Sfintei Copilării sau Copilăria Misionară

PAGInA GHIKA

Însemnări ale Fericitului vladimir ghika

l-au CunosCut pe VladiMir ghika (şi reCiproC)

astăzi: traian Cosma

Text: Luc Verly (traducere iulia cojocariu)

Is-ar putea reproșa autorului acestei cronici faptul că privilegiază, printre cunoștințele lui Vladimir Ghika, persoanele cele mai puțin „semnificative”, dar vom găsi întotdeauna pe cineva care să vorbească de celebrități, pe când despre persoanele obscure, eroi sau nu, cine și-ar aminti dacă, uneori, cineva nu i-ar pune înainte ca să ni-i reamintim întrucâtva, pentru a rememora că și ei au trăit pe acest pământ, că și ei au avut bucurii și greutăți și marea șansă de a-l fi întâlnit într-o zi, uneori pentru foarte puțin timp, pe Mons. Ghika.

Traian Cosma este una dintre aceste stele căzătoare care nu merită să fie date uitării.

Ardelean greco-catolic, își face studiile liceale, bineînțeles, la Blaj, unde devine unul dintre numeroșii fii spirituali ai viitorului martir

Părintele Ioan Suciu, care era pe atunci profesor de religie. Unul dintre colegii lui, mai tânăr decât el, își amintește: „Cu multă duioșie îmi trec prin fața ochilor ședințele de la Societatea Mariană a elevilor, al cărei președinte era; orele de cateheză pentru «țigănușii oropsiți» din Blaj, vizitele la spital – parcă-l văd ce cald și familiar se întreținea cu bolnavii – vizite la săraci, conferințe, proecțiuni etc., toate la inițiativa Păr. Suciu (...). Da, sunt amintiri în fața cărora inima se umple de căldură și nostalgie. Eminent la studii (...) nu era mai prejos nici în viața interioară sufletească. Cuminecările zilnice de la Capela Internatului constituiau pilda cea mai bună pentru noi.1”

Traian Cosma își continuă studiile la Universitatea din Cluj, apoi la cele din Sibiu și din București după ocuparea Transilvaniei de Nord de către trupele horthyiste. În vremea aceea îl întâlnește pe Vladimir Ghika, căci, în afara studiilor de la Politehnică, este și președinte al ASTRU, Asociația Tineretului Român Unit, al cărei capelan este Vladimir Ghika la biserica Sfântul Vasile cel Mare. În 1943, numele de Traian Cosma apare adesea în agenda prelatului.

Dar vine războiul și tânărul este mobilizat. De departe, se îngrijorează pentru părintele său spiritual. Îi scrie astfel, la 14 iulie 1944: „Nu V-am scris de foarte mult timp. Cauza a fost că nu știam unde V-ați evacuat, neputându-mi închipui că ați rămas în București cu toată teroarea aeriană la care a fost supus orașul. P.S. Sa Suciu, episcop auxiliar de Oradea în trecere prin Sibiu – unde am fost și eu pe câteva zile – mi-a spus însă că sunteți în București. Cred că ar fi foarte nimerit să Vă mutați și DVoastre din București. Nenorocirile, într-un oraș ca București, zi de zi supus atacurilor, nu sunt ușor de evitat.”

Ar fi trebuit mai degrabă să se gândească la el însuși, căci, la 11 septembrie 1944, Traian Cosma este omorât de un obuz în luptele de la Războieni-Cetate pentru recucerirea Transilvaniei de Nord.

Și colegul său, în articolul său necrolog din Unirea, ziar pentru care Traian Cosma scria frecvent, încheie astfel: „Traian Cosma a înțeles că în sânul Acțiunii Catolice se lucrează fără sgomot, fără reclamă, cu perseverență, ba de multe ori chiar cu desamăgiri. Ceeace a pretins dela alții, a făcut el în primul rând. Mai presus de orice, a înțeles condiția esențială: harul divin, care lucrează prin noi, instrumente umile, dăruite lui Dumnezeu, total și desinteresat.”