Revista Dulciuri de Poveste

Revista Dulciuri de Poveste

Nr.1/Decembrie 2016-ediție de Crăciun ISSN 2559 - 5385 ISSN-L 2559 - 5285

Colectiv de redacție:

Redactor coordonator: Prof. Croitoru Mihaela

Redactor șef: Prof. Bojoga Mirela-Gabi

Redactor șef adjunct: Prof. Șerban Carmen

@ Revista Dulciuri de Poveste este o publicație anuală cu apariție în luna decembrie care are ca obiectiv principal crearea unui spațiu de manifestare a creativității, lucrului bine făcut în echipă a elevilor și profesorilor din cadrul Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară "Dumitru Moțoc", dar și un spațiu pentru cultivarea respectului şi descoperirea frumuseţii şi unicității culturilor fiecărei naţionalităţi pentru statele membre ale Uniunii Europene prin activitatea organizată cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Caracterul interdisciplinar al activităţii a vizat mai multe arii curriculare: matematică , ştiinţe şi tehnologii.

CUPRINS Cuvânt înainte Câteva date despre … echipele de lucru Tradiții și preparate specifice țărilor membre ale Uniunii Europene Rezultate și impresii

1

Cuvânt înainte

Ajunsă la cea de a III-a ediţie Expoziţia cu produse dulci din statele membre ale Uniunii Europene « Dulciuri de Poveste », preparate realizate în spiritul sărbătorii de Crăciun, îşi propune să continue tradiţia începută în decembrie 2014. Diversificarea activităţilor în fiecare an combate monotonia şi rutina, lipsa creativităţii şi a imaginaţiei.

Obiectivul principal al acestei acţiuni este recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a celorlalte culturi. În cadrul acestei ediţii elevii şi profesorii, împreună, şi-au format şi valorificat competenţe în planul creativităţii, al relaţionării, al lucrului în echipă.

Prin derularea activităţilor s-a creat un climat de înţelegere, toleranţă, comunicare empatică şi cultivat respectul şi descoperit frumuseţea şi unicitatea culturilor fiecărei naţionalităţi pentru 20 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Realizarea unei reviste cu cele mai grăitoare reţete şi reprezentări ale câte unui obicei de Crăciun pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene, va stimula elevii şi profesorii în participarea şi la următoarele ediţii.

Mulţumim tuturor celor ce au participat şi vor participa la Expoziţia de produse dulci şi au sprijinit şi sprijină în continuare desfăşurarea ei!

2

Câteva date despre … echipele de lucru Nr. crt.

1.

Austria

2.

Belgia

3.

Bulgaria

Banitza

4.

Cipru

Malomakarona

5.

Croaţia

6.

Danemarca

Fursecuri cu migdale Aebleskiver

7.

Finlanda

Joulutorttu

8.

Franţa

Buche de Noel

9.

Germania

Turtă dulce

10.

Grecia

Tiropita

11.

Irlanda

Prăjitură cu mere Tort cu fructe

Croitoru Mihaela Făşie Lidia Gina

12.

Italia

Tiramisu

Calcan Mădălina Albu Măndiţa

13.

Malta

14.

15.

Olanda Portugalia

Cannoli cu ciocolată Fursecuri cu fistic Torta de laranja

16.

România

17.

Slovacia

18.

Spania

Specialităţi tradiţionale Împletituri Olejová babovká Orechové šuhajdy Turron

Ciobanu Aura Carmen Roşca Valeria Dumitraşcu Florentina Daniela Dumitriu Nela Pătlăgean Monica Stanciu Rodica Nedelcu Alexandra

19.

Regatul Unit Ungaria

Christmas muffins Doboş

20.

Ţara

Denumirea preparatului Steluţe de Crăciun Macarons Gauffre de Liege

Profesor Șerban Carmen Coşmeleaţă Mihaela Sorina Opran Felicia Ghionea Ramona Stoica Mariana Lavinia Șenchea Corneliu Constantin Brumar Cristina Dedu Niculina Buciu Ramona Tălpuş Silvia Tache Elisabeta Coza Adriana Dascălu Doina Speranţa Crăciuneanu Ioana Maier Delia Nataşa Popescu Mirella Maria Rosniţche Iulia Pătroescu Maria Strănutu Tănţica Stănescu Mariana

Bojoga Mirela Gabi Neacşu Gabriela Eliza Rusu Veronica

Sorescu Ana Maria Pîrvănescu Alina Apetrei Florentina Niculaie Mariana

3

Elev

Clasa

Drăgan Ioana Loredana Vasile Maria Elena Leescu Nicoleta Patricia Fîciu Mihai Silviu Cristea Alexandru Lucian Stoian Adriana Ionela

a IX-a A

Gavrilescu Valentina Izabela

a X-a D

Nicolau Adriana Alexandra Sima Marius Ninel Pintilei Cristina Florentina Radu Emilia Lupaşcu Radu Ionuţ Mirea Cristian Eduard Lungu Mihaela Alexandra

a IX-a D, a X-a E a X-a s, a XIII-a s a XI-a E

Badea Ioana Andreea

a X-a A

Găliceanu Constantin Bogdan Dragos Bogdan Cristian Konstantinos Stoian Adriana Ionela Brătuleanu Robert Marian Pană Gabriela Veronica Grigore Lucreţia Ana Mihaela Tănase Andreea Elena Băluţă Mariana Laura Mogoş Denisa Roşu Ana Constantin Antonio Stoica Daniel Bratu Nicoleta Alexandra Badea Diana Cristina

a XI-a înv.

Prof.

Olofir Sorina Andreea

a X-a A înv. Prof. a IX-a A înv. Prof.

Întreaga clasă

Ion Florin Valentin Duşa Daniel Alexandru Solomon Daniel Nicuşor, Puţaru Angelica Ionela, Nicolae Florentina, Marinescu Răzvan Ionuţ Pascu Ana Maria Frăţilă Mihaela Izabela Iocea Ana Maria Simona Constantin Alexandru Robert

a XII-a B, a XII-a C a XI-a G

a X-a E

a XI-a G

a X-a E

a X-a C

a XI-a F, A IX-a C a XI-a B

a XI-a A a X-a F

AUSTRIA

Capitala : Viena Limba oficialǎ : germană Aderare UE : 01.01.1995

Austria, oficial Republica Austria (în germană Republik Österreich), este o ţară fără ieşire la mare, populată de circa 8,5 milioane de locuitori aflată în Europa Centrală.

Crăciunul în Austria – Tradiţii De la mijlocul lunii noiembrie şi până pe 26 Decembrie, în Austria încep târgurile de Crăciun: cu multe decoraţiuni, lumini şi globuleţe, prăjiturele cu marţipan şi ciocolată, castane coapte şi băuturi aromate.

Deşi este o ţară modernă, Austria a păstrat multe din obiceiurile străvechi. În zonele rurale mai au loc şi acum diverse festivaluri, în care participanţii vin cu costume specifice.

De exemplu, bărbaţii poartă pantaloni scurţi de piele, cu bretele (Lederhosen), cămăşi, şosete albe şi un fel de ghete.

Femeile sunt îmbrăcate cu aşa numitele Dirndl, un fel de cămăşuţe albe şi crete, peste care se poartă o rochie cu bretele şi corset, şi un şorţ lung alb.

Crăciunul în Austria îmbină patria cu tradiţia, trecutul cu modernul. În întreaga regiune se celebrează sărbători cu angajamentul deplin al participanţilor: de la focuri tradiţionale pe munte și coborâtul turmelor până la Pieţe de Crăciun şi Carnaval, capele muzicale, fanfare locale şi costume populare preţioase conturează imaginea acestor festivităţi.

Târgurile de Crăciun, numite Christkindlmarkt se organizează în multe oraşe, precum şi în staţiunile de schi. Dintre toate, cel mai mare este cel din Viena, organizat la Primărie (Rathausplatz), la palatul Schoenbrunn, la Muzeul de Istoria Artei (Maria Theresien-Platz) şi Palatul Belvedere. Dacă v-aţi întrebat vreodată cum arată lumea în poveştile cu zâne, sigur veţi descoperi acea atmosferă la Târgul de Crăciun de la Viena.

4

Austria este locul unde s-au născut celebri compozitori ca Joseph Haydn, Michael Haydn, Franz Liszt, Franz Schubert, Anton Bruckner, Johann Strauss (tatăl) şi Johann Strauss (fiul)

Johann Strauss (fiul) (n. 25 octombrie 1825 în St.Ulrich, azi parte a Vienei – d.

3 iunie 1899, Viena) Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la Salzburg, pe atunci principat ecleziastic independent aparţinând Sfântului Imperiu Roman, deşi legat strâns de Austria, iar mare parte din cariera lui Mozart s-a desfăşurat la Viena.

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg d. 5 decembrie1791, Viena)

Ludwig van Beethoven (n. 16 decembrie1770, Bonn - d.

26 martie 1827, Viena)

Viena a fost multă vreme un important centru de inovaţie muzicală. Compozitorii secolelor al XVIIIlea şi al XIX-lea au fost atraşi de orat datorită patronajului Habsburgilor, şi au transformat Viena în capitala europeană a muzicii clasice.

Ludwig van Beethoven şi-a petrecut mare parte din viaţă la Viena. Imnul naţional al Austriei, atribuit lui Mozart, a fost ales după al Doilea Război Mondial şi a înlocuit imnul austriac tradiţional compus de Joseph Haydn.

5

STELUŢE DE CRĂCIUN       

300 g făinǎ albă 200 g unt moale cu min 80% grăsime 100 g zahăr pudră 1 ou 1 plic zahăr vanilat sare gem de caise, zmeură, coacăze

Mod de preparare: Se mixeazǎ untul moale cu zahărul pudră, sarea şi vanilia, apoi oul întreg. Se adaugǎ făina albă şi se amestecǎ uşor cu o spatulă, manual. Aluaturile fragede nu se mixează pentru că devin elastice şi gumoase.

Se acoperǎ cu folie de plastic şi se dǎ la rece pentru 30 de minute.

După ce s-a mai întărit se întinde o foaie subţire de cca. 3-4 mm grosime. Blatul de lucru trebuie înfăinat foarte bine, la fel şi sucitorul şi suprafaţa aluatului (are tendinţa de a se lipi şi rupe). Se decupează rondelele sau steluţe perechi : discuri şi inele.

Se coc în cuptor la 180°C timp de 8-9 minute, având grijă să nu se rumenească şi să rămână albe. Se ung discurile cu gem şi se aşazǎ deasupra inelele. Se pudreazǎ abundent cu zahăr pudră vanilat.

Aceste fursecuri sunt delicioase după o zi, timp în care devin şi mai fragede şi mai savuroase. Pot fi păstrate şi 2 săptămâni în cămară, în cutii de carton închise.

Froehliche Weihnachten!

Profesori coordonatori: Carmen Şerban Mihaela Sorina Coşmeleaţǎ Elevi participanţi: Drăgan Ioana Loredana, Vasile Maria Elena- clasa a IX-a A

6

BELGIA Capitala : Bruxelles Limba oficialǎ : neerlandeză, franceză, germană Aderare UE : 01.01.1958

Belgia este un stat federal, format din trei regiuni: Flandra (comunitatea flamandă) în nord, Valonia (comunitatea francofonă) în sud şi Bruxelles (capitala bilingvă, în care atât franceza, cât şi neerlandeza, au statut de limbă oficială). De asemenea, există o comunitate germană în estul ţării. Peisajul variat al Belgiei include: 67 de kilometri de coastă şi câmpie de-a lungul Mării Nordului, un podiş în centrul ţării, dealuri şi păduri în sud, în regiunea Ardenilor.

Tradiţii belgiene de Crăciun În Belgia, sărbătorile încep pe 6 decembrie, odată cu apariţia lui Moş Nicolae, şi se sfârşesc în noaptea de Anul Nou. Copiii trebuie să stea cuminţi, pentru că, la fel ca în multe alte ţări, după cadourile lui Moş Nicolae sunt aşteptate cele ale lui Moş Crăciun. În Nivelle şi Andenne, de exemplu, cei mici au posibilitatea de a descoperi deliciile din regiune, cum ar fi cougnous – biscuiţi care îl înfăţişează pe micul Iisus sau pe Sfântul Nicolae. Toată lumea se poate bucura, de asemenea, de o altă specialitate: boukètes – un desert însoţit de vinul fiert. Urarea obişnuită de Crăciun în Belgia este Zalig Kertfeest. Împodobirea pomilor de Crăciun reprezintă un obicei relativ nou pentru belgieni. Ei aleg ca decoraţiuni biscuiţii pe care îi atârnă de rămurelele bradului, în timp ce la Muzeul de Ştiinţă şi Industrie, pomul este împodobit cu fructe, în semn de recompensă bogată a agriculturii belgiene.

MACARONS Belgia a cucerit lumea cu nişe prăjiturele rotunde, crocante la exterior, moi la interior, lipite două câte două cu diferite tipuri de creme.

Preparate din albuş de ou, zahăr şi pudră de migdale, macarons au fost create, nu în Belgia , cum s-ar crede, ci undeva într-o mânăstire de călugăriţe din Veneţia, în secolul VIII.

       

Ingrediente 70 g zahăr vanilat 230 g zahăr pudră 120 g făină de migdale 2 g sare colorant alimentar - opţional Umplutura 230 g smântână dulce pentru frişcă 4 ouă mari 260 g ciocolată neagră

7

Mod de preparare: Preîncălziţi cuptorul la 150 oC. Puneţi albuşurile într-un bol mediu spălat şi uscat bine în prealabil. Pudraţi zahărul vanilat printr-o sită, încet. Amestecaţi cu mixerul electric până în momentul în care compoziţia devine atât de tare încât nu curge dacă întoarceţi bolul cu gura în jos. Mai amestecaţi încă 1-2 minute, în funcţie de performanţa mixerului dvs.

Adăugaţi colorantul şi mai amestecaţi circa 20-30 secunde. Într-un castronel separat, cerneţi prin sită făina de migdale, zahărul pudră şi sarea. Apoi, prin aceeaşi sită presăraţi pudra obţinută peste compoziţia de albuşuri. Amestecaţi încet cu o spatulă (de aproximativ 40-50 de ori) până amestecul devine mătăsos şi vâscos.

Apoi turnaţi compoziţia într-un poş – fără să lăsaţi goluri de aer în el. Puneţi o hârtie de copt care nu lipeşte pe o tavă. Cu poşul turnaţi mixtura, la distanţă de 2-3 cm pentru că macarons-urile dvs. îşi vor mări diametrul. Când turnaţi, să o faceţi cu fermitate, pentru că astfel preveniţi eventualele crăpături. După ce umpleţi tava, loviţi-o încet de masă de 3 ori, pentru a lăţi “mingiuţele”, dând-le astfel binecunoscuta formă de macaron. Le băgaţi la cuptor pentru aproximativ 20 de minute.

Umplutura: Smântâna dulce se dă la fiert, se pune ciocolata în ea la topit şi se amestecă încet până se formează crema. Când se răceşte şi crema şi macarons-urile, cu ajutorul unui poş se toarnă crema pe un macaron şi se lipeşte, încet, de alt macaron.

Macarons, nu au atras atenţia nimănui, dar asta până la Catherina de Medici, opt secole mai târziu.

Aflată în cursul pregătirilor pentru nunta sa cu ducele de Orleans, viitorul rege al Franţei, Catherina de Medici a căutat cele mai speciale şi alese reţete. Aşa a descoperit şi reţeta de macarons a măicuţelor.

Combinaţia de albuş de ou, zahăr şi pudră de migdale îmbogăţită cu cele mai fine arome a fost considerată una din revelaţiile momentului.

Catherina de Medici este cea care a scris şi prima reteţă "oficială" pentru macarons şi tot ea şi-a salvat mezinul de la moarte în urma unei boli de stomac. Catherina l-a hrănit pe acesta doar cu macarons, vreme de câteva săptămâni până când copilul s-a pus pe picioare.

Reţeta de macarons s-a diversificat, astfel că fiecare regiune a Belgiei a contribuit cu ceva la îmbogăţirea preparatului original. În paralel, un cofetar din Ţara Bascilor (regiune aflată în sud-vestul Franţei, la graniţa cu Spania), care a rămas în istorie cu numele de M. Adam, a servit la nunta Regelui Soare (Louis al XIV-lea), în 1660, macarons.

O contribuţie esenţială la ceea ce sunt, azi, macarons a avut Louis Ernest Laduree. Cofetar, patiser şi brutar, acesta a fost, cu certitudine, primul care a lipit două macarons cu o cremă la mijloc, şi a creat astfel forma finală a prăjiturii. Se întâmpla în 1868, la Brouge.

Tot el a pus bazele unui celebru lanţ de cofetării, care există şi azi, în Belgia, în Europa, dar şi pe alte continente.

Azi, macarons sunt prezentate în zeci de combinaţii arome şi culori, cu lămâie, fistic, cacao sau ciocolată, şi alte zeci de arome şi culori.

Macarons sunt foarte populare în Japonia, unde pudra de migdale a fost înlocuită cu pudra de alune. În Belgia, macarons sunt preparate într-o formulă mai lejeră, cu mai puţin zahăr şi mai multe migdale.

8

GAUFRE DE LIEGE Gaufre de Liége, mai uşoară, pufoasă, foarte dulce şi de obicei servită cu un sirop caramelizat deasupra, care se pare că a apărut în secolul 18 ca urmare a poftelor Prinţului din Liege, care şi-a dorit un preparat dulce, iar bucătarul a preparat un aluat în care a turnat cu dărnicie zahăr şi vanilie.

Ingrediente  90 ml lapte călduţ,  1/2 linguriţă de zahăr  2 linguriţe de drojdie uscată  230 g făină albă,  1 linguriţă scorţişoară măcinată,  1/2 linguriţă sare  1 ou  110 g unt nesărat la temperatura camerei  140 g zahăr perluţe Mod de preparare Pentru început se dizolvă zahărul în laptele călduţ şi se adaugă drojdia uscată Se acoperă castronul cu o farfurie şi se lasă vreo 5 minute. Între timp se amestecă făina cu sarea şi se adaugă dacă se doreşte extract de vanilie şi praf de scorţişoară. Se adaugă oul şi amestecul cu drojdie şi se amestecă bine până la omogenizare. Se acoperă vasul şi se lasă la crescut 30 de minute.

Se taie untul în bucăţele şi se încorporează treptat în aluat până ce veţi obţine o compoziţie omogenă, un pic elastică. Apoi se încorporează zahărul perlat fără a lucra prea mult aluatul. Se împart în 12 bucăţi şi se lasă pe blat cam 15 minute.

Se încălzeşte forma pentru gaufre şi se coc timp de 5 minute.

Pot fi servite simple, cu zahăr presărat deasupra, cu dulceaţă sau cu îngheţată.

Primăria din Bruxelles şi celebrul covor de flori

Profesori coordonatori: Felicia Opran Ramona Ghionea Elevi participanţi: Leescu Nicoleta Patricia, Fîciu Mihai Silviu – clasa a XII-a B Cristea Alexandru Lucian – clasa a XII-a C

9

BULGARIA Capitala : Sofia Limba oficialǎ : bulgară Aderare UE : 01.01.2007

Bulgaria este o ţară din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia şi Macedonia la vest, Grecia şi Turcia la sud, iar la est are ieşire la Marea Neagră.

Traditii bulgăreşti de Crăciun Sărbătorile de iarnă bulgăreşti sunt deosebit de interesante. Tradiţiile vecinilor se axează pe elemente folclorice autentice bulgăreşti sau amestecate cu cele turceşti sau greceşti. Iarna petrecută printre bulgari constă, în primul rând, în contactul direct cu sărbătorile religioase, colindele creştine şi chiar sărbătorile de sorginte păgână care încă îmbogăţesc cultura acestui popor.

Pe 4 decembrie, bulgarii o sărbătoresc pe Sfânta Varvara, protectoarea copiilor de boli, necazuri şi sărăcie. Acestei zile i se dă o importanţă deosebită, vecinii cinstind memoria sfintei preparând alimente rituale, care sunt consumate doar în această zi. Copiii mănâncă o ciorbă specifică din fasole, făcută după o reţetă unică, ciorba respectivă gătindu-se doar de ziua sfintei. Femeile, în special din zonele rurale, gătesc dulciuri diverse, după care ies la strada şi le oferă gratuit norocoşilor trecători.

Crăciunul vecinilor, sau Koledouvane, cum mai este cunoscut, este o sărbătoare marcantă pentru orice bulgar. Colindătorii, numiţi aici koledari, merg din casă în casă purtând pe umeri câte un koledarka, bastoane lungi din lemn de stejar, bogat ornamentate şi sculptate cu figuri din mitologia bulgară.

Anul nou bulgăresc este cea mai aşteptată sărbătoare a iernii, fiind marcat prin numeroase obiceiuri străvechi. Ladouvane este o astfel de tradiţie, încă urmată de femeile şi fetele care caută să se mărite în anul următor. Ladouvane se practică încă în vestul ţării şi în centrul Balcanilor. Obiceiul cere ca Ladouvane (sau Kumichene) să fie marcat prin dansuri şi ritualuri de divinaţie în apa neîncepută unde au fost puse, peste noapte, fire de busuioc. În noaptea de Anul Nou, bulgarii urmează datinile locale, strângându-se cu toţii în faţa cuptorului aprins şi a mesei pline, simboluri ale siguranţei, perenităţii şi abundenţei. Se coace un colac ritual, iar în mijlocul mesei tronează vasul cu Banitza, o plăcintă bulgărească cu brânză. Onoarea de a aprinde focul din cuptor revine celui mai vârstnic membru al familiei. Este aprins pe înserat şi trebuie să ardă până la sfârşitul iernii ca o lumină consacrată fertilităţii şi prosperităţii. În dimineaţa de Anul Nou, copiii merg la Survakari. Este vorba de un colind identic cu sorcova noastră. Ramura înflorită se cheamă survacika, şi este un atribut indispensabil copiilor care-i colindă pe cei vârstnici, urându-le sănătate, viaţă lungă şi noroc.

Pe 1 ianuarie este sărbătorit sfântul Vasile, sau Vasiliovden, cum mai este denumit... mare sărbătoare la bulgari, atestată de abundenţa de nume de genul Vasil, Vasilka, Veselin, Vesela, Veselina.

10

BANITZA – PLĂCINTĂ BULGĂREASCĂ CU BRÂNZĂ

        

Ingrediente: 1 pachet foi de ştrudel preferabil rotunde (5 foi) 350-400 g telemea de vacă 750 g iaurt 3-4 ouă 1/2 pachet unt topit 1/2 linguriţă bicarbonat de sodiu sare piper unt sau margarină pentru tavă

Mod de preparare: Se rade brânză sau se striveşte cu furculiţa.

Se adaugă iaurtul, ouăle bătute, bicarbonatul, sarea şi piperul. O tavă mare se unge cu unt sau margarină. Pe fiecare foaie de ştrudel se întind 1-2 polonice din compoziţie, se rulează şi se pune în tavă (eventual îndoind marginile). După ce au fost puse toate ruladele în tavă se acoperă cu unt topit.

Se încălzeşte cuptorul la foc iute şi se coace aproximativ 25-30 de minute, până când prinde o culoare aurie.

Tchestita Koleda!

Profesori coordonatori : Mariana Lavinia Stoica Corneliu Constantin Şenchea Elevi participanţi: Stoian Adriana Ionela– clasa a XI-a G

11

CIPRU

Capitala : Nicosia Limba oficialǎ : greacă Aderare UE : 01.01.2004

Republica Cipru este o ţară insulară în Marea Mediterană, membră a Uniunii Europene. Este situată la sud de Turcia, la vest de Siria şi Liban, la nord-vest de Israel şi Fâşia Gaza, la nord de Egipt şi la est de Grecia.

Bucătăria Ciprului este strâns legată de cea greacă, dar are şi influenţe turceşti, italiene şi orientale.

Melomakarona - etimologic, înseamnă prăjitură cu migdale şi miere (macaron = migdală). Acestea sunt un desert tradiţional grecesc în formă de ou, pe bază de ulei de măsline, aromate cu portocale şi coniac, scăldate în sirop de miere dulce-acrişor şi cu topping de nuci tocate sau fistic, care se pregăteşte de obicei în perioada Crăciunului.

Scorţişoara, cuişoarele, portocalele, o combinaţie de ingrediente identificate cu gustul iernii, sunt elementele care definesc fabuloasele prăjituri Malomakarona. Cel mai adesea, după coacere, acestea se înmoaie într-un sirop uşor condimentat, apoi se pudrează cu nuci pisate. În multe părţi ale Greciei şi Ciprului, expresia „prăjitură de Crăciun” este sinonimă cu Melomakarona.

Dacă întrebi o sută de români ce înseamnă melomacarona, este greu de crezut că vei găsi trei-patru care să ştie. Nu de alta, dar termenul, este un soi de arhaism, iar sonoritatea denumirii este departe de a sugera (ca în multe alte cazuri) definiţia cuvântului, căci, împrumutat fiind din părţile sudice ale Europei, mai exact din străvechea Eladă, acesta are înţelesuri ce nu se regăsesc în limba română. Ei bine, melomacarona (sau melomakarona, în varianta originală) nu are legătură nici cu vreo melodie, nici cu melosul şi, destul de surprinzător (dată fiind a doua parte a cuvântului), nu are nicio tangenţă cu macaroanele omniprezente în peninsula italică. De fapt, aveam de-a face cu o mâncare tradiţională grecească – în esenţă un desert – adus pe aceste meleaguri la fel cum au ajuns şi reţetele pentru sarmale, baclava sau musaca: pe nebănuite, subtil, de am ajuns să credem că noi le-am fi inventat şi le ştim de când lumea şi pământul. Însă, dacă traseul către tradiţia românească al preparatelor pomenite mai înainte este în strânsă legătură cu stăpânirea otomană, melomacarona a pătruns în spaţiul carpato-danubiano-pontic pe căi mult mai discrete, căci s-a insinuat în reţetarele bunicilor noştri prin intermediul numeroşilor călugări greci care veneau să se nevoiască (sau să ne ţină vie dreapta credinţă) în mănăstirile noastre.

MALOMAKARONA Ingrediente Aluat: 1 şi ½ cană ulei ½ cană unt topit, răcit 1 cană zahăr pudră, cernut 1 cană griş 6 căni făină 1 cană suc de portocale proaspăt stors 1 şi ½ linguriţă bicarbonat de sodiu 12

¼ linguriţa praf scorţişoară ¼ linguriţă praf cuişoare coaja rasă de la o portocală coaja rasă de la o lămâie ¾ cană nuci măcinate Sirop: 1 cană apă 1 cană miere 1 cană zahăr 2 beţe scorţişoară 6 cuişoare coaja tăiată (nu rasă) de la o portocală Mod de preparare: Se încălzeşte cuptorul la 180oC. Se pregăteşte siropul: Se pun toate ingredientele într-o oală, la foc mic. Se amestecă, iar când zahărul s-a dizolvat, se dă deoparte (acum este momentul să simţim aroma minunată a siropului).

Pentru aluat: Se amestecă făina cernută, grişul şi bicarbonatul de sodiu.

Separat, într-un alt castron, se mixează uleiul, untul şi zahărul până ce zahărul se dizolvă complet.

Se adaugă sucul de portocale, coaja rasă, scorţişoara şi cuişoarele. În ingredientele lichide se amestecă ingredientele solide (făină, griş, bicarbonat), cam câte o cană odată (folosind iniţial o lingură de lemn apoi se frământă cu mâna). Aluatul nu trebuie frământat prea mult pentru a nu se întări.

Se ia câte o lingură de aluat, se formează o bilă iar apoi se alungeşte.

După ce se formează toate prăjiturelele, se aşează în tava de la aragaz la distanţă nu foarte mare Între ele (la cuptor nu vor mai creşte decât foarte puţin) şi se dă tava la cuptor pentru aproximativ 20 - 25 minute (se verifică după culoarea lor).

După ce se scot din cuptor, se lasă 2 minute în tavă să se mai răcească apoi se scufundă în sirop pentru circa 1 minut.

Se presară nucă măcinată şi sunt gata de servit.

Melomakarona sunt şi mai bune a doua zi, după ce siropul a intrat şi mai bine în aluat. Nu vă imaginaţi ca vor ieşi îmbibate în sirop ci mai degrabă uşor crocante.

Profesori coordonatori: Cristina Brumar Niculina Dedu Elevi participanţi: Gavrilescu Valentina Izabela, Lungu Elena – clasa a X-a D

13

CROAŢIA Capitala : Zagreb Limba oficialǎ : croată Aderare UE : 01.07.2013

Croaţia, oficial Republica Croaţia, „este un stat al bunăstării democratice, unitar şi indivizibil” din Europa, situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe ţărmul Mării Adriatice.

Obiceiuri croate de Crăciun În Croaţia, pregătirile de Crăciun încep cu Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie şi cu ziua sfintei Lucia pe 13 decembrie. Înainte, obiceiul era ca de ziua Sfintei Lucia, o persoană îmbrăcată într-un cearşaf alb să colinde din casă în casă şi să le dăruiască copiilor smochine, migdale, nuci şi mere. Copiii neascultători erau speriaţi şi găseau sub pernă o nuia. În ultimul timp, această misiune este preluată de Sfântul Nicolae, care umple cizmuliţele copiilor cu dulciuri, şi de ajutorul acestuia, Krampus, care împarte nuielele.

Un obicei păstrat până în zilele noastre este plantatul grâului de Crăciun, ca simbol al înnoirii vieţii şi al fertilităţii. Un ulcior cu grâu este, de asemenea, aşezat pe masă. Pentru a arăta frumos, el este legat cu o fundă roşie sau cu o bandă în culorile naţionale. În timpul zilelor de sărbătoare, acest ulcior este aşezat sub brad, lângă iesle.

Ca simbol al Sfintei Treimi, se obişnuia ca în ajunul Crăciunului să se pună pe foc trei bucăţi mari de lemn. Din jarul acestui foc erau aprinse toate lumânările casei. Simbolic, se oferea ,,focului” puţină mâncare şi vin de pe masa de Crăciun, pentru a aduce noroc celor din casă. Şi fânul avea un rol important. Momentul în care stăpânul casei aducea fânul înăuntru marca începutul sărbătorilor. Fânul era aşezat sub masă şi câteva fire sub faţa de masă. Din spice se făceau coroniţe şi snopi. După masa de seară, familia se aşeza în fân şi stătea de vorbă până venea timpul de mers la biserică. În unele zone, în noaptea de Crăciun nu se dormea în pat, ci în fân. Împrăştierea fânului pe podea era simbolul Naşterii lui Iisus în staul. În vremurile noastre, puţine tradiţii se mai păstrează întocmai. În seara de Ajun se împodobeşte bradul şi se ţine post ziua întreagă. După o masă de seară frugală se împart cadourile, iar în finalul serii se merge la slujba de la miezul nopţii.

FURSECURI CU MIGDALE

Ingrediente: - 200 g făină de migdale - 200g zahăr pudră - coajă rasă de la o lămâie - 2 albuşuri de ou - 1 lingură brandy de pere – opţional - 25 migdale întregi

14

Mod de preparare: Se amestecă făina cu zahărul pudră, după care se adaugă coaja de la lămâie.

Se bat albuşurile cu o furculiţă. Se adaugă acestea peste migdale împreună cu brandy-ul.

Migdalele întregi se macină. Se rup bucăţi din aluat şi se modelează bile.

Se aşează în tava tapetată cu hârtie de copt. Se coc la 180 oC, timp de 12-14 minute.

Sretan Bozic!

Profesori coordonatori: Buciu Ramona Tălpuş Silvia Elevi participanţi: Nicolau Adriana Alexandra – clasa a IX-a D Sima Marius Ninel – clasa a X-a E

15

DANEMARCA

Capitala : Copenhaga Limba oficialǎ : daneză Aderare UE : 01.01.1973 Danemarca, oficial Regatul Danemarcei, este un stat suveran din Europa de Nord, având și două țări constituente de peste mări, care fac parte integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord.

Tradiţii daneze de Crăciun Ajunul Crăciunului, sau "Julaften", este cea mai importantă sărbătoare în Danemarca.

Crăciunul în Danemarca, numit si Jul, este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi prietenii. Festivităţile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi este făcută în familie sau cu prietenii şi fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, în compania celor dragi.

Masa de Crăciun este servită la miezul nopţii, iar mâncarea tradiţională este budincă preparată din orez. O singură alună este ascunsă în budincă, aşa că, se consideră, că cel care o găseşte va avea noroc în anul următor. Danezii lasă, de asemenea, un bol cu budincă elfilor, numiţi Nisse, care vor cauza ghinioane dacă nu sunt trataţi corespunzător în noaptea Ajunului de Crăciun.

La curtea daneză, serbarea se ţinea la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuia să fie tăiat din pădurea Bernstorff, iar darurile erau cumpărate din Copenhaga. Această tradiţie a rămas vie doar în sufletul şi în amintirea bătrânilor.

Alte câteva tradiţii specifice Crăciunului danez sunt: coroniţe cu câte patru lumânări, fiecare dintre ele simbolizând una din cele patru duminici ce preced Ajunul Crăciunului sărbătorit pe 24 decembrie; lumânarea calendar, care este împărţită în 24 de unităţi egale, fiecare simbolizând zilele ce se scurg din luna decembrie până la Ajunul Crăciunului; sigiliile de Crăciun; calendarul de Crăciun primit în dar de copiii nerăbdători în aşteptarea lui Moş Crăciun.

AEBLESKIVER, GOGOSILE TRADITIONALE DANEZE INVENTATE DE VIKINGI În tradiţia daneză, aceste gogoşele sunt servite înainte de Crăciun, alături de o cană de vin fiert şi dulceaţă de zmeură sau fructe de pădure. În Danemarca, Aebleskiver sunt considerate clătite, dar forma lor rotundă şi textura pufoasă le face foarte asemănătoare gogoşilor. Se gătesc într-o tigaie specială din fontă, prevăzută cu 7-8 adâncituri în care se pune aluatul şi se coace pe aragaz. Aceasta nu lipseşte din nicio bucătărie daneză şi are o legendă legată de apariţia ei.

Se spune că vikingii întorşi din luptă, de pe mare, au cerut o porţie de clătite pentru a-şi întrema puterile, şi pentru că nu aveau tigăi şi-au scos armurile şi scuturile şi le-au folosit pentru a coace în ele clătitele. Scuturile lor aveau adâncituri, aşa că unele dintre clătite au luat forma unor mici gogoşi pufoase.

Indiferent de poveşti, Aebleskiver reprezintă o obişnuinţă a târgurilor de Crăciun în toate ţările nordice, dar şi la petrecerile în familie sau la zilele de naştere ale copiilor. La cina din Ajunul Crăciunului sunt servite fierbinţi, pudrate cu zahăr, cu felii de mere sotate în unt sau dulceaţă de zmeură, dar pot fi umplute şi cu dulceaţă de caise, fructe confiate sau cremă de brânză .

16

Ingrediente:        

2 mere curăţate şi tocate în cubuleţe 2 linguri unt (plus extra pentru uns tigaia) 2 linguriţe scorţişoară 2 ouă 1 lingură zahăr 250 g făină 1 şi ½ linguriţă praf de copt 350 ml lapte bătut

Mod de preparare: Pune tigaia specială pentru aebleskiver pe foc mediu la încins. Într-o tigaie separată sotează merele în 2 linguri unt, până când se înmoaie puţin. Presară scorţişoară.

Bate gălbenuşurile cu zahărul şi încorporează făină şi praful de copt în ele, alternativ cu laptele bătut.

Bate albuşurile spumă şi încorporează-le în aluat.

Dă focul mai mic la tigaia pentru aebleskiver, unge-o cu unt şi toarnă câte 1 lingură de aluat în fiecare adâncitură. Pune câte 1-2 bucăţi de măr sotat în fiecare porţie de aluat. Lasă să se coacă pe foc mic, până când aluatul se desprinde singur de pe margini. Întoarce bila de aluat şi coace-o încă 2 minute.

Scoate gogoşile şi pudrează-le cu zahăr.

Dacă nu ai tigaie specială, aluatul pentru Aebleskiver poate fi copt şi pe o tigaie normală de clătite, pe foc mediu, pentru a obţine clătite asemănătoare cu cele americane.

Gladelig Jul! Profesori coordonatori : Elisabeta Tache Adriana Coza

Elevi participanţi : Pintilei Cristina Florentina – clasa a X-a seral Radu Emilia – clasa a XIII-a seral

17

FINLANDA

Capitala : Helsinki Limba oficialǎ : finlandeză şi suedeză Aderare UE : 01.01.1995 Finlanda, denumită oficial Republica Finlanda, este o ţară nordică situată în regiunea finoscandică a Europei de Nord. Se învecinează cu Suedia la vest, cu Norvegia la nord și cu Rusia la est, în timp ce Estonia se află la sud, peste Golful Finlandei.

Cu venirea iernii, Finlanda se transformă într-o poveste de iarnă: Moş Crăciun-ul finlandezilor, Yolupuki, se plimbă prin ţară într-o sanie trasă de reni şi se legitimează cu paşaportul său, unde la data naşterii este trecut: “este mult de atunci” . În luna decembrie, luna bucuriei, finlandezii se adună şi servesc „glögi”, o băutură fierbinte, cu vin îndulcit, aromat şi prăjitura tradiţională a sărbătorilor de iarnă, „joulutorttu“: tartă cu gem, cu aluat pufos şi coaptă la cuptor.

Joulutorttu este o tartă în formă de stea.

JOULUTORTTU 500 g unt nesărat, 500 g făină, 500 g brânză ricotta, gem de prune (fructe).

Mod de preparare: Untul se amestecă cu făina , cu degetele; se adaugă ricotta şi se frământă.

Se lasă 30 minute la frigider.

Se întinde foaie, se taie pătrate şi apoi se taie pe diagonale ; se adaugă gem şi se îndoaie colţurile sub formă de moară de vânt.

Se pot unge cu ou sau cu lapte şi zahăr şi se coc.

Se pot pudra cu zahăr farin.

Hyvaa joulua!

Prof. coordonator: Doina-Speranţa Dascălu Ioana Crăciuneanu Elevi participanţi: Lupaşcu Radu Ionuţ– clasa a XI-a E Mirea Cristian Eduard – clasa a XI-a E 18

FRANŢA

Capitala : Paris Limba oficialǎ : franceză Aderare UE : 01.01.1958

Franţa, cea mai mare ţară a Uniunii Europene, se întinde de la Marea Nordului până la Marea Mediterană. Peisajul său este foarte variat. Zonele de est şi de sud se caracterizează printr-un relief muntos, incluzând Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Alpi şi din Europa de vest (4 810m).

Intrată în 1958 în Uniunea Europeană, Franţa este cea care aduce cu sine chicul sărbătorilor, al plăcerii, al degustării şi un inconfundabil pitoresc al obiceiurilor.

Dacă nu ştiaţi, în Ajunul Crăciunului, copiii lasă pantofii lângă sobă, pentru ca Pere Noel să aşeze în ei darurile. Bradul de Crăciun este împodobit noaptea,pentru ca dimineaţa de Crăciun copiii să găsească, pe lângă cadouri, un brad decorat cu dulciuri, fructe, nuci, mici jucării. În fiecare locuinţă franceză, proprietarii construiesc o scenă a Naşterii numită creche, aceasta devenind centrul serbării Crăciunului. În Franţa, Crăciunul este sărbătoarea familiei şi a generozităţii, fiind marcată de reuniuni familiale, daruri şi bomboane pentru cei mici, masa de la miezul nopţii şi faimosul Revelion. Celebrarea Crăciunului în Franţa variază în funcţie de regiune. Majoriatea regiunilor sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie. În estul şi nordul Franţei, sezonul Crăciunului începe pe 6 decembrie, odată cu sărbătoarea Sfântului Nicolae, iar în unele regiuni odată cu Sărbătoarea Regilor, una dintre cele mai importante sărbători din sezonul Crăciunului. În Lyon, pe 8 decembrie se sărbătoreşte Sărbătoarea Luminilor, când lyonezii aduc un omagiu Fecioarei Maria, punând lumânări în geamuri care luminează întregul oraş. La Strasbourg, într-o piață publică, a fost înălţat primul pom de Crăciun. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În Franţa sunt tradiţionale deserturile de Crăciun. La bûche de Noël – o prăjitură lungă, făcută din ciocolată şi castane. În Périgord, acesta semnifică lemnul ars de la Ajunul Crăciunului până la ziua de Anul Nou; este un obicei rămas de la o sărbătoare păgână din Galia. În sudul Franţei, o parte din pâinea de Crăciun (le pain calendal) este dată în mod tradiţional pentru o persoană săracă. În Provence sunt cele treisprezece deserturi: mere, pere, pepene verde, nuga albă, nuga neagră, fructe confiate, nuci, alune, smochine uscate, migdale, stafide, prăjitură de pepene (calisson), şi prăjitura Regilor (de Bobotează) – prăjitură rotundă, care este tăiată în bucăţi de un copil supranumit micuţul rege sau copilul soare ce se ascunde sub masă. În prăjitură se află ascuns un bob de fasole, iar cine îl găseşte va fi numit rege sau regină şi îşi va putea alege un partener.

19

BUCHE DE NOEL De pe mesele de Crăciun nu lipseşte, ca dulciuri, Buche de Noel, un tort fin cu cremă de castane şi glazură de ciocolată, pe care vi-l aducem, cu drag, şi vouă.

Ingrediente : Blatul: 6 ouă 250 g zahăr 250 g unt vanilie 250 g făină praf de copt Crema: 500 g mascarpone 400 g piure de castane 250 g zahăr 50 ml rom 40 g cafea măcinată fin Glazura: 200 g unt 200 g zahăr 2 ouă 50 g cacao 40 g cafea măcinată grosier sau zdrobită Mod de preparare: Blatul: separaţi ouăle. Montaţi albuşul spumă cu zahărul şi praful de copt, vanilia. Încorporaţi gălbenuşul şi, apoi, încet, untul frecat spumă, separat. Încorporaţi cu mişcări de sus în jos făina. Coaceţi în cuptor preîncălzit, la 180oC, circa 35-40 de minute. Când este coaptă, răciţi prăjitura circa 15 minute, desprindeţi de pe folia de pergament şi tăiaţi-o în două, obţinând două foi. Rulaţi-le pe fiecare într-un şervet şi lăsaţi la răcorit.

Crema: mascarpone se freacă cu zahărul şi piure de castane. Se aromează cu rom şi cafea şi se lasă la rece o oră. Când se răcesc blaturile, derulaţi-le din şervete şi umpleţi-le pe fiecare cu jumătate din cantitatea de cremă, după care le rulaţi înapoi, le înveliţi din nou în şervete şi le daţi peste noapte la rece.

Glazura: separaţi ouăle. Frecaţi untul spumă cu zahăr, încorporaţi gălbenuşurile şi cacaua, respectiv cafeaua. Montaţi separat albuşurile spumă, încorporaţi-le în cremă cu mişcări lente, de jos în sus. Tăiaţi rulourile umplute oblic, imitând felul în care sunt tăiate crengile de copac. Îmbrăcaţi-le în crema de glazură şi le aşezaţi pe un platou. Le puteţi decora cu flori de marţipan, cu nucă măcinată, spre a imita rumeguşul rezultat din tăierea buturugii.

Poftă bună!

Joyeux Noel!

Profesori coordonatori: Delia Nataşa Maier Mirella Maria Popescu

Elevi participanţi: Lungu Alexandra - clasa a X-a E 20

GERMANIA

Capitala : Berlin Limba oficialǎ : germană Aderare UE : 01.01.1958 Teritoriul Germaniei se întinde de la Marea Nordului şi Marea Baltică, în nord, până la Munţii Alpi, în sud. Germania este ţara cu cel mai mare număr de locuitori din UE. Se învecinează cu Danemarca la nord, Polonia şi Republica Cehă la est, Austria şi Elveţia la sud, Franţa şi Luxemburg la sud-vest, şi Belgia şi Ţările de Jos la nord-vest.

Tradiţii germane de Crăciun Germanii numesc Crăciunul Weihnachten, cuvânt care înseamnă „noapte solemnă”, sau Heiligenachten, „noapte sfântă”. Atunci nu este evocată naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. În aceste zile, este aşezată în case coroana de Advent, confecţionată în familie, cu ramuri verzi care simbolizează natura. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeţe cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Până în ziua de Crăciun, germanii vizitează, în familie, nenumăratele scene biblice ale naşterii lui Iisus, în miniatură sau în mărime naturală, construite peste tot figurative sau animate. În aer liber, oamenii se încălzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit. Copiii numără zilele până la Crăciun folosind un calendar Advent. În Germania, personajele tradiţionale sunt Christkindl şi o frumoasă zână cu o coroană strălucitoare de lumânări, care vizitează fiecare casă cu un coş de cadouri, fiind considerate mesagerul lui Hristos.

Decorarea copacilor pereni a făcut întotdeauna parte din tradiţia germană a solstiţiului de iarnă. Primii pomi de Crăciun decoraţi şi numiţi după sărbătoarea creştină au apărut în Strasbourg, Alsacia la începutul secolului 17. După 1750 pomii de Crăciun au început să apară şi în alte părţi ale Germaniei, şi mai ales după 1771 când Johann Wolfgang von Goethe a vizitat Strasbourgul şi a inclus pomul de Crăciun în nuvela sa “Suferinţa tânărului Werther”. În 1820 primii imigranţi germani au decorat pomi de Crăciun în Pennsylvania.

După ce Prinţul Albert al Germaniei s-a căsătorit cu Regina Victoria, acesta a introdus în Anglia tradiţia pomilor de Crăciun. În 1848 primul ziar american avea un pom de Crăciun în una dintre paginile sale, răspândind tradiţia în aproape fiecare casă în doar câţiva ani.

TURTĂ DULCE Turta dulce este una din plăcerile copilăriei. Nu întâmplător căsuţele din turtă dulce sunt visul oricărui micuţ din lume! Mirosul dulce de scorţişoară, ghimbir şi portocale ne aduce aminte de copilărie, de zăpezile de odată.

După ce fraţii Grimm au descris o casă făcută din turtă dulce în „Hansel şi Gretel“, decorată cu tot soiul de bomboane şi creme, brutarii germani au început să coacă turta dulce şi sub formă de căsuţe. Iar în unele zone din Germania se mai păstrează şi astăzi obiceiul modelării turtei dulci sub forma unor case elaborate pe care, în ziua de Crăciun, copiii urmează să le rupă şi să le înghită pe nerăsuflate. Mirosuri 21

îmbietoare de scorţişoară, cuişoare sau anason, dar şi de vin proaspăt fiert, îi aşteaptă pe turiştii care vin aici cu miile la cea mai mare piaţă de Crăciun din Germania, la Nurnberg.

Ingrediente 1 kg făină albă 3-4 linguriţe de scorţişoară măcinată 1/2 linguriţă de cuişoare măcinate 1/2 linguriţă de anason măcinat 1/2 linguriţă de nucşoară măcinata 1/2 linguriţă de ghimbir măcinat 2 linguriţe de pulbere de coajă de portocale (sau coaja de portocale răzuită/esenţă de portocale) 2 linguriţe de bicarbonat de sodiu sau 1 plic de praf de copt 300 gr zahăr pudră 3 ouă întregi 250 gr de miere 300 gr unt Prepararea aluatului de turtă dulce: Topim mierea şi untul cubuleţe în cuptorul cu microunde. Ar trebui să dureze 1,5-2 minute. După un minut, amestecăm compoziţia din 30 în 30 de secunde. Lăsăm să se răcorească în timp ce pregătim restul ingredientelor.

Amestecăm făină cu condimentele şi cu praful de copt într-un bol încăpător. În acest bol vom frământa aluatul. Batem 2-3 minute ouăle cu zahărul pentru omogenizare.

Facem o adâncitură în mijlocul făinii, adăugăm compoziţia de ouă, apoi pe cea de miere cu unt.

Amestecăm totul cu o lingură de lemn, iar când începe să se lege, frământam aluatul cu mâna, tot în bol, până când se leagă. E nevoie doar de 20-30 de mişcări de frământare.

Despărţim aluatul în două şi punem porţiile în folie alimentară. Facem acest lucru pentru că vom lucra oricum cu porţii mici atunci când întindem aluatul. E mai uşor de controlat grosimea foii.

Aluatul se va odihni în frigider până a doua zi. Dacă vă grăbiţi, lăsaţi aluatul în frigider măcar 2-3 ore.

Scoatem aluatul din frigider cu 1/2 oră înainte de a-l întinde.

Presărăm uşor făină pe masa de lucru si frământăm puţin aluatul. Aluatul nu trebuie să fie lipicios. Dacă cumva, prin cine ştie ce minune, simţiţi că vi se lipeşte de mână, mai presăraţi făină şi frământaţi până când suprafaţa aluatului devine netedă şi lucioasă. Întindeţi aluatul pe masa presărată cu cât mai puţină făină la grosimea de aproximativ 3-4 mm, apoi decupaţi diverse forme, după dorinţă.

Coacerea turtei dulci Preîncălziţi cuptorul la 175-180oC (temperatura medie), cam cu o jumătate de oră înainte de coacerea efectivă a turtelor.

Tapetaţi o tavă cu hârtie de copt şi aşezaţi formele de turtă dulce puţin depărtate între ele.

Lucraţi cu două-trei tăvi deodată ca să reuşiţi să pregătiţi câte o tavă până când se coace cea din cuptor.

Coaceţi turtele între 5 şi 10 minute, până când încep să devină uşor aurii pe margini. Nu le uscaţi prea tare.

Le lăsaţi în tavă până când se răcoresc uşor, apoi le transferaţi pe grătar sau pe tăvi din lemn până la răcirea completă.

Depozitaţi turta dulce în cutii închise după ce se răceşte complet. Se păstrează proaspătă până la o lună.

Profesori coordonatori: Iulia Rosniţche Froehliche Weihnachten!

Maria Pătroescu Elevi participanţi: C – clasa a X-a A 22

GRECIA

Capitala : Atena Limba oficialǎ : greacă Aderare UE : 01.01.1981

Grecia, oficial, Republica Elenă şi cunoscută încă din antichitate şi sub denumirea de Elada, este o ţară situată strategic în colţul din nord-est al Mării Mediterane, ocupând extremitatea sudică a peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei.

Tradiţii greceşti de Crăciun În Grecia, un simbol important al acestei perioade este reprezentat de Sfântul Nicolae, considerat aici ocrotitorul navigatorilor. În Ajunul Crăciunului, copiii din sate călătoresc din casă în casă şi fac urări sătenilor cântând Kalada, un echivalent al colindelor. Colindele sunt acompaniate de instrumente specifice, cum ar fi triunghiuri mici de metal şi tobe. Copiii sunt răsplătiţi cu fructe uscate şi dulciuri. În Grecia nu sunt specifici brazii de Crăciun. În aproape fiecare casă, simbolul sezonului este un bol de lemn suspendat cu o bucată de sârmă de care atârnă o crenguţă de busuioc înfăşurat în jurul unei cruci din lemn. În vas se păstrează o cantitate mică de apă pentru a menține busuiocul proaspăt. Ritualul are rolul de a ţine departe spiritele rele simbolizate de un personaj mitic, Killantzaroi. Aceste spirite sunt specii de goblini care apar timp de 12 zile de la Crăciun până la Bobotează.

Cadourile sunt împărţite în ziua de Sfântul Vasile (1 ianuarie). De asemenea, în această zi are loc reînnoirea apelor, un ritual în care toate cănile de apă din casă sunt golite şi reumplute cu noua apă a Sfântului Vasile. Ceremonia este adesea însoţită de slujbe pentru izgonirea spiritelor din izvoare şi fântâni.

Tradiţia impune încă ca membrii familiilor, de la străbunici la strănepoţi, să se adune în jurul mesei festive de Crăciun. 25 decembrie este totodată ziua în care ortodocşii greci îi sărbătoresc pe toţi cei purtând numele de Emanuel, Manos ori Emanuela, toate persoanele înzestrate la botez cu aceste nume sfinte fiind felicitate cu urări de “La mulţi ani” / “Hronia pola”.

Grecia nu şi-a primit titulatura de Zeiţă doar datorită marilor filosofi, ci si de la bucătăria cu specific mediteranean. Este una dintre cele mai vechi bucătarii ale lumii, multă lume o consideră una dintre cele mai sănătoase.

Are o bucătărie cu tradiţie înrădăcinată în istorie şi influenţată timp de secole de culturile vecine.

Grecii sunt artişti când vine vorba de plăcinte. De la plăcintele sărate cu (brânză, brocoli, spanac, ciuperci, dovlecei, vinete, varză acră), la cele dulci cu (fructe, brânză, dovleac, mere ,nuca, stafide)

23

TIROPITA – PLĂCINTĂ GRECEASCĂ CU BRÂNZĂ În majoritatea reţetelor se foloseşte foi filo conţinând numai apă, făină şi sare. ”Phyllo” este un cuvânt grecesc însemnând ”ca frunza” (turcii îşi numesc foile ”yufka” sau ”aluat subţire”), iar diversitatea incredibilă a plăcintelor greceşti din foi filo, ar putea sugera o istorie îndelungată a acestui tip de aluat pe pământ grecesc. În comediile lui Aristofan apar preparate dintr-o formă incipientă a foilor filo. Istoria acestui aluat este aşadar tare lungă şi greu de cuprins.

          

Ingrediente : 8-10 foi filo 200 g brânză feta fărâmiţată 3/4 ceaşcă de smântână 100 g parmezan ras or Regato sau kefalograviera 100 g brânză Gouda sau Emedal rasă 100 g brânză ricotta sau anthotiro 2 ouă mari, bătute 2 linguriţe de mentă proaspătă, opţional ulei de măsline sau unt topit

seminţe de susan, opţional piper proaspăt măcinat

Mod de preparare: Dacă alegi să prepari tiropita grecească cu foi filo, este important să dezgheţi complet aluatul filo punându-l în frigider cu o zi înainte.

Prepară umplutura pentru tiropita: foloseşte o furculiţă să fărâmiţezi brânza feta într-un castron şi adaugă ouăle bătute cu restul de brânză rasă şi smântâna. Taie mentă proaspătă şi adaugă peste amestec.

Asezonează cu piper proaspăt măcinat şi amestecă bine cu o lingură. Pune amestecul la frigider pentru 20-30 minute.

Pentru tiropita ai nevoie de o tavă de 20x30cm. Cu o pensulă unge cu unt tava şi pereţii ei. Aşează o foaie de filo pe fundul tăvii şi cu o pensulă stropeşte foile cu puţin ulei de măsline sau unt topit. Repetă procedura, adăugând 4-5 foi filo. Vei folosi aproximativ 5-6 foi filo pentru baza plăcintei tiropita.

Toarnă amestecul de brânză feta şi nivelează cu o spatulă. Cu un cuţit taie aluatul în exces sau pliază-l peste amestec. Acoperă plăcinta cu încă 4-5 foi filo, unse în prealabil fiecare cu unt sau ulei, înainte de a mai pune altele ; răsuceşte capetele. Unge deasupra cu ulei sau unt, stropeşte cu apă şi presară seminţe de susan. Nu uita să înţepi deasupra aluatul cu un cuţit pentru a permite eliberarea aburului Coace tiropita în cuptorul preîncălzit la 180 oC pentru 45-50 minute, până ce aluatul filo este auriu şi crocant. Lasă plăcinta să se răcească înainte de a servi!

Kala Christouyenna!

Profesori coordonatori : Mariana Stănescu Tănţica Strănutu Elevi participanţi: Găliceanu Constantin Bogdan Dragoş, Bogdan Cristian Konstantinos - clasa a XI-a învăţământ profesional 24

IRLANDA Capitala : Dublin Limba oficialǎ : irlandeză şi engleză Aderare UE : 01.01.1973 Irlanda ocupă aproximativ 80 % din insula Irlandei, învecinându-se la nord-est cu Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit. În rest, teritoriul Irlandei este înconjurat de mări: Oceanul Atlantic la vest, Marea Celtică la sud şi Marea Irlandei la est.

Obiceiuri irlandeze de Crăciun Crăciunul în Irlanda se sărbătoreşte începând cu Ajunul şi încheindu-se cu Boboteaza, pe 6 ianuarie, sărbătoare numită şi Micul Crăciun. Aici, Crăciunul are un caracter profund religios. În Ajunul Crăciunului, lumânările strălucesc la ferestre şi femeile coc câte o prăjitură cu seminţe pentru fiecare membru al casei şi, de asemenea, fac şi trei budinci, una pentru fiecare zi de Bobotează: ziua de Crăciun, ziua de Anul Nou şi masa de la miezul nopţii.

După masa de Crăciun, seara, se lasă uşa descuiată, cu pâine şi lapte afară, ca un simbol al ospitalităţii. A doua zi după Crăciun, este ziua Sfântului Ştefan, o zi aproape la fel de importantă, în care au loc meciuri de fotbal şi diverse întâlniri. Pentru copii, un eveniment important este colindatul. Băieţii merg din uşă în uşă, cântând cu viori, acordeoane şi muzicuţe. Pentru mult timp în Irlanda, tradiţia era ca în ziua de 26 decembrie să se vâneze pitulici. Se spune că Sfântul Ştefan, fugind de cei care îl urmăreau, s-a ascuns după un tufiş din care zburase o pitulice, fiind astfel descoperit şi devenind unul dintre martirii creştinaţii.

Iată de ce pe 26 decembrie, bărbaţii puneau la cale o aşa-zisă vânătoare, capturând o pasăre şi apoi mergând cu ea din casă în casă, în timp ce cântau şi sărbătoreau prinderea ei. Astăzi, din obicei s-a mai păstrat doar mersul din casă în casă, într-un alai vesel.

PRĂJITURĂ CU MERE Ingrediente: 3 căni făină 2 linguriţe praf de copt sare ¼ linguriţă, cuişoare măcinate ¼ linguriţă nucşoară măcinată 200 g unt ¾ cană zahăr 4 mere 2 ouă ¾ cană lapte 2 linguri zahăr pentru topping Pentru sos 6 gălbenuşuri 6 linguri zahăr 1½ cană lapte 1½ linguriţă esenţă de vanilie 25

Mod de preparare: Ungi o tavă rotundă cu puţină grăsime. Încingi cuptorul. Cerni făina, cu tot cu praful de copt, cuişoarele şi nucşoara într-un vas mare. Asigură-te că bolul este larg pentru a permite şi merele să fie încorporate.

Amesteci untul cu făina cu mâinile, până când obţii o compoziţie sfărâmicioasă. Adaugi 3/4 de cană de zahăr şi amesteci. Cureţi merele de coajă şi le tai în forme egale, cam cât vrei tu de mari. Încorporezi merele în amestecul de făină şi le amesteci. Într-un bol separat, baţi ouăle cu laptele.

Torni apoi peste amestecul de făină şi mere şi amesteci cu o spatulă mare până se combină bine. Aluatul va fi gros, asemănător celui de gogoşi.

Laşi la cuptor 45-50 de minute. Testezi cu scobitoarea pentru a vedea dacă este făcută. Prăjitura trebuie să fie galben-arămie. Serveşti feliile de prăjitură cu sos pe care îl prepari astfel (sosul nu va fi gros, ca o budincă, mai degrabă lichid): Pui gălbenuşurile într-un vas şi le amesteci până nu mai sunt foarte galbene, cam 2-3 minute. Pui laptele într-o tigaie de mărime medie şi aduci la punctul de fierbere. Uşor, încorporezi laptele cald în amestecul de ouă cu zahăr. Transferi amestecul în tigaie şi amesteci la foc mediu până când se mai îngroaşă sosul, cam 4 minute. Ar trebui să fie destul de gros cât să îmbrace dosul unei linguri. Pui şi esenţa de vanilie.

Serveşti cald peste prăjitură.

Nollaig Shona Dhuit!

Profesori coordonatori: Lidia Gina Făşie Mihaela Croitoru

Elevi participanţi: Stoian Adriana Ionela, Brătuleanu Robert Marian – clasa a XI-a G Pană Gabriela Veronica , Grigore Lucreţia Ana Mihaela Tănase Andreea Elena, Băluţă Mariana Laura clasa a XI-a C

26

ITALIA

Capitala : Roma Limba oficialǎ : italiană Aderare UE : 01.01.1958 La nord, Italia se învecinează cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia, frontierele sale fiind în mare parte definite natural de Munţii Alpi. Spre sud, ţara ocupă în întregime Peninsula Italică şi cele mai mari insule mediteraneene, respectiv Sicilia şi Sardinia, precum şi alte 68 de insule mai mici. Italia include şi două mici state independente: Vatican, la Roma şi Republica San Marino.

Italia este considerată ţara de origine a Crăciunului. Cel puţin asta sugerează culorile drapelului italian: alb, verde şi roşu, culori tradiţionale ale sărbătorii de Crăciun.

Sezonul Crăciunului în Italia durează trei săptămâni, începând cu 8 zile înaintea Ajunului, cunoscut sub numele de Novena. În acest interval, copiii merg din casă în casă, recitând poezii de Crăciun şi cântând colinde. În unele zone, la sate, oierii aduc instrumente muzicale și cântă colinde. Un post strict este obligatoriu cu 24 de ore înaintea Ajunului şi este urmat de o masă de celebrare, unde preparatul principal este vestita prăjitură milaneză – panetone. Un obicei care se organizează este amenajarea unei urne care conţine atât cadouri, cât şi cutii goale, însă întotdeauna numărul de cadouri din urnă este egal cu numărul de persoane al casei. La miezul nopţii sunt aprinse lumânări, se spun rugăciuni, iar copiii recită poezii. În amiaza zilei de Crăciun, Papa dă binecuvântarea mulţimii adunate în marea piaţetă a Vaticanului. În Italia, copiii îşi aşteaptă cadourile până în ziua de Bobotează, când, potrivit tradiţiei, acestea sunt livrate de către o vrăjitoare urâtă, pe o coadă de mătură, numită Befana. La naşterea lui Iisus, se spune că aceasta a fost trimisă de cei trei magi, însă a întârziat să viziteze Pruncul deoarece a pierdut Steaua şi s-a rătăcit, iar de atunci zboară în jurul lumii, lăsând cadouri la fiecare casă cu copii, în cazul în care Iisus este acolo. Befana alunecă pe coşurile de fum, și umple ciorapi și pantofi cu lucruri frumoase pentru copiii cuminţi. Se mai spune, de asemenea, că lasă cărbune pentru copiii care nu sunt foarte ascultători.

Tradiţii şi obiceiuri italiene Ceppo este o structură din lemn de aproximativ un metru înălţime, în forma unei piramide. Pe acest schelet se amplasează mai multe rafturi, partea de jos fiind, îndeosebi, rezervată unei scene din ziua naşterii lui Iisus, iar partea superioară fiind destinată bomboanelor, fructelor și cadourilor. Ceppo, numit şi “arborele luminii”, este decorat cu hârtie colorată, conuri de brad învelite în staniol şi mici steguleţe. Lumânări de dimensiuni reduse sunt fixate pe părţile ieșite în afară, iar în vârful piramidei se aşează o stea sau o mică păpuşă.

Urna destinului reprezintă o veche tradiție din Italia, în cadrul căreia fiecare membru al familiei trebuie să extragă un cadou ambalat dintr-un mare bol ornamentat, până când sunt împărțite toate darurile din interiorul acestuia.

27

TIRAMISU Cremos, lejer şi proaspăt, Tiramisu este un desert italian care a cucerit lumea. Se spune că Tiramisu a apărut din grija unui patiser zgârcit, care nu a vrut să arunce nişte resturi de biscuit şi le-a amestecat cu cremă şi cafea. Crema este trei sferturi din reuşita prăjiturii. Pişcoturile cele mai folosite sunt cele de şampanie.

Ingrediente:  500 grame de pişcoturi;  500 grame de mascarpone;  4 ouă;  8 linguri zahăr;  2 pliculeţe de zahăr vanilat;  250 mililitri de cafea;  50 grame frişcă;  100 grame cacao Mod de preparare: Separăm ouăle. Gălbenuşurile le amestecăm cu zahărul şi zahărul vanilinat, le batem cu mixerul până se deschid la culoare şi se topeşte zahărul. Adăugăm mascarpone peste amestecul de ouă şi zahăr şi le omogenizăm.

Separat batem albuşurile spumă cu un praf de sare şi le încorporăm şi pe ele în amestecul de gălbenuşuri şi mascarpone. Amestecăm bine.

Pregătim o cafea tare, o strecurăm de zaţ, iar când e aproape rece adăugăm cele 3 linguri de amaretto.

Asamblăm prăjitura într-o tavă, caserolă, ori vas de Jena. Înmuiem pişcoturile în cafea şi le aşezăm în tavă.

Se vor înmuia pe o singură parte. Peste primul strat întindem jumătate din cremă şi pudrăm cu cacao.

Se lasă la frigider 6-7 ore.

Buone Feste Natalizie!

Profesori coordonatori : Mădălina Calcan Măndiţa Albu Elevi participanţi : Mogoş Denisa , Roşu Ana, Constantin Antonio, Stoica Daniel-clasa a X-a E

28

MALTA Capitala : Valetta Limba oficialǎ : malteză, engleză Aderare UE : 01.05.2004 Teritoriul Maltei acoperă un arhipelag format din cinci insule situate în centrul Mării Mediterane, la sud de insula italiană Sicilia, la est de Tunisia şi la nord de Libia. Malta este una dintre cele mai mici şi mai dens populate ţări din lume.

Crăciunul în Malta nu este vestit de sosirea zăpezii. Condiţiile meteorologice seamănă cu cele care sunt în Bethleem locul naşterii lui Iisus. Temperaturile variază de la maxim 19oC până la 9 oC. În afara pomului de Crăciun şi a Moşului, care pot fi întâlniţi peste tot în Malta, o particularitate a acestei regiuni sunt scenele biblice care înfăţişează păstori, îngeri şi leagăne cu pruncul Iisus care sunt foarte numeroase şi pot fi găsite în orice casă dar şi în locuri publice. Primul leagăn maltez a fost găsit la mânăstirea călugăriţelor benedictine din Midinaşi are încrustat anul 1826. Tradiţia privind construirea acestor leagăne în biserici şi case a fost instaurată în secolul al 13-lea de către călugării franciscani. Leagănul în care se spune că s-a născut Iisus a fost adus din Bethleem în secolul al 17-lea şi este păstrat în Basilica Liberiană din Roma.

O tradiţie malteză de Crăciun este Priedka tat-Tifel, care înseamnă „predicarea copilului”. În Ajunul Crăciunului, un băiat sau o fată, de obicei cu vârste cuprinse între 7 şi 10 ani, ţin predica de la miezul nopţii în locul preotului. Părinţii sunt foarte încântaţi şi nerăbdători să îşi vadă copiii, ajutându-i să înveţe predica pe de rost cu patru sau cinci săptămâni înainte. Copiii spun povestea de la naşterea lui Iisus din Betleem şi sunt încurajaţi să dea predicii o notă personală, care să atingă inimile enoriaşilor. Bisericile sunt decorate cu lumini şi figurine organizate în scene cu Naşterea Domnului, Presepju, construite de către biserică. Pătuţurile sunt decorate cu figurine, denumite pasture, reprezentând personaje precum păstorii şi îngerii). Astăzi, unele dintre cele mai frumoase scene sunt mecanice şi figurinele se mişcă. Figurina reprezentându-l pe copilul Iisus este pusă pe altarul principal, la miezul nopţii, în noaptea de Crăciun. Există un grup din Malta, numit Friends of the Crib, care ajută la menţinerea în viaţă a tradiţiei malteze a scenetelor.

CANNOLI CU CIOCOLATĂ Cannoli, aceste micuţe rulouri umplute cu diverse creme şi ornate cu tot felul de siropuri şi fructe sunt unele dintre deserturile preferate ale maltezilor împrumutate de la vecinii sicilieni, chiar dacă originea reţetei este de la vecinii tunisieni .

Ingrediente : Aluat:  ¾ cană făină  2 linguri unt nesărat  1 linguriţă zahăr  1 linguriţă cacao, neîndulcit  ¼ linguriţă scorţişoară  1 vârf de cuţit de sare  1 gălbenuş de ou (opţional)  3-4 linguri vin roşu 29

Cremă:  450 gr. ricotta / urdă  100 gr. Frişcă preparată în casă  ½ cană zahăr extrafin  ¼ cană fulgi de ciocolată / stafide, etc. (opţional)  4 linguri coji de portocală / lămâie / grepfrut, confiate (se pot pune şi proaspete)  1 lingură esenţă de vanilie / zahăr vanilinat  1 albuş de ou, bătut uşor  zahăr pudră Mod de preparare : Se amestecă toate ingredientele până se obţine un aluat sfărâmicios, apoi acesta se pune într-o pungă de plastic (închisă etanş) la frigider timp de 45 min.

Ricotta se lasă la scurs timp de 1 oră, apoi se amestecă cu restul ingredientelor, iar amestecul se pune într-un bol acoperit, la frigider, timp de 30-60 min.

Se scoate aluatul din frigider şi se rulează cu făcăleţul până când se obţine grosimea de 1,5-2 mm.

Se taie cercurile (diametru de 8-10 cm.), se pun pe forme (sau pe foaie de staniol împăturită în 2 şi lată de 2, 3 ori), apoi se ung cu albuş de ou în locul în care trebuie să se lipească şi se apasă uşor, astfel încât lipitura să fie uniformă.

Prăjire (varianta originală): Se pun rulourile în ulei încins (180oC) timp de 2-3 minute, apoi se scot cu o spumieră şi se lasă la scurs pe un prosop de hârtie.

Coacere (varianta sănătoasă): Se pun rulourile într-o tavă, se ung cu albuş de ou şi se introduc în cuptor (190 oC) timp de aprox. 15-20 minute. Este mai bine să fie puţin mai coapte decât puţin mai necoapte.

Când cannoli se răcesc, se scot de pe forme.

Imediat înainte de a-l consuma, cannolo se umple cu cremă şi se pudrează cu zahăr.

Se pot orna cu sirop, cremă de ciocolată, dulceaţă, fructe confiate sau oleaginoase pisate (fistic, nuci, alune, etc.).

IL-Milied It-tajjeb !

Profesori coordonatori : Aura Carmen Ciobanu Valeria Roşca Elevi participanţi: Bratu Nicoleta Alexandra, Badea Diana Cristina - clasa a X- a C

30

OLANDA

Capitala : Amsterdam Limba oficialǎ : neerlandeză Aderare UE : 01.01.1958

După cum o spune şi numele, Ţările de Jos se situează la altitudini joase - aproape un sfert din suprafaţă se află la nivelul mării sau sub acesta. De altfel, multe dintre teritorii au fost recuperate din mare, iar numeroase regiuni sunt protejate de inundaţii prin diguri sau baraje. Ţările de Jos au un litoral foarte lung la Marea Nordului şi se învecinează la sud cu Belgia şi la est cu Germania.

Pentru majoritatea copiilor, din Olanda, cea mai importantă zi în timpul festivităţilor de Crăciun este cea de 5 decembrie, când Sfântul Nicolae (Sinterklaas) le aduce cadouri. Copiii urmează indicii pentru a găsi mici cadouri lăsate de Sinterklaas. La petrecerile de sărbători sunt consumate dulciuri şi biscuiţi speciali cu marţipan numiţi banketletter. Aceştia sunt făcuţi în formele iniţialelor numelor oamenilor prezenţi la petrecere. Un alt biscuit dulce, care este mâncat la petrecerile de Sfântul Nicolae este pepernoot, făcut cu scorţişoară şi mirodenii.

Ziua de Crăciun este o zi mult mai liniştită în Olanda, cu o slujbă la biserică şi masă în familie. La slujba specială numită Școala de duminică, se spun poveşti tradiţionale de Crăciun. Acestea sunt de multe ori singurele cadouri pe care copiii le primesc în ziua de Crăciun, deoarece ei au primit deja cele mai multe dintre cadouri de Ziua Sfântului Nicolae.

FURSECURI CU FISTIC Ingrediente Aluat:  150 g unt  3/4 cană zahăr pudră  1 ou  1 1/2 cană făină  1/2 cană fistic tocat mărunt  puţină sare Umplutura:  1 1/4 cană zahăr pudră  50 g unt  1 fiolă esenţă vanilie  2-3 linguri lapte dulce  2 linguri fistic tocat mărunt

31

Mod de preparare: Aluatul: Se combină zahărul cu untul până sunt amestecate bine, apoi se adaugă oul, făina şi sarea.

Aluatul se pune în frigider cel puţin pentru 1 oră ca să se întărească. Acesta se formează în sfere de 1 - 1.5 cm şi se tăvălesc în fistic tăiat în bucăţi mai mari ( este nevoie de aproximativ 1/2 cană fistic ). Sferele se aşează într-o tavă în care am pus hârtie de copt, la o depărtare de 2.5 cm. Fiecare sferă se turteşte cu fundul unui pahar înmuiat în zahăr tos. Acestea sunt introduse la cuptor pentru aproximativ 20 minute.

După ce fursecurile au fost scoase din cuptor, se lasă să se răcească, apoi acestea se vor umple.

Umplutura: Se combină untul cu zahărul pudră, vanilie şi lapte, încât să iasă o cremă care se poate întinde. La sfârşit se adaugă lingurile cu fistic.

Poftă bună!

Vrolijk Kerstfeest!

Profesor coordonator : Florentina Daniela Dumitraşcu

32

PORTUGALIA

Capitala : Lisabona Limba oficialǎ : portugheză Aderare UE : 01.01.1986 Situată în Peninsula Iberică, Portugalia este ţara cea mai vestică din Europa continentală. La vest şi sud, teritoriul său este delimitat de Oceanul Atlantic, iar la nord şi la est, ţara se învecinează cu Spania.

Portugalia include şi arhipelagurile Azores şi Madeira, care sunt regiuni autonome.

Palácio Nacional da Pena-Palatul Naţional Pena din Sintra este inclus în lista celor „Şapte minuni ale Portugaliei” ( Seven Wonders of Portugal) şi în patrimoniul cultural al UNESCO, din 1995. Se înţelege că Palácio Nacional da Pena este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Portugalia, şi mai mult ca sigur că mare parte din celebritate i se datorează şi lui W. Disney, care s-a inspirat din architectura eclectică a locului. În Portugalia, ziua de Ajun este liberă şi mulţi oameni asistă la slujba de la miezul nopţii. În clipa în care se aud cele 12 bătăi de clopote de la miezul nopţii, toţi credincioşii se duc la biserica locală pentru a celebra Missa do Galo („masa cocoşului”).

Conform credinţelor, un cocoş ar fi cântat în dimineaţa de 25 decembrie, sărbătorind în felul său naşterea lui Iisus. În Portugalia, Ajunul Crăciunului se cheamă Consoada şi cuprinde cina şi deschiderea cadourilor, în noaptea de 24 spre 25. Potrivit tradiţiei, aceste cadouri nu sunt aduse de Moş Crăciun, ci de copilul Iisus. În momentul deschiderii cadourilor, obiceiul cere să i se ofere fiecărei persoane prezente câte o portocală. Pe vremuri, acest fruct era considerat ca un produs preţios şi a fost pe punctul de a deveni unul dintre simbolurile Crăciunului.

TORTA DE LARANJA - RULADĂ PORTUGHEZĂ DE PORTOCALE Această ruladă de portocale este exagerat de simplă şi se face foarte repede. Torta, cum mi-a explicat o chelneriţă săritoare, se zice la orice “prăjitură rulată” în portugheză şi laranja este portocală.

Ingrediente 8 ouă 250 g de zahăr 50 g de zahăr extra, pentru tapetat 1 linguriţă de făină zeama de la 2 portocale 33

80 g de unt, topit (reţeta originală era cu margarină) unt extra pentru uns tava Mod de preparare Preîncălzeşte cuptorul la 200ºC. Unge o tavă cu unt, tapeteaz-o cu hârtie de copt şi unge-o şi pe aceasta cu unt. Topeşte untul la bainmarie sau microunde. Într-un bol încăpător, amestecă zahărul cu făina. Adaugă ouăle, apoi zeama de portocale şi bate totul uşor cu mixerul, până se omogenizează. Adaugă untul şi mai amestecă puţin.

Pune compoziţia în tavă şi dă tava la cuptor aproximativ 20 minute.

Când este gata, presară 50 g de zahăr pe o foaie de silicon sau o bucată mare de hârtie de copt sau un prosop de bucătărie (sau orice chestie de care te poţi ajuta ca să rulezi blatul). Scoate tava din cuptor şi răstoarnă blatul pe foaia tapetată cu zahăr. Rulează prăjitura şi las-o să se răcească.

Feliz Natal!

Profesori coordonatori: Nela Dumitriu Monica Pătlăgean Elevi participanţi: Florea Andreea Carmen, Spătaru Camelia Gabriela – clasa a X-a A înv. prof.

34

ROMÂNIA

Capitala : Bucureşti Limba oficialǎ : română Aderare UE : 01.01.2007

România se situează în sud-estul Europei. Centrul ţării este înconjurat de Munţii Carpaţi, iar sudul este modelat de Dunăre, fluviu care formează o deltă la vărsarea în Marea Neagră.

Crăciunul este perioada tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. Colindul, scenetele cu motive religioase şi mesele bogate sunt nelipsite în toate colţurile ţării, în special la sat, acolo unde obiceiurile s-au păstrat mai bine.

Tradiţia din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea şi recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol şi decorată cu clopoţei şi panglici colorate.

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie în fiecare an.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îşi trage originile de la popoarele germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit clasice. Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în ziua de Crăciun. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun. Dulciurile care sfârşesc masa de sărbătoare, sau cu care sunt omeniţi oaspeţii care calcă pragul casei şi colindătorii, sunt: cozonacul, plăcinta şi turtele. Toate aceste preparate prezintă diversificări în funcţie de zona etnografică. Sărbătoarea Crăciunului înseamnă timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie. În satele din Maramureş, colindătorii iau cu asalt uliţele încă din Ajunul Crăciunului şi sunt răsplătiţi cu nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umblă din casă în casă cu "Steaua" sau cu "Capra", reprezentaţii răspândite în numeroase zone din România. În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului se practică "scormonitul în foc". Toţi membrii familiei se adună în jurul focului şi, pe rând, dau cu o nuia, spunând: "Bună dimineaţa lui Ajun/ Că-i mai bună a lui Crăciun/ Într-un ceas bun/ Oile lânoase/ Vacile lăptoase/ Caii încurători/ Oamenii sănătoşi/ Să se facă bucatele, porumbul, grâul". Obiceiul se mai numea Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bunădimineaţa la Moş Ajun. În unele locuri (Oltenia, Transilvania) colindătorii se numeau piterei sau pizerei şi 35

erau conduşi de un vătaf. Datina era ca atunci când intrau în casă să scormonească focul din vatră. Ca daruri primeau covrigi, colaci, turte, mere, nuci. În Moldova, în special în Bucovina, oamenii fac turte de Crăciun Este un dulce tradiţional, numit şi "scutecele lui Iisus" sau "pelincile Maicii Domnului", din turte subţiri, coapte pe plită şi stropite cu sirop de miere şi lămâie, cu nucă pisată şi zahăr brun.

Dulciuri pe masa de Crăciun pe mesele românilor Brăduleţul de Crăciun

Steaua cu mac

Cozonaci

Crăciun fericit !

Profesori coordonatori : Rodica Stanciu Alexandra Nedelcu Elevi participanţi : Clasa a IX-a A înv. prof.

36

SLOVACIA Capitala : Bratislava Limba oficialǎ : slovacă Aderare UE : 01.05.2004 Slovacia, oficial Republica Slovacă este un stat fără ieşire la mare din Europa Centrală, cu o populaţie de peste cinci milioane de locuitori, şi o suprafaţă de aproximativ 49.000 km² Tradiţii slovace de Crăciun În Slovacia, sărbătorile de iarnă încep cu patru duminici înainte de Ajunul Crăciunului. În fiecare săptămână, se mai aprinde încă o lumânare în coroniţa de Crăciun. Când sunt aprinse toate patru lumânările, Crăciunul bate la uşă. Ceea ce nu poate lipsi este vizitarea unuia dintre multele târguri de Crăciun. Printre cele mai cunoscute şi iubite târguri se numără cel de la Bratislava, de unde se pot cumpăra decoraţiuni de Crăciun, suveniruri, plăcinte umplute şi punci aromat.

Ziua de 24 decembrie – este punctul culminant al Sărbătorilor. Odată cu apariţia primei stele de pe cer, familia se aşează la masă după o zi lungă de post. Mâncarea tradiţională este crapul cu salată de cartofi.

Alte feluri sunt: supa de varză, plăcinta cu miere, mâncarea de mazăre sau fasole şi tradiţionalele opekance– macaroane sau aluat dulce cu mac şi cu brânză.

După masa de seară, familia se adună în jurul bradului şi deschid cadourile, care în Slovacia sunt aduse de pruncul Iisus. În vremurile trecute, darurile aveau o mare valoare simbolică:  merele însemnau sănătate  nucile – înţelepciune  bijuteriile – frumuseţe şi noroc  monedele – bogăţie şi succes.

Festivităţile se încheie cu slujba de la miezul nopţii. În ziua de Crăciun – ziua Naşterii lui Iisus – nu se fac decât treburi mărunte în gospodărie, pentru a nu aduce ghinion. Cel mai important este să serbezi Crăciunul alături de familie şi de prieteni.

Pentru a determina cât de mare va fi recolta în anul care urmează, pe 25 decembrie, cetăţenii din Slovacia aruncă o lingură cu budincă spre tavan, iar cu cât mai multă budincă se lipeşte de tavan, cu atât mai roditoare va fi recolta.

Un obicei în această ţară este prezicerea viitorului, care presupune tăierea în curmeziş a unui măr.

Dacă apare o stea, va fi un an bun, iar dacă este o cruce, anul va fi rău.

BABOVKA CU ULEI (OLEJOVÁ BABOVKÁ) Babovká este o prăjitură sub formă de guguluf specifică Slovaciei. Compoziţia ca şi structura aminteşte de checul românesc. Este o prăjitură rapidă şi gustoasă foarte îndrăgită de cei mici.  6 ouă  300 g zahăr  150 ml ulei  150 ml apă rece  coajă şi zeama de la o lămâie  370 g făină  1/2 pliculeţ praf de copt 37

Mod de preparare: Se separă gălbenuşurile de albuşuri. Albuşurile se bat spumă cu zahărul, şi se adaugă zeama de lămâie. Gălbenuşurile se freacă cu un praf de sare până se albesc, moment în care adăugăm uleiul, apa, coaja.

Prin mişcări uşoare adăugăm gălbenuşurile în spuma de albuş.

Mixăm până se omogenizează compoziţia şi încorporăm făina şi praful de copt.

Turnăm compoziţia obţinută în formă specifică de babovká, unsă cu unt şi presărată cu făină dacă nu este de silicon.

Coacem babovká în cuptorul încins la 180°C până trece testul cu scobitoarea. Dacă la suprafaţă se rumeneşte foarte tare şi repede, este recomandat să o acoperiţi cu folie de aluminiu.

După ce se răceşte o presărăm cu zahăr pudră sau o glazurăm. Servim alături de cafea şi de prieteni.

ŞUHAIDĂ CU NUCĂ (ORECHOVÉ ŠUHAJDY) Şuhaidele se pregătesc de sărbători (Paşte sau Crăciun) în Slovacia. Sunt dulciuri din ciocolată care se realizează în coşuleţe de hârtie, fără coacere şi cu diverse umpluturi: nuci măcinate, migdale măcinate, stafide, lapte condensat, etc.

Ingrediente: 250 g margarină 50 g cacao 100 g ciocolată de menaj 200 g zahăr pudră Umplutura: 200 g nuci măcinate 4 linguri de lapte 100 ml rom sau coniac zahăr pudră după gust jumătăţi de nuci pentru ornat, fulgi de nucă de cocos, fulgi din zahăr Mod de preparare: Într-un castron se amestecă nucile măcinate cu laptele şi romul sau coniacul. După gust, se poate adăuga zahăr pudră dacă vi se pare că este prea mare concentraţia de alcool...dacă vă pişcă la limbă. Se acoperă cu o farfurie şi se lasă să se întrepătrundă gusturile.

Separat, se topeşte margarina la bain-marie şi când este lichidă se adaugă ciocolata ruptă bucăţele şi praful de cacao. Se amestecă până când glazura este fină şi omogenă. Se pune zahărul pudră şi se amestecă.

Se ia ciocolata de pe foc şi se pregătesc formele de brioşe. Se aşează în ele coşuleţe de hârtie.

Se pune în fiecare coşuleţ de hârtie câte 2 linguri de ciocolată şi se dau tăvile la rece. Cu atenţie, se înclină tăvile de brioşe astfel încât să îmbrace în ciocolată 2/3 din fiecare coşuleţ. Această operaţiune se face de mai multe ori până când ciocolata s-a răcit complet.... pentru a fi mai gros stratul de ciocolată care îmbracă coşuleţul de hârtie.

Cu o linguriţă se aşează în fiecare coşuleţ umplutura de nuci (1-1,5 cm înălţime). Se completează cu ciocolată astfel încât să umple fiecare coşuleţ.

Deasupra se decorează imediat cu jumătăţi de nuca sau cu fulgi de nucă de cocos. Se dau din nou şuhaidele la rece până se solidifică ciocolata.

Vesele vianoce!

Profesori coordonatori: Gabriela Eliza Neacşu Mirela Gabi Bojoga Elevi participanţi: Ion Florin Valentin- clasa a IX-a C Duşa Daniel Alexandru- clasa a XI-a F 38

SPANIA

Capitala : Madrid Limba oficialǎ : spaniolă Aderare UE : 01.01.1986 Spania continentală, situată în Peninsula Iberică, este dominată de podişuri înalte şi lanţuri muntoase, precum Pirineii şi Sierra Nevada. La nord, ţara se învecinează cu Franţa şi Andorra, iar la vest cu Portugalia.

Spaniei îi aparţin şi Insulele Baleare în Marea Mediterană, Insulele Canare în Oceanul Atlantic, precum şi două exclave autonome în Africa de Nord: Ceuta şi Melilla. În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de Ziua regilor. Chiar dacă Moş Crăciun este din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Patronul spiritual al acestei ţări este Fecioara Maria, iar Ajunul Crăciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Bună). Întreaga familie se adună în jurul scenei ieslei pruncului Iisus. Această scenă este prezentă în majoritatea caselor din Spania.

TURRON Dacă ai vizitat măcar o dată Spania de Crăciun, cu siguranţă ai plecat acasă cu TURRON în bagaj.

Puţină lum ştie că pentru spanioli mirosul de nuga este specific zilei de Crăciun. Crăciunul nu ar fi Crăciun în Spania fără tradiţionalele dulciuri precum TURRON, MARŢIPAN şi POLVORONES. Aceste delicatese sunt la fel de importante precum bradul de Crăciun şi nu lipsesc niciodată de pe masă, fie că sunt gătite în casă, fie că sunt cumpărate.

Deşi pare o invenţie modernă,TURRON este în realitate un desert foarte vechi. Unii istorici susţin că originile sale sunt arabe şi că a fost inventat de către mauri. Pe de altă parte, există păreri conform cărora TURRON a fost inventat în secolul 16, în oraşul SEXONA, cunoscut în prezent ca JIJONA. De altfel, oraşul JIJONA este cunoscut drept „CAPITALA INTERNAŢIONALĂ A TURRONULUI". În prezent există foarte multe variante de TURRON, care mai de care mai apetisante pentru ochi, însă două sunt mai cunoscute: 1 –TURRON de JIJONA – care este moale şi are consistenţa untului de arahide 2.-TURRON de ALICANTE – care este tare şi se face cu migdale TURRONUL este de fapt o nuga cu arahide, migdale sau alune, acoperit la suprafaţă cu miere, scorţişoară sau ciocolată etc.

Ingrediente: 1 kg miere 500 g zahăr 2 albuşuri 1,5 kg migdale încălzite în cuptor 1 lămâie

39

Mod de preparare : Se încălzeşte lent mierea într-o tigaie până ce se evaporă apa. Se adaugă aici zahărul şi se amestecă cu o spatulă de lemn Se bat albuşurile spumă până se întăresc, apoi se adaugă în amestecul preparat anterior.

Se amestecă repede cu spatula timp de 8-10 minute, apoi se dă la foc mic până începe să se caramelizeze. Se adaugă migdalele şi coaja rasă de lămâie, se amestecă bine şi se mai lasă câteva minute pe foc, având grijă să nu se lipească de tigaie. Amestecul se toarnă apoi în forme de lemn sau de hârtie. După 2 ore şi jumătate, turron-ul se poate tăia. Când s-a răcit complet se stochează într-un vas închis ermetic.

Feliz Navidad!

Profesor coordonator: Veronica Rusu Elevi participanţi: Solomon Daniel Nicuşor, Puţaru Angelica Ionela, Nicolae Florentina, Marinescu Răzvan Ionuţ - clasa a XI-a B

40

REGATUL UNIT

Capitala : Londra Limba oficialǎ : engleză Aderare UE : 01.01.1973 Regatul Unit include Anglia, Ţara Galilor, Scoţia (acestea formând Marea Britanie) şi Irlanda de Nord. Relieful ţării este variat, fiind format din stânci de-a lungul unor coaste, munţi, câmpii şi sute de insule în vestul şi nordul Scoţiei. În Marea Britanie, abia din 1660 se sărbătoreşte consecvent Crăciunul, după ce fusese interzis de nenumărate ori de către autorităţi, datorită amestecului de obiceiuri creştine şi păgâne deopotrivă practicate până la acea dată. Dacă americanii ard buturugile, englezii ard un rug confecţionat din crengi de frasin, care simbolizează lunile anului ce tocmai se încheie. Colindele urcă în văzduh, în timp ce englezii se desfată cu un punch fierbinte. Cele mai frumoase colinde se pot asculta însă în capela Colegiului Regelui din Cambridge. În case, în mirosul parfumat de brad, englezii savurează delicii culinare de Crăciun, din care nu lipsesc curcanul (sau gâsca ori raţa), fripturile, sosurile, plăcintele şi budinca (Christmas pudding), ce întregesc atmosfera acestei sărbători şi liniştesc spiritele după noaptea de Ajun, în care se crede că duhurile rele şi fantomele părăsesc castelele şi criptele, obicei rămas din perioada păgână. Copiii îşi aşteaptă cuminţi cadourile după ce i-au trimis scrisori lui Father Christmas, prin aruncarea acestora în foc, sperând că piticii le vor scoate prin horn si astfel dorinţele lor se vor împlini. După masa copioasă de Crăciun, englezii pornesc la vânătoare de piţigoi, chiar în ziua de Sfântul Ştefan, amintind de legenda în care martirul creştin închis nu a mai putut să se salveze din cauza acestei păsări care a trezit gardianul ce îl păzea. În Marea Britanie copiii îi pregătesc lui Moş Crăciun o farfurie cu brioşe şi un pahar cu lapte ca să se ospăteze când vine în seara de 24 decembrie ca să le lase sub brad cadourile mult dorite.

CHRISTMAS MUFFINS Ingrediente : 240 g de făină 4 ouă 150 g de zahăr 100 g de unt moale 80 ml de lapte 1 praf de sare 1 sticluţă de esenţă de vanilie 1/2 linguriţă praf de copt

41

Mod de preparare: Încălzeşte cuptorul la 180oC. Aşează hârtie de copt în 12 forme de copt pentru brioşe.

Bate untul şi zahărul într-un bol până când consistenţa devine moale şi pufoasă. Apoi adaugă ouăle bătute treptat, esenţa şi laptele.

Adaugă prin cernere făina, sarea, praful de copt şi amestecă-le bine. Adaugă mai mult lapte dacă este necesar, pentru a obţine o consistenţă moale.

Aşează mixul cu o lingură în formele pentru brioşe. Coace-le timp de 12-15 minute, apoi fă testul scobitorii (dacă o înfigi în mijlocul unei brioşe şi iese curată atunci sunt gata). Răceşte-le în forme timp de 5 minute, apoi aşează-le pe un grătar pentru a se răci complet.

Pentru a decora: cerne zahărul pudră într-un bol şi amestecă destulă apă caldă încât să prepari o glazură moale. Întinde glazura peste brioşe şi niveleaz-o.

Merry Christmas!

Profesori coordonatori: Ana Maria Sorescu Pîrvănescu Alina Elevi participanţi: Pascu Ana Maria Cecilia, Frăţilă Mihaela Izabela – clasa a XI-a A

42

UNGARIA

Capitala : Budapesta Limba oficialǎ : maghiară Aderare UE : 01.05.2004 Ungaria este o ţară din Europa Centrală, fără ieşire la mare, care se învecinează cu nu mai puţin de şapte ţări: Slovacia, Ucraina, România, Serbia, Croaţia, Slovenia şi Austria. Relieful său este în mare parte plat, cu mici masive muntoase în nord.

Tradiţii maghiare Noaptea de Ajun este numită de maghiari "Szent-este" sau "noapte sfântă". Înainte să meargă la biserică, pentru slujba de la miezul nopţii, familiile se adună în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde şi deschid cadourile. În ajunul Crăciunului, creştinii respectau câteva tradiţii. În această zi era interzisă munca în păduri sau pe păşuni; se lucra doar în jurul casei. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi.

Nu era bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduceau boală asupra familiei.

Dacă animalele se culcau pe partea stângă, însemna că iarna va fi lungă şi geroasă. Fetele tinere se uitau în fântână pentru a-şi vedea viitorul soţ, la baterea clopotelor seara.

Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soţii să le fie urâte.

Dacă de post cocoşul cânta în amiaza mare se spunea că cineva va muri din casă.

Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă conţinea tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şi cozonacul cu nuci.

Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări.

DOBOŞ Crema 3 ouă mari 150 gr zahăr 2 linguri pline cacao (de bună calitate) 200 gr unt la temperatura camerei Blat (pandişpan) 6 ouă mari 6 linguri pline zahăr 1 plic zahăr vanilat 6 linguri pline făină untură şi făină pentru uns şi tapetat tava Decor 10 linguri zahăr 43

Mod de preparare: Crema: se amestecă ouăle cu cacaua şi zahărul până se omogenizează bine.

Se aşează pe foc o oală cu apa până la jumătate şi se aduce la fierbere. Deasupra se aşează oala cu crema de cacao şi se bate pe abur cu un tel până devine consistentă, cam 15 minute. Ca să ştiţi că e gata verificaţi crema luând cu degetele de pe tel şi dacă crema se întinde (nu curge) atunci e gata. Se ia oala de pe abur şi se lasă 10 minute la răcit. După care puneţi oala cu fundul în apă rece încă 5 minute să grăbiţi răcirea. În cele 10 minute, cât crema se răceşte, pregătiţi blatul: se separă albuşurile de gălbenuşuri.

Albuşurile se bat spumă cu mixerul, cam 5 minute, până stă pe mixer. Se adaugă apoi zahărul şi se mai bate încă câteva minute. Se adaugă gălbenuşurile şi se continuă mixarea până nu mai simţiţi zahăr în compoziţie (pentru acest lucru trebuie să gustaţi din când în când).

Adăugaţi în final făină, amestecând-o de data asta cu lingura, uşor, să nu se lase spumă. Nu trebuie amestecată decât până nu se mai vede făina prin aluat şi chiar dacă se fac mici cocoloaşe nu e o problemă, aluatul va fi mai pufos aşa.

Revenim la crema răcită: se freacă untul bine până devine spumos şi apoi începem să încorporăm crema de cacao în el, câte o lingura pe rând. În acest fel nu există riscul să se taie crema! Când aţi terminat de încorporat toata crema, daţi-o la frigider să se întărească. Încingeţi cuptorul la 200oC. Ungeţi un fund de tavă cu pereţi detaşabili cu diametru 22 cm cu untură (nu unt, nu ulei). Pudraţi-o bine cu făină. Puneţi 2 linguri pline de aluat pe disc şi întindeţi uniform cu un cuţit. Coaceţi foaia cam 5-6 minute.

Din aluat ar trebui să vă iasă între 10 şi 12 foi, numărul lor depinde de mărimea ouălor. Foaia se desprinde de tavă cu un cuţit. Foile se desprind de pe tavă imediat ce sunt scoase din cuptor, altfel crapă.

Tava nu se spală între foi! Se şterge doar cu un şerveţel şi eventual se rade aluatul lipit de pe margini. Înainte de fiecare foaie, tava se unge cu untură şi se pudrează cu făină!

Foile coapte nu le stivuiţi una peste alta fiindcă se lipesc. Cel mai bine e să lucraţi cu două farfurii (platoul pe care veţi construi tortul şi încă o farfurie). În farfuria a doua puneţi întotdeauna foaia scoasă din cuptor şi lăsaţi să se răcească până se coace următoarea. Când scoateţi una nouă din cuptor, foaia răcită se pune pe tort.

Asamblăm tortul: aşezăm o foaie coaptă pe un platou, ungem cu o lingură plină de cremă, apoi iar foaie şi apoi cremă... ultimul strat va fi de cremă şi lăsăm o foaie nefolosită.

Decor: Ultima foaie coaptă o lăsăm pe tavă şi aşezăm hârtie dedesubt ca să nu murdărim masa de lucru cu caramel.

Topim zahărul într-un ibric până capătă o culoare aurie închis. La început nu amestecaţi în zahăr, până vedeţi ca începe să fumege uşor. Doar atunci începeţi să amestecaţi, astfel caramelul va căpăta un gust mai intens. Nu lăsaţi caramelul pe foc nesupravegheat, se arde uşor. Când are culoarea whisky-ului e gata.

Turnaţi caramelul peste ultima foaie. Încălziţi un cuţit în flacăra de la aragaz şi cu lama fierbinte tăiaţi foaia în 12 felii, ca şi cum aţi tăia o pizza. După fiecare tăietură încălziţi lama cuţitului, altfel caramelul va crăpa.

Aşezaţi feliile obţinute deasupra foilor. Decoraţi simplu, cu flori naturale.

Kellemes Karacsonyi unnepeket!

Profesori coordonatori: Florentina Apetrei Mariana Niculaie Elevi participanţi: Iocea Ana Maria Simona, Constantin Alexandru Robert – clasa a X-a F 44

REZULTATE ȘI IMPRESII FOTOGRAFII ALE PRODUSELOR DULCI

\

45

46

47

Impresii Prof. Mihaela Croitoru : Mulţumim cadrelor didactice şi părinţilor care au ştiut să sădească în sufletul copiilor plăcerea de a participa la astfel de activităţi.

Prof. Valeria Roșca: Manifestările prilejuite cu această ocazie au oferit tuturor participanţilor ocazia de a-şi etala talentul, fiecare după aptitudinile personale. Toţi copiii au fost entuziasmaţi şi mulţumiţi că munca lor a fost răsplătită pe măsura efortului depus.

Prof. Mariana Niculae: Comunitatea şcolară va deveni mai unită prin faptul că realizarea acestui gen de activităţi presupune o mai bună colaborare a membrilor ei.

Elev Rădeanu Ana Maria :În timpul pregătirilor pentru activitate, toate cadrele didactice, alături de elevi, sau implicat trup şi suflet pentru ca aceasta să fie de neuitat. Munca depusă de fiecare a fost răsplătită cu ropote de aplauze, toate momentele au fost peste aşteptări, unele surprinzându-ne chiar şi pe noi.

Elev Dușa Daniel : Întreaga activitate a fost interesantă, captivantă și deosebită. Îmi propun să mă implic și anul următor.

48