Pagina Crăciun în familie - Lorena Ion, clasa a IX- a E

Alina impreună cu Diana, Andreea, Ștefan și Petre realizează că viețile celor doi băieți este in mâinile lor, că nu au alternativă și că va trebui cu orice preț să găsească cât mai rapid o soluție, căci intunericul și gerul nemilos aveau să iși facă simțită prezența in curând. I-au incurajat pe băieți, spunându-le să reziste căci totul va fi bine, pentru că sprijinul psiho-emoțional era vital intro situație atât de critică. Deodată le-a venit ideea să folosească toate fularele și hainele ce le aveau pentru a crea o frânghie pe care să o arunce băieților. Petre, care era mai curajos și mai puternic, hotărăște să incerce să coboare astfel incât să ii poată ajuta pe băieții istoviți. După multe eforturi, stres și teamă, operațiunea de salvare se sfârșește cu bine. Mihai și Cătălin sunt aduși cu succes in mijlocul prietenilor lor. In aceste condiții, adolescenții hotăresc să se intoarcă in Bușteni, realizănd pericolul la care s-au expus.

A fost o experiență de neuitat din care au avut foarte multe de invățat, dar mai presus de toate, această excursie a rămas in inima lor ca o lecție de prietenie, despre oameni, despre viață. A fost o lecție despre bunăvoința reciprocă și despre altruism, dar și despre prezența de spirit și curaj, căci fără acestea Mihai și Cătălin nu ar mai fi fost in viață.

Crăciun în familie

Ion Lorena, clasa a IX-a E

Era o seară liniștită de decembrie. Ziua de dinaintea Crăciunului.

Toată ziua cerul gri nu a lăsat soarele să privească pământul acoperit de plapuma rece a iernii. Crivățul aprig se joacă prin văzduh cu norii grei de zăpadă, conturându-le forme năstrușnice. Fulgii de nea se rotesc amețitor intr-o horă argintie, chemându-ne parcă să ne alăturăm lor în acest dans minunat. O plapumă rece și albă acoperă pământul negru. La noi în casă, forfotă mare. Mama face din greu cozonaci, iar eu, împreună cu tata împodobeam bradul cu mii de luminițe cu forme și culori diferite. Deodată se auzi un clinchet de clopoțel și glasuri de copii… erau colindătorii care vin în fiecare an, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului.

Se lasă seară. Luna se ridică elegantă ca o regină peste casele acoperite de zăpada pufoasă abia așternută. Cerul era plin cu stele luminoase de parcă și ele așteptau venirea moșului. Spre dimineața, bătrânul soare își ridică minunatele raze strălucitoare de după munți. În casă era întuneric, doar instalația bradului se vedea. Eu așteptam cu nerăbdare să aud vocea mamei strigându-mă pentru a vedea cadourile mult așteptate. Nu peste mult timp se auzi ușa, era mama. Bucuroasă am întrebat-o dacă a venit moșul și pe la noi. A răspuns că da, iar eu am sărit bucuroasă la brad. M-am bucurat de cadourile primite împreună cu familia. După-amiază am ieșit afară împreună cu tata și am făcut un om mare de zăpadă. Ne-am distrat de minune. Spre seară am cinat cu rudele și am sărbătorit venirea moșului.

A fost un Crăciun de neuitat!

Iar nu l-am prins pe Moș Crăciun

Ciocioi Cristian, clasa a IX-a F

Se apropia vacanța de iarnă și gândurile nici unuia dintre colegii mei de clasă nu se mai îndreptau spre cărți. Pauzele ni le petreceam, jucându-ne în jurul bradului din curtea școlii sau făcând oameni de zăpadă.