5 minute read
Profitabilitatea se ob¡ine prin închiderea cercului
CRE{TEREA ANIMALELOR
Profitabilitatea se ob]ine prin închiderea cercului
Mihai Cani¿ag din Pojorâta, Sucea va, este un crescåtor de vaci Charo laise. Dumitru Grigorean m-a ajutat så-l cunosc cu 10 ani în urmå. Atunci, Mihai Cani¿ag î¿i dorea så facå un mic abator de fermå pentru ca profitul så råmânå mai mult la el.
Am trecut acum din nou pe la el cu Nistor Burduhos, un alt cres cåtor de la Moara Vorniceni, ¿i Mihai mi s-a pårut un om împlinit, ståpân pe rezultatele muncii lui: a închis cercul.
Un col¡ de rai pe Mågura Pojorâtei, un munte stråjuit de Muncelu ¿i de vârfurile Adam ¿i Eva, ca ni¿te piramide. O cireadå pe munte, deasupra Pojorâtei, ¿i o gospodårie plinå de mu¿cate. A¿a aratå lumea lui Mihai Cani¿ag. O fermå de familie ca la carte
Tot acolo este punctul de sacrificare, cu fåbricu¡a de produse din carne. Ce produce, Mihai vinde bunåtå¡ile ¿i la un magazin din Floreasca, un cartier select al Bucure¿tiului.
Omul nu s-a schimbat în zece ani, nu l-a påråsit entuziasmul. “Eu nu am timp så îmbåtrânesc”, îmi spune zâmbind. Are acum 80 de vaci Charolaise. Subven¡ia li se pare acum aberant de micå. “Primim pânå în 200 de euro pe cap. Este aproape inexistentå. De asta s-a redus numårul vacilor. Avem în Pojorâta sub 1.000 de animale, fa¡å de 8.000, câte erau înainte. Omul preferå så plece în stråinåtate, lucreazå douå luni acolo ¿i se întoarce. Nu stå aici så tragå balega de la vacå”, spune Mihai.
Mihai Cani¿ag are 80 de hectare de på¿une proprietate, dar mai arendeazå de la båtrâni. Cumpårå furaje, porumb de siloz de lângå Suceava. Vacile stau pe munte pânå toamna târziu. ªi-a cumpårat toate utilajele necesare: cositori, greble, balotiere, o ma¿i nå de înfoliat. Iarna, vacile lui primesc fân ¿i porumb de siloz.
“Nu le dau concentrate. Cumpår boabe de porumb ¿i facem uruialå. Vreau så evit cu orice pre¡ distociile.”
Cumpårå tauri din ¡arå ¿i asocia¡ia îl ajutå så evite consangvinizarea animalelor. Crescåtorii fac testul genomic pentru tauri cu specialistul Dan Iftene. Lungul drum spre un brand de fermå
Nu are un brand pentru produsele lui din carne. Sperå så acceseze un proiect pentru dezvoltarea fermei ¿i atunci va investi inclusiv pentru un brand.
Sacrificå animale în micul lor abator ¿i proceseazå integral carnea. “Am cerere a¿a de mare, încât nu am ce procesa. Facem pastramå, trei feluri de salamuri, cârna¡i, cabanos. Din Charo laise ¿i din carne de porc. Este nevoie de pu¡inå gråsime de porc. Carnea de vitå e prea macrå.”
“Noi vrem ca trasabilitatea cårnii så fie clarå, spune Mihai Cani¿ag. Carnea de vitå pentru gråtar trebuie maturatå. Eu m-am specializat pe altceva. Din vråbioarå, din mu¿chiul alb ¿i din antricot fac pastramå.
Carnea superioarå din pulpå o folo sesc la parizer. Vin din stråinåtate ¿i cumpårå parizer de la mine. Nu pot face fa¡å cererilor. Eu nu mai mâncasem parizer din comer¡ de 20 de ani pentru cå este execrabil. Eu fac parizerul numai din carne bunå, nu din orice car ne. Pun 70% pulpå de vitå ¿i 30% slå ninå de porc. Am angajat de ¿apte ani un inginer din Bucovina, care a lucrat în Ungaria. El face re¡etele numai în Ungaria.
Condimentele sunt concepute de un inginer de la Suceava. Am format o echipå, nu puteam de unul singur. Luåm condimente ¿i de la fabrica Solina din Alba Iulia, care a fost cumpåratå de ita lieni. Este cea mai mare fabricå de condimente din estul Europei.”
Mihai Cani[ag, Pojorâta, Sucea va
În perioada 10-15 decembrie, fermierul aduce vi¡eii în grajd. Atunci îi separå pe loturi. Unii merg la reproduc¡ie, al¡ii merg la îngrå¿at.
“Noi ne bucuråm cå închidem cercul ¿i cå putem munci. Evaluarea o facem la urmå. Valorificåm totul, inclusiv oasele. Le cumpårå oamenii pentru ciorbe sau pentru câinii ciobåne¿ti. Sacrificåm anual 30-40 de taurine.”
Secretul procesårii: corectitudinea
Procesând carnea integral, a ajuns la concluzia cå vaca Charolaise este rentabilå chiar ¿i pe munte.
“Este mult de lucru. Lucrez eu cu doamna, copiii ¿i doi angaja¡i. To¡i cei din caså lucråm în ferma noastrå de familie. Båiatul mai mic face tot ce trebuie. Putem asigura un salariu mediu pentru fiecare.
Toatå carnea se pune la maturat, cu sare ¿i condimente. Maturarea dureazå maxim 3 zile, în func¡ie de preparat. Numai pentru pastramå trebuie 7 zile.
Vinde salamul, cârna¡ii u¿or condimenta¡i, pastrama, parizerul cu 45 de lei kilogramul. Toate cu acela¿i pre¡.
Chiar dacå salamul de varå depå ¿e¿te 45 de lei fiindcå trebuie copt bine. Fermierul a fåcut o medie ¿i a ajuns la pre¡ul unic de 45 de lei. A construit o afumåtoare clasicå. Face foc dedesubt, sub control permanent.
“Au venit de la Universitatea din Ia¿i så vadå ce fac. Ei au cumpårat tot felul de utilaje pentru carmangerie ¿i produc de toate. Au ¿i fermå proprie. Au încercat ¿i nu le-a ie¿it nimic. Fostul rector mi-e prieten vechi, din 1988. El i-a trimis la mine ca så înve¡e ce så facå.
Laboranta ¿i-a notat pe caiet, iar eu le-am dat murå-n gurå. Acum fac ¿i ei specialitå¡i. Au afumåtoare asistatå de calculator, nu ca mine. Înmagazineazå fumul fåcut cu lemne, îl comprimå, îl îmbuteliazå ¿i apoi îl dau controlat. I-a costat afumåtoarea 150.000 de euro, iar pe mine m-a costat 10 milioane de lei vechi...”
Punctul de sacrificare
“L-am construit pe banii mei, nu am primit proiecte europene. A venit aici ¿i Alexandru Bociu, pre¿edintele ANSVSA. “Noi am închis punctele de sacrificare din 2013, dar îmi pare bine acum cå a mai råmas câte unul”, mi-a spus.
Toate abatoarele de fermå s-au închis. Erau finan¡ate de cei de sus. “Eu am cheltuit milioane de euro pentru abatorul meu ¿i vine unul cu trei lulele, trei surcele ¿i-mi ia mie pâinea”, mi-a zis prietenul Vasile Ple¿ca, proprietarul abatorului Avastar. ªi eu am cheltuit pentru punctul meu de sacrificare, dar la o scarå micå. Cei mari s-au adunat, au pus bani, au fåcut presiuni ¿i s-au închis toate abatoarele de fermå peste noapte. O golånie... Eu am avut noroc de directorul DSV, un fermier de-al nostru, care ¿tie ce înseamnå så cre¿ti vaci ¿i så nu ai unde så duci animalul dacå î¿i rupe un picior pe munte. Totul în limita legii.”
ªi sta¡i aici, pe Mågura tot timpul?, l-amîntrebat pe Mihai. “Dar unde så stau? Ce så caut eu la Suceava, la Câmpulung? Vine lumea bunå acaså la mine. Dacå ajung la Suceava, nu ¿tiu cum så vin mai repede acaså.”
Pune suflet pentru cre¿terea vacilor lui ¿i-l laså pe Dumnezeu “så lucreze”...
