Victor Ravini
Miorita , Izvorul nemuririi
Miorița este o străveche poezie populară românească. Conform teoreticianului literar austriac Leo Spitzer, Miorița este una dintre marile opere clasice ale literaturii universale. Este o poezie scurtă și aparent simplă, care a jucat un rol hotărâtor la constituirea statului național România, dar și în politica de extindere a UE și a NATO și în conflicte politice din România și din afara țării. Cum se face că poezia a stârnit așa mari controverse în țară și în afara țării, iar mulți o consideră ca dăunătoare? Prezintă poezia un omor pentru jaf, o răzbunare, o execuție dreaptă sau cu totul altceva? Este soarta ciobanului tragică sau fericită? Care e mesajul multimilenar al poeziei?
foto: Sînziana Ravini
ISBN 9
978-91-637-0388-1
789163
703881
Miorita ’
Izvorul nemuririi
Victor Ravini
Miorita ’
Izvorul nemuririi
Multiplicarea conținutului din această carte, complet sau parțial, este interzisă conform Legii 13.12.1960 din Suedia. Interdicția cuprinde orice formă de multiplicare prin tipărire, copiere, înregistrare sonoră, digitalizare etc. Mioriţa - Izvorul nemuririi Titlul original: Mioriţa - Odödlighetens källa Traducere din limba suedeză: Victor Ravini © 2012. Victor Ravini Coperta, forma grafică și tipografia: Victor Ravini Imprimat: Publit, Stockholm 2012 Carpati Publishing, Gothenburg www.ravini.eu ISBN 978-91-637-0388-1
Cuprinsul
Cuvânt înainte Mioriţa în vechea traducere suedeză a lui C V A Strandberg Varianta publicată de Alecsandri și o nouă traducere în suedeză
Capitolul 1. importanța Mioriței și locul ei în literatura universală 1. Conținutul politic și poetic al Mioriţei 2. Rolul Mioriţei în cultura română și răsunetul ei în lume 3. Cultura țărănească în istoria culturii române 4. Mioriţa și politica 5. Miorița ca sursă a reprezentativității
Capitolul 2. Cercetarea veche și nouă 1. De la bănuieli la abuzuri 2. Interpretări contradictorii 3. Interpretări pornind de la Biblie și de la marxism-leninism 4. Unghiul de vedere folcloristic și etnografic al lui Fochi 5. Teroarea istoriei și creștinismul cosmic 6. Contribuția lui Mircea Eliade la cercetarea Mioriţei 7. Situația cercetării după Eliade 8. Retrospectivă și perspectivă 9. O nouă încercare, metodă 10. Noi formulări de probleme 11. Deosebiri 12. Textele originale, traduceri și alegerea bibliografiei
Capitolul 3. Teorii ale știintei religiilor, definiții și cadrul analitic 1. Viața limitată se înalță la viață nesfârșită 2. Religia și poezia sunt cele mai mari creații spirituale 3. Religia este inima într-o lume fără inimă 4. Omul se ridică deasupra materiei 5. Sacrificiul de sine este un fel de a se eterniza în istorie 6. Totemismul este un sistem religios și social 7. Aspecte pre-indo-europene 8. Reciprocitatea dintre societate și religie 9. Topirea sinelui și aliajul cu divinitatea 10. Ordinea din univers are puterea unei legi neclintite 11. Prin ritual, omul se adaptează la legile lumii supranaturale 12. Religia poate sprijini sau submina societatea
M iorița - i zvorul neMuririi
1 3 9 17 17 18 19 21 23 31 31 32 35 36 41 45 53 54 56 59 61 62 77 77 78 80 81 84 85 85 87 87 88 89 91
V
C uprinsul
13. Misticismul este o formă primară de religiozitate modernă privatizată 14. Experiențe exterioare sunt asimilate ca întâmplări psihice 15. Trecerea de la o lume la alta 16. Întâmplările exterioare sunt întâmplări lăuntrice 17. Imagini analoage descriu o realitate imaginară 18. O trăire de neuitat 19. Adevărul naturii dumnezeiești a omului e de nespus 20. Raționalitatea gândirii obișnuite și supraraționalitatea gândirii mistice 21. Experiența mistică e purtătoare de cunoaștere 22. Conștiință religioasă și context cultural 23. Personalități cu autoritate strălucitoare pot rupe tradițiile 24. Rolul decisiv al individului de a aprecia adevărul religios 25. Misticismul, ca și individualismul, e o înaltă formă de opoziție individuală 26. Singurătatea dă o mai adâncă obște spirituală 27. Religia este o încercare de a elimina amenințarea morții 28. Nemurirea omului 29. Adâncimea tainică a sufletului 30. Divinitatea naturii și natura divină a omului
Capitolul 4. uciderea e un caz juridic sau religios? 1. Orientarea juridică a cercetării 2. Pedeapsa cu moartea pentru criminalitate atotcuprinzătoare 3. Concepții opuse despre un cuvânt fundamental: lege 4. Semnificația religioasă a cuvântului lege 5. Ciobanii în Miorița zic lege, și niciodată pravilă
Capitolul 5. legitatea cosmică 1. Lege românească și nomos grecesc 2. Legea și concepția despre univers 3. Modificarea legii religioase
Capitolul 6. Haos și cosmos 1. Reprezentația dramatică a liturghiei 2. Relația ciobanului cu universul 3. Scopul sacrificiului
Capitolul 7. Frăție și înstrăinare 1. Însușirile ciobanului 2. Înrudirea ciobanilor 3. Străinătatea ciobanului
VI
91 92 93 94 97 98 99 100 102 103 104 104 105 105 106 107 107 108 115 115 116 119 123 126 131 131 133 136 143 143 144
151 169 169 178 184
v iCTor r avini
C uprinsul
Capitolul 8. sacrificiul 1. Modalitatea execuției și armele uciderii 2. Timpul ales pentru ucidere 3. Locul îngropării și obiectele ciobanului
Capitolul 9. Ciobanul a fost ucis? 1. Uciderea la modul prezumtiv 2. Ciobanul cere să fie omorât 3. Uciderea la modul indicativ timpul trecut
203 203 212 217 233 234 239 245
Capitolul 10. Metafora cinei
261 1. Un pui de căprioară care vorbește înlocuiește sacrificiul uman 261 2. Hotărârea se ia în timpul ultimei cine 263 3. Mâncarea rituală 264 4. Imaginea de ansamblu și perspectivă comparativă 266
Capitolul 11. Modele etice 1. Etica normativă 2. Etica scopului 3. Etica situației 4. Valorile de bază ale ciobanilor
Capitolul 12. Matriarhat și perspectiva genului 1. Cercetarea anterioară 2. Autoritatea mamei ciobanului 3. Competența religioasă a mamei ciobanului 4. Consecințele sacrificiului asupra matriarhatului 5. Noutăți neolitice
Capitolul 13. animale adevărate sau fabuloase? 1. Ce simbolizează oile? 2. Ce simbolizează mioara? 3. Ce simbolizează câinele?
Capitolul 14. apariția divinității (hierofania) 1. Fata frumoasă pe munte 2. Fata de maior 3. Fata de pe munte și zeitatea cerească 4. De la situația cosmică la situația regală 5. Stare socială mai joasă, cu menținerea simbolurilor solare
Capitolul 15. Modificarea divinității 1. Modificarea simbolurilor solare 2. Modificarea imaginii mitologice 3. Înlocuirea metaforelor luminoase cu întunecoase
M iorița - i zvorul neMuririi
275 276 276 277 278 285 285 286 290 294 298 313 314 316 330 343 343 345 345 346 347 357 357 359 361
VII
C uprinsul
Capitolul 16. alegoria morții și nunții 1. Cercetarea anterioară 2. Definirea noțiunilor 3. Un nou punct de pornire
Capitolul 17. nunta sfântă (hierogamia) 1. Schimbarea perspectivei în alegoria morții și a nunții 2. Înțelesul de taină al alegoriei 3. Mister cutremurător, majestuos și fascinant
Capitolul 18. Cine e cine? 1. Cercetarea anterioară 2. Identitatea personajului principal 3. Identitatea fetei frumoase 4. Chipurile miresei-suflet
Capitolul 19. Condiția trăirii în uniune cu divinitatea 1. Metafora morții și moartea metaforei 2. Moartea simbolică a ciobanului 3. Ciobanul își adeverește ființa sa 4. Confuzia dintre mythos și logos
Capitolul 20. experiența psihologică a ciobanului 1. Scopul cunoașterii absolute 2. Viziunea ciobanului comparată cu viziunile altora 3. Nivelurile multiple ale alegoriei 4. Lumea exterioară și interioară a ciobanului 5. Dumnezeirea umanizată și omul îndumnezeit
369 369 372 375 381 381 383 385 389 389 390 394 396 401 401 404 406 408 413 413 416 429 435 436
Capitolul 21. Transmiterea orală și modificarea textelor
443
Capitolul 22. o datare relativă a conținutului din Miorița
447 447 448 457 460
1. Cercetarea anterioară 2. Elemente care se pot relata la indo-europeni 3. Aspecte care nu se pot relata la indo-europeni 4. Datare pe baza perspectivei genului
Capitolul 23. Încheierea discuției Rezumarea punerii de probleme și a concluziilor Punerea unor întrebări noi
471 471 476
Capitolul 24. reevaluare
477
Ce zic ciobanii înșiși despre Miorița
481
Bibliografie
493
VIII
v iCTor r avini
Tatﾄネ meu
Această carte e un mic dar adus Altarului soarelui de la Sarmisegetuza în memoria a peste un milion de români care și-au sacrificat viața în războiul contra comunismului rusesc și nazismului german, a mii de români care și-au sacrificat viața ca să răstoarne ultimul bastion al comunismului în Europa, tuturor militarilor din întreaga lume care și-au sacrificat viața ca să apere valoarea omului, tuturor celor care și-au sacrificat viața pentru dreptate, cunoaștere și umanism, tuturor celor care în viață sau prin moarte au aflat adevărul absolut al ființei omului, tuturor oamenilor care au fost sacrificați de alți oameni și tuturor oamenilor care vor mai suferi nedreptăți de orice fel în numele vreunei religii sau al unei legi. Victor Ravini
”Omenirea se compune din mai multi morți decât vii.” (L’humanité se compose de plus de morts que de vivants.) Auguste Comte (1798 - 1857)
Motto: „Numai prin cultura noastră ţărănească vom însemna şi noi ceva în lumea asta mare. Cu armele Occidentului nu vom bate niciodată Occidentul şi va trece multă vreme până vom înceta a mai fi o caricatură sau, în cel mai bun caz, o copie fără importanţă a Apusului.” (Constantin Brăiloiu, vorbind tinerimii interbelice)
Constantin Brăiloiu București 1893 - Geneva 1958 a întemeiat etnomuzicologia și a fost sufletul ei fierbinte la nivel mondial a întemeiat Asociația română a compozitorilor (1920) a întemeiat Arhiva de muzică populară din București (1928) a întemeiat Arhivele Internaționale de Muzică Populară din Geneva (1944) (Grand Dictionnaire Encyclopédique Larousse 1982:1459)
Vreau să-mi exprim aici cea mai înaltă prețuire față de toți cercetătorii de până acum ai Mioriței, care pentru mine rămân nemuritori, și mulțumirea mea cea mai călduroasă către Gudmar Aneer profesor de știința religiilor în Suedia – care m-a pus pe făgașul acestei cercetari, Folke Josephson profesor emerit de lingvistică indo-europeană comparativă – pentru valoroase observații, Dan Shafran bibliotecar șef la Biblioteca Regală din Suedia și director la Institutul Cultural Român din Stockholm, Joakim Svensson, Carl Forsberg, Andrés Stoopendaal și Anna Holknekt – pentru asistență redacțională, Iosif Cheie-Pantea, Eugen Todoran, Deliu Petroiu, G I Tohăneanu, Gheorghe Ivănescu, Victor Iancu, Ignat Bociort – profesori la Timişoara, Ildico Achimescu, Darie Magheru, Radu Theodoru, Herta Spuhn, Victor Ivanovici, Tudor Oprea, Corneliu Stroe, Cornelius Ricman, Radu Ricman, Adrian Şoldea Chevalier de l’Ordre des Palmes Académiques, Arne Ruth, Johan Öberg, Lars Rönnmark, David Karlsson, Lars Fyhr, Gunnar D Hansson, Lars Branegård, Ann-Marie Berggren, Inger Johansson, Björn Sandmark, Kristina Bartley, Håkan Bäck, Kenth Eliasson, Gunnel Pålsson, Pia Wretlind, Birgitta Ringström, Ingegärd Magaji, Gunila Wrethén Johansson, Sándor Szilágy, Gerhard Czejka, Virgil Craiu, Constantin Stihi-Boos, Adrian Fochi, Virgil Medan, Alexandru Balaci, Virgil Carianopol, Tudor Voinea, Romulus Vulcănescu, Silvia Chiţimia, Simion Pop, Mariana Sipoș, Mişu Sipoş, Marin Sorescu, Dan Tărchilă, Domnica Filimon, Mircea Sântimbreanu, Laurenţiu Ulici, Dumitru Trancă, Nicolae-Paul Mihail, Ion Musceleanu, Doru Musceleanu, Dacia Guglielmetti, Florin Iaciu și mulți alții nenumiți dar nu uitați pentru sprijinul lor. O deosebită mulțumire aduc profesoarei Ileana Iaciu de la liceul Ioniță Asan din Caracal – ringrazio per tútto – și fiicei mele Sînziana Ravini pentru valoroasele ei sfaturi redacționale. Victor Ravini
M iorița - i zvorul neMuririi
XIII
Sfinxul din Bucegi în Carpați, august 1985
C u vâ n T Î n a i n T e
Care să fie cauza că Mioriţa, care este considerată ca fiind cea mai înaltă creație a României, întotdeauna a stârnit așa multe controverse? S-a ajuns atât de departe încât s-a discutat să fie scoasă din cărți și uitată. Cum se face că tocmai una dintre marile creații ale literaturii universale să devină inacceptabilă în propria sa țară? Mioriţa provine de la populația străveche, e cea mai răspândită poezie populară și a contribuit cel mai mult la unitatea limbii române. Mioriţa a devenit mărul discordiei în discuțiile intelectualilor, care nicidecum nu se adresează poporului care a creat poemul și către care poemul se îndreaptă. Mioriţa a fost luată ca argument în conflicte politice și în manipulări de tot felul. Un poem național unește poporul. Cum se face că acest poem dezbină? Formarea poporului român și a limbii române sunt enigme ale științei. Numele României vine de la Imperiul Roman care a cucerit o parte a vechiului regat Dacia. A fost ultima provincie pe care trupele romane au cucerit-o și prima pe care au părăsit-o. Sculptorii de la Roma au făcut neobișnuit de multe statui de daci, care acum sunt risipite prin muzee, spații deschise și colecții particulare din întreaga lume. Dacii învinși arată cam îngândurați, dar pozează ca învingători mândri. Țăranii din vremea noastră încă mai obișnuiesc să se îmbrace cam la fel ca dacii de pe Columna lui Traian de la Roma. Ce spune asta despre trecerea vremurilor? Unii români consideră că numele țării e o greșeală politică, deoarece numai o mică parte a României a făcut parte din Imperiul Roman. Se zice că România e o insulă latină într-o mare slavonă. Cum se face că limba română este mai apropiată de latină decât orice altă limba romanică? Cum se face că româna se vorbește ca un dialect unitar chiar și în afara fostei provincii romane, în Moldova și în Ucraina? De unde provin străvechea cultură țărănească, basmele cu mitologia lor, poeziile, muzica și dansurile populare? De unde vine oina, sportul național al ciobanilor și al României, care e uimitor de asemănător cu baseball, dar mult mai vechi? Eu mă trag dintr-un țăran și o orășeancă, amândoi colegi la Universitatea din București. La nunta lor au stat la aceeași masă țăranii cu orășenii și au mâncat fiecare cum știau ei de acasă. Țara era în război împotriva Uniunii Sovietice. Tatăl meu a fost luat la război și a fost ucis de un proiectil rus. Eu am moștenit cărțile lui. Am cutreierat mult prin Carpați și cam prin toată țara, am muncit cu tot felul de oameni, în multe situații. Asta e o carte fără pretenții, în căutarea simplității pierdute. E o încercare de a-mi găsi propriile rădăcini, strămoșii mei și adevărul despre
M iorița - i zvorul neMuririi
1
M iorița
cea mai frumoasă capodoperă literară a neamului meu – Mioriţa – de neînțeles cum poate fi vorbită de rău, la fel ca și unii din cercetătorii ei. Unii din cei mai de seamă intelecuali ai României au răstălmăcit cea mai importantă creație a țării. Ei cred că poezia prezintă o întâmplare reală și spun că personajul principal e introvertit, pesimist, resemnat, fatalist, laș, rupt de realitate și că asta ar fi ceva caracteristic pentru întreg poporul român. Interpretările greșite ale unor somități l-au făcut pe celebrul poet Nichita Stănescu să spună că „Miorița e școala tristeții noastre naționale”. Unii, ca academicianul Romulus Vulcănescu, justifică uciderea ciobanului din Miorița învinovățindu-l de următoarele fapte pe care le formulează astfel: „crima, furtul, înșelăciunea, abuzul de încredere, distrugerea și degradarea bunurilor comunității familiale sau obștești, insubordonarea ierarhică, trădarea unor interese comunitare de grup profesional, dorința de separare de comunitatea profesională și neglijența în muncă” (Vulcănescu 1970:222-234). Mai spune că la țăranii noștri „noțiunea de trădare (...) a fost foarte labilă, într-însa puteau fi înglobate majoritatea culpelor reale sau fictive enunțate până în prezent” (id:230). Portretul fals al unui cioban pesimist, fatalist și laș continuă să umbrească țara. Nu pot să înțeleg disprețul unor intelectuali români față de propriul lor popor. Aceștia au obiceiul să denigreze pe toți cei care au o altă părere decât au ei și îi acuză că sunt dușmanii poporului. Această carte s-ar putea să-i irite pe unii sau alții, dar acesta e un preț pe care sunt gata să-l plătesc. Cu această carte vreau să fac Mioriţa mai accesibilă cititorilor suedezi, să spăl portretul ciobanului murdărit de cărturari și să înlăturăm teoriile care vor să ne îndoctrineze că suntem proști și buni de nimic, ca să stăm copii triști în banca noastră și să fim slugă la dârloagă. Analiza mea se adresează mai puțin acelora care au citit mai mult decât mine, și mai mult celor care au citit la fel de puțin ca mine, deci se adresează obștii românești largi. Cu imaginille vreau să prezint suedezilor Carpații și ciobanii: au ochi ageri sau dinții frânți și sunt de nădejde. Ca să vadă poporul ai cărui strămoși au creat inegalabila Miorița și ne-au lăsat-o moștenire nouă: românilor, europenilor și tuturor din întreaga lume.
Casa copilăriei lui Brâncuși
2
v iCTor r avini
M iorița În veCHea TraduCere suedeză a lui C arl v ilHelM a ugusT s TrandBerg
C V A Strandberg 1818 - 1877 poet, membru în Academia Suediei
M iorița - i zvorul neMuririi
3
M iorița
4
v iCTor r avini
M iorița
În veCHea TraduCere suedeză a lui
M iorița - i zvorul neMuririi
C arl v ilHelM a ugusT s TrandBerg
5
M iorița
6
v iCTor r avini
M iorița
În veCHea TraduCere suedeză a lui
M iorița - i zvorul neMuririi
C arl v ilHelM a ugusT s TrandBerg
7
Cioban din Sibiu – 1927
M iorița – varianTa puBliCaTă de a leCsandri și o nouă TraduCere În suedeză
5
10
15
20
25
30
35
40
Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Şi unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Şi cu cel vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan Că-i mai ortoman, Ş-are oi mai multe Mândre şi cornute, Şi cai învăţaţi Şi câini mai bărbaţi. Dar cea mioriţă Cu lână plăviţă, De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace. Iarba nu-i mai place. – Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ţi mai tace. Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară? – Drăguţule bace, Dă-ţi oile-ncoace, La negru zăvoi Că-i iarbă de noi Şi umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îţi cheamă ş-un câne,
M iorița - i zvorul neMuririi
Vid bergets fot, vid paradisets port, går på vägen ner till dalen tre fårahjordar med tre herdar. En är från Moldavien en är från Transsylvanien och en är från Vrancea. Men transsylvanen och vranceanen talade sinsemellan, de rådslog vid solnedgången ska de döda min moldav ty han är tapprare, och har flera får vackra och med horn, vältränade hästar och modigare hundar. Men det lilla lammet med gul ull, har sedan tre dagar inte varit tyst. Hon tycker inte om gräset. – Lilla svarta lamm, svart, med svart mule, sedan tre dagar är du inte tyst. Tycker du inte om gräset, eller är du sjuk, kära lilla lamm? – Kära herde, för dina får hitåt, till en mörk dunge ty det är gräs för oss och skugga för er. Ägare, ägare, Kalla också en hund,
9
M iorița
45
50
55
60
65
70
75
80
10
Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrâncean! – Oiţă bârsană, De eşti năzdrăvană, Şi de-a fi să mor În câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Şi lui ungurean Ca să mă îngroape Aici pe-aproape În strunga de oi Să fiu tot cu voi; În dosul stânii, Să-mi aud cânii. Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag Mult zice cu drag; Fluieraş de os, Mult zice duios; Fluieraş de soc Mult zice cu foc! Vântul când a bate, Prin ele-a răzbate Ş-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă A lumii mireasă, Că la nunta mea A căzut o stea, Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa. Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi,
den modigaste, den mest broderlige, ty vid solnedgången vill de mörda dig herden från Transsylvanien och denne från Vrancea! – Lilla får, om du är förtrollad, och om jag skulle dö på en äng med blommor, säg till vranceanen och till transsylvanen att de ska begrava mig nära här vid fäboden så att jag ska vara med er; bakom fäboden ska jag höra mina gårdvarar. Tala om detta för dem. Och vid huvudet ska du placera min flöjt av bok som talar kärleksfullt; flöjt av ben, som talar sorgset; flöjt av fläderträ som talar eldigt! Vinden blåser, tränger genom dem och fåren skulle samlas, de skulle sörja mig med tårar av blod! Och om mordet ska du inte berätta för dem. Du ska säga rent av att jag har gift mig med en vacker drottning världens brud, att vid mitt bröllop föll en stjärna, solen och månen höll min krans, tallar och lönnar var mina bröllopsgäster,
v iCTor r avini
varianTa puBliCaTă de
85
90
95
100
105
110
115
120
a leCsandri
și o nouă TraduCere În suedeză
Preoţi munţii mari, Păsări lăutari Păsărele mii Şi stele făclii! Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuţă bătrână Cu brâul de lână, Din ochi lăcrămând Pe câmp alergând, De toţi întrebând Şi la toţi zicând: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel, Tras printr-un inel? Feţişoara lui, Spuma laptelui; Mustăcioara lui, Spicul grâului; Perişorul lui, Pana corbului; Ochişorii lui, Mura câmpului?” Tu mioara mea Să te-nduri de ea Şi-i spune curat Că m-am însurat C-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuţă Să nu-i spui drăguţă, Că la nunta mea A căzut o stea, C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi, Preoţi munţii mari, Păsări lăutari, Păsărele mii Şi stele făclii!
M iorița - i zvorul neMuririi
präster stora berg, fåglarna spelmän småfåglarna tusentals och stjärnorna facklor! Och om du skulle se, om du skulle träffa gammal mor med ullskärp, tårdroppande ögon, springa på fältet, fråga alla och säga till alla: ”Vem kände till, vem har sett ståtlig herde, dragen genom en ring? Hans kinder, mjölkvita; hans mustasch, veteax; hans hår, korpens fjäder; hans ögon, björnbär?” Du mitt lilla lamm du ska känna med henne och säga rent av att jag har gift mig med en kungadotter, vid paradisets port. Och till denna mor ska du inte säga, kära får, att vid mitt bröllop föll en stjärna, att jag haft bröllopsgäster tallar och lönnar, präster stora berg, fåglar spelemän, småfåglar tusentals och stjärnor facklor!
11
C a p i To l u l 1. i M p o rTa n ța M i o r i ț e i ș i lo C u l e i Î n l i T e r aT u r a u n i v e r s a lă
Poezia Mioriţa e textul unui străvechi cântec pastoral. Cadrul narativ e simplu: o mieluță numită Mioriţa dezvăluie unui cioban – un român din Moldova – că va fi ucis. Cei doi companioni ai lui – din Transilvania și din sud-estul Carpaților – au hotărât să-l omoare la asfințitul soarelui. Mieluța îl îndeamnă pe cioban să-și cheme cel mai curajos câine. În loc să se apere sau să fugă, ciobanul îi spune mieluței cum să fie îngropat și ce să li se spună altora. De ce se resemnează ciobanul așa ușor? Ce se ascunde în această atitudine?
1. C onținuTul poliTiC și
poeTiC al
M ioriței
Mioriţa a fost descoperită în România în 1846, când țara încă nu își căpătase forma de acum. Teritoriul era împărțit între trei imperii. Ciobanii din poezie provin tocmai din aceste trei provincii. Asta li s-a părut multora cam suspect. Românii s-au revoltat necontenit împotriva asupritorilor din afară sau dinăuntru, iar spiritul de revoltă al poporului nu a slăbit niciodată. Dar asta nu se potrivea cu acțiunea din poezie. Atitudinea ciobanului a fost considerată ca nefirească. Mioriţa a fost atât cenzurată cât și falsificată înainte de al doilea război mondial. Comunismul la început s-a sprijinit pe ea, apoi a interzis-o în școli, ca până la urmă să o îngăduie din nou. După căderea comunismului, se discută din nou dacă să fie interzisă în școli sau nu. Se consideră că poezia e psihic destructivă, dăunatoare individului și națiunii. Unii cercetători vor să modifice conținutul poeziei. Am să revin mai târziu la discuția asta. Despre ce este vorba în Miorița? Despre o ucidere pusă la cale și care nu e dusă până la capăt. Dar conținutul poetic e nemaipomenit de complicat și a fost interpretat în felurite chipuri. Poezia pune nenumărate întrebări stiinței literaturii și altor științe. Aceste întrebări și-au găsit foarte rar răspunsuri mulțumitoare. Acțiunea are loc într-un peisaj paradisiac. Armonia e stricată de doi ciobani care pun la cale să ucidă personajul principal. Mielul poate vorbi și își avertizează stăpânul de conspirație. Cu toate că e avertizat, el nu face nimic ca să se apere. El n-are altă dorință decât să fie îngropat acolo pe munte, aproape de animalele sale și să-și aibă fluierele cu el.
M iorița - i zvorul neMuririi
17
C apiTolul 1. i MporTanța M ioriței
Mihai Eminescu 1850 - 1889
Constantin Brâncuși 1876 - 1957
Ciobanul interzice mielului să spună altora de moartea sa. Mielul să spună că el s-a însurat cu sora soarelui, cu o mândră crăiasă pe-o gură de rai, că întreaga natură a participat la nuntă și că la nunta lui a căzut o stea pe cer. Atitudinea de neînțeles a ciobanului a stârnit mari controverse în dezbaterile din cultura română, ba chiar și conflicte politice. Nu știu dacă vreo altă poezie din lume a mai stârnit așa divergențe. Tragedia are loc în Carpați, într-un timp neprecizat. În afară de cei trei ciobani și animalele lor, nu mai e nimeni acolo. Nu există locuințe, nici un fel de obiecte în afară de fluierele ciobanului. Mama lui este o vagă aluzie la o societate umană. Atmosfera e arhaică, iar stilul e lapidar și enigmatic. Ciobanul întâmpină știrea morții prin a oferi o viziune poetică asupra universului. El e bogat, destoinic, robust și în cei mai buni ani ai săi. Cum se face că el, care e așa de puternic și de înzestrat, renunță așa ușor? Eu știu că țăranii, ca Ilie Moromete, obișnuiesc să gândească ce spun, ca să nu spună ce gândesc. Probabil că ciobanul spune ceva care nu are de gând, iar ce are de gând nu spune. Care e mesajul autorilor anonimi către lume? Ce poate să ne spună înțelepciunea străveche a țăranilor nouă azi?
2. rolul M ioriței
Ernest H Latham Jr
Jules Michelet 1798 - 1874
George Enescu 1881 - 1955
În CulTura roMână și răsuneTul ei În luMe
Ernest H Latham Jr (1999), specialist în istoria României și atașat cultural al ambasadei americane la București în timpul războiului rece, scrie că Miorița definește mentalitatea și cultura română. După el, Miorița are la fel de mare importanță pentru conștiința de sine a românilor ca Iliada și Odiseea pentru greci, El Cid pentru spanioli, Beowulf pentru anglosaxoni sau Nibelungenlied pentru germani. Acestea sunt opere literare reprezentative, cu rădăcini în vremurile vechi, înaintea apariției scrisului.1 Conform lui Latham (1999:6-7) Mioriţa s-a publicat la Londra în 1853 tradusă de E G Grenville, la Paris în 1854 tradusă de Jules Michelet, la Berlin în 1857 tradusă de Wilhelm von Kotzebue și la New York în 1858 tradusă de James O Noyes. Latham nu știe că Mioriţa și încă alte poezii populare românești au fost traduse de Carl Vilhelm August Strandberg din germană în suedeză între anii 1857 și 1861 (Strandberg 1877:98-172). 1 The Mioriţa may fairly be described as the great, defining ballad of the Romanian personality and culture. Thus, it ranks in Romanian selfconsciousness with the Iliad and the Odyssey for the Greeks, Beowulf for the Anglo-Saxons, the Lay of the Host of Igor for the Russians, the Ballad of Kossovo for the Serbs, El Cid for the Spanish, or the Nibelungenlied for the Germans. All of these works provide their respective nationalities with items of national identity, common symbols that echo through the national culture, common ideals which inspire and shape the national personality, a common world view which in time infects the national approach to philosophy, religion, and, not infrequently, history and politics. These are all defining works of literature with their roots in pre-literary societies. (Latham 1999:5)
18
v iCTor r avini
2. r olul M ioriței
În CulTura roMână și răsuneTul ei În luMe
În anul 2001 erau 18 traduceri ale Mioriţei în franceză, 15 în italiană, 14 în germană, 9 în engleză, 8 în rusă, în finlandeză și alte limbi europene, cât și în japoneză și arabă. În total erau 123 de traduceri (Ursache 2003). Lexikon der Weltliteratur spune că Mioriţa este un punct culminant în cultura română. Este cea mai importantă poezie printre alte străvechi poezii inspirate din viața ciobanilor și nu are influențe străine din afară. Acțiunea amintește de Cain și Abel. Lexiconul spune că „testamentul” ciobanului are un bogat conținut metafizic, însă nu explică în ce fel, ci doar face o comparație cu Mai am un singur dor a lui Eminescu. Mai spune că Blaga numește peisajul românesc „spațiu mioritic”.2 Mai amănunțit se poate citi în Kindlers Neues Literatur Lexikon care dedică Mioriţei două coloane întregi. Leo Spitzer3 consideră că Mioriţa e una dintre marile creații clasice din literatura universală.4
3. C ulTura țărăneasCă În
Petru Ursache profesor de etnolgie la Universitatea din Iași
Leo Spitzer 1887 - 1960
isToria CulTurii roMâne
Cultura țărănească a jucat un rol decisiv în istoria României. Virgil Constantinescu-Galiceni spune că: (…) cel mai relevant moment cultural care s-a regăsit în procesul redeșteptării noastre de neam și care a indicat poporul român ca agentul autorizat în afirmarea noastră ca nație a fost romantismul. Acesta descoperea folclorul ca fiind semnul nostru de identitate ca popor și – prin urmare – constata imperativul inevitabil de a ne regăsi „pe noi înșine” în straturile adânci ale neamului nostru. În acest sens, exponenții romantismului românesc și mai ales aceia care au pregătit și înfăptuit revoluția de la 1848, iar apoi Unirea de la 1859 și independența în 1877-1878 s-au apropiat afectiv de valorile folclorice (…) Aflându-l la temelia adâncă a ființei noastre de neam și considerându-l ca singur în măsură de a ne reda „realitatea” noastră etnică, exponenții romantismului vedeau în folclor fundamentul unității noastre de neam. (Constantinescu-Galiceni 1995:XV)
Cultura țărănească a avut un mare rol la constituirea României dar și în succesul cultural al țării în lume. Simfoniile lui George Enescu nu fac nicio deosebire între muzica clasică și cea țărănească. Cultura românească a devenit cunoscută în lume prin Constantin Brâncuşi, Ciprian Porumbescu, Marta Bibescu, Tristan Tzara, Marcel Jancu, Eugen Ionescu sau Damian Luca, Gheorghe Zamfir, Dana Dragomir, Grigore Leşe și alții, care 2 Mioriţa, rumän. Poem, Hauptepisode e. uralten Epos aus dem Hirtenleben ohne fremde Bezeichnungen u. Einflüsse. Ein mit übernatürl. Kräften begabtes Lamm verkündet s. Herrn den Tod. Das dramat. Geschehen erinnert an Kain u. Abel. Das „Testament“ des Hirten, der von zwei Freunden getötet werden soll, wurde in Vollkommenheit des Ausdrucks u. metaphys. Erhabenheit nur von Eminescus Gedicht „Mai am un singur dor“ erreicht. Nach M. bezeichnet der Philosoph L. Blaga den rumän. Raum als „mioritischen Raum“ (spaţiu mioritic). L: A. Fochi, 1964. (Lexikon der Weltliteratur 1968:1110) 3 Lingvist austriac și cercetător al literaturii, cel mai important reprezentant al criticii stilului. 4 Diese Volksballade, die Leo Spitzer als eine der großen klassischen Schöpfungen der Weltliteratur bezeichnete, gehört zum ältesten rumänischen Kulturgut und zirkulierte jahrhundertelang im Volksmund. (Gabony 1992:120-121)
M iorița - i zvorul neMuririi
19
Marcel Jancu 1895 - 1984
Tristan Tzara 1896 - 1963
Eugen Ionescu 1909 - 1994
C apiTolul 1. i MporTanța M ioriței
Elena Văcărescu 1864 -1947
s-au inspirat din folclor. Elena Văcărescu, Anna de Noailles și Elvira Popescu s-au îmbrăcat în straie țărănești care au inspirat renumitul tablou La blouse roumaine al lui Henri Matisse în 1940. Prezentatoarele de la televiziunea occidentală prin anii 1970 apăreau în ii românești. Profesorul universitar suedez Tom Sandqvist (2005) arată că mulți din cei mai de seamă reprezentanți ai revoltei literare din secolul al XX-lea au fost români, inspirați din cultura țărănească și au contribuit la dezvoltarea unor noi curente artistice cum ar fi dadaism, simbolism, esențialism, suprarealism, absurdism, letrism, nihilism, existențialism – așa numita avangardă română. Mircea Eliade (1980) accentuează că folclorul românesc își are rădăcinile în religia precreștină și că „Avem destule probe ale supraviețuirii moștenirii ‘păgâne’, adică geto-dace și daco-romane, la români (…).”5 Tradițiile străvechi din România nu au fost înlăturate de biserică la fel de efectiv ca în occident. Andrei Oişteanu (1989) descrie situația astfel: În această parte a Europei nu ar fi fost nici posibil, nici recomandabil, un război fățiș și total împotriva vrăjitoriei, de tipul purtat, începând din secolul al XIII-lea, în vestul și centrul continentului (…). (…) o astfel de „cruciadă” din partea ortodoxiei române nu ar fi fost posibilă la nivelul Evului Mediu, pe de o parte, datorită relativ slabei organizări a Bisericii și, pe de altă parte, datorită toleranței religioase de care a dat dovadă ortodoxia română de-a lungul timpului. (…) un „război” de acest tip nu ar fi fost recomandabil, în țările române, pentru că rezultatele lui ar fi putut să fie contrare celor așteptate, compromițând însăși doctrina creștină în ochii poporului, care practica un soi de creștinism popular, cu slabe trăsături dogmatice și, în schimb, cu viguroase filoane magico-păgâne. (Oişteanu 1989:214)
Anna de Noailles 1876 -1933
Marta Bibescu 1886 - 1973
Preoții proveneau din țărani. Se căsătoreau cu fete de țărani înstăriți, erau solidari cu interesele țărănilor și aveau de acasă înțelepciunea țărănească. Ion Aurel Candrea (1928:113-122), lingvist și cercetător de folclor, scrie că biserica a preluat de la precreștinism sărbători religioase, divinități, ritualuri, ba chiar și cultul icoanelor.6 Creștinismul a fost adus pe pământ românesc de către sfântul Andrei, primul apostol pe care Isus l-a chemat la el. Blaga spune că totuși creștinismul nu a reușit să scoată societatea țărănească din cultura preistorică. Țăranii au adaptat creștinismul la stilul de viață al preistoriei. Au adaptat până și magnifica cultură a Bizanțului la stilul satului (Blaga 1977a:60-61). În ce privește îmbrăcămintea tradițională, fasciștii români și-au pus haine țărănești peste uniformele Gărzii de fier, străduindu-se astfel să obțină legitimitate politică. Dictatura comunistă dimpotrivă, a făcut totul pentru a distruge cultura țărănească și să-i transforme pe țărani în proletari. Aparatul puterii și slujbele cheie au fost încredințate de preferință unor țărani (Eliade 1980:79) Această formă de moștenire precreștină nu e unică în istoria creștinismului. Feuerbach spune că: „La fel ca în comerț, există fraude și în lumea spirituală. Pe material păgân s-a pus ștampila ‘creștin’ deasupra.” (Wie im Handel, so herrscht auch Betrug in der geistigen Welt jetzt; Auf den heidnischen Stoff stempelt man: „Christlich” darauf.) (Feuerbach 1960a:368) 5 6
Elvira Popescu 1894 - 1993
20
v iCTor r avini
3 . C ulTura
țărăneasCă În isToria CulTurii roMâne
care urau școala, cărțile și cultura orășenească, la fel ca Ceaușescu care se credea proprietarul României și își trata poporul ca pe niște țărani legați de pământ. Cultura țărănească, ajunsă acolo unde nu-și dorise, dar fusese constrânsă să ajungă, a transformat comunismul într-o parodie7 și l-a nimicit din interior cu stilul său rural. Bucureștiul a fost întemeiat de un cioban pe care îl chema Bucur, iar rețeaua stradală s-a dezvoltat ca un sat supradimensionat. Nici măcar dictatura nu a reușit să schimbe prea mult din aceasta. Cele mai frumoase palate din capitală sunt inspirate din arhitectura țărănească.
4. M iorița și
poliTiCa
E destul de neobișnuit ca o poezie să fie folosită în politica internațională drept argument pentru formarea unui stat național. Îndată ce Mioriţa a fost descoperită, a fost tradusă și publicată în Europa și America. Poezia a șocat omenirea și a trezit uimirea, interesul și simpatia occidentalilor pentru români. S-a considerat ca Mioriţa definea poporul care a creat-o și astfel sprijinea dreptul românilor de a forma statul lor național. Acest drept le-a fost recunoscut de marile puteri, iar România a devenit stat național în 1859, înaintea altor state naționale.8 Mioriţa a fost invocată în conflictele politice din senat înainte și după comunism. Atât fasciștii cât și comuniștii și-au susținut programul politic cu citate din poezie. E invocată acum în afara României. Primele două versuri din Mioriţa sunt tipărite pe toate bancnotele din Republica Moldova, ceea ce e un semn distinctiv pentru identitatea națională și întoarcerea spatelui către Rusia și Ucraina. Republica Moldova (Basarabia) e un vechi teritoriu românesc devenit republică sovietică în urma pactului Ribbentrop-Molotov, care a sfâșiat provincia Moldova. Românii din Republica Moldova se identifică cu ciobanul moldovean din Mioriţa și luptă pentru reunificarea cu Moldova care a rămas în România. Ambele țări sunt membre în ONU și au același steag național. Republica Moldova are ca emblemă de stat unul din simbolurile heraldice ale țării mume, acela care stă la inima vulturului. Intre 1991 și 1994 ambele țări au avut același imn național. În acel timp, Republica Moldova a fost atacată de armatele Ucrainei și Rusiei. Poezia s-a transformat acum într-un câmp de bătaie pentru probleme în legătură cu reunificarea Republicii Moldova cu România, ceea ce înseamnă extinderea Uniunii Europene și a NATO. „Comunismul românesc este un amestec de Stalin și Caragiale” a zis Victor Ivanovici într-o convorbire cu scriitorul suedez Lars Fyhr la București în 1973. 8 Italia 1861, Germania 1871, Bulgaria 1878, Norvegia 1905, Irlanda 1916, Finlanda 1917, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehoslovacia 1918, Islanda 1944, Ucraina 1991.
Bancnotă din Republica Moldova cu versurile: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai…”, soarele și V (Victorie). Pe dos e columna lui Traian și coloana lui Brâncuși. În transparență, ele flanchează V și formează un M (Moldova).
7
M iorița - i zvorul neMuririi
Victor Ivanovici 1946 -
21
C apiTolul 1. i MporTanța M ioriței
Grigore Chiper 1956 -
Președintele României Traian Băsescu 1951 -
În fiecare an pleacă mii de tineri din Republica Moldova la universitate „în țară”, adică în România, spune scriitorul moldovean Grigore Chiper (2003) care își publică operele în ambele țări. Cea mai mare parte de ajutor economic pe care o primește Moldova vine din România, care își are propriile sale greutăți economice. Regimul din București a oferit republicii Moldova posibilitatea de a intra în UE odată cu România. Regimul comunist din Moldova a refuzat. Președintele Traian Băsescu a spus în mai multe situații că România și Moldova sunt două state independente, cu un singur popor și trebuie să se reunifice la fel ca Germania. Moldovenii invocă cetățenia lor în România, pe care nici Bucureștiul nici Moscova nu le-au suspendat-o. Aproape un milion de moldoveni apți de muncă au solicitat pașaport românesc. Această problemă juridică nu poate nici Bucureștiul, nici Moscova sau Strasbourg s-o rezolve în așa fel încât toți să fie mulțumiți. Comisarul UE de la București vrea ca moldovenii să primească pașaport românesc, ceea ce supără regimul din Moldova și poate produce neliniște pe piața muncii în România. Pentru o soluționare mai rapidă, Bruxelles vrea ca UE să dea moldovenilor viză de intrare. Washington a negociat pentru integrarea Moldovei în România – deci în UE și în NATO. Asta a creat nervozitate în Rusia. Moldovenii se consideră din nou victime ale unor agende ascunse. Încă o dată e Mioriţa o problemă în politica românească și europeană.
Damian Luca 1911 - 1995
Gheorghe Zamfir 1941 -
Moldoveni civili barează și păzesc o trecere de frontieră între Moldova și Ucraina.
22
v iCTor r avini
5. M iorița Ca sursă a reprezenTaTiviTății Se spune că ciobanul reprezintă poporul român, că e tipic pentru firea românilor și că Mioriţa e reprezentativă pentru mentalitatea românească. Jules Michelet a fost primul care în Mioriţa a văzut pasivitate, resemnare și fatalism. Eu cred că el a înțeles atitudinea ciobanului pornind de la Roșu și negru al lui Stendhal și de la refuzul lui Julien Sorel de a primi ajutor să scape de pedeapsa cu moartea. Michelet era prieten cu Alecsandri și cu alți români care participaseră la revoluția din 1848 din Paris și București. Simpatia lui Michelet și a francezilor pentru România a putut deruta românii și au crezut în interpretarea lor romantică și pesimistă. Alți cercetători văd totuși optimism în poezie. Există cercetători care adaptează concepția despre viață a ciobanului la diferite ideologii politice. Alții îl prezintă ca fiind un criminal, care își merită pedeapsa cu moartea. Dacă e criminal, cum mai reprezintă poporul român? Ciobanul poate fi reprezentativ pentru poporul român în mai multe privințe. El e creativ în domeniul producției de bunuri materiale și artistice. Ca întreprinzător, produce bunuri alimentare, lână și păcură. Cuvântul cioban e înlocuit în variantele Mioriței cu baci, păcurar sau pecurar – ca în italiană pecoràio. Păcurar poate însemna cineva care obține din pământ păcură, un produs pe care țăranii români l-au folosit din timpuri străvechi. Unii ciobani au combinat ambele meserii, iar aceasta se vede în dublul înțeles al cuvântului. Ciobanul e poet, muzician și sculptor. Un cioban vajnic își face singur fluierele, bâta ciobănească, sulița, vasele de lemn și își contabilizează activitatea pe răbojuri de lemn cu o scriere arhaică pe care numai ciobanii o pot citi. Analiza mea se oprește asupra concepției despre univers a ciobanului și atitudinea lui filozofică față de viață și de moarte. Limba limitează Mioriţa la istoria literaturii române, însă bogăția de idei a textului și mesajul ciobanului sparge barierele limbii. Ceea ce Mioriţa dă de știre nu poate fi mărginit la o specificitate etnică, așa cum se crede în cercetarea anterioară. Poezia conține înțelepciunea multimilenară a unui întreg neam, însă mesajul ei nu are limite în spațiu sau timp. Poezia conține o problemă umană universală și poate fi verificată cu ajutorul unor teorii stiințifice elaborate de gânditori din afara culturii române. Eu afirm și susțin că trebuie să fie o preocupare națională să se reia cercetarea Mioriței, de astă dată dintr-o perspectivă mai largă. Asta este o necesitate umanistă cu implicații supranaționale. E o datorie față de patrimoniul cultural și față de cultura universală să transmitem mai departe înțelepciunea ciobanilor noștri nemuritori. Cercetarea nu poate să se oprească la aspectele etnografice ale poeziei și la importanța ei națională. Trebuie să fie cercetate înțelesurile tainice ale metaforelor și alegoriilor, cât și dimensiunile lor universale. Eu sper că această carte va contribui să arate că Mioriţa are mai multe de spus lumii decât s-a crezut până acum.
M iorița - i zvorul neMuririi
23
Dana Dragomir 1965 -
Matisse La blouse roumaine
Regina Maria a României (1914 -1927) „Regina soldat și diplomat” 1875 -1938
Cioban din Budești
Cioban din Arbora
George Pomuț 1818 - 1882 Primul general american de origină română. A participat la războiul de secesiune din America și la cumpărarea Alascăi de la ruși. La sfârșitul războiului i s-a acordat onoarea de a deschide parada de la Washington pe un cal alb.
Oina e un străvechi sport românesc care seamănă cu baseball. A fost creat de ciobani și e menționat într-un document din anul 1763. Se pare că oina a fost adusă de români în America, unde a fost transformată în baseball. La prima olimpiadă din 1896 România s-a oferit să trimită două echipe de oină. CIO a respins oferta pe motiv că oina nu se mai juca în nici o altă țară.
Un joc asemănător este țurca. În loc de mingie trebuie să lovești un băț ascuțit la ambele capete, care se învârtește ca o elice și pe care altcineva trebuie să-l prindă din aer. Ambele jocuri au nume care provin de la ciobani.
Săptămânalul Radio România 8-14 iunie 1941. În timpul războiului redacția a pus pe copertă o fotografie care sugerează dragoste. O națiune, care a văzut mai multe imperii cum au venit și au căzut, crede mai mult în viitorul iubirii decât în războiul prezent.
Omul care a învățat filozofia la București în timpul războiului și a ales să trăiască o viață de filozof. Când a fost fotografiat, avea Hegel în buzunarul sumanului. Țăranii care sunt proprietarii oilor îi aduc mâncare și cărți. N-are nevoie de nimic altceva.