Alina ȋmpreună cu Diana, Andreea, Ştefan şi Petre realizează că vieţile celor doi băieţi este ȋn mâinile lor, că nu au alternativă şi că va trebui cu orice preţ să găsească cât mai rapid o soluţie, căci ȋntunericul şi gerul nemilos aveau să ȋşi facă simţită prezenţa ȋn curând. I-au ȋncurajat pe băieţi, spunându-le să reziste căci totul va fi bine, pentru că sprijinul psiho-emoţional era vital ȋntro situaţie atât de critică. Deodată le-a venit ideea să folosească toate fularele şi hainele ce le aveau pentru a crea o frânghie pe care să o arunce băieţilor. Petre, care era mai curajos şi mai puternic, hotărăşte să ȋncerce să coboare astfel ȋncât să ȋi poată ajuta pe băieţii istoviţi. După multe eforturi, stres şi teamă, operaţiunea de salvare se sfârşeşte cu bine. Mihai şi Cătălin sunt aduşi cu succes ȋn mijlocul prietenilor lor. Ȋn aceste condiţii, adolescenţii hotăresc să se ȋntoarcă ȋn Buşteni, realizănd pericolul la care s-au expus. A fost o experienţă de neuitat din care au avut foarte multe de ȋnvăţat, dar mai presus de toate, această excursie a rămas ȋn inima lor ca o lecţie de prietenie, despre oameni, despre viaţă. A fost o lecţie despre bunăvoinţa reciprocă şi despre altruism, dar şi despre prezenţa de spirit şi curaj, căci fără acestea Mihai şi Cătălin nu ar mai fi fost ȋn viaţă.
Crăciun în familie
Ion Lorena, clasa a IX-a E
Era o seară liniștită de decembrie. Ziua de dinaintea Crăciunului. Toată ziua cerul gri nu a lăsat soarele să privească pământul acoperit de plapuma rece a iernii. Crivățul aprig se joacă prin văzduh cu norii grei de zăpadă, conturându-le forme năstrușnice. Fulgii de nea se rotesc amețitor intr-o horă argintie, chemându-ne parcă să ne alăturăm lor în acest dans minunat. O plapumă rece și albă acoperă pământul negru. La noi în casă, forfotă mare. Mama face din greu cozonaci, iar eu, împreună cu tata împodobeam bradul cu mii de luminițe cu forme și culori diferite. Deodată se auzi un clinchet de clopoțel și glasuri de copii… erau colindătorii care vin în fiecare an, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. Se lasă seară. Luna se ridică elegantă ca o regină peste casele acoperite de zăpada pufoasă abia așternută. Cerul era plin cu stele luminoase de parcă și ele așteptau venirea moșului. Spre dimineața, bătrânul soare își ridică minunatele raze strălucitoare de după munți. În casă era întuneric, doar instalația bradului se vedea. Eu așteptam cu nerăbdare să aud vocea mamei strigându-mă pentru a vedea cadourile mult așteptate. Nu peste mult timp se auzi ușa, era mama. Bucuroasă am întrebat-o dacă a venit moșul și pe la noi. A răspuns că da, iar eu am sărit bucuroasă la brad. M-am bucurat de cadourile primite împreună cu familia. După-amiază am ieșit afară împreună cu tata și am făcut un om mare de zăpadă. Ne-am distrat de minune. Spre seară am cinat cu rudele și am sărbătorit venirea moșului. A fost un Crăciun de neuitat!
Iar nu l-am prins pe Moș Crăciun
Ciocioi Cristian, clasa a IX-a F
Se apropia vacanța de iarnă și gândurile nici unuia dintre colegii mei de clasă nu se mai îndreptau spre cărți. Pauzele ni le petreceam, jucându-ne în jurul bradului din curtea școlii sau făcând oameni de zăpadă.
ANOTIMPURI „ROSE” LTT
- 24 -
ISSN 2783 - 9915 NR. 7 ANUL IV ISSN - L - 2783 - 9915
