Migrant in Romania nr 21

Ministerul Afacerilor Interne

Uniunea Europeană

Migrant în România Inspectoratul General pentru Imigrări

Direcţia Schengen

Proiect finanţat de Uniunea Europeană

nr. 21 / 2014

www. migrant.ro

Bea un ceai, gustă diversitatea la Pacha Café pagina 4

Rețeaua de mediatori interculturali din România pagina 14

Dr. Basraoui Fatima-Zahra 1 - o femeie cu ambiție!

Migrant în România - nr. 21, 2014

pagina 20

editorial Revista Migrant în România este editată de Institutul Intercultural Timișoara (coordonator)

în colaborare cu Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Socială București, Centrul pentru Resurse Civice Constanța și Liga Apărării Drepturilor Omului Cluj Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 Timișoara Tel./Fax: 0256 498 457 E-mail: iit@intercultural.ro Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01 /2012, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General „Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“, gestionat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

2

Migrant în România - nr. 21, 2014

Comitetul de redacţie:

Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Mbela Nzuzi, Oana Bajka, Romina Matei, Daniela Cervinschi.

Grafica: Codruţ Radu Contact: redactie@migrant.ro

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate.

Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“.

Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro

Condescendenţa – o greşeală lingvistică sau atitudinală? Încercând să explic efectele negative ale unei atitudini de superioritate faţă de migranți, uneori manifestată chiar cu intenţii pozitive, am descoperit o eroare lingvistică. Este vorba despre cuvântul condescendenţă care este definit ca prim sens astfel: „purtare plină de consideraţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă“. Doar pe locul al doilea, cu precizarea „peiorativ“, apare în DEX şi explicaţia „aer de superioritate, infatuare, semeţie“, indicând o accepţie care pare să contrazică sensul principal al cuvântului, aşa cum remarcă Rodica Zafiu în România literară. În alte limbi, de exemplu engleză sau franceză, acest cuvânt are doar o semnificaţie negativă, referindu-se la situaţia în care cineva manifestă o atitudine de superioritate faţă de o altă persoană. Această atitudine poate fi remarcată adesea în relaţia dintre imigranţi şi populaţia ţării în care s-au stabilit. Este o atitudine care transmite ideea că oricât ar încerca, imigranţii nu pot ajunge la nivelul „celor care i-au primit în ţara lor“.

Se porneşte aşadar, implicit, de la ideea că imigranţii ar fi inferiori şi că trebuie ajutaţi să fie mai buni. În realitate, nu de condescendenţă este nevoie pentru dezvoltarea sustenabilă a societăţii, ci de o atitudine de respect autentic, de deschidere către diversitate, către înţelegerea

diferenţelor culturale şi folosirea lor în scopul progresului societăţii pentru binele tuturor membrilor acesteia, indiferent de locul în care s-au născut, culoarea pielii, ritualuri religioase sau idealuri de viaţă.

Este important să îi ajutăm pe ceilalţi dar şi să credem că ceilalţi ne pot ajuta pe noi, renunţând complet la concepţia conform căreia ar putea exista o ierarhie a popoarelor, în care unii oameni sunt automat superiori sau inferiori doar pentru că s-au născut într-un anumit loc. Putem atinge acest deziderat doar dacă ajungem să credem că binele tuturor membrilor societăţii va fi şi binele nostru. Însă cel mai adesea, concepţia generală nu este aceasta, ci oamenii pleacă de la premisa că există resurse limitate şi că trebuie să luăm cât mai mult pentru noi, fiindcă dacă iau alţii nu mai rămâne nimic pentru noi. Iar dihotomia noi-voi variază în funcţie de situaţie: noi românii – ei migranţii, noi bănăţenii – ei moldovenii, noi majoritarii – ei minoritarii etc., o categorizare în care întotdeauna „noi“ suntem mai buni şi „ei“ sunt mai răi.

Aşadar, chiar şi atunci când vrem să îi ajutăm pe ceilalţi este important să nu facem acest lucru cu condescendenţă, să înţelegem că ei au nevoie de ajutor în acest moment deoarece se află într-o situaţie dificilă (care poate fi generată de un anumit

Oana Neştian Sandu Institutul Intercultural Timişoara

context, de nedreptăţi istorice sau pur şi simplu de o anumită perioadă din viaţa lor) şi nu pentru că sunt inerent inferiori. Fiecare dintre noi îşi poate aduce contribuția pentru o lume mai bună dacă încercăm să renunţăm la dihotomia „noi-voi“ sau „noi-ei“, să înţelegem diversitatea şi diferenţele culturale şi să contribuim la dezvoltarea unei societăţi care oferă oportunităţi de participare pentru toţi membrii ei.

Prin proiectele pe care Institutul Intercultural Timişoara le realizează împreună cu colaboratorii ne dorim o societate în care să existe dialog de pe picior de egalitate, în care diversitatea este respectată şi folosită ca resursă, în care toţi membrii pot contribui la binele societăţii şi în acelaşi timp se pot bucura de ceea ce are ea de oferit pe plan economic, social, cultural şi politic.

Migrant în România - nr. 21, 2014

3

organizatii

Bea un ceai, gustă diversitatea la Pacha Café Doctorul Monir Mattar, de origine palestiniană şi doctorul Hanna Mohammad Babar, de origine indiană, s-au stabilit în România la începuturile anilor ’80 respectiv ’90, pe când România părea, cel puţin din afară, un nou start pentru o viaţă mai bună.

Astăzi ei se numără printre reprezentanţii cei mai de seamă ai comunităţilor de imigranţi din Timișoara, punând bazele mai multor asociaţii culturale şi ONGuri. Contribuţiile aduse de ei pentru dezvoltarea socială şi culturală a Timişoarei sunt semnificative prin facilitarea accesului la diversitate într-un format neconcurenţial şi neexclusivist, bazat pe acceptare şi respect reciproc.

Amândoi s-au încadrat extraordinar din punct de vedere profesional, iar acum au hotărât să-şi îndrepte eforturile către Centrul Multicultural Timişoara, înfiinţat chiar de ei. Cafeneaua interculturală îşi propune să aducă laolaltă diferite culturi şi obiceiuri, să fie un loc cu activităţi diverse sociale, recreative, educaţionale şi culturale.

Este un concept nou pentru Timişoara, unul deosebit de valoros, mai cu seamă cu cât Timişoara doreşte să candideze pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, iar multiculturalitatea este unul din punctele noastre forte în faţa altor candidaturi.

Monir Mattar: „Un altfel de concept de cafenea“ Asociaţia în care suntem eu cu dr.

Hanna Babar, domnul Marius Gaiţă şi doamna Chilom Adelina este Centrul

4

Migrant în România - nr. 21, 2014

Uniţi sub umbrela unui centru multicultural România şi chiar din 2009-2010 în colaborare cu Institutul Intercultural am devenit primii mediatori interculturali. În momentul de faţă vrem ca acest local să reprezinte şi să adune nu numai comunitatea de migranţi, dar să fie reprezentativ şi pentru oraş în sine pentru că Timişoara are o istorie foarte bogată multietnică. Sperăm ca în curând să derulăm proiecte care să se axeze în primul rând pe workshopuri pentru tineret. Vom încerca să facem cursuri

de limba română, engleză, germană, arabă. Este un centru de integrare, formare şi acomodare culturală pentru toţi oamenii din Timişoara.

Monir Mattar: „Pornim cu forţele proprii şi abia după ce arătăm ce putem face vom cere ajutor pentru dezvoltare, pentru îmbunătăţire.“ Dorim să avem şi alte activităţi, să organizăm anumite festivităţi cu specific oriental, de ce nu cu vânzare

Andreea Vasilescu

de produse din mai multe culturi.

Sunt oameni interesaţi să cumpere de exemplu produse vestimentare sau de ambient şi nu au de unde.

Dorim să fie o festivitate a oraşului, de ce nu şi anuală. Poate visăm departe dar sperăm să le realizăm pentru că sunt benefice unui oraş care se vrea multicultural şi sunt organizate cu gânduri bune.

Proiectul de cafenea multiculturală a pornit din Timisoara, iar Bucureștiul a preluat ideea, având 20.000 de migranţi, aici fiind 3000, şi au primit finanţare europeană înaintea noastră.

Anul viitor sperăm să primim şi noi finanţare, pentru că tot ce am realizat până acum a fost din proprie iniţiativă şi din propriul buzunar. Noi pornim cu forţele proprii şi de abia după ce arătăm ce putem face vom cere ajutor pentru dezvoltare, pentru îmbunătăţire.

Monir Mattar: „Noi nu am costat statul român nimic, numai am adus venituri începând din ‘90“ Multicultural Timişoara. Mai avem Asociaţia de Prietenie Româno-Arabă unde sunt eu preşedinte şi mai este Clubul Româno-Arab de Cultură şi Presă. Ideea este mult apreciată, ne gândim la un concept de cafenea unde să vină orice migrant sau vizitator, să găsească o altă cultură, o carte sau o revistă, să bea o cafea arăbească sau un ceai indian. Momentan atâta putem, dar pe viitor avem planuri de dezvoltare a localului. Este un loc asemănător cu My Place din Bucureşti iar noi sperăm ca în 2015 să ajungem să facem un proiect asemănător.

Hanna Babar: „Este un centru de integrare, formare şi acomodare culturală“ „Have a tea, taste diversity“ (Bea un ceai, gustă diversitatea) va fi sloganul nostru. Efortul nostru în momentul de faţă este limitat. Noi aducem investiţia, avem planuri de a implementa proiectele, dar pentru un mai mare impact avem nevoie şi de sprijinul autorităţilor locale care sperăm să fie deschise la parteneriate.

Noi lucrăm de ani buni pentru comunităţile de străini migranţi din

Eu acum 5 ani am avut peste 130 de angajaţi români în 4 judeţe, iar după ce ne-a lovit criza a trebuit să reduc numărul angajaților într-o firmă la 40 și în cealaltă la aproape 20. Întotdeauna am contribuit la stat, nu am lucrat fără acte, am adus venit statului şi cetăţenilor le-am dat un loc de muncă.

Dacă stăm să ne gândim, noi nu am costat statul român niciun leu.

Facultatea am făcut-o pe banii noştri, specializarea tot pe banii părinţilor noştri. Mai mult, eu personal, pentru că nu aveam cetăţenie, plăteam 350 de dolari când făceam specializarea, iar colegii mei români care erau mai mici Migrant în România - nr. 21, 2014

5

proiect

Migrant în Europa interculturală Eugen Gherga

primeau salariu. Ideea este că atât eu cât şi dr. Babar am adus doar venituri statului român începând din 1990.

Ulterior am înfiinţat tot pe banii mei firma şi am dat de lucru la oameni.

Bineînţeles, nu o spun ca reproş şi exact cum ne-a deschis poporul român braţele şi ne-a primit în societatea lor fără discriminare, eu cred că a fost de datoria noastră să dăm ceva înapoi. Acum mergem mai departe.

Poporul român e un popor prietenos, nu ca alte ţări occidentale.

Viaţa aici este mult mai apropiată de stilul nostru de viaţă. Aici ne-am însurat, am făcut copii, visul de după revoluţie era că în România urmează raiul pe pământ. Noi din afară poate vedeam chiar mai bine cât potenţial are România, cât de bogată este acestă ţară. Însă nu ne-am gândit că va dura aşa de mult până să vină cu adevărat starea de bine. Cu atât mai rău cu cât ne-a lovit şi criza. Nouă nu ne pare rău că am rămas. Eu sunt de 34 de ani în România. Nici nu-mi imaginez o altă viaţă. Am şi două fete la facultate.

Hanna Babar: „Vrem să lăsăm pentru generaţia tânără urmele pe care să păşească“ Eu sunt din nordul Indiei şi pentru mine România este ca şi Kashmir.

Totul e asemănător. Avem munţi,

6

Migrant în România - nr. 21, 2014

avem iarnă, clima e la fel. Limba, la fel este foarte asemănătoare.

După ce am terminat medicina aici, nu am putut să mă angajez în sistem pentru că nu erau locuri de muncă pentru străini, dar am vrut să fac totuşi ceva. Am vrut să servesc acest popor care mi-a dat un stil de viaţă, mi-a dat facultate, am simţit o datorie în faţa poporului român. Astfel, de 15 ani de zile lucrăm şi încercăm să aducem mici schimbări în sistem pentru ca străinii să se simtă confortabili aici, să aibă o viaţă mai uşoară. De asemenea încercăm ca şi România să se adapteze la cultura din care venim noi cu toate lucrurile ei pozitive. Noi vrem să lăsăm pentru generaţia tânără urmele pe care să păşească şi să aibă un viitor mai lejer şi mai frumos. Vrem să curăţăm drumul pentru ei. Acesta este motivul pentru care eu şi domnul Mattar facem toate aceste activităţi şi investiţii, pentru o schimbare pozitivă în societatea în care trăim.

Am lucrat la numeroase proiecte, unul dintre ele este Migrant în România, programul Institutului Intercultural din Timişoara, dar şi cu ONG-uri care se ocupă de solicitanți de azil. Avem cele 3 asociaţii, am făcut o lansare de carte a unui palestinian creştin la Universitatea de Vest şi am avut mult succes. Asociaţia de Prietenie Româno-Arabă a avut multe activităţi, printre care cel mai de amploare a fost

înfiinţarea unui cimitir musulman.

Am avut numeroase evenimente la care am invitat comunităţile de migranţi la mese festive de diferite sărbători, workshopuri pe teme diverse. Multe activități umanitare, strângeri de fonduri pentru oameni necăjiți, acţiuni în parteneriat cu fundaţia Salvaţi Copiii, strângeri de fonduri pentru refugiaţii din Siria etc., ne declară dl. Mattar şi dl. Babar.

Hanna Babar: „Încercăm un schimb de cultură prin evenimente care ajută o societate să crească“ Eu sunt şi membru fondator al primului club de cricket din vestul ţării, denumit Banat Lions Cricket Club. În momentul de faţă sunt 3 cluburi de cricket în Timişoara. Unul dintre ele a fost fondat chiar de jucătorii noştri români care au învăţat de la noi acest sport şi l-au dus mai departe. Aşadar, noi am încercat un schimb de cultură prin promovarea ideii de „corp sănătos“.

Nu am avut niciodată intenţia să facem un schimb cultural legat de politică sau religie, ci prin forme culturale, sportive, lucruri care ajută o societate să crească.

Pe lângă tot ce am facut până acum, consideram că putem face mai mult şi mai bine. Sperăm să fim lăsaţi şi sperăm să fim sprijiniţi să facem mai mult şi mai bine.

Uniunea Europeană, cu cele 28 de țări membre, văzută de pe alte continente, inclusiv din continentele vecine – Asia și Africa – arată drăguță: e atractivă.

Migranții de pretutindeni, de pildă și din relativ apropiatele Asia și Africa, ajunși în România, abia după sosire nuanțează diferențele față de Bulgaria, Ungaria etc. Proiectul „Migrant în România interculturală” (IF/11.01-04.01/2012, co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul General „Solidaritatea şi managementul fluxurilor migratorii”, „Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe”, Programul anual 2012, administrat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări) – coordonat de Institutul Intercultural Timișoara și derulat împreună cu organizațiile partenere Asociaţia pentru Drepturile Omului şi Integrare Socială – Bucureşti, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa, Liga Apărării Drepturilor Omului – Filiala Cluj, are reputație nu numai națională, ci și internațională: pe lângă vizibilitatea datorată acțiunilor sale cu migranți în 5 orașe – București, ClujNapoca, Constanța, Iași și Timișoara – și promovarea realizată de către structurile

migranților, proiectul a atras și atenția Comisiei Europene, ca exemplu de succes. În 1 – 2 aprilie 2014 (fără păcăleală), sediul Nord Regio din Stockholm a găzduit o manifestare gestionată de Spatial Foresight în cadrul unui contract cu Direcția Generală pentru Politici Regionale și Urbane a Comisiei Europene, privind sprijinirea implementării strategiei Europa 2020, centrată pe conceptul de ”multilevel governance”. În acest cadru au fost analizate 4 exemple de bună practică din Europa. Proiectul „Migrant în România interculturală” a fost unul dintre acelea, fiind foarte apreciat de către cei 52 de specialiști din 11 țări și de către reprezentanții Comisiei Europene care au participat la eveniment.

Participanții din România au fost:  Alexandru Ghiță, expert din București  Eugen Gherga, coordonatorul proiectului „Migrant în România interculturală”  Romina Matei, responsabila de evenimente din proiectul „Migrant în România interculturală”  Liliana Oneț, fostă subprefect în județul Timiș.

Prezentarea și analiza activităților proiectului „Migrant în România interculturală”, realizate la nivel local și național, au generat o serie de comentarii favorabile ale participanților la eveniment. Au fost evidențiate în special următoarele aspecte:  mecanismul de consultare prin dialog tripartit, în triunghiul migranți – autorități – societatea civilă (concretizat în seminariile locale trimestriale din cele cinci orașe implicate);  atractivitatea seminariilor locale prin organizarea acestora în diferite locații, inclusiv locații mai puțin formale;  activitatea mediatorilor interculturali;  abordarea constructivă bazată pe identificarea problemelor și formularea de propuneri de soluții (întărind administrarea locală, constituind oportunități pentru decizii la diverse niveluri, inclusiv privind strategiile legate de migranți);

 stimularea implicării migranților în activități de voluntariat;  atenția acordată consolidării comunităților de migranți;  modalitățile de stimulare și recunoaștere a activității mediatorilor interculturali  abordarea pe termen lung, atât pentru mecanismul de consultare, cât și pentru obținerea de progrese în procesul de integrare  potențialul de extindere a abordării propuse și la alte contexte similare, inclusiv cele ale comunităților de migranți români aflați în diverse alte țări europene John Walsh, reprezentantul DG Regio, responsabil în cadrul Comisiei Europene cu promovarea inovațiilor pentru politici regionale, a evaluat proiectul „Migrant în România interculturală” ca excelent pentru ilustrarea mecanismelor de guvernare democratică la toate nivelurile.

Exprimându-și felicitările în mod public, de mai multe ori pentru activitățile desfășurate până în prezen, el a afirmat că susține o dezvoltare viitoare a proiectului sub forma „Migrant în Europa interculturală”. O serie de reprezentanți ai autorităților locale participanți la eveniment, din Helsinki, Liverpool, Stockholm, etc., au afirmat că doresc preluarea în orașele lor a modelului din România de lucru cu migranții. Un demers extins la scară continentală ar presupune de asemenea susținere pentru conectarea comunităților migranților din diferite țări europene și ar genera o rețea de lucru și de consultare transnațională.

Migrant în România - nr. 21, 2014

7

interviu

Modele de succes români și

După doi ani și jumătate de lucru cu migranți, refugiați și solicitanți de azil am ajuns la concluzia că există lacune evidente la nivel de percepție a societății asupra a ceea ce înseamnă a fi migrant în România. Pentru majoritatea societății civile, nespecializate în domeniu, migrantul este o povară, nu o resursă și în niciun caz un model de reușită.

Promovarea cazurilor de succes care pun în prim plan migrantul este esențială în conștientizarea societății românești cu privire la diversitatea culturală și la beneficiile aferente integrării în țara gazdă. În același timp, migranții puternici care reprezintă modele de succes – inclusiv pentru cetățeanul român în propria țară - ne pot oferi tuturor idei și soluții în vederea îmbunătățirii unor servicii în ceea ce privește asistența oferită prin programele și proiectele existente.

Mbela Nzuzi, refugiată în România, cântăreață, prezentatoare și vedetă TV, femeie de afaceri, patroană de restaurant și club african a ajuns în București în 1997, după ce a fugit împreună cu soțul său din Republica Democratică Congo, în timpul dictaturii lui Mobutu Sese Seko.

Deși a început viața în România ca refugiat politic, trauma dezrădăcinării și provocarea integrării nu au transformat-o într-o victimă a sistemului ci întrun om mai puternic, ambițios și în continuă dezvoltare. Optimismul, buna dispoziție continuă și zâmbetul larg al Mbelei te fac să îți dai seama că nimic nu este imposibil pentru cel care crede.

8

Migrant în România - nr. 21, 2014

Care e povestea vieții tale?

Cum ai ajuns în România, când și de ce aici?

Am ajuns în România în 1997 împreună cu soțul meu care a avut probleme politice acasă (vz. Republica Democrată Congo). El era implicat într-un partid de opoziție, iar opoziția avea probleme, erau persecutați toți cei care făceau parte din astfel de partide, deși teoretic la noi era democrație. Am fugit, pentru că ne-am gândit că nu putem schimba lumea.

De ce România? N-am avut timp să mă gândesc unde, era important să găsim un

loc sigur, un loc care să ne ofere protecție cât mai repede. Decizia am luat-o fără să ne gândim prea mult, și la recomandarea unui prieten, am ajuns în România.

După fuga de un sistem crud, dificil și dezolant sub dictatura lui Mobutu, în care membrii opoziției erau omorâți și familiile lor torturate, refugiul în România nu a fost atât de ușor cum s-ar putea crede.

Cum a fost experiența ta ca refugiat, la început de viață nouă în România?

pentru migranți, nu numai Experiența mea la început de viață nouă a fost interesantă dar și foarte grea. Eram în primul rând un imigrant, solicitant de azil. Pe de o parte a fost traumatizant, întrucât totul aici era altfel, ajunsesem într-o altă lume decât cea în care trăisem până atunci... de la climă, temperatură, până la lucruri banale cum ar fi comportamentul, culoarea oamenilor, toți erau albi. (râde) Eu vin dintr-o țară în care a fost război și am fost martora multor lucruri neplăcute, dar parcă oamenii știu să se bucure altfel de lucrurile mărunte ale vieții.

Aici toți erau apăsați, triști, împovărați.

Pentru mine a fost un șoc, pentru început, cel puțin până la momentul în care am început și eu să cooperez, să încerc și eu să învăț mai mult…

La început era așa: Oare o să mă descurc aici? Oare nu e mai bine să mă duc în altă parte? Toți sunt atât de diferiți, toți vor ceva de la mine, cum o să mă simt?

La momentul în care am început și eu să încerc să îi înțeleg pe oameni, să învăț și limba, am început să mă descurc și eu în societate. Și atunci am trecut și de toate șocurile... începând cu frigul (prima iarnă a fost îngrozitoare), și continuând cu a putea vorbi cu vecinii, pentru că mie îmi place să vorbesc foarte mult. Limba a fost o barieră foarte importantă.

Cât de greu a fost să înveți limba?

N-a fost greu… A durut mai mult înainte să încep să învăț... decât după.

La început n-am vrut să învăț. Știu engleza, franceza și mă gândeam că oamenii ăștia trebuie să știe una din limbile astea. Mai era și chestia că nu e o limbă de circulație internațională… până m-am lovit de probleme personale legate de vecini… și mi-am dat seama că, nu pentru că ceilalți îmi cer să învăț limba, ci pentru că am eu nevoie să o învăț, trebuie să o fac.

Mi-a luat mai mult timp până să mă hotărăsc. După ce m-am decis, cred că în doi ani maximum am început să mă exprim ok. Înțelegeam și după un an dar nu reușeam să mă exprim.

Putem concluziona că integrarea a început atunci când și tu ai vrut să te integrezi, atunci când ai devenit proactivă?

Da, pentru că nu se putea altfel. La început mă gândeam că toată lumea vrea ceva de la mine: să învăț limba, să mă angajez, să mă întrețin, și trăiam un real conflict interior, mă întrebam: dar oamenii aceștia nu înțeleg că eu am o problemă? Că eu am fugit din țara mea? Că mi-am lăsat familia în urmă? De ce nu mă înțeleg și ei pe mine?

Oare ei știu cum e să treci prin așa ceva?

Până nu am rezolvat conflictul ăsta cu mine însămi, nu am reușit să merg mai departe. Așa că am început cu limba română.

Ce ți-a lipsit cel mai mult din țara de origine?

Cel mai mult mi-a lipsit familia și stilul de viață de acolo. Oamenii din țara mea sunt foarte apropiați, noi majoritatea locuim la curte, la case, suntem alături de vecini o reală familie. Viața de comunitate era foarte strânsă și chiar dacă era o viață simplă, era o viață frumoasă. Asta mi-a lipsit enorm, apropierea de comunitate. În București trăiam într-un bloc în care nici nu știam cine sunt vecinii mei. Dacă nu apărea o problemă care să presupună că s-a spart o țeavă de apă, m-a inundat vecinul, aveau vreo reclamație (mereu presupuneau că e de la noi) nu discutam niciodată nimic. Asta mi-a lipsit foarte mult... oamenii care se înțeleg foarte bine, se completează, trăind într-un mod simplu, dar senin… și bineînțeles mâncarea.

Știu că ți-ai dorit și ai reușit să îți înființezi o organizație nonguvernamentală:

IRINA CIOTIR

ARCA - Forumul Român pentru Refugiați și Migranți

Organizația Femeilor Refugiate din România (în 2000 înființată). Care a fost experiența ta în ONG? A fost o experiență foarte plăcută pentru că și până acum am rămas cu virusul acesta. Eu am în continuare activități dar în mod informal. Așa a pornit tot. Am fost coordonatoarea unui club al femeilor refugiate la ARCA – Forumul Român pentru Refugiați și Migranți. Și de acolo a pornit și ideea, pentru că pe vremea aceea și UNHCR încuraja activitățile adresate femeilor refugiate, ca persoane cu nevoi speciale. Atunci am zis: hai să facem și organizația noastră. Totul a pornit de la ideea că și femeile trebuie să se întâlnească și să discute problemele comunității.

Ulterior am inclus și bărbații în activitățile acestea, întrucât comunitatea de refugiați în România era mică. A fost un moment de tranzit. Eu mă bucur mult pentru că sunt mulți care au trecut pe acolo și acum au propriile afaceri, sunt oameni realizați, lucrează, sunt persoane independente. Dar acum, aceleași persoane au nevoi diferite.

De acolo au pornit multe lucruri... faptul că noi puteam să ne implicăm în discuții asupra legislației, programelor viitoare, problemelor reale, să participăm în cadrul seminariilor, a fost foarte important.

Migrant în România - nr. 21, 2014

9

interviu E foarte bine ca acei oameni pe care îi asistați să nu fie considerați simpli beneficiari, ci trebuie priviți ca oameni care au nevoie de sprijin real - să fie implicați activ și consultați în mod direct.

Ai renunțat la idee?

Nu am renunțat... dar organizațiile care țin de comunitățile de străini se confruntă cu probleme financiare, lipsa fondurilor, a spațiului și altele. De asemenea, de când cu libertatea de mișcare, e foarte greu să instruiești oameni (un grup de refugiați) care să rămână și să nu plece.

România nu poate să ofere tuturor refugiaților ce au nevoie, ca să rămână.

Așa că eu, dacă vreau să am o organizație numai a refugiaților, am nevoie ca ei să rămână, altfel ne transformam într-o organizație de români cu câțiva refugiați, și nu asta urmăream ca organizație. Așa că am ales să suspendăm activitățile, dar oferim în continuare, în mod informal, sprijin. Oamenii știu fără să avem o formă legală, din comunitate, că pot lua legătura cu mine. Oamenii mă recomandă și eu îi îndrum mai departe, fie spre organizații, fie spre servicii, autorități.

Cum ai făcut trecerea la televiziune?

A fost pură întâmplare. Spuneam de ce mi-a fost dor… mi-a fost dor și de tradiția și de cultura africană.

N-aveam un loc unde să mergem să mâncăm mâncarea noastră ș.a.m.d. Nu găseam nimic aici, din ce știam noi. În anul 2000 ne-am hotărât să facem o trupă a noastră, numită formația GLORIA. Trupa în sine amintea și promova cultura și tradițiile africane, dansul, portul, muzica.

Am colaborat cu multe organizații în diverse proiecte legate de discriminare, toleranță, de coeziune socială și diversitate culturală. Cu formația GLORIA am ajuns să fiu invitată la emisiunea NAȘUL la B1TV, într-un proiect de muzică rock, dar orchestrată simfonic.

Proiectul era foarte captivant dar noi nu aveam nicio legătură cu muzica rock.

Mi s-a părut o provocare, trebuia să fim backing vocal. Așa am început să apărem la mai multe emisuni. Îmi aduc aminte că erau alegeri și circula o glumă cu Adrian Năstase că „dacă îl votați pe Bombo noi o să emigrăm în Congo“. Așa am ajuns la Radu Moraru, glumeam foarte mult pe tema asta, am fost dezinvoltă și probabil m-au plăcut. Apoi m-a sunat un producător și mi-a spus că „Radu Moraru vrea să te vadă și vei avea propriul tău show de televiziune.“ Reacția mea a fost:

10 Migrant în România - nr. 21, 2014

Ai o recomandare către ONG-urile care lucrează pentru migranți?

„Poftim? Ce treabă am eu cu televiziunea?

Când am auzit că tema nu e divertisment ci politică, nu mi-a venit să cred... „Începi în două săptămâni... (6 vine presa). Cam așa a fost debutul meu în televiziune.

Ți-a plăcut?

A durut. Nu eram obișnuită, timpul a fost foarte scurt. Nu eram mulțumită 100% de mine. Acum, chiar dacă s-a terminat, urmează câteva planuri noi în televiziune.

Și am ajuns și la club / pub / restaurant african. Cum? Dacă urmărești firul vieții mele îți dai seama că de fapt ideea e aceeași, aceea de a păstra cultura și tradiția africană în România. La început nu au fost nici posibilități financiare, de aproape 8 ani mă gândesc la asta și din organizarea unor evenimente ad hoc la Green Hours și în alte locuri... am ajuns aici. Am găsit locația, pentru că e aproape de mine.

Aici putem discuta informal cu comunitatea. Mereu mi-am dorit să am și timpul necesar ca să ajut, să rămân în comunitatea mea. Televiziunea mi-a răpit o parte din acest timp și mi-a lipsit mult.

În ce relații ai rămas cu organizațiile nonguvernamentale pentru migranți?

Am rămas în aceleași relații ca întotdeauna. Eu am fost deschisă de când am venit. Unii refugiați nu doreau să apară în afișe, presă și așa mai departe.

Eu n-am avut această problemă, am vrut să mă implic. Am lucrat și la ARCA multă vreme, am colaborat și cu Consiliul Național Român pentru Refugiați. Chiar și acum când am deschis acest restaurant am dat de știre la toată lumea, chiar și la UNHCR. Relația este ok, e normal să sun la JRS (Jesuit Refugee Service) sau alte organizații și să informez comunitatea mea despre proiectele existente. Cred că și dacă o să plec vreodată din România tot o să dau „trimiteri către“ din străinătate pentru migranții de aici.

Dacă ar fi să îmi vinzi un secret, cum ar putea reprezentantul unui ONG câștiga simpatia unui migrant?

Cred că învățând câteva cuvinte în limba persoanei respective. E un semn de respect și de înțelegere a celeilalte persoane.

Ce crezi că ar putea să ofere România în plus migranților?

Servicii sociale mult mai coerente. În alte țări lumea sărbătorește când primește statutul de refugiat, s-au terminat toate problemele, e un semn de stabilitate.

Dar la noi parcă toate problemele încep atunci, ești aruncat în rândul „cetățenilor români“ și trebuie să te descurci. Păi e o problemă de supraviețuire, e foarte greu, mai ales dacă ești singur. Un minimum de 500 de euro e necesar în București pentru a putea plăti și chirie și mâncare și supraviețuire la limită. Ori, știm cu toții cât de greu este să găsești un job plătit cu 500 euro, mai ales că printre refugiați sunt mulți care nu au cu ei diplome și alte documente doveditoare ale abilităților sau competențelor profesionale.

Dacă România vrea să intre în rândul lumii și țărilor civilizate va trebui să investească în comunitățile de imigranți.

Statul trebuie să găsească soluții în acest demers pentru că din păcate nu văd acest lucru încă în România și e păcat. Dacă ne uităm la alte țări ca Franța, Belgia și altele, aceste țări au profitat de pe urma migranților naturalizați și nu numai.

Ce ar reprezenta un plus pentru România?

Oamenii sunt ok, sunt deschiși, chiar nu pot să spun că sunt rasiști.

Un minus?

Sărăcia.

Mâncarea românească preferată?

Tochitura moldovenească.

Ce ai sfătui migranții veniți în România?

Să învețe limba cât mai repede, să nu aștepte minuni. Să se îndrepte către organizații nonguvernamentale, să nu asculte doar comunitatea, pentru că uneori informația completă și corectă o poate găsi doar la sursele abilitate să o ofere.

Comentarii despre autoritățile române?

N-am avut probleme. (râde) Noi am colaborat bine. Pe vremea respectivă părerea noastră chiar conta, oamenii erau deschiși și tineri și voiau să ajute refugiații în mod serios. Era o colaborare strânsă între ONR , actualul IGI (Inspectoratul General pentru Imigrări) și refugiați / OFRR (Organizația Femeilor Refugiate din România). Mai erau și discuții, dar la final ajungeam la un consens. Ne simțeam ca o echipă. Ca lideri de comunitate ăsta e rolul nostru, să arătăm migrantului că deși se poate mai bine, nu totul este

negru. Oamenii fac eforturi. E ușor pentru un migrant să creadă că nimeni nu vrea să îl ajute, dar aici e important rolul nostru, să intervenim și să informăm corect.

Eu zic că e mai bine astăzi decât în trecut… Cel puțin există mai multe organizații, mai multe proiecte, lumea e mai informată.

Părerea refugiaților / migranților mai este ascultată acum? Tu n-ai mai participat de mult la întâlniri pe la noi. Ai mai participa?

Am mai fost la întâlniri internaționale, ca invitat ECRE (European Council on Refugees and Exiles) etc. Când am fost chemată m-am dus, pentru că numi place să vorbesc neîntrebată.

Pentru mine România a fost un rău necesar.

Ai mai veni în România a doua oară, dacă ar fi să alegi din nou?

Da. Da, pentru că îmi place aici acum. Pentru mine România a fost un rău necesar. Poate dacă ajungeam în altă țară aș fi fost o casnică fără griji, dependentă de sistemul social. Dar aici situația grea m-a format și mi-a dat posibilitatea să fac atât de multe lucruri pe care poate în altă țară n-aș fi avut șansa să le descopăr, să le dezvolt sau să le ofer.

Da, recomandarea este să se aproprie cât mai mult de refugiați, de migranți. Dar la modul serios.

Este nevoie de oameni și de apropiere, știu cât de important este să ne apropiem de oameni. Chiar și gândindu-mă la viitoarele mele proiecte în televiziune, unii refugiați nu vor să apară și nu trebuie blamați pentru asta. Dacă omul simte că este un parteneriat… o să colaboreze și el, dar dacă simte că este chemat doar ca să bifeze un act sau să fie o cifră întrun proiect, nu va coopera. Și e normal.

Din păcate mulți s-au îndepărtat de organizații tocmai din cauza aceasta. Și comunicare mai multă, sunt mulți lideri de comunitate care trebuie folosiți pentru ca mesajul să ajungă acolo unde trebuie. De exemplu, mie îmi e teamă să discut cu o persoană din Irak fară riscul de a ofensa persoana respectivă… Limbajul uneori nu e clar, diferențele culturale sunt foarte mari. Este nevoie de formare în acest sens, în special pentru cei care lucrează în organizațiile nonguvernamentale cu migranți și refugiați. Diferențele culturale pot afecta relația dintre reprezentantul ONG și migrant. Aceste lucruri trebuie știute și aplicate. Întotdeauna va fi nevoie de training.

Vă invit la terasa mea pentru discuții informale cu comunitatea africană.

Din când în când trebuie să realizăm și întâlniri informale cu migranții, să nu formalizăm totul. Acum tendința este ca lumea să participe la întâlniri doar dacă este vorba de un proiect.

Organizațiile ar trebui să se întoarcă spre comunitate, să asculte și punctul lor de vedere și să învețe despre specificul comunității respective. Din păcate, nu vreau să fiu dură, dar oamenii pregătiți au plecat. Oricine va lucra cu migranți sau refugiați va trebui să învețe anumite lucruri specifice acelor culturi.

Mulțumiri, Mbela Nzuzi, pentru deschidere și suport în promovarea modelelor de reușită în integrare din România. În spatele unei povești de viață se află un om fericit și împăcat. Vă aștept și vă invit la restaurantul și clubul său din Strada Izvorul Rece nr. 15, București, pentru a o cunoaște pe Mbela, a gusta delicatesele africane, pentru a vă delecta cu muzica tradițională și a vă molipsi de o bună dispoziție fără egal.

Migrant în România - nr. 21, 2014

11

eveniment

Noaptea româno-arabă În sfârșit, Clubul RomânoArab de Cultură și Presă a reușit să realizeze ceea ce și-a propus de ani buni și anume „o noapte arabă“ cu invitați români, ca aceștia să poată simți ospitalitatea renumită a gazdelor de origine arabă. Noaptea a fost chiar cea de sfârșit de an 2013. Gazda a fost un imigrant arab, căsătorit cu o româncă, proprietar al unui restaurant din centrul Bucureștiului. Povestea lui este una despre prietenie, iubire, integrare în societate. Ne-a primit cu căldură, punându-ne la dispoziție restaurantul său pentru a ne putea întâlni, vorbi, cunoaște, în spiritul „nopților arabe“ dorite de clubul nostru. Nopți de tangență între cultura română și cea arabă!

Am avut 120 de invitați, oameni de afaceri, medici, jurnaliști, familii mixte, fete și băieți, români și arabi.

Colega și prietena mea, solista de muzică populară Brumaras Ionica și-a anunțat cu bucurie participarea la această întâlnire, pentru a ne încânta cu vocea ei călduroasă și pentru a susține cultura românească. Între timp m-a contactat Yosuf, un cântăreț turcoarab, care dorea și el să participe.

Cu mic și mare ne-am adunat la restaurant, începând cu orele 21:00.

Atmosfera a fost de sărbătoare, așa cum se și cuvenea, toată lumea a dansat, a cântat și a socializat.

12 Migrant în România - nr. 21, 2014

Toată lumea s-a arătat solidară cu popoarele care suferă din Orientul Mijlociu. La miezul nopții, invitații au ieșit să privească cerul încununat de focurile de artificii. Yosuf împreună cu d-na Ionica ne-au încântat prin vocile lor, cu melodii româno-arabe și internaționale. Cei prezenți au cerut Zorba Grecu, hora românească și dansuri arăbești, siriene, palestiniene, irakiene.

Spre sfârșitul nopții le-am oferit participanților un tort mare, care a fost tăiat de d-na Mioara Roman, în calitatea sa de vicepreședinte al Clubului Româno-Arab de Cultură și Presă. Domnia sa a vorbit despre importanța acestei întâlniri, aceea de a apropia oamenii, de a pune în contact culturi diferite și de a învăța ce este toleranța.

Prin această întâlnire, cu toții am realizat că noi aparținem unei singure societăți, marea societate a umanității. Trăim sub același cer, respirăm același aer. Prin iubire construim familia care se află la baza societății în care trăim.

Dorim ca familiile noastre să fie sănătoase, departe de războaie în care câștigătorii sunt numai cei care nu doresc binele nostru.

Pacea e dorința tuturor, ca să putem crea o cultură umanistă, un produs al umanității, pacea oferă oportunitatea dialogului constructiv. Ca urmare, vom continua să avem aceste întâlniri, prin care putem micșora distanțele între oameni de culturi diferite, de religii diferite, de tradiții diferite. Vom încerca să organizăm de anul acesta un festival anual de Ziua Mamei, conform propunerii prietenilor și colegilor, care va fi numit „Prietenie fără frontiere“.

compatrioților mei sirieni, inclusiv ajutorului acordat fraților și familiei mele. Mă bucură faptul că, împreună cu prietenul meu, purtător de cuvânt al Clubului Româno-Arab de Cultură și Presă, Ahmed Jaber, am reușit să petrecem noaptea de sfârșit de an 2013 împreună, români și arabi, și astfel să sprijinim ideea apropierii, a cunoașterii, să socializăm. Procesul integrării nu poate reuși decât prin cunoașterea reciprocă, prin împărtășirea bucuriilor și supărărilor, pentru a crea un univers intercultural.

Ahmed Jaber

Interviu susținător al Am vrut cu toții să aflăm care a fost povestea care l-a adus în România pe patronul restaurantului. Din fericire, nu a venit ca azilant, ca refugiat, ca un om ce a pătimit în țara lui.

Cum ați ajuns în România? Înainte de a veni în România, am lucrat în Emiratele Arabe Unite, în Dubai, unde aveam un restaurant. În timpul liber, călătoream. Așa am și ajuns în România, ca turist. Mi-a plăcut spiritul frumos al românilor. Am fost impresionat profund și am hotărât să mă stabilesc aici, în această țară frumoasă. În anul 1996, am cunoscut o fată, m-am căsătorit din dragoste și împreună am format o familie.

Care sunt problemele cu care v-ați confruntat?

La început, am întâmpinat greutăți cu limba română și cu viza de ședere. Cu limba română m-au ajutat niște prieteni.

Ca să obțin viza de ședere, fiind bucătar de meserie, am înființat o firmă și mi-

cu Naser Hoser, un prieteniei româno-arabe am deschis primul restaurant, mic, dar suficient cât să-mi ușureze procesul de stabilire. Am obținut viza comercială, iar următoarea viză am obținut-o după căsătorie (viza de familie). Prima dată am avut viză de trei luni, apoi permanentă, după firmă, iar acum am viză pentru zece ani, după familie. Eu sunt sirian de origine. Orașul meu, țara mea, sunt măcinate de război. De când a început războiul, din 2011, am avut în gând să-mi salvez frații și familia din acel infern.

Am reușit să scot doi frați, cel mare împreună cu soția și doi copii. Dar au mai rămas încă șase copii ai fratelui meu cel mare, surori și frați. N-am reușit să-i ajut mai mult și îmi doresc din suflet să rămână teferi și ca pacea să se instaureze în țara mea. Pentru a-i ajuta pe cei care au rămas acolo și pentru a crea locuri de muncă pentru cei pe care i-am adus, am deschis al doilea restaurant. Acum am două: „Naser 1“ și „Naser 2“.

V-ați integrat în societatea românească? Ce impresie aveți despre țara de adopție?

Prin simplul fapt că m-am căsătorit și am format o familie s-au creat relații sociale, s-a format un grup de prieteni.

Prietenii mi-au întins o mână de ajutor, pentru a-mi ajuta la rândul meu familia din Siria. Aici nu simți că ești străin.

Datorită prietenilor, și a românilor în general, mă simt ca la mine acasă.

Românii sunt calzi, prietenoși, solidari, sar în ajutor, iubesc pe ceilalți. Am avut noroc că oamenilor de aici le-a plăcut mâncarea pe care o ofer în restaurantul meu, meniuri arabe în general, siriene în special, fapt pentru care afacerea mea a reușit. Am sentimentul că trăiesc în țara mea și că nu sunt străin aici.

Există ceva ce ați dori ca autoritățile române și organizațiile civile să aibă în vedere?

Nu cer mult. Știu că s-au oferit foarte mulți în ajutorul refugiaților sirieni și prin intermediul revistei doresc să transmit tuturor românilor respectul și considerația mea, pentru ajutorul acordat

Dorina, șefa de sală, apreciază foarte mult spiritul familial creat de patron. Acesta se comportă ca un prieten, ea nu simte că este angajată, ci mai degrabă asociată la o muncă de echipă, în care toți sunt egali.

Atmosfera de lucru este una caldă, ca într-o familie. Dorina se simte egală cu copiii și frații lui Naser, ceea ce aduce un spor de eficacitate.

Este conștientă că afacerea, ca să prospere, are nevoie ca toți angajații să pună suflet. Naser pune, mai ales că a investit în primul rând numele lui, ca o provocare, să-l păstrăm cu toții în topul respectului. „Împreună trecem de orice obstacol, important e că noi aici câștigăm împreună, suntem o familie. Domnul Naser nici nu face diferența între noi și copiii sau frații lui“, spune Dorina.

Domnul Nico, șef de sală, spune același lucru. A lucrat la mulți patroni, dar ca Naser nu a avut niciunul. „Domnul Naser este ca un frate pentru mine. Se implică și în problemele mele personale, mereu a sărit în ajutorul meu când am avut vreo problemă.

Nu, nu am sentimentul că sunt angajat. Mă simt ca în familie.

Dacă mi-ar oferi cineva un salariu dublu ca să merg să lucrez în altă parte, nu m-aș duce. Aici am găsit valoare umană și apreciere.“ Migrant în România - nr. 21, 2014

13

MEDIATORI

Reţeaua de mediatori O reţea formată din peste 20 de migranţi care activează ca mediatori interculturali în cinci oraşe din România (Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Constanţa) a fost constituită în ultimii doi ani în baza consultărilor de la nivel local şi național realizate în cadrul proiectelor pentru integrarea migranţilor implementate de Institutul Intercultural Timişoara şi colaboratorii săi începând din 2009.

Mediatorii interculturali acţionează ca un liant între comunităţile pe care le reprezintă, instituţiile publice şi populaţia locală, reprezentând în acelaşi timp „vocea“ comunităţilor lor în situaţii relevante dar şi „traducerea“ informaţiilor şi legislaţiei pentru membrii comunităţii. Experienţa lor de pe teren este completată şi de participarea anuală la cursuri de formare, fiind acreditaţi ca mediatori sociali cu specializare interculturală. În numărul 20 al revistei v-am prezentat o parte dintre mediatorii interculturali, iar în aceste pagini puteţi face cunoştinţă şi cu ceilalţi.

Iylia Qayyum Dzulkifly Sunt o studentă din Malaezia și din 2009 studiez în Constanța medicina generală în limba engleză. Bariera

Hanna Mohammad Babar M-am născut în India în anul 1978, locuiesc în Timișoara iar profesia mea de bază este aceea de medic specialist cardiolog. Am ales să devin mediator intercultural pentru că îmi doresc să ajut comunitatea din care fac parte și să împărtășesc și altora experiența dobândită. Vorbesc mai multe limbi: hindi, urdu, punjabi, kashmiri, româna și engleza.

lingvistică generează an de an probleme în rândul studenților străini, inclusiv pentru mine asta era o problemă.

Căutând moduri de a mă ajuta singură, am descoperit oportunitatea de a participa la acest proiect. Scopul meu este simplu: să mă integrez în societate și să-i ghidez pe membrii comunității mele spre a face același lucru.

Email: imaniylia@gmail.com; Tel. 0756704893.

Adela Jaber

Sunt din Pakistan și locuiesc în Cluj-Napoca. Menirea mea ca mediator social intercultural, așa cum o văd eu, este de a crea punți de comunicare între migranți și societatea românească, pentru a crea un loc mai bun pentru toți. De a ajuta migranții și Institutul Intercultural să aducă în discuție și să rezolve problemele migranților în moduri avantajoase pentru toate părțile implicate. Să sporesc gradul de conștientizare în rândul migranților privind drepturile și obligațiile lor.

Pot oferi asistență migranților pe tematici legate de educație, sănătate și imigrare, în limbile engleză, urdu, hindi, punjabi și română.

Email: naqvi_jemini@yahoo.com; Tel. 0755386844.

Este deseori greu să te integrezi într-o țară nouă, cu o cultură atât de

14 Migrant în România - nr. 21, 2014

diferită de a ta. La fel de greu este și să preîntâmpini necesitățile unei comunități a cărei cultură nu îți este îndeajuns de familiară. Personal, ca traducător autorizat și profesor de limba română pentru străini, întâlnesc nenumărate situații în care comunitatea arabă sau autorități și entități române au nevoie de sprijin pentru a avea un dialog productiv.

Pentru acest motiv am devenit mediator intercultural și sprijin prin cât mai multe activități comunicarea de tip social și intercultural cu reprezentanții comunităților de RTT, în special ai comunității arabe.

Email: adela.jaber@gmail.com; Tel. 0745323110.

Ahmed Jaber

Syed Zulfiqar Ali Shah

Orice am încercat să fac în viaţă, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte şi, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.

Email: hanna.babar@gmail.com; Tel. 0743906649.

interculturali din România

M-am născut în Erbed, Iordania, în anul 1957. Comunitatea arabă, pe care o reprezint, se confruntă frecvent cu

Doina Goro

Marko Pavloski

M-am născut în Republica Moldova, pe când se coc cireșii; din dragoste, din dor, din humă. Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, părinții miau dat numele românesc – Doina, să-l port cu demnitate, să-mi călăuzească căutările firii și ale inimii, să-mi amintească mereu de origini, să mă simt norocoasă și mândră că sunt româncă.

Sunt studentă în anul III la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Filosofie, Științe Politice și Științe ale Comunicării, specializarea Relații Internaționale și Studii Europene. Fac voluntariat de aproape doi ani, în cadrul Organizației Studenților Basarabeni din Timișoara, din iunie 2013 ocupând funcția de vicepreședinte al Departamentului Educațional și Social, și sunt membru fondator al ASTRA Ialoveni (Republica Moldova).

Sunt sociabilă și foarte deschisă la dialog și colaborare. Atunci când identific persoane din comunitatea mea sau din alte comunități ce se confruntă cu probleme, de orice gen, încerc mereu să ajungem la o soluție favorabilă, căutăm soluții

Țara mea de origine este Macedonia, de unde am venit în anul 2008 la studii.

Sunt student în anul V la Facultatea

de Medicină Generală în cadrul Universității „Ovidius” din Constanța.

Când am venit în România am început să mă interesez despre drepturile migranților, ca să știu mai multe despre ce pot și ce nu pot să fac. Ceea ce am învățat totdeauna am prezentat colegilor mei și i-am ajutat dacă aveau nevoie. Vorbesc limbile macedoneană, română, engleză, bulgară și sârbă.

Email: marko.pavloski@yahoo.com; Tel.: 0761722668.

Ștefan Miron Sunt Masterand în Studii Europene la Universitatea din București. Sunt vorbitor de română, rusă și engleză.

Sunt originar din Chișinău și am venit situații ce necesită mediere în România.

Din acest motiv am hotărât să îmbin cultura arabă proprie originii mele cu cea română, pe care am acumulat-o în cei 25 de ani petrecuți în România.

Astfel, alături de studiile pe care leam absolvit, doresc să ofer o formă certificată sprijinului pe care îl acord comunității căreia aparțin, spre o mai bună integrare în România, țara ce ne deschide porțile sale cu căldură.

Email: rimonjaber@yahoo.com; Telefon: 0756339515

viabile împreună. Cred cu tărie că o lume mai bună începe cu fiecare din noi. Activitatea unui mediator social intercultural are o putere mai mare de a face lucrurile să funcționeze pozitiv, deoarece ei au rolul de pacificatori.

Email: gorodoina4@gmail.com; Telefon: 0744834593.

Migrant în România - nr. 21, 2014

15

MEDIATORI în România la studii în anul 2005.

Atunci am fost unul dintre inițiatorii grupului de inițiativă al basarabenilor din București iar în 2008 am fondat Organizația Studenților Basarabeni din București. Activitatea pe care o desfășor alături de colegii mei, îmbogățită acum de rolul de mediator intercultural, are menirea de a ajuta membrii comunității de basarabeni din România, de a înlesni integrarea acestora în societate.

Email: amironstefan@yahoo.com; Tel.: 0747708838.

Institutului Intercultural Timișoara. Am participat la diverse activități de tineret în țară și în străinătate. De asemenea, am participat la un curs de scriere de proiecte în contextul Programului Erasmus+ și doresc să organizez alte activități pentru comunitate.

Email: jasminnetm@gmail.com; Tel.: 0752211301.

Igor Drangoi Sunt născut în anul 1988, am absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan

Tarek Mohamed Fathy Sunt egiptean, trăiesc în Iași și am observat că migranții din diferite țări terțe întâmpină des probleme din

și faptul că și eu provin dintr-o țară ne-membră a Uniunii Europene.

Email: igor_drangoi@yahoo.com; Tel.: 0753376512.

mei. Îi ajut atât cât sunt în măsura dar totdeauna caut să îi schimb și pe ei.

Pentru a duce o viață fericită trebuie să se plieze după nevoile și cerințele de aici din țara. Eu trebuie sa fiu o punte între cetățenii chinezi și cetățenii români.

Motto-ul meu este acesta: Pentru a fi fericit și împlinit, mai întâi de toate trebuie să oferi ca să poți primi. Sunt foarte fericit atunci când pot să dau o mână de ajutor cuiva. Pe lângă toate micile bucurii, cea mai mare realizare a mea este aceea că mi-am întemeiat o familie și am o fiică în vârstă de 12 ani, de care sunt foarte mândru. Îmi doresc ca toți oamenii, indiferent de naționalitate, să fie uniți și să se iubească între ei.

Email: dianaqinao@126.com; Tel.: 0744538432.

Moukhliss Samir M-am născut în Casablanca, sunt căsătorit și am un fiu de 5 ani. Am absolvit Facultatea de informatică în cadrul Universității Franche-Comté din Franța iar în prezent lucrez ca Specialist de conținut și suport tehnic la o firmă de specialitate. Vorbesc limbile arabă, franceză, engleză și română.

Reprezint comunitățile africană și arabă în Cluj-Napoca, am intrat în acest proiect anul trecut și sper ca prin intermediul lui să fiu capabil de a ajuta

Yusuf Çapan Institutului Intercultural Timișoara.

Sunt medic specialist urolog și om de afaceri, președintele Asociației de Prietenie Arabo-Române Banat, reprezentantul Clubului RomânoArab de Cultură și Presă în Banat și membru fondator al Centrului Multicultural din Timișoara. De asemenea, sunt proprietarul primei cafenele interculturale din Timișoara, unde va exista un birou de orientare culturală pentru migranți.

Email: mattarmonir@gmail.com; Tel.: 0752211300. cauza înstrăinării în sine, a lipsei de informare, a necunoașterii tradițiilor și obiceiurilor, a necunoașterii limbii. Îmi place să ajut cum pot, de aceea m-am bucurat când m-am alăturat Centrului Cultural Oriental, știind de implicarea personalului în informarea migranților, îndrumarea lor și rezolvarea problemelor. Ulterior m-am simțit foarte norocos să fac cursul de mediator intercultural și să mă pot implica la rândul meu în sprijinirea migranților.

Email: tarek.mohamedalkhateb@ yahoo.com; Tel.: 0751454319.

Monir Mattar Sunt mediator social intercultural pentru comunitatea arabă din Timișoara și colaborator activ al

16 Migrant în România - nr. 21, 2014

Îmi place să cred că activitatea celor ca mine evită astfel de drame.

Email: lauvephanzu@yahoo.fr; Tel.: 0745529005.

Shen Xiaoming

Iasmina Mattar Sunt studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, mediator social intercultural și colaboratoare a

Sunt mediator intercultural pentru comunitatea turcă şi alte comunități de străini din Iaşi. M-am născut în Germania şi locuiesc în Iaşi din anul 2009, împreună cu soția şi cu fiul

Cuza” din Iași și cursul de master din cadrul aceleiași universități, cu specializarea Drept European. Sunt fondator al Asociației Tinerilor Români din Afara Granițelor din Iași. Vorbesc româna, engleza, rusa și franceza. Am urmat mai multe cursuri de managementul proiectelor, comunicare, leadership, antreprenoriat social, precum și de mediator social.

Consider că schimbul de experiențe cu alți tineri și cunoașterea exactă a problemelor cu care se confruntă resortisanții din țările terțe îmi vor permite să găsesc răspuns la problemele fiecăruia, puncte forte fiind experiența mea de cinci ani în Asociația Tinerilor Români din Afara Granițelor, precum

cât mai multe persoane străine să se integreze în societatea românească, să învețe să iubească și să trăiască conform tradițiilor și culturii în cadrul unei țări atât de frumoase precum este România.

Email: moukhlisssamir@gmail.com; Tel.: 0756333958.

Bizou Jeanne Phanzu Sunt de naționalitate congoleză, locuiesc de șapte ani în România, absolventă a Academiei de Studii Economice din București, căsătorită și mămică. Îmi plac societățile cosmopolite unde trăiesc împreună multe naționalități. Tocmai pentru asta îmi place să mă implic în activități care unesc oameni proveniți din culturi foarte diferite. Să fii într-o țară străină, fără niciun fel de ajutor care să te facă să-i înțelegi pe oamenii care te înconjoară, asta poate fi o dramă.

Locuiesc în România de 22 de ani. Aici mi-am schimbat complet stilul de viață. Am învățat tradițiile și obiceiurile românești, care sunt foarte frumoase. În viața de zi cu zi mă ocup în mare parte de nevoile conaționalilor

meu. Sunt absolvent al Facultății de Relații Internaționale din München, Germania şi în prezent administrez o afacere în România. Îmi place foarte mult să comunic cu oamenii şi din anul 2012 fac parte din echipa proiectului „Migrant în România interculturală”.

Email: ycapan@gmail.com.

Mai multe informaţii despre reţeaua de mediatori şi date de contact găsiţi pe www.migrant.ro.

Migrant în România - nr. 21, 2014

17

Sărbătoare

Paştile –

Paştile (Shem El Nesim) sunt sărbătorite în Egipt de aproape cinci mii de ani,din jurul anului 2700 î.Hr. Festivităţile egiptene antice erau asociate cu fenomene astronomice, având legătură cu natura şi manifestările vieţii. Denumirea de „Paşti“(Shem El Nesim) provine din cuvântul egiptean „shemo“ sau „chemo“, care simbolizează „a respira viaţă“; de-a lungul timpului acest sens s-a distorsionat, fiind legat de cuvântul „adiere“ pentru a se referi la suflarea lină a vântului de la începutul primăverii… Vechii egipteni sărbătoreau venirea primăverii în cadrul unei ceremonii formale cunoscută ca marea schimbare a primăverii.

Această sărbătoare dura şapte zile, iar prima zi era întotdeauna o zi de luni, fiind foarte atent calculată. Egiptenii din era faraonilor celebrau această zi în onoarea fluviului Nil, odată cu creşterea apelor acestuia (care se încheia vara târziu). Ei credeau, aşa cum se menţionează şi în cartea lor sfântă, că acea zi marca începutul creării lumii.

Acea zi şi celebrarea aferentă erau stabilite anunţând în faţa Marii Piramide viziunea avută în timpul nopţii; conform legendei, atunci când Zeul Soare stătea pe tronul său deasupra vârfului piramidei la ora şase a acelei zile oamenii se întruneau pentru o ceremonie oficială în faţa laturii nordice a piramidei, unde discul soarelui putea fi văzut chiar înainte de apus, iar timp de câteva minute acesta părea că stă pe vârful piramidei, dând naştere la viziunea unui miracol atunci când lumina soarelui şi umbrele create despicau faţada piramidei în două jumătăţi.

Sărbătoarea „Paştilor“ începea odată cu răsăritul soarelui, oameni din diferitele comunităţi ieşind în grădini, în parcuri, pe câmp, pentru a fi salutaţi de soare atunci când răsarea şi pentru a se bucura de frumuseţea naturii. De obicei îşi luau cu ei mâncare şi băutură şi îşi petreceau ziua în mijlocul naturii până la apus. Nilul era plin de bărci decorate cu flori şi fructe, iar pe pânze erau înscrise cuvinte de bun venit şi

18 Migrant în România - nr. 21, 2014

felicitări cu ocazia Sărbătorii Primăverii.

Fetele erau împodobite cu flori de iasomie, oamenii cântau şi mâncau anumite mâncăruri tradiţionale precum ouă colorate, ceapă, peşte sărat, salată verde – toate rămânând în istorie ca simboluri ale vechiului Egipt. În acea zi de sărbătoare totul, inclusiv faraonii, avea un caracter special asociat cu creaţia, fertilitatea şi viaţa. Ouăle simbolizau crearea vieţii din obiecte neînsufleţite. De aceea, a mânca ouă în acea zi pare a fi un ritual sacru. Vechii egipteni colorau ouăle roşii şi îşi scriau pe ele dorinţele pentru noul an, puneau ouăle în coşuri din frunze de palmier şi le atârnau

de balcoane sau de crengile copacilor pentru a se bucura de binecuvântările oferite de lumina Zeului la răsărit, când acesta le va îndeplini dorinţele.

La mulţi ani distanţă, creştinii îşi colorează şi ei ouăle roşii pentru a-şi aminti de sângele vărsat de Christos.

Peştele sărat (El fasikh) şi-a făcut apariţia printre mâncărurile tradiţionale ale acestei sărbători în timpul domniei celei de-a Cincea Dinastii, odată cu sanctificarea Nilului, când egiptenii au dat dovadă de o mare dibăcie în uscarea şi păstrarea peştelui. Aşa cum menţionează şi Herodot [istoric grec care a scris despre faraoni, perşi şi care a murit în 425 î.Hr.]: „Mâncau

sărbătoarea tuturor

peşte sărat în timpul sărbătorilor şi şi-au dat seama că acest lucru era util în anumite perioade ale anului,

şi preferau un anumit tip pe care îl uscau şi îl păstrau pentru sărbătoare.“ Printre tradiţiile Paştilor se numără şi podoabele din flori de iasomie, flori al căror nume îşi are originea în cuvântul egiptean Aasmon, referindu-se la parfumul care umple întreaga natură pentru a întâmpina primăvara şi din care se extrăgeau parfumuri şi uleiuri parfumate care erau aduse ca ofrandă în temple în timpul sărbătorilor.

Ceapa a fost asociată cu dorinţa de viaţă şi triumful asupra morţii şi a bolii, de aceea agăţau ceapă în case şi în balcoane, dar şi în jurul gâtului, sau o puneau sub pernă. Obiceiul este încă larg răspândit în rândul egiptenilor chiar şi în prezent.

Salata verde era planta preferată în acea zi, fiind cunoscută din timpul cele de-a Patra Dinastii. Fiind reprezentată prin hieroglife ca „Ab“, era considerată de vechii egipteni drept o plantă sacră, imaginea sa apărând sub picioarele Zeului procreării. Ei au descoperit că există o strânsă relaţie între fertilitate şi salată şi că uleiul extras din aceasta creşte puterea sexuală.

Paştile au rămas din timpul faraonilor şi până în prezent ca o celebrare a naturii şi a primăverii. În timpul perioadelor greacă, romană sau arabă, Egiptul a continuat să sărbătorească Paştile (Shem El Nesim).

Istoria atestă că fiecare celebrare din Egiptul faraonic era religioasă.

Aceasta a fost preluată de evrei, apoi de copţi, iar în prezent este o sărbătoare populară celebrată de mulţi

Dr. Mohamed M. Daoud Președinte Centrul Cultural Oriental

egipteni, copţi, musulmani şi alţii.

Dacă ne întoarcem la istoria Egiptului în timpul lui Moise, ziua în care acela i-a cerut faraonului să elibereze poporul evreu a devenit prima zi a anului evreiesc, perioada iniţiată de această zi fiind denumită „Pesah“, cuvânt evreiesc ce înseamnă ieşire sau tranzit, cu referire la ieşirea evreilor din Egipt pe vremea profetului Moise. În religia creştină, Paştile marchează învierea lui Isus Christos şi în prezent reprezintă o sărbătoare majoră a comunităţii copte din Egipt.

Sărbătoarea Primăverii sau sărbătoarea Paştilor este aşadar o sărbătoare egipteană faraonică preluată, cu semnificaţii diferite, de evrei şi creştini şi celebrată în prezent şi de egiptenii musulmani.

(Traducere de Alexandra Conearic)

Migrant în România - nr. 21, 2014

19

Reper

interviu

Dr. Basraoui Fatima-Zahra o femeie cu ambiție!

Pentru început vă rog să vă prezentaţi.

Mă numesc Basraoui FatimaZahra, sunt din Maroc și sunt medic rezident la oftalmologie. M-am considerat întotdeauna un ambasador neoficial pentru țara mea și doresc să o reprezint cu cea mai bună imagine.

Care au fost principalele dificultăţi, dar şi aspectele care v-au facilitat integrarea?

Sincer, mulțumesc lui Dumnezeu, nu a fost așa de grea pentru mine integrarea, am făcut cunoștință cu niște oameni minunați care m-au ajutat și cu care țin legătura și în prezent pentru că îmi sunt foarte dragi.

A fost greu să învăţaţi limba română?

Limba română este o limbă latină și cum noi marocanii suntem vorbitori de limba franceză nu a fost greu și bineînțeles că cine vrea poate.

Cum s-au derulat studiile universitare în România?

Am făcut primul an pregătitor de limba română, ceea ce mi-a facilitat

20 Migrant în România - nr. 21, 2014

integrarea mai ales la facultate, iar după ce am terminat medicina generală la Iași am venit la Constanța pentru a începe rezidențiatul și am ales oftalmologia.

Sunt sigură că am făcut cea mai bună alegere pentru că este o specialitate și o meserie foarte interesantă și frumoasă și, cum a zis Sfântul Matei, „Ochiul este lumina trupului“.

Vorbiţi-ne despre proiectul dvs., specializările şi secretul reuşitei dvs.

Nu sunt suficiente curajul și voința, este foarte importantă credința în tot ceea ce faci, și am credință, mulțumesc lui Dumnezeu. Am ajuns unde am ajuns și mai am multe obiective de atins.

De ce aţi ales să veniţi în România şi mai ales la Constanţa?

Către Romania am fost orientată de tatăl meu, care a ales cel mai bine pentru fiica sa de numai 18 ani. Am petrecut anii de facultate la Iași, un important centru universitar și cultural, oraș istoric al României, iar după aceea am decis să văd și o altă parte a frumoasei Românii, Constanța, la malul mării, oraș complex, potrivit pentru toate gusturile.

Ounouna Fouad

Mediator intercultural

Puteţi să ne descrieţi câteva obiceiuri şi tradiţii din ţara dvs. de origine, Maroc? Există asemănări între Maroc şi România?

Sunt convinsă că Marocul este una dintre cele mai frumoase și bogate din punct de vedere cultural țări din lumea arabă și musulmană, cu mai mult de zece secole de istorie, o diversitate culturală și naturală ce îți taie răsuflarea, o bucătărie reputată în lumea întreagă, cu oameni primitori și generoși. Asemanări între Maroc și România sunt mai multe, dar cea mai importantă a fost pentru mine ospitalitatea românească.

Care sunt proiectele dvs. pentru viitor?

Deocamdată sunt concentrată pe formarea mea medicală, dar sunt activă și în viața asociativă pe mai multe planuri: politic, social și cultural. Și poate vom ajuta în viitor la dezvoltarea relațiilor și solidaritatea între Maroc și România, astfel încât să favorizăm mai mult consolidarea relațiilor româno-marocane, de ce nu?

Un cuvânt de sfârșit?

Nu m-am simțit deloc străină în România. Doresc să mulțumesc cu toată sinceritatea întregului popor român pentru ospitalitatea și căldura cu care m-au tratat și autorităților pentru înțelegere și cooperare. România va avea mereu un loc special în inima mea.

Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru răspunsurile dvs. şi vă doresc succes pentru proiectele dvs. din viitor.

Punct de Informare pentru cetățenii din state terţe - model de bună colaborare între statul român și organizații neguvernamentale În luna februarie a anului 2014 reprezentanții Centrul de Informare și Consiliere pentru Străini din Brașov (din cadrul Asociației Române pentru Promovarea Calității și Practicilor de Succes Brașov) au deschis un Punct de Informare în Braşov pentru cetățenii din state terţe.

Punctul de Informare, situat pe strada Nicolae Titulescu nr. 28, corpul C - parter, Brașov, a fost realizat la sediul Serviciului pentru Imigrări din Brașov la propunerea comisarului șef Gabriel Rășinar care a pus la dispoziție spațiul. Bugetul pentru realizarea acestui Punct de Informare a fost de aproximativ 1500 de lei, bani proveniţi din fondurile proprii ale asociației.

Se poate spune că această inițiativă își are paternitatea în întâlnirile organizate de Institutul Intercultural Timişoara, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie și alte organizații (în cursul anului 2013) cu scopul de a încuraja parteneriatele și colaborările dintre societatea civilă cu activități în intergarea străinilor și Serviciile pentru Imigrări ale statului român.

Punctul de Informare pentru străinii non-UE realizat la Brașov conține un mesaj de bun venit, o masă, câteva scaune unde străinii pot aștepta și completa actele cerute de Serviciul pentru Imigrări și un stand de prezentare care oferă străinilor materiale gratuite: - Broșuri, pliante, reviste, manuale, indicații către resurse online referitoare la integrarea lor în România și facilitatea procesului de

adaptare la societatea românească; - Informații despre serviciile și activitățile Centrului de Informare și Consiliere pentru Străini din Brașov; - Cursuri de limba română; - Informații despre concursuri și evenimente curente și viitoare.

Toate materialele prezente pe standul de prezentare au fost donate de Organizația Internațională pentru Migrație – Misiunea în România, Institutul Intercultural din Timișoara, Asociația Serviciul Apel – București, Asociația pentru Dezvoltarea Organizației (ADO SAH ROM).

Standul este permanent actualizat cu materiale și informații noi primite de la partenerii asociației noastre. De asemenea, străinii pot găsi expuse la stand informații în limbile engleză, franceză, chineză, turcă și arabă.

Scopurile Punctului de Informare sunt multiple: de a-i informa pe străinii non-UE cu privire la posibilitățile de integrare (prin diferite materiale expuse pe standul de prezentare); de a-i informa și direcționa către Centrul de Informare și Consiliere pentru Străini din Brașov; de a întări colaborarea Centrului, dar și a străinilor cu Serviciul pentru Imigrări; de a crește vizibilitatea Centrului și a populației de străini la nivel local; de a crește interacțiunea dintre societatea românească și străini pentru o mai bună cunoaștere reciprocă și acceptare a diversității culturale; dar și de a le da „Bun venit“ străinilor care doresc să se stabilească în Brașov, cu sloganul „România e acasă!“ (www.romaniaeacasa.ro).

Astrid Hamberger Cercetător migraţie

Punctul de Informare poate fi considerat o bună practică de colaborare și comunicare, un model de urmat pentru toate organizațiile neguvernamentale și instituțiile subordonate ale statului român cu responsabilități în gestionarea migrației.

Centrul de Informare și Consiliere pentru Străini din Brașov face parte dintr-o rețea de 15 centre naționale gestionate de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Biroul în România, în parteneriat cu Asociaţia Serviciul Apel prin proiectul „Coordonarea națională a acțiunii de integrare a resortisanților țărilor terte (RTT) în România” (IF/11.0101.01/2012), finanțat prin Programul general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”, Fondul European de Integrare a resortisanților țărilor terțe, Programul Anual 2012.

Migrant în România - nr. 21, 2014

21

Tradiții

Căsătoria în deşertul african care credem şi pe care îl respectăm cu toate legile şi doctrinele sale.

Căsătoria tradiţională igbo este recunoscută, respectată şi onorată de toţi fiii şi fiicele tărâmului igbo.

Regulile care guvernează acest ritual sunt legi tradiţionale, la fel de vechi ca istoria poporului igbo. Chiar dacă nu au fost scrise în cărţi, ele se păstrează în minţile şi sufletele oamenilor şi sunt respectate cu stricteţe.

Căsătoria tradiţională ne permite să cultivăm tradiţiile să ne păstrăm cultura şi să ne bucurăm de frumuseţea ei. Ea se practică dinainte de sosirea misionarilor europeni. Este foarte important pentru cuplu să respecte această tradiţie pentru a primi binecuvântarea zeilor. În acest ritual cuplul se îmbracă în haine tradiţionale, la fel şi invitaţii, iar

Fericirea, apartenenţa, dragostea, sentimentul de împlinire, aprecierea fiecărui moment, au fost, sunt şi vor fi mereu sentimentele şi dorinţele unor persoane proaspăt căsătorite. Însă uneori căsătoria, ca şi viaţa în general, nu o ia pe drumul planificat de noi.

Adeseori și în căsnicie, la fel ca într-o relație de iubire, intrăm cu sentimente tandre și așteptări romantice și ieșim cu lacrimi, inima frântă și vise spulberate.

Decât să visăm la dorințele noastre, mai bine ne-am concentra pe ceea ce putem face efectiv. Suntem simple ființe umane, cu slăbiciuni și lipsiți de perspectivă, în viața de zi cu zi suntem supuși greșelilor și luăm decizii greșite, chiar și în căsniciile și relațiile noastre. În deşertul african trăieşte un

22 Migrant în România - nr. 21, 2014

trib cunoscut sub numele de igbo, unul dintre cele mai mari triburi din Nigeria, ale cărui origini se întind până la vechii evrei. Aceşti oameni sunt unii dintre cei mai fericiţi de pe pământ, devotaţi religiei lor şi ghidaţi de tradiţii puternice, mândri de cultura şi frumoasele lor obiceiuri. Căsătoria pe tărâmurile igbo este, la fel ca în alte triburi şi naţiuni, un ritual foarte important. Este cea mai fericită şi importantă zi din viaţa unui cuplu. Igbo celebrează două tipuri de căsătorie, cea tradiţională şi cea religioasă. Cea dintâi se realizează conform normelor şi obiceurilor locale iar cea din urmă se realizează după ritualuri creştine, conform legilor şi doctrinelor religioase.

Căsătoria creştină este la fel

binecuvântarea pentru căsătorie este rostită de cel mai în vârstă membru al comunităţii. Este un moment minunat, în care dansăm pe ritmurile muzicii şi suntem inspiraţi de versurile ei, un moment extraordinar în care dansăm şi ne bucurăm de pace şi iubire.

Căsătoria creştină a fost aşadar adoptată de poporul igbo fără a renunţa la tradiţiile noastre. De peste un secol realizăm cele două ritualuri între care nu există contradicţii.

Chiar dacă în practică ele sunt foarte diferite, scopul lor este acelaşi: de a aduce fericire şi bunătate în sufletele oamenilor. Fiind conştienţi de acest lucru, strămoşii noştri nu au respins tradiţiile creştine şi nici nu le-au uitat pe cele locale, ci le-au păstrat şi le transmit mai departe urmaşilor.

Christian Udearo

Mediator intercultural

de importantă ca cea tradiţională.

Prin acest ritual cuplul primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu. Ea se mai numeşte şi „căsătoria albă“ pentru că igbos au adoptat-o de la misionarii creştini britanici care au venit pe teritoriile igbo în 1857. Ritualul se realizează în biserică, în faţa altarului, cuplul spune jurămintele, iar preotul îl declară soţ şi soţie. Mireasa se îmbracă în rochie albă iar mirele în costum, iar invitaţii trebuie să se îmbrace în stil englezesc sau european. Astfel, întregul eveniment are o alură europeană, nefiind o moştenire culturală tradiţională. Cu toate acestea este interesant de observat că acest ritual nu ne-a fost impus, ci l-am acceptat, aşa cum am acceptat creştinismul în Migrant în România - nr. 21, 2014

23

analizĂ

Reflectarea migranților în presa din România. Studiu de caz Reflectarea străinilor în presă este o componentă foarte importantă a procesului de integrare. Având în vedere că integrarea nu presupune asimilare ci o acomodare reciprocă, modul în care străinii sunt percepuți de populația țării gazdă are un rol semnificativ în conturarea relațiilor interculturale.

Pentru a facilita o cunoaștere corectă în general, și în particular a situațiilor legate de străini, presa are la dispoziție un Cod deontologic al jurnalistului, care prevede, între altele și respectarea drepturilor omului. În acest articol voi analiza materialul jurnalistic publicat pe website-ul www. wall-street.ro în 9 februarie 2014, cu titlul „Românii fug, străinii vin cu miile. Străini din Swaziland sau Burkina Faso ne iau locurile de muncă“. În articolul analizat este evident mesajul discriminatoriu la adresa străinilor, încă din titlu și imaginea prezentată (vezi imaginea alăturată).

Aceasta înfățișează un bărbat ne‑caucazian, ușor încruntat, cu o privire determinată și o țigară în colțul gurii, îmbrăcat curat și îngrijit, purtând două geamantane în mâini, care pășește înspre obiectiv. O imagine absolut neprietenoasă, care reprezintă primul pas în conturarea profilului negativ al migrantului. „Românii fug, străinii vin cu miile.

Străini din Swaziland sau Burkina Faso ne iau locurile de muncă“ - acest titlu prezintă străinii ca pe invadatori, hoți și numeroși, de care românii literlamente fug. În continuarea articolului se poate vedea cum aceste două fațete ale migrației (emigrarea și imigrarea) nu mai sunt neapărat conectate la nivel cauzal ci sunt prezentate separat. „România este o țară a multor contraste, iar acest lucru este reflectat inclusiv de datele din piața muncii.

Astfel, dacă milioane de români au ales calea străinătății, iar o treime din cei rămași în țară își exprimă dorința

24 Migrant în România - nr. 21, 2014

de a munci peste hotare, la polul opus, zeci de mii de străini vin la lucru în România. Pozițiile ocupate variază de la tatuatori, hamali la medici și directori de companii, iar țările din care provin le auzi poate pentru

prima dată - Swaziland, Burkina Faso, Teritoriile Îndepărtate ale SUA.“ Acest prim paragraf al articolului este de natură să accentueze percepția că românii și străinii sunt fundamental diferiți, în sensul că românii își doresc

să plece din România iar străinii își doresc să vină. Accentul este plasat pe țări de proveniență „exotice, foarte îndepărtate de România“, despre care nu cunoaștem multe lucruri și pe care suntem tentați să le percepem din nou ca amenințătoare. În realitate, așa cum este ușor de observat și dintr‑un tabel ce apare mai jos în articol și enumeră țările de proveniență în ordine descrescătoare a numărului de străini angajați în 2013 în România, din aceste state exotice provin cam 5 persoane dintre toți angajații străini din România anului 2013. O reflectare denaturată a unor cifre reale este astfel de natură să susțină ideea că suntem asaltați și că trebuie să fugim.

Nu în ultimul rând se cuvine să atragem atenția că numărul prezentat în articol, de 22333 contracte de muncă ale cetățenilor străini activi în anul 2013 în România, nu este echivalent cu numărul persoanelor care au venit în România în anul 2013 pentru a munci. Între aceste 22333 persoane se numără și persoanele care sunt în România de mai mult timp și încă nu au cetățenia română. O mare parte din aceștia provin din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European (conform tabelului din articol, 6 din primele 10 țări de proveniență sunt membre UE). În ultimii 3 ani (2011-2013) Ministerul Muncii a propus eliberarea a câte 5500 autorizații de muncă pentru străini anual și în niciunul dintre acești ani nu a fost depășit acest număr. Iată așadar cum se reiterează ideea amenințării prin numere mari.

Alte modalități prin care se denaturează realitatea includ menționarea etniei, a rasei (a „culorii“), a credințelor religioase, a orientării sexuale sau a altor detalii de acest gen despre o persoană care a comis o infracțiune. Acest tip de relatare, încărcat de detalii nesemnificative

pentru subiectul real al evenimentului relatat, reprezintă o încălcare evidentă a Codului deontologic al jurnalistului.

Efectul este că publicul va asocia infracțiunea cu întreaga categorie de oameni căreia îi aparține infractorul.

Așa se construiește sau se adâncește problema stereotipurilor, idei pe care le avem despre caracteristicile unei categorii de persoane, caracteristici care nu trebuie să fie nici conforme cu realitatea și nici relevante pentru ca noi să le credem („Migranții sunt o amenințare“). De la stereotipuri, pasul următor este traducerea lor în atitudini și formarea de prejudecăți despre categoria respectivă („Migranții sunt periculoși, nu-mi plac, nu merită să aibă aceleaşi drepturi ca şi mine pentru că eu sunt superior“). Escaladând în aceeași direcție, stereotipurile și prejudecățile ajung uneori să se transforme în discurs motivat de ură sau în comportamente rasiste, xenofobe și în infracțiuni motivate de ură. Nu e nevoie să se ajungă până la extreme pentru ca orice pas în această direcție să fie descurajat.

Articolele de acest tip au de obicei un impact semnificativ asupra opiniei publice. Ele perpetuează stereotipurile și alarmează populația creând o falsă realitate. Acest lucru este deopotrivă imoral și periculos, alimentând atitudini și discursuri negative la adresa altor persoane, fără să existe o cunoaștere mai aprofundată și mai ales fără ca aceste persoane să se facă vinovate de nimic.

Un aspect pozitiv care merită menționat în directă legătură cu articolul analizat îl reprezintă comentariile cititorilor acestui articol.

Spre deosebire de marea majoritate a articolelor de acest fel pe care le-am întâlnit, și care erau efectiv aplaudate de cititori, iată că acest articol în particular a fost citit și comentat în mod public de persoane care nu împărtășesc opiniile autoarei și care sesizează

Oana Bajka

Institutul Intercultural Timişoara

inclusiv punctele slabe ale procesului de documentare și de redactare a materialului jurnalistic. Acest lucru este îmbucurător și ne dorim să regăsim aceeași atitudine critic pozitivă în cât mai multe situații similare.

Semnalizăm încă o dată în acest context nevoia de reflectare corectă și factuală a știrilor și evenimentelor legate de migrație. O înțelegere mai largă a fenomenului migrației constituie fără îndoială un avantaj pentru elaborarea de materiale jurnalistice de calitate. Această privire de ansamblu este deopotrivă necesară pentru ca jurnalistul să înțeleagă cât mai bine ceea ce relatează și pentru a avea siguranța că ceea ce alege să relateze este relevant. De exemplu, articolul analizat putea să fie orientat în egală măsură asupra nevoilor profesionale ale migranților care ajung în România și își caută un loc de muncă sau putea să trateze despre cauzele pentru care aceștia își părăsesc țările de origine. Un material jurnalistic nu trebuie să relateze ceva pozitiv pentru a fi de calitate, însă e nevoie de o atitudine pozitivă a autorului față de subiectul abordat și față de subiecții relatării sale.

Migrant în România - nr. 21, 2014

25

Eveniment

Eveniment

Ziua studentului străin, sărbătorită la Timișoara Maria-Luiza Mohamed și

Adrian Ion Floricel

În data de 3 aprilie 2014, la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii de Vest din Timișoara s-a derulat cea dintâi ediție a evenimentului intitulat „Ziua studentului străin“, organizat sub îndrumarea decanului Facultății, domnul Ovidiu Megan.

Evenimentul a fost marcat de înalta ținută academică a organizatorilor, care reprezintă un motiv de atracție în rândul tinerilor studenți străini ce doresc să învețe în facultățile timișorene. Acest interes din partea studenților este sporit și de faptul că se poate studia în două limbi de circulație internațională: franceză sau engleză. În deschiderea evenimentului, într-o manieră elevată și elegantă, domnul decan Ovidiu Megan a prezentat oportunitățile studenților străini care studiază la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor. Un avantaj de netăgăduit privește posibilitatea de a obține diplome recunoscute și în spațiul european. În cadrul Facultății se manifestă, de asemenea, o mare deschidere a cadrelor didactice universitare spre nevoile și cerințele studentului străin, atât pe plan educațional, cât și pe plan personal.

Nu în ultimul rând, domnul decan a prezentat perspectivele și șansele tinerilor absolvenți de a interacționa cu firmele multinaționale prezente la acest eveniment.

Directorul Institutului Francez din Timișoara, domnul Daniel Malbert , care a onorat acest eveniment prin prezența sa, a salutat inițiativa acestei facultăți de a organiza astfel de evenimente cu rezonanță în sufletul studentului străin. În mod evident, astfel de întâlniri au un impact emoțional asupra studentului străin, în sufletul căruia va încolți un sentiment de mândrie academică, lucru ilustrat și de președintele Centrului Cultural

26 Migrant în România - nr. 21, 2014

Româno-Arab din Timișoara, doamna Maria-Luiza Mohamed, care a relevat faptul că integrarea studentului străin în Timișoara este mai ușoară dat fiind faptul că acesta este un oraș multicultural.

Centrul Cultural Româno-Arab primește un feedback pozitiv de la absolvenții proveniți din spațiul oriental, care confirmă buna pregătire a studenților străini în timpul frecventării cursurilor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor. Acest lucru constituie o încurajare și o garanție pentru cei care finalizează studiile în țara noastră.

Aceste aspecte pozitive vor deschide noi perspective pentru fluxurile de studenți din Orient ce vor veni să studieze în Timișoara.

La eveniment a participat și domnul Alim Safwan, imamul comunității de musulmani din Timișoara, care consideră că este firesc ca studentul străin să se apropie de spiritul românesc, prin raportarea la propria lui cultură, care, deși diferită prin formele de manifestare și conotațiile morale, este asemănătoare prin profunzime și sensibilitate.

Informații concrete referitoare la sprijinul pe care îl poate avea studentul străin și nu numai, prin consiliere și asistență, au fost furnizate de către domnii Cătălin Stroe, reprezentantul Centrului de Informare a Străinilor din Timișoara (CIS), și Adrian Floricel, reprezentând Centrul Cultural Româno-Arab din Timișoara care au făcut cunoscut, în limbile română și engleză, faptul că Centrul sprijină studenții străini proveniți din state ne-membre ale Uniunii Europene, în vederea unei mai bune integrări în societatea românească.

În cadrul Centrului, studenților străini și absolvenților de facultate proveniți din state ne-membre ale UE le sunt oferite informații adaptate nevoilor lor privind drepturile pe care le au în România, respectiv: dreptul la un loc de muncă, dreptul la o locuință, dreptul la asistență medicală, asistență socială și asigurări sociale, dreptul la educație, dreptul la servicii de acomodare culturală și învățarea limbii române, în vederea facilitării accesului nediscriminatoriu la servicii și bunuri publice.servicii de informare şi consiliere care să răspundă nevoilor lor de integrare.

Pentru a beneficia de consiliere și asistență, studenții străini se pot adresa Centrului de Informare a Străinilor din Timișoara (CIS), care se află pe str. Take Ionescu, nr. 51, biroul 2, tel. 0256498869 / 0766090777.

Aceste activități sunt desfășurate în cadrul proiectului „Coordonarea națională a acțiunii de integrare a resortisanților țărilor terțe (RTT) în România“ implementat de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Biroul în România cu finanțare din partea Uniunii Europene prin Programul general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii“, Programul Anual 2012.

Această primă ediție a Zilei studentului străin s-a dovedit a fi un real succes, ceea ce motivează și încurajează organizatorii în continuarea acestei acțiuni, în așa fel încât aceasta să devină o emblemă și o tradiție la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor și un eveniment așteptat an de an atât de organizatori, cât și de invitații și beneficiarii inițiativei.

Excelența Sa, doamna Boutheina Labidi, Ambasador al Republicii Tunisiene în România, a ridicat bariera dintre statutul de diplomat și cel de student Prezenţa comunității arabe în Timișoara reprezintă încă o dovadă a multiculturalităţii regiunii de vest a țării noastre. Mediul academic constituie un punct de atracţie pentru tinerii din Orient care doresc să înveţe în România, având posibilitatea de a studia medicina, economia, managementul afacerilor sau alte domenii în limbi de circulaţie internaţională (engleză sau franceză). Un număr impresionant dintre aceştia sunt studenţi din Tunisia, Algeria şi Maroc.

De remarcat este ponderea mare a studenţilor tunisieni care studiază în vestul țării (Timişoara și Arad), fapt ce confirmă interesul şi aprecierile Tunisiei vizavi de învăţămantul academic românesc. Respectul reciproc dintre cele două țări este confirmat de buna pregătire a studenților tunisieni în facultățile românești.

Prezenţa în Timișoara a Excelenţei Sale, doamna Boutheina Labidi, Ambasador al Republicii Tunisiene la București, întărește deschiderea şi permanența raporturilor fireşti de comunicare în care sunt angrenaţi cetăţeni români şi cetăţeni tunisieni deopotrivă, în spirit democratic.

Excelența Sa, doamna Boutheina Labidi a efectuat în data de 27 martie 2014 o vizită de curtoazie la Prefectura Județului Timiș și

Maria-Luiza Mohamed

Centrul Cultural Româno-Arab

Primăria Municipiului Timișoara. La acest eveniment, alături de doamna Ambasador s-au aflat şi Consulul Tunisiei în România, domnul Gabteni Driss şi Consulul Onorific al Tunisiei în Timişoara, domnul Sevastian Armaşu.

Cu acest prilej, iniţiativa Excelenţei Sale de a relua procesul de înfrățire dintre oraşele Timişoara din România şi Monastir din Tunisia a fost salutată şi apreciată într-un mod cu totul deosebit de către reprezentanţii Primăriei şi Prefecturii, aceştia manifestându-

şi dorinţa de a o mai avea alături şi cu alte ocazii și evenimente.

Liga Studenţilor Tunisieni din România, îndrumaţi de domnul doctor Hadiji Souhaiel, în calitate de preşedinte și de domnul doctor Drira Ouassim, în calitate de vicepreședinte, a organizat o întâlnire a studenților tunisieni cu doamna Ambasador, unde au fost aduse în discuţie diferite situaţii întâmpinate de către studenţii aflaţi la studii în România.

Prin atitudinea şi mesajul transmis studenţilor, Excelenţa Sa a ridicat barierele dintre statutul de diplomat şi cel de student, manifestând înţelegere, căldură umană şi protecţie, prin propunerea celor mai benefice soluţii referitoare la cele discutate.

Impresionantă a fost maniera elegantă şi elevată în care Excelenţa Sa a comunicat cu cei prezenţi şi naturaleţea cu care s-a aplecat asupra nevoilor studenţilor, făcându-i să uite pentru moment că sunt departe de ţara lor.

Excelenţa Sa, alături de domnul Consul al Tunisiei, a insuflat studenţilor dragostea de studiu, prezentându-le perspectivele şi oprtunităţile pe care aceştia le vor avea ca absolvenţi ai unei facultăţi. Întâlnirea de suflet dintre doamna Ambasador și studenții tunisieni din România s-a finalizat cu o recepție în onoarea Excelenței Sale, care a avut loc la Centrul de Afaceri din Timișoara.

Studenţii maghrebieni dovedesc o deschidere firească în societatea românească, venind ca purtători ai tezaurelor gândirii civilizaţiilor arabe care, îngemănate cu trăinicia şi inteligenţa românească, sunt promotorul viitoarelor acţiuni dintre ţările noastre.

Sperăm că împreună vom reuşi să apropiem spiritele de unda umanistă a Universului, mergând pe calea înţelegerii şi apropierii culturilor şi idealurilor prin exponenţii ei, cetăţeni români şi tunisieni.

Migrant în România - nr. 16, 2013

27

eveniment

Rezultate şi bune practici în cadrul proiectelor finanţate prin Programul General Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii Reprezentanţii sectorului civil cu atribuţii în domeniul migraţiei şi azilului au fost invitaţi la Bucureşti în luna martie la o conferinţă la care au fost prezentate rezultatele obţinute prin implementarea programelor anuale 2011 aferente Programului General Solidaritatea şi Managementul Fluxurilor Migratorii.

Conferinţa a fost binevenită pentru că, pe lângă faptul că au fost prezentate rezultatele, gradul de absorbţie al fondurilor şi noutăţile pentru viitoarea perioadă de programare, a fost o bună ocazie de a-i cunoaşte mai bine pe oamenii din autoritatea de management al programului şi efortul şi munca depuse de aceştia pentru raportările spre Comisia Europeană şi organizarea apelurilor pentru proiecte.

Printre vorbitori s-au numărat reprezentanţi ai Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI), un reprezentant al Comisiei Europene şi desigur reprezentanţi ai sectorului civil. La conferinţă au fost prezentate multe date concrete despre numărul aplicanţilor pentru toate fondurile din cadrul PG Solid, despre impactul acţiunilor, despre indicatori, şi ce m-a suprins este că s-a discutat și despre grupul ţintă al proiectelor.

Impactul acţiunilor finanţate prin programul general 2011 pentru Fondul de Returnare este reprezentat, conform IGI, de scăderea numărului de imigranţi fără forme legale, creşterea capacităţii operaţionale a IGI de aplicare a măsurilor de returnare forţată. În cadrul Fondului pentru Refugiaţi a avut loc îmbunătăţirea asistenţei acordate solicitanţilor de azil din România, creşterea gradului de integrare a refugiaţilor şi a beneficiarilor unei forme de protecţie în România, implementarea unitară a politicii de azil în România.

Pentru Fondul European pentru Integrare, principalul impact al

28 Migrant în România - nr. 21, 2014

acţiunilor a fost sprijinirea integrării în societatea românească a străinilor cu şedere legală în România, crearea şi dezvoltarea unui centru de cercetare şi documentare în domeniul integrării imigranţilor, crearea unui mediu intercultural adecvat pentru RTT. Principalele rezultate referitor la asistenţa directă au fost următoarele: a fost oferită asistenţă juridică solicitanţilor de azil – pentru 1218 persoane, asistenţă socială şi medicală solicitanţilor de azil – 761 persoane, integrare socială pentru beneficiarii de protecţie în România – 370 persoane, integrarea socială a resortisanţilor ţărilor terţe – 656 persoane, asistenţă medicală şi psihologică pentru RTT – 120 persoane, asistenţă generală şi juridică pentru străinii din custodie publică – au beneficiat de procedurile de returnare voluntară asistată şi integrare un număr de 230 persoane.

Fondul de Frontiere Externe a fost utilizat cu succes pentru reabilitarea sediilor din teritoriu / punctele de frontieră ale Ministerului Afacerilor Interne, a fost asigurată mentenanţa echipamentului de care Poliţia de Frontieră Română se foloseşte pentru detecţie, identificare, intervenţie şi comunicare la frontieră, au fost achiziţionate echipamente necesare bunului mers al lucrurilor la punctele de fontieră, au fost realizate actualizări la sistemele de securitate șamd.

Directorul Institutului Intercultural Timişoara, Călin Rus, a prezentat principalele rezultate ale proiectului Migrant în România interculturală şi cum a revoluţionat acesta modul de gândire şi acţiune în privinţa migranţilor non-UE. O chestiune importantă punctată a fost necesitatea utilizării în comunicatele de presă ale Inspectoratului Poliţiei de Frontieră a unui discurs deschis şi nediscriminatoriu, pentru a se evita

Festivalul „Zilele Basarabiei la București“ - 96 de ani de la Unire Daniela Cervinschi LADO Cluj

astfel transmiterea în presă a unei imagini denaturate asupra migranților.

Din partea Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) România, Maria Voica a prezentat audienţei un proiect pentru returnare voluntară aflat în derulare, insistând asupra importanței tratării beneficiarului din procesul de returnare ca om şi nu ca un simplu indicator.

Proiectul OIM ne-a demonstrat de asemenea cât de mult contează sprijinul material pentru inserţia socială şi o consiliere eficientă pentru cazurile de returnare voluntară.

Au fost comunicate o serie de noutăți privind programele din perioada 2014-2020, printre care și faptul că cele 4 fonduri separate din cadrul PG Solid vor fi comasate și vor exista două fonduri: Fondul de Frontiere Externe şi Fondul pentru Azil şi Migraţie (care va cuprinde Fondul pentru integrare, refugiaţi şi returnare).

Evenimentul s-a încheiat cu promisiunea unei colaborări mai eficiente şi pline de rezultate pentru următoarea perioadă.

În 27 martie 2014 am sărbătorit 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Pentru a marca această dată, noi, Organizația Studenților Basarabeni din București, ne-am propus să sărbătorim așa cum se cuvine, organizând în perioada 25-30 martie 2014 cea de-a VII-a ediție a Festivalului „Zilele Basarabiei“. Am reușit să ne atingem toate obiectivele propuse menite să marcheze 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România și să promoveze ideea de unitate națională și identificarea valorilor românești.

Programul din acest an a fost unul deosebit, cel mai mediatizat eveniment fiind Conferința „Republica Moldova post-Vilnius. Liberalizarea regimului de vize“, eveniment cu care am deschis festivalul. Conferința a avut loc marți, 25 martie și a fost organizată cu sprijinul Comisiei pentru românii din afara granițelor a Senatului.

La conferință au participat politicieni de pe ambele maluri ale Prutului, europarlamentari români, reprezentanți ai organizațiilor studenților basarabeni, ai mediului academic dar si bloggeri. Ne-am bucurat de prezența unor personalități ca Renate Weber, Viorel Badea, Călin Popescu-Tăriceanu, Iurie Reniță, Mihai Ghimpu, Mihai Răzvan Ungureanu, Radu Carp, Dan Dungaciu, Ion Sturza, Constantin Corneanu și mulți alții.

Invitații acestui eveniment au accentuat importanța parcursului european al Republicii Moldova,

Diana Costaș

menționând că „România este cel mai ferm și consistent sprijin al Republicii Moldova, care este o țară prin excelență europeană“.

Joi, 27 martie, am adus un omagiu artizanilor Unirii, depunând coroane de flori în cimitirul Mănăstirii Cernica. În după-amiaza aceleiași zile a avut loc Expoziția Actelor Unirii de la 1918, găzduită de Biblioteca Națională a României. Evenimentul s-a desfășurat în colaborare cu Arhivele Naționale ale României.

Seara a avut loc Dineul oficial al ediției a VII-a a Festivalului „Zilele Basarabiei la București“, la Restaurantul „Vatra Neamului“, eveniment organizat în colaborare cu Uniunea Culturală a Românilor Basarabeni.

Aniversarea a 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România a culminat vineri, 28 martie, în clubul Route66, cu un concert incendiar susținut de cei mai îndrăgiți artiști basarabeni: Paralela 47, Cătălin Josan, Metaferis și Academia de Folk și Muzici Bune.

Sâmbătă, 29 martie s-a desfășurat Concursul de istorie „Istorie Pas cu Pas“, la care au participat elevi de la trei licee din București.

Festivalul s-a încheiat duminică, 30 martie, cu decernarea unor premii pentru cei mai activi voluntari din cadrul Organizației Studenților Basarabeni din București.

Evenimentul a avut loc la Centrul cultural multifuncțional My Place.

Festivalul „Zilele Basarabiei la București“ este o tradiție a OSB București. Prin acest eveniment încercăm să demonstrăm an de an că românii din ambele state româneşti sunt în continuare uniţi prin aceeaşi limbă, aceeaşi istorie și aceleaşi valori!

A fost o experiență frumoasă și utilă pentru mine, unde am cunoscut și am interacționat cu oameni care pot să mă ajute și să-mi dea un sfat în activitatea mea de mediator intercultural. Am reușit să aducem împreună o mulțime de migranți basarabeni, să se distreze și să mai uite de dorul de casă.

Acesta a fost primul an în care m-am implicat în organizarea festivalului, însă cu siguranță mă voi implica și la anul, deoarece merită să faci lucruri frumoase pentru comunitatea ta.

Migrant în România - nr. 21, 2014

29

culinar

cuprins

Reţete din bucătăria lumii Tortul Qudret Qadir - Din bucătăriile Golfului Țările din Golful Persic au mese bogate, ca simbol al ospitalităţii lor. În această zonă orezul este componenta principală, alături de carne, pui și pește, sosuri iuţi și condimente indiene. De sărbători sau alte ocazii speciale, de exemplu la nuntă, la naștere, la aniversare se oferă o mâncare specială numită „Kabsa“, un fel de mâncare tradițională excelentă și apoi cele mai delicioase deserturi, care se servesc împreună cu ceai.

Dintre aceste dulciuri vă oferim:

Ingrediente :  Pentru zahăr ars (caramel): 2 căni de zahăr, 4 linguri de apă  Pentru crema de zahăr ars: 5 ouă, 1/2 cană de zahăr, 2 căni de lapte, 1 plic zahăr vanilat.  Pentru blat: 2 ouă, 1 plic zahăr vanilat, 1 cană de zahăr pudră, 2 linguri de lapte, 1/2 ceaşcă de ulei, 1 cană de făină, 1/2 linguriţă de praf de copt, 3 linguri de cacao.

Preparare:  Încălziţi cuptorul la 180 de grade.

Zahăr ars (caramel):  Puneți zahărul şi apa într-o oală la foc mediu și lăsaţi-le până se dizolvă complet zahărul și culoarea devine aurie. Îndepărtați de pe foc, turnați într-o tavă de copt și lăsați să se răcească.

Crema de zahăr ars:  Bateţi ouale cu mixerul întrun castron adânc, la viteză medie.

Adăugați zahărul, laptele și zahărul vanilat până se amestecă bine. Turnați amestecul peste caramelul care s-a răcit.

Sukaina Hashim Jasim Mediator intercultural

Blatul  Bateţi ouăle într-un castron adânc, folosind un mixer electric la viteză medie şi adăugaţi zahărul

vanilat și zahărul pudră și continuați până se amestecă ingredientele bine.  Adăugați laptele și uleiul la amestecul de ou şi amestecaţi din nou bine.  Amestecați făina cu praful de copt și adăugați-o treptat la amestec, continuând până când se amestecă toate ingredientele bine.  Turnați amestecul blatului peste amestecul de cremă de zahăr ars.  Puneți tava tortului într-o baie de apă și coaceți-o în cuptor timp de o oră sau până este bine copt. Pentru mai multă siguranţă faceți testul scobitorii.  Lăsați să se răcească, apoi puneți la frigider până se întărește caramelul destul de bine.  Puneți tava tortului într-o baie de apă caldă timp de 3 minute, până se dizolvă caramelul  Răsturnați tortul pe un platou (puneți platoul pe care vreți să serviți tortul peste tava care a fost în cuptor și printr-o mișcare rapidă răsturnați tortul) și e gata pentru a fi servit.

Poftă bună!

30 Migrant în România - nr. 21, 2014

Condescendenţa – o greşeală lingvistică sau atitudinală? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Bea un ceai, gustă diversitatea la Pacha Café . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Migrant în Europa interculturală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Modele de succes pentru migranți, români și nu numai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Noaptea româno-arabă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Rețeaua de mediatori interculturali din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Paștile - sărbătoarea tuturor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Dr. Basraoui Fatima-Zahra - o femeie cu ambiție! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Punct de Informare pentru cetățenii din state terţe - model de bună colaborare între statul român și organizații neguvernamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Căsătoria în deşertul african . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Reflectarea migranților în presa din România. Studiu de caz . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Ziua studentului străin, sărbătorită la Timișoara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Excelența Sa, doamna Boutheina Labidi, Ambasador al Republicii Tunisiene în România, a ridicat bariera dintre statutul de diplomat și cel de student . . . . . . . . . 27 Rezultate şi bune practici în cadrul proiectelor finanţate prin Programul General Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Festivalul „Zilele Basarabiei la București“ - 96 de ani de la Unire . . . . . . . . . . . . . . . 29 Rețete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Articole pentru revista Migrant în România

Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 şi 10000 de caractere şi să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum şi alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către autori, aceştia asumându-şi întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timişoara să îl publice în revista Migrant în România şi pe site-ul www.migrant.ro.

Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani şi să aibă o formă de şedere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa redactie@migrant.ro sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceştia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Migrant în România - nr. 21, 2014

31

 Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2012  Editor: Institutul Intercultural Timişoara  Data publicării: aprilie 2014  Adresa de sesizări: Institutul Intercultural Timișoara, Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8.

Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: redactie@migrant.ro; Web: www.migrant.ro  „Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“ ISSN 2067 – 6565

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin „Fondul european de integrare - nr. 21, 2014 32 Migrant înaRomânia resortisanţilor ţărilor terţe“ în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timişoara