistematic ºi unitar concepþiei sale critice, încã necristalizatã la acel moment întro formulã definitivã (de aceea, vom vedea imediat, obiecþiile lui Zeletin se dovedesc numai în parte îndreptãþite). Or, dupã cum se poate remarca urmãrind geneza personalitãþii lovinesciene, e limpede cã tentaþia afirmãrii de sine a pus mereu pe un plan secund setea de cunoaºtere, niciodatã atât de puternicã încât sã tulbure în vreun fel activitatea regulatã a foiletonistului (nu te poþi dedica studiului sistematic când ai mereu câte ceva de scris la gazetã). De aici ºi caracterul eterogen, adesea contradictoriu, al ideilor estetice vehiculate cu supleþe sofisticã de cronicarul format la ºcoala lui Faguet ºi Anatole France. Dogmatizarea impresionismului hedonist ºi sceptic se impunea, aºadar, ca o consecinþã fireascã a postulatului de naturã psihologicã privind necesitatea reducþiei la unitate a manifestãrilor spiritului, care, altfel, riscã sã se dizolve, din exces de inteligenþã, în disocieri ºi nuanþe inextricabile.

Urmãrind sã prindã într-un concept cât mai precis procesul devenirii propriei personalitãþi, Lovinescu ajunge de fapt sã analizeze, ca un preambul necesar la scenariul edificãrii de sine (descris în Memoriile apãrute în 1930), geneza civilizaþiei ºi culturii noastre, în acord cu premisa legãturii organice dintre individ ºi „rasã”. Ca atare, odatã înþeles mobilul psihologic al formulãrii programului teoretic menit sã sprijine eficient acþiunea militantã a criticului de la „Sburãtorul”, trebuie precizat cã studiul lovinescian,

indiferent de scopul pentru care a fost scris ºi în oricâte contradicþii s-ar încurca, nu e chiar atât de superficial pe cât lasã a se înþelege opiniile sociologilor de profesie. Sã revenim, pentru început, la obiecþiile formulate de Zeletin.

Cunoscãtor avizat al metodelor de investigaþie sociologicã bazate pe adunarea ºi verificarea empiricã a datelor furnizate de realitatea concretã, ideologul neoliberalismului contestã, cu argumente foarte convingãtoare, aºa-numita „lege” de evoluþie a societãþii româneºti, intratã pe orbita modernizãrii accelerate o datã cu imitaþia formelor superioare de civilizaþie. Astfel, naºterea României moderne nu ar fi atât rodul entuziasmului mimetic al unor revoluþionari de carton, fascinaþi de luminile Occidentului, cât efectul circulaþiei mãrfurilor ºi al capitalului englezesc pe malurile Dunãrii. Ergo: nu ideologia Revoluþiei franceze (de care majoritatea covârºitoare a românilor nu avea habar), ci economia capitalistã ar fi declanºat evoluþia spectaculoasã a civilizaþiei ºi culturii noastre. Sã nu uitãm cã, în acelaºi sens, Tocqueville (1805-1859) descoperea germenii revoluþiei mai puþin în ideile lui Voltaire, cât în dezastrul financiar generat de centralizarea excesivã din vechiul regim, iar Norbert Elias (1897-1990) va descrie ulterior procesul civilizãrii ca efect al declinului nobilimii (înclinatã spre spontaneitate ºi naturaleþe – trãsãturi morale nelipsite de ecou în planul realitãþilor sociale) ºi al triumfului clasei de mijloc (cãreia i se datoreazã apariþia capitalismului, vãzut ca efect al comportamentului supravegheat, mimetic, codificat în aºa-zisele „maniere alese” ºi în cultul pentru disciplinã). Oricum, argumentele lui Zeletin se sprijinã pe o vastã bibliografie de specialitate ºi pe o viziune cu adevãrat modernã asupra dinamicii sociale, evaluatã ca expresie a unei structuri complexe, obiective, care nu se mai lasã explicatã prin cauze de ordin psihologic, ca în trecut.

Lovinescu, în schimb, pare ancorat mai curând în sociologia secolului al XIX-lea, iar legea imitaþiei pretinde a o fi împrumutat de la Gabriel Tarde (1843-1904), pe care îl corecteazã doar în chestiuni de nuanþã, fãrã a-i contrazice teoria psihologistã referitoare la geneza societãþii. În consecinþã, deºi nu se delimiteazã de psihologism, criticul român þine sã rãstoarne numai termenii raportului (în esenþã, de aceeaºi naturã), dupã sensul deja consacrat al evoluþiei inverse, de la formã la fond. Astfel, dacã pentru Tarde fenomenul social se traduce ca „un act individual repetat”, societatea fiind înþeleasã ca expresia liberã a voinþei individuale, Lovinescu nu pleacã de la individ, ci subordoneazã individul din capul locului societãþii ºi rasei, spre a reface apoi traseul de la general la individual, dupã o logicã de tip cauzal. În ultim resort, sociologia lovinescianã se dovedeºte a fi tributarã etnopsihologiei, ºtiinþã plinã de ecouri pozitiviste ºi vinovatã de pãcate cel ispitiserã cândva ºi pe Eminescu (1850-1889), poetul naþional al românilor, redescoperit la începutul secolului al XX-lea în ipostaza de profet al naþiunii ºi ideolog reacþionar, exaltând în calitatea sa de gazetar la revista conservatoare „Timpul” misticismul þãrãnesc ºi un paseism de cea mai curatã facturã romanticã. Dar, dacã genialul poet era apologetul statului organic, de concepþie fiziocraticã, criticul modernist care era Lovinescu se aratã mult mai interesat de raþionalitatea contractului social, în linia gândirii politice a iluminiºtilor.

Spirit raþionalist, învãþat sã-ºi struneascã temperamentul pentru a putea gândi eliberat de afect, în categorii ºi concepte precise („tot ce iese în afara logicului nu mã intereseazã”, spune el undeva), Lovinescu intenþiona sã explice formarea civilizaþiei noastre moderne ca proces revoluþionar, în linia legilor devenirii istorice preconizate de principiile progresiste ale ideologiei liberale. Pentru aceasta, el adunã un material istoriografic impresionant, cu mult peste sursele (preponderent literare) consultate de G. Ibrãileanu (1871-1936) în Spiritul critic în cultura româneascã (1909). Apoi, în pofida informaþiilor precare din domeniul sociologiei ºi a argumentaþiei adesea sofistice, magistrul de la „Sburãtorul” izbuteºte sã parã foarte convingãtor, într-o manierã percutantã stilistic ºi de o eleganþã desãvârºitã, îndrãznind chiar sã formuleze câteva ipoteze extrem de interesante, pe care am avut surpriza sã le regãsim, ulterior, în operele unor faimoºi gânditori de sistem. Spre exemplu (poate ºi din dorinþa de a rãspunde obiecþiilor formulate de Zeletin la adresa teoriei formelor fãrã fond), Lovinescu pune aproape exclusiv pe seama factorului ideologic modernizarea civilizaþiei româneºti ºi minimalizeazã rolul mecanismului economic („aspiraþiile

naþionale nu se reduc la un simplu proces de circulaþie a mãrfurilor”2, afirmã într-un loc), vãzându-se astfel confirmat peste timp de un Karl Popper (1902-1994), care în Societatea deschisã ºi duºmanii ei (1945) criticã teoriile antiindividualiste ºi atribuie ideilor, considerate drept principal mobil al schimbãrii, o funcþie esenþialã în configurarea civilizaþiilor. În fapt, Popper crediteazã ipotezele criticului român doar ca pe un caz particular de gândire liberal-democraticã, relevabilã în raþionalismul septic ºi în spiritul individualist, iar acestei ideologii salubre apologetul societãþii deschise îi opune marxismul, blamat ca doctrinã reducþionistã de tip gnostic, maniheist. Or, lipsindu-i lecturile de specialitate – deºi trimite la Durkheim (1858-1917), nu pare sã fi sesizat importanþa lucrãrilor sale –, Lovinescu avea impresia cã, supralicitând economicul, Zeletin (citit superficial) ar fi ºi el un marxist pursânge, de vreme ce considerã cã evoluþia organicã a societãþii româneºti ar trebui sã porneascã de la dezvoltarea mijloacelor de producþie. În realitate, Zeletin nu fãcea decât sã constate starea precarã a societãþii româneºti, amelioratã semnificativ nu atât de ideile din afarã, cât de capitalul strãin, ºi sã semnaleze cu îngrijorare tergiversarea reformelor economice, datoratã îndeosebi inerþiei mentalitãþii locului. Tot astfel, ºi Lovinescu e încredinþat cã românii au încã un „suflet gregar” (formula aparþine lui Constantin Rãdulescu-Motru) ºi cã nu sunt copþi pentru democraþie3 - ceea ce nu-l împiedicã, totuºi, sã susþinã necesitatea saltului revoluþionar ºi sã conceapã existenþa unui stat independent, construit pe baze raþionale. În viziunea lui Popper, procesul descris de Lovinescu ar desemna chiar tranziþia de la societatea închisã, edificatã pe un model biologic-organicist, la societatea deschisã, axatã pe ideile liberale care au triumfat odatã cu Revoluþia Francezã.

Or, dupã cum ºtim, principiul raþiunii determinã instaurarea unui raport de tip contractualist între individ ºi societate, legãturã stabilitã de comun acord, prin convenþie, iar nu în virtutea fatalitãþii legilor biologice care transformã omul întro fiinþã lipsitã de libertate. De aceea, trecerea de la o societate de tip tradiþional, constituitã ierarhic, piramidal, la formele mult mai dinamice ºi imprevizibile ale vieþii moderne, produce o adevãratã traumã în sânul comunitãþii, dizlocând individul de blocul compact al fiinþei colective ºi al stereotipurilor mentalitare fãcute sã-i þinã loc de gândire. Însã abia acum, o datã cu afirmarea omului ca individ cu personalitate distinctã, devine posibilã ºi existenþa unei culturi majore, ireductibilã la expresia anonimã a unei sensibilitãþi primitive, diferenþiate doar etnografic.

Pornind de la acest gen de presupoziþii, Lovinescu explicã formarea civilizaþiei noastre moderne ca efect al descoperirii Occidentului, al contactului cu ideile ºi cu instituþiile sale, pe care le-am fi adoptat, e drept, ºi din necesitate, dar ºi cu admiraþia faþã de ceea resimþeam ca fiindu-ne superior. În opinia criticului, procesul sincronizãrii cu civilizaþia apuseanã ar fi fost determinat atât de presiunea legii interdependenþei vieþii moderne, care niveleazã diferenþele ºi leagã la un loc destinul popoarelor, cât ºi de voinþa de adaptare a sufletului colectiv, încremenit de veacuri într-o existenþã hieraticã ºi în niºte reflexe caracteristice. Ieºirea din inerþia aceasta milenarã se face, mai întâi, prin intervenþia factorilor externi, care solicitã o reacþie: dacã sufletul colectiv e receptiv la astfel de stimuli, vom vorbi despre un impuls natural cãtre imitaþie; dacã nu se întâmplã sã fie aºa, imitaþia se impune mai greu, cu preþul întârzierii procesului (oricum, inevitabil) de emancipare a individului în raport cu automatismele psihice ale rasei.

Numai la popoarele inferioare, cu un suflet lipsit de substanþã – precizeazã Lovinescu, dovedind cã pânã ºi cel mai tolerant dintre ideologii noºtri s-a lãsat molipsit de prejudecãþi rasiale sau, mai blând spus, de incorectitudine politicã4 – imitaþia rãmâne sterilã ºi nu izbuteºte sã trezeascã la viaþã instinctul afirmãrii de sine. Însã românii (spre deosebire de rasa presupus inferioarã a negrilor din San Domingo) se aratã mult mai dispuºi sã-ºi valorifice potenþialul creator, o datã cu apariþia statului unitar ºi cu dobândirea independenþei ca naþiune. E drept, cultura românã modernã rãmâne în mare parte o formã mimeticã, în curs de elaborare, de vreme ce nici poporul nostru nu constituie încã o rasã omogenã, cu identitate precis conturatã. Întârzierea s-ar datora exclusiv factorilor externi, condiþiilor istorice vitrege, care ar fi împiedicat modelarea unei conºtiinþe naþionale ºi a unei tradiþii specifice5.

23

Mai exact spus, la amânarea formãrii unei rase cu pedigree românesc ar fi contribuit, în opinia lui Lovinescu, religia ortodoxã, expresie a unei spiritualitãþi strãine de sufletul neamului. Ortodoxismul ne-ar fi impus „o limbã liturgicã ºi un alfabet strãin (gând latin exprimat în slove cu cerdacuri!) fãrã a ne ajuta la crearea unei culturi ºi arte naþionale”6. Or, cu adevãrat specificã psihologiei poporului nostru nu e atitudinea misticã/ ortodoxismul, ci raþionalismul ºi mentalitatea latinã, utilitar-pragmaticã – de unde ºi înþelegerea contactului cu Apusul ca pe o „reluare a adevãratei continuitãþi etnice ºi ideale”, care, „descãtuºându-ne, deocamdatã, de formele sociale, ne va dezrobi mai târziu de invizibilele lanþuri spirituale ale Þarigradului, ale Athosului sau ale Kievului, adicã de forþele ancestrale ale obscurantismului ºi inerþiei” 7. Dupã cum observã criticul referindu-se la o afirmaþie mai veche a lui Eminescu, aºa s-ar explica faptul cã toate popoarele civilizate ale Europei sunt sau au fost mult timp catolice (poetul exaltase, pentru toleranþa sa religioasã ºi admiraþia faþã de catolicism, figura lui Alexandru cel Bun). În consecinþã, descoperirea Occidentului nu are rolul de a produce o mutaþie spectaculoasã, de la formã la fond (cum ar fi trebuit sã se întâmple, potrivit teoriilor criticului), dar cheamã din nou la matcã sufletul românesc, înstrãinat de originea sa autenticã datoritã unor factori exteriori (în speþã, ortodoxismul) care au perturbat evoluþia organicã a culturii ºi civilizaþiei noastre.

Din acest motiv, contactul cu Apusul ar echivala cu o regãsire de sine – evident, dacã poporului român i-ar fi caracteristicã spiritualitatea europeanã de tip iluminist, încrederea în progres ºi în puterile raþiunii.

Cu alte cuvinte, imitaþia formelor occidentale s-ar datora, crede Lovinescu, unui mobil psihologic, care determinã atât asimilarea ideilor noi (dar cu condiþia ca ele sã fie mai întâi acceptate de temperamentul rasei!), cât ºi apariþia spiritului concurenþial, specific mentalitãþii burgheze. Criticul condiþioneazã aºadar psihologic geneza civilizaþiei române moderne, vãzutã astfel nu atât ca ecou al ideilor revoluþionare, impuse cu forþa, cât al entuziasmului pentru aceste idei, familiare de fapt spiritualitãþii româneºti.

Cu toate acestea, simularea formei nu stimuleazã întotdeauna fondul (cazul raselor inferioare) – iatã o corecþie importantã adusã propriei teorii, care meritã reþinutã!

Apoi, dacã pentru Lovinescu sufletul românesc se înscrie iar, în urma contactului cu civilizaþia apuseanã, pe orbita unui proces organic ºi a unei continuitãþi evolutive obstrucþionate anterior, înseamnã cã naºterea civilizaþiei ºi culturii române moderne nu e decât rezultatul logic, firesc, al acestui proces. Criticul se fereºte totuºi sã tragã aceastã concluzie, care ar face inutilã pledoaria pentru modernitate, i.e. pentru o atitudine revoluþionarã, favorabilã noului, la antipodul conformismului etnic echivalat cu fatalismul ºi pasivitatea pãstorului moldovean. Într-adevãr, dacã influenþa occidentalã ar avea rolul de a ne dezvãlui izvorul identitãþii noastre etno-psihice, atunci rasei noastre ar trebui sã-i fie specificã o mentalitate sensibil diferitã, poate chiar de tip burghez, în acord cu spiritualitatea latinã ºi cu înclinaþia sus-menþionatã cãtre încrederea în puterile raþiunii ºi în progres. Însã Lovinescu, în radicalã contradicþie cu cele afirmate aici, va recunoaºte mai mereu drept caracteristice psihologiei rasei cu totul alte trãsãturi (precum duioºia, inerþia ºi pasivitatea), atribuite în mod exclusiv, am reþinut deja, influenþei nefaste a ortodoxismului ºi a viziunii despre lume venite din spaþiul slav, rãsãritean. Astfel, dacã în compoziþia etnotipului românesc ar intra ca factor determinant elementul latin, cu ingredientele aferente (i.e. impulsul de imitaþie a modelelor occidentale), nu tradiþionalismul ar trebui definit, din unghi psihologic, ca expresie a conformismului etnic, ci chiar... modernismul.

Pe de altã parte, spiritul concurenþial, generat de imitaþia formelor evoluate de civilizaþie (etica protestantã tot în catolicism îºi are originea, ca efect al unui raþionalism în exces, eretic – doctrina Sfântului Augustin e foarte ingenios rãstãlmãcitã de urmaºii lui Luther), nu e posibil decât întro societate deschisã, unde individul are posibilitatea sã se afirme liber. Cu toate acestea, Lovinescu nu admite libertatea de miºcare a individului decât în limitele prescrise de psihologia rasei! Astfel, deºi repetã observaþiile lui Ibrãileanu conform cãrora, neexistând o clasã de mijloc româneascã, revoluþia burghezã s-a fãcut, la noi, cu sprijinul elementelor alogene ºi al boiernaºilor scãpãtaþi, Lovinescu eludeazã complet cauzele economice, sfârºind prin a explica

PARADIGMA

dezbatere

paºoptismul/ liberalismul ºi junimismul/ conservatorismul exclusiv prin prisma psihologiei rasei, ca expresii caracteristice ale temperamentului muntenesc, respectiv moldovenesc. În opinia sa, revoluþia paºoptistã n-ar fi decât ecoul admiraþiei pentru o ideologie umanitarã „fãrã nici un substrat economic”8 ºi al entuziasmului faþã de redescoperirea virtuþilor luminate ale rasei. Ca atare, pornind tot de la rasã în explicarea revoluþiei de la 1848, criticul atribuie rolul major muntenilor, mai exact, temperamentului muntenesc (factor activ în plan politic ºi economic), moldovenilor revenindu-le, compensativ, meritul creativitãþii artistice ºi al adaptãrii imitaþiilor (cu ajutorul spiritului critic) la specificul nostru mental. La fel, existenþa anumitor predispoziþii temperamentale distincte determinã apariþia unei clase de mijloc care se afirmã social ºi politic mult mai semnificativ în Muntenia decât în Moldova9.

Conform cu cele afirmate pânã aici, ar trebui sã conchidem cã evoluþia socialã nu depinde nicicum de factorul economic ºi de primenirea mijloacelor de producþie – lucru, bineînþeles, neadevãrat. De aceea, deºi recunoaºte cã „anumite idei, cele ce formeazã cunoaºterea noastrã,

sunt mai fundamentale decât mijloacele materiale de producþie”10, un gânditor avizat ca Popper nu ignorã însemnãtatea dezvoltãrii economice. În realitate, existã o evidentã „interacþiune între condiþile economice ºi idei”, sesizatã ºi de Lovinescu, dar subordonatã, în concepþia sa, elementului psihologic, abia acesta fundamental. Drept urmare, ideile sau factorii economici „nu produc rezultate identice” deoarece, „lucrând în material omenesc diferit, ele se deformeazã dupã însãºi calitatea ºi permeabilitatea materialului prin care trebuie sã treacã” 11. Influenþa temperamentului (rasei) asupra societãþii rãmâne, pentru criticul român, determinantã, fãrã a fi, cum a lãsat la un moment dat sã se înþeleagã, singura cauzã a schimbãrii: „societãþile nu se creeazã numai din formele trecutului, precum nu se determinã numai prin procesul de schimb al mãrfurilor. Prin legea strictã a sincronismului ele se modeleazã dupã concepþiile curente ale epocii” ºi, „oriunde s-ar produce, fenomenele ideologice formeazã, prin contagiune, noi forme sociale”12. În concluzie, se cuvine menþionat cã Lovinescu nu susþine cu consecvenþã ideea interdependenþei dintre structura social-economicã ºi cea afectivã. El tinde sã atribuie psihologicului rolul esenþial ºi sã-i subordoneze sau chiar sã ignore factorul social, în pofida numeroaselor sale declaraþii de intenþie. Astfel, descriind geneza civilizaþiei noastre ca pe un proces revoluþionar, care presupune sincronizarea cu modelul occidental prin imitaþia formelor exterioare, ºi nu evoluþia organicã de la fond la formã, criticul ar fi trebuit sã subordoneze de fapt psihologicul (sufletul colectiv ºi individual), desemnat ca „fond”, factorului social („formei”). La aceeaºi idee l-ar fi condus ºi postulatul marxist care spune cã societatea (economicul) determinã conºtiinþa individualã (de neconceput în afara structurilor sociale).

Dar Lovinescu atacã marxismul (relevabil, dupã credinþa

Anul 17, Nr. 3-4/2009

sa, în studiile lui Zeletin) drept produs caracteristic al unei gândiri reducþioniste, de tip anti-individualist ºi antipsihologist, ce pleacã de la premisa evoluþiei organice a societãþii, adicã tot de la „fond” (economia capitalistã) la „formã” (societatea modernã).

Cât priveºte capitalismul românesc generator de civilizaþie, ei bine, acesta e sublim, dar lipseºte cu desãvârºire – de unde ºi necesitatea „inventãrii” lui prin importul masiv de forme strãine (instituþiile sociale corespunzãtoare); formându-se deci tot prin imitaþie, pe cale revoluþionarã, capitalismul românesc s-a vãzut precedat de revoluþia ideologicã. Astfel încât, atât din voinþa fermã a delimitãrii ideologice de marxism, cât ºi din intenþia de a explica mai nuanþat procesul descris de Ibrãileanu în Spiritul critic în cultura româneascã, magistrul de la „Sburãtorul” atribuie imitaþiei un sens pur psihologic, înþelegând-o ca expresie a admiraþiei inferiorului pentru ceea ce e superior, sentiment ce declanºeazã, o datã cu tendinþa mimeticã, ºi dorinþa afirmãrii de sine. În consecinþã, imitarea formelor exterioare nu ar fi decât un impuls venit din interior, de la „fond” – la fel cum, în procesul cristalizãrii personalitãþii, voinþa nu se opune temperamentului, cum s-ar putea crede, ci e menitã sã-l punã cât mai eficient în valoare.

Cu alte cuvinte, formele goale (apropriate prin imitaþie) nu sunt în mãsurã sã genereze fondul, ele doar îl provoacã sã iasã din inerþie (Lovinescu vorbea de o lege a „simulãriistimulãrii”) ºi sã se manifeste original (prin „diferenþiere”), în acord cu legea sincronismului ºi interdependenþei. Forma nu este aºadar nici expresia unor agenþi exteriori, nici expresia purã a fondului, cu toate cã aceºti factori externi „tind la uniformizarea condiþiilor vieþii europene” ºi „la o aproximativã nivelare psihicã”, mai cu seamã în cazul popoarelor tinere, de formaþie revoluþionarã, unde se poate vorbi de o pondere mai mare a imitaþiei decât a impactului tradiþiei propriu-zise13. Însã factorul dinamic rãmâne tot fondul (sufletesc), nu forma! Din aceastã cauzã, diferenþa faþã de teoria maiorescianã rãmâne una minorã, de suprafaþã, pentru cã ºi Lovinescu, asemeni antecesorului sãu ilustru, îºi desfãºoarã argumentaþia pornind tot de la constatarea existenþei unui suflet românesc, realitate de la sine înþeleasã, care, fie cã evolueazã organic, fie cã se afirmã prin mutaþii spectaculoase, rãmâne vectorul decisiv în configurarea unei identitãþi culturale ºi a unei civilizaþii distincte. Sã reþinem cã, deºi la nivel teoretic concepea societatea ca pe un proiect raþional, asumat prin consens, fãrã nicio constrângere, la nivel individual, atunci când analizeazã formarea civilizaþiei noastre moderne gândirea criticului rãmâne contaminatã de logica simbolicã a unei viziuni de tip organicist, ce întoarce din nou dialectica formei la un dat imuabil, de naturã pur biologicã.

Apoi, prin excepþiile pe care le semnaleazã (existenþa unor rase inferioare ºi a unor imitaþii sterile), Lovinescu se aratã o datã în plus inconsecvent faþã de propria sa „lege” sociologicã, pe care o interpreteazã atât prin prisma psihologiei, cât ºi dupã bunul plac, în acord cu propriile predispoziþii temperamentale ºi cu concepþia sa despre personalitate. De aceea, explicaþia lovinescianã privind geneza civilizaþiei române moderne nu poate fi acceptatã decât ca o speculaþie menitã sã probeze niºte opinii adesea contradictorii – semn cã „impresionistul” Lovinescu este ºi acum, în faza sintezelor doctrinare, un spirit disociativ, analitic, iubitor mai mult de nuanþe decât de sistematizãri impecabile. Dar, dincolo de nepotrivirile semnalate între teoria propriu-zisã ºi aplicaþiile ei concrete, între investigaþia sociologicã ºi observaþiile de naturã psihologicã, Lovinescu rãmâne de fapt consecvent cu sine, consultând documentele doar pentru a scoate din ele ceea ce-l intereseazã în calitate de critic militant, apãrãtor al valorilor modernitãþii. Aici, la motivaþia aceasta pragmaticã, se opresc de altfel ºi ambiþiile sale de sociolog.

1 Vezi ªtefan Zeletin, Burghezia românã. Originea ºi rolul ei istoric, Humanitas, Bucureºti, 2006, p. 168. ªi, mai departe: „De când Junimea a stabilit punctul de vedere cã revoluþia noastrã burghezã s-a îndeplinit de sus în jos, prin agitaþia unui mic numãr de indivizi, care au încercat sã schimbe faþa societãþii noastre introducând din afarã forme goale, aceastã prejudecatã pare a ameninþa sã treacã în veºnicie” (ibidem, p. 208). Concluzia: „În procesul de naºtere a României moderne trebuie sã se deosebeascã douã mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacã de la Paris spre Bucureºti ºi Iaºi; altul tãcut

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

24

dezbatere Nicolae Bârna

Cãtre un spirit echilibrat Abordarea acestei chestiuni – a cãrei însemnãtate, evidentã, nu pot în nici un fel s-o eludez, subapreciez ori contest – a prilejuit, mi se pare, de-a lungul vremii, o succesiune de poziþionãri extreme, explicabile prin mecanismul polemicii, însã, de fapt, niciodatã cu totul acceptabile, în totalitate, de cãtre spiritele echilibrate.

Exagerãrile s-au succedat, alternativ, la fiecare dintre cele douã „tabere“ implicit delimitate de modul binar ºi exclusivist în care a fost pusã ºi dezbãtutã. Probabil, însã, cã cel mai puþin a exagerat chiar Maiorescu, la vremea lui ºi în contextul ei.

Problema – ºi disputa care decurge din ea – ar trebui sã se fi dezamorsat, între timp. Observãm cã nu este totuºi total dezamorsatã, fiindcã, iatã, e pusã în discuþie din nou, în mod periodic.

Evident cã clocotul neîntrerupt – chiar dacã uneori, temporar, mocnit – al acestei probleme în aparenþã teoretice se explicã prin faptul cã, de fapt, este o chestiune de orgoliu, de narcisism colectiv (sau de autodenigrare colectivã), deci coloratã de afectivitate.

Termenii de competiþie, stigmat, complexe, superioritate/ inferioritate, anticipare/ retardare ºi alþii, înrudiþi ori parþial sinonimici, definesc aceastã lungã disputã, în

dar adânc, care pleacã de la Londra spre Constanþa, Galaþi, Brãila: e curentul economiei capitaliste engleze” (ibidem, p. 95).

2 E. Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne, ediþie, studiu introductiv ºi note de Z. Ornea, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1972, p. 179.

3 Ibidem, p. 187: „principiul de guvernãmânt al poporului român a fost absolutist”.

4 În opinia lui Lovinescu, „destinul fiecãrui popor e înscris irevocabil în caracterul lui etnic”. Drept urmare, „instituþiile democratice nu ridicã desigur mentalitatea negrilor din San Domingo, nici nu dau rezultate la rasele inferioare (s. n.)” (ibidem, p. 439).

5 Ibidem, p. 459: „Rasa românã nu este, credem, încã fixatã.

Pentru crearea unui suflet omogen, cu un anumit numãr de însuºiri comune, ne-ar fi trebuit ºi o dezvoltare comunã; unitatea psihicã presupune ºi o unitate de viaþã istoricã pe care poporul n-a cunoscut-o”.

6 Ibidem, p. 68.

7 Ibidem, p. 76.

8 Ibidem, p. 147.

9 Ibidem, p. 114: „existã negreºit un temperament moldovenesc, contemplativ, tradiþionalist ºi, deci, visãtor ºi inactual care, în domeniul creaþiunii poetice, s-a ridicat la cea mai înaltã expresie artisticã, pe când, în domeniul vieþii politice ºi economice, prin rezervã ºi imobilitate, s-a pus într-o vãditã inferioritate. Acestui temperament i se datoreºte rolul pasiv ºi mai mult critic al Moldovei în procesul prefacerilor ce aveau sã ne scoatã din plin Ev mediu pe tãrâmul vieþii contemporane”.

Vezi ºi E. Lovinescu, Istoria literaturii române, vol II. Evoluþia criticei literare, editura Minerva, Bucureºti, 1981, p. 201: prezenþa unei critici mai sistematice ºi mai organizate în Moldova „nu trebuie explicatã prin lipsa unor clase mijlocii în Moldova, ci prin existenþa unui temperament moldovenesc, contemplativ, tradiþionalist, care în domeniul creaþiunii poetice s-a ridicat la cea mai înaltã expresie artisticã, pe când în domeniul vieþii politice ºi economice a rãmas într-o vãditã înferioritate.

Acestui temperament i se datoreºte rolul pasiv ºi mai mult critic al Moldovei în procesul prefacerilor ce aveau sã ne scoatã din plin Ev Mediu pe tãrâmul vieþii contemporane. În aceste cadre limitative trebuie aºezat spiritul critic în cultura româneascã”.

10 K. R. Popper, Societatea deschisã ºi duºmanii ei, Traducere de D. Stoianovici, Humanitas, Bucureºti, 2005, vol. II, p. 142.

Ibidem, vol. I, p. 267: „cu cât încercãm mai mult sã ne întoarcem la vremurile eroice ale tribalismului, cu atât mai sigur ajungem la Inchiziþie, la Poliþia secretã ºi la un banditism romanticizat. Începând cu înãbuºirea raþiunii ºi a adevãrului nu putem sfârºi decât cu cea mai brutalã ºi mai violentã distrugere a tot ce este omenesc. Nu existã întoarcere la o armonioasã stare de

naturã. Dacã ne întoarcem vom fi siliþi sã strãbatem pânã la capãt drumul înapoi – sã revenim la animalitate”.

11 E. Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne, ed. cit., p. 150.

12 Ibidem, p. 151.

13 Ibidem, p. 326.

care, din câte se poate constata, e foarte greu sã se pãstreze un „juste milieu“.

Aºadar, ideal este sã fim orgolioºi ºi naþionali „în marginile adevãrului“ (bun, se va zice cã azi ºtim noi, ehe !, cã „adevãrul“ nu existã, cã e plural, schimbãtor ºi negociabil; bine, aºa este, dar, la un moment dat ºi într-un anumit context, existã fireºte un „adevãr“ sustenabil în mod convingãtor, ºi faþã de acela se cuvine sã ne situãm, eventual sã-l ajustãm în mod argumentat).

Din deliruri egocentriste ºi narcisiste, se trece la deliruri autodenigratoare, analiza moderatã ºi nuanþatã, „rece“, având puþine ºanse de izbândã. Totuºi, ar cam fi timpul sã le aibã. ªi, de fapt, eu cred cã chiar le are, mai bine zis cred cã, la majoritatea celor preocupaþi de problemele culturii (literare) naþionale, lucrurile sunt vãzute destul de aproape de ceea ce – dacã putem spune aºa – sunt ele de fapt.

Dacã istoricii ºi teoreticienii literari – ºi publiciºtii, ºi eseiºtii – români s-ar ocupa de chestiunile sincronizãrii, retardãrii, originalitãþii, imitaþiei, ale „superioritãþii“ (ori „inferioritãþii“), a „formelor fãrã fond“ ºi a întregului dosar binecunoscut, dar cu privire la literatura finlandezã, slovenã, belgianã, ori chiar francezã sau italianã, atunci cu siguranþã cã dezbaterea n-ar fi atât de inflamatã, ci mult mai potolitã, preponderent „tehnicistã“.

Orgoliul – cel individual, dar ºi cel colectiv (în speþã, cum frumos ziceþi, orgoliul creativ naþional) nu e neapãrat ceva ruºinos ºi detestabil, cum, cine ºtie, s-ar putea, crede uneori (mai ales în epoci care vin dupã altele, în care a fost cultivat fãrã frânã, instrumentalizat în chip regretabil, cum a fost perioada ceauºistã). Dacã e nedestructiv, ferit de derive „paranoice“, dublat de spirit critic, atunci e legitim ºi chiar admirabil, ºi de cãtre alþii decât cel care îl resimt ºi cultivã.

Oricum, în tot acest atât de eruptiv „dosar“ istoricocultural, eu unul am o poziþie care poate fi consideratã „cãlduþã“ de cãtre cei care au vocaþia patosului combatant, dar care se sprijinã pe lucruri care au devenit, totuºi, evidenþe de nerefutat. Bineînþeles cã Maiorescu a exagerat, întrucâtva, din raþiuni de expresivitate, dar nu a exagerat prea mult, totuºi. Bineînþeles cã „formele“ au generat, cu vremea, ºi ceva „fond“, ºi cã, în timp, problema nu s-a mai pus, cantitativ, în aceeaºi termeni ca în anii 1860. Bineînþeles cã, la scara culturii universale, existã culturi ºi literaturi naþionale „mari“ (de altfel, altele, de la o etapã istoricã la alta: existã „promovãri“ ºi „retrogradãri“ binecunoscute,în acest domeniu…), care au o însemnãtate covârºitoare în formarea ºi validarea sistemului de valori, a formulelor ºi modalitãþilor de creaþie etc., ºi cã – oricât ne-am fi dorit „noi“, din orgoliu naþional, sã fie altfel – cultura ºi literatura românã nu s-a numãrat printre ele (în aceastã privinþã, o lucrare, stufoasã ºi masivã, dar excelentã, ºi anume La république mondiale des lettres, de Pascale Casanova, mi se pare cã dã seama cu o acurateþe ºi o obiectivitate admirabilã despre mecanismul aparent bizar ºi „capricios“ dupã care se statornicesc ºi „impun“ cotãrile valorice, statutele de centralitate ori marginalitate etc. în materie de literaturã, ºi poate servi de „îndreptar nepãtimaº“ ideal pentru asemenea dezbateri). Bineînþeles cã avem, cum spunea G. Cãlinescu, „..o strãlucitã literaturã…“, afirmaþie care, deºi e de bon ton în ultima vreme sã se ricaneze pe seama ei, nu este totuºi o aberaþie…), bineînþeles cã am avut, avem ºi vom mai avea mari scriitori, bineînþeles cã nu toþi scriitorii români sunt mãreþi ºi incomparabili pentru cã sunt români, bineînþeles cã mulþi dintre marii scriitori români sunt ca ºi inexistenþi în afara spaþiului lingvistic românesc, dar cã destui dintre ei, dacã s-ar fi exprimat în alte spaþii culturale, ar fi fost figuri de notorietate internaþionalã (parafrazându-l pe Ionesco, „noi“, care i-am citit ºi pe ei, ºi pe marii scriitori ai literaturii universale, putem spune, cu umor: „dacã erau francezi, englezi, spanioli etc., erau geniali!“).

Bineînþeles cã susþinerile lui Edgar Papu, aºa cum au fost ele formulate, iar nu cum au fost deturnate de ceauºismul cultural, sunt demne de toatã luarea amintea, dar bineînþeles cã niºte anticipãri ori înnoiri schiate cu prioritate nu sunt de ajuns ca sã rãstoarne decisiv ierarhizarea importanþei diferitelor culturi naþionale la scarã universalã.

Aº reaminti însã ºi o remarcã a lui G. Cãlinescu, care, oricât ar pãrea de „datatã“ – ºi poate cã, unora, aºa-zicând

„ceauºistã“ – îºi conservã în mod vizibil valabilitatea: „Continuând civilizaþia Orientului ºi perfecþionând-o, primind din toate pãrþile elogii ºi omagii, occidentalul, dintrun înþeles amor propriu, a împins mândria pânã la a tãgãdui orice valorare restului lumii, pe care îl cunoaºte câteodatã cu o aproximaþie scandaloasã“. Aº adãuga, în registru colocvial, ca s-o susþin: „Nu râdeþi, c-aºa e !“.

Toate lucrurile acestea, însã, îmi par de fapt banalitãþi arhicunoscute, care poate cã nu ar mai fi cazul sã fie repetate (deºi iatã sã am fãcut-o: poate cã mai este totuºi cazul, din când în când…).

Disocierea, între sincronism ºi sincronizare mi se pare de o subtilitate poate cã …exageratã. Cred cã e mai degrabã vorba de o fluctuaþie de naturã pur lexicalã, în epocã destule neologisme fiind încã nefixate în forma cu care ne-am obiºnuit azi. Cred cã Lovinescu, prin sincronism înþelegea exact ceea ce ar putea fi numit de noi sincronizare, sau, dacã vrem sã fim ultra-riguroºi, ºi þinem seama de opoziþia static-procesual, cred cã orice moment de sincronism (static, punctual, înregistrat „la un moment dat“) este inevitabil rezultatul unei sincronizãri procesuale (de altfel permanente, bineînþeles, continue, chiar dacã cu eventuale variaþii de vitezã, de la o perioadã la alta).

Cât despre „isprava negricianã“, admiratã superlativ de nu puþini critici, ºi prigonitã energic de cãtre alþii, mãrturisesc cã am despre ea o pãrere…oximoronicã. Pe de o parte, admir atât obiectivul pe care l-a vizat, cât ºi „realizarea“ (scriitura, formularea, „dicþiunea“, argumentaþia, vãzute „de aproape“, pe porþiuni mici, dar ºi tonul general, de un criticism exaltant…), pe de altã parte mi se pare neconvingãtor – ori „ratat“ – mesajul ei de ansamblu.

Luciditatea, onestitatea criticã, vigilenþa faþã de pericolele derivei în automãgulire necriticã (naþionalã) sunt ºi rãmân oricând necesare ºi dezirabile, nu numai ca „proiect“ clar delimitat ori campanie programaticã, ci ºi, mai ales, ca regulã permanentã de conduitã pentru comentatorii ºi evaluatorii fenomenului literar naþional. Pe de altã parte, încercarea de a „regla“ chestiunea respectivã printr-un atac general, nedetaliat ºi nenuanþat, nediferenþiat „nemilos“, monoton ºi schematic, în cele din urmã, nu rezolvã mare lucru, dimpotrivã, e contraproductiv, devenind necreditabil prin parti pris-ul arborat cu o monotonie finalmente fastidioasã.

O „demascare“ asprã a unor supraevaluãri de convenienþã, o „scuturare de iluzii“ izbãvitoare de un nombrilism marcat de o suficienþã pãguboasã, înregistrat de-a lungul unui lung ºirag de decenii (fie ele pre-comuniste, dejiste, ceauºiste ori post-comuniste) era – ºi rãmâne – un gest aºteptat ºi necesar, demn de admiraþie. Un „masacru general“, însã, nu poate fi soluþia adecvatã. Lucrarea dlui Negrici, la care faceþi aluzie, se citeºte cu mare plãcere, e interesantã, consistentã, dinamicã, seducãtoare nu o datã, bine ºi frumos scrisã, cu mare vervã, place în timpul lecturii dar nu convinge, pânã la urmã, ºi readuce chestiunea în punctul zero. Nu spun cã era uºor de fãcut altfel, cu mai multã prudenþã ºi mai justã modulare. E greu, desigur, ºi se poate ca scrupulul drãmuirii nuanþate ºi a echilibrãrii permanente sã aducã dupã sine riscul deficitului de pregnanþã, aparenþa „împãciuitorismului“ timorat. Nu ºtiu, poate cã aºa o fi. (O parantezã frivolã, ca sã ne amuzãm: ne putem imagina cã, cu talentul ºi verva dlui Eugen Negrici aplicate cu aceeaºi râvnã nu numai celor din ograda noastrã, ci ºi unor, ºtiu eu, Thomas Pynchon, Günter Grass, Orhan Pamuk ori Julian Barnes, s-ar putea obþine o „pulverizare“ tot atât de eficientã a acelora, livratã într-o formã tot atât de agreabilã !) Poate cã e nevoie de gesticulaþii extreme, deliberat „extremiste“, pentru ca opinia publicã sã fie clintitã din iluzionãri ºi silitã sã cumpãneascã în cele din urmã lucrurile, prin reacþie, dobândind în cele din urmã o poziþionare realistã, ceea ce nu înseamnã defetistã ori capitulardã în ce priveºte legitimul orgoliu creativ naþional ºi imboldul cãtre creaþie originalã. O poziþie realistã – bãnuiesc cã e de prisos sã precizez ! – nu este nici narcisisttriumfalistã, de beatitudine necugetat-optimistã, nici prãpãstios-defetistã ºi silnic, inautentic, forþat (din neoconformism!) suicidar-dinamitardã.

25

Felix Nicolau

O dramã a noastrã dintotdeauna 1. Mi se pare cã Maiorescu este mai actual acum decât în vremea lui. ãn sensul cã formele fãrã fond sau înmulþit teribil ºi nu mai sunt forme „naturale”, ci impuse. E limpede cã junimistul a avut o atitudine teribilistã la 1867. Însã metoda lui de diagnosticare este una remarcabilã mai cu seamã pentru viaþa unei societãþi în ansamblul ei. În culturã, însã, lucrurile sunt mai nuanþate. Afirmaþiile de genul – asta e bun, genial! ãstalalt e o prostie, mã demoralizeazã. Maiorescu a fost subiectiv în multe dintre afirmaþiile lui, dar de o subiectivitate necesarã, dacã pot spune aºa. In acelaºi timp, criticul a fost corectat de mult. ãn vremea lui, fondul îºi aºtepta formele. A spune cã paºoptiºtii au fost superficiali ºi simpli imitatori semidocþi, e ca ºi cum ai spune cã bonjuriºtii nu au fost altceva decât niºte preþioase de-ale lui Molière, niºte melindrosas deale lui Lope de Vega. Mai corect ar fi sã vorbim despre actualitatea demersului sãu la momentul de faþã. Or, dupã cvasi-hegemonia manolescianã, cred cã am avea nevoie de un Maiorescu într-o mulþime de domenii ale chinuitei societãþi româneºti, mai puþin în culturã. ãn sfârºit se poate respira cultural într-o mie de feluri. Cât despre negarea generaþiilor anterioare, ne-am obiºnuit deja cu ea. E o miºcare de scenã, de debut, care se atenueazã vertiginos pe parcurs.

2. „Geografia literarã” este prezentã în recepþia culturalã de sine a multor þãri. Se pare cã Taine încã trãieºte ºi-ºi bagã coada în multe dintre aprecierile fãcute de contemporanii noºtri. De negat în totalitate, însã, nu pot s-o neg. Probabil cã moldovenii sunt mai critici, în sensul bãºcãliei, în timp ce muntenii înclinã spre caterincã. Dar asta þine mai mult de diferenþa dintre urbe ºi metropolã. Privitor la creativitate, însã, e aberant sã spunem cã unele provincii ar fi mai creatoare decât altele. Cã existã un specific al creativitãþii, aici se mai poate discuta. Parcelarea, însã, este un parti-pris vulgar, limitat. ªi nu gãsesc cã „spiritul critic” ar fi marca noastrã înregistratã. Din contrã, cred cã mai degrabã suntem un popor fudul, dar care, în realitate, suferã de complexe mari ºi preia fãrã multe remuºcãri de la alþii. ªi mai avem o boalã, aceastã sincronizare anacronicã, fãcutã tardiv. Mereu ne gândim sã respectãm etapele, chit cã le ardem. Nu putem sãri peste ele ca sã ajungem mai rapid la specificitatea noastrã actualã. Respectãm totul à la carte ºi, din cauza împleticirilor din istoria noastrã, suntem blestemaþi sã gonim mereu dupã prezent ºi sã nu-l mai prindem decât atunci când el e deja muribund. Prea des ne uitãm peste garduri ºi prea puþin reuºim sã fim noi înºine. Ba pastiºãm beat-ul, ba noua ºcoalã de prozã rusã. Un rezultat al acestei manii este sforþarea de a scrie mondial, de a fi cât mai traductibili, mai puþin locali, deci mai fãrã culoare, fãrã gust.

Arhetipul nostru e Peter Schlemil, omul fãrã umbrã.

3. Se ºtie cã Maiorescu urmãrea sincronizarea cu cultura germanã, formativã, cum considera Blaga.

Ecuaþia esteticã a lui Lovinescu admitea mai multe necunoscute, mai multe formule. Dar eu sunt tentat sã mã gândesc mai curând la observaþia lui Paul Ricoeur, dupã care sincronia înglobeazã ºi dominã diacronia. Cred cã a venit momentul sã fim sincroni cu noi înºine, sã aflãm unde ne gãsim prin raportare interioarã. Pare ciudat, dar mã simt mai aproape de demersul Daciei literare. ªi nu cred cã Lovinescu încearcã sã legitimeze vreo moºtenire maiorescianã. ªeful de la Sburãtorul a vrut mai degrabã sã organizeze, sã selecteze, nu sã întemeieze. Fãrã a se erija în descãlecãtor, Lovinescu e

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

dezbatere

mai eficient în ordine culturalã. Oricum, pasul de la Criticele lui Maiorescu la cele ale lui Lovinescu este imens, deºi nu-i desparte decât o generaþie. Ca sã nu mai spun cã Istoria civilizaþiei române moderne lãrgeºte teoria mutaþiei valorilor estetice pãnã la a cuprinde ºi mutaþia valorilor politice. Ce sã mai zicem despre capacitatea de a-ºi revizui opiniile, care dovedeºte flexibilitate mentalã ºi onestitate intelectualã.

4. O asemenea întrebare mã aruncã în braþele teoriei conspiraþiei. Asta pe de o parte. Pe de alta, mulþi savanþi, ca sã nu-i confund cu intelectualii, sunt tributari bibliografiilor parcurse în facultate, precum ºi ierarhizãrilor acceptate în mediile academice.

Protocronismul este, din pãcate, identificat total cu naþionalismul de tip comunist. Or, printr-o extrapolare tendenþioasã, se uitã cã existã ºi un naþionalism nedoctrinar ºi fãrã implicaþii politice. Pur ºi simplu, un naþionalism firesc, natural, pe care-l manifestã mai acut decât noi popoarele Europei centrale ºi apusene. Putem sã ne îndoim cã a existat o Renaºtere româneascã autenticã, comparabilã celei italiene, putem admite cã am fost deseori cu un pas în spatele Europei, dar dubitaþiile ºi acceptãrile nu scad cu nimic valoarea operelor înaintaºilor noºtri. La fel, mi se pare firesc sã acceptãm ºi altfelitatea culturii române originale.

Tocmai aceastã diferenþã specificã ne dã calitatea de anticipatori, exact în sensul în care viitorul este o recuperare a trecutului ratat, prea puþin trãit la modul conºtient.

5. „Isprava negricianã” trebuie analizatã la modul aplicat. De exemplu, multi scriitori tineri îºi propun, mai nou, sã scrie cât mai puþin local, cât mai mondial.

Pentru cã nu pot spune universal, întrucât, se ºtie, nu poþi fi universal fãrã sã fii, totodatã, extrem de particular. Genul proxim este o ciorbã apoasã fãrã ingredientele care constituie diferenþa specificã. Constat, mai nou, proliferarea unei maniere scriptice elegante, cu mult bun-simþ ºi bun-gust, dar cam atât. Un fel de morbidezza preluatã de mulþi ºi lipsitã de mizã, pânã la urmã. O falsã scriere aristocratã fãrã nerv, o atitudine de împrumut a omului fãrã însuºiri. Toate astea pentru a fi mai uºor traductibil. Cred cã aici se ajunge în urma

demolãrii miturilor fondatoare. Lipsa de respect faþã de sine ne caracterizeazã pe scarã largã, pe noi românii. E ca în veºnic stupida torsionare a conþinutului Mioriþei, rãstãlmãcitã de nu ºtiu câþi hermeneuþi de ocazie.

Ciobãnaºul care îºi cântã prohodul ºi-ºi organizeazã înmormântarea de unul singur ar fi lipsit de „iluzii”, de forþã ºi atitudine. Or, nicãieri nu se spune în baladã cã pãcurariul ar fi un Gandhi carpatin. El ia în considerare doar varianta înfrângerii, pentru cã, în caz de victorie, nu avea rost sã-ºi organizeze ritualic cheful de dupã.

Dacã nu am fi aºa de defetiºti ºi vasalizaþi, atât de lipsiþi de încredere în noi înºine, am ºti sã fim valoroºi prin ceea ce ne-a fost dat. Dar la noi, nici înregistrarea „datului” nu este în regulã. Mã gândesc la filmele dspre comunism, produse dupã Revoluþie. Toate îmbibate de un naturalism mizer, destinat, parcã, sã stârneascã mila Occidentului. Eu nu-mi amintesc sã fi trãit mica mea istorie comunistã atât de sec ºi fãrã de hãrþuire amuzantriscatã a sistemului.

6. Exact ce observam mai sus. Spunea un discipol psihanalist al lui C. Noica cã noi am fi caracterizaþi de ura de sine. Ceea ce, ºtim bine, aduce cu acea „selbst Haas” de care au fost acuzaþi evreii. Suntem ºi noi, în cele din urmã, jidovul rãtãcitor, Ahashverus, hãlãduind în cãutare de recunoaºtere internaþionalã, înainte de a ne recunoaºte noi înºine. Nu aºa fac albanezii, care, prin Ismail Kadare, îºi sondeazã miturile fondatoare, tradiþiile eroice. Pe când noi tot visãm ancilar la un premiu Nobel ºi ne agitãm ridicol la reuºita Hertei Müller, de parcã ar fi obþinut-o în numele nostru. Ne complacem într-o atitudine de colaterali ºi colaboratori la poºta redacþiei. Dacã civilizaþia se poate îmbunãtãþi prin imitare, în culturã poþi fi autentic sau neautentic. Atât.

Civilizarea culturii e drama noastrã dintotdeauna.

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

26

dezbatere Marian Victor Buciu

Despre critica iluziei ºi iluzia criticã Vechea direcþie culturalã româneascã i se pãrea lui Titu Maiorescu a fi o ficþiune, o înscenare, o iluzie. Titlul cãrþii recente a lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române (2008) este maiorescian. Într-un fel, Negrici îl actualizeazã pe Maiorescu. Ceea ce nimeni, între criticii necesari, începând cu Maiorescu însuºi, n-ar mai fi dorit. Cel puþin nu în aceastã mãsurã. În analiza trecutului ºi mai ales a prezentului lor, T. Maiorescu ºi ceilalþi acþionari în adevãr (sau în numele lui) opun iluzionãrii, deziluzionarea: „deziluzionarea a devenit semnul de recunoaºtere pentru oamenii de bunã-credinþã”. Era necesarã critica, o „combatere lealã” a mistificãrilor. În Direcþia nouã (1872), Maiorescu stabileºte teatrul operaþiunilor care îi leagã pe români de stat, pe guvernaþi de guvernanþi – sau viceversa. Regizorul, citim în acest studiu, amãgeºte sau iluzioneazã, iar publicul acceptã iluzionarea. Analogic, continuã Maiorescu, aºa e ºi-n cultura vremii. Realitatea este înlocuitã de imaginaþie. Începe hora unirii în farsa închipuirilor. Regizorul dã ce are: iluzii. Poporul, gând la gând, primeºte ce vrea:, minciuni.

Totul e de râs ºi de (de)plâns în acelaºi timp. Minciuna acceptatã, chiar doritã, atrage ridicolul ºi primejdia formelor goale din învãþãmânt, politicã, ºtiinþã, artã (literaturã).

Farsa (termen care vine de la farcire, însemnând a umple) permite o rãsturnare sau o invadare a irealului în real, a lui nu în da. Maiorescu nu neagã, cum s-a spus, el afirmã, fãrã acoperire (ascundere), pe toþi actorii epocii vizionate. Aduce o viziune criticã, el, cel care fondeazã solid critica generalã, nu doar literarã, la noi.

Exemplele îi stau la îndemânã, dacã nu chiar îi dau peste mânã. Unul priveºte situaþia literaturii române de pânã atunci. Nu exista o literaturã propriu-zisã, esteticã (abia începea sã existe una), dar apãrea actorul în rolul iluzionatului cerând o istorie a ei. Alt exemplu pleacã de la teatru, de la cel de pe scena artisticã, nu socialã. Aproape cã nu se scriau piese originale, comparativ cu traducerile ºi adaptãrile, dar investiþiile în clãdirile aferente erau cu mult mai presante. S-a dedus în mod pueril cã T. Maiorescu dorea o încremenire a vieþii publice pornitã cu spatele ºi nu cu faþa, când, de fapt, el dorea un lucru bine aºezat, o fireascã organizare. Situaþia de haos, absurdã, era ridicolã ºi primejdioasã, pentru cã regia statalã aparþinea parcã unui soi de Pãcalã (auto)înºelãtor, care punea mereu carul înaintea boilor.

T. Maiorescu voia sã punã punct iar starea þãrii neîntregite (aspect omis sau estompat de el) sã o ia de la capãt. El nu rupe fondul de formã (urmeazã, aºadar, un organicism teoretic), dar trãieºte într-o (i)realitate în care marea iluzie e cã numele conþine ºi realul. Cum lume lipsitã cu totul de substanþã ºi contur nu existã, el cere mai întâi ca sã fie examinate fondul ºi forma (aceasta doar ca expresie a celui dintâi) naþionale. Vrea sã dezvãluie temeiul adevãrat al vieþii româneºti, pornind de la premisa cã forma autonomã, în sine, e moartã ºi ajunge viabilã doar dacã existã un fond viu dimensionându-i mãsura. Iatã de ce „direcþia nouã ºi junã cautã mai întâi de toate fundamentul dinãuntru, ºi unde nu-l are ºi pãnã când nu-l are, despreþuieºte forma dinafarã ca neadevãratã ºi nedemnã”.

Etica realistã, ºi azi integral actualã, îi impune lui T. Maiorescu datoria – propusã tuturor – de a fi sincer, de a recunoaºte adevãrul (de a fi autocritic, ca, exemplificã el, Hasdeu, dar ºi… Panu…) ºi datoria de a sprijini un stat ºi o þarã la nivelul Europei comune. ªi cum cine susþine adevãrul nu-ºi face iluzii, Maiorescu are convingerea – ce urmeazã a fi atestatã sau contestatã critic – cã adevãrul se aflã în ce scrie el, nu în ce scriu alþii despre ce scrie el. Pare un refuz al criticii, fiind unul al falºilor critici, supuºi înscenãrii farsei naþionale. Desigur, se poate încã arbitra…

Luciditatea criticã îl face pe Maiorescu sã constate cã în epocã domina ignoranþa ºi iluzionarea. El scrie din „mijlocul unei vieþi publice în care cel dintâi titlu pentru pretenþii exorbitante pare a fi lipsa de cunoºtinþã de cauzã, ºi cea dintâi misiune, amãgirea opiniei publice”. Acþiunea, pentru cã nu de stagnare e vorba, se cuvine întoarsã. O

nouã direcþie, a generaþiei sale, în adevãr ºi competiþie europeanã (cerinþe, la alt nivel, persistente ºi azi!) i-ar înlãtura pe misionarii iluziei, numiþi de el „anteluptãtorii cei vechi”. Ei se iroseau în cauze nepotrivite, fiind nepotriviþi cu locul ºi timpul. Cei mai mulþi aveau un fond strãin de ceea ce voiau sã facã. Ignorau ºi puþinul fond autohton.

T. Maiorescu dã aici un exemplu din lingvisticã. Gramatica limbii române e stabilitã de oameni lipsiþi de orice specializare în domeniu. Academia uzeazã de vot ºi autoritarism, ºi nu de competenþã, de aceea nu poate fi creditatã, pentru cã ea (se) iluzioneazã: „Dupã opinia noastrã, acea încredere este iluzorie.” În politicã, guvernele (se) irosesc în „lucrãri de prisos”. Pe scurt, existã doar instrumente ºi instrumentalizãri formale, fie ºi exercitate pe fond naþional. Locul înalþã omul, deºi bunul simþ popular menþioneazã cã firesc e invers.

T. Maiorescu se declarã naþionalist ºi nu cosmopolit ori antiromân (cum fusese acuzat de G. Bariþiu ºi alþii în, numãrã învinuitul, 86 de publicaþii…), pentru cã se vrea realist (favorabil individualitãþii poporului) ºi nu utopic, cum motiveazã el însuºi. Argumenteazã cã doar din naþionalism refuzã el germanizarea limbii române. Într-adevãr, cultura i-ar fi permis erezia (nici mãcar gânditã?) a unei limbi artificiale, nobilã, impopularã, neviabilã ºi inutilã.

Se ºtie doar cã limbile au în ele ºi un anume grad de creaþie impopularã. În limbã, în vocabular, forma necesarã ºi care rãmâne fondatã e cea uzualã, popularã. Nici veche, nici nouã, doar vie, curentã. Aºa cum i-a sunat românului (vãzut în mod generic, dincolo de dialecte ºi graiuri) în ureche. Nu doar cât de plãcut, dar chiar cât de… „estetic”. Pentru cã Maiorescu vorbeºte de „elementul intelectual ºi estetic” al eufoniei cuvintelor sau de „lipsa de culturã esteticã” a celor care nu þin cont de pronunþie, voind sã impunã o limbã scripticã, nu oralã. Maiorescu pleacã de la vorbire spre scriere iar etimologiºtii, impunând „formalisme goale”, de la scriere spre vorbire. Dar e mai uºor sã se impunã public, statal, scrisul decât vorbitul, ºcoala propriu-zisã decât „ºcoala vieþii”. Nu se poate uniformiza nici vorbirea: „poporul nu are nici un motiv ca sã-ºi tortureze cuvintele cele nouã în patul cel vechi al lui Procrustes”; „limba se dezvoltã în mod instinctiv de poporul întreg”. O limbã comunicã (interior) ºi se comunicã (exterior) iar schimbul interlingvistic lexical e obiºnuit. Filologismul transilvãnean normativ era nepopular ºi tiranic. T. Maiorescu criticã „formalismul cel gol al teoriei, de care limba realã a poporului nu s-a þinut niciodatã”. În problemele de limbã, liderul „Junimii” priveºte simultan de jos ºi de sus, dinspre cantitate ºi calitate, popor ºi umanitate, naþional ºi universal. Ascultã glasul poporului ºi, peste cultura lui proprie, vrea sã se adauge, dar în mod natural, organic ºi nu revoluþionar, cultura europeanã.

Pledoaria lui Maiorescu e conjuncturalã (lucrul a mai fost observat), actualã, nu definitivã, deºi menþine încrederea în viitor. Privitor la literaturã, el sperã cã gustul estetic va veni „dupã câteva generaþii”. Tot generaþiile viitoare vor „schimba” ºi limba românã, atunci (ºi încã, de ce sã nu o spunem?) cu „prea multe forme nefixate”. În limbã, formele trebuie, aºadar, fixate. Fondul se naºte din forma internã. Putem spune cu mai multã precizie cã forma autogenereazã fond. Ca orice altceva, limba, în concepþia lui Maiorescu, trebuie sã rãmânã liberã, nu „sub jugul vreunei filologii”. Normarea rãmâne posterioarã, nu aprioricã. Limba vorbitã ºi cea scrisã comunicã cu atât mai bine împreunã cu cât comunicã cât mai deplin între ele.

Scrisul fixeazã, într-un mod transformator, oralitatea. El dã formã fondului limbii. Maiorescu are în vedere mai întâi scrisul literar. El „aºtepta venirea acelei poezii ºi proze care sã fixeze limba”, prin „scriitori estetici” precum, la 1872, dintre prozatori, Alecsandri, Bolintineanu ºi Odobescu.

Termenii istorici conjuncturali folosiþi aici ºi acum, întro epoca identificatã ca fiind de tranziþie, sunt soartã, turci ºi Europa. Deºi în interior Maiorescu se raporteazã la popor, plecând de jos, în afarã el are ca reper „Europa cultã”.

Conjunctura deschide un cerc extrem, pe care el vrea sã-l restrângã într-un fel moderat. Formele europene culte, franceze ºi germane, i se pare cã au agresat poporul român, care suportã o nãvãlire civilizatoare descumpãnitoare. S-ar fi ales praful sau, cu un cuvânt foarte apropiat de al sãu, neantul, în formã nefondatã de debarbarizare ºi de necivilizare. Dar, crede Maiorescu, tot timpul, generaþiile viitoare, vor rezolva acest impas grav. Mai întâi se cere

înþeles faptul cã formele nu se impun decât acceptate „întro realitate simþitã”. Soluþia rãmâne cultura transmisã poporului, va sã zicã de sus în jos. Forma trãitã creeazã singurã fond, pe când forma netrãitã se hrãneºte din fond… bugetar. La fondurile financiare puse înaintea fondului instituþional, Maiorescu se referã ºi atunci când citeazã din revista apãrutã la Pesta, „Familia” (1872), în termeni de: fond bãnesc, formare de repertoriu ºi trupã de teatru. Acum, el revine la fondul pecuniar, exclusiv avut în vedere de generaþia de „anteluptãtori”: „A vota, a guverna, a scrie jurnale, a þine prelecþiuni necontrolate, a fi membru de academii ºi profesor de universitate, aceastã formã a culturei apusene convine anteluptãtorilor noºtri mai ales când forma se întâlneºte cu un § corespunzãtor din bugetul statului.”

Fondul cultural strãin a rãmas strãin. Iar formele primite, þinând de o civilizaþie ºi culturã într-adevãr înalte, au fost tratate cu barbarie: iatã „contrazicerea cea primejdioasã”.

Formele primite, concluzioneazã Maiorescu, nu mai pot fi îndepãrtate, dar ele trebuie criticate, cu dreptate ºi oricâtã amãrãciune ar produce critica lor. Rãspunderea eticã ºi competiþionalã ar urma sã existe în culturã ºi în oamenii ei.

E foarte clar cã T. Maiorescu cere mãsurã criticã, adevãr, nu iluzie, mistificare, utopie. E destul pentru o acþiune raþionalã.

T. Maiorescu nu poate fi înþeles ca o personalitate narcisistã, demiurgicã, edificând totul în sine, vreau sã spun adicã în el însuºi, autocondiþionat la modul schopenhauerian („N-a crezut el, cu Schopenhauer, cã fiinþa artistului trebuie reprezentatã ca o subiectivitate purã, absolutã, desprinsã de condiþionãrile lumii?”), cum îl proiecteazã N. Manolescu în Contradicþia lui Maiorescu, 1970, studiu monografic în care acceptã, ca Lovinescu, împotriva lui Ibrãileanu, cã „<teoria formelor fãrã fond> este valabilã conjunctural”. Dacã ar fi real portretul unui reîntemeietor cultural egotist, autoiluzionat, ar însemna cã nu europenizarea, ci „maiorescizarea” a dorit-o el culturii române. Mai degrabã, Maiorescu este un exemplu de personalitate construitã prin europenizare criticã.

Peste mai bine de trei decenii, G. Ibrãileanu, în Spiritul critic în cultura românã, 1909, constatã cã România, încã neîntregitã, se europenizase pe trei cãi de forþã: prin presiune, prin imitaþie ºi de nevoie. De pe la 1880, cultura românã dãdea, însã, roade europene. Ibrãileanu nu joncþioneazã cu Maiorescu, nici în viziunea prezentului, nici în aceea a trecutului. Modelul sãu, anterior lui Maiorescu, e luat din – ar fi spus liderul junimist – „anteluptãtori”: e M. Kogãlniceanu, omul „rezumativ ºi reprezentativ”, spiritul calificat deodatã novator ºi critic.

Marele regret, exprimat aici, e cã lucidul înnoitor s-a dezactivat pe la 1866. Privirea, în urmã ºi în faþã, a lui Ibrãileanu, este debusolatã. Spiritul critic general nu s-a constituit, nu ºi-a aflat mãsura, rãmâne marginal sau la extreme. „Junimea” îi apare reacþionarã iar socialiºtii aventurieri. Dilemã absolutã, rezolvatã de fatalitate, care pare a fi forma noastrã de firesc. „Dar nu puteam sta nici pe loc, nici merge înapoi, nici face sãrituri în necunoscut ºi în imposibil.” Cât despre literaturã, ea s-ar fi aflat în constituire, dar criticul o aºazã pe criterii îndepãrtate de estetic: „literatura românã a devenit autonomã de <politicã> ºi urmeazã a se naþionaliza”. E drept cã termenul naþional era atunci suprasaturat de sensuri cât mai cuprinzãtoare.

G. Ibrãileanu constatã cã formele occidentale n-au fost reprimate, ele au schimbat fondul intern, iar separaþia dintre forme ºi fond s-a dovedit posibilã, dacã nu cu adevãrat funcþionalã. Maiorescu ar fi dat un curs greºit, alarmat zadarnic de acele „cam metafizice corespondenþe între fond ºi formã”. Interesul major al lui Ibrãileanu se leagã de „Lupta Moldovei critice împotriva Munteniei novatoare…”, cum precizeazã într-o notã de subsol a cãrþii. El susþine imitaþia creatoare, asimilarea formelor, nici doar impuse, nici doar expuse. În capitolul despre Eminescu, ajunge îngãduit „numai acela care imitã pe strãmoºi creând mai departe”.

El crede, însã fãrã a aduce toate lãmuririle necesare, cã T. Maiorescu a fost ºi împotriva ºi pentru „formele goale”.

Consecvent împotriva imitaþiei ar fi rãmas A. Russo, negator al formelor strãine, în generaþia precedentã. Curios e faptul cã T. Maiorescu îi apare autorului Spiritului critic… ca un „spirit eminamente negativ”. Recunoaºte însã cã a apãrat gustul estetic ºi „forma ºtiinþei”. Junimismul ar fi respins în mod exagerat importul de civilizaþie, iar când ar fi acceptat formele dezghiocate (metafizic) de fond, nici T. Maiorescu n-a spus ce nu trebuie „importat” sau „transplantat”.

27

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

dezbatere

Negativistul aºa-zis total, T. Maiorescu, nu doar cã nu a admis revoluþia, dar n-a vãzut nici evoluþia naþionalã. El ar fi rãmas pur reacþionar, pe când predecesorul ºi chiar anticipatorul sãu C. Negruzzi ajunsese „moderantist”.

Negruzzi ºi Maiorescu au în comun faptul cã nu sunt, precum era Russo, poporaniºti – direcþia lui Ibrãileanu la data reflexiei asupra Spiritului critic în cultura românã.

Iar dintre revoluþionari, e remarcat, în chip de agent exaltat al înstrãinãrii, prin forme gata sã goleascã fondul existent, munteanul I. H. Rãdulescu. El este „un novator exagerat, chiar atunci când profesa conservatismul, un conservatism doctrinar, importat de aiurea, exotic”.

Abordarea lui Ibrãileanu este, cum ºtim, una regionalistã – i-aº spune subetnicistã, dar nu rasialã. Omul e privit prin locul natal, ca un pom sau o plantã. Un spiritus loci devine determinant. Nu locul strict, strâmt, dar suficient de larg.

Armeanul Ibrãileanu, care se considerã moldovean, gândeºte provincialist ºi, poate mai întâi, nombrilistprovincialist. Moldovenismul îi asigurã mãsura operatorie. În gândul lui, geografia dominã istoria, în relaþiile internaþionale europene.

Aºa constatã el cã moldoveanul M. Eminescu spune cã formele noi vin prin Muntenia, observând cã marele poet subordoneazã formele (tradiþionale) nu fondului, ci spiritului. El cere o datã „Forme vechi, dar spirit nou”. A pãrut cã sprijinã formele noi, „În realitate, marele nostru poet a fost întotdeauna împotriva formelor nouã…” Credea, privind în jos, cã formele noi distrug clasele mici ºi vechi, adicã pe þãrani, rãzeºi, meseriaºi. În schimb, Maiorescu, privind în sus, credea cã ele distrug statul. Eminescu, mai noteazã Ibrãileanu, îi acuzã pe toþi cã „au copiat orbeºte Europa”. E inconsecvent ºi el, lãudând progresul politic prin adoptarea formelor noi europene, pentru care, îndeobºte, el are „urã”. Urã are faþã de tot ce e strãin: nu intrã în discuþie creaþia literarã, ci numai cultura, în accepþie largã. Iar în privinþa formelor vechi, nu sunt acceptate pe criteriul etnicitãþii, ci al vechimii, de aceea face elogiul ºi al vechimii fanariote. G. Ibrãileanu, sugerând un eclectism creator, oportun naþiunii române, ar fi dorit ca Eminescu „sã conceapã niºte forme viitoare, alcãtuite din dezvoltarea ºi combinarea elementelor prezente”. Pare ceva apropiat de protocronismul futurologic…

De altã parte, continuã Ibrãileanu, socialiºtii resping formele noi, burgheze, ca ºi Eminescu, apãrând clasele de jos, în fapt doar þãrãnimea, pentru cã proletariat nu exista în acel stadiu istoric. Revista socialistã „Contemporanul”, de la primul sãu numãr din 1881, reia ideea formelor fãrã fond maioresciene ºi chiar unul dintre exemplele aceluiaºi: impostura corpului didactic.

Formele noi vin prin Muntenia, liberalã, „roºie”, revoluþionarã de la 1848. Munteanul Al. Odobescu, „sintezã de criticism ºi de patruzecioptism pur”, îºi depãºeºte, în lectura lui Ibrãileanu, locul originar. Ibrãileanu însuºi gândeºte acum liber de regionalism. El descoperã în

Odobescu o sintezã de moldovenism ºi muntenism.

Ideologul poporanismului descoperã în scriitorul muntean un afin. Odobescu ar fi ºi el un poporanist, arãtându-se apropiat de þãrãnime, clasa identificatã exagerat cu poporul.

Munteanul Odobescu nu-ºi dezminte spaþiul biografic când, constatã critic Ibrãileanu, el laudã în exces progresul þãrii, graþie formelor fãrã fond.

Ca moldoveanul Eminescu ºi socialiºtii în general („Caragiale, cândva, dupã 1990, a cochetat puþin cu socialismul.”), munteanul autor al Scrisorii pierdute e ºi el un critic extrem al formelor fãrã fond, deci al liberalismului. În mod curios, Caragiale este dezvãluit prin literatura de imaginaþie, creatorul ajunge sã fie proteic expus prin creaturile sale. Multe personaje ale lui au profesii care reprezintã formele noi, neasimilate în limbaj. „Nae Ipingescu reprezintã formele nouã”, admirate fãrã a fi înþelese împreunã cu Jupân Dumitrache. Personajele „sunt pasta amorfã pe care formele nouã lasã aceastã pecete, pocitã ºi vulgarã”.

Literar, Ibrãileanu îl apropie, dar etic ºi ideologic poporanistul îl înlãturã pe marele dramaturg, considerându-l „om rãu”, care dispreþuieºte „clasa mizerabilã”.

Contrar lui Maiorescu, Ibrãileanu nu doar cã nu refuzã, dar el propagã iluzia. În capitolul Primul junimist: Costache Negruzzi, el criticã junimismul ºi pentru deziluzionarea sa, calificatã ca fiind necriticã, zeflemistã: „peste tot lipsã de iluzionare ºi avânt”. Sã fim deci optimiºti, cu mai puþinã criticã…

Evoluþia, nu revoluþia, dar nici reacþionarismul acuzat de Ibrãileanu, iatã ce constatã E. Lovinescu, în T. Maiorescu, 1940, peste alte trei decenii, într-o Românie aflatã într-un nou moment de încercare istoricã: Maiorescu „nerecunoscând eficienþa momentanã a formei fãrã fond, fecundatã pe încetul de fondul naþional, ci cerând ca de la început forma sã fie crescutã din fond, ºi prin urmare la nivelul culturii poporului, aºa cum cerea ºcoala istoricã a lui Savigny ºi evoluþionismul englez”. Ulterior, el ºi Carp acceptã formele imitate, promovând „creºterea fondului”.

Existând divorþul dintre formele instituþionale, de stat, ºi fondul sufletesc al poporului, E. Lovinescu gândeºte cã „procesul de formare a civilizaþiei noastre nu putea fi decât revoluþionar”. El extinde mult contextul istoric, geografic, politic, cultural ºi artistic. Lovinescu este aproape un globalist, venind dupã naþionalismul programatic al lui Maiorescu ºi interregionalismul naþional al lui Ibrãileanu.

Premisa declaratã a lui Lovinescu este sincronismul istoric larg („sincronismul vieþii contemporane (…) este realitatea însãºi”), dar timpului comun, el îi adaugã, fãrã concept, ºi un sintopism evident. În fapt, nu doar un sincronism, dar chiar un sincronotopism recunoaºte el. „Ca ºi alte popoare înapoiate – Rusia ºi Japonia, printre cele dintâi –, civilizaþia noastrã nu se putea forma decât revoluþionar, adicã brusc, prin importaþie integralã ºi fãrã refacerea treptelor de evoluþie ale civilizaþiei popoarelor ca Franþa ºi Anglia, dezvoltate pe cale de creºtere organicã.” Uimimeºte compararea micii Românii cu þãri ca Rusia ºi Japonia?

Raportarea e posibilã social, economic ori cultural, doar prin reperele modelatoare europene, Franþa ºi Anglia, recunoscute ºi de cele douã þãri mult mai mult impuse la scara planetarã. În cazul celor trei þãri unite prin „înapoiere”, dincolo de particularitãþi, jocul revoluþionar a devenit grav, prin factorul politic. Japonia a primit organic forme europene, Rusia trãia de decenii revoluþia comunistã, iar România – Lovinescu nu putea sã ºtie – avea sã o urmeze peste cinci ani de la data acestei fraze.

La noi, primejdia, semnalatã de Maiorescu la proporþia neantizãrii, se aplanase în timp, constatã acum Lovinescu, iar spiritul critic îºi impusese selectivitatea împrumuturilor, imitaþia fiind însoþitã de creaþie. Firescul era, pentru o þarã ca România, din nefericire, chiar nefirescul. Existã în destinul (istoria) þãrilor doar evoluþie (organicã, naturalã) sau revoluþie (nenaturalã). Organicismul dorit de Maiorescu (crezut chiar realizat apoi de G. Cãlinescu), nu ne-a fost dat, iatã teza lui Lovinescu. Fatalitatea sau necesitatea, urmare a realitãþii sociale, n-au fost înþelese de conducãtorul junimist. Eroarea lui Maiorescu e cã „aplica la civilizaþiile de formaþie revoluþionarã legile evoluþioniste”. El a vrut adesea sã „suprime” formele aduse din Apus de paºoptism, dar a înþeles în 1872 cã formele trebuie sã devinã „realitate simþitã” de popor, cã, spune în termeni proprii teoreticianul sincronismului (ºi diferenþierii), „progresul nu iese din distrugerea formelor, ci din creºterea inversã a fondului pentru umplerea formei, prin acþiunea înceatã a timpului ºi

a oamenilor de guvernãmânt”. Revoluþionarismul mimetic ºi asimilist, început la 1848 dinspre clasele superioare spre cele inferioare, prin absurda desprindere a formei de fond, ajunge dupã 1866 sã se tempereze în mod critic, prin împrumut necesar. În literatura noastrã, în fond atât de recentã, întârziatã prin apariþie ºi transformare, s-ar fi petrecut, pânã la 1940, douã etape, una de dificilã adaptare contextualã, alta de adoptare sau universalizare. „Literatura românã, de pildã, n-a refãcut fazele dezvoltãrii literaturii universale, ci s-a dezvoltat revoluþionar pe baza sincronismului… (…) De un veac mai ales, toate curentele ideologice, toate formele de artã, într-un cuvânt, întreaga viaþã spiritualã se dezvoltã pretutindeni sincronic, într-un ritm unic.” Constatarea este foarte optimistã pentru noi, dacã n-am ajunge sã credem cã, de la un fatalism al minoratului, am ajuns, unde doream, dar fãrã nici un efort, doar printr-o schimbare din afarã, la un majorat fãcut cadou peste noapte.

Protocronismul nu poate fi identificat cu diferenþierea, succesivã, potrivit lui E. Lovinescu, diferenþierii.

Protocronismul abordeazã diferenþierea retroactiv.

Diferenþierea, pentru Lovinescu, derivã numai din împlinirea sincronizãrii. Protocronismul a mascat întreruperea ºi dificultatea sincronismului ºi a zãdãrnicit diferenþierea.

Gândirea lui Lovinescu era conceputã pentru o literaturã liberã ºi deschisã.

Iluzia ºi deziluzia coexistând, speculaþia criticã le desprinde. „Iluzia unei tinereþi prea prelungite poate deveni dãunãtoare nu numai pentru indivizi, ci ºi pentru secole. Este timpul sã se treacã de la vârsta aventurilor ºi a <exploziilor> la aceea a înþelepciunii.”

Protocronismul este compromis, detestat, suspectat ºi chiar ridiculizat – ar fi apãrut din dorinþa (complexul) de a obþine câºtig din pierdere. Rãmâne inteligibil mai ales ca mod de rezolvare naivã a complexelor culturii române, mãcar influenþat, dacã nu inspirat, în contextul dictatorial megaloman, înþeles ingenuu, probabil, ca ºansã naþionalã.

Relaþia descalificantã e sigurã, intens „probabilã”, adicã doveditã cu probe. Într-un alt context, dar ºi cu un alt… text, ar fi putut fi un criticism de ariergardã, revizionist, în context naþional ºi universal. Dar fãrã relaþii politice, chiar ºi democratice, cu atât mai puþin totalitare. Însã protocronismele pot fi doar punctuale, prin autori, opere, curente.

Nu existã culturi integral protocronice sau anacronice.

Nefericitã a fost ºi contrapunerea protocronism vs. sincronism, dislocarea esteticului de ideologic, sub pretextul imitaþiei aservite Occidentului.

Protocronismul a fost folosit necritic ºi de criticii nonideologi, pornind nu de la texte publicate, ci de la manuscrise, ca-n cazul avangardistului Urmuz. Discrediteazã orientarea protocronistã ºi asemãnarea cu unele atitudini activate în blocul comunist la sfârºit de secol. Nu puþini militanþi ai ideologiei comunismului naþionalist au sprijinit, sprijinã ºi azi, protocronismul ca pseudo-teorie de camuflaj. ªtim prea bine cã protocronismul s-a dovedit ºi o afacere inter-comunistã. Spre sfârºitul regimului naþionalist (nu al secolului…), el a fost înfierat ºi de un exponent retardatar (termen aplicat dur de Papu sincronismului) al comunismului internaþionalist.

Istoria nu se cuvine abordatã nici contrafactual, nici predictiv, dar factual ºi contextual. Nu demnul ºi obiectivul criticism (de altfel modelat ºi moderat contextual) al lui Maiorescu, cât seria de alterãri sau suprimãri, nedemne ºi iluzionante – iatã ce ne-a fost „fatal”, oprindu-ne în drumul mare al istoriei. Nici cenuºã, nici coroniþã nu avem a ne pune pe cap, pentru a menþine echilibrul critic. Cred în selecþia universalã a valorilor, oricât de dificilã ar fi ea pentru culturile de forþã moderatã, nu în aceea exclusiv internã.

Am arãtat cândva nu doar posibilitatea, dar chiar realitatea manipulãrii acestui „concept” nefixat, aproape nãscut – din pricini conjuncturale – alterat, protocronismul, ca heterocronism sau discronism: o manipulare a timpului în raport cu formele artistice. Literatura românã mai luptã cu complexele persistente, ignorate sau provocate involuntar, se sincronizeazã ºi se diferenþiazã doar uneori ºi mereu insuficient. În ciuda diverºilor „nostalgici”, înaintãm în sensul integrãrii globaliste, deschise ºi ofensive.

Vocile libere ºi eretice sunt în creºtere iar cele servile ºi dogmatice în scãdere.

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

28

dezbatere Dumitru Chioaru

Depãºirea complexului Meºterului Manole 1. Diagnosticul lui Maiorescu viza tocmai instituþiile create de paºoptism ca “forme fãrã fond”. A trebuit sã treacã timp pentru ca – observa Lovinescu – aceste forme de împrumut sã activeze fondul autohton.

Procesul s-a înfãptuit în lunga domnie a regelui Carol I, când România a fãcut paºi importanþi ºi decisivi spre o þarã modernã/ europeanã. Acest proces a continuat în toþi anii monarhiei, consolidând statutul de þarã modernã al României. Perioada interbelicã, oricât de contradictorie, rãmâne dovadã. Comunismul însã a marcat un recul în epoca premodernã, pentru cã alte forme, anacronice ºi impuse dinafarã, au fãcut sã reactiveze fondul oriental-balcanic. Iar perioada postdecembristã este o încercare dureroasã ºi, din pãcate, aproape sterilã de a implementa formele occidentale într-o lume foarte adânc înrãdãcinatã în mentalitãþi orientale. E nevoie de timp, ca aceste forme sã reactiveze un fond distrus de istorie. Sau pur ºi simplu sã-l reinventeze, determinându-ne sã ne asumãm deviza liberalã care a dus la formarea României moderne, “prin noi înºine”.

2. Nu cred cã “spiritul critic” aparþine exclusiv moldovenilor. El este prezent mai activ la munteni, câteodatã destructiv, dar ºi la ardeleni, mai constructiv.

Chiar dacã se scriu interesante “geografii literare”, nu are sens ca literatura/ cultura românã sã fie reîmpãrþitã pe provincii. Criteriul de bazã este limba, care-i aceeaºi pentru toþi ºi ne uneºte, diferenþele de grai fiind secundare. Dar spiritul critic se manifestã azi, din pãcate, mai mult destructiv decât constructiv. Spiritul critic ºi sincronizarea se gãsesc astfel într-o relaþie nefuncþionalã de coabitare.

3. Lovinescu l-a corectat, într-adevãr, pe Maiorescu prin teoria sincronismului. El avea în vedere ºi sensul de “proces” al noþiunii. La urma urmei, diferenþa dintre sincronism ºi sincronizare este doar o chestiune de nuanþã, care ar fi bine sã fie conºtientizatã.

4. A readuce acum în discuþie teoria protocronismului, nãscocitã de Papu ºi susþinutã oficial în anii naþionalcomunismului, ar fi o eroare, cãci ea justificã vocaþia noastrã izolaþionistã ºi tendinþa spre ceea ce Blaga numea “boicotul istoriei”, într-o vreme când avem nevoie, condiþiile istorice fiind asigurate, de o rapidã sincronizare cu lumea spre care de douã secole ne îndreptãm.

5. Eugen Negrici, în cartea sa despre “iluziile literaturii române”, n-a fãcut altceva decât sã formuleze, într-un stil spectaculos, o stare de spirit care caracterizeazã azi majoritatea românilor. Neîncrederea în noi înºine s-a cronicizat ca o boalã, încât nimic din ceea ce suntem/ avem/ facem nu are valoare. Cred cã suntem însã nedrepþi faþã de moºtenirea literarã/culturalã, dar ºi faþã de ºansele celor care vin. În loc sã ne demolãm cu furie miturile, ar fi timpul sã le recuperãm, fie ºi ironic/ parodic în spirit postmodern, cu încrederea care trebuie sã însoþeascã orice act creator. Un scriitor autentic nu este manipulat de mituri, ci se raporteazã la ele personalizându-le creator.

6. Fãrã îndoialã cã aceastã neîncredere cronicã în noi este autoindusã, dar ºi provocatã de istoria fãcutã totdeauna de alþii. Constat însã cã, deocamdatã, resursele creatoare puse în libertate se risipesc în improvizaþii ºi nu în construcþii durabile care ne-ar putea face sã depãºim complexul Meºterului Manole de-a o lua mereu de la capãt ºi de a ne manifesta activ/ eficient în istorie. Deocamdatã – vai! – mergem înapoi ca racul. ªi ratãm orice prilej de schimbare. Lucrurile nu se vor schimba decât în momentul în care fiecare dintre noi – în primul rând elitele culturale – va conºtientiza cã depinde de noi sã ne croim altã soartã, asumându-ne sã fim europeni nu numai de jure ci ºi de facto. Sã începem cu cultura!

Mihai ENE

Raþionalitatea abordãrilor Problema complexelor culturii române – cãci, în cele din urmã, aici duc toate discuþiile privind insuficienþele proprii, necesitatea sincronizãrii, dezavuarea iluziilor ºi supraestimãrilor personale – este una care þine de dialectica intimã a discursului public autohton de-a lungul timpului. Puþine sunt vocile echilibrate, care sã constate, în spirit caragialesc, cã lucrurile stau „nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Dupã o perioadã de entuziasm revoluþionar, necesar ºi firesc epocior aurorale, în care se manifesta cu pregnanþã dorinþa de a moderniza Þãrile Române ºi, mai apoi, România, dupã modele considerate optime ºi în funcþie de valori cu care o întreagã generaþie intrase în contact, era la fel de firesc sã vinã ºi o etapã mai scepticã, mai conservatoare, mai „nemulþumitã”. Junimea a jucat acest rol, dar nu neapãrat împotriva generaþiei anterioare, paºoptiste, ci doar constatând cã, la vremea respectivã, implementãrile occidentale nu avuseserã succesul scontat. Problema neputinþei de atingere a orizontului de aºteptare iniþial, pe care o constata ºi Eminescu, atât în Epigonii, cât ºi în anumite articole, era poate realã, însã parþialã ºi cu o semnificaþie temporarã. Toate „formele” pe care le enumera Maiorescu au fost umplute curând de „fondul” incriminat, în bunã mãsurã chiar de personalitãþile din jurul sãu. Mai mult, existã succese româneºti incontestabile în toate domeniile artistice ºi culturale, nume pe care nu insistãm sã le mai amintim, fiind binecunoscute. Tot astfel se întâmplã ºi în perioada interbelicã, cu aºa-numita Generaþie ’27, când nemulþumirile faþã de prezent – un prezent idealizat astãzi! – sunt exprimate pe toate planurile, de nume precum Cioran, Ionescu, Eliade etc. Tendinþa de a critica prezentul, de a atrage atenþia asupra neajunsurilor realitãþii se combinã ºi aici cu o dorinþã de a autodepãºire, de a propune un alt sens ºi o altã dimensiune mediului de manifestare personalã.

Propunerea lui Lovinescu face parte din aceeaºi tendinþã de a gãsi soluþii la insuficienþele constatate.

Eroarea nu este de cãutat în aceste „critici” poate prea excesive sau prea limitate uneori, nici în propunerile de autodepãºire, de modernizare, uneori iluzorii sau prea radicale, ci în poziþionarea faþã de acestea. Atât cei care considerã „spiritul românesc” superior altor „spirite” ºi valorile spirituale româneºti ca extraordinare (încã nu s-a explicat foarte bine care ar fi totuºi aceste valori româneºti profunde ºi valabile în absolut), cât ºi cei care deplâng prezentul inferior ºi regretã iluzorii vârste de aur, raportându-se de multe ori la culturi precum cea francezã, germanã sau britanicã, cad într-un pãcat la fel de grav: sunt excesivi. Nici Cioran – ºi toþi „cioranienii” de serviciu care i-au urmat – ºi nici Noica, dacã îl înþelegem fals, aºa cum a fãcut-o vulgata noicianã, n au dreptate. Cât despre Edgar Papu, protocronismul însuºi este o aberaþie, cãci este inutil sã încerci a demonstra cã ai fãcut niºte lucruri înaintea altora, atâta vreme cât ceea ce ai fãcut nu a putut influenþa nimic ºi a rãmas necunoscut pânã ce alþii au reuºit sã îl impunã. Sau poþi sã o faci, însã numai ca pe o curiozitate, neîncercând sã îþi asumi meritele ce rezultã din descoperirea respectivã ºi pe care nu ai fost capabil sã o propui umanitãþii.

Rolul acestei practici este unul compensator, creat dintrun complex de inferioritate. Nu cred cã aceasta este o cale de a modifica ceva, ci doar de a irita ºi a trezi suspiciunea.

Chiar ºi atunci când ai argumente. Rescrierea istoriei este o pretenþie pe care nu o poþi avea decât atunci când, eventual, ai geniu istoric.

Privit din perspectiva prezentului, orice trecut, din care se pãstreazã doar valorile – de obicei, recunoscute ulterior – pare superior. Orice mare putere, privitã din afarã, pare infailibilã. O imposibilã întoarcere în timp ºi o destul de posibilã schimbare a mediului ar ridica vãlurile de pe iluziile de acest gen. Dorinþa de ameliorare a contextului este nu numai fireascã, ci chiar dezirabilã. Dar ea nu se poate face într-un singur sens. Transplantarea unor instituþii sau valori globale nu asigurã nici reuºita lor, nici pãstrarea intactã a naturii lor iniþiale. Rãmânerea în presupuse valori autohtone

absolute este o eroare ºi mai mare, autarhia fiind un alt nume al suficienþei. Doar deschiderea, dialogul, hotãrârile punctuale ºi pragmatice, raþionalitatea abordãrilor pot duce la schimbarea peisajului autohton. Angoasa lipsei de sincronizare este una care, cel puþin astãzi, mi se pare falsã.

Sincronizarea se produce aproape instantaneu ºi de la sine, atât prin diferitele mass-media, cât ºi prin achiziþiile tehnologice, transformate din ce în ce mai rapid. Nici mãcar angoasa contrarã – cea a pierderii identitãþii – nu mi se pare mai întemeiatã. Individul este, în fond, suma experienþelor ºi conjuncturilor sale, atât din perioada formãrii, cât ºi ulterior. Societãþile, popoarele, naþiunile, despre care încã putem vorbi, în ciuda globalizãrii, se comportã la fel. Gândirea tribalã asupra destinului colectiv mi se pare nocivã ºi contra-productivã.

Cât despre culturã, cred cã suntem într-un moment când deschiderea ºi promovarea valorilor româneºti este una maximã – artiºtii români de valoare sunt recunoscuþi în exterior, primesc premii ºi burse, au toate condiþiile sã abandoneze sentimentul de frustrare pe care generaþiile mai vechi, manifestate în comunism, l-ar putea, pe drept cuvânt, resimþi. Cred cã este, poate, singurul moment în care un talent autohton are cele mai mari ºanse sã se impunã oriunde. Nu cred în cabale, nu cred în conspiraþii împotriva românilor, nu cred în criza culturii române. Cred, în schimb, în lipsa de talent a multora dintre cei dispuºi sã facã valuri de plângeri din cauza lipsei de promovare, cred în faptul cã mulþi funcþionari sunt mediocri, cred în interesele de grup ºi în derapaje instituþionale. Dar toate acestea nu înseamnã decât incapacitate la nivelul sistemului, iar nu lipsa valorilor sau imposibilitatea de a le impune. Cred cã se vorbeºte prea mult despre niºte teme care nu mai sunt de actualitate sau al cãror profil nu se schimbã prea mult. Atât „formele fãrã fond”, cât ºi problema sincronizãrii mi se pare cã rãmân la nivelul expus mai sus, ba chiar se estompeazã o datã cu trecerea timpului, prin modul în care se schimbã societatea, mai ales cea europeanã.

Nu am crezut, de asemenea, niciodatã, în determinãri localiste ºi în generalizãri pe baze locale, rasiale, de clasã etc., într-un cuvânt „tribale”. Astfel cã nu pot accepta formulãri metafizice de genul „spiritul critic este moldovenesc”. Nici mãcar statistica nu poate sã convingã în acest punct, cãci statisticile se mai ºi schimbã în timp.

Ultima jumãtate de veac a demonstrat cã Ibrãileanu se înºela, cãci majoritatea criticilor care au dominat spaþiul literaturii române nu au vreo legãturã cu provincia menþionatã: P. Cornea, M. Martin, N. Manolescu, E. Simion, A. Marino, E. Negrici, M. Mincu etc. Dar nici mãcar nu era nevoie de aceste exemple pentru a dovedi eroarea unei „geografii literare” de acest tip. În fine, demersul criticului Eugen Negrici nu mi se pare aºa de pernicios cum a fost acreditat. Nu cred cã Eugen Negrici detestã cultura în care s-a afirmat, pe care a studiato ºi în interiorul cãreia a produs, pânã la urmã, ipoteze foarte interesante. Cartea domniei sale nu are în vedere niciodatã producþia autohtonã, creaþiile româneºti, valorile naþionale etc., ci mai degrabã spiritul adormit sau excesiv al receptãrii. Nu Eminescu este contestat, ci o anumitã imagine creatã în jurul sãu, uzajul impropriu ºi falsificarea ce rezultã din acesta. Iluziile nu sunt ale literaturii, ci ale celor care o pãstoresc – teoreticieni, critici, culturnici. Dar aceste lucruri au mai fost spuse ºi, cred, trebuiau sã îºi gãseascã deja o clarificare in actu. Cred cã orice individ raþional ºi cu o culturã adecvatã este oripilat de îmbãlsãmãrile iterative ale figurilor neamului. Mai ales când sunt fãcute de oameni sau instituþii care nu prea au habar de obiectul adoraþiei. Cunoaºterea cedând locul adoraþiei cvasi-religioase – cel mai mare rãu ce i se poate face unei valori lumeºti, cãci o mortificã, în loc sã o lase sã devinã, sã se manifeste în continuare plurivalent. Evident cã este de dorit ca eforturile teoretice ºi analitice sã se îndrepte spre propunerea unor idei care sã capete sens ºi valoare în universalitate, însã ºi exerciþiile de luciditate sunt, din când în când, necesare ºi eficiente. Nu cred cã textele de acest gen pot inhiba în vreun fel creativitatea autohtonã.

Dimpotrivã. O face conºtientã de propria condiþie ºi îi atrage atenþia asupra pericolelor la care este expusã de lipsa raþionalitãþii.

PARADIGMA

29

Octavian Soviany

De la mituri la antimituri autohtone 1. Trebuie sã admitem cã o literaturã românã – în sensul modern a cuvântului – începe sã se configureze abia în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ceea ce s-a scris pânã atunci (cu puþine ºi rare excepþii) aparþine spiritului medieval, de care Occidentul european începuse sã se despartã odatã cu zorii Renaºterii. Prin urmare paºoptiºtii au meritul de a fi realizat trecerea literaturii române de la medievalitate direct la modernitate ºi romantism, iar în acest anevoios proces de tranziþie fenomenul formelor fãrã fond (care în literaturã înseamnã pastiºã, imitaþie etc) era inerent. Alternativa ar fi fost stagnarea într-un soi de Ev Mediu perpetuu, sub semnul unui arhetip cultural care se dovedise deja anacronic de câteva secole. Trebuie sã acceptãm aceastã realitate. În procesul ei de modernizare literatura românã nu putea decât sã urmeze (uneori cu accente originale, cãci nu tot ce au scris paºoptiºtii e formã fãrã fond) modelul literaturilor din Apus, eliberându-se de sub tutela modelului medieval bizantin.

2. Nu cred cã asemene geografii literare mai sunt astãzi de actualitate, iar teza lui Ibrãileanu mi se pare de un evident provincialism. Despre un autentic spirit critic se poate vorbi în literatura românã abia odatã cu Junimea ºi cu „noua direcþie” instituitã de Maiorescu, când creaþia autohtonã depãºise faza „crizelor de creºtere”, se maturiza progresiv, sincronizându-se deja într-o oarecare mãsurã cu fenomenul artistic european. Ca sã existe spirit critic ºi criticã – trebui sã existe, înainte de toate, literaturã.

3. Lovinescu era un spirit modern, ataºat valorilor occidentale, care se înverºuna împotriva tuturor formulelor literare pe care le considera anacronice (tradiþionalism, sãmãnãtorism etc) ºi, de aceea, sincronismul sãu are subiacente accente polemice ºi este, într-un fel, prea abstract, prea teoretic ºi, mai cu seamã, ideologizant. Tocmai aceastã intruziune a ideologicului i-a întunecat uneori judecãþile de valoare, cum se întâmplã, de pildã în aprecierile sale atât de nedrepte asupra lui Sadoveanu. El a fãcut abstracþie de un element esenþial: sincronizarea (în sensul ei procesual) e o problemã de formã ºi genereazã forme fãrã fond atâta timp cât nu este dublatã de efortul de afirmare a unui fond original, fãrã de care rãmânem în domeniul pastiºei, al imitaþiei,.al provincialismului literar.

4. Am toatã stima pentru marele cãrturar care a fost Edgar Papu, însã ideea protocronismului mi se pare

Anul 17, Nr. 3-4/2009

dezbatere

extrem de discutabilã sub numeroase aspecte, Mai întâi din pricina latentelor sale încãrcãturi ideologice, care nu pot sã genereze decât un „românocentrism” orgolios ºi autarhic, fãrã acoperire în simplul fapt de istorie literarã. De aceea nu e de mirare cã teoria lui Papu a fost împãrtãºitã cu entuziasm de politrucii unui regim politic care aluneca tot mai vertiginos pe panta naþionalismului deºãnþat. Cred cã nu doar în literatura românã, ci ºi în alte literaturi pot fi descoperite opere ce anticipeazã viitoare tendinþe ºi orientãri literare, dar semnificaþia lor rãmâne minorã atâta timp cât nu exercitã nicio influenþã realã, nu genereazã linii de evoluþie sau curente, nu joacã rolul unor modele, recunoscute ca atare în context autohton, dar ºi universal. Istoria ieroglificã sau Þiganiada sunt astfel niºte veritabile opere de pionierat, dar ignorate de contemporani, puþin citite ºi astãzi, n-au influenþat decât în micã mãsurã evoluþia ulterioarã a fenomenului literar românesc ºi nu s-au bucurat niciodatã de autoritatea unor modele 5. Tentativele de demitizare a istoriei literare sunt fireºti, într-o epocã în care se vorbeºte tot mai mult despre „moartea marilor naraþiuni”, depotenþarea „modelelor forte” sau ficþionalitatea istoriei. Iar ceea ce contestã Eugen Negrici nu este valoarea literaturii române, ci un anumit mod de a înþelege istoria literarã, mulat pe evoluþia literaturilor occidentale, care ignorã tocmai diacronia specificã a fenomenului literar auzohton.. Cei supãraþi de demersul domnului Negrici se pot consola cu ideea cã, de vreme ce orice istorie este ficþiune, ceea ce ne propune domnia sa stã sub acelaºi semn al ficþiunii. ªtim de la istoricii imaginarului cã orice tentativã de demitizare.nu genereazã decât antimituri. De ce sã nu avem ºi noi antimiturile noastre, dacã „pânã ºi Austria are faliþii ei”?

6. Nu cred cã scriitorul român de astãzi suferã de complexe de inferioritate. Dimpotrivã e plin de þâfnã ºi vanitos pânã la Dumnezeu, ll intereseazã sã fie receptat mai cu seamã „afarã” ºi, cum asta nu se întâmplã de obicei, acuzã opacitatea strãinãtãþii faþã de valorile româneºti, intrigile oculte, comploturile…

Nico

În absenþa complexelor În pofida faptului cã recunosc o viziune foarte incitantã ºi originalã a criticului Marin Mincu în privinþa “formelor fãrã fond” ºi a teoriei “imitaþiei”, aº schimba câteva accente. Întâi, nu-mi este tocmai evident cã o sintagmã de una singurã, chiar aparþinând lui Maiorescu, a putut avea vreo influenþã. Necum cã ar fi fost nocivã.

Aceastã sintagmã distila o stare de fapt, un spirit al vremii.

Junimismul a reprezentat un fenomen paradoxal. El conþinea, în teorie ºi faptã, o miºcare oximoronicã. Deºi în aparenþã conservator, s-a dovedit a fi novator. Deºi propovãduia desfiinþarea formelor, le-a creat. ªi asta tocmai fiindcã a aºezat în locul formelor fãrã fond valoarea. Forþa coagulantã a junimismului a învins-o pe cea disolutivã, iar prin cernerea spiritului critic forma a a creat conþinut, “fond”.

Pânã la urmã, în orice moment istoric, mai abitir poate azi, avem a ne lupta cu formele fãrã fond. Ele sunt o realitate continuã ºi nu sunt un apanaj, stârnitor de complexe, al românilor sau al culturii doar. Orice culturã, din orice colþ al lumii, are datoria de a-ºi recunoaºte, de a-ºi divulga ºi sancþiona propriile forme fãrã fond. Aceasta de-abia vãdeºte cu adevãrat lipsa de complexe. ªi asta e meseria criticului, partea cea mai frumoasã a spiritului critic: sã spunã la timp “În lãturi!”

Cât despre teoria imitaþiei, aceasta conceptualizeazã o evidenþã ºi este, iarãºi, un fenomen generalizat, nu aparþine numaidecât ºi în primul rând românilor, protocronic vorbind. Marile culturi s-au imitat ºi se imitã între ele. E un imprumut, un schimb reciproc. De ce

am avea mai mari complexe noi, cei mai mici? Mai ales cã ne putem mândri cu clipe astrale în istoria culturii mari, dacã ne gândim doar la Brâncuºi, la Tristan Tzara.

Ei au creat emulaþie internaþionalã. Nu e aceasta imitaþie? În virtutea acestei evidenþe, conceptul de protocronism nu are nimic nociv, e absolut îndreptãþit ºi chiar ingenios, iar erudiþia lui Edgar Papu este deasupra oricãrei suspiciuni. Pãcat cã acest concept a fost compromis prin zvârlirea lui în caricaturã. În lipsa complexelor însã, poate fi reabilitat ºi, de ce nu, împrumutat ºi altora.

De ce nu ne întrebãm dacã nu care cumva aceste complexe (pe care nici Maiorescu, nici Ibrãileanu, nici Lovinescu nu le aveau), ni le creem, în mare mãsurã, singuri? Aceste „complexe ºi deziluzii”, cum spuneþi, au traiectorie de bumerang, sunt „castratoare” tocmai pentru agenþii lor, cã veni vorba despre „iluziile” literaturii române ºi deziluziile domnului Negrici. Ele exaltã probleme false ºi sunt, în lipsã de idei, preluãri stângace ale unor teorii „la modã”, bonjurism globalizant, adicã forme fãrã fond, imitaþii teoretice aflate la modã cu ceva timp în urmã, preluãri pe nemestecate ºi nu foarte sincrone. Papiþoism cultural. Aici intervenþia spiritului critic ar fi salutarã, menitã a-i explica domnului Negrici cã n-are rost sã fie complexat ºi sã se cãtrãneascã dacã literatura noastrã e mai pirpirie ºi chiar e pãcat sã se lase violat de clasici. Fiindcã, spune dl. Negrici: „clasicii ne obligã sã le recitim zilnic crezul, ne supun unui viol estetic ºi ne constrâng sã înghiþim zilnic de bunãvoie ºi cu entuziasm, ca pe o fatalitate, azima modelului la etern ºi imuabil”. Nu e cam patetic ºi masochist dl. Negrici?

A te lãsa violat de clasici e traumatizant, n-ar fi mai sãnãtos sã-i eviþi? Oare cine îl þine pe dl. Negrici în lanþuri ºi închis pentru a fi zilnic violat de clasici?! Nu poate fi el eliberat? A accepta în schimb abuzul cotidian al clasicilor pentru a te putea plânge de el, abia aceastã atitudine trãdeazã un complex.

Mai îngrijorãtoare mi se pare o mai proaspãtã achiziþie psihanalizabilã ce s-ar putea numi „complexul Nobel”, acesta chiar e real. A achiziþiona un Nobel literar pare sã fie obsesia literaþilor români, o obsesie de coanã Chiriþã. Dacã l-am avea, literatura românã ar ajunge brusc isprãvniceasã. Nu înseamnã cã ar deveni mai valoroasã. O parantezã: nu vi se pare caraghios ºi emfatic cum, în interviuri din ce în ce mai dese, Norman Manea considerã de la sine înþeleasã proximitatea numelui sãu alãturi de cel al chimistului? În cazul sãu lipsa de complexe devine un handicap. Nobelul pare a fi nu doar þelul, ci ºi panaceul tuturor suferinþelor literaturii române. Dacã l-am cãpãta, ºi ironia ar fi sã-l achiziþionãm prin mijocirea unui talent de duzinã (s-a mai întâmplat), am deveni oare o mare literaturã? De unde, din ce survine chiriþismul, dorinþa asta dementã, iraþionalã de a fi confirmaþi, prin firman, ca mare literaturã? Pânã la acel râvnit moment însã, rãmânem o literaturã micã, dar cu câþiva mari scriitori. Avem, ºi noi, faliþii noºtri. Suficienþi cât sã-i ajungã dlui Manolescu de-o istorie a literaturii pe cinci veacuri, baºca ºi-un dicþionar!

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

30

Marin Mincu – Un cavaliere danubiano În memoria literarã italianã ALFREDO GIULIANI: Marin Mincu è un cavaliere danubiano che nel suo viaggiare avanti e indietro tra oriente e occidente non dimentica mai le profonde radici neolatine della propria discendenza culturale. Scrittore e critico, da molti anni insegna letteratura romena in Italia e promuove nel suo paese la conoscenza della nostra poesia. (…)

Marin Mincu e un cavaler danubian care, în cãlãtoriile sale dus ºi întors între Est ºi Vest, nu-ºi uitã niciodatã rãdãcinile adânci neolatine ale propriei descendenþe culturale.

Scriitor ºi critic, predã de mulþi ani literaturã românã în Italia ºi promoveazã în þara sa cunoaºterea poeziei noastre. (…)

Il lettore non deve credere che io sia esperto della lingua e della poesia romene. Quasi tutto il poco che ne so l’ho imparato da Mincu. E quanto a questo libro, dichiaro che ho semplicemente aiutato a ritoccare e in qualque caso ad assettare la traduzione che l’autore stesso aveva già abbozzato. L’unica vera difficoltà che abbiamo incontrato (ma infine si tratta di una difficoltà non priva di gratificazioni) stava nel fatto che mentre lavoravamo le poesie si muovevano. Tale qualità stupisce anche il poeta e appare fin dai primi versi del „Falso trattato sull’agnello”. Intere poesie se ne sono andate dal libro e l’autore le ha lasciate andare; altre hanno cambiato più volte direzione finché non hanno trovato un giusto modo, un modo esatto, di restare sospese. Le parole di che sono fatte queste poesie devono essere segni semplici e chiari, non devono tramutarsi in oggetti, non devono pretendersi a simboli, devono conservare una instabilità naturale. Che i segni abbiano l’ambiguità dei segni. Questa credo sia la poetica di Mincu.

Com’è nella buona tradizione della poesia moderna, almeno dai sacri testi di Mallarmé, i versi di Mincu interrogano obliquamente se stessi e il poeta è il loro soggetto preferito. S’intende: il poeta e la sua scrittura. I versi non s’ingannano sul fatto che il loro muoversi avviene nella scrittura. La realtà galleggia sopra un foglio, si insinua con tutte le sue apparenze, pigre o ansiose, nelle parole; le parole, a loro volta, si accoppiano nel discorso amoroso di un corpo che si sfarina nell’immaginazione. Mincu registra con intensa partecipazione, ma con un tono blando di enigmi, questo carattere di fluttuazione e di ostinata disillusione che è proprio della poesia di oggi, assediata dal „grugnito domestico delle cose” e dal fantasma della storia che „si avventa” con la spada. Nelle sue poesie rabbia e ironia le trascina, dissimulandole, una corrente che si perde nel paesaggio, gioco di orizzonti e di agguati. (…) (…) Cititorul nu trebuie sã creadã cã eu aº fi expert în limba ºi în poezia românã. Puþinul pe care-l ºtiu l-am învãþat de la Mincu. Iar cât despre cartea de faþã, declar cã am ajutat doar, pur ºi simplu, sã se retuºeze ºi, în câteva cazuri, sã se punã la punct traducerea pe care autorul însuºi o fãcuse în ciornã. Singura dificultate realã pe care am întâlnito (dar, în cele din urmã, e vorba de o dificultate nu lipsitã de satisfacþii) a constat în faptul cã în timp ce noi lucram, poemele se miºcau O calitate ca aceasta îl mirã ºi pe poet ºi apare încã de la primele versuri din „Fals tratat despre miel”.

Poeme întregi au pãrãsit cartea, iar autorul le-a lãsat sã plece; altele ºi-au schimbat de mai multe ori direcþia pânã ce au gãsit o modalitate potrivitã, un mod exact de a rãmâne în suspensie. Cuvintele din care sunt fãcute aceste poeme trebuie sã fie niºte semne simple ºi clare, nu trebuie sã se prefacã în obiecte, nu trebuie sã se erijeze în simboluri, trebuie sã pãstreze o instabilitate naturalã. Iar semnele sã aibã ambiguitatea unor semne. Aceasta cred cã este poetica lui Mincu.

Ca în buna tradiþie a poeziei moderne, cel puþin de la textele sacre ale lui Mallarme, versurile lui Mincu se interogheazã oblic pe ele însele, iar poetul este subiectul lor preferat. A se înþelege: poetul ºi scrisul sãu. Versurile nu se înºalã asupra faptului cã miºcarea lor se petrece în timpul scrisului. Realitatea unduieºte deasupra unei foi de hârtie, se insinueazã cu toate aparenþele ei, leneºe sau anxioase, în cuvinte; cuvintele, la rândul lor, se împerecheazã în discursul amoros al unui trup ce se

destramã în imaginaþie. Mincu înregistreazã cu intensã participare, dar pe un ton îmblânzit ºi enigmatic, acest caracter fluctuant ºi de o obstinatã deziluzie care e propriu poeziei de azi, asediate de „grohãitul domestic al lucrurilor” ºi de fantoma istoriei care „se avântã cu sabia scoasã”. În poemele sale mânia ºi ironia le trage dupã ea, disimulândule, ca pe un curent ce se pierde în peisaj, ca pe un joc de orizonturi ºi de pânde. (…) in Alfabeta, n. 73, giugno 1985 MARIO LUZI: (…) La poesia romena del nostro secolo ha avuto alcuni eccellenti episodi e sono tutti episodi esemplari di quella compenetrazione vivificante dei contrari che Apollinare vedeva invece combattersi nella querelle della tradizione e dell’invenzione.

Questa speciale attitudine creativa è testimoniata da Mann Mincu, che a ogni buon conto si attesta dalle pagine di questa raccolta tradotta da Alfredo Giuliani e da lui stesso come un’altra fase fortunata di quel fìtto discorso e della singolare euforia inventiva che lo distingue.

La malizia e il candore, la divertita fantasia e la mordente allusività sapientemente orchestrati dall’estro ironico di Marin Mincu in questi „poemi-favole” si godono il grande agio concesso ai loro movimenti dallo spazio creativo romeno di cui dicevo: spazio tenuto sgombro e libero, malgrè tout, non codificato neppure dai fasti della tradizione moderna que in altri paesi l’ha avuta vinta sulla tradizione tout court prendendone il posto. Ecco perché i testi di Mincu possono presentarsi en souplesse, affabilmente, perfino con la finta leggerezza del sottotono quasi ci venissero incontro da una consolidata familiarità: perché è, dopotutto, lo spirito del moderno non statuito da nessun rigore e inclusivo, nella sua estrema disinvoltura, di quello che altrove hanno avuto bisogno di distinguere e di classificare come post-moderno.

Nutrito e fortificato, credo, da quella cultura poetica, Marin Mincu ha potuto far crescere fino alla pienezza della attuale maturità il suo talento disponibile alla più viva immediatezza di movimenti, di spunti, di partenze, di scarti tra realtà e visione, tra intimità e oggettività (in agguato, il reale!): e insieme fortemente inchinato alla coesione e alla composizione ottenuta però in libertà, non construita.

Gioco, libertà invidiabili, che non tolgono allarme e dolore alla sostanza di questi apologhi della miseria e della disappropriazione dell’uomo: nella città invasa e sporcata dalle cicogne o nella camera d’albergo che non lo mette al riparo dalle sue assilanti farneticazioni (…)

(…) Poezia româneascã din secolul nostru a avut unele episoade excelente ºi toate sunt episoade exemplare în ce priveºte acea întrepãtrundere vitalizantã a unor contrarii,

pe care, de pildã, Apollinaire le vedea rãzboindu-se în acea querelle dintre tradiþie ºi inovaþie.

Aceastã atitudine creatoare specialã e doveditã ºi de Marin Mincu, care, în orice caz, se atestã în paginile culegerii de faþã, traduse de Alfredo Giuliani ºi de autorul însuºi ca o altã etapã norocoasã a acelui discurs dens ºi a deosebitei euforii inventive care-l caracterizeazã.

Maliþia ºi candoarea, fantezia amuzantã ºi aluzia muºcãtoare orchestrate cu grijã de ingeniozitatea ironicã a lui Marin Mincu în aceste «poeme-fabule» se simt în largul lor în spaþiul creator românesc despre care vorbeam; spaþiu pãstrat neted ºi liber, malgre tout, necodificat nici mãcar de fastul tradiþiei modeme care în alte þãri a avut câºtig de cauzã asupra tradiþiei tout court, luându-i locul. Iatã de ce textele lui Mincu se pot prezenta en souplesse, cu afabilitate, ºi chiar cu prefãcuta lejeritate a tonului scãzut de parcã near veni în întâmpinare cu o familiaritate consolidatã: pentru cã, la urma urmei, spiritul modemului, neoprit de nicio rigoare ºi obiºnuit sã includã, cu dezinvoltura lui extremã, ceva ce în alte pãrþi alþii au simþit nevoia sã distingã ºi sã clasifice ca fiind postmodern.

Hrãnit ºi fortificat, cred eu, de acea culturã poeticã.

Marin Mincu ºi-a putut face sã evolueze pânã la deplinãtatea actualei maturitãþi talentul sãu predispus la cea mai vie ºi nemijlocitã mobilitate, cãtre replici de efect, plecãri ºi ecarturi între realitate ºi viziune, între intimitate ºi obiectivitate (la pândã stã realul!): ºi, în acelaºi timp, foarte înclinat cãtre coeziune ºi compoziþie, obþinutã însã în libertate, nu construitã.

Joc, libertate de invidiat, care însã nu eliminã alarma ºi durerea din substanþa acestor apologuri ale mizeriei ºi ale deproprierii omului: în oraºul invadat ºi murdãrit de berze sau în camera de hotel care nu-l pune la adãpost de chinuitoarele sale fantezii tulburi (…) editore Vanni Scheiwiller, Milano, 1986 MARIA CORTI: (…)Marin Mincu è una ricca e complessa figura di giovane scrittore, oltre che vivacissimo, irrequieto intellettuale. Come romanziere ha pubblicato nel 1984 Intermezzo; come poeta non solo ha composto varie raccolte di liriche, edite in Romania, ma qui in Italia ha curato, in collaborazione con Marco Cugno, la bella antologìa Poesia romena d’avanguardia (Feltrinelli, 1980). Se da un lato Mincu è un benemerito divulgatore in Italia della letteratura romena, materia di cui è anche professore all’università di Firenze, d’altro lato è ben più vasta e feconda la sua opera di traduttore di testi italiani in romeno e la sua assidua attività di critico volta a far conoscere in Romania i prodotti più vivi e nuovi della cultura italiana di questi anni. In tale prospettiva egli ha tradotto e presentato in Romania sia poeti italiani del Novecente (fra cui Montale, Luzi, Zanzotto) sia critici semiologi delle scuole pavese e torinese, favorendo un processo di aggiornamento e rinnovamento della cultura del suo paese. Una particolare opera, che interessa tanto noi che i romeni, è il volume costituito a base di lunghe interviste e vaste bibliografie, curato da Mincu con intelligenza e acribia: La semiotica letteraria italiana (Feltrinelli, 1982), già tradotto in Romania.

Ma torniamo al poeta. Marin Mincu, che ha dedicato vari saggi ad alcuni poeti romeni di primo piano, Ion Barbu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, e alle avanguardie, riesce ottimamente a fondere nella sua poesia la forza della grande tradizione romena con le lezioni dell’avanguardia: i suoi poemi-favole sono assai indicativi in questo senso. Il lettore vi trova una sottile vena narrativa, quasi fiabesca, su cui sovraimprime l’atto poetico che mette in crisi la narrazione, offrendo un reale ambiguo e immaginario (…) (…) Marin Mincu este o figurã bogatã ºi complexã de tânãr scriitor, pe lângã faptul cã e un intelectual foarte dinamic ºi neliniºtit. Ca romancier, a publicat în 1984 Intermezzo, iar ca poet nu doar cã a compus diverse culegeri lirice, editate în România, dar ºi aici în Italia a îngrijit, împreunã cu Marco Cugno, frumoasa antologie Poesia romena d’avanguardia (Feltrinelli, 1980). Dacã, pe de o parte, Mincu e un merituos popularizator în Italia al literaturii

PARADIGMA

31

Anul 17, Nr. 3-4/2009

Marin Mincu – Un cavaliere danubiano În memoria literarã italianã române, materie în care este ºi profesor la Universitatea din Florenþa, pe de altã parte, este mult mai vastã ºi mai fecundã opera sa de traducãtor de texte italiene în românã ºi activitatea sa asiduã de critic menitã sã introducã în România produsele cele mai vii ºi mai noi ale culturii italiene din ultimii ani. Intr-o asemenea perspectivã, el a tradus ºi a prezentat în România atât poeþi italieni din secolul XX (printre care Montale, Luzi, Zanzotto), cât ºi critici semiologi din ºcoala pavesanã ºi torinezã, favorizând un proces de actualizare ºi de reînnoire a culturii din þara sa. O operã aparte, ce ne intereseazã atât pe noi, cât ºi pe români, este volumul alcãtuit pe baza unor lungi interviuri ºi pe bogate bibliografii, îngrijit de Mincu cu deosebitã acribie ºi inteligenþã: La semiotica letteraria italiana (Feltrinelli, 1982), tradus deja ºi în România.

Sã revenim însã la poet. Marin Mincu, care a dedicat diferite studii unor poeþi români de primã mãrime, Ion Barbu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, precum ºi avangardelor, reuºeºte sã contopeascã la modul optim în poezia sa forþa marii tradiþii româneºti cu lecþiile avangardei: ale sale poemefabule sunt destul de grãitoare în acest sens. Cititorul gãseºte în ele o subtilã vânã narativã, aproape ca de basm, asupra cãreia se imprimã actul poetic ce aduce în crizã naraþia, oferind un real ambiguu ºi imaginar. (…) in Alfabeta, nr. 84, maggio 1986 MARIO LUZI: Quando alcuni anni or sono Marin Mincu per la prima volta si affacciò dalla penombra dell’ingresso sulla soglia del mio studio, in piena luce, ebbi immediatamente la certezza che la Romania avesse mandato, volente o nolente, un suo valido campione.

La sua parte ufficiale era l’insegnamento della lingua e della letteratura romena all’Università di Firenze – cosa che egregiamente fece poi per tanti anni – ma si capiva subito che la esuberanza vitale del tipo non sarebbe rimasta in quei limiti. Troppe risorse e troppe diverse ambizioni sorgevano in quella testa ricciuta, postata con quasi barbara iattanza su quel saldo e atletico corpo di daco romanizzato che rimandava alla Colonna Traiana.

Tutte le energie racchiuse in quella figura vennero progres-sivamente in chiaro negli anni successivi: il poeta dal piglio oscuro si fece conoscere in una adeguata traduzione tramite un attendibile editore; il traduttore di poesia italiana in versioni che la critica romena elogiava; l’interprete in saggi e studi che tutti potevamo apprezzare.

La sua presenza culturale esorbitava vivamente dalle aule universitarie nella città e nel Paese. Lo si vide al tempo del centenario di Eminescu in cui riuscì di richiamare l’attenzione degli scrittori e degli studiosi d’Italia sul grande padre delle lettere romene. La scuola che aveva costituito collaborava all’impresa: infatti, sotto la sua guida fu tradotto con efficacia il Lucifero da un giovane poeta fiorentino, Albisani. L’Uomo dai grandi piedi di marciatore metteva al passo, un giusto passo, o suoi allievi.

Credo che la Romania non avrebbe potuto desiderare un emissario più efficace, proprio perché costui parlava di letteratura essendo della famiglia.

La prova ulteriore venne dal romanzo su Dracula, la sua creatività invadeva dunque altri territori oltre quello della lirica e della critica. Fu bene accolto, diventò uno di noi scrittori italiani pur rimanendo aderente alla ragione interna della cultura e dell’arte del suo Paese.

Il velite legionario che si attestò con fervore e sicurezza in quella mattina di tanti anni fa è, direi, ben meritato di noi e dei suoi connazionali. Dispiacerà a molti perderne la frequentazione abituale anche se non lo perderanno di vista, ne sono certo.

Il libro bianco, 1.06. 95 [Cu ani în urmã, când Marin Mincu ºi-a fãcut apariþia, în plinã luminã, din penumbra vestibulului, trecând pragul biroului meu, am avut imediat certitudinea cã România ºi-a trimis, voluntar sau involuntar, unul dintre campionii ei veritabili. Însãrcinarea lui oficialã era predarea limbii ºi literaturii române la Universitatea din Florenþa – lucru pe care 1-a îndeplinit cu deosebitã distincþie timp de atâþia ani dar se

putea remarca imediat cã exuberanþa lui vitalã n-avea sã rãmânã între acele limite. Prea multe resurse ºi prea mari ambiþii clocoteau în acel cap cu pãrul inelat, aºezat cu o barbarã fãloºenie pe trupul bine croit ºi atletic de dac romanizat, ce te trimitea cu gândul la columna lui Traian.

Toate energiile închise sub figura aceea au ieºit progresiv la luminã în anii urmãtori: poetul cu tentã enigmaticã s-a fãcut cunoscut printr-o traducere adecvatã apãrutã la o editurã de prestigiu; traducãtorul de poezie italianã, prin versiuni pe care critica româneascã le elogia; interpretul, prin eseuri ºi studii pe care toþi i le apreciau.

Prezenþa sa culturalã se extindea cu dezinvolturã dincolo de aulele universitare, în oraºul nostru ºi în toatã Italia. S-a vãzut asta mai ales în timpul centenarului lui Eminescu, când a reuºit sã atragã atenþia scriitorilor ºi specialiºtilor italieni asupra marelui pãrinte al literelor româneºti. ªcoala pe care ºi-o constituise aici colabora la acest proiect: într-adevãr, sub îndrumarea sa, a fost tradus cu eficacitate Luceafãrul, de cãtre un tânãr poet florentin, Albisani. Bãrbatul cu paºi mari de mãrºãluitor îºi antrena studenþii sã-ºi potriveascã mersul dupã al sãu.

Cred cã România n-ar fi putut sã-ºi doreascã un emisar mai eficient, tocmai pentru cã Mincu vorbea despre literaturã fiind unul de-al ei. Dovada a venit ulterior de la romanul despre Dracula, aºadar creativitatea sa trecea ºi în alte teritorii decât cel al liricii ºi al criticii. A fost bine primit, a devenit unul dintre noi, scriitorii italieni, chiar dacã a rãmas aderent la raþiunea internã a culturii ºi a artei Þãrii sale.

Luptãtorul de primã linie care ºi-a fãcut apariþia cu fervoare ºi siguranþã în dimineaþa aceea, cu ani în urmã, este – aº spune – foarte meritat de cãtre noi ºi de cãtre conaþionalii sãi. Vor regreta mulþi absenþa frecventãrii lui obiºnuite, chiar dacã-i vor urmãri opera mai departe, sunt sigur de asta. ] Traducerile din italianã: ªtefania Mincu

Il Maestro e la Memoria (Urmare din pag. 32) statuto interiore della scrittura attraverso le modalità attualizzanti del gioco intertestuale ed esistenziale, diretto soprattutto verso quella passionale ricerca dell’autenticità delle forme d’espressione, al di là del mero e meccanico gioco combinatorio dei segni scritturali.

Ciò che più mi affascinava nell’esemplarità del mio professore di Lingua e Letteratura Romena era fondamentalmente la dimensione etica e soggettiva del poetatraduttore: il lavoro della parola intesa ab origine come traduzione sempre in atto e lo scavo memoriale in una lingua straniera che faceva sgorgare la vitalità intramontabile della poesia.

La presenza di Marin Mincu a Firenze è stata per me soprattutto una testimonianza etica, in particolare un’etica della lettura e un’etica della scrittura, una vitalità espressiva che è fatta di filologia e di passione, capacità di ascolto e disponibilità radicale a mettersi in gioco attraverso le parole autentiche dell’esistenza. Da lui ho appreso una reale lezione di civiltà come quelle che sanno dare i veri maestri che sono oggi molto rari da incontrare.

Prezenþa lui Mincu la Florenþa a fost pentru mine înainte de toate o mãrturie eticã, îndeosebi o eticã a lecturii ºi o eticã a scriiturii, o vitalitate expresivã care era alcãtuitã din filologie ºi din pasiune, capacitate de a ascultare ºi de disponibilitate radicalã de a se pune în joc prin cuvintele autentice ale existenþei. De la el am deprins o lecþie realã de civilizaþie precum acelea pe care ºtiu sã le ofere adevãraþii maeºtrii care astãzi sunt tot mai puþini.

Ho appreso della scomparsa di Marin Mincu dal vostro giornale e ne sono molto addolorato. Io e Marin avevamo una forte stima e amicizia reciproca essendo incontrati a Torino sin dalla fine degli anni Settanta. Marin rappresentava nella sensibilità poetica e nella coscienza culturale del suo Paese una voce straordinaria di profondità e intensità. Gli sono grato della stima con la quale aveva segnalato il mio lavoro individuandomi tra i giovani più promettenti e forte era stata la nostra collaborazione. Anche nel campo del folklore, sino alla letteratura con Eminescu e al mito di Dracula aveva rappresentato l’interprete e l’ambasciatore della cultura romena come cultura europea anche nel suo grande senso dello speciale dialogo con quella italiana. <br/>A voi tutti amici di Marin, alla famiglia, ai suoi studenti, a tutti i romeni il senso della mia profonda partecipazione. <br/>Gian Paolo Caprettini, Università degloi Studi di Torino, Italia

Am aflat de dispariþia lui Marin Mincu din jurnalul vostru ºi sunt foarte îndurerat de aceastã veste. Eu ºi Marin nutream o stimã ºi o prietenie reciprocã puternice dupã ce ne întâlnisem la Torino încã de la sfârºitul anilor ’70. Marin reprezenta în sensibilitatea poeticã ºi în conºtiinþa culturalã a Þãrii sale o voce extraordinarã de profunzime ºi de intensitate. Îi sunt îndatorat pentru stima cu care semnalase munca mea identificându-mã printre tinerii cei mai promiþãtori ºi puternicã a fost colaborarea noastrã. Chiar ºi pe terenul folclorului, pânã la literaturã cu Eminescu ºi la mitul lui Dracula reprezentase interpretul ºi ambasadorul culturii române ca o culturã europeanã în sensul cel mai exact al dialogului particular cu cea italianã.

Vouã, tuturor prietenilor lui Marin, familiei, studenþilor sãi, ca ºi tuturor românilor sentimentul profundei mele participãri.

Pier Paolo Caprettini, Universitatea de Studii din Torino, Italia

ce punea în scenã statutul interior al scriiturii prin modalitãþile actualizante ale jocului intertextual ºi existenþial, orientat mai ales cãtre acea pasionalã cercetare a autenticitãþii formelor de expresie, dincolo de evidentul ºi mecanicul joc combinatoriu al semnelor scripturale.

Ceea ce mã fascina încã ºi mai mult în exemplaritatea profesorului meu de Limbã ºi Literaturã Românã era în mod esenþial dimensiunea eticã a poetului-traducãtor: travaliul pe cuvântul înþeles ab origine ca traducere mereu în act ºi sãpãtura memorialã într-o limbã strãinã ce fãcea sã þâºneascã vitalitatea nestinsã a poeziei.

PARADIGMA

Anul 17, Nr. 3-4/2009

32

MARIN MINCU – Un cavaliere danubiano În memoria literarã italianã Giovanni Rotiroti

Il Maestro e la Memoria

Maestrul ºi Memoria

“Di fronte alla morte dell’altro siamo votati alla memoria, quindi all’interiorizzazione, visto che l’altro, fuori di noi, non è più nulla; noi apprendiamo che l’altro resiste alla chiusura della nostra memoria interiorizzante proprio a partire dalla luce oscura di questo nulla. A partire dal nulla di questa assenza irrevocabile l’altro appare come altro, e altro per noi, alla sua morte o almeno nella possibilità anticipata di una morte, poiché proprio questa rende manifesti i limiti di un me o di un noi obbligati ad accogliere ciò che è più grande ed altro rispetto a loro, allo stesso tempo fuori di loro e in loro.” (Jacques Derrida)

„În faþa morþii celuilalt suntem încredinþaþi memoriei, aºadar interioritãþii, dat fiind faptul cã celãlalt, în afara noastrã, nu mai e nimic; noi deprindem cã celãlalt rezistã încuietorii memoriei noastre interiorizante pornind tocmai de la lumina obscurã a acestui nimic. Pornind de la nimicul acelei absenþe irevocabile, celãlalt apare ca celãlalt, iar celãlalt pentru noi, la moartea sa sau, cel puþin, în posibilitatea anticipatã a unei morþi, întrucât tocmai aceasta face manifeste limitele unui eu sau noi obligaþi sã primeascã tot ceea ce e mai mare ºi mai altcum faþã de ei, deopotrivã în afara lor ºi în ei. (Jacques Derrida)

Immagini lontane si sovrappongono, si ritagliano nella memoria, come un’ideale scenografia dell’amicizia; lo stupore, i brividi, le parole, i colori, gli antichi e indistruttibili legami. Delle immagini ripropongono sempre il presente come metafora del passato. Memorie, testimonianze, svincolate da alcun obbligo. La condivisione di una passione, gli incontri, gli atti mancati scandiscono di continuo le esistenze e ingiungono di dare testimonianza. Testimoniare ha il senso paradossale della profanazione, il senso di dissigillare una cripta soggettiva gelosamente custodita fatta di rappresentazioni e di parole. La testimonianza separa la sfera del sacro e restituisce ciò che vi è di profano, come atto etico, come il desiderio di un gesto o di una espressione che permane in attesa, en souffrance, come lettere d’amore mai spedite ma da sempre e continuamente inviate. Di questa cripta soggettiva è impossibile liberarsi.

Allora, cosa rimane di tutto ciò? Un nome, il segreto di un nome che non ci si rassegna a salutare fin quando ancora si è in vita, come possibilità sempre aperta, soprattutto quando qualcuno se ne va via prima dell’altro.

Ho avuto la fortuna di incontrare Marin Mincu nel novembre del 1985, di divenire suo allievo e, in seguito, anche suo collaboratore, abbracciando insieme a lui l’ideale intramontabile di far conoscere e diffondere la letteratura romena in Italia.

La funzione intellettuale di Mincu in Italia si può ripercorrere nella sua infaticabile opera di scrittore che ha attraversato coraggiosamente quasi tutti i generi letterari: critica letteraria, romanzo, poesia. Il suo straordinario impegno scientifico è indice di una complessa fisionomia culturale che è riuscita infine ad imporre legittimamente la propria notorietà non solo in Italia ma anche nel panorama delle lettere mondiali.

Poligrafo accanito di indubbia impronta faustiana, a Firenze, Marin Mincu era già un mito. Ciò che mi attraeva nelle sue lezioni all’Università – che svolgeva trascrivendo i testi della poesia romena col gesso alla lavagna – era soprattutto la sua visione globalizzante della letteratura. A lui ciò che importava trasmettere ai suoi studenti fiorentini era l’attualizzazione del testo letterario mediante una rigorosa e pertinente lettura generatrice del senso grazie al gioco imprendibile e sviante dei significanti linguistici. Il fine ultimo di Mincu era quello di fondare l’autonomia della letterarietà a dispetto di qualsiasi sovrastruttura ideologica imposta dall’esterno, che tendeva ad esautorare o ridurre la vitalità di un testo imprigionandolo in un significato univoco e per natura arbitrario.

Marin Mincu faceva sua l’asserzione testualista che il testo diceva da solo tutto e affermava in classe che la poesia è una materia quasi impalpabile, che si sottrae a qualsiasi tentativo positivista di essere fissata in una terminologia statica, poiché soggiace a quell’entropia permanente che è organica alla sua modalità d’esistenza. Egli permetteva ai suoi studenti di cogliere dal vivo - attraverso la lettura, l’analisi, e la traduzione in italiano dei grandi poeti come Eminescu, Barbu, Blaga, Stãnescu - un sistema di segni autoriflessivi e autoreferenziali in cui il soggetto poetico veniva definitivamente ad abolirsi nel costante lavoro di permutazione e combinazione della pratica significante della scrittura. L’originalità dell’indirizzo critico inaugurato da Marin Mincu a Firenze era l’intreccio dei rapporti tra il testo e l’esistenza che metteva in scena lo

Imagini îndepãrtate se suprapun, se retraseazã în memorie, ca o scenografie idealã a prieteniei, uimirea, emoþiile, cuvintele, culorile, strãvechile ºi indestructibilele legãturi. Niºte imagini repropun prezentul ca metaforã a trecutului. Amintiri, mãrturii, dezlegate de orice obligaþie. Împãrtãºirea unei pasiuni, întâlnirile, întâmplãrile ratate învolburã necontenit existenþele ºi impun la mãrturie. A mãrturisi capãtã sensul paradoxal al profanãrii, sensul desigilãrii unei cripte subiective cu gelozie vegheatã ºi fãcutã din reprezentãri ºi cuvinte. Mãrturia separã sfera sacrului ºi restituie ceea ce e profan, ca act etic, asemenea dorinþei dupã un gest sau dupã o expresie ce persistã în aºteptare, en soufrance, ca scrisorile de dragoste nicicând expediate dar mereu ºi continuu trimise. De aceastã criptã subiectivã ne e cu neputinþã sã ne eliberãm.

Aºadar, ce rãmâne din toate acestea? Un nume, o tainã a unui nume ce nu ne resemneazã în a ne da bineþe cât suntem încã în viaþã, ca posibilitate mereu deschisã, mai ales atunci când cineva ne pãrãseºte mai devreme decât celãlalt.

Am avut norocul de a-l întâlni pe Marin Mincu în noiembrie 1985, de a deveni elevul sãu ºi, apoi, colaboratorul sãu, îmbrãþiºând împreunã cu el idealul peren de a face cunoscutã ºi difuzatã literatura românã în Italia.

Misiunea lui Mincu în Italia poate fi reparcursã în neobosita sa operã de scriitor ce-a traversat cu curaj aproape toate genurile literare: criticã literarã, roman, poezie.

Extraordinara sa angajare ºtiinþificã este semn al unei complexe fizionomii culturale ce-a reuºit pânã la urmã sã impune în mod legitim propria notorietate nu numai în Italia ci ºi în panorama literelor mondiale.

Poligraf îndârjit de o indiscutabilã pecete faustianã, la Florenþa, Mincu era deja un mit. Ceea ce mã atrãgea în cursurile sale de la Universitate – pe care le desfãºura transcriind pe tablã cu creta textele de poezie româneascã – era îndeosebi viziunea sa globalizantã asupra literaturii.

Ceea ce conta pentru el era sã transmitã studenþilor sãi florentini era actualizarea textului literar printr-o riguroasã ºi pertinentã lecturã generatoare de sens graþie jocului inexpugnabil ºi lunecos al semnificanþilor lingvistici. Þinta ultimã a lui Mincu era aceea de a întemeia autonomia literaritãþii în dispreþul oricãrei suprastructuri ideologice impuse din afarã ce tindea sã discrediteze sau sã reducã vitalitatea unui text lãcãtuindu-l într-un semnificat univoc ºi prin urmare arbitrar.

Marin Mincu scotea aserþiunea textualistã pe care textul o intrica în totalitatea sa de unul singur ºi afirma în aulã cã poezia e o materie aproape impalpabilã ce se sustrage oricãrei tentative pozitiviste de a fi fixatã într-o terminologie staticã, întrucât e supusã acelei entropii permanente care e organicã modalitãþii sale de existenþã.

El îngãduia studenþilor sãi sã primeascã pe viu – prin lecturã, analizã ºi traducere în italianã a marilor poeþi precum Eminescu, Barbu, Blaga, Stãnescu – un sistem de semne autoreflexive ºi autoreferenþiale în care subiectul poetic urma sã fie abolit în mod definitiv în travaliul constant de permutare ºi de combinare a practicii semnificante a scriiturii.

Originalitatea direcþiei critice inaugurate de Marin Mincu la Florenþa era împletirea raporturilor dintre text ºi existenþã În româneºte de George Popescu

(Continuare în pag. 31)

PARADIGMA Revistã de culturã ºi literaturã Colegiul de redacþie: ªtefan Borbely Bogdan Creþu ªtefania Mincu Luca Piþu George Popescu Fundaþia Culturalã Paradigma: Bucureºti, bd. Unirii nr. 71, ap. 90, sector 3 Tel. 021-3136130 ISSN 1221-8839 Numãr realizat cu sprijinul Bibliotecii Metropolitane Bucureºti DTP: Mihaela Chiriþã Tipãrit la Aius PrintEd Craiova str. Paºcani, nr. 9, tel/fax: 0251-596136 e-mail: editura_aius@yahoo.com www.aius.ro