3 minute read
Un elevat dar vânåtoresc
PAGINA DE HOBBY
Un elevat dar vân\toresc
În iarna aceasta, unii dintre confra¡ii de breaslå care ¿tiu så aprecieze litera tura de inspira¡ie cinegeticå, cultura în general, au avut prilejul så gåseascå sub bradul de Cråciun un dar de pre¡: cartea celebrului colonel August Roland von Spiess (1864-1953) „În far me cul Carpa¡ilor”, traduså acum în limba românå ¿i înfå¡i¿atå în ve¿mânt de sårbåtoare de cåtre Editura Honterus din Sibiu, deja consacratå în apari¡ii editoriale de excep¡ie pentru lumea noastrå vânåtoreascå. A¿a se face cå în ultima vreme, prin râvna câtorva entu zia¿ti, se încearcå suplinirea iner¡iei (¿i) în materie de culturå a diriguitorilor tagmei, recuperarea valorilor na¡ionale ¿i sincronizarea cu atitudinea deferentå a lumii civilizate fa¡å de spiritualitatea tezaurizatå în vechea ¿i nobila noastrå îndeletnicire.
Reperele biografice ale autorului acestui volum cu caracter memorialistic stau aproape exclusiv sub semnul vânåtorii: repartizat în Ardeal, în anul 1886, ca tânår locotenent, dupå absol virea cursurilor prestigioasei Academii Militare Tereziene din Wiener Neustadt, August Roland von Spiess ¿i-a împletit cariera de ofi¡er al armatei austriece cu arzåtoarea pasiune pentru vânåtoare pânå la sfâr¿itul Primului Råzboi Mondial. Avea så se dedice exclusiv activi tå¡ii cinegetice începând cu anul 1922, când Regele Ferdinand I îi încre din ¡eazå directoratul domeniilor de vânåtoare ale Casei Regale a României, func¡ie pe care o va de¡ine pânå în 1939.
Pânå în prezent, cartea – cu titlul original „Im Zauber der Karpathen” – a cunoscut ¿ase edi¡ii, fiind accesibilå doar vorbitorilor de limbå germanå. Prima edi¡ie a cår¡ii a apårut în 1933 la Edi tura Paul Parey, înregistrând un succes remarcabil. La fel ¿i urmåtoarele trei, antume. Ultimele douå reeditåri au apårut postum, în anii 1995 ¿i 2017, ultima prelucratå de nepoata autorului, Dr. Helga Stein, ¿i îmbogå¡itå cu fotografii din arhive. Dupå cum se vede, un caz fericit pentru memoria unui scriitor îl reprezintå responsabilitatea asu matå a unui urma¿ providen¡ial. În aceastå idee, Dr. Helga Stein are meri tul de a fi îngrijit anterior ¿i versiunea româneascå a unei alte cår¡i semnate de ilustrul såu ascendent, „Caprele negre din Masivul Retezat” (2005). Au urmat „Vânåtori de odinioarå, pove¿tile din spatele trofeelor” (2015) ¿i „Gurghiu, domeniul regal de vânåtoare, în trecut ¿i aståzi” (2017, 2018).
Dupå cum este men¡ionat în caseta tehnicå, traducerea în limba românå a lucrårii a fost asiguratå de Adela Motoc, Dr. Helga Stein ¿i Radu V. Mija, ultimul fiind consemnat ¿i în calitate de consul tant de specialitate. Prin efort conjugat, volumul a devenit o adevåratå bijuterie,
atât prin formå, cât ¿i, mai ales, prin con¡inut. Cei care au avut ¿ansa de a parcurge singura carte în limba românå publicatå de scriitor, „Din Ardeal la Kilimandjaro – vânåtori în Africa” (1942), dar ¿i versiunile române¿ti postume ale altor câtorva volume tipårite în germanå, vor redescoperi stilul sobru, de concizie oarecum cazonå, înså cuceritor prin bogå¡ia informa¡iilor ¿i prin apetitul pentru amånuntul semnificativ, al colonelului August Roland von Spiess. Pentru vânåtorul de aståzi, ta bloul palmaresului cinegetic înre gistrat de autor este fabulos. Împåtimit al mun¡ilor, scriitorul ¿i-a adjudecat – de la entuziasmul tinere¡ii pânå la savoarea decan tårii esen¡elor din apusul unei vie¡i petrecute cu pu¿ca pe umår – exponente ale tuturor speciilor de sålbåticiuni din Carpa¡i, multe surprinse în situa¡ii dintre cele mai spectaculoase. Marii prådåtori (ursul, râsul ¿i lupul) l-au incitat întotdeauna. Pentru cei de ta lie micå (vulpea, pisica sålbaticå, bursucul), s-a ajutat de nelipsi¡ii câini de vizuinå. De altfel, a vânat Colonelul August Roland von Spiess, rar fårå nelipsi¡ii såi cama razi pa(1864-1953), portret în ulei, 1922 trupezi, care îi umpleau curtea casei, aståzi sediu al Muzeului de Vânåtoare din Sibiu. Mistre¡i ¿i cerbi, gotcani ¿i dropii, cåpriori ¿i capre negre, toate se regåsesc în aceastå carte scriså cu pasiune ¿i nostalgie, cu noble¡e ¿i empatie. A¿adar, citându-l, „dacå n-ar fi bucuria, n-ar fi durerea, n-ar fi osteneala, n-ar fi izbânda, ce ar fi atunci vânåtoarea? Ar avea atunci acel farmec irezistibil excitant, acea putere captivantå cu care suportåm eforturi ¿i pericole cu bucurie ¿i ne-ar duce pânå la marginea abisului…?” Iatå o carte care, dupå nouå decenii, poate ferici sufletul oricårui cititor, vânåtor sau nu.
