Teoria poluårii

pre[edintele Asocia]iei Fermierilor din România

Teoria polu\rii

Din ce ne spun speciali¿tii, avem 0,038% CO2 în aer. Natura înså¿i produce aproximativ 96% din aceasta, restul, adicå 4%, fiin¡a umanå.

Adicå 4% din 0,038%, adicå 0,00152%. Ponderea Germaniei în a ceas tå poluare este de 3,1%. Astfel, Germania influen¡eazå cu 0,0004712% producerea de CO2 în aer!

Dar CO2 este un element de cre¿tere pentru natura noastrå. Serele, de exemplu, sunt alimentate suplimentar cu CO2 - pentru cre¿terea rapidå ¿i abundentå a plantelor.

Macabru sau nu, så ¿ti¡i cå înmormântårile sau incinerårile au un impact mai mare asupra mediului, solului ¿i at mosferei. Utilizarea formolului (formal dehidå purå), foarte råspânditå în îngrijirea deceda¡ilor, este o surså de poluare semnificativå a apelor subterane, iar practicile eco-responsabile sunt rar utilizate. ¥ngropa¡i la 3 metri sub på mânt, poluåm mai mult decât când eram vii.

Potrivit unuia dintre rarele studii franceze pri vind impactul înmormântårilor asupra mediului, comandat de serviciile funerare ale ora¿ului Paris, o înmormântare produce pânå la 833 kg de CO2, ceea ce este aproape la fel de mult ca o cålåtorie dus-întors Paris-New York în avion.

Bill Gates declara recent cå nu se va opri pânå când nu va ajunge la zero emisii carbon pe planetå.

Dar dioxidul de carbon (acest hulit CO2) este alimentul esen¡ial al plante lor. Fårå el nu ar exista plante, iar fårå plante nu ar exista oxigen ¿i, prin ur mare, nu ar exista oameni.

Tot ce ne-a fost spus despre încål zirea globalå, schimbårile climatice ¿i dioxidul de carbon prin intermediul mass-media, de o anumitå parte a oamenilor de ¿tiin¡å ce-i drept “oficiali”, este o minciunå. Departe de a fi o otra vå periculoaså, dioxidul de carbon este un nutrient miraculos care då via¡å, cu care plantele prosperå ¿i tråiesc. Cre¿ terea dioxidului de carbon contribuie, de fapt, la “verdele” planetei. Fårå CO2 în atmosferå, aproape toatå via¡a de pe planetå s-ar pråbu¿i, în primul rând via ¡a plantelor ¿i, implicit, ¿i via¡a umanå.

István Markó, cercetåtor în chimie organicå ¿i profesor la Universitatea Ca to licå din Louvain, demascå rând pe rând minciunile despre încålzirea glo balå.

În ultimii 12.000 de ani, s-a înregistrat o oscilare a climei între perioadele calde ¿i cele reci, în consecin¡å exis tând perioade cu niveluri ale mårilor ¿i oceanelor în cre¿tere sau în scådere. În mod incontestabil, nivelurile mårilor ¿i oceanelor au crescut începând de la sfâr¿itul perioadei Micii Ere Glaciare, care a avut loc aproximativ de la înce putul secolului al XII-lea pânå la mijlocul secolului al XIX-lea. La sfâr¿itul acestei perioade, temperaturile globale au început så creascå. Cre¿terea înregistratå este de 0,8 grade Celsius ¿i, prin urmare, nu este nimic extraordinar. Dacå temperatura cre¿te, apa oceanicå se dilatå ¿i unii ghe¡ari se topesc. Aceasta este ceva ce ghe¡arii au fåcut întotdeauna, ¿i nu este o specificitate a timpului nostru.

Astfel, în vremurile Romei antice, ghe¡arii erau mult mai mici decât cei pe care îi cunoa¿tem în zilele noastre.

Invitåm cititorul så consulte documentele datând din zilele lui Hannibal, care a reu¿it så traverseze Alpii cu elefan¡ii såi pentru cå nu a întâlnit ghea¡å în drum spre Roma (cu excep¡ia unei furtuni de zåpadå, chiar înainte de a ajunge pe påmântul italian). Aståzi, nu mai pute¡i face cålåtoria lui Hannibal. El s-a dovedit a fi capabil de o astfel de explorare, tocmai pentru cå era mai cald în vremurile romane. Nivelul mårii este în prezent în cre¿tere, dar acesta este un fenomen supraestimat. Cre¿terea înregistratå este de 1,5 milimetri pe an, adicå 1,5 cm la fiecare zece ani, ¿i, prin urmare, nu este dramaticå deloc.

Într-adevår, se întâmplå ca insule în tregi så se scufunde, dar în 99% din ca zuri aceasta se datoreazå unui feno men clasic de eroziune ¿i nu cre¿terii nivelului mårii. În ceea ce prive¿te Ve ne¡ia, faptul cå s-a confruntat cu inunda¡ii nu se datoreazå cre¿terii nivelului apei din lagunå, ci este vorba doar de manifestarea realitå¡ii triste cå “Ora¿ul Dogilor” se scufundå sub greutatea sa, întrucât este a¿ezat pe o mla¿tinå.

Repetåm încå o datå cå nivelurile globale ale mårilor ¿i oceanelor sunt în cre¿tere, înså ame nin¡area reprezentatå efectiv de acest fenomen este departe de a fi tangibilå. Observåm cå Insulele Tuvalu, a cåror inundare a fost anun¡atå anterior ca iminentå, nu numai cå nu au fost înghi¡ite de ape, ci ¿i-au våzut propriul nivel de påmânt în cre¿ tere fa¡å de apele din jur.

Un alt fenomen pe care tindem så-l exageråm este topirea calotelor polare.

Cantitatea de ghea¡å din Arctica nu a scåzut timp de 10 ani: se pot observa fluctua¡iile nivelului ghe¡ii de la un an la altul, dar în medie acest nivel a råmas constant. Imediat dupå Mica Epocå

Glaciarå, de când temperatura a crescut, Arctica a început så se topeascå, dar nivelul ghe¡ii din Arctica s-a stabilizat în cele din urmå.

În plus, ghea¡a se extinde în An tar ctica în ultimii 30 de ani ¿i, în mod similar, observåm cå în Groenlanda cantitatea de ghea¡å a crescut cu 112 mili oane de kilometri cubi anul trecut. La scarå globalå, ghe¡arii reprezintå mici suprafe¡e, majoritatea ghe¡ii fiind situatå în Antarctica ¿i în Groenlanda. Se poate observa un nivel al ghe¡ii aproape neschimbat de-a lungul a sute de ani.

Ni s-a spus cå nivelul apei va cre¿te în întreaga lume pânå la punctul în care va inunda o mare parte din continentele noastre. Dupå cum a aråtat Hans von Storch, unul dintre cei mai importan¡i climatologi din lume, modelele care sus¡in aceste previziuni sunt, pentru 98% dintre ele, total false. Ni se spune cå aerul pe care îl respiråm în marile ora¿e nu a fost niciodatå atât de poluat. Trebuie doar så revede¡i documentele despre aerul pe care oamenii îl inspirau la Londra în anii 1960 pentru a realiza cât de mult a scåzut poluarea urbanå. În Beijing, adesea criticat pentru calitatea slabå a aerului, apare din când în când o cea¡å care aminte¿te de smogul din Londra. Dar chiar ¿i acea poluare din Beijing este departe de a concura cu ceea ce, cu pu¡in timp în urmå, a domnit în Londra.

Existå multe alte mituri ¿i legende climatice. De la furtuni la tornade, evenimente extreme se petrec în întreaga lume, iar când apar, nivelul lor este mult mai mic. A¿a cum explicå fizicianul Richard Lindzen, reducerea diferen¡ei de temperaturå dintre emisfera de nord ¿i partea ecuatorialå a planetei noastre face ca energia ciclonicå så fie mult mai micå, astfel cå importan¡a ¿i frecven¡a evenimentelor extreme tind så scadå. Dar, spun încå o datå, cre¿terea tempe raturii aratå o magnitudine considerabil mai micå fa¡å de cea care a fost preziså.

Vârfurile de temperaturå recent måsurate prin intermediul sateli¡ilor ¿i baloanelor meteorologice fac parte dintr-un fenomen natural clasic numit El Niño. Acest fenomen de scurtå duratå constå într-o întoarcere a apelor foarte calde la suprafa¡a Oceanului Pacific ecuatorial. Cåldura astfel eliberatå în atmosferå face så creascå temperatura globalå, iar CO2 nu joacå niciun rol în acest proces.

O altå chestiune pe care a¿ dori så o ridic: de¿erturile actuale, departe de a se extinde, se diminueazå; ¿i se retrag datoritå cantitå¡ii mai mari de CO2 disponibilå în aer.

Operatorii serelor injecteazå în mod voit de trei ori mai mult CO2 în serele comerciale decât este prezent în atmosferå. Rezultatul pe care îl putem observa este cå plantele cresc mai repede ¿i sunt mai mari, cå sunt mai rezistente la boli ¿i insecte ¿i cå fotosinteza lor este mult mai eficientå. În mod similar, cre¿terea nivelului de CO2 în atmosferå face ca plantele så aibå nevoie de mai pu¡inå apå ¿i astfel så î¿i poatå permite så colonizeze regiuni aride.

În ceea ce prive¿te bolile ¿i alte fe nomene ciudate atribuite în mod gråbit încålzirii climatice, existå un site web, globalwarminghoax.com, care adunå diferitele zvonuri ¿i specula¡ii pe aceas tå temå: faptul cå fertilitatea masculinå scade, faptul cå aripile påsårilor se mic¿oreazå, faptul cå un rechin a apårut în Marea Nordului - absolut orice este probabil så fie pus în legåturå cu schimbårile climatice, dacå cineva este suficient de necinstit încât så speculeze astfel asemenea date.

Aici intrå în joc jurnali¿tii one¿ti: rolul lor este så investigheze adevåratul motiv al fenomenelor ¿i så demitizeze gândirea gata fåcutå de for¡ele financiare ¿i politice care solicitå mass-media så livreze cu slugårnicie aceste ¿tiri.

Industria eolianå, asupra cåreia se concentreazå ecologi¿tii, este o surså de energie extrem de imprevizibilå, de pinzând de intensitatea vântului. Chiar ¿i în condi¡ii atmosferice prielnice, se ob¡ine prea pu¡inå electricitate pentru a fi profitabilå pe cont propriu.

Magnatul media Warren Buffet, care de¡ine una dintre cele mai mari ferme eoliene din Iowa, a spus fårå ni cio jenå: “Cu privire la energia eolianå, ob¡inem un credit fiscal când construim o mul¡ime de ferme eoliene. Acesta este singurul motiv pentru a le construi. Nu au sens fårå creditul fiscal.”