3 minute read
La vânåtoare de... guvizi
PAGINA DE HOBBY
La v=n\toare de... guvizi
„Thalassa! Thalassa!” ar fi strigat cei zece mii de mercenari greci ai lui Xenophon când au zårit talazurile Pontului Euxin, în anul 402 (î. Hr.), dupå o istovitoare retragere de ¿aisprezece luni, înfrân¡i fiind în expedi¡ia lui Cirus cel Tânår împotriva fratelui såu, Artaxerxe al II-lea. „Thalassa! Thalassa!” (adicå „Marea! Marea!”) vom exclama ¿i noi, de bunå seamå, privind prin safirul unei dimine¡i de varå la valurile care se sparg de stâncile falezei. Linii fugare, coame de spumå efemerå, adâncimi misterioase – toate nåscându-se din aceea¿i îndepårtatå întâlnire a våzduhului cu aripa de serafim a apei în care s-au topit, odatå cu primåvara, toate potecile risipite ale muntelui.
Pentru pescar, imensitatea lichidå, întinså pânå la contopirea cu linia orizontului, echivaleazå cu infinitul nu numai ca spa¡iu, dar ¿i ca prilejuri de întâlnire cu fabulosul faunistic al adâncurilor. Imagina¡ia e înså, cel mai adesea, mai frisonantå decât realitatea. Cunoscåtorii ¿tiu prea bine cå halieutica marinå înflore¿te cåtre limanul ¡årmului ori al digurilor întårite cu stabilopozi împotriva eroziunii talazurilor, unde râvni¡ii guvizi, stavrizi, chefali ¿i mul¡i al¡i pe¿ti pontici cautå în apa scåzutå hranå ¿i cåldurå.
Guvidul este, prin excelen¡å, pe¿tele de vacan¡å (la) mare. Nestatornic, tuciuriu ¿i plin de energie, el contribuia, pânå nu demult, la desåvâr¿irea tabloului estival marin sub formå de ghirlande oferite contra cost de cåtre la fel de bronza¡ii pescari bå¿tina¿i. ºin minte cå, acum o jumåtate de veac, la Mangalia, caza¡i anual în casa aceleia¿i familii de localnici, cu acces la bucåtårie, ne ofeream pitore¿ti artificii culinare, dupå o raitå prin pia¡a urbei. Guvidul nu lipsea niciodatå din acest mic ritual gastronomic pe litoral.
De nenumårate ori, i-am urmårit cu aten¡ie traseul dinspre mediul natal cåtre farfurie. Ar¿i de soare, undi¡arii trebåluiau cu noaptea în cap îndeosebi pe limbile digurilor, folosind ca momealå râma-demare, crevetele, midia, aterina, ¡a¡a (¿protul), hamsia sau chiar… alt guvid, dupå posibilitå¡i, observa¡ii personale, tabele solunare, presiune atmosfericå ¿i alte subtilitå¡i ezoterice, necunoscute muritorului de rând. Copil fiind, eram realmente fascinat.
Trebuie spus cå neamul guvizilor este numeros ¿i variat: de la strunghil ¿i guvid negru pânå la guvidul-de-iarbå, de la cel de mare, hanus, tårcat sau cu coada lungå pânå la cel mai mårunt, guvidul-de-nisip (to¡i de apå såratå ori salmastrå), ca så nu-i mai pomenim ¿i pe cei de apå dulce – zimbra¿ul, guvidulde-baltå, cel de Razelm, ciobåna¿ul –, plåcu¡i deopotrivå unditului ¿i gustului. Celor deda¡i acestei îndeletniciri nu le este înså de trebuin¡å nici un determinator ¿tiin¡ific pentru a-i deosebi unul de altul ¿i a-i identifica fårå gre¿. Cert este cå, la sfâr¿itul unei zile de pescuit nestricate de insola¡ie, se poate încropi un simplu ¿i agreabil preparat ce nu reclamå vaste cuno¿tin¡e în ale cuhniei. Farmecul bucåtåriei de vacan¡å la mare rimeazå perfect – în func¡ie de rezultatele partidei de pescuit (a noastrå sau a vreunui binevoitor din partea locului) – cu una ori mai multe serii de... Guvizi frip¡i pe tablå
Înainte de toate, se curå¡å guvizii doar de måruntaie ¿i branhii, se spalå cu apå rece, se ¿terg ¿i se laså vreme de un sfert de ceas så se îmbibe într-o cremå alcåtuitå dintr-o cåpå¡ânå de usturoi pisat, sare, o¡et ¿i ulei, toate amestecate pânå la omogenizare, dupå care se a¿tern pe un strat de sare grunjoaså, pe tabla deja încinså. Când carnea a devenit albå, pe¿tii frip¡i pe ambele pår¡i se curå¡å de
pielea arså ¿i se cufundå în restul de cremå sau într-un sos preparat între timp din câteva linguri de apå caldå, usturoi råzuit ¿i ardei iute mårun¡it. În ambele cazuri, se laså o vreme så se påtrundå ¿i se consumå fårå fine¡uri, cu mâna, lângå felia aurie ¿i aburindå care a inspirat tradi¡ionala zicere: „Pe¿te, pe¿te/
Måmåliga pråpå de¿te”.
De aceea, vå sfåtuiesc så nu vå zgâr ci¡i la ceaun. ªi nici la vin, care va completa în mod fericit briza mårii ¿i ispita crepusculului pontic: Pinot gris de Murfatlar ori Sauvignon blanc de Sarica Niculi¡el ori de Oltina.
Pe bunå dreptate, probabil la o maså cu guvizi frip¡i pe tablå, Ovidiu, ilustrul poet exilat la Tomis, scria cå „vinurile bune gonesc multele necazuri”.
