Statura mică Dr. Bogdan Neamţu (Sibiu) DEFINIŢIE Statura mică se definește prin înălţime suboptimală în raport cu alţi copii de aceeași vârstă și sex, luându-se în consideraţie și talia părinţilor. În funcţie de diagramele de creștere (anexele 2 și 3) statura mică se definește prin înălţime < percentila 3 sau mai mică de – 2,5 deviaţii standard (DS). ETIOLOGIE 1. Variante „normale“ Statura mică familială sau genetică: • greutate şi lungime normale la naştere; • velocitatea creşterii este redusă în primii 2-3 ani, dar ulterior este normală; • pubertatea se instalează normal; • înălţimea la vârsta adultă este mai mică, dar apropiată de cea a părinţilor; • vârsta osoasă este în concordanţă cu cea cronologică. Întârzierea constituţională a creşterii şi instalării pubertăţii: • velocitatea creşterii normală sau aproape normală; • întârzierea creşterii şi maturării scheletului; • întârzierea debutului pubertăţii; • înălţimea şi maturarea sexuală la vârsta de adult sunt normale; • frecvent istoric familial de întârziere în creştere şi maturare sexuală. 2. Cauze patologice ale staturii mici a) Statură mică proporţionlă/armonioasă (raportul segment superior al corpului/segment inferior este corespunzător pentru vârstă) • boli endocrine: 330
Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE