Revista Dulciuri de Poveste

Revista Dulciuri de Poveste

Nr.2/Decembrie 2017-ediție de Crăciun

ISSN 2559 - 5385 ISSN-L 2559 - 5386

Colectiv de redacție:

Redactor coordonator: Prof. Croitoru Mihaela

Redactor șef: Prof. Bojoga Mirela-Gabi

Redactor șef adjunct: Prof. Stoica Mariana Lavinia

@ Cărticica Dulciuri de Poveste este o publicație anuală cu apariție în luna decembrie care are ca obiectiv principal crearea unui spațiu de manifestare a creativității, lucrului bine făcut în echipă a elevilor și profesorilor din cadrul Colegiului Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moțoc, dar și un spațiu pentru cultivarea respectului şi descoperirea frumuseţii şi unicității culturale a fiecărei naţionalităţi dintre statele membre ale Uniunii Europene prin activitatea organizată cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Caracterul interdisciplinar al activităţii a vizat mai multe arii curriculare: matematică, ştiinţe şi tehnologii.

București, 2017

DIN CUPRINS

Cuvânt înainte

2

Povestea Dulciurilor

3

Câteva date despre … echipele dulci

4

Povești, obiceiuri și tradiții. Dulciuri tradiționale europene

5

Rezultate și impresii

68

Curiozități despre Crăciun de prin Europa adunate

74

1

Cuvânt înainte Filă de poveste după filă de poveste, veți putea călători peste mări şi ţări şi veți putea afla mai multe despre tradițiile și obiceiurile popoarelor europene, dar nu numai. Ascunse într-un buzunar tainic din haina poveştii, douăzeci și una de reţete dulci, din ingredientele cele mai alese, te îmbie să le pregăteşti ca-n joacă şi să le savurezi fără să stai pe gânduri.

Poveștile nu sunt diafane, dar sunt fascinante. La loc de taină ca niște secrete magice, stau ascunse douăzeci și una rețete dulci. Citind poveste după poveste, veți descoperi, una după alta, câteva bijuterii gastronomice pe care le puteți pregăti celor mici și mari deopotrivă.

Această revistă ne îmbie cu dulciuri aromate, cu împletiri de gusturi și miresme crude și năvalnice, tămăduitoare pentru suflet. Altfel spus, ne îmbie la dulciuri de poveste.

Deși numele unora dintre aceste dulciuri de poveste ne duce cu gândul la preparatele bunicii, pentru a pregăti aceste bunătăți veți avea nevoie de câteva ingrediente mai puțin tradiționale, dar foarte cunoscute celor care sunt fascinați de arome și gusturi inedite. Sunt toate rețete ușor de pregătit și gata de savurat în câteva minute. Adunând semințe, dar și nuci, miere sau fulgi de ciocolată, și alte ingrediente inedite, pregătiți-vă să le aflați misterul. Pentru că, împreunate cu siropuri, frișcă sau umpluturi felurite și dichisite cu diverse glazuri sau decoruri dau la iveală minuni felurite, de la plăcinte la prăjituri sofisticate. Veți afla cum se nasc aceste dulciuri de poveste delicioase, cum ar fi turta dulce, budinca, tiramisu, tarta cu fructe sau cozonacii cu mac sau nucă și multe altele, folosind numai ingrediente de calitate.

Aceasta revistă este scrisă inspirându-ne din gastronomia europeană tradițională și rezultatul este unul pe măsură. O revistă cu 21 de rețete dulci ce-și așteaptă rândul pentru a fi citite și apoi puse în practică.

Realizarea acestei reviste cu cele mai grăitoare reţete dulci, şi reprezentări ale câte unui obicei de Crăciun pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene, are drept scop stimularea elevilor şi profesorilor în implicarea și participarea la următoarele ediţii.

Mulţumim tuturor celor ce au participat, şi vor participa la următoarele ediții Dulciuri de Poveste, şi au sprijinit şi sprijină în continuare desfăşurarea ei!

2

În

camera cea mai luminoasă a casei se aflau copiii așezați pe un

covor alb pufos. Toţi voiau să fie cât mai aproape de bătrânul care începu să depene povestea.

Era odată, în vremuri de mult apuse, un băiat pe nume Vis. Locuia într-o casă micuţă, împreună cu părinţii lui: tatăl era pictor, iar mama cântăreaţă. Îi plăcea la nebunie să-şi urmărească tatăl care dădea viaţă unui animal sălbatic doar din câteva mişcări şi mama care se lua la întrecere cu privighetorile din frunzişul copacilor. Cel mai mult la şcoală îi plăceau orele de lectură, aşteptând cu nerăbdare să asculte o nouă poveste.

Acum două săptămâni citise despre aventurile lui Habarnam şi reţinuse o mică parte din poveste: "Habarnam se îmbrăcă în doi timpi şi trei mişcări şi urcă la etaj pe o scară scârţâitoare. Se pomeni într-o cameră puţin mai mică decât cea de jos, dar mult mai plăcută. Două geamuri semicirculare, cu perdele frumoase, dădeau către stradă. Între geamuri era uşa de la balcon. În mijlocul camerei se afla o masă pe care erau mici fructiere, castronaşe şi farfurioare cu tot felul de dulceţuri, prăjituri, plăcinte, covrigei, turtă dulce cu mac, cornuleţe şi alte bunătăţi.

Apoi, spre bucuria lui, urmase povestea lui Mary Poppins: "Mary Poppins deschise uşa şi-i împinse pe copii înaintea ei. În faţa lor era o cameră mare, prietenoasă. Într-un colţ ardea un foc vesel, iar în mijloc se afla o masă enormă, pregătită pentru ceai: patru ceşti şi patru farfurioare, o grămadă de felii de pâine unse cu unt, brioşe, prăjituri cu nucă de cocos, precum şi un tort cu glazură roz. „Când voi fi mare o să le citesc cu drag copiilor poveştile pe care le ascult şi eu şi le voi pregăti numai bunătăţi...", gândea el gustând dintr-o brioşă. Şi aşa a fost. Timpul a trecut pe negândite şi Vis a devenit un cofetar renumit, mai ales pentru faptul că, pe lângă dulciurile pe care le pregătea, dăruia copiilor şi cărţi cu poveşti din copilăria sa.

Bătrânul sfârşi povestea, iar când se uită in jurul său nu mai rămăsese decât nepoţelul cel mic care se înconjurase deja de o mulţime de bunătăţi. Era înnebunit după dulciuri şi fiecare desert îl savura cu toate simţurile.

3

Nr. crt.

1.

Ţara Austria

Denumirea preparatului Ștrudel cu mere

2.

Belgia

Tort de ciocolată

3.

Bulgaria

Banitza

4.

Cipru

Melomakarona

5.

Croaţia

Tartă cu morcovi

6.

Danemarca

7.

Finlanda

8.

Franţa

9.

Germania

Biscuiți danezi cu unt Prăjitură împletită Ecler Tartă cu fructe Turtă dulce

10.

Grecia

11.

Irlanda

12.

Italia

13.

Lituania

Prăjitura Buturugă Tiramisu Kuciukai

14.

Luxemburg

Tort Leo Gato

15.

Polonia

Compot uscat

16.

Portugalia

Pasteias de Nata

17.

România

Colaci tradiționali

18.

Spania

19.

Suedia

Linzer cu gem de gutui Prăjitură suedeză

20.

Regatul Unit

Chelsea Buns

21.

Ungaria

Kurtos kalacs

Plăcintă cu iaurt grecească Guguluf cu cafea

Profesor Buciu Ramona Rusu Veronica Galeriu Georgeta Opran Felicia Coza Adriana Tache Elisabeta Popescu Mirella Maria Sorescu Ana Maria Roșca Valeria

Elev

Clasa

Mitițescu Maria Teacă Andreea Caraiman Claudia Dan Ana Pintilei Cristina Truică Adina Pascu Ana Maria

a XII-a B

Gheorghe Claudiu Godeanu Alexandru Burdiman Valentina Maria Dușa Daniel Alexandru Ghiță Alexandru Niculae Valentin Ciupitu Monica Tănase Andreea Grosu Camelia Cristea Cătălin Murgilaș Claudiu Ilie Robert Stelian Sava Cătălin Trăncan Nicoleta Popa Gabriel Voica Gabriel

a XI-a B î.p. a XII-a F

a XII-a F a X-a C a XII-a D

Calcan Mădălina Dascălu Doina Speranța Frujină Emilia Marinescu Dragoș Nedelcu Alexandra Stanciu Rodica Dumitriu Nela Coșmeleață Mihaela Croitoru Mihaela Niculaie Mariana Dumitrașcu Florentina Strănutu Tănțica

Burdiman Valentina Maria Burdiman Gabriela Lăzureanu Leonard Burja Cristina Mogoș Denisa Ionela Adriana Lupașcu Radu Ionuț Ioan Matei Negrilă Denisa Andrei Cristina Constantinos Roxana Pânzaru Adina Scutaru Natalia Grecu Ana Maria Soare Ana Maria Hohotă Roxana Mihaela Manole Alina Nicoleta

Dedu Niculina Drăghici Liliana

Dragomir Andreea Mihaela Oprică Paula Simona

a XI-a D

Andronic Gladiola Narcisa Ani Marinescu Costinela Georgiana Crăciuneanu Ioana Onofreiciuc Tudor Albu Măndița Fășie Lidia Gina Pătroescu Maria Rosnițche Iulia Apetrei Florentina Stoica Mariana Lavinia Șerban Carmen Ghionea Ramona Maier Delia Natașa Bojoga Mirela Gabi Neacșu Gabriela Eliza Florescu Mihaela

4

a XI-a B a XI-a A seral a XII-a A

a IX-a B î.p. a XII-a C a XI-a A a X-a A a X-a B î.p. a X-a A a IX-a B a IX-a C

a XI-a E a XII-a E a X-a B a X-a D a X-a A î.p. a XI-a A î.p. a XI-a F a IX-a A î.p.

Capitala : Viena Limba oficialǎ : germană Aderare UE : 01.01.1995

Austria, oficial Republica Austria (în germană Republik Österreich), este o ţară fără ieşire la mare, populată de circa 8,5 milioane de locuitori aflată în Europa Centrală.

Povești, obiceiuri și tradiţii de Crăciun în Austria Înainte de Crăciun, în Austria, este perioada Adventului, ultimele 4 săptămâni dinaintea Crăciunului. În fiecare săptămână din cele 4, fiecare casă se împodobește cu o coroniță de brad cu 4 lumânări, iar fiecare lumânare se aprinde respectiv într-o săptămână. Copiii descoperă bucuria apropierii Crăciunului prin Adventskalender – calendare pentru perioada 1-25 decembrie, iar sub fiecare zi a calendarului se ascunde o bucățică de ciocolată. În perioada Adventului, în Oberndorf, oamenii se adună la biserică pentru a cânta colindul ,,Silent night”.

ȘTRUDEL CU MERE

Ştrudelul este o prăjitură foarte populară în special în Austria, Ungaria şi Serbia. Este o prăjitură preferată şi în fostele teritorii ale imperiului Austro-Ungar.

Inițial ștrudelul a fost inventat de un ungur, se pare, inspirat de baclavaua turcească și și-a câștigat popularitatea în secolul al XVIII-lea, în timpul Imperiului Habsburgic, însă existența lui coboară mult mai departe în timp: cea mai veche rețetă de ștrudel datează din 1696 – o rețetă scrisă de mână și păstrată la Wiener Stadtbibliothek. Denumirea de “ștrudel” este de origine germană și înseamnă “vârtej”.

Dintre toate tipurile de ștrudel existente, atât dulci, cât și sărate, Apfel Strudel (ștrudelul cu mere) este considerat o adevărată marcă de țară pentru Austria, alături de Schnitzelul vienez.

5

INGREDIENTE Aluat 400 g făină 1 linguriță oțet 1 praf de sare 250 ml apă ulei Umplutura 4-5 mere acrișoare 4 linguri griș 1 linguriță cu pudră de scortișoară coajă rasă de lămâie zahăr după gust zeamă de la ½ lămâie pentru stropit merele MOD DE PREPARARE 1.

Se pune făina într-un bol și se amestecă la mijloc apa, oțetul și sarea.

2.

Se frământă un aluat neted, foarte elastic.

3.

Aluatul se unge cu ulei, se înfoliază și se ține la frigider timp de 30 minute.

4.

Între timp se prepară umplutura astfel: 5.

Se curăță merele de coajă și se taie în cubulețe.

6.

Se stropesc cuburile de mere cu zeamă de lămâie pentru a evita oxidarea.

7.

Se adaugă scorțișoară, coajă de lămâie, zahărul și grișul.

8.

Se acoperă masa cu o față de masă de bumbac peste care se presară făină.

9.

Aluatul se așază pe masă.

10. Se întinde cu sucitorul.

11. Se stropește aluatul cu ulei.

12. Se așază umplutura.

13. Cu ajutorul feței de masă, se începe rularea aluatului.

14. Ruloul se stropește cu ulei și se așază într-o tavă, pe hârtie de copt.

15. Se coace în cuptorul preîncălzit la 190oC, până se rumenește.

16. Se lasă să se răcească și se porționează, pudrându-se apoi cu zahăr pudră.

Froehliche Weihnachten!

Profesori coordonatori: Buciu Ramona, Rusu Veronica Elevi participanţi: Mitițescu Maria, Teacă Andreea - clasa a XII-a B 6

Capitala : Bruxelles Limba oficialǎ : neerlandeză, franceză, germană Aderare UE : 01.01.1958

Belgia este un stat federal, format din trei regiuni: Flandra (comunitatea flamandă) în nord, Valonia (comunitatea francofonă) în sud şi Bruxelles (capitala bilingvă, în care atât franceza, cât şi neerlandeza, au statut de limbă oficială). De asemenea, există o comunitate germană în estul ţării. Peisajul variat al Belgiei include: 67 de kilometri de coastă şi câmpie de-a lungul Mării Nordului, un podiş în centrul ţării, dealuri şi păduri în sud, în regiunea Ardenilor.

Povești, obiceiuri și tradiţii belgiene de Crăciun În Belgia, Crăciunul are loc mai devreme decât în alte țări, pe 6 decembrie, iar moșul lor se numește MOȘ NICOLAE. Moș Crăciun nu prea e prezent, cu toate ca pe 25 decembrie copiii primesc daruri.

Cadourile semnificative, cele pe care micuții și le doresc sunt primite de la Moș Nicolae.

Cina este specială prin faptul că începe întotdeauna cu o băutură însoțită de gustări. Urmează o specialitate din fructe de mare, un curcan la cuptor și un desert specific numit “Gura lui Crăciun”. În Belgia Ajunul Crăciunului este sărbătorit în familie, alături de frați și surori cu mâncare tradițională: eclair și fondu. De asemenea se oferă și o mulțime de cadouri. Apoi în prima zi de Crăciun, pe 25 decembrie,se sărbătoreşte din nou. Dar de această dată alături de toate rudele. Se primesc cadouri, din nou și mâncare tradițională. În Belgia, copiii merg din casă–n casă intonând cântece, iar apoi gazdele îi recompensează cu fructe și bomboane. Ajunul Crăciunului este o sărbătoare de familie. Unii localnici participă la slujba de la miezul nopții, așa cum se face în piața centrului orașului Bruxelles unde, indiferent de vreme, asistă în familie la aprinderea lumânărilor de la ora 12.

7

TORT DE CIOCOLATĂ

INGREDIENTE Blat 350 g ciocolată neagră 70% cacao 150 g ciocolată cu lapte 250 g unt 350 ml lapte 300 g zahăr 4 ouă 400 g făină 1 linguriță praf de copt 1 praf de sare 1 plic de zahăr vanilat Glazura 200 g ciocolată neagră 50 g unt 75 ml lapte condensat MOD DE PREPARARE 1. Ciocolata neagră, ciocolata cu lapte le punem la topit în laptele fierbinte, apoi lăsăm să se răcească.

2. Se preîncălzește cuptorul la 170oC. 3. Se topește untul.

4. Ouăle se vor bate împreună cu zahărul și zahărul vanilat și se adaugă la ele untul topit.

5. Într-un castron mai mare se combină amestecul de ciocolată cu compoziția de ouă și apoi făina amestecată cu praful de copt și sarea.

6. Aluatul obținut se toarnă într-o formă de tort cu diametrul de 24 de cm, unsă bine cu unt.

8

7. Se coace aluatul timp de 45-50 de minute, prin înțeparea blatului cu o scobitoare, aceasta va trebui să iasă cu urme de ciocolată pe ea.

8. Pentru glazură, se topește ciocolată neagră ruptă în bucăți într-o oală împreună cu untul și laptele, pe bain-marie, și se toarnă deasupra blatului răcit.

9. Se ornează totul eventual cu căpșune proaspete sau, după inspirație, cireșe sau alte fructe.

Vrolijke Kerstmis!

Profesori coordonatori: Galeriu Georgeta Felicia Opran Elevi participanţi: Caraiman Claudia, Dan Ana – clasa a XI-a B

9

Capitala : Sofia Limba oficialǎ : bulgară Aderare UE : 01.01.2007

Bulgaria este o ţară din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia şi Macedonia la vest, Grecia şi Turcia la sud, iar la est are ieşire la Marea Neagră.

Povești, obiceiuri și tradiţii de Crăciun în Bulgaria

Crăciunul („Koleda”) începe la miezul nopţii, atunci când există tradiţia ca fetele tinere să pregătească o pâine specială („Krava”), coaptă pentru colindătorul favorit. Colindătorii-„Koledarii” – tineri necăsătoriţi, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un baston mare din lemn de stejar sculptat – „Koledarka”, fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a ura şi pentru a primi cadouri special pregătite pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zori.

BANITZA – PLĂCINTĂ BULGĂREASCĂ CU BRÂNZĂ

Cea mai populară plăcintă bulgărească pe care o fac toate mamele şi bunicile este bazată pe un amestec de ouă şi brânză “împachetat” în foi de plăcintă. Această plăcintă se numeşte “băniţa” (băniţa) în limba bulgară. Denumirea de plăcintă sârbească provine de la faptul că bulgarii stabiliţi cu mult timp în urmă în zona Târgoviştei au fost percepuţi în mod greşit ca “sârbi”. „Baniza” este cartea de vizită a Bulgariei. „Banitza” este una dintre cele mai populare produse de patiserie sărată, din bucătăria tradiţională bulgară. „Banitsa” se coace în cuptor cel mai des ca umplutură se foloseşte brânza, dar poate fi pregătită şi cu umplutură de carne tocată, legume sau fructe, de lapte (mlechna banitsa) sau dovleac (tikvenik).

10

INGREDIENTE

8 foi de plăcintă 2 ouă 1 pahar mare iaurt de băut 250 g telemea 4 linguri unt

MOD DE PREPARARE

1.

Se bat ouăle și apoi se amestecă ușor cu iaurtul. Se adaugă brânza sfărâmată şi apoi amestecul se împarte în patru.

2.

Se pun pe masa de lucru două foi de plăcintă şi se pune din loc în loc din amestecul de ouă şi brânză.

3.

Apoi, în spaţiile rămase libere, se pune un pic de unt.

4.

Se rulează şi se aşează ruloul în tava tapetată cu hârtie de copt, sub formă de melc.

5.

După ce s-au aşezat şi celelalte rulouri se dă tava la cuptor pentru 25 de minute până când plăcinta devine aurie.

Tchestita Koleda!

Profesori coordonatori : Coza Adriana Tache Elisabeta Elevi participanţi: Pintilei Cristina, Truică Adina - clasa a XI a A seral

11

Capitala : Nicosia Limba oficialǎ : greacă Aderare UE : 01.01.2004

Republica Cipru este o ţară insulară în Marea Mediterană, membră a Uniunii Europene. Este situată la sud de Turcia, la vest de Siria şi Liban, la nord-vest de Israel şi Fâşia Gaza, la nord de Egipt şi la est de Grecia.

Povești, obiceiuri și tradiții cipriote de Crăciun De Crăciun toți copiii ciprioți pot fi auziți cântând colinde - “Calanda” și “Bună seara, Magilor” (colinde locale) și “Jingle Bella”, “Kolyada” se sărbătorește cu prăjituri, dulciuri si fructe.

Cele 12 platouri tipice Crăciunului nu se prepară aici , dar în spatele prăjiturilor tradiționale pe care ciprioții le numesc Koulouri, gazdele vor găti curcan sau pui asortat cu orez, nuci, melomakarona și prăjituri cu “kurabe”- prăjituri acoperite cu zahăr pudră, alune coapte și alte nuci.

Pe 25 decembrie, ciprioții merg de obicei la biserică și primesc Comunitatea Sfântă. Apoi, cu urări de bine pentru fiecare se întorc acasă pentru a-și petrece vacanța. Conform religiilor cipriote, pășind peste prag cu piciorul drept. Acest lucru le va aduce noroc în anul ce urmează.

Poinsettia, numită de asemenea “Betleem” și “Crăciunița”- este o floare care înflorește de Crăciun în Cipru și, de obicei, este folosită pentru a decora casa de Crăciun.

Perioada Crăciunului începe următoarea zi și durează până pe 4 ianuarie. O serie de celebrări apare apoi, dintre care una este desigur Revelionul, când ciprioții prepară în mod tradițional Vasilopita, si în loc de Moș Crăciun îl au pe Sfântul Vasile (“ Agios Vasilis”).

Ultimele 12 zile înainte de Crăciun sunt considerate cele mai periculoase, și pentru a proteja casa gazdele vor pune pe ușă o crenguță de măslin sau de busuioc care se agață deasupra ușii și care a fost stropită cu apa sfântă pentru a înlătura spiritele rele.

12

MELOMAKARONA Melomakarona este un desert grecesc care semnifică Crăciunul.

Cuvântul melomakarona își are originile etimologice în Grecia antică. Dicționarele notează faptul că termenul „macaroni” (pasta) derivă din medievalul cuvânt grecesc “makaronia” (o masă funerară care conținea paste drept ofrandă pentru morți). Termenul makaronia provine din anticul cuvânt grecesc “makaria,” care obișnuia să fie un fel de pâine în forma melomakaronei din zilele noastre, care era oferită oamenilor care participau la funeralii.

Mai târziu, rețeta pentru makaria a fost modificată, adăugând miere (“meli”) fapt pentru care i-a fost schimbat numele în melomakarona. Latinii, și mai târziu italienii, foloseau termenul makaronia ca macaroane, care te ducea cu gândul la paste.

INGREDIENTE Sirop 7 căni de zahăr 8 căni de apă 2 căni de miere 2 bețe de scorțișoară 2 fâșii de coajă de portocală Aluat 5 căni făină patiserie 2 lingurițe de praf de copt ½ cană nuci mărunțite grosier zeama de la o portocală 2 lingurițe scorțișoară ½ linguriță cuișoare măcinate 2 ouă mari 2 linguri miere ½ cană suc de portocale ¾ lingurițe bicarbonat de sodiu 1 ½ cești ulei ¾ cană zahăr Decor 6 linguri zahăr 1 ½ căni nuci mărunțite 1 ½ lingurițe scorțișoară ½ linguriță cuișoare măcinate

13

MOD DE PREPARARE 1.

Pentru sirop se pun toate ingredientele într-o oală și se aduce la fierbere, după care se dă la foc mic și se mai fierbe pentru încă 10 minute, după care se ia de pe foc și se lasă să se răcească.

2.

Într-un vas mare se adaugă ingredientele lichide (cu excepția bicarbonatului de sodiu și sucului de portocală).

3.

Se amestecă 5 minute sau până ce s-a topit zahărul.

4.

Se amestecă făina cu ingredientele uscate.

5.

Când zahărul s-a dizolvat, se adaugă amestecul de bicarbonat de sodiu si suc de portocală și apoi restul de ingrediente uscate.

6.

Se frământă un aluat.

7.

Se modelează, cu mâinile, bile mici de aluat (cam de mărimea caiselor), și apoi li se dă formă de quenelle.

8.

Se ia răzătoarea (cu partea pe care razi) și se așează o prăjiturică deasupra.

9.

Se apasă prăjitura puțin pentru a forma un grilaj la suprafață.

10. Se repetă operația pentru toate celelalte prăjituri.

11. Se așează prăjiturile pe o hârtie de pergament.

12. Se coc în cuptorul preîncălzit (la foc mediu) timp de 30 minute.

13. Se folosește o lingură mare cu orificii, se scufundă prăjiturile fierbinți, pe rând, în siropul rece pentru 10 minute pentru a absorbi siropul și se întorc pe cealaltă parte pentru 3 minute.

14. Se scot pe un grătar pentru răcire și se repetă procesul până ce toate prăjiturile s-au înmuiat în sirop.

15. Pentru acoperire, se adaugă celelalte ingrediente rămase într-un vas și se amestecă bine cu lingura.

16. Se pensulează fiecare prăjitură cu siropul rămas și se presară cu nucă.

17. Se lasă la răcit.

18. Se pot păstra într-un loc răcoros și uscat timp de o lună.

Kalá Christoúgenna!

Profesori coordonatori: Popescu Maria Mirella Sorescu Ana Maria Elevi participanţi: Pascu Ana Maria – clasa a XII-a A 14

Capitala : Zagreb Limba oficialǎ : croată Aderare UE : 01.07.2013

Croaţia, oficial Republica Croaţia, „este un stat al bunăstării democratice, unitar şi indivizibil” din Europa, situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe ţărmul Mării Adriatice.

Povești, obiceiuri și tradiții de Crăciun în Croația

Un obicei păstrat până în zilele noastre în Croația, este plantatul grâului de Crăciun ca simbol al înnoirii vieții și al fertilității. Un ulcior cu grâu este de asemenea așezat simbolic pe masă. Pentru a arăta frumos, el este legat cu o fundă roșie sau cu o bandă în culorile naționale. În timpul zilelor de sărbătoare, acest ulcior este aşezat sub brad, lângă iesle.

Ca simbol al Sfintei Treimi, se obișnuiește ca de Ajunul Crăciunului să se pună pe foc trei bucăți mari de lemn. Din jarul acestui foc sunt aprinse toate lumânările casei. Simbolic, se oferă "Focului" puțină mâncare și vin de pe masa de Crăciun, pentru a aduce noroc celor din casă. Și fânul are un rol important. Momentul în care stăpânul casei aduce fânul înăuntru, marchează începutul sărbătorilor de Crăciun în Croația. Fânul este așezat sub masă și câteva fire sub fața de masă. Din spice se fac coronițe și snopi. După masa de seară, familia se aşează în fân și stă de vorbă până vine timpul de mers la biserică. În unele zone, în noaptea de Crăciun nu se doarme în pat, ci în fân. Împrăștierea fânului pe podea este simbolul Nașterii lui Isus în staul.

15

TARTA CU MORCOVI

INGREDIENTE 2-3 morcovi 120 g zahăr brut 120 ml ulei de măsline 200 ml apă mineral 10 g scorțișoară 1 plic praf de copt 200 g făină 2 plicuri zahăr vanilat

MOD DE PREPARARE

1. Într-un bol se pun zahărul, uleiul, apa minerală, morcovul ras pe răzătoarea mică, zahărul vanilat şi scorţişoara.

2. Se amestecă bine aceste ingredient şi adăugăm treptat făină, care a fost amestecată cu praful de copt.

3. Compoziţia trebuie să fie de consistenţa unui blat.

4. Se pune într-o formă de silicon, rotundă sau în tava de la aragaz, în care s-a pus în prealabil hârtie de copt.

5. Se pune la cuptor, la foc potrivit, pentru 25 de minute.

6. Se poate orna pe deasupra cu pastă de măceşe şi câteva caise uscate, tăiate mărunt sau nuci.

Sretan Bozic!

Profesor coordonator: Roșca Valeria Elevi participanţi: Gheorghe Claudiu, Godeanu Alexandru – clasa a XI-a B învăţământ profesional

16

Capitala : Copenhaga Limba oficialǎ : daneză Aderare UE : 01.01.1973

Danemarca, oficial Regatul Danemarcei, este un stat suveran din Europa de Nord, având și două țări constituente de peste mări, care fac parte integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord.

Povești, obiceiuri și tradiţii daneze de Crăciun

Cea mai importantă parte a Crăciunului danez este intonarea imnului Dejlig en der himmel bla ( Cerul albastru minunat). Mișcându-ne încet sub bradul de Crăciun, se obișnuiește ca membrii familiei să se adune într-un cerc sub bradul așezat pe o platformă de lemn, ținându-se strâns de mână, în timp ce se învârt și încearcă să nu se lase atinși de picăturile de ceară de la lumânările aprinse în el. In tot acest timp, ei cântă imnul de Crăciun.

BISCUIȚI DANEZI CU UNT

Cel mai vechi document despre biscuiți provine din timpul Romei în 170 î.H. La acel moment, biscuiții erau oferiți drept recompensă copiilor, și mai târziu au fost folosiți în ceremoniile religioase pentru a simboliza cuvântul. Până în perioada Renașterii, biscuiții erau preparați doar cu miere sau fructe. Astăzi, biscuiții sunt răspândiți peste tot în lume, și sunt serviți alături de cafea sau ceai, devenind unul dintre cele mai importante alimente din lume. Timp de mai multe secole, biscuiții din Danemarca au simbolizat sănătate, belșug și succes.

Povestea lui Kjeldsens a început în 1933, într-un sătuc danez în Jutland, când Marinus Kjeldsen s-a îndrăgostit de Anna, fata unui brutar care era cunoscută pentru biscuiții delicioși. Kjeldsen a început să comercializeze acești biscuiți și în satele vecine, unde, minunatele produse de unt sunt descoperite și încep să se răspândească în întreaga țară, ducând la deschiderea primei lor brutării comerciale. 70 de ani mai târziu, 17

Kjeldsens s-a dezvoltat într-una dintre cele mai mari fabrici producătoare de biscuiți în zilele noastre, în timp ce clasicii biscuiți cu unt continuă să folosească unt și alte ingrediente naturale în fabricație. Fiecare sortiment de biscuiți are o rețetă proprie unică și care este copt tradițional asigurând originalitatea formei și aromei lor.

INGREDIENTE 1 ou 200 g unt nesărat la temperatura camerei 100 g zahăr pudră 300 g făină esența de vanilie sau de lămâie+ suc de lămâie proaspăt

MOD DE PREPARARE

1. Se preîncălzește cuptorul la 200°C. 2. Se amestecă toate ingredientele până când obține un amestec omogen.

3. Se formează biscuiții danezi cu vanilie/lămâie formând biluțe cu palmele umezite și aplatizându-le sau, ideal, cu o presă de biscuiți.

4. Se coc fursecurile daneze timp de 7-8 minute, până când devin ușor aurii pe partea de jos.

Gladelig Jul! Profesori coordonatori : Andronic Gladiola Narcisa Ani Marinescu Costinela Georgiana

Elevi participanţi : Burdiman Valentina Maria, Dușa Daniel Alexandru– clasa a XII-a F

18

Capitala : Helsinki Limba oficialǎ : finlandeză şi suedeză Aderare UE : 01.01.1995

Finlanda, denumită oficial Republica Finlanda, este o ţară nordică situată în regiunea finoscandică a Europei de Nord. Se învecinează cu Suedia la vest, cu Norvegia la nord și cu Rusia la est, în timp ce Estonia se află la sud, peste Golful Finlandei.

Povești, obiceiuri și tradiții de Crăciun în Finlanda Probabil cu toții știm că Finlanda este țara de origine a lui Moș Crăciun, iar fiecare copil finlandez știe că Moș Crăciun locuiește pe muntele Korvatunturi din orașul Savukoski, în Laponia, în partea de nord a Finlandei. În dimineața Ajunului Crăciunului, copiii sunt bucuroși și emotionați pentru că știu că Finlanda este prima oprire a lui Moș Crăciun și că în Ajun fiecare își va primi cadourile. Familiile finlandeze sărbătoresc și Ziua Sfintei Lucia, la fel ca cele mai multe dintre țările scandinave. Crăciunul se sărbătorește între 24 și 26 decembrie, însă înainte cu câteva săptămâni, în perioada de Advent, casele sunt pregătite, se coc fursecuri și se decorează orașele, casele și se împodobesc brazii. În dimineața de Ajun se mănâncă budinca de orez groasă și cremoasă, servită caldă, cu scorțișoară, zahăr și alte mirodenii. După micul dejun, tata și copiii merg să cumpere sau să taie un brad, iar mama merge la piață să facă ultimele cumpărături.

Tradițiile de Crăciun din Finlanda au devenit foarte cunoscute în lume, datorită unei dintre ele: "Declarația de pace de Crăciun", un eveniment tradițional finlandez care a avut loc în fiecare an (cu excepția unuia) de la mijlocul anilor 1300.

PRĂJITURĂ ÎMPLETITĂ

În serile lungi de iarnă, lângă o cafea, prăjitura împletită este savurată în aşteptarea lui Moş Crăciun.

19

INGREDIENTE Aluat 25 g drojdie 100 g unt 250 g zahăr 250 ml lapte 1 linguriţă sare 2 ouă esenţă vanilie/rom făină cât cuprinde Umplutură cutie cremă de brânză/130g un plic budincă de vanilie un borcan dulceaţă de fructe de pădure/340 g

MOD DE PREPARARE 1.

Drojdia se freacă cu o lingură de zahăr până se lichefiază.

2.

Restul de zahăr se amestecă cu laptele călduţ, ouăle, sare, esenţele.

3.

Se adaugă făina alternând cu untul topit, călduţ. Se frământă un aluat potrivit/până nu se mai lipeşte de mână.

4.

Se lasă la crescut 30 minute.

5.

Se întinde în foaie dreptunghiulară.

6.

Pe mijlocul foii se pune dulceaţa de fructe de pădure, iar peste ea o cremă de brânză şi peste crema de brânză se pune budinca de vanilie.

7.

Se crestează marginile în fâşii orizontale/oblice.

8.

Se pun aceste fâşii orizontale/oblice peste partea din mijloc până formăm prăjitura împletită. Se unge cu ou.

9.

Se pune în tava unsă cu unt şi tapetată cu făină.

10. Se pune la cuptor temperatura de 180oC timp de 45 minute.

Hyvaa joulua!

Profesori coordonatori: Crăciuneanu Ioana Onofreiciuc Tudor Elevi participanţi: Ghiță Alexandru, Niculae Valentin – clasa a IX-a B învăţământ profesional 20

Capitala : Paris Limba oficialǎ : franceză Aderare UE : 01.01.1958

Franţa, cea mai mare ţară a Uniunii Europene, se întinde de la Marea Nordului până la Marea Mediterană. Peisajul său este foarte variat. Zonele de est şi de sud se caracterizează printr-un relief muntos, incluzând Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Alpi şi din Europa de vest (4 810m).

Intrată în 1958 în Uniunea Europeană, Franţa este cea care aduce cu sine chicul sărbătorilor, al plăcerii, al degustării şi un inconfundabil pitoresc al obiceiurilor.

Povești, obiceiuri și tradiții franceze de Crăciun Francezii au început să împodobească bradul de Crăciun abia în anul 1605 (Stratesburg a fost primul oraș care a adoptat acest obicei). Și astăzi, în Franţa, Crăciunul este sărbătorit în date diferite, depinzând de regiune și chiar are și nume diferite.

Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că țin foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la masă. În Ajunul Crăciunului bisericile şi catedralele sunt viu luminate şi împodobite, iar clopotele bat pentru a-i atrage pe credincioşi. Odată cina terminată familia se duce la culcare, fără să uite să lase focul aprins şi pe masă mâncare şi băutură, dacă Fecioara Maria se va opri în casa lor.

Copiii francezi își așează încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit Jesus” (“micuțul Isus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului.

Numele “Noel” provine din expresia “les bonnes nouvelles”, cu semnificația de “vești bune”.

21

În anul 1962, a fost votată în Franța o lege care stipulează că tuturor scrisorilor trimise lui Pere Noel (Moș Crăciun) trebuie să li se răspundă cu o carte poștală. Pentru a se conforma acestei legi, cadrele didactice trimit răvașe de răspuns tuturor copiilor din școli care se adresează în scris lui Papa Noel. În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia , cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă. Tot in Ajun se împodobeşte bradul, numit de francezi Sapin de Noel, care poate fi văzut în toate casele, în toate piețele și în toate birourile. * Chrèche Un alt aspect important al Crăciunului franțuzesc constă în Crèche, scene zugrăvind momente din nașterea mântuitorului, în care este amplasat Sfântă familie alături de Santons (“micii sfinți”), și care este expusă în biserici și în case. Pentru a da un ultim tușeu scenelor din “crèche”, copii le ornează cu mușchi, pietricele și crenguțe de brad. Atunci când se aprind lumânările, “crèches” devin locul central de sărbătorire a Crăciunului. Copii se adună în jurul lor și cântă colinde până în ziua de Epifanie, pe 6 ianuarie. Există și Crèche însuflețite, constând din piese de teatru cu copii sau cu păpuși descriind evenimentele din timpul nașterii lui Isus. În sudul Franței, în Provence, în “crèche” sunt introduși și cei trei magi, păstorii, animale, săteni îmbrăcați în vechi costume tradiționale. Aceste figurine includ un primar al satului, un țăran, un țigan, un toboșar și alte personaje pitorești. Un alt obicei în Provence constă în costumarea unor persoane în păstori care iau parte la o procesiune în care se dă ocol bisericii.

ECLER 1850, Lyon. De atunci avem cea mai veche mențiune a acestui desert rafinat, în formă lunguiață, făcut din aluat opărit, umplut cu cremă fină și glazură. O definiție a eclerului ce apare în 1898 în ‘Chambers English Dictionary’ suna cam așa: “o prăjitură lunguiață ca formă și scurtă ca durată. “ Nu se știe exact de unde îi vine numele, însă “éclair” înseamnă fulger în franceză. Unii susțin că prăjitura este atât de bună încât se mănâncă într-o clipită – de unde și asemănarea cu fulgerul, alții s-au gândit la glazura lucioasă asemenea luminii produse de fulger. Nu este însă nimic oficial.

Denumirea de ecler este atestată atât în limba engleză cât și în limba franceză în 1860. Prima rețetă de ecler cunoscută apare în Boston Cooking School Cook Book by Mrs D.A Lincoln, publicată în 1884.

Unii istorici culinari presupun că primul bucătar care a făcut un ecler este Antonin Careme, un faimos chef francez care a trăit între anii 1784 și 1833. Originea sa este mult mai veche și se regăsește într-o prăjitură din secolul XVIII, numită pretențios duchesse, trasă prin migdale. În secolul XIX, Carème, cel mai 22

mare patiser din toate timpurile, vine cu o inovație. Scoate migdalele, umple aluatul cu cremă de ciocolată sau cremă cu cafea, și îl acoperă cu glazură. Așa ia naștere eclerul.

Pornind de la aluatul opărit, tot Carème inventează și “les croquembouches” – choux a la crème din zilele noastre și “les profteroles” Conform rețetei originale, eclerele se fac folosind aluat choux (pate a choux), umplute cu o cremă si acoperite cu o glazură.

INGREDIENTE Coaja 125 g făină 100 g unt sau untdelemn 250 ml apă 3 ouă 1/2 linguriță sare

MOD DE PREPARARE 1.

Într-o oală se pun să fiarbă apa, untul și sarea.

2.

Când dă primul clocot, se trage de pe foc, se adaugă toată făina deodată și se amestecă repede, trecând iar pe foc.

3.

Se amestecă de câteva ori, până când se dezlipește aluatul de fundul vasului.

4.

Se lasă apoi să se răcească.

5.

Când este aproape rece, se pun ouăle întregi, pe rând, amestecând până când se încorporează.

6.

Aluatul trebuie să fie destul de moale, fără să curgă, să-și mențină forma după ce se pune în tavă.

7.

Eclerele se pun în tava neunsă și se coc în cuptorul încins în prealabil la 200ºC.

8.

După 10 minute, focul se reduce la mijlociu (140 ºC).

9.

Cuptorul nu se deschide 20 minute, până când aluatul se ridică și prinde formă, altfel se va lăsa, rămânând cleios la mijloc.

10. Eclerele trebuie să crească de două ori pe cât au fost și să rămână goale la mijloc.

11. Se coc circa 30 minute, cât să fie puțin rumenite.

12. După ce s-au răcit, eclerele sunt umplute cu o cremă cu aromă de ciocolată sau cafea, cremă de 23

vanilie sau frișcă.

13. Totodată, se pot adăuga și alte tipuri de creme, după preferințe, de exemplu cremă cu aromă de fistic sau rom, cremă din diverse fructe sau chiar și piure de castane.

14. Drept topping, se folosește în general glazură de ciocolată (albă sau neagră) sau caramel.

TARTĂ CU FRUCTE Tarta cu fructe (tarte - dacă este mare ca un tort / tartelette - dacă este mică, pentru o singură persoană), va fi întotdeauna "ceva-ul dulce" al celor ce nu sunt fani ai ciocolatei. Trebuie să recunoaștem, este mult mai sănătos un astfel de desert fără creme untoase. Le găsești și la supermarket, mai ieftine ce-i drept, însă nu au nici o treabă cu cele artizanale de la brutăria din colț. Cea mai populară la francezi este tarte aux fraises, cu căpșuni, dar la fel de savuroase sunt toate cu fructe roșii (zmeură, cireșe, fructe de pădure), sau cele cu mere, pere, sau lămâie. Ce mai, de toate pentru toate gusturile!

Potrivită pentru orice fel de fructe, tarta este lesne de făcut şi uşor adaptabilă. Având două texturi de aluat, una mai compactă, tip biscuite şi una mai moale şi mai cremoasă, este ideală pentru fructe proaspete şi pentru nuci, alune şi fructe uscate.

INGREDIENTE Aluat 100 g unt la temperatura camerei 3 ouă 150 g zahăr 400 g făină vanilie 1/2 linguriţă praf de copt un praf de sare 24

Umplutura 2 nectarine 2 piersici 4 caise 50 g fistic mărunţit zahăr pudră

Joyeux Noel!

Profesori coordonatori: Albu Măndița Fășie Lidia Gina Elevi participanţi: Ciupitu Daniela, Tănase Andreea - clasa a XII-a C

25

Capitala : Berlin Limba oficialǎ : germană Aderare UE : 01.01.1958

Teritoriul Germaniei se întinde de la Marea Nordului şi Marea Baltică, în nord, până la Munţii Alpi, în sud. Se învecinează: la nord - cu Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est - cu Polonia și Republica Cehă; la sud - cu Austria și Elveția; iar la vest - cu Franța, Luxemburg, Belgia și Olanda. Teritoriul Germaniei acoperă 357.021 de kilometri pătrați (137.847 mile pătrate), într-o zonă cu climat temperat.

Germania are cea mai mare populație dintre statele membre ale Uniunii Europene (82 de milioane de locuitori).

Povești, obiceiuri și tradiţii de Crăciun în Germania In Germania, tradiţiile de Crăciun încep în prima săptămână din decembrie, odată cu aprinderea primei lumânări pe coroana de Advent. În fiecare duminică, copiii mai aprind câte una până pe 25 decembrie. În ultima lună a anului, familiile confecționează biscuiți în formă de animale sau de steluțe, pe care îi mănâncă în ziua de Crăciun. Pe 25 decembrie, familia se reunește pentru a servi o friptură de gâscă asezonată cu varză roșie și mere.

In această țară, Crăciunul este, înainte de orice, o sărbătoare familială, deoarece copiii își primesc cadourile de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.

TURTĂ DULCE

Se pare că turta dulce datează de prin secolul X, dar până în secolul al XV-lea, prin aceasta se înțelegea doar conservarea ghimbirului. Se spune că ghimbirul era mai bine conservat sub formă de prăjituri și fursecuri. Pe atunci turta dulce se făcea doar în fabrici, denumite bresle. Cea mai recunoscută breaslă era din Nurnberg (Germania). Această breaslă era renumită pentru detaliile ce dădeau viață turtelor dulci 26

confecționate, acestea fiind decorate cu vopsea de aur și glazuri de diferite feluri se culori. Calitatea turtei dulci din Nurnberg era atât de bună, încât aceasta se folosea și ca modalitate de plată a taxelor și impozitelor.

De asemenea, era considerată un dar pentru capetele încoronate și șefii de stat.

Turta dulce este una din plăcerile copilăriei. Nu întâmplător căsuţele din turtă dulce sunt visul oricărui micuţ din lume! Mirosul dulce de scorţişoară, ghimbir şi portocale ne aduce aminte de copilărie, de zăpezile de odată.

INGREDIENTE 320 g făină 100 g unt 200 g miere 1 ou 1 linguriță rasă de bicarbonat un praf de sare 2 linguri rase condiment pentru turtă dulce (scorțișoară, cardamom, cuișoare) 1 zahăr vanilat

MOD DE PREPARARE

1.

Se pregătesc ingredientele.

2.

Untul se topește și se amestecă cu mierea.

3.

Într-un vas se pun făina, oul și condimentele și se toarnă și untul cu mierea.

4.

Se poate frământa cu mâna sau cu un aparat de frământat.

5.

Nu necesită multa bătaie de cap, aluatul pentru turtă dulce cu miere este gata repede și este ușor de frământat.

6.

Trebuie să vă asigurați ca aluatul s-a omogenizat.

7.

Se ia aluatul pentru turta dulce cu miere și se pune într-o folie transparentă.

8.

Dacă doriți să coaceți în aceeași zi turtele lăsați aluatul măcar o oră la frigider.

9.

Recomandabil ar fi ca aluatul să stea la rece câteva ore bune (peste noapte).

10. Se scoate aluatul din frigider și se lasă 30 de minute ca să se încălzească un pic, la temperatura camerei.

27

11. Nu se poate lucra cu el rece.

12. Pe o scândură înfăinată se întinde aluatul astfel încât să aibă o grosime de 5-6 mm.

13. Cu o formă (sau mai multe) se porționează turta și se așează pe o foaie de copt în tavă.

14. Cresc puțin la copt așa că trebuie lăsată o distanță între ele.

15. Turta dulce cu miere se coace la 170°C timp de 8-9 minute (cuptor preîncins).

16. Biscuiții din turtă dulce cu miere se scot din tavă și după ce s-au răcit se pun în cutii închise (de ex. sunt cutii metalice speciale pentru biscuiți) unde se păstrează zile bune, chiar săptămâni.

17. Se pot decora imediat după ce s-au răcit sau ulterior.

18. Pentru decorarea turtelor se alege o glazură șerbet (din comerț) care se poate și colora.

Froehliche Weihnachten!

Profesori coordonatori: Pătroescu Maria Rosniţche Iulia

Elevi participanţi: Grosu Camelia – clasa a XI-a A Cristea Cătălin – clasa a X-a A

28

Capitala : Atena Limba oficialǎ : greacă Aderare UE : 01.01.1981

Grecia, oficial, Republica Elenă şi cunoscută încă din antichitate şi sub denumirea de Elada, este o ţară situată strategic în colţul din nord-est al Mării Mediterane, ocupând extremitatea sudică a peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei.

Povești, obiceiuri și tradiţii greceşti de Crăciun

De Crăciun tradiția impune ca membrii familiilor de la cei bătrâni la cei tineri să se adune în jurul mesei festive. 25 Decembrie este totodată ziua în care ortodocșii greci îi sărbătoresc pe toți cei care poartă numele de Emanuel, Manos, ori Emanuela, toate persoanele cu aceste nume sfinte sunt felicitate cu urări de ”La mulți ani”/ ”Hronia pola”. Înainte ca obiceiurile din apus să își facă loc și în Grecia, sărbătoarea de Crăciun era mult mai simplă, dar mai călduroasă afectiv, fiind străbătută de un veritabil simțământ al reînnoirii întru Hristos.

PLĂCINTĂ GRECEASCĂ CU IAURT

Originea plăcintei este atribuită grecilor, care preparau o pastă din făină cu apă, la care se adaugă grăsime, pastă pe care o înfăşurau apoi în jurul unei bucăţi de carne. În anul 160 î.H., omul politic roman Marcus Porcius Cato a scris în De Agri Cultura despre cea mai populară plăcintă, denumită „Placenta“. „Libum“, cum îi mai spuneau romanii, era asemănătoare cu prăjitura cu brânză şi era oferita ca jertfă zeilor.

Odată cu dezvoltarea Imperiului Roman, rețeţa preparării plăcintei a ajuns în întreaga Europă.

29

INGREDIENTE 400 g foi de plăcintă 300 g iaurt grecesc 5 ouă 1 cană zahăr 1 cană ulei puțină sare vanilie, coajă de lămâie 1 linguriță suc de lămâie 1 praf de copt Sirop 6 linguri zahăr, 500 ml apă, coajă de lămâie, puțin suc de lămâie esență de rom MOD DE PREPARARE 1.

Se decongelează foile și se fărâmițează mărunt cu mâna.

2.

Se pune o foaie pe fundul tăvii.

3.

Se bat ouăle cu zahărul, coaja de lămâie și vanilia bine, adăugând treptat uleiul.

4.

Se adaugă, apoi, iaurtul și praful de copt.

5.

Se adaugă foile fărâmițate și se amestecă bine pentru a se omogeniza toate.

6.

Se toarnă compoziția în tavă și se dă la cuptorul încins pentru 35-40 minute până se rumenește frumos deasupra.

7.

Între timp se prepară siropul: caramelizați cele 6 linguri de zahăr și apoi turnați apa clocotită, amestecând bine să se topească caramelul.

8.

Se adaugă niște coajă de lămâie răzuită, puțin suc de lămâie și esență de rom după gust.

9.

Se lasă pe foc mic să se mai îngroașe puțin și când se scoate plăcinta din cuptor așa fierbinte, se toarnă încet siropul, peste tot, așteptând să intre tot în plăcintă.

10. Se lasă la răcit.

Kala Christouyenna!

Profesori coordonatori : Apetrei Florentina Stoica Mariana Lavinia Elevi participanţi: Murgilaș Claudiu, Ilie Robert Stelian - clasa a IX-a B învăţământ profesional 30

Capitala : Dublin Limba oficialǎ : irlandeză şi engleză Aderare UE : 01.01.1973 Irlanda ocupă aproximativ 80 % din insula Irlandei, învecinându-se la nord-est cu Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit. În rest, teritoriul Irlandei este înconjurat de mări: Oceanul Atlantic la vest, Marea Celtică la sud şi Marea Irlandei la est.

Povești, obiceiuri și tradiții de Crăciun în Irlanda Sărbătoarea de Crăciun ("Nollaig" - "zi de naştere") este foarte importantă în Irlanda. Irlandezii aprind lumânări la ferestre. La origine, era vorba de un semn de bun venit adresat Mariei şi lui Iosif. De aceea, tradiţia cere ca fiecare lumânare să fie aprinsă de persoana cea mai tânără din casă şi să nu fie stinsă decât de cineva pe nume Mary.

Copiii îşi primesc cadourile pe 25 decembrie, iar sărbătorile ţin 11 zile. Apoi, pe 6 ianuarie, toate decoraţiunile sunt scoase, existând credinţa potrivit căreia, acestea aduc ghinion dacă sunt ţinute în casa peste această dată.

Bucătăria irlandeză tradițională se bazează pe carne și lactate, completate cu legume și fructe de mare.

Produsele tradiționale de panificație sunt soda bread – o pâine albă sau neagră, cu bicarbonat de sodiu și barmbrack – o pâine cu drojdie, cu stafide albe și negre.

Băuturile consumate de irlandezi zilnic sunt ceaiul și cafeaua (celebra irish coffee) Băuturile alcoolice consumate în Irlanda sunt celebra bere neagră Guinness şi whiskey-ul irlandez.

31

GUGULUF CU CAFEA INGREDIENTE Aluat 200 g făină 3 linguri cafea 15 linguri de zahăr 1 plic praf de copt 1 praf de sare 2 ouă 100 g unt moale 2 fiole esenţă de vanilie 1 ciocolată albă 1 plic glazură de ciocolată

MOD DE PREPARARE 1.

Se amestecă făina cu cafeaua, zahărul şi praful de copt.

2.

Separat se amestecă esenţa de vanilie şi untul moale.

3.

Ouăle se bat separat: albuşurile spumă tare şi gălbenuşurile cu untul.

4.

Apoi se încorporează cu grijă şi amestecul de faină cu cafea.

5.

La sfârşit se adăugă şi 1/2 ciocolată albă dată pe răzătoarea mică.

6.

Se toarnă amestecul în formă de guguluf unsă cu unt şi se introduce în cuptorul preîncălzit.

7.

Se lasă la foc mediu cam 40 de minute.

8.

Se scoate şi se răstoarnă în formă.

9.

Se lasă să se răcească.

10.

Apoi se prepară glazura de ciocolată şi se toarnă deasupra gugulufului.

11.

Se mai decorează cu ciocolată albă topită.

Nollaig Shona Dhuit!

Profesor coordonator: Șerban Carmen

Elevi participanţi: Sava Cătălin, Trăncan Nicoleta -clasa a X-a A 32

Capitala : Roma Limba oficialǎ : irlandeză şi engleză Aderare UE : 01.01.1958 La nord, Italia se învecinează cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia, frontierele sale fiind în mare parte definite natural de Munţii Alpi. Spre sud, ţara ocupă în întregime Peninsula Italică şi cele mai mari insule mediteraneene, respectiv Sicilia şi Sardinia, precum şi alte 68 de insule mai mici. Italia include şi două mici state independente: Vatican, la Roma şi Republica San Marino.

Italia este considerată ţara de origine a Crăciunului. Cel puţin asta sugerează culorile drapelului italian: alb, verde şi roşu, culori tradiţionale ale sărbătorii de Crăciun.

Povești, obiceiuri și tradiţii şi obiceiuri italiene de Crăciun Crăciunul a luat naștere în Italia!

Cel puțin, așa par a mărturisi culorile alb, verde și roșu, prezente pe steagul italian, care sunt, de asemenea, culorile tradiționale ale sărbătorii de Crăciun. Potrivit unei ipoteze acceptate din ce în ce mai mult în ultima vreme, acest magnific eveniment a apărut în urma creștinizării de către biserică a festivalului Saturnalia, cel închinat zeului Saturn, și a altor sărbători păgâne, deoarece în secolele al III-lea și al IV-lea, d.Chr., biserica din Roma se afla într-o aprigă competiție cu religiile populare păgâne și cultele misterelor, credințe implicând, în marea lor majoritate, o proslăvire a soarelui. Astfel, de la mijlocul lunii decembrie și până în prima zi din ianuarie, romanii se desfătau în petreceri și orgii, sărbătorind Solstițiul de iarnă și aducându-le omagii zeilor lor. În anul 274 d.Chr., împăratul Aurelian a decretat 25 Decembrie, Ziua Solstițiului în calendarul iulian, drept "Natalis Șolis Invicti", adică "Nașterea invincibilului Soare", un festival dedicat zeului solar Mithras.

Astfel, prin desemnarea zilei de 25 Decembrie ca dată a sărbătoririi nașterii Domnului, creștinii din Roma au atacat în mod direct păgânismul roman. În același timp, pentru a se asigura că sărbătoarea creștină va lua locul cultului lui Mithra, ei au invocat un bogat simbolism biblic în care Isus era văzut că "Soarele Dreptății" și Dumnezeul "adevăratei Lumini", trimis în mijlocul oamenilor pentru a risipi întunericul 33

din lume. În acest fel, a ajuns Crăciunul sărbătorit de-a lungul secolelor, să continue a păstra elemente păgâne originare, în ciuda simbolismului conferit de biserică. În Italia zilelor noastre, celebrarea Crăciunului este străbătută de o notă autentică, unică, în care se împletesc tradițiile pastorale, riturile culturale tradiționale și influențele din nordul Europei.

Befana este o vrăjitoare bună care aduce copiilor cadouri cu prilejul sărbătorii Bobotezei din 6 ianuarie.

Potrivit legendei, cei trei magi s-au oprit să o întrebe pe Befana în ce direcție ar trebui să se îndrepte pentru a ajunge la Betleem și au invitat-o să li se alăture. Vrăjitoarea i-a refuzat, la fel procedând și mai târziu, când un pastor a îndemnat-o să meargă împreună cu el pentru a-l onora pe copilul Isus. După căderea nopții, ea a zărit o mare lumină în ceruri, lucru care a făcut-o să se întrebe dacă nu cumva a greșit respingând oferta celor trei magi, așa că a adunat mai multe jucării ale copiilor ei plecați de pe această lume și a fugit încercând să îi ajungă din urmă pe magi și pe pastor. Belfana nu a reușit să îi găsească, după cum nu a avut succes în a descoperi grajdul în care se născuse Domnul.

Din acest motiv, se spune că, în fiecare an, ea se străduie să dea de urmă lui Isus și, pentru că nu este în stare să îl afle, dăruiește cadouri copiilor cuminți și bucăți de cărbune sau “carbone dolce”, o bomboană asemănătoare unui cărbune, doar copiilor obraznici.

TIRAMISU

Cremos, lejer şi proaspăt, Tiramisu este un desert italian care a cucerit lumea. Se spune că Tiramisu a apărut din grija unui patiser zgârcit, care nu a vrut să arunce nişte resturi de biscuit şi le-a amestecat cu cremă şi cafea. Crema este trei sferturi din reuşita prăjiturii. Pişcoturile cele mai folosite sunt cele de şampanie.

Există, ca în cazul oricărui preparat de succes, mai multe variante în ceea ce privește originea sa.

Punctul comun al lor este însă numele, care se știe clar că i-a fost acordat datorită conținutului mare de cofeină pe care îl conține, aducând laolaltă și espresso-ul în care sunt înmuiate pișcoturile, și cacaua sau ciocolata rasă deasupra. Astfel, “tirami-su” i-a rămas numele, ceea ce înseamnă “ridică-mă”.

O prima variantă ar plasa originea acestui desert în Toscana, celebră pentru prăjiturile sale în straturi, cele mai multe datând din secolul al XVII-lea. Potrivit unei alte ipoteze, tiramisu ar fi luat naștere în timpul celui de-al doilea război mondial, când era pregătit pentru ca soldații să-l ia cu ei atunci când plecau la luptă: se credea că aportul ridicat de cofeină avea să le confere mai multă energie în război.

34

Cărțile de istorie a gastronomiei nu înregistrează însă nici o rețetă de tiramisu, nici măcar aproximativă, din acea perioadă. Primele referințe apar după cel de-al doilea război mondial. Astfel încât gastronomii sunt îndreptățiți să creadă că tiramisu este un desert relativ recent.

Cele mai multe informații plasează însă tiramisu-ul undeva în Treviso, ceea ce ne facem să credem că acolo este originea sa. În cartea I Dolci del Veneto, publicată pentru prima oară în 1983, Giovanni Capnist pomenește o rețetă clasică de tiramisu, menționând că este un desert care a apărut recent în Treviso, fiind noua descoperire a restaurantelor. De asemenea, în cartea La marca gastronomica, carte dedicată în totalitate bucătăriei din Treviso, autorii Fernando și Tina Raris menționează un articol din 1981, scris de Giuseppe Maffioli, în care se spunea că tiramisu a luat naștere cu zece ani în urmă [deducem, deci, că la 1971] în Treviso, apărând pentru prima dată în restaurantul Le Beccherie, devenind ulterior foarte popular și începând să fie copiat în împrejurimi și apoi, pe întreg teritoriul Italiei. Nu în ultimul rând, Le Beccherie citează un act oficial depus la Accademia Italiana della Cucina, în octombrie 2010, în care este recunoscut faptul că tiramisu a apărut pentru prima dată în meniul acestui restaurant. Data creației înaintată de ei este 1962, iar ca autor este menționată patroana de la acea vreme, Ada Campeol.

INGREDIENTE Sirop 360 ml de cafea 2 linguri zahăr Umplutura 4 gălbenușuri de ouă 100 g zahăr 100 ml vin alb Marsalla 450 g brânză Mascarpone 360 g frișcă Baza 285 g pișcoturi Decor 2 linguri cacao pudră frunze mentă

MOD DE PREPARARE 1.

Pentru început se fierbe cafeaua, iar, la final, se dizolvă două lingurițe de zahăr în ibric și se lasă să se răcească la temperatura camerei.

2.

Separat, se bate, la bain-marie, gălbenușurile de ouă într-o cratiță, împreună cu zahărul.

35

3.

Se pune o cratiță puțin mai mare pe foc, cu apă, iar când începe să fiarbă se pune vasul cu gălbenușuri deasupra, fără să atingă apa.

4.

Se bat gălbenușurile la foc până când se obține o compoziție consistență.

5.

Tot in acest timp este bine să se adauge și vinul și să se amestece în continuare.

6.

Este important ca gălbenușurile să nu mai aibă o culoare intensă.

7.

Separat, într-un bol, se amestecă bine brânza Mascarpone cu ajutorul unei linguri de lemn.

8.

Se adaugă frișca și se amestecă în continuare (este recomandat ca frișca să fie preparată în casă).

9.

Se adaugă compoziția din gălbenușuri și se amestecă în continuare, evitând formarea cocoloașelor.

10. Se înmoaie pișcoturile în cafea și se așează într-o tavă de dimensiunile 12 x 8 centimetri.

11. Se întinde peste acestea compoziția pentru tiramisu.

12. Se adaugă următorul strat de pișcoturi și se repetă primul pas, iar la final se presară pudra de cacao și se lasă tiramisu la rece timp de cel puțin patru ore.

13. Înainte de servire, se mai poate presăra puțină pudră de cacao pe fiecare bucata de tiramisu și orna cu câteva boabe de cafea și câteva frunze de mentă.

PRĂJITURA BUTURUGĂ

INGREDIENTE Foi 100 g făină 100 g zahăr 5 ouă 1 esență de vanilie Crema 100 g zahăr pudră ½ ceașcă apă 3 gălbenușuri 250 g unt, la temperatura camerei 100 g ciocolată neagră 2 ml extract de cafea sau esență de migdale opțional: 2 lingurițe cacao

36

MOD DE PREPARARE Foi 1.

Se bat ouăle întregi cu zahărul și cu un praf de sare până se formează o spumă.

2.

Se adaugă încet făina și nucile măcinate mărunt, amestecând cu o paletă.

3.

Se bat 4 gălbenușuri cu zahărul și cu esența de vanilie, până când au o consistență cremoasă.

4.

Se adaugă un ou întreg, se amestecă bine câteva minute.

5.

Se adaugă făina în ploaie.

6.

Separat se bat albușurile spumă, apoi se încorporează ușor peste crema de gălbenușuri.

7.

Se pune hârtia de copt în tavă, se unge cu unt și se toarnă compoziția.

8.

Se coace la o temperatură de 200 oC timp de 10 minute.

9.

Se lasă să se răcească în cuptor.

Crema 10. Se pune apa pe foc, se toarnă zahărul și se lasă să se dizolve.

11. Se toarnă siropul cald peste gălbenușuri și se amestecă energic cu telul, până când siropul se răcește.

12. Se adaugă untul moale și se freacă până se obține o cremă omogenă.

13. Se împarte crema în două.

14. Într-o parte se toarnă esența de cafea sau de migdale (se pot adăuga și cele două lingurițe de cacao, pentru a da culoare cremei), în cealaltă ciocolată care se topește cu puțină apă la bain-marie.

15. Se întinde crema cu esență de cafea peste foaie, se apoi rulează foaia pe lungime, se acoperă rulada cu crema de ciocolată și cu o furculiță se trasează linii care să imite scoarța copacului.

Buone Feste Natalizie!

Profesori coordonatori : Ghionea Ramona Maier Delia Natașa

Elevi participanţi : Popa Gabriel – clasa a IX-a B Voica Gabriel - clasa a IX-a C 37

Capitala : Vilnius Limba oficialǎ : lituaniană Aderare UE : 01.05.2004

Lituania

se

situează

pe

malul

sud-estic

al Mării

Baltice,

având

frontieră

maritimă

cu Suedia și Danemarca. Pe uscat, se învecinează cu Letonia la nord, cu Belarus la est și sud, cu Polonia la sud, și cu Regiunea Kaliningrad (exclavă a Rusiei) la sud-vest.

Povești, obiceiuri și tradiții de Crăciun în Lituania În Lituania, ajunul Crăciunului este o sărbătoare familială importantă. Ziua de 24 decembrie se numeşte 'Kucios', iar ziua de Crăciun 'Kaledos'. Crăciunul este o adevărată minune pentru copiii din Lituania.

Prin tradiție, Moș Crăciun aduce daruri timp de 12 zile, începând cu Ajunul. În fiecare seară, Moșul lasă sub brad câte un cadou pentru fiecare membru al familiei. Lituanienii obișnuiesc să lase sub brad câte o cutie cu bomboane, pentru ca Moșul să guste ceva dulce înainte să plece din nou la drum.

Această zi este pregătită cu grijă, se face o curăţenie serioasă în casă. Deşi Biserica Catolică nu impune postul, oamenii nu mănâncă deloc carne în ajunul Crăciunului. Pentru seara de Crăciun, se pregătesc douăsprezece feluri de mâncare, reprezentând numărul apostolilor lui Isus. Se fac obligatoriu faimoasele 'kuciukai', nişte prăjiturele rotunde din făină, drojdie, dar fără unt. Pe masă trebuie aranjate diversele mâncăruri tradiţionale, printre care heringul sau alt fel de peşte, supa de mac, o băutură obţinută din afine roşii ('kiselis'), salată, ciuperci, cartofi copţi, varză acră călită, fără carne, pâine.

Pe masă se pune, de asemenea, o farfurie cu atâtea bucăţi de azimă câte persoane sunt la masă. Aceste bucăţi de azimă se numesc 'Dievo pyragai' sau prăjiturelele Domnului. În unele regiuni din Lituania, se mai pun şi mere - simbolul păcatului originar. În cursul lunii decembrie la Vilnius se organizează mai multe concerte şi manifestaţii culturale, târguri cu articole artizanale şi produse alimentare tradiţionale. Sărbătorile de iarnă se încheie la începutul lui ianuarie, de Bobotează, cu o paradă şi un spectacol consacrat celor Trei Magi.

38

În Lituania, tradiţiile creştine sunt foarte puternice şi această sărbătoare este foarte importantă pentru toţi lituanienii.

KUCIUKAI – BISCUIȚI CU MAC “Kūčiukai” sunt biscuiți tradiționali lituanieni, serviți de obicei ca fel principal în Ajun de Crăciun.

De fapt, nici o masă de Crăciun în Lituania nu este completă fără acest dulce tradițional. Kūčiukai sunt cunoscuți și ca “šližika”, “kleckai” sau “kalėdaičiai”, în unele părți ale Lituaniei.

După împărțirea anafurei sfințite de Crăciun, este momentul pentru a se degusta biscuiții kūčiukai.

Prin urmare, masa din Ajunul de Crăciun nu poate începe fără a lua o îmbucătură din biscuiții kūčiukai, proaspăt preparați, cu un pahar de lapte din semințe de mac. Kūčiukai sunt preparați din aluat dospit și semințe de mac. Sunt de dimensiuni mici și puțin dulci.

Există diferite feluri de biscuiți kūčiukai, depinzând de gust. În plus, biscuiții sunt de obicei serviți înmuiați în lapte de mac, dar pot fi serviți, și fără lapte, ca o gustare.

INGREDIENTE 250 g făină de grâu 5 g sare 90 g zahăr 20 g semințe de mac 25 g unt/25 ml ulei de floarea-soarelui 7 g drojdie proaspătă/3,5 g uscată 90 ml apă caldă

MOD DE PREPARARE

1.

Se pun făina, sarea, zahărul, macul , untul/uleiul și drojdia în vasul robotului și se amestecă la viteză maximă 20 de secunde pentru a omogeniza ingredientele și a se distribui uniform semințele de mac

2.

Se toarnă apa în robot și se amestecă la viteză maximă 1 minut.

3.

Amestecul trebuie să formeze o minge în 20 de secunde dar continuați să amestecați puțin mai mult 39

pentru a frământa aluatul.

4.

După 1 minut aluatul trebuie să fie moale și puțin lipicios la pipăire.

5.

Se transferă aluatul pe o suprafață presărată cu făină și se frământă timp de 1 minut pentru a-i da o formă rotundă.

6.

Se așează aluatul într-un vas presărat cu făină, acoperit cu un prosop curat și la loc călduț timp de 1-2 ore pentru a fermenta.

7.

După 1-2 ore preîncălziți cuptorul la 180oC

8.

Se transferă aluatul pe o suprafață presărată cu făină și se porționează în 4 bucăți.

9.

Se modelează fiecare bucată de aluat într-un fitil lung de aproximativ 2 cm lățime.

10.

Trebuie să vă asigurați că aluatul are aceeași grosime de-a lungul întregii lungimi a fitilului, astfel încât biscuiții să aibă aceeași dimensiune și să coacă în mod uniform.

11.

A se reține că fitilul va avea o lungime de aproximativ 40 cm, deci trebuie să vă asigurați că aveți suficient spațiu pe masa de lucru.

12.

Alternativ, puteți folosiți blatul pentru a rula sau a tăia aluatul în bucăți mai mici înainte de a rulare.

13.

Se taie fiecare fitil în bucăți de câte 2 cm. Ar trebui să obțineți 25 bucăți per fitil .

14.

Se transferă bucățile de aluat pe o hârtie de copt.

15.

Se lasă cam ½ de cm între bucăți pentru că își vor mări volumul la coacere.

16.

Se vor coace pentru 15-18 minute până ce biscuiții sunt aurii și puțin crocanți. se vor întări mai mult după ce se vor răci, așa că nu îi coaceți prea mult.

17.

Se lasă să se răcească pe foaia de copt înainte de a-i trece într-un borcan sau cutie de biscuiți.

18.

Se vor savura alături de un pahar de lapte rece sau cafeaua favorită.

Linksmu Kaledu!

Profesori coordonatori : Bojoga Mirela Gabi Neacșu Gabriela Eliza Elevi participanţi: Burdiman Valentina Maria – clasa a XII-a F, Burdiman Gabriela - clasa a X- a C 40

Capitala : Luxemburg Limbi oficiale : luxemburgheza, franceza, germana Aderare UE : 01.01.1958

Luxemburg, oficial Marele Ducat de Luxemburg, este o țară fără ieșire la mare, din vestul Europei.

Se învecinează cu Belgia la vest și la nord, cu Germania la est, și cu Franța la sud. Capitala, Luxemburg, este, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță judecătorească din UE. Cultura, oamenii și limbile vorbite sunt extrem de strâns legate cu țările vecine, fiind în esență un amestec cultural franco-germanic.

Repetate invazii din partea țărilor vecine, mai ales în al Doilea Război Mondial, au condus la o puternică dorință în această țară pentru medierea între Franța și Germania, ceea ce a condus la fondarea Uniunii Europene.

Povești, obiceiuri și tradiții luxemburgheze de Crăciun

În Luxemburg, majoritatea populației este catolică, așadar, pentru a sărbători Crăciunul, luxemburghezii merg pe 24 decembrie la slujba de la miezul nopții, numită Metten și la slujba de Crăciun, din ziua de 25 decembrie. Una dintre cele mai frumoase locații din Luxemburg de sărbătorire a slujbei este Catedrala Notre-Dame de Luxembourg. Locuitorii acestei ţări expun în numeroase sate scenete jucate de copii, numite Krëppespill, ce înfățișează naşterea lui Isus. Felurile de mâncare tradiţională sunt: Gromperekichelcher – o plăcintă cu cartofi, Boxemännercher – un sortiment de brioşe, Glühwäin – vin cald, Egg Nogg – o băutură din lapte dulce sub formă de cremă cu vanilie şi rom.

41

TORT LEO GATO

INGREDIENTE Blat+umplutură 7 ouă 65 g făină 340 g zahăr tos 180 ml suc de lămâie 200 ml suc de portocală 1 portocală 1 fiola esență de lămâie coajă rasă de la 1 lămâie 450 ml smântână neîndulcită pentru frișcă 12 g (7 foi) gelatină Glazura 500 g ciocolată albă menaj 400 ml frișcă lichidă

MOD DE PREPARARE

Blatul de tort 1.

Se încinge cuptorul la 220oC.

2.

Se prepară un sirop de zahăr din 50 g zahăr tos și 50 ml de apă (fierbeți câteva minute siropul, până încep să se formeze “bule” mari de fierbere; dacă aveți termometru, siropul ar trebui să aibă 118-120oC).

3.

Se separă cele 7 ouă astfel: 5 gălbenușuri într-un bol, 2 gălbenușuri în alt bol, 3 albușuri într-un al treilea bol și, în fine, 4 albușuri într-un al patrulea bol.

4.

Se bat cele 5 gălbenușuri cu 30 g zahăr tos, până începe să se formeze o spumă.

5.

Se adaugă în fir subțire, mixând în continuare la viteză maximă, siropul de zahăr.

6.

Se mixează până când spuma se răcește (va rezulta o spumă gălbuie, care și-a dublat volumul).

7.

Se mixează cele 3 albușuri până se obține o spumă.

8.

Se încorporează treptat cele 30 g zahăr tos.

9.

Se toarnă peste bezea, amestecând cu o spatulă, spuma de gălbenușuri.

10.

Se pun cele 65 g făină, cernută în prealabil, și se amestecă până când se omogenizează.

42

11.

Se toarnă compoziția într-o formă de tort, tapetată cu hârtie de copt.

12.

Se coace timp de 15-20 de minute sau până când blatul trece testul scobitorii.

13.

Se scoate din formă și se dezlipește hârtia doar după ce s-a răcit total.

14.

Se taie blatul în două discuri.

Mousse-ul de lămâie 15.

Se pun într-un ibric, 130 ml suc de lămâie cu 45 g zahăr tos și coaja rasă de lămâie.

16.

Se oprește focul, când ajunge la temperatura de fierbere, și se adaugă esența de lămâie.

17.

Se bat cu telul cele 2 gălbenușuri rămase și se încorporează, treptat, siropul cald de lămâie.

18.

Se mută compoziția într-un bol pretabil pentru bain-marie sau într-o oală cu pereți dubli (cu apă între ei).

19.

Se amestecă continuu până începe să se îngroașe crema.

20.

Se ia de pe foc când, dacă se trece cu degetul pe dosul lingurii, rămâne urmă.

21.

Se înmoaie gelatina în apă rece.

22.

Se extrag, apoi, foile de gelatină și se pun peste crema caldă.

23.

Se amestecă pentru ca gelatina să se dizolve.

24.

Se pregătește un sirop de zahăr din 130 g zahăr și 45 ml apă.

25.

Se bat bezea cele 4 albușuri puse deoparte.

26.

Puțin câte puțin, se încorporează crema de lămâie în bezea.

27.

Separat, se obține frișca prin baterea smântânii neîndulcite.

28.

Se încorporează și frișca în cremă.

Siropul de lămâie pentru îmbibarea blatului 29.

Se amestecă 50 ml de suc de lămâie, cu 30 g zahăr și două linguri apă.

30.

Se aduce la punctul de fierbere, după care se ia de pe foc și se lasă să se răcească.

31.

Se aşează în forma de tort, primul blat.

32.

Se însiropează și distribuie, în strat uniform, aproape jumătate din crema de lămâie.

33.

Se pune al doilea blat, se însiropează și așează restul de cremă.

34.

Se nivelează și se pune în frigider pentru cel puțin 4 ore.

43

Glazura de ciocolată albă 35.

Se topește ciocolata ruptă în bucăți la bain-marie.

36.

Se adaugă și frișca și se amestecă bine, timp de 10 minute.

37.

Se ia vasul de pe foc și se amestecă până la omogenizare.

38.

Se pune iar inelul formei în jurul blatului și se toarnă crema (după ce s-a răcit puțin).

39.

Se ține 10-12 ore la rece.

40.

Apoi se scoate din formă și se decorează cu barot de alune.

41.

Se taie lămâia în felii subțiri.

42.

Se pun câteva felii pe marginea tortului, iar din restul se formează un decor, după plac și inspirație.

43.

Pentru un contrast puternic, se pot înlocui feliile de lămâie cu coacăze/portocală/fructul pasiunii etc.

Schei Chreschtdeeg!

Profesor coordonator : Florescu Mihaela

Elevi participanţi: Burja Cristina, Lăzureanu Leonard - clasa a XII- a D

44

Capitala : Varșovia Limba oficialǎ : poloneză Aderare UE : 01.05. 2004

Polonia

este

o

țară

din Europa

Centrală,

care

se

învecinează

cu Germania la

vest,

cu Cehia și Slovacia la sud, cu Ucraina și Belarus la est și cu Lituania, Rusia și Marea Baltică la nord. Are, de asemenea, o frontieră maritimă cu Danemarca și Suedia.

Povești, obiceiuri și tradiții de Crăciun în Polonia

Polonezii sunt un popor petrecăreț, iubitor de tradiții, de oaspeți și voie bună, așa că la ei sărbătorile de iarnă sunt prelungite mult după data de 25 decembrie, mai precis până la sfârșitul lunii ianuarie.

Inedit la polonezi este faptul că nu există Moș Crăciun; copiii primesc daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie de la Święty Mikołaj (Sfântul Nicolae). În unele zone ale țării, cei mici se bucură în noaptea de Ajunul Crăciunului de cadouri aduse de…Gwiazdka, omologul feminin al Sfântului Nicolae sau altfel spus ,,micuța stea” care amintește de Steaua din Betleem.

Compotul uscat se numără printre cele 12 feluri de mâncare tradiționale ale cinei unice de Crăciun.

COMPOT USCAT

Compotul tradițional de fructe uscate nu este doar o băutură tradițională de Crăciun - după o cină din belşug, ajută la digestie și stinge setea minunat. Și miroase minunat - mere, prune, pere, cuișoare, scorțișoară amestecate cu aroma cojii de portocale aminteşte mereu de Crăciun. El este nelipsit de pe fiecare masă de Crăciun. Merită să o faci, cu atât mai mult cu cât rețeta este flexibilă, iar amestecul de fructe uscate ajunge în fiecare magazin, mai ales în timpul sărbătorilor.

45

INGREDIENTE 200 g de prune 200 g de mere uscate 200 g de pere uscate 200 g de caise uscate 100 g stafide (se mai pot adăuga și alte feluri de fructe , după preferință (smochine, curmale)) 1 linguriță de zahăr ½ linguriță de scorțișoară 1 lingură de miere 4 litri de apă

MOD DE PREPARARE

1.

Pentru a păstra aroma fructelor uscate, acestea se pun în apă caldă și se lasă să stea câteva ore.

2.

Se așează fructele într-o oală și se toarnă peste cei 4 litri de apă.

3.

Se pune la foc și când începe fierberea se reduce căldura, se adaugă zahăr , miere, cuișoare și scorțișoară.

4.

Se gătește la foc mic pentru aproximativ 30 de minute.

5.

Compotul uscat poate fi servit la cald sau rece.

6.

Acesta va păstra în frigider și își va păstra prospețimea și gustul original chiar și pentru o săptămână după Crăciun.

7.

Poate fi folosit ca băutură și pentru petrecerea de Revelion.

Wesolych Swiat!

Profesori coordonatori : Calcan Mădălina Dascălu Doina Speranța

Elevi participanţi: Mogoș Denisa Ionela Adriana – clasa a XI-a E, Lupașcu Radu Ionuț - clasa a XII- a E 46

Capitala : Lisabona Limba oficialǎ : portugheză Aderare UE : 01.01.1986

Situată în Peninsula Iberică, Portugalia este ţara cea mai vestică din Europa continentală. La vest şi sud, teritoriul său este delimitat de Oceanul Atlantic, iar la nord şi la est, ţara se învecinează cu Spania.

Portugalia include şi arhipelagurile Azores şi Madeira, care sunt regiuni autonome.

Povești, obiceiuri și tradiții portugheze de Crăciun Astăzi vă invităm să ne îndulcim cu Pastel de nata ( plural Pastéis, cunoscut și ca Pastel de Belém), un desert ce își are origine în Portugalia. Se spune că îndrăgitele tarte cu cremă de ou ar fi apărut în jurul secolului XVIII, în Mânăstirea Hiernonimiților din parohia Santa Maria de Belém, Lisabona. În acea perioadă mânăstirile dispuneau de o cantitate mare de ouă și foloseau albușul fie pentru scrobitul hainelor monahale, fie pentru clarificarea vinului, astfel încât rămâneau cu multe gălbenușuri, pe care le foloseau de obicei pentru prepararea dulciurilor.

La începutul secolului XIX majoritatea mânăstirilor din Portugalia au fost închise, iar din acest moment apar diverse versiuni ale modului în care rețeta de Pastel de nata a fost păstrată. Se spune că rețeta a fost păstrată secretă și transmisă la cinci maeștri patiseri care apoi au lăsat-o moștenire familiilor lor. O altă variantă spune că Domingo Rafael Alves, un om de afaceri cu origini în Brazilia, ar fi cumpărat rețeta de la un patiser care își pierduse locul de muncă.

Antiga Confeitaria de Belém (numită și Casa Pasteis de Belem) a obținut în 1837 dreptul de folosire a mărcii Pasteis de Belem, astfel că toate celelalte localuri pot folosi doar denumirea de Pasteis de nata. Se spune de altfel că în Antiga Confeitaria de Belém găsești cele mai gustoase tarte, așa că dacă ajungeți la Lisabona, nu ratați această experiență culinară, pe Rua de Belem nº 84-88 (pregătiți-vă totuși să stați la coadă). Ca să vă convingem, vă mai spunem și că în 2005 Antiga Confeitaria de Belém a primit din partea primarului Medalia de Merit de Aur a Lisabonei, pentru serviciile aduse orașului.

47

PASTEIS DE NATA

Pastéis de nata nu sunt un simplu desert, sunt o emblemă și un ambasador cultural al Portugaliei ce îndulcesc localnicii și turiștii deopotrivă în orice cofetărie, patiserie sau cafenea.

Pastel de nata are la bază massa folhada, un aluat puțin crocant, asemănător celui franțuzesc folosit pentru tarte, care este umplut cu o cremă de ou catifelată. Tarta este presărată cu scorțișoară și zahăr pudră.

Deși ingredientele principale sunt la îndemână, dacă doriți să încercați rețeta acasă, trebuie să vă înarmați cu răbdare. Cel mai important este procesul de coacere, temperatura fiind esențială.

INGREDIENTE Aluat 2 cești făină ¼ linguriță sare 5-7 linguri apă rece 2 linguri zahăr 10 linguri unt nesărat, la temperatura camerei Crema 3 linguri făină 1 ¼ cești lapte 1 1/3 cești zahăr 1 baton scorțișoară 2/3 ceașcă apă esență de vanilie 6 gălbenușuri bătute zahăr pudră scorțișoară pudră MOD DE PREPARARE 1.

Într-un vas se amestecă făina, sarea și zahărul.

2.

Se adaugă untul și se frământă un aluat, adăugând din când în când apă.

3.

Se mai adaugă puțină făină dacă este necesar; se obține un aluat, se învelește într-o folie de plastic și se lasă la frigider cel puțin o oră.

4.

Pe o suprafață presărată cu făină se modelează jumătate din aluat, se taie 6 bucăți, rezultând astfel 6 bile de aluat.

5.

Se procedează la fel și cu cealaltă jumătate de aluat.

6.

Se pun cele 12 bucăți rezultate în formă de tarte, se înmoaie degetele în apă si se modelează 48

aluatul, astfel încât fiecare tartă să fie plată la fund și să acopere pereții formei, ridicând aluatul puțin deasupra formei.

7.

Se lasă 5 minute la frigider.

8.

Se încălzește cuptorul la 290 oC.

9.

Într-un bol se amestecă făina cu ¼ ceașcă de lapte, amestecând bine, pentru a nu face cocoloașe.

10. Se lasă deoparte.

11. Într-o crăticioară se pun pe foc apa și zahărul, până încep să fiarbă.

12. Într-o altă crăticioară, se încălzește ceașca de lapte care a mai rămas (nu trebuie să fiarbă), se amestecă laptele fierbinte cu amestecul cu făină.

13. Se toarnă câte puțin din siropul de zahăr peste amestecul cu lapte, amestecând energic.

14. Se încorporează gălbenușurile. Se lasă crema deoparte până când devine călduță.

15. Se pune crema, acoperind ¾ din fiecare tartă. Se dau la cuptor 8-9 minute, până când marginile aluatului devin maronii.

16. Se lasă tartele la răcit în forme, se scot și se pudrează cu scorțișoară și zahăr pudră.

Boas Festas!

Profesori coordonatori: Frujină Emilia Marinescu Dragoș

Elevi participanţi: Ioan Matei – clasa a X-a B Negrilă Denisa – clasa a X-a D

49

Capitala : Bucureşti Limba oficialǎ : română Aderare UE : 01.01.2007

România se situează în sud-estul Europei. Centrul ţării este înconjurat de Munţii Carpaţi, iar sudul este modelat de Dunăre, fluviu care formează o deltă la vărsarea în Marea Neagră.

Crăciunul este perioada tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. Colindul, scenetele cu motive religioase şi mesele bogate sunt nelipsite în toate colţurile ţării, în special la sat, acolo unde obiceiurile s-au păstrat mai bine.

Povești, obiceiuri și tradiţii de Crăciun în România

Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie deoarece este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una dintre cele mai importante zile ale dacilor. Tot la data de 25 decembrie erau sărbătorite Saturnaliile – moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci.

Crăciunul a

fost

întotdeauna

asociat cu un moş bătrân şi darnic; în tradiţia noastră există un cioban zeu – moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin.

Crăciunul a fost sărbătorit înainte de era pre-creştină ca fiind prima zi a Anului Nou; majoritatea ţărilor din Europa au păstrat Crăciunul ca fiind prima zi din noul an până în secolele XV – XVIII; în Țările Române s-a păstrat tradiţia până în secolul XIX. La românii din Banat şi Transilvania, prima zi a anului se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou. 50

Alţi cercetători ne spun că de Crăciun, din munte, coborau bătrânii asceţi, îmbrăcaţi în cojoace de oaie, şi cărau în desăgile lor crengi de vâsc; vâscul este un leac universal, atât la oameni, cât şi la animale. Astfel sătenii au botezat sărbătoarea Crăciunului de la moşii ce cărau crengi de vâsc.

Multe tradiţii româneşti de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina; aceste elemente se regăsesc de fapt în majoritatea ţărilor din Europa; ele reprezintă speranţa că zeul soare va găsi puterea să reînvie şi să aducă primăvara cea bogată.

Ajunul este ziua în care românii împodobesc bradul de Crăciun şi, conform Enciclopediei Crăciunului, scrisă de Gerry Bowler, un obicei pe care există doar în ţara noastră şi în Ungaria este atârnarea de bomboane învelite în staniol în brad.

Tot în Ajun, copiii merg la colindat. Unii dintre ei duc o stea în vârful unui par, iar, în stea, o lumânare luminează o scenă biblică. Masa de Crăciun este formată, conform tradiţiei, de carne de porc, ciorbă, sarmale în foi de varză şi cozonac şi, în unele regiuni, include o prăjitură ale cărei straturi de aluat simbolizează scutecele pruncului Isus. În Ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc covrigi, colaci (care, în tradiţia populară, trebuie să amintească de înfăşurarea unei mâini cu degetele întinse aparţinând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la naşterea pruncului şi căreia i-au fost tăiate mâinile). Colacii sunt pregătiţi pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt daţi colindătorilor copii, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroşi, iar colacii vor fi pentru flăcăi.

In Moldova, în Ajun, femeile coceau un colac în formă de cifra 8, care în primăvară urma să fie afumat şi pus între coarnele boilor ce arau pământul. Masa de Crăciun urma să conţină 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte. Nimeni nu mănâncă până când preotul nu venea să sfinţească bucatele.

Julfa sau pelincile Domnului, turte de Crăciun, turte de Ajun, scutecele Domnului se fac în Ajunul Crăciunului. Ele sunt niște turtițe subțiri și coapte, muiate în apă îndulcită cu miere ori zahăr. Printre ele se pune și brânză de julfă (julfa, jufa sau jurfa se face din sămânță de cânepă pisată). Cine vrea poate pune și miez de nucă pisat. E pomană cine le face și le trimite altora. Ele se duc și jertfă la biserică. Pe masa sătencelor se pun de Ajun de le sfințește preotul. În seara de Ajun, stăpâna casei merge în ''casa mare'', aşează 51

pe masa de sub icoană o sticlă de vin roşu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar în cele patru colţuri ale mesei câte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune câte un fuior de cânepă despre care, spun unii, că ar fi barba lui Moş Crăciun.

Tot în ziua Ajunului începeau şi colindătorii să meargă pe la casele oamenilor; de dimineaţă colindau copiii cei mai mici, s pre după masă urmau şcolarii iar spre seară colindau tinerii. Colinda începea de la cei mai importanţi oameni ai comunităţii, cum ar fi preotul şi învăţătorul, apoi urmau rudele şi familiile ce aveau fete de măritat.

Crăciunul nu ar mai avea același farmec fără aroma ispititoare a cozonacilor. Gospodinele din zona Moldovei se mândresc cu rețeta lor de cozonaci moldovenești. Și chiar au de ce, având în vedere că se numără printre cele mai râvnite preparate de Crăciun. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor avea o recoltă foarte bună în anul următor. În Oltenia, în fiecare gospodărie sunt pregătite “colinzile” – beţe de alun curăţate de coajă; acestea sunt mai apoi trecute prin fum de pin. Femeia pregăteşte atâtea lumânări câte “colinzi” sunt şi găteşte un număr egal de colaci. Femeia bătrână din casă lua o “colindă”, o lumânare, un colac, nuci, mere, zahăr şi bomboane şi dădea de pomană unui membru al familiei, rostind numele unui mort. Apoi toată familia cina, iar cei mici plecau la colindat.

Colindătorii sunt conduşi de un vătav sau vătrai; el intră primul în gospodăria omului şi el are rolul de a scormoni în foc; vătraiul primeşte de la gazdă o cotovaică – coajă de dovleac, cu seminţe de in, cânepă, porumb, grâu şi dovleac, pe care vătavul le aruncă în toate colţurile gospodăriei pentru ca anul ce vine să fie bogat şi roditor. Colindătorii primesc apoi covrigi, mere, pere, boabe fierte, colivă, ţuică fiartă şi vin. În Transilvania, în Ajunul Crăciunului încep să vină colindătorii: mai întâi copii mici, apoi în seara de ajun urmau copii şcolari care colindau colinde la fereastră şi primeau nuci şi colaci; ultimii şi cei mai aşteptaţi erau flăcăii. Aceştia erau cel mai bine primiţi

52

în casele cu fete de măritat; ei repetau colindele din timpul anului pentru a nu se face de râs. În zona Banatului Montan, în Ajunul Crăciunului focul din casă nu este stins deloc, pentru ca anul ce vine să fie luminos şi spornic. În această zi se împodobeşte bradul cu dulciuri, sub brad se pune un colac, un cărnaţ şi o sticlă de răchie, daruri pentru Moş Crăciun, iar pentru calul acestuia se pun grăunţe şi fân.

Seara se aşteaptă pițărăii (colindătorii) care vin la colindat pe la miezul nopţii până dimineaţa, în funcţie de vârstă. Ei colindă din casă în casă, apoi sunt primiţi în ogradă unde primesc nuci, mere şi răchie; răchia este adunată într-o damigeană e vătav(conducătorul colindătorilor); acesta are pe faţă o mască pentru a nu fi recunoscut; spre dimineaţă veneau la colindat copii mai mici. În Maramureş, tradițiile de Crăciun sunt un amestec de credinţe păgâne cu cele creştine; spre deosebire de alte zone, aici are loc "jocul moşilor" – colindarea gazdelor de către colindători deghizaţi cu măşti; aceştia colindau pentru a ura sănătate şi fericire gazdelor.

Toţi colindătorii, indiferent de vârstă, primesc un colac – ce simbolizează soarele; de asemenea ei primesc mere şi nuci În Bucovina, se crede că toate colindele sunt rostite pentru ca diavolii să dispară iar satul să fie curat în noaptea de Crăciun; de asemenea se spune că este un mare păcat dacă o gospodărie are uşa închisă în Ajunul Crăciunului şi nu poate să-i primească pe colindători. În ziua de Crăciun cei ce colindă sunt tinerii căsătoriţi, oamenii maturi şi chiar bătrânii; aceştia colindă doar la rude şi prieteni. În majoritatea satelor dobrogene, colindatul copiilor începe în după-amiaza Ajunului de Crăciun şi îl precede colindatul flăcăilor.

Colindele copiilor sunt scurte şi hazlii, vestesc sărbătoarea, urează belşug şi sănătate şi mai ales cer daruri, pe care gospodinele le pregătesc din timp: colăcei, fructe şi, bineînţeles, bani. Un asemenea colind, vechi de peste un secol şi care a fost înlocuit recent de „Bună dimineaţa la Moş Ajun“, se mai întâlneşte numai în localităţile constănţene Rasova şi Băneasa, este „Chitii – Mitii“ (Chitii – mitii după sac/ Zgâii ochii la colac, Daţi colacu’ şi hornacu/ Că plecăm la altă casă/ Că e fata mai frumoasă/ Şi slănina mai gustoasă).

Copiii din Dobrogea mai au câteva colinde specifice precum „Bună dimineaţa“, „Raza soarelui“ şi „Portocala“, care, de asemenea, au texte adaptate vârstei colindătorilor.

53

COZONAC TRADIŢIONAL

INGREDIENTE Aluat 600 g făină 2 ouă 100 ml lapte 2 gălbenuşuri 150 g unt 2 linguri zahăr 20 g drojdie 2 pliculețe zahăr vanilat Umplutura 1/2 kg nuci 3 linguri cacao 200 g zahăr 100 ml lapte Pentru uns 2 ouă unt

MOD DE PREPARARE

1.

Se prepară maiaua, din drojdie, o linguriţă de zahăr şi lapte călduţ.

2.

Se freacă untul cu 2 linguri de zahăr.

3.

Se cerne făina, se aşează pe blat, cu o adâncitură la mijloc.

4.

Se toarnă maiaua, o cană cu lapte, ouăle întregi şi 2 gălbenuşuri frecate cu un praf de sare.

5.

Se amestecă uşor ingredientele, apoi se adaugă untul.

6.

Se frământă aluatul până ce se desprinde de mâini şi se lasă la cald, acoperit, să crească.

54

7.

Pentru umplutură, se fierbe laptele. Se amestecă nuca cu zahărul şi cacaua, apoi se toarnă laptele clocotit. Se împarte aluatul în două, se întind foi, se umplu cu nucă şi se rulează.

8.

Se ung tăvile cu unt şi se aşează cozonacii.

9.

Se ung cozonacii cu ou bătut şi se dau la copt, 50 de minute.

10. Se lasă la răcit în tavă, apoi se scot şi se aşează unul lângă altul, dar cu o distanţă de 5 cm între ei.

Crăciun fericit !

Profesori coordonatori : Stanciu Rodica Nedelcu Alexandra Elevi participanţi : Andrei Cristina, Constantinos Roxana - clasa a X-a A învățământ profesional

55

Capitala : Madrid Limba oficialǎ : spaniolă Aderare UE : 01.01.1986

Spania continentală, situată în Peninsula Iberică, este dominată de podişuri înalte şi lanţuri muntoase, precum Pirineii şi Sierra Nevada. La nord, ţara se învecinează cu Franţa şi Andorra, iar la vest cu Portugalia.

Spaniei îi aparţin şi Insulele Baleare în Marea Mediterană, Insulele Canare în Oceanul Atlantic, precum şi două exclave autonome în Africa de Nord: Ceuta şi Melilla.

Povești, obiceiuri și tradiții spaniole de Crăciun

În Spania, majoritatea familiilor iau cina de Crăciun înainte de a merge la slujba de la miezul nopții.

Felul de mâncare tradițional se numește Pavo Trufado de Navidad și constă în curcan umplut cu trufe. În unele regiuni din nord-vest, felul de mâncare principal include fructe de mare și pește.

Pe lângă tradiționalele castane prăjite, de Crăciun sunt în mare vogă dulciuri precum marțipanul , nugaua și Turron , o prăjitură cu migdale.

După slujba de la miezul nopții, oamenii ies pe străzi cu torțe aprinse, cântând și bătând la tobe. Un proverb spaniol este “Esta Noche es Noche Buena-, Y nu Es Noche de dormir”, care înseamnă “În seara asta este noaptea cea mare și nu este timp pentru a dormi!”. Câteva limbi diferite sunt vorbite în diferite regiuni din Spania. În spaniolă Crăciun fericit se spune “Feliz Navidad”; în Catalană este “Bon Nadal”; și în galiciană “Bo Nadal”.

56

LINZER CU GEM DE GUTUI

Rețeta de biscuiți Linzer cu gem de gutui provine dintr-o variantă a celebrului desert austriac “Linzer torte”.

Celebra tartă este formată dintr-un blat sfărâmicios preparat din făină, nuci măcinate fin (migdale, alune de pădure), unt, gălbenușuri și arome, umplută apoi cu un strat gros de gem (de coacăze, zmeură, caise, magiun de prune) și acoperită cu fâșii de aluat așezate în formă de grilaj. În anii 1850, călătorul austriac Franz Holzlhuber ar fi adus celebra Linzer Torte la Milwaukee, unde rețeta s-a răspândit peste tot în Statele Unite ale Americii.

Biscuiții Linzer (Linzer Sables) sunt o versiune a celebrei tarte adusă la dimensiunile unui biscuite realizat prin decuparea a două cercuri, dintre care unul cu un orificiu în centru, lipite între ele cu gem, iar cercul superior, decupat, pudrat cu zahăr.

INGREDIENTE Aluat 150 g făină 100 g făină de migdale 250 g unt nesărat 82% 150 g zahăr pudră 1 ou + 2 gălbenușuri esență de vanilie 1 lingură lichior de migdale Disaronno câteva picături esență de migdale praf de sare Umplutură și decor gem de gutui zahăr pudră

MOD DE PREPARARE

1.

Se cerne făina împreună cu făina de migdale și sarea.

2.

Se mixează untul, aflat la temperatura camerei și tăiat cubulețe, împreuna cu zahărul pudră până la o consistență pufoasă.

3.

Se adaugă oul rece și gălbenușurile încorporându-le pe rând, apoi extractul de vanilie, lichiorul 57

sau esența de migdale, apoi omogenizăm.

4.

Apoi se adaugă făina împreună cu făina de migdale și sarea cernute și se amestecă cu mixerul, cu paleta fluture pentru aluat, la viteza medie, pentru a nu încălzi untul.

5.

În final se adună aluatul cu mâna și se formează o mingie pe care o vom aplatiza ușor, o înfoliem în folie alimentară si o vom introduce în frigider pentru minimum două ore.

6.

Se scoate aluatul din frigider și se lasă la temperatura camerei cca. 10 minute, apoi se întinde în două foi, urmărindu-se menținerea unei grosimi uniforme a aluatului de cca. 3-4mm.

7.

Urmează decuparea, folosind forma dorită.

8.

O parte din biscuiții formați vor fi decupați în centru ori în alta zonă a suprafeței, după dorință.

9.

Marginile rămase din aluat, după decuparea biscuiților, se reîncorporează.

10. Biscuiții decupați se așează în tăvi tapetate cu foaie de silicon sau hârtie de copt, apoi se introduc în cuptorul preîncălzit la 180°C pentru cca. 10 minute.

11. În acest timp, se recomandă verificarea procesului de coacere, întrucât dacă avem biscuiți inegali, unii mai subțiri și unii mai groși, cei mai subțiri se vor coace mai repede și riscă să se ardă, în timp ce biscuiții mai groși vor rămâne necopți.

12. După ce s-au copt biscuiții, se scoate tava din cuptor, se scot și se lasă la răcit pe un grătar.

13. După ce s-au răcit complet, se trece la umplerea lor.

14. Se așează biscuiții perechi, cei care constituie baza cu partea superioară în jos pentru a fi unși cu gem, iar cei care constituie capacul cu partea superioară în sus și se pudrează cu zahăr pudră.

15. Biscuiții sunt mai buni a doua zi și în zilele următoare.

16. Se pot păstra în cutii tapetate cu folie alimentară, cca. 4-5 zile la temperatura camerei sau mai multe zile în frigider.

17. Biscuiții Linzer cu gem de gutui pot fi serviți ca atare, lângă un pahar cu lapte, ceai ori o ceașcă de cafea, pot fi oferiți cadou de Crăciun sau pot fi deliciul unor mese festive.

Feliz Navidad!

Profesori coordonatori: Coșmeleață Mihaela Dumitriu Nela

Elevi participanţi: Pînzaru Adina, Scutaru Natalia - clasa a XI-a A învățământ profesional 58

Capitala : Stockholm Limba oficialǎ : suedeză Aderare UE : 01.01.1995

Suedia este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a peninsulei Scandinave, la țărmurile Mării Baltice (Golful Botnic). Cuprinde și numeroase insule din Marea Baltică (Gotland, Öland ș.a.). Are frontiera comună cu Norvegia la nord-vest (1619 km de lungime), Finlanda (586 km) la nord-est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sud-vest și Marea Baltică la est.

Povești, obiceiuri și tradiții de Crăciun în Suedia Lungile ierni suedeze sunt întunecate şi reci. Dar în timpul Crăciunului, casele suedezilor nu sunt deloc aşa. Acum toată lumea îşi doreşte o casă cu o atmosferă caldă şi liniştitoare. Luminile şi lumânările sunt importante; de obicei sunt puse la ferestre pentru a împărtăşi din atmosferă celor care trec pe lângă casă.

Luminile de Crăciun se reflectă în zăpada ce acoperă pământul, fulgii de zăpadă cad uşor - o imagine superbă.

Sărbătorile de iarnă încep în Suedia cu Sărbătoarea Sf. Lucia. Pe 13 decembrie, înainte de răsăritul soarelui, cea mai tânără fată din fiecare familie se îmbracă în alb, cu un cordon roșu, iar pe cap își pune o coroniță din ramuri de brad. Își trezește părinții și îi servește cu prăjituri, fiind însoțită de ceilalți copii ai familiei.

Băieții sunt îmbrăcați în cămăși lungi și albe și au pălării ascuțite. Obiceiul este o rememorare a martiriului Sf. Lucia, ucisă în secolul IV la Syracuza pentru credința sa creștină. Această ceremonie este relativ recentă, dar a devenit deja o tradiție.

Brazii sunt aduși și împodobiți în casele suedeze cu două zile înainte de Crăciun. Lumânări, mere, stegulețe suedeze, pitici, ornamente din paie împodobesc Bradul de Crăciun. În casă se pun flori și pe mese dulciuri tradiționale.

Cina din Ajunul Crăciunului, numită Julafton, se poate compune din smorgasbord, julskinka sau șuncă, picioare de porc marinate, pește uscat și afumat, diferite feluri de dulciuri. Risgryngrot este o mâncare 59

specifică din orez, cu o migdală ascunsă înăuntru. Se spune că cine găsește migdala se va căsători anul următor. După cină un prieten sau un membru al familiei se îmbracă în costum de tomte sau Piticul Crăciunului. Tomte, spre deosebire de Moș Crăciun, trăiește sub scândurile casei sau ale hambarului și călărește o capră din paie, fiind îmbrăcat în roșu și având o barbă mare și albă.

Tomte împarte cadourile pe care le scoate din sac, însoțindu-le cu poezioare și rime.

PRĂJITURĂ SUEDEZĂ

INGREDIENTE Aluat 100 g făină 100 g zahăr 1 lingură apă 1 lingură praf de copt puțină sare 3 ouă 125 g unt Umplutura 70 g unt 250 g zahăr 5 mere 100 ml apă 1 plic budincă de vanilie 1 lingură zeamă de lămâie Glazura 500 ml smântână lichida dulce 50 g ciocolată amăruie 100 g nucă de cocos

MOD DE PREPARARE

1.

Cuptorul se preîncălzește la 200°C.

2.

Se freacă untul cu zahărul până capătă o consistență cremoasă.

3.

Se încorporează ouăle, făina, praful de copt și apa.

4.

După omogenizare se toarnă compoziția într-o tavă de tort.

5.

Se ține la cuptor până trece testul scobitorii și se lasă la răcit.

6.

Se curăță merele și se dau prin răzătoare.

60

7.

Se pun în tigaie cu apa, zahărul, untul și zeama de lămâie.

8.

Se lasă să fiarbă până scade apa și se înmoaie merele.

9.

Se ia deoparte și se adaugă budinca preparată.

10. Se pune compoziția peste blat, se nivelează și se dă la rece pentru 1-2 ore.

11. Se bate frișca și se întinde peste mere, iar deasupra se rade ciocolata.

12. Nuca de cocos se presară pe deasupra.

13. Se dă din nou prăjitura la rece.

God Jul! Profesori coordonatori: Croitoru Mihaela Niculaie Mariana Elevi participanţi: Grecu Ana Maria, Soare Ana Maria Ionuţ - clasa a XI-a F

61

Capitala : Londra Limba oficialǎ : engleză Aderare UE : 01.01.1973

Regatul Unit include Anglia, Ţara Galilor, Scoţia (acestea formând Marea Britanie) şi Irlanda de Nord. Relieful ţării este variat, fiind format din stânci de-a lungul unor coaste, munţi, câmpii şi sute de insule în vestul şi nordul Scoţiei.

Povești, obiceiuri și tradiții engleze de Crăciun Crăciunul a început să fie sărbătorit în Anglia în anul 596 e.n., odată cu sosirea pe meleagurile acesteia a Sfântului Augustin, însoțit de călugări, în scopul creștinării anglo-saxonilor.

Pe toată durata sărbătorilor, colindătorii merg din casă în casă, sună din clopoței și binecuvântează oamenii cu cântecele de Crăciun. “Ilicele și iedera” (The Holly and the Ivy), “Îngerii vestitori au început să cânte” (Hark!The Herald Angels Sing) sunt colindele favorite din Anglia. Gazdele tratează colindătorii cu prăjituri, plăcințele umplute cu nucă și fructe uscate.

Ajunul Crăciunului este o zi plină de forfotă pentru familiile englezești: se împachetează cadouri, se pun la copt prăjiturile, se agață ciorapi sau fețe de pernă în fața căminului, sau se pregătește tradiționala budincă din prune uscate. În ziua dinaintea Crăciunului există obiceiul de a se mânca un singur fel de mâncare, Frumenty, constând dintr-un păsat de porumb. De-a lungul timpului rețeta a fost modificată, adăugându-se ouă, fructe, mirodenii, bucățele de carne și prune uscate; întregul amestec era împachetat într-o țesătură și apoi fiert. În acest fel a rezultat budinca de prune din zilele noastre.

Există superstiția conform căreia budinca trebuia preparată în a 25-a sâmbătă după ziua Trinității – era necesar să fie alcătuită din 13 ingrediente pentru a-l reprezenta pe Christos și pe cei 12 apostoli, fiecare membru al familei trebuind să amestece în budincă cu o lingură de lemn, de la est la vest, în onoarea Regilor 62

Copaci. Întotdeauna era aruncat în budincă un bănuț de argint, care se presupunea că va aduce sănătate, fericire și bogăție norocosului care îl va găsi în porția sa.

CHELSEA BUNS Chifla Chelsea este un tip de chiflă cu stafide care a fost realizată în secolul al XVIII-lea la Casa Chiflei în Chelsea, favorizată de familia regală hanovreză care a fost distrusă în 1839. Potrivit legendei, în prima zi în care a fost introdusă de Old Chelsea Bun House, 50.000 de oameni s-au așezat în coadă pentru a cumpăra unul. Fanii fani au inclus regalitatea hanovriană; și la fel ca și cronutul, această chiflă cu fructe, care a fost odată o specialitate de Paști, a dat naștere la zeci de imitări.

Chifla este preparată din aluat dospit , aromatizat cu coajă de lămâie, scorțișoară sau mirodenii amestecate. Înainte de a fi rulate în formă de spirală, aluatul este presărat cu un amestec de coacăze , zahăr brun și unt . Procesul de a prepara această chiflă este foarte asemănător cu cel folosit în producerea ruloului cu scorțișoară . După coacere în mod tradițional, chifla este glazurată cu apă și zahăr, cât este încă fierbinte, astfel încât după ce apa se evaporă rămâne o glazură de zahăr lipicioasă, făcând chifla mult mai dulce.

INGREDIENTE Blat 250 ml lapte călduț 1 ou 500 g făină 1 linguriță sare 6 linguri zahăr pudră 50 g unt moale 25 g drojdie Umplutura 25 g unt topit 100 g stafide 2 lingurițe scorțișoară măcinată 75 g zahăr brun Glazura 2 lingurițe lapte 2 lingurițe zahăr pudră

MOD DE PREPARARE

1.

Se cern făina și sarea într-un vas mare.

2.

Se face o adâncitură în mijloc și se adaugă drojdia.

63

3.

Între timp, se încălzește laptele și untul într-o oală până ce, se topește untul și, amestecul este călduț.

4.

Se adaugă laptele și oul peste amestecul de făină și se amestecă până se obține un aluat moale.

5.

Se răstoarnă aluatul pe o suprafață pudrată cu făină.

6.

Se frământă pentru încă 5 minute, adăugând făină dacă este necesar, până ce aluatul este omogen și elastic și nu se mai lipește.

7.

Se unge un vas cu puțin ulei.

8.

Se așează aluatul în vas și se întoarce până ce aluatul este acoperit de ulei.

9.

Se acoperă vasul cu folie alimentară și se pune într-un loc cald pentru 1 oră, sau până ce aluatul și-a dublat volumul.

10. Se unge o tavă de copt.

11. Pentru umplere, aluatul se pune pe o masă pudrată cu făină.

12. Se modelează aluatul sub forma unui dreptunghi de 30 cm și 0,5 cm grosime.

13. Se unge cu unt topit, apoi se pudrează zahăr brun, scorțișoară și stafide.

14. Se modelează aluatul sub forma unui cilindru, apoi se taie în 12-16 felii de 4 cm și se așează pe tava tapetată cu hârtia de copt, lăsând spațiu între ele, cu partea tăiată în sus.

15. Se acoperă cu un șervet și se lasă la crescut pentru 30 minute la loc cald, ferit de curent până își dublează volumul.

16. Se preîncălzește cuptorul la 190oC. 17. Se coc chiflele, în cuptor, pentru 20-25 minute sau până devin aurii.

18. Între timp, pentru glazură, se încălzește laptele și zahărul într-o oală până la fierbere.

19. Se reduce flacăra și se mai lasă să fiarbă pentru 2-3 minute.

20. Se vor scoate chiflele din cuptor și se vor unge cu glazura, apoi se lasă pentru răcire pe un grătar.

Merry Christmas!

Profesori coordonatori: Dumitrașcu Florentina Strănutu Tănțica Elevi participanţi: Hohotă Roxana Mihaela, Manole Alina Nicoleta – clasa a IX-a A învățământ profesional 64

Capitala : Budapesta Limba oficialǎ : maghiară Aderare UE : 01.05.2004

Ungaria este o ţară din Europa Centrală, fără ieşire la mare, care se învecinează cu nu mai puţin de şapte ţări: Slovacia, Ucraina, România, Serbia, Croaţia, Slovenia şi Austria. Relieful său este în mare parte plat, cu mici masive muntoase în nord.

Povești, obiceiuri și tradiţii de Crăciun în Ungaria În Ungaria, mai ales la țară, există o tradiție deosebită: în perioada sărbătorilor se organizează în sate, de câteva secole încoace, jocuri păstorești. Acțiunea acestor jocuri pornește de la o poveste de Crăciun, dar în centrul atenției nu se află cei trei magi, ci trei păstori cam aspri. În timp ce păstorii dorm pe câmp lângă oile lor, primesc veste de la un înger că în această seară s-a născut într-un grajd din Bethleem noul rege. Ei urmează steaua și se prezintă în fața micului Isus, aducând în dar o piele de oaie. Păstorii poartă pielea astfel încât par a fi niște oi și aduc o iesle făcută de ei pentru micul Isus .

Acest vechi obicei s-a păstrat pana astăzi. În unele regiuni, tinerii se maschează în Maria și Iosif și merg din casă în casă pentru a juca mici scenete. Drept răsplată, primesc mici bunătăți.

KURTOS KALACS

''Kurtos'' în limba maghiară înseamnă burlan sau horn şi este evident că denumirea provine de la asemănarea cu aceste obiecte.

Prima atestare documentară a kurtos-ului datează din 1450, iar prima reţetă cunoscută este din 1784, cea a contesei Mikes Maria din Zăbala. Dar se presupune că produsul ar avea origini mai vechi.

Se spune că povestea kurtos-ului a pornit pe vremea când tătarii au invadat Transilvania, iar oamenii s-au refugiat în peşteri. Tătarii au aşteptat ştiind că aceştia vor ieşi atunci când hrana li se va termina, dar cei 65

din peşteră au făcut din ce mai aveau un fel de cozonac pe băţ pe care l-au pus afară pentru păsări, dorind să arate astfel că mai au încă destulă mâncare. Tătarii au zis că nu are rost să aştepte şi au plecat.

Ingredientele de bază ale colacului secuiesc, conform reţetei tradiţionale, sunt zahăr, făină de grâu, unt, lapte, ouă, drojdie şi sare, precum şi nucă măcinată sau tocată, migdale, scorţişoară şi zahăr vanilat pentru glazură, iar regula este ca acesta să fie copt direct pe jar.

INGREDIENTE

300 ml lapte călduţ 30 g drojdie 100 g unt topit 60 g zahăr 2 ouă 750 g făină Decor puţin unt topit zahăr

MOD DE PREPARARE

1.

Se pune făina într-un bol și se face o gaură mică în mijloc.

2.

Se pune drojdia în această gaură și apoi se toarnă laptele călduț.

3.

Se amestecă bine cu mâna până când drojdia se dizolvă complet în lapte.

4.

Se acoperă bolul cu un prosop și se lasă timp de 10-15 minute, până când drojdia începe să „lucreze”.

5.

Separat, se amestecă untul topit, zahărul și ouăle, apoi se toarnă peste aluat și se frământă bine.

6.

Aluatul se lasă la dospit într-un loc călduros timp de aproximativ o oră.

7.

Între timp, se pot pregăti „instrumentele”.

8.

Pentru a obține forma specifică de Kurtos Kalacs se pot folosi cutii goale de bere acoperite bine cu folie de aluminiu.

9.

Folia se unge apoi cu unt topit ca să se poată desprinde cu ușurință la final.

66

10. Când aluatul este dospit, se întinde în fâșii înguste și lungi pe suprafața de lucru.

11. Aceste fâșii se înfășoară pe cutiile de bere „ambalate” în folie de aluminiu.

12. Colacii tradiționali se coc la cărbuni încinși, însă se poate folosi și cuptorul.

13. În acest caz, se coc aproximativ 20 de minute la 200 oC. 14. După primele 10 minute se scot din cuptor sau se iau de pe grătar, se ung cu unt topit, apoi se dau prin zahăr și se mai lasă la foc încă 10 minute sau până când zahărul se caramelizează ușor.

15. Colacii se mai pot da și prin nucă, scorțișoară, etc.

16. Când colacul este gata, se lovește capătul cutiei de bere de o suprafață dură și aluatul copt ar trebui să alunece ușor.

Kellemes Karacsonyi unnepeket!

Profesori coordonatori: Dedu Niculina Drăghici Liliana Elevi participanţi: Dragomir Andreea Mihaela, Oprică Paula Simona – clasa a XI-a D

67

FOTOGRAFII ALE PRODUSELOR DULCI

68

69

70

71

Prof. Mihaela Croitoru : O activitate minunată care ne-a delectat privirea și simțurile. Zâmbetul și fericirea au fost la ele acasă, în această zi.

Prof. Stoica Lavinia: Dulciuri de poveste - un eveniment aflat la a 4-a ediție, pregătit cu minuțiozitate și care a reușit să ne îmbie și să-l savurăm fără a sta pe gânduri.

Elevii noștrii, coordonați de profesori inimoși, au pregătit o împletire de arome, gusturi și miresme parfumate, deosebite.

A fost un deliciu culinar în care fantezia și-a pus amprenta și care a produs bucurie și fericire.

Prof. Adriana Coza: Dulciuri de Poveste-poveşti frumoase cu trimitere spre interculturalitate şi tradiţii.

Cu paletă largă de culori şi arome, produsele au stârnit interesul (inclusiv cel olfactiv) al tuturor participanţilor.

Prof. Emilia Frujină: Este o activitate instructivă, educativă și interdisciplinară deoarece aduce în fața elevilor cultura altor țări europene. Elevii nu numai că iau parte la un adevărat festival culinar european dar învață și despre tradițiile de sărbători ale europenilor.

72

Elev Valentina Maria Burdiman: O poveste în adevăratul sens al cuvântului, care mi-a trezit amintiri dragi legate de copilărie, de bunica, de focul din sobă și de mirosul sărbătorilor de iarnă.

Elev Andreea Tănase : A fost ca un joc nou pentru mine, plin de magia iernii. Au fost rețete deosebit de interesante din care am mai învățat câte ceva. M-a făcut să simt, că vine într-adevăr Crăciunul!

Elev Grosu Camelia : O activitate educativă, interactivă, plină de gust și armonie care a reușit să ne introducă în atmosfera minunată a Crăciunului.

73

1.

Data oficială a Crăciunului a fost stabilită prima oară pe 25 decembrie în anul 350 e.n, de către

episcopul Romei, Papa Julius I. 2.

Copiii din Austria își petrec Crăciunul cu frica lui Krampus, un demon despre care se spune că apare

doar în această perioadă și îi bate cu o nuia pe copiii care au fost răi.

3.

Înainte de seara de Crăciun, femeile nemăritate din Cehia vor sta în pragul ușii și vor arunca pe spate

un pantof; dacă acesta va ateriza cu vârful spre ușă, femeia se va căsători anul următor.

4.

Tot în Cehia, ajunul Crăciunului se numeşte Stedry den (ziua mâinii deschise), iar seara se fac cadouri.

Cadourile sunt aduse de Jezisek (Micul Isus), care-şi anunţă venirea cu un clopoţel după care dispare.

Cadourile se aşează sub Pomul de Crăciun şi sunt deschise după cina din seara de Ajun.

5.

Basil este numele lui Moș Crăciun în Cipru.

6.

În Danemarca există un spiriduș neastâmpărat de Crăciun care își face apariția păcălindu-i pe oameni.

El poartă o bonetă roșie, ciorapi roșii și haine gri de lână. Danezii lasă afară un bol cu budincă în Ajunul Crăciunului pentru a-l determina să-și păstreze păcălelile în limite decente.

7.

In Estonia, familiile merg la saună în ziua de Ajun.

8.

În Finlanda şi Suedia, cele 12 zile dinaintea Crăciunului sunt declarate ca fiind zilele păcii şi ale

dreptăţii. De aceea, nelegiuirile săvârşite în această perioadă sunt pedepsite mai aspru decât în mod normal.

9.

În Germania, se spune că Ajunul Crăciunului este o zi magică, în care cei puri la suflet pot auzi

animalele vorbind. În brad se ascunde un castravete murat, iar cine îl va găsi în dimineața Crăciunului va primi un mic cadou.

10. Primul brad a fost împodobit în 1510, iar prima menţiune scrisă apare în Germania, în anul 1530.

11. Primul brad artificial a fost fabricat în Germania. Bradul a fost făcut din pene de gâscă şi a fost vopsit în culoarea verde pentru a-i da efectul de brad de Crăciun. Actualii brazi artificiali sunt realizaţi din material plastic.

12. Abrevierea Xmas nu este una nereligioasă; litera “X” este o abreviere în limba greacă pentru “Hristos”, folosită încă din secolul XI.

74

13. În Grecia, nu există obiceiul împodobirii bradului, pentru că aici nu există brazi, ei fiind înlocuiţi cu crenguţe de măslin.

14. În loc să-l aștepte pe Moș Crăciun, copiii din Italia o așteaptă pe Befana, o vrăjitoare prietenoasă care aduce jucării și dulciuri pe 5 ianuarie.

15. Începând cu 1947, autoritățile din Oslo trimit în perioada Crăciunului un brad celor din Londra, în semn de mulțumire pentru ajutorul acordat în cel de-al doilea Război Mondial.

16. În Norvegia cel mai vândut conifer de Crăciun este molidul.

17. Olandezii au un simț al umorului minunat. Ei ascund cadourile într-o budincă, într-un cartof sau împachetează un cadou mic într-un pachet mare. Le place acel element de surpriză și au întotdeauna idei creative de a surprinde familia în fiecare an.

18. În Polonia, păianjenii reprezintă o decorație populară a bradului de Crăciun; conform legendei, un păianjen i-a țesut veșmintele nou-născutului Isus; în Polonia păianjenul este un simbol al bunăstării și prosperității.

19. În Portugalia, Crăciunul este și un moment de amintire a celor decedați. În dimineața de Crăciun, familiile pun farfurii și tacâmuri și pentru cei decedați, pentru a-i comemora.

20. În unele zone din România, în Ajunul Crăciunului încă se mai leagă pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori în anul care vine. Cei care au animale şi păsări în gospodărie obişnuiesc să le dea mâncare pe săturate şi o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli. Cei superstiţioşi ung cu usturoi vitele, la coarne şi la şolduri, pentru a alunga spiritele rele. Din străbuni se spune că, dacă vitele se culcă în seara de Ajun pe partea stângă, este semn că iarna va fi lungă şi geroasă.

21. În Slovacia, cel mai bătrân membru al familiei ia o lingură de budincă loksa și o aruncă pe tavan; cu cât se lipește mai multă, cu atât mai bine.

22. În Spania, mai există o variantă a pomului de Crăciun: un pom natural în care sunt atârnate cadouri şi dulciuri, iar copiii trebuie să arunce cu pietricele pentru a-şi lua cadourile.

23. În Suedia se ascunde o migdală decojită în budinca festivă de orez. Persoana care găsește migdala se va căsători în anul ce urmează.

24. Prima felicitare de Crăciun din lume a fost tipărită în anul 1846, la Londra, în Regatul Unit.

25. În multe țări europene există tradiția că spiritele, malefice sau benefice, sunt foarte active în perioada celor 12 zile ale Sărbătorilor de Iarnă. Aceste spirite au evoluat, în cele din urmă, în spiridușii lui Moș Crăciun.

75

26. Roșul, verdele și auriul sunt considerate culori tradiționale de Crăciun. Verdele simbolizează viața și renașterea, roșul este asociat cu sângele lui Hristos, în timpul ce auriul este considerat simbolul luminii și bogăției. Tradiția spune că cele trei nuanțe trebuie să se regăsească în podoabele alese pentru decorarea pomului de Crăciun.

27. Acele brazilor sunt surse excelente de vitamina C așa că pomul nostru favorit de Crăciun nu ar trebui aruncat în totalitate la gunoi.

28. Știai că pentru a putea fi folosit pe post de pom de Crăciun, un brad are nevoie de aproape 10 ani ca să crească?

76