3 minute read
La vânåtoare de... crap
PAGINA DE HOBBY
La v=n\toare de... crap
Iubitor – mai mult decât altå vietate ac vaticå – de ape îmbel¿ugate, ståtåtoare sau lin curgåtoare, crapul pare så-i fi consolidat magistrului Brillat-Savarin convingerea cå diluviile nu reprezintå pentru neamul pe¿tilor „decât un råstimp de bucurie, de cuceriri ¿i de petreceri”. Dacå Potopul biblic a fost pentru sålbåticiunile apelor o realå manå cereascå, este evident cå acestea se numårå printre vietå¡ile îndrågite de Creator. Nu întâmplåtor, denumirea greceascå a pe¿telui (ihtis) con¡ine ini¡ialele mårturisirii credin¡ei în Hristos, fiind utilizatå în acela¿i timp ¿i ca parolå de recunoa¿tere a cre¿tinilor prigoni¡i prin catacombele istoriei.
Crapul sålbatic înså, din nefericire, nu mai este de multå vreme un råsfå¡at al sor¡ii. Pe meleagurile noastre, ideea heirupismului colhoznic de „redare în circuitul agricol” a bål¡ilor naturale din lunca inundabilå a Dunårii de Jos a preschimbat nåmolul gras, prin care foiau ¿i se împuiau odinioarå arghezienii crapi „cât berbecii”, în praf ¿i pulbere, sub rådåcinile sfrijite ale porumbului crescut, dupå câ¡iva ani, abia pânå la genunchiul broa¿tei.
Cât a mai supravie¡uit, devenind adevåratå curiozitate a naturii, crapul cu solzii de aur, mari cât un bumb de caftan domnesc, î¿i måsoarå zilele între douå ipostaze: de ciortånel ¿i de ciortan. Mai departe e chestie de noroc, atât pentru el, cât ¿i pentru pescarul care, aståzi, a descoperit plåcerea întrece rilor în incinte, hår¡uind zi ¿i noapte, contra-cronometru, veteranii obezi ai adâncurilor, såtui de atâta nadå plåcut mirositoare, de pupat få¡arnic, de proba cântarului ¿i de fotografii triumfale.
Referitor la longevitate, britanicii sus¡in cå în anul 1873 ar fi fost pescuit venerabilul crap purtåtor al unei verigi cu inscrip¡ia 1674. Dacå admitem cå numårul respectiv se referå la anul capturårii sale anterioare, putem afirma, cu invidie chiar, cå truda respectabilului undi¡ar o egaleazå pe aceea a arheologului aducåtor la luminå a unui monument istoric.
În prima noastrå carte de ihtiologie aplicatå, „Pe¿tii ¿i pescuitul”, apårutå în anul 1916, F. R. Atila (Frå¡ilå) trece în revistå varietå¡ile de atunci ale acestui
ciprinid, de la clasicul crap de Dunåre pânå la cel ghebos, la ulucar, gola¿, boerina¿, ofi¡ir ¿i box-capete, ultimul - „o pociturå a crapului comun”. Aståzi, lacurile abundå de amur, novac, cteno ¿i alte ipostaze de culturå ale porculuide-baltå a¿a-zis chinezesc ce a¿teaptå, îndopat precum curcanii, por¡ia cotidianå de gozuri ¿i ¿roturi, cu certitudinea popasului ultim din nåvod, asemenea porcului de cote¡, dedat ghiftuirii fårå jenå ¿i presim¡iri sumbre pânå în diminea¡a de Ignat…
Cu gândul la un crap românesc, de baltå sålbaticå ¿i dulce ori de gåvan de Prut, så ne întoarcem la acela¿i inventator al savarinei, care era încredin¡at cå „dacå e låsat pe mâinile unui bucåtar priceput, pe¿tele poate deveni un izvor nesecat de bucurii pentru gust”. În zadar încearcå misteriosul Frå¡ilå så må ademeneascå prin re¡etele sale alambicate (plachie, iacnie, fripturå, cu nuci sau cu vin negru): eu råmân tot cu gândul la dupå-amiaza unui noiembrie târziu, când, pe malul Borcei, dupå o vânåtoare la gârli¡e, am poposit la stâna precarå de la Pietroiu, unde ni s-a pus în fa¡å, la maså, câte o jumåtate de crap sårat ¿i afumat, despicat în douå pe lung, în al cårui cåu¿, ca într-o stra chinå, gazda a råsturnat un polonic de smântânå proaspåtå. Asocierea s-a dovedit memorabilå…
La cuhnie, sfânta simplitate cunoa¿te înså nenumårate ipostaze. De pildå, în ce ne prive¿te...
Crap la tavå, cu usturoi ¿i bure¡i
Se curå¡å cråpceanul de solzi ¿i måruntaie, se spalå în apå rece, înlåturându-i-se capul, branhiile ¿i osul amar. Crestat, sårat, se va da la cuptor într-un vas de fontå sau de lut, nu înainte de a i se fi adåugat douå linguri de unt. Când începe så se rumeneascå, i se administreazå douå pahare de vin alb ¿i se întoarce pe cealaltå parte. Se parat, se curå¡å ¿i se zdrobesc douå cåpå¡âni de usturoi, care se bat cu ¿apte linguri de ulei, o jumåtate de pahar de vin alb, sare, piper måcinat, frunze de påtrunjel ¿i mårar mårun¡ite, totul adåugându-i-se pe¿telui. Odatå på truns, amestecul se scoate pe un platou ¿i se acoperå. În sosul råmas, se înåbu¿å bure¡ii (o jumåtate de kilogram) tåia¡i felii, se batjocoresc cu smântânå ¿i se råstoarnå peste crapul cald. Se consumå cu måmåligu¡å ¿i salatå de hrean, lângå un pocal de Sauvignon Blanc de Cahul, dacå e cu putin¡å.
