CUM AR PUTEA FI SALVAT BIVOLUL ROMÂNESC?

Procesatorii de produse lactate din Transilvania se plâng că ajung cu greu pe masa consumatorilor. Se vorbeşte tot mai des de lanţul scurt de aprovizionare, însă nu există încă o reţetă a succesului.

un articol de LIVIU GORDEA mai multe pe această temă www.revista-ferma.ro

Călin Zanc şi-a vândut ferma pentru că nu mai făcea faţă cu forţa de muncă, mai precis cu lipsa ei, axându-se doar pe procesare. Iar marea s-a provocare în momentul de faţă o reprezintă valorificarea producţiei.

O soluţie, identificată chiar de el, ar fi lanţul scurt de aprovizionare, ceea ce înseamnă dezvoltarea unui sistem de producţie şi distribuţie a alimentelor care implică un număr redus de intermediari între producător şi consumatorul final.

100 TONE DE TELEMEA PE STOC!

FERMA DE BIVOLI, UN SECTOR ÎN DECLIN!

Călin Zanc susţine că în România, la ora actuală, mai sunt în jur de 16.800 de bivoli, din care doar o mică parte pot fi încadraţi în circuitul comercial: „În controlul oficial al producţiei avem înregistrate 10.600 de bivoliţe. Din anii '90 şi până în 2000 efectivele au scăzut cu 70%. În perioada aia s-au exportat foarte multe exemplare în Italia, peste 45.000 de animale, după care italienii şi-au omologat rasa lor - bivolul mediteranean. Ei aveau 38.000 de capete în 1990 şi acum au 500.000”.

„Producătorii de lapte au nevoie să obţină un preţ corect din partea procesatorului pentru a-şi menţine eficienţa economică. La rândul său, procesatorul trebuie să-şi asigure materia primă, dar în acelaşi timp să-şi facă nişte stocuri, poate pe ani de zile, aşa cum este cazul unor produse din lapte de oaie, care este sezonier. Pentru că eu colectez laptele de oaie doar în lunile mai, iunie, iulie şi parţial august, după care trebuie să mă asigur că am pe stoc anumite produse un an şi patru luni ca să am continuitate”, ne-a explicat cel care deţine funcţia de preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli din Transilvania.

În prezent, acesta are pe stoc o cantitate uriaşă de brânzeturi, pe care susţine că nu o poate vinde din cauza lipsei de interes a consumatorilor. „Am pe stoc o sută de tone de telemea de bivoliţă maturată. Noi am vândut anul trecut sub brandul Napolact 40 de tone, din care 30 de tone se află încă în depozitul nostru. Aşadar într-un an nu s-au vândut nici măcar 10 tone, din cauză că nu există cerere din partea consumatorilor”, afirmă Zanc, pe care l-am întâlnit cu ocazia târgului Agraria.

››› 26 ...

ZANC: ROMÂNII PREFERĂ

PRODUSELE STRĂINE!

În opinia sa, românii nu au această tradiţie a consumului de produse locale, cum se întâmplă în alte ţări din Europa.

„Deşi toată lumea vorbeşte despre păstrarea tradiţiilor şi încurajarea producătorilor locali, când mergi în supermarket ai să vezi că cei mai mulţi aleg de la raft produse străine. De cealaltă parte, marii retaileri pun preţuri foarte ridicate la raft, mărindu-şi marjele de profit, în timp ce producătorii, procesatorii şi consumatorii nu au mari beneficii. Dacă pui un adaos de 200% nu poţi să vinzi un volum foarte mare. Noi până în luna martie am cumpărat de la producători laptele de bivoliţă cu 5,5 lei şi chiar 6 lei litrul. Dar acum nu mai pot plăti această sumă, că nu am cui să vând. Dacă telemeaua de bivoliţă pe raft are un preţ de 109 lei kilogramul şi de la noi pleca anul trecut cu 36,5 lei, vă daţi seama că nu este corect ce se întâmplă”, consideră acesta.

IMPORTURI MULT PREA IEFTINE!

Călin Zanc e de părere că undeva la 20-30% din laptele de pe piaţa noastră este de import, iar problema cea mare este că importăm şi foarte multe produse, peste 70%.

„Mai este şi acest fenomen al brandurilor proprii pe care marile lanţuri de supermarket le promovează, care distrug practic producătorii locali. Diferenţa de preţ este foarte mare între un produs marcă proprie şi alt produs,

50 la sută din sectorul bovin de la noi a fost distrus din cauză că întotdeauna s-a pus presiune pe producătorul de lapte!

CĂLIN ZANC

Preşedinte Asociaţia Crescătorilor de Bivoli din Transilvania care vine cu un adaos foarte ridicat, deşi ca materie primă poate s-a folosit acelaşi lapte. Noi ar trebui să mergem la minister şi să cerem socoteală. Să aflăm cum pot polonezii sau ungurii să vândă laptele sub preţul pieţei de la noi? Că dacă ei pot, e posibil să putem şi noi. Poate că există o formă de subvenţionare. Şi dacă activăm cu toţii pe piaţa comună ar trebui ca şi noi să putem stimula producţia în acelaşi fel”, acuză preşedintele ACBT.

Certificare Igp Pentru

BRÂNZA DE NĂSAL

În fabrica de la Dej, acesta produce mai multe sortimente de lactate sub brandul Ţarina. De asemenea, anul trecut a cumpărat grota Năsal de la Ţaga, unde se pregăteşte să relanseze producţia de brânzeturi maturate, în prezent efectuând ultimele probe tehnologice.

„Brânza de la Ţaga este unică în lume. Am început demersurile pentru a obţine certificarea IGP (Indicaţie Geografică Protejată - n.r.). Acolo am putea procesa în jur de 200 de tone pe an. Pe de altă parte, în fabrica noastră de la Dej avem o capacitate de procesare de 60.000 litri de lapte pe zi. Însă pentru că este sezonul laptelui de oaie prelucrăm în jur de 15.000 litri de lapte de oaie. Pe lângă asta, mai procesăm şi circa 1.000 litri de lapte de bivoliţă”, ne-a mărturisit antreprenorul ardelean.

MOZZARELA MAI BUNĂ

CA LA MAMA EI, ÎN ITALIA

Călin Zanc a renunţat să mai facă mozzarella pentru că acea brânză avea un termen de garanţie foarte scurt şi risca să rămân cu ea nevândută. Asta deși a investit foarte mult în tehnologie.

„Am cumpărat utilaje şi am adus specialişti din Italia pe care i-am plătit cu mii de euro pentru a ne învăţa să facem şi noi mozzarella adevărată, iar produsul final a fost mai bun decât în Italia. Au spus-o chiar ei, după ce au constatat că laptele nostru de bivoliţă este de o calitate superioară, pentru că în Italia bivolii se cresc intensiv şi atunci gustul laptelui este diferit”, a subliniat el.

Telemeaua de oaie a producătorului Lactate Someşene a fost premiată în Germania, unde a obţinut anul trecut medalia de aur din partea DLG, tocmai pentru că are alt gust.

Consiliul Local din Mogoș a anunţat că va scoate la licitaţie doar 293 de hectare, din cele 1.351 ha pajişti naturale alpine. Procedura, ofertă cu plic închis.

LICITAȚIE ORGANIZATĂ... PE FUGĂ, DAR CU ÎNTÂRZIERE!

Problema a izbucnit în 15 mai 2023, după ce Consiliul Local Mogoş hotărăşte să scoată la licitaţie doar 293 ha pentru păşunatul animalelor, din cele 1.351 ha pajişti permanente.

Deşi organizată cu mare întârziere (trebuia să fi avut loc până la 1 martie), licitaţia va fi cu ofertă închisă în plic şi