Revista Neuma nr.1-2/2023

INVITAŢI SPECIALI:

Horia Bădescu

Gheorghe Grigurcu

Cassian Maria Spiridon

Adrian Lesenciuc

EVENIMENT EDITORIAL

ANCHETELE REVISTEI : Privind spre viitor

Personajul din gând

POEZIA LUMII

Poeți din Turcia

Le Quy Duong (Vietnam)

Varujan Vosganian – Povestiri despre oameni obișnuiți

Gabriel Chifu – Marea carte a uitării

Cronici de Andrea H. Hedeș, Monica Grosu, Horia Gârbea

JURNAL TEATRAL: Ion Cocora – Amintirea lui George Banu

NR.01-02(63-64),2023

EDITORIAL

AndreaH.Hedeș- Întoarce-te,frate!

CURSIV

HoriaGârbea- Graiul,baniiși„dujmanii”

ȘedințaComitetuluiDirector

alUniuniiScriitorilordinRomânia

APARIŢIINEUMA

INVITATSPECIAL

HoriaBădescu- Undeîncepîntrebările?

GheorgheGrigurcu- Unspectacolenorm

CassianMariaSpiridon

AdrianLesenciuc

EVENIMENT

LansareNeuma

laTârgulGaudeamus,2022

ESTETICĂ

MirceaMuthu

Despreornamenteșițesăturitradiționale

ACTUALITATE

PrimiriînUniuneaScriitorilor

Eu,tușiocarte

INTERVIU

ElenaAbrudanîndialogcuLauraPoantă

POEZIE

NicolaeNistor

TeoCabel

CarmenTaniaGrigore

CaliopiaTocală

RaduChiorean

CostelNedelcu

CristinaRhea

TINERIPOEŢI

DanielaBotnaru

VirgilBotnaru

IuliaIacob

PROZĂ

OvidiuM.CureaUnhamburgerșiocutiedepepsi

CorinaOzon- Semnul

ANCHETĂ

Privindspreviitor

Personajuldingând

STUDIICRITICE

IoanHolbanPoeziaMarteiPetreu(II)

RĂZLEŢE

GeluNegreaArtadeanuspunenimic

TEATRU

MarianIleaLaCafeneauaIceFlame

AndreiMăjeri

TrueBlue,variațiunipetemagenocidului

AVANPREMIERĂNEUMA

LuizaCala

POEZIE

LuciaNegoiță

LiviuDan

GabrielaAnton

GabrielNicolaeMihăilă

RevistăculturalăfinanțatăcusprijinulMinisteruluiCulturii

Director: AndreaH.HEDEȘ

Redactori: FlaviaAdam,FloricaBud,AlexandruJurcan,MenuţMaximinian, NicoletaMilea,Radu-IlarionMunteanu,GeorgeVolceanov Redactorasociat: HauKieuBich(Vietnam).

Corector: AlexandruHedeș; PrezentaregraficășiDTP: GeluIordache www.revistaneuma.ro;

ISSN2601-1905

ISSN-L2601-1603

Autoriicaredorescsătrimitătextepentrurubrica„TeenSpirit“ suntrugaţisătrimitătexteleculesecudiacritice,înformatelectronicla:redactia@revistaneuma.ro; RevistaNEUMApromoveazădiversitateadeopinii;responsabilitateaafirmaţiilorcuprinse înpaginilesaleaparţineexclusivautorilorarticolelor;RevistaNEUMArespectăgrafiaautorilor. Revistaîșirezervădreptuldeaselectamaterialeleprimite

Întoarce-te,frate!

Celemaiimportantesărbătorialenoastre,evenimentelenoastre marcanteaulociarna:MareaUnire,MicaUnire,Revoluția,riturile (pre)creștinedetreceredelaunstatuslaaltul,altimpului,alanotimpului,alvieții(Ignatul,AnulvechișiAnulnou,plugușorul,sorcova, Dragobetele,darșiBoboteazaș.a.m.d.)darșiNaștereaPoetuluinostruNațional sauZiuaCulturiiNaționale.Suntdoarcâtevaexemplecarearatădensitatea simbolicăaanotimpuluihibernaldarșigreutateaacestorsemnificațiidetipul alb-negru:noapte-zi,întuneric-lumină,moarte-renaștere.Chiarșievenimentele istoricesuntpătrunsedeacestbalanstotal,dintr-oparteîntr-altaasensului existenței,apoziționăriiînlume.Egalăcasemnificațiiesteziuade15ianuarie, ziuanașteriiluiMihaiEminescuși,decâțivaaniîncoace,ZiuaCulturiiNaționale. Doarcăestetratatăcuaerulîncăuneizilecaretrebuiebifatăînagendaîncărcată amai-marilorzilei.Nuevorbacăaltesărbătoriarfitratatemultmaibine,un festivismchinuit,ideiînvechite,laindigo,serostogolescdelaunanlaaltul,dela olocalitatelaalta,cupreapuținăinventivitate,creativitateșiprizălapopulație. Nimiccaresăfacăinimasătresară,nimiccaresăaducăolacrimăîncolțulochiului, nimiccaresăresuscitebucuriasaumândriadefiromân,datoriașidemnitatea deacelebraunmomentderăscruce,esențialpentruacestpopor.Dimpotrivă, materialuldincareefăcutăaceastăhartăsimbolicăaevenimentelorțăriierărit, slăbit,găuritînurmaanilordedeconstrucțieaideilor,simbolurilor,miturilor, eroilor,poețilorșiprozatorilornoștri. Cuiprodest? Așas-aajuns,lent,perfid,săfie redundantavorbidesprețară,desprevalori,desprelucruriperene,patriotismul săfieînfieratsauconfiscatdemediicareștiucumsă-lfoloseascădreptinstrument demanipulareșiizvordeextremism.Așaamuitat sămergemîmpreună,cumne îndemna,săneamintim,unmarestrăin,lavizitasaînRomânia.Decenuvine îndemnulacestadininterior,dintrenoi?Și,orideundearveni,decenuîlurmăm?

NașterealuiMihaiEminescuesteclipaastralăalimbiiromâne.„(...)cel maimarepoetpecarel-aivitși-lvaivivreodată,poate,pământul românesc.Apevorsecaînalbie,șipesteloculîngropăriisalevarăsări păduresaucetate,șicâteosteavaveștejipecerîndepărtări,până cândacestpământsă-șistrângătoateseveleșisăleridiceînțeavasubțireaaltui crindetăriaparfumurilorsale.”suntbinecunoscutelecuvintealeluiGeorge Călinescu,avândgreutateauneiprofeții.MihaiEminescupermiteînflorirealimbii române.Odatăcupoeziasa„lumileposibile”,semnificațiilatente,dezvoltări armonioase,înlănțuirideofrumusețeaparte,dau,însfârșit,aripilimbiiromâne. Olimbăîncarepoporuls-apututruga,apututcânta,apututrosti,peromânește, cătreaproapelesău:„Întoarce-te,frate,întoarce-te!”

AndreAH.Hedeș

https://ovidiubujor.ro/

Astăzi,încăodată,limbaromânăseaflăstrivităsubvremi.Nuputem aveasperanțăcălimba,frumoasăcaomaramădeborangic,vafi învățatăcumsecuvinedelapărinți.Lașcoală,undeartrebuisăse punăbazelecunoașteriișiîndrăgostiriidelimbaromână,lucrurilese întâmplăpedos.Statisticiledarșirezultateleevaluăriloraratănivelulfără precedentlacareascăzutcalitateaînvățământuluiromânesc,comparațiacuceea cenumimEuropacivilizatăfiinddureroasă,iarscandaluriledecredibilizeazătoate nivelurileînvățământuluinostru.Latelevizor,acoloundepriveștemareamasăa populației,șiavemînvedereaicișiaspectuldemografic,nusemaiîntâlneșteo curatălimbăromână.Nicinuarecumsăfiealtfel,întrucâtprezentatorii,cititoriide prompteresauinvitații,mulți,vedetedecarton,nuștiunicieisăvorbească,fiind produsulînvățământuluinostru.Dacămergemînzonelefrecventatedegenerația tânără,pecanaleledesocializare,situațiaedezastruoasă,creatoriideconținutau unvocabularextremdesăracșioimaginațieobturatădeaniide„tocit”nude dezvoltatimaginația,creativitateașigândireaelaborată,efectealetreceriiprin învățământulromânesc.Nusemaivorbește,secomunicăprin sms-uri, emoji-uri, gif-uri,prin meme sauimaginioriscurtefilmulețe.Multedulceșifrumoasălimba cen-omaivorbim.Efrumoasăînpoezie,efrumoasăînpoveste,efrumoasăîn roman,efrumoasăîncântecelealtortimpuri,încolinde,înrugăciuni.Darcineo maicunoaște,cineomaivorbește,cineomaiprețuiește,cinemaiînțelegecăea conferăidentitateaacestuipopor?Demilenii,de-alungulistoriei,prinlimbăs-a impusonouăculturășicivilizație,cucerireacufoculșisabianefiinddeajuns.În momentulîncare„seșterge”limbaunuipopor,următoareagenerațieîșipierde identitatea,adoptăcultura,mentalitateacuceritorului,nuseintegreazăcie asimilată.Popoarelecareausuferitcelmaimultde-alungultimpului,careaufost amenințatecudisparițiaidentitară,suntpopoarelecarețincuceamaimare îndârjirelalimbalor,șiimplicit,laculturașitradițiilelor.Eleștiucădeacestlucru depindeexistențalor.Princomparație,săremarcămușurințașivoioșiacucare româniiîșiboteazăcopiiicucelemainăstrușnice,colorateșiinternaționalenume. Săînțelegemșideceromâniitrăiescdoarpentruazi,celmultpentrumâine,fără untrecutpecaresă-lprețuiascășicuunviitordecarenulepasă.Totulsereduce la„eu”,la„mine”,la„viațamea”,„să-mifiemiebinecâttrăiesc,aicișiacum”.Ideeade moștenireprimitădelapărinți,bunici,sau,lanivelmacro,delastrămoși,cabun devaloarecaretrebuiepreluat,îngrijit,dezvoltat,transmismaideparte,ideeade aconstruipurșisimplucevacuimpactșivaloarespirituală,simbolicășicare trebuietransmisgenerației/generațiilorurmătoareestecutotulstrăină.Țaraa devenitoaglomerațiedeEgo-uri.Idealulunuiscopcomun,conștiințadeafio verigăînlanțuldeauralneamului,slujindcevamaiînaltdecâtburtașipunga suntcutotulstrăinecontemporanilornoștri.

Binearfisăfacemceeaceputemfiecaredinnoi,șimaicuseamă fiecaredinnoi,cititorii,fiecaredinnoi,scriitorii.Săneamintim versurileluiAlexeiMateevici:„Înviaţi-vădargraiul,/Ruginitdemultă vreme,/Ștergeţislinul,mucegaiul/Aluitării‘ncaregeme.”Șipentru căseapropiezilealeiubirii,unainternațională,aSfântuluiValentin,unastrăveche, Dragobetele,le-amputeamarcaaltfeldecâtprincutiidebomboane,inimioare, florișimărturisirieuforice.Scriind,înacestmarșdenoaptecareestelumeade astăzi,opoeziededragoste.Înlimbanoastrăcare,da,esteocomoară,ocomoară părinteascălacare,îțistrig: Întoarce-te,întoarce-te,frate!

www.revistaneuma.ro

Prinsecole,mulțiautorideliteratură,maiales poețiauexprimatsimțirilelordesprelimba română.VersurilenaivealeluiGh.Sionsîntunloc comunalliriciiinfantile:„Multedulceşifrumoasă/Limbace-ovorbim,/Altălimbă-armonioasă/Caea nugăsim”.PărinteleAlexeMateeviciascris,maitîrziu, poezia,lafeldecunoscută, Limbanoastră:„Limbanoastră-i ocomoară/Înadîncuriînfundată”.Șieasestudialașcoala primară,celpuținpevremeacînderameuelev.Serecitala serbări.Nusespuneaînsă,înspiritulepocii,căautorula fostpreot,absolventdeteologielaKievșiautoralopului Momentealeinfluențeibisericeștiasupraoriginiișidezvoltării istoricealimbiiromâne,nicicăs-aîmblnăvitdetifosactivîndcapreotmilitarîntrupeleRusiei,înPrimulRăzboi Mondial,murinddeastaîn1917.Versurilesaledespre limbaromânăconstituieaziImnulRepubliciiMoldova.

Multmaitîrziu,NichitaStănescuadeclarat:„Patriamea elimbaromână”,propozițiereluatăpropagandisticîn perioadacomunist-naționalistă.Astadupăce,multă vreme,dupăproclamarearepubliciiînțaranoastră,românafusesedeclaratălimbăslavășiadmitereaînfacultăți, chiartehnice,presupuneașiunexamenlalimbarusă.Pe comuniștiîiapucasedragosteadelimbaromână,activiștii seprefăceaucănuînvățaserărusește(eventualdupă manualulcarepresupuneaînvățareaei„cîntînd”),nicicăo vorbiserăîncasă,întimpce„reacționarii”adică„burghezii”, chiarșipevremeacopilărieimele,anii1960,vorbeauîn domiciliilelor,acumnaționalizate,franceza.

Baceimaiprudențidintreactiviștiicomuniști-șinu neapăratdintreceidelavîrfulnoimenklaturii–divorțaseră denevestelerusoaiceluateînscopdea-șiîmbunătăți dosarul.Acum,pentrualbireaaceluiașidosar,lefăceau uitate.Tocmaiactiviștiicomuniștivorbeaucelmaiprost limbaromână,oîmbrăcauînlemndecosciugomorîndu-i

oriceexpresivitate.Firesc,ierarhic,celmaiprostovorbea activistulcelmaidesuscafuncție,secretarulgeneralal partidului,iarnevastă-sasefereasăseexprimeînlimba națională.Într-unbanc,ilustruleisoțoscuza:„Știți,ea e-vită”!

Dupăschilodirealimbiiromânevremedepatrudecenii, avenitrevoluția.Acumpăreacătotulvamergebine.Dar nuafostașa.Unaltrepertoriudeclișeel-aînlocuitpecel aruncatlagunoiîncăldurosuldecembrie1989.Iarlimba românăînsășis-avorbitșisevorbeștecamcurușine,așa cumbonjuristelesesfiausăofoloseascăînsaloane.Numai căfrancezaacedatloculenglezei.Apoi,dacăașaetrendy, mîncați-așgurata!

Iarromâna,sărmana,s-ahip-hopizat,dars-așimanelizat,încîtbaniirimeazăautomatcu„dujmanii”(sic!).La celălatcapătalscalei,aceeașiurgisitălimbăsuportă dulcegăriilenecugetatealeîncremenițilorînmitizareaei șivopsireacurozbombonaspecificuluinațional.Dela GrigoreVierucitire:„CântaPatrieifiinţă/Şi-aeirodnică ţărână/Ce-anăscutînsuferinţă/Limbanoastrăcea română”.

Acestfiloncare,defapt,îndepărteazăoameniidecenți delaorelațienormalășichiarpioasăculimbaromână, esteintensexploatatmaialesdeceicareauîntorsdemult spatele,casănupronunțaltsubstantiv,Românieișiacum îislăvesclimbadinconfortuldepesteOcean.Unastfelde nenorocit,caresecrede„vulturcarpatin”și,maigrav,„poet”, nezicedela7000dekm,dinexilulsăuauritșipufos:„de fapteusuntunvulturcarpatin/cuaripidelaDunărela Tisa,/săcînt(sîsîialaîiaparține!n.m.)peromâneşte,să mă-nchin/peunde-nveacromânulplânsu-mi-sa”.

■■■

±edin\aComitetuluiDirectoralUniuniiScriitorilordinRomânia

Ladatade7februarie2023aavutlocședințaComitetuluiDirectoralUniuniiScriitorilordinRomânia,prezidată dedl.NicolaeManolescu,președinteleUniuniiScriitorilor. ComitetulDirectoradecisîmpărțireamodulelorcuvenite fiecăreirevisteaUniuniiScriitorilordinfinanțarealegală acordatădestatpeanul2023.

S-adiscutatproblemasalarizăriiangajațilorUniunii,în condițiilenouluinivelalsalariuluiminim.AufostaprobatetarifelepentruCasaScriitorilor„ZahariaStancu”dela

Neptunpeanulcurent.S-aumaidiscutatcontinuarea acordăriiPremiuluiNațional„MihaiEminescu”dela Botoșanișicondițiileîncareeasevadesfășura,precumși rezultatelecomunicatdeComisiadecontestațiila validăriledinanul2022.

ComitetuldirectoradeciscașicărțileînformatelectronicpotfaceobiectuljurizăriipentrupremiileUS.S-au maidiscutatdetaliicurentelegatedepregătireașiorganizareaalegerilordinlunamartie.

HoriAGârbeA

Unde încep întreb[rile?

Răsuflareauneisingurezile cums-oalegialtfeldecât cubătăileinimii? Șiîncăînnecuprinsul treieratdefurtunauitării cedrumsăcauți?

Răvășitesunturmele, pașiide-acumnusuntaităi, ceideieris-aupierdutîncenușa cuvintelor.

Eamurg,tuoștii, dupăelvaveniîntunericulșitoateceledinjur, toatesevortopiînpropriaumbră. Doarîncăușulpalmei,doarînsuflet strălucitoarealumină! * Incerteluminileserii, șovăielniceumbrele; balansdecareochiulse-ncarcă precumdepoverilesângelui. Încâlciteîneleînsele clipelestau. Oșovăialăalumii, unpragdesubcarepoțidesluși palimpsestulzileidintâi.

HoriaB=descu

Undeîncepîntrebările, undesenăruiescările?

Cândsângereazăranapământului, cândvas-auzităcereacuvântului?

Cine-țirestituievina cândgreadesinecadelumina?

Cineviațați-ovântuie, cinedetinevasătemântuie?

Sămânțaseascundenudoardinpricina pericolelor,cișidinceaauneipudoricosmice. ★★★

Cândesinceră,iertareaconstituiecea maiînaltăvirtute.Cândeipocrită,reprezintă celmaitenebrosviciu. ★★★

„Veșniciacascăpenisipuri”(Saint-John Perse). ★★★

Auzuleunsimțbrutal.Contemplațiareclamăliniște.Dincarepricinăpreferisăreceptezipoeziacuochiulșinucuurechea.Ca orăscumpărarepoateexistămuzica,ceamai eteratădintrearte. ★★★

Senectute.Șiîncănute-aidespărțitsuficientdetineînsuțispreateputeadespărți delume. ★★★

„Existădouăfeluridebine,cuaceeași denumire,darradicaldeosebite:celcaree contrarrăuluișicelcareeabsolutul.Absolutulnuarecontrar.Relativulnuecontrarul absolutului:primuldecurgedinaldoilea printr-orelațienecomutativă.Ceeacedorim noiebineleabsolut.Ceeaceputematingee binelecorelativrăului.Neîndreptămsprecel dinurmădingreșeală,aidomaprințuluicare sepregăteștesănunteascăcuslujnicaîn loculstăpânei.Veșmintelesuntceleceproduceroarea.Socialulecelceîmbracărelativulînculoareaabsolutului”(SimoneWeil).

Durerilemoralecronice,bombecuexplozieîntârziată.A.E.:„Șicarearfiexplozia?” Confesiuneasaumoartea.

A.E.:„Indiferențaunuiomfațădeviață induceșiindiferențasafațădemoarte,oindiferențădeopotrivăcrudă,abrutizareaviețiișiamorții.Vezisinuciderile”.

Invidia,oadmirațieaidomaunuiprunc ucisînfașă.

Murind,întreaga-țiviață,pânăîncele maimicidetalii,devineunobiectînposesia căruiateafli,darpentrutineintangibil.Asemeneauneisumedebanidepusălabancă, aflatăsubsechestru.

Gheorghe Grigurcu

„Unmotivpentrucarecomunismulnu poateduralanesfârșitestecăideologialui odatăaplicatăducelauneșeccatastrofal.Să luămcaexempluoclasădeelevi;aimai multeniveledeelevi;ceimaibuni,ceimedii, ceimaislabi;atuncicândvreisănivelezi,să aducilaacelașinumitorcomunîntreaga clasă,nuveiobținedecâtocoborâreastandardelor,deciseajungelaomediocritate;o coborâreavârfurilorșiostrivireacelorlalți. Lafelseîntâmplășiînsocietate;egalitarismul,pretențiaegalitaristăvaconducelaaceleașiefecteatâtasupranaturiiumane,a populației,câtșiasupraeconomieietc.;promisiuneacomunistăaunuiparadisformidabilpecarel-arproduceegalitateaperfectă nufuncționează,dincontrăducelaunregresaltuturor,decisistemulsecondamnă singurpesine”(ThierryWolton).

Agoniaepateticăpentruacontrabalansa,dincolodebineșiderău,insuficiența viețiiînsine.

Noiembrie.Nupoțiavansa,nutepoțiretrageprinacestpăienjenișdeliniialepeisajuluidejasomnolent,alespațiuluiîngenere, căcidefaptnumaiștiiundeteafli.

„Funcțiaarteinuesteniciodatăaceeade ailustraunadevărsauchiaroîntrebare.Ea esteaceeadeadanaștereunorîntrebări careîșisuntnecunoscutepânășilorînsele” (AlainRobbe-Grillet).

Picuridesudoareaucăzutînlocullacrimilor.

„Creștinismulnuseîntemeiazăpeun adevăristoric;maicurând,elneoferăorelatare(istorică)șispune:iaracum,crede! Darnucredeaceastărelatarecuacelfelde credințăceținedeorelatareistorică,ci maicurând:crede,orices-arîntâmpla!Și aceastaopoțifacenumaicarezultatalviețiitrăite.Aiaiciorelatare,nuteraportala eaașacumteraportezilaaltărelatareistorică!Las-osăocupeunloc cutotuldiferit în viațata.Nuenimic paradoxal înaceasta” (Wittgenstein).

Suntdintreceicedorescacrede,simplu, că,înaintedeareprezentapentrunoiunmiracoldistinct,Dumnezeueînsășiexistența. Respirația,privirea,mișcările,precumșilectura,scrisul,ni-Lînfățișează.CeeaceLaoTse anumitTao,entitatecaracterizatădrept „maimisterioasădecâtmisterul-/poartă cătretoateascunzișurile”.

★★★

Scriptor.TextulcaunDestin,Destinulca untext.

★★★

„Dacăn-așaveaniciodificultatecumine însumi,câtm-armaiinteresaviațamea?” (MarcelJouhandeau).

★★★

A.E.:„Deacord,m-aiputeasocotiunfan alluiX,însătemerarulgazetarmi-aprodus ieriosurprizănutocmaiagreabilă(seaflau închestiunerecentelepelerinajereligioase delaIașișiBucurești).Patriarhul«Dani»n-ar fidecâtun«șarlatan»,iarcredincioșiicărora liseadreseazănumaimultdecâtniște «vite».Cumsăzic?Vulgaritateaagresivă,ca săparafrazezunșablonalmiculuiecran, «dăuneazăgravsănătății»verbalepecaree depresupuscăXn-odesconsideră”.Cu toatecăseputeașimairău,nutesupăra. „Cum?”Cuajutorulunortandreobscenități.

„Niciodatănuetârziusămaiînvețiceva. Darvineovârstălacarenumaipoțiștidecât ceeaceaiizbutitsăștii”(dintr-unfilm).

A.E.:„L.G.mi-arelatatrecomandareape carei-afăcut-ounuitânărautor:«Trăim într-olumeîncaresuntpuzderiedeobedienți.Dacănuțis-aurecunoscutdeocamdatăaltecalități,fiimăcarindependent»”.

„Nu,AdrianPăunescunuafostun«colaboraționist».Elafostun coautor,poateprintreceimaiimportanți,aicultuluiluiCeaușescu.Spredeosebireînsădealții,precum SergiuNicolaescusauEugenBarbu,Păunescuaintrodusoaurămisticăînacestcult, altminterilipsitdeviațășideinimă,l-aînsuflețitcuofervoarereligioasăîncaremulțiau văzutnunumainațional-comunism,darși neo-legionarism,epurat,firește,dedimen-

„Unspectacolenorm”

siuneaortodoxistă.ReprezentațiileCenaclului«Flacăra»,săptămânalpreluatedeteleviziune,nuerausimplesupapeoferiteunui tineretîncrizădedistracții,cieraubacanalelemisticepealtarulunuiregimcaresepretindeaateușiștiințific.Păunescun-afost decâtunpoetsentimentalminor,iara-lface egalulluiEminescusaualtormaripoeți, cums-afăcutzileleacestea,eoblasfemie” (AndreiCornea).

★★★

Starepsihofizică„debine”,dealtfelsuficientderarășidescurtădurată,nuțineatât deprezent,câtdeenigmaticepromisiuni,de olatențăaviitoruluice-țitransmiteacum doarunaparentdelicatmesaj.

★★★

Arelativiza,adicăatrecepuntea.

★★★

Dizolvămmelodiileînzgomot,concepteleînabsurd,luminaînîntunericulreconfortant.

★★★

Săteretragiîncondițianaturalăaființei astfelcumți-aistrângehainalabătaiavântului.

★★★

Critic.Aparent„rău”,darnuodatăîn sineasacompasional.Opiniarealăpecareo are,chiardacăpuținfavorabilă,fiindexpresiaacesteireacțiiemoționaledisimulate.*

„Pesemnecăațiauzitde kopiluwak,cafeauaceamaiscumpădinlume.Evorbade ocafeaindonezianăalecăreiboabesuntînghițiedeocivetă(unsoidepisicăindoneziană)șieliminate–intacte,darcuoaromă înplus–prinparteadindosalighioanei. Uniisedauînvântdupăaceastăcopro-specialitate,alțiispuncăeunmoft,onăscocire demarketing.Existășiînlumeaceaiului cevasimilar. Liubao,unuldintrestrăvechile ceaiurinegrefermentatealeChinei,apreciat pentruaromadebeciumed,segăseșteșiîn variantadigerată-excretatădeviermi,sub numelepopular«congshi» (rahatdevierme)–sau,maielegant,«dragonball» (în fond,viermeleeundragonînminiatură,iar ball/bilăenumelemaidistinsaluneicăcăreze). Kopiluwak costăînjurde800dedolaripekilogram,ceaiulmistuitdeviermi doar150.Măgarulfăcătordeaurchiar există”(Dilemaveche, 2022).

Viscumobatistăcucareîțiștergilacrima.

A:E::„Adevărul?Ofatalitate”.

Scriptorulinventeazăcândnupoate descoperi.Tehnologiaficțiuniilacarerecurgeatingeuneorioremarcabilăfiabilitate.

Afirmațiiatâtdeingeniossubtile,încât nicinuconteazădacăsuntceeacenumim

înmodcurentadevărsauminciună.Aumoralaproprieilorprezențescriptice.

„RusialuiPutin(…)Rusiacarearetupeul săexplicelumiicăn-artreabăcudemocrația șicudrepturileomului,pentrucăposedă propriaeidemocrație,odemocrațiespecifică,locală,câtușidepuținaliniatălacanoaneleșidrepturileoccidentale,Rusiaprintre specialitățilecăreiaseaflășimișcareaNașî, adică,înrusește,«ainoștri»,care,casăspunemlucrurilorpenume,esteunpartidstalinisto-hitlerist,Rusiacare,întrealtele,epe calesăinsufleonouătinerețepamfletelor antisemiteeuropenedinsecoleleXIXșiXX, Rusiacaretransformăînbestsellerostupidă Listăaevreilordeghizați,încaresuntvârâți, otova,Saharov,Troțki,DeGaulle,Sarkozy sauIuliaTimoșenko,muzarevoluțieiportocaliidinUcraina”(Bernard-HenriLévy).

„MilițialuiPutinaarestatcâțivarușicare sefăceau căținînmâinipancartecu presupuse mesajeantirăzboi.Așdescrieaceastăsituațiecafiindpost-kafkiană”(Dilemaveche, 2022).

Repet.Amintireaposedăonaturăcreatoare.Eoesteticăexistențială.Înschimbmemoriaeunsimpluoficiuderegistratură.În copilărieconteazăcuprecăderememoria, pentrucăamintireaabiaianaștere.

Unscriitordeepocăîntreținederegulă raporturiamiabilecutimpul.Unscriitorcuo cotăsuperioarăeunrebelîmpotrivatimpuluicăruianuedispusa-irecunoaștelimitele.

Înunelesituațiiapropiereaeodistanțarecenusemaiiaînseamăpesine.Uitucă.

Stăriletotușidistincte,câteodatăfoartediferite,încaresufletulseabandoneazăsieși. Punctuldepornirepareacelași,dardirecțiile suntpracticimprevizibile.Precumezborulpăsăriloraliniatepecabluldinfațaferestreitale.

Dramaticulpoateavealimite,tragiculnu.

„Muncitorii,îngeneralsăracii,nusunt maibuni,cimairăidecâtbogații,îijudecăși îiinvidiază.Pentruastasuntvrednicidemilă maimultdecâtpentrusărăcialor.Bogații suntînsăîntotdeaunamaiimoralidecâtsăracii,profitădemuncalor,trăiescîntrândăvieșimaialespentruastasuntvrednicide milă”(Tolstoi).

„Chiarșiexcomunicat,Tolstoirămâne aproapedeBiserică,legatdeeaprinfirenevăzute,subterane.Poatecăaicisemanifestă farmeculartistului,careanteriorafostcapabilsăseapropiedeaspectulfamiliaralortodoxiei,darcareșiulteriorafostatrasdeea,

chiardacăfărăpreamarevigoare(săne amintimdecălătoriileluilaOptina,deîncercăriledeaînțelegecredințapoporului descriseîn Spovedanie)” (S.N.Bulgakov).

Teplângicândnupoțiplânge.

Ciudat.Țisefixeazămaibineînminte unelelucrurilacaretegândeștirar.Oincantațieauneiamintirirarefiate.

„Urâțenia:jumătateadrumuluisprevirtute”(Heine)

Ființaeimuabilăîncondițiaunicității sale,doarintuindacestfaptoputemiubi.

Inadecvareaînraportculumea,neîncredereaîntineînsuți,iatădouăsurseprofunde,cumanifestărinuodatăinavuabile, alecreației.

Lucrurilecareparbanaledeladistanță, devindeseoriinteresantecândteapropiide ele.Lucrurilecareparinteresantedeladistanță,îțiapardeseoribanaleprinapropiere.

„Măîntrebcaredintrefilosofiideodinioarăarfisuportatcacofoniasartrianădenivele,tonurișiconcepții.Maipuțin«făcuți», mainaturali,aceștianuîncercaudorințide autodistrugereșiautocompromitere,precum intelectualuldeazi,care,neîncrezătorînelînsuși,sejudecăfolosinduntonbrutal,avândușisursaînsfereledejos.Eroinauneiadin nuveleleluiThomasMann,culcându-seculiftierulhotelului,exclamăradioasă:«Iată-mă pemine,doamnacutareșicutare,poetă,persoanădinlumeabună,înpatculiftierulgol!» Mieanecdotaastami-edefolosînce-lpriveștepeSartrenuatâtdincauzadialecticii saledintre«bază»și«suprastructură»,câtdatorităliftului.Deoareceșiînvremeanoastră aparecâteuninsscrupulos,care,cuprinsde panică,văzândcăepurtatînsusnudepropriulconținutcideunmecanism,apasăpe butonulaceleiașimașini,casăcoboarecât maiiute”(WitoldGombrowicz).

Clipăcaresedilatămimândeternitatea spreaneconsoladepierdereaacesteia.

Unspectacolenorm,uncarnavalcare parenesfârșit,care,fărăa-țidaseama,tecuprindeșipetineînepisoadelesale.Maitârziu,cândcopilărias-aterminat,veziînjurul tăuomulțimedeoamenicareseagită,trudesc,secontrazic,devincomplici,luptă,suferă,speră,mor,mulțimecareîncepeate ignorasautetrateazăcureavoință.

„ÎnOccidentn-amcălătoritniciodată, pânăîn1989”,scriecuonuanțăderegret AlexȘtefănescu.Subsemnatuln-acălătorit niciodatăînstrăinătate.

***

cinevaspunecorectorele cineva maisusdenoi spunetotdeauna oralacare încărespirăm

clopotele ausunetelerînduite precumîncontrapuncteleluiBach prinelespargzăgazuri deschidcerul

înlumilece-așteaptă rugăciuni pentrudrepțiiînodihnă Domnulare lacrimigrele

călcămpedale apăsat subcoloaneledintemplu ***

minotaurulîșiurmează mișcareaîncadență asculțitimpul viața îțieste totmaiscurtă

percepicumticăie lafelcainima prinstratulgros depermafrost planeta

priveștitrandafirii întoamnă

oeflorescențăviguroasă gatasăînfruntefulgii

Cassian Maria Spiridon

puncteînstelateseașază pesteflori întrunemurirea careneașteaptă

doarzeiiînțeleg

suntceasuricare înțăcănitullordemetronom nulasătimpul săîșiascundătrecerea neînvață cumviața înrisipiteiluziiserevarsă pesteiubirisfîșietoare

bobdupăbob peațascurtă anesfîrșiriinoastre Înviereaneîndrumăpașii stăm încumințeniesolemnă subpatrafireînstelate

doarzeiiînțeleg ce-ibineșice-irău eiîncăpotpricepe lafelpemuritorisăierte cuînțeleaptănepăsare

dansămîncrezători precumelibelulaprimăvara

doarclipa

înmăsuraei ne-mbracăcuhainaveșniciei

*** nuconteazăziua doarsecunda

ceîșiurmeazăsacadat

înpasegal

înfloritoarecaoprimăvară

călcăm mărunteființe pesublampadare

vine

tămîiaaurulșismirna suntmagii eiumblăînglorie

noapteamestecată

încareunasunt șiviiișiceipreaadormiți sprelungpriveghi alăturideblîndelecornute

*** stauînfațazilelor carevinșitotvin șimis-afăcutfrig doboarăfrunzele curățăcîmpia pleacăînaripatele mis-afăcutfrig totmaifrig amdegetelereci șisufletulacoperit înstraturideomăt

încărcatdenostalgii preaplinulîldărui pribeagului sauunuirătăcit încăutareastelei caredeschidecerul precumlacort pînzaseridică

săintresoarele șidimineața

oîncercare

pentruinimișisuflete mis-afăcutfrig

cucineaivotadacăarfiazialegeri măîntreabăgândul întimpcemărog

mărog

trupulseroagă

aplecatpestetexte cuDomnul

zic

șimint

mintneștiinddacămint căcitrupulseapleacă

întimpceminteaevadeazăprinîntrebări dinînsășistareadeîntrebare simtcăamnevoiedeopauză

să-mialinieztrupulșimintea laplebiscituldefiecarezi ***

cânddemonulamieziiscurmândînrugăciune dinvorbescoateprafulpăcatuluimândriei șiîlaruncă-nochiiorbițideteorie-i momentulsăte-alăturițieînconfesiune

s-acopericucăințăgolulfățărniciei prinadevărce-țicurgepemâiniînablațiune, cucare-țispelișiochiiînchișideslăbiciune săprotejezeminteadeviermeletrufiei

cândscriicuritmșirimăunpseudosonet întimpceție-țiplaceieșireadinclișeu și-ncercicașiprinformăsăvreisăparipoet

șiteîntrebiemfatic„daroarecine-seu?”, terogisăfiiunvameșsmeritșipreadiscret darștiiceeștișiastăzișiceaifostmereu

AdrianLesenciuc

(Poemedinvolumulînlucru Canonlaspovedanie)

***

ofetițăurâtă urmăreșteopisicăurâtă pisicaseîndepărteazătupilat apoiseîntoarceși-opriveșteînochi pesubmustățilepleoștite paresăzâmbească fetițazâmbeștecuochii cerulseînsenineazăbrusc numaisufletulmeurămâneîncețuri cufiltrulurâciuniisetatpe„on”

Lansare Neuma laTârgulGaudeamus, 2022

Înziuade8decembrie2022,Târgul Gaudeamus,StandulAPLER,asociație căreiîimulțumimînmoddeosebitpentrugăzduire,aavutloclansareaa15volume Neuma înprezențaanumeroșiautoriai editurii,cucărțirecentesaudinaniitrecuți.A fostuntriumfalprietenieilacares-aualăturatși numeroșivizitatori„neutri”.Secuvinmulțumiri deosebitetuturorcelorprezenți,cașicelorcare, fiindabsențidinmotiveîntemeiate,auavutvolumelelastand,fiindastfel,simbolic,alăturide EdituraNeumașidecolegiilor.Printreautorii prezentațișiprezențiînpersoană,s-aunumărat: ViliaBanța,GabrielaAnaBălan,MirunaDrăghici, GelaEnea,CarmenTaniaGrigore,LuminițaZaharia,ConstantinMarafet,AurelUdeanu. Aufost prezentatedecătreamfitrioni, EvelyneCroitoru și HoriaGârbea,șivolumede JidiMajia (China), OanaBoc,MariaDobrescu,CălinDengel,Romulus Moldovan,CostinelPetrache.Auparticipatșialți autoriNeuma: RalucaFaraon,CosminAndrei Tudor,RăzvanNicula.

TotlaTârgulGaudeamus,înziuade10decembrie2022,afostlansatvolumulscriitoarei FloricaBud, Pofta-ncuișialtepohte,cuprinzând secvențedinserialuldetableteculinaresusținut deautoareînRevistaNeuma.

LalansareadelastanduledituriieLiteratura, autoareaafostprezentatăde NicoletaMilea, Dan-SilviuBoerescu și HoriaGârbea.

Despreornamente §i\es[turitradi\ionale

CuArtaînRomânia,apoiînStudiicritice(1909)și ulteriorînIzvoadedecrestăturialețăranuluiromân (1938)Al.TzigaraSamurcaș,prezentșiînScrieridespre artaromânească(București,1987)descrie,comparăși analizeazăsuccintpictura,țesăturiledarșiornamenticareligioasă cuaccentulreiteratpedimensiunearăsăriteanăfiecăîlamintește pearheologulOdobescudinRăsunetealePinduluiînCarpațisau pepictorulGrigorescualcărui”meritnecontestatesreaceladeafi mijlocittransmisiuneadelahieratismulbizantinlapicturaadevărată” așacumsevădșiastăziicoanelepictateîn1859laMănăstirea Agapia.Deasemeneaautorulneatrageatențiaasupra ”ornamentațiilecrucilorstrînslegatedetradițiabizantină,maialesvarianta cruciicumaimultebrațeșisusținutădelanțuri,acesteaîmprumutate delaslavi.”Nuestevorbadeosemilunăstilizatădatorităfaptului căotomaniinus-auamestecatîncultulreligios,prinurmarenu estejustificatăpretinsavictorieacruciiortodoxeasuprasemilunii iarsemnulmoștenitdelaBizanțconstăînprelungireacruciiîntr-un motivfloralcudouăbrațe.Interesanterămînșicomentariilela țesăturileromâneștifăcutecuochiulageralspecialistului.Iată, ”vopselilebulgăreștișisîrbeștisuntmaisaturate,maiînchisecaale noastre.Principiuldedecorațieesteînsășilanoicașilaceloriental: suprafațaîntreagăacovorului,nunumaioparte,esteacoperităde desenuri.Oaltăparticularitateșiînacelașitimpodeosebirefundamentalădecovoareleoccidentaleconstăînchenarelenoastre.Pe cîndînOccidentacesteasuntînstrînsălegăturăcumodelulornamental,lanoichenaruldecelemaimulteorinuțineseamăde ornamentelecîmpuluipropriuzis.Deseoriacesteizvoadeseîntretaie fărăniciolegăturăîntreele.Desenurileșiscoarțelenoastresemai distingșiprinlipsatotalăareliefului.Adeseanurecunoaștemdecît contururișiculorideșiornamentațiaeste,îngeneral,ceageometrică. Delamotivelecelemaisimplealelinieifrînteceserepetăînculori deosebiteajungemadeseoripînăladesenuridestuldecomplicateși variate.Inafarădefigurilegeometricemaisuntuzitateșielemente floralesauchiaranimale.Toateînsăfoartestilizateșiredusela prototipurirudimentare.”(158-159).Este,înfond,deplasareadela simbolic la pitoresc pecareimaginarulcolectivodezvoltăevocînd șiinventîndmotivecuatîtmaișocantedarșimaiatractivepentru ochiulreceptorului,cucîtelesuntmaibinefixateînașa-numitul spațiu-incubatorvăzutdeobiceicaozonădemultipleinterferențeînplasticadarșiînliteraturadinOrientulapropiat(Panait Istrati),înTurcocrațiadeclinantășiValeaTimocului(Em.Bucuța), spațiuldobrogeancuenclaveletătare(OscarValterCisek,Zaharia Stancu),lumeaDunării(delaGalactionlaFănușNeagu)ș.a. Descriptivismulcaipostazăapitoresculuiprolifereazăadesea,cum remarcaAl.Tzigara-Samurcaș,îninventarieriaglomerateșisuprasaturatedeculoareprecumînțesăturișinunumai.Numaică legitimărilederigoareaufostschițateîninterbelicdeLucianBlaga cuprecădereîndouăcapitole– Pitorescșirevelație și Duhșiornamentică –introduseînSpațiulmioritic(1936),ambeledestinatesă

precizezedeterminărilestilisticeîn”invențiadeformelibere”ale culturiipopulare.IncomentariileaplicateBlagaadaugă”potența sofianică”cemărturiseștedespreapartenențanoastrălasud-estul europeanunde,axiomatizeazăautorul, ”popoarelenusuntdeloc orientatespreperspectivaindividualășisprecategoriilelibertății,ci sprelumeaorganicului”. Filosofulculturiiadaugădouăargumente explicative– pitorescul și ornamentica. Lacelpuținunadintre întrebărileridicateîn Duhșiornamentica(Ceebizantin?), posteritateaimediatăaluiLucianBlagaareușitsăschițeze-prinCorina NicolescudepildăînMoștenireaarteibizantineînRomînia(1971) –răspunsuridemnedeluatînseamă.Depildă,coloritulîncare predomină roșul sau albastrul saunumărulmaredevasebizantine pefond verde și galben oferăsugestiipentrudiscutareamai comprehensivăatîtafuncțieicîtșiastructuriipitoresculuiredus adesealaosimplășiexterioarăacumularedeelementecontrastante.DejaceledouăcapitolecomplementaredinSpațiul mioritic,respectiv Lumea–podoabă și Pitoresculcarevelație sunt destinatesăprecizezedeterminantelestilisticeîn“invențiade formelibere”aleculturiipopulareceexprimă,înultimaanaliză, încercareade pozitivareanegativului,prezentă,cumseștielaBlaga, înconstructulmetafizicprecumșiînoperasalirică.Astfel, pitorescul doarschițatînepocănunumaideTzigara-Samurcașîșireclamăîn continuarelegitimărileteoreticedarșidescriptive.Depildă MarianaMarinescuînDrumurișicălătoriprinBalcani(2000)descrie șianalizeazăcuaplicațielăziledezestregreceștiîmpărțite,tipologic,întreigrupuri,anumecelevenețiene(saumacedonene),cu decorațiedesursămediteraneană–chiparosul,pasăreasufletului ș.a.-,apoilăzilecuintarsiuridelemnșios,redevabilecatehnică bizantinilorșiotomanilorlacareseadaugălăzilecusculpturiîn reliefcoloratepredominantînroșu-verde,deinfluențăcentraleuropeană.Lafel,reconstituindopartedincăilecomercialeale Tucocrațieisauanalizînd,comparativ, furcadetors și bâtaciobănească asaracacianilor(aromânigrecizați)paginileMarianei Marinescu,imprimateinițialînrevistedespecialitategermane, americaneșigreceștidobîndescotriplăvaloaredinperspectivă balcanologică.Eleneîntregesccunoștințeledesprearomînii,care delaCapidanlaGheorgheCarageanifacobiectuluneimonografii încăvirtuală.DeasemeneaEseuriledemitologiebalcanică(1997) semnatedeMarianneMesnilșiAssiaPopovaamplificășirulcercetărilordeetnologiecomparatăcedepășescacumulativulși descriptivismulplatînfavoareainterpretării.Elesuntsinteze formalerezultatedinsuprapunereadeelementeaparținîndunor straturiculturaledeosebitepecumfuncțiileapotropaicealeunor obiecte(capuldeșarpe sculptatpe bâtaciobănească),perpetuarea detememitologiceorifuncțiilesimbolicedecîăzuteînaltele,pur ornamentale(cazul acvileibicefalebizantine)cesenumărăprintre achizițiiledurabilealestudiiloretnologiceșiestetice.

PrimiriînUniuneaScriitorilor

FelicitărinoilorvenițiînUniuneaScriitorilor!

AutoriiNEUMAdinlistăsuntevidențiațiprinlitereitalice.

FilialaAlba–Hunedoara

VictoriaStolojanu-Munteanu

FilialaArad

BaltaJános

SzabóPéter

FilialaBacău

TudorAmza

MihaelaBăbușanu

MihaiBotez(Stîncaru)

FilialaBrașov

DenisaCrăciun

MariusOprea

TeodorSandu

FilialaBucurești–

Critică,Eseistică

AndreiVieru

FilialaBucurești–Lit.pentruCopii

AlinaElenaGrecu

BrândușaDorinaLanden

FilialaBucurești–Poezie

AnaMariaAnicăi(AnaSăndulescu)

LaurențiuBelizan

MihaelaRoxanaBoboc

MirunaDrăghici

EmilianIachimovski

ClaudiuSoare

MirceaTeculescu

FilialaBucurești–Proză

BogdanAlecu

DanBundă

MarinCristian

StejărelOlaru

LetitziaStilla(LetițiaVladislav)

FilialaBucurești–

TraduceriLiterare

EmanuelBotezatu

Anca-IleanaDan

Crăița-MădălinaGhiu

CristianIonescu

DanielaTruția

FilialaChișinău

VladGrecu

AugustinNacu

FilialaCluj

IzabellaBejan-Krizsanoszki

OanaBoc

IoanCioba

VasileFilip

AnaHerța

IstvanLaszloRobert

AncaMeiroșu

IonuțȚene(IoanVasileȚene)

FilialaCraiova

IulianCaragea

AlexandruGh.Drăghici RodicaMarilenaPăvălan

FilialaDobrogea

AugustinCupșa

MarianIlie

AdrianNicola

FilialaIași MihaiBabei LilianaCoraFoșalău MariaGrădinaru ConstantinGuzgă NicolaeRâmbu

SimonaStancu

ArthurSuciu

FilialaPitești

Carmen-MariaMecu

EcaterinaPetrescuBotoncea

FilialaSibiu

CostelNedelcu

RaduMateiTodoran

FilialaSud–Est

GheorgheBacalbașa

Alina-SimonaDragomir

SimonaTrifu

FilialaTârgu-Mureș Dimény-Haszmann Árpád-István

KeszthelyiGheorghe (KeszthelyiGyörgy)

VergilPană (VirgilPană) SzabóIstván (MiklóssiSzabóIstván)

FilialaTimișoara ElenaCernăianu OvidiuForai LiviuPapadima

Eu,tu§iocarte

Cărțipeunderadio. Înfiecarevineri,delaora19.30,încadrulemisiunii SerileRadioCluj,emisiunerealizatăde DanMoșoiu,văinvitămsăascultați nouarubricăEu,tușiocarte,pentruaredescopericlasiciiliteraturiinoastreîn lecturascriitoarei AndreaH.Hedeș.

Maideparte,scrie-ncarte!

www.radiocluj.ro/asculta-live/

Arta,întoateformeleei, reflect[via\a§id[unsens

LAURAIRINAPoANTă estetraducătoare,medicșigrafician.Dacăactivitateademedicprimarșidoctorînmedicinăpoatefiilustratăcuvolumele șiarticoleledespecialitate,iarcealiterarăprintraducerilerealizate,Laura Poantăsemanifestășicaartistplastic.SănuuitămcăLauraPoantăaabsolvit LiceuldeartăRomulusLadea,secțiagrafică,areexpozițiipersonaledegrafică șipictură,arealizatilustrațiilacărțipentrucopii,participălalaSalonulde primăvarăalscriitorilorșiorganizeazăînfiecareanSalonuldeiarnăal medicilorlaMuzeuldeartăCluj-Napoca.

elenAAbrudAnîndialogculAurAPoAntĂ

Așvreasăîncepemdialogulnostrucuodiscuțiedespreceamairecentăexpoziție(20iunie,2022,Galeriile Steaua,Cluj-Napoca).Cunoscândșialtelucrări degraficăexpusecualteocazii,poatefiodiscuțieinteresantă;pentrucărecunoaștemînlucrărileexpuseacumelementeleuneimitologiipersonale,populatăcureferințeculturale șicureflexecarestrăbattimpulsubiectivșicelobiectivdeopotrivă,fiindmediateprivitorilor,uneorideochiiartistei,alteori deversurișidetehnicamixtăfolosită.

mieimiplacecumpictezi,cumfoloseșticuloarea,claritateacompoziției;deceaialesgraficapentrutemeledin ciclurile Caiiliberi,Ochiinopții și Reverii?

Întrebareaastaașputeas-oînțeleg–dacăpicteziașafrumos decete-aiapucatdedesenat?Dincolodeglumă–probabilcă sensulîntrebăriiestedecealegsădesenezsausăpictezoanumitătemă?Decenuampictatcaiișinuamdesenatpeisajele? Acesteasunttotîntrebărifărăunrăspunsclar–oridevinefoarte tehnicorifoartefilosoficșiestegeneralvalabil;adicăoriceartist, fieelabsolventsaunudeAcademie,facelafel,seexprimă într-unfel,fărăafinevoiesăexplicedece.Decenuamsculptat saunuamțesutcaii?Astaîncepândșidelasecțiapecareamterminat-o/studiat-oșipecareamales-o,lamodulideal,înfuncție depasiunisauinterese(artistice).EuamfăcutlaLiceuldeArte Plasticesecțiadegraficășiamabsolvitclasa12-acudiplomade desenator,decorator,grafică.Amfolositadeseatermenulde graficăpentruexpozițiilemeledeșiaccepțiuneamaiexactă,mai profesionistă,arficăgraficăînseamnăoformădedesen(inclusivdesencolorat)carepermite,deobicei,multiplicareasaîn masă.Tradițional–gravura,litografia,acvaforte,acvatinta.Aula bazădesenul,darcarepoatefimultiplicatdenenumărateori. Desenulclasicesteunicatșisefaceîncreion,cărbune,tuș,pix, carioca.Graficacomputerizată(digitală)esteinclusăautomatîn graficășipermite,pelângădesen,joculcuefecteleșiculorile.

Darnuestepictură,pentrucăeste„uscată”.Amrevenitasupra acestordetaliitehnicepentrucăamvrutsăsubliniezfaptulcă desenelemeledinultimeleexpozițiisuntatâtclasice–cărbune șicreion,câtșidigitale(prinpreluareadesenuluimeusau

realizarealuichiarcucreionuldigital,directpetabletă).Darmâna esteamea,adicănupreiausiluete,caiisuntdesenațidemine chiardacămăjocapoicuefecte,straturi,hașuri.Graficadigitală nuînseamnăcăacreat-ocomputeruldintr-un click Apoidecegrafică?Pentrucă,repet,amabsolvit Secțiade grafică nudintr-oîntâmplarecipentrucădesenezdecândmă știu.Întotdeaunaprefersădesenez,maipuținsăpictez,chiardacă lefacpeambele.Ingresspuneacă„drawingincludeseverything exceptthetint” –șipoateaiciapareoconfuzie(amîntâlnit-onuo dată)–desenulnuesteopicturăneterminată,esteolucrarede sinestătătoare.Ingressereferea,evident,lafaptulcălabazaunei picturistăteauoschițăelaborată,multămuncă,analizășistudiu. Pescurt,desenezoricândîndetrimentulpicturiișipreferoricând negrulcărbuneluișialcerneliiînloculculorilor.

terogsănespuicevadespreloculocupatdecaiînmitologiapersonală?

Calulmi-aplăcutîntotdeaunacaanimal,daramînceputsă desenezcaicatemă,laLiceuldeartă,undeaveamcapetedecai dingips,copiidupăstatuicelebredinRenaștere,pecaretrebuia sălereproducem.Desenatulunuicapdecalerafoartegreuși extraordinardefrumos.Deacoloaînceputtotul–primuldesen cuuncal,încărbune,mi-aapărutînanii‘80înrevista Ramuri, grațieluiMarinSorescu.

Înciclul Caiiliberi,careafostscânteiacareadeclanșat șirulcreațiilorintermediale,decontopireatextelorcu imaginile?

Amlucratmaiîntâidesenelecucaii–uneleleaveamdeja, demaimulțiani,șiamvrutsălefacmaiputernice,mai dark. Dupăceaufostgata,mis-apărutcăararătamaibinecompletatedeuntextșiprimadatăamvrutsăscriueuceva,cumam maifăcut,darapoiamcăutatpenetversuridesprecai;mi-au căzutochiipetextelepoetuluiDanVeronașimi-amdatseamacă suntperfecte.Deci,cumva,procesuldecreațienuareneapărat unfircarepoatefiurmăritsauologicăprestabilită,decelemai multeoriporneștedelaoidee,darnuesigurcășirămâneacolo.

VersurileluidanVeronaparcăarfacepartedinpeisajulîn caresemișcăacestecreaturiimpresionante.totuși,fiind untextordonat,arputeasăîngrădeascăîntr-ooarecare măsurălibertateamișcării?

Considercăscrisulnuarecumsăîngrădeascădesenul,mai alescăscrisulcaligraficfacepartedinexpresiagraficăfoartedes. Pedealtăparte,acestscris,dindesenelemele,estemaigreude înțeles,pentrucăniciodatănuîmiplacesăexplicceeaceamdesenatsaupictat.Textulnuestemenitsăexplicedesenul,cisăîl completeze,atâtcaimagine,câtșiprinconținut,darfărăafi „legenda”desenului.

Îmiplacecontrastulîntretonurileînchiseșilibertatea spațiilorrămasealbe.Întimpceserealizauacesteopere, aimaicreatșilucrăridinaltecicluri?

Dacăaminspirație,laundesenlucrez2-3zile,darniciodată elnueste,defapt, gata,cimereurevinasupraluipânăcândsunt mulțumită.Dacăamoziproastă,atunciindiferentcâtstauînfața foiialbenuiesenimic.Acoloundeestemaimultdesen,mai multăhașură,deci,dacăemaimigălos,dureazămaimult.Toate lucrăriledinexpozițies-aufăcutcumvaînparalel;înaceeașizie posibilsăîncepdoicaisauchiardesenedintemediferite–un cal,unzidetc.Nuesteoregulă.Săzicemcăexpozițiaafostgata într-oiarnă.Tehnicafolosităînultimiianiestemixtă–desenîn creion,cărbune,darșidesencucreiondigital,colajșiprint.Nu folosesctehnicilemaicomplexedinartagrafică,cidoarcele„la îndemână”.

Înciclul Ochiinopții, seobservăoputernicăreprezentare astiluluiarhitecturalgotic–cucoloaneleșiarcurile trasatefoartesugestiv.Încadrațiînambianțaacestorcatedralefragmentare,neîntrebămdacăochiineprivesc dintrecutsau,maidegrabă,suntochiiprezentului,care seuităînapoiîntimp?

Laarcurilegotice,amputeaspunecăesteodeformareprofesională,însensulcăalegsădesenezcuelementecaremise parfrumoase,sugestive,expresiveșipecarele-amșistudiatîn liceu.Câtdespreaceastăserie,ideeaavenitnudelagotic,cide labisericuțelearmenești.Eraoemisiunelatelevizordespreele șimi-amadusamintecăamavutnoroculsălevădșipeviu, într-oexcursiecuaimei.Amînceputcuele–ideeaeradeziduri

părăsite,timpcaretrece,rădăcini,trunchiuri,structuriarhitecturale.Dupăcareamajunsșilagoticșiamadăugatmâinileși ochii.

Înunelelucrăridinacestciclu,ochiipersonajelorsunt foartestilizați,darînalteleaproapephotorealiste.ce tehnicăaifolositpentruacreașiaintegraînambianța nocturnăacestepriviri?

Ochiisuntaimei,nusuntdesenațișii-amfolositpentrucă dădeauunaerdestraniu,foartepregnant.Ochiiceiclari,majoritatea,suntochiimeifotografiațișifolosițiapoiîndesen,cași colaj.Ceigoisaumaipuținclarisuntdesenîncreionsaucărbune.

cumaufostrealizaterazeledeluminăorbitoarecarestrăbatspațiul?

Razeledeluminăsefacdestuldeușor–fiecudesenuldigital,fiepurșisimplucuradiera,dupăceegatadesenul,se„șterg” anumiteregiunipentruadailuziadelumină.Explicațiileunui desen,semnificațiileluipotsăfiefoartediferitedelaprivitorla privitorșicredcăașașitrebuiesăfie.Dacănueunvascuflorisau unpeisajdevară(lacarelucrezacum)–posibilitățilesuntnelimitate.Desigurcășiunvascufloripoatesăascundămaimulte sensuri,darcuatâtmaimultografică.Îngeneral,nefiindmembrăavreunuicurentprecummaeștriidintrecut(nucăașdesena caei),număpotlăudacăascundintenționatsimboluripentru avizați.Fiecareîșipoatecreapropriapoveste.

Încâtevalucrăridinacestcicluapareșimotivulmâinilor. Aiputeasănespuicevadesprelegăturadintresimbolismulmâiniișialochilorînlucrăriletale?

Mâinile,dupăchip,suntceamaiexpresivăparteacorpului uman.Mâinilesuntcreatoare,suntesențialeîncomunicare,sunt folositeînnenumărateoperedeartășipotsimbolizasutedelucruri,universalvalabile.Gesturilepecarelefacemcumâinile vorbescsingure–elepotfiunelte,simbolurisauarme.Auoviață alorproprie.AlbrechtDürerastudiattoatăviațamâna–prindeseneșistudiiamănunțitealetuturorstructuriloranatomice, complexeșifrumoaseînacelașitimp;lafelRodinînminunatele salesculpturi.Mânașiochiulsuntfațetealeaceleiașiîncercări–deatransmitecevaprinexpresivitatealorspecială.

ciclul Reverii foloseștemotiveregăsiteatâtîn Caiiliberi, câtșiînochiinopții,ceeacenerovoacăsănegândimla ordineaîncares-aunăscutacesteunitățitematice.Putem săprivimșisăinterpretăm Reveriile caoreflexieamotivelorciclurilorprecedenteîntimpsau,maidegrabă, estevorbadeosimultaneitateaexistențeimotivelor,care ignorăcronologiacreării?

Amsugeratmaisus,cualtecuvinte,căeles-aunăscutdeodată,caideedeansambluși,înfiecaredintreele,seregăsesc elementeșidincelelalte,chiardacănufoarteevidente.Înplus, întoateamfolositșideseneîncreionmaivechi,personale. Așadar,nule-amfăcutîntr-oordineanume,nucurgneapărat dinunaîntr-alta.Cronologiacomunănuerespectatăîntocmaiîn atelierulniciunuiartist.Laboratoruldecreațieeliber,capricios, areoordineinterioarămaimultorimaipuținvizibilăînlucrarea finită.Poatecăreveriilesuntultimeledesenate,darnuînsensul

căamterminatoserieșiamînceputoalta,cipeparcursm-am decissăadaugșielementeflorale,mairomantice,casă„îndulcesc”puținatmosferadincelelaltedouă.

câtdeușorsaudegreuduciolucrarepânălacapăt, inspirațiaesteîntotdeaunaaproape?

Inspirațianuesteîntotdeaunaaproape,dupăcumspuneam maisus,cândmărefereamlatimpulîncarefacundesen.Câteodatăamideeaîncapșimânanuvreasăasculte,nuiesenimic. Alteoripornesccufoaiagoalăfărăsăamunplananume,fărăsă „văd”dinaintelucrarea,șiliniilecurgdelasine,desenulseface singur.Dacălucrezdupămodel(cumestecazulflorilor,de exemplu),estecamacelașilucru,chiardacăideeacăaimodelul înfațăarpăreacăsimplificălucrurile.Lafel,uneoriculoareanu vreasăasculte,nusecombină,nusepotrivește,iaraltădatăsimți cătotulcurgeperfect.Lafeldeadevăratestecăînunelesituații, dupăuntimp,dacăprivescolucraredeameaîigăsescomiede defectesaudimpotrivă,mămircumdemi-a„ieșit”așadebine. Sauceeacemiseparemiebinepoatesănutransmitănimic celuilalt.

șiatunci,artistuldintineceadmirălaunobiectdeartă?

Expresivitatea–dacălucrareatransmitesaunucevaprivitorului.Evidentadmirșitehnica,măiestria,darpoatefiolucrare perfectexecutatătehnicșitotușisănuemoționezeprinnimic.

decicenuîțiplaceînartacontemporană?

Eunuagreezsuperficialitatea,trișareatalentului.Piesade teatru Artă,delaNaționalulclujean,merităvăzută,înaceste sens.Esteocomediefoartebunădespresnobismșipiațadeartă careperturbăvaloarea.

cinesuntartiștiivizualicontemporanicare-țiplacsau careteinspiră?

Urmărescmereu site-uridespecialitatecasăfiulacurentcu expozițiiledințară,darșidinlume,precumșirevisteleonlinede artă.Exempledelanoi–revistaarta.ro,Mnac.ro,macluj.ro,apoi deprinlume Metropolitanul cutururileluivirtuale, TheMuseum WithoutWalls ș.a.m.d.Amrămasla„idolii”clasici–Michelangelo, Cezanneșipicturaflamandă.

crezicălucrărileartiștilorclujenireflectădinamicași inovațiileapăruteînartacontemporană?

Credcăda.Nusuntcriticdeartă,deciesteopărerestrictpersonalășisubiectivă.Darlumeaemaiconectatăastăzicaoricând, întoatedomeniile.

Sesimtenevoiadeapartenențăaartiștilorlaoinstituție decultură,centruculturalsaulaungrup?

Lanoimajoritateaartiștilors-augrupatînUniuneaArtiștilor PlasticișibănuiesccăUAPexistăpentrucăaceastănevoieeste reală,lafelcaînoricarealtăbreaslă.Șiartiștiiamatoriauasociații(ceicarenuauabsolvitAcademiadeArtă),chiarșimedicii pictoriși-aucreatoasociație.Deciesteonevoiematerializatăde secole,întoatemeseriile.

carecrezicăafostceamaidificilășiceamaifastăperioadădinviațata?

Celemaidificilemomenteaufostcelelegatedepierderea celordragi,primafiindbunica–nuputeamsăînțelegcălucrurileasteachiarseîntâmplă,șinusuntcevaceaparedoar laalții.Ceamaibunăperioadăafostcopilăria.Dacăesăvorbimdeoperioadăfastădinpunctdevedereprofesional,e greudespusunaanume,probabilcătotceseîntâmplăde cândamintratlamedicină.Ceamaiprolificăafostceadin aniidepredaredelaUMF„IuliuHațieganu”.Chiarsimțeamcă faccevaextremdefolositorexplicândstudențilorsemiologia medicală.

Îmiamintesccuplăcerelucrăriletaleexpusecualteocazii sauseriaportretelorgraficealescriitoarelordinFiliala clujauniuniiScriitorilor.careesteloculproiectelorartisticefațădeceleprofesionale?

Seîmpacăbine,așacumamspusdemaimulteori,în Tribuna, în Făclia șiîndiscuțiilelegatede Saloanelemedicilor, decare m-amocupatanidezile.Deexemplu,lavernisajeleSaloanelor medicilordelaMuzeuldeArtăreveneaaproapeobsesivaceastă întrebare–decepicteazămedicii?Cândmaiavețitimpdeartă? Esteoevadare?Fiecareareunrăspunspersonallaacesteîntrebări,daravândînvederecăandeaneramminim40deexpozanți(mulțialțiineavând„curaj”săvină)șiavândînvederecă atunciaveamșicursuri,șigărzi,pelângăconsultații,înseamnăcă seîmpacăbine.Totulesăvrei.

crezicăsepoatetrăifărăartă?

Dinmomentceeaexistădesecole,însoțindpracticomulîn toatăexistențasa,înseamnăcăareunrolînînsășievoluția specieiumane.Poatechiarînsupraviețuire,dacănegândimcă eaestecapabilăsătransmităinformații,stări,trăiri.Neajutăsă aparținemdeceva,deunloc,înțelegemmaibineistoria,obiceiurile,vorbeștedespreviață,moarte,dragoste.Dacăoluăm strictmedical,sepoatetrăifărăorice,înafarădeaerșiapă.Și mâncare.Șimultealtele.Dararta,întoateformeleei,reflectă viațașidăunsens–delaocanăfrumoasăîncareîțibeicafeaua, ladecorațiuniledesărbători,ladansșimuzică.„Lightbreaks wherenosunshines”–DylanThomas.

NicolaeNistor

TOAMNA

FRUNZELORNOASTRE

să-țipovestesclaurechedespre ultimatoamnă

încarenuamuritnimeni doarunulcăposcarene-apăcălit Imposibilsăcrezicăfrunzelenoastre maitrăiescchiardacădansează ajutatedevânt

ți-amșoptitdespreotoamnă încarenuaplânsnimeni poatepeascuns ocomplicitateîncareiubirea îșifacedecaptăvălindu-ne ți-amspusdesprenoi despreanotimpulnostru uncadoucaultimațigară

înaintedecălătorianoastră

într-oaltăfericire fărăobosealatrupului săputemdansaînvoie șiopartedinfrunzelenoastre săînfloreascăînparculîncare

ți-amșoptitdespreprimazi încarenevomiubi cecaldăeratoamnaochilortăi încarem-amprivitoviață șicummărogsămairămânem înurmătoareviață

să-țipovestesclaureche cevompierdeamândoi arfioploaiedelacrimidupănoi atuncitevoiminții

înfiecaredimineațăsătevădzâmbind pânăatuncicândaleeanoastră setânguieviscolind

PÂNĂUNDE?!

maisperlaotoamnăcuAfroditedeporțelan cerniredesufleteînvântiubirisperate... cefainăpoatesăfieozi

cupicioarelegoalerăcoritedeiarbătrecută mirosdeluttremurândpecoapsenearseîncă iareuîncăașteptconcertuldinparculfărămăști cuvânzolealadeculoriviișimirosdecrizantemecernite Doamnecumseductelevizoarelelavechituri cutoțioameniidinele

șiaparalteleplateîntr-olumeplată

încareprivimpeperețiimaginicuanotimpuriuitate iareuniciîncărținutepotatingeiarizolareaastaneînvinge

suntemdoicaptivicupovestiriînstatuetetăcute iarînparculnostrunumaiestenimenipânăunde?

DUMNEZEU

VORBEȘTEPRINTINE

cândinimatabateprincuvintedelaDumnezeu nulăsapenimenisălesperie dinpalmelesufletuluitău oferăbătăileinimiilatoțioamenii numaiatuncipăstrezilegăturăcutine darșicuinimilecarebatînfiecarecuvânt atuncisespunecăDumnezeuavorbitprintine

AUSOSITCOCORII

(...euprivescînmineșinuspun) suntcaunsatpărăsit prieteniimeiîșiașazăcrucileperând apoipleacă...undepleacănuștiu unstoldecocoriîșinumărăpuii caresevorîntoarcedincălătorie pentrucăceiobosiținumaipleacă șiașteaptăpecrucilecelorplecați noapteaparniștesoldațităcuți vântuldinminevinedeundeva... iarprieteniimeipleacășinuspun iareuprivescînmineșinuspun pentruprieteniimeifericirea vinepreatârziu

BĂRBATUL UNDUMNEZEU?!

bărbatulstăintr-uncerc spiritual pentrucăestegâditor vreasăscapedecondiționalullumii atunciconfecționeazăidei cumarfisăfieliber lasăfemeiaacasă călătoreștepânălacapătulgândului resemnatsauvictorios seîntoarceacasă șipovesteștecurioșilor cumestelumea desenându-leuncerc

lamijloctroneazăcopacul decarestauagățațicopii apoifemeiaadoarme înbrațeleLui

Peisajdenoapte

Înmareleorașrămân luminiaprinsetoatănoaptea misterecolorate

adn-ulcitadelei

uniformitateaîntunericului

anostă

banală

inestetică

searbădă

putredă

doarpeteledeluminăanimăochiul gândul

pulsul

sângele

înmareleoraș adn-ulesteveritabil

cuaceastăaporie voistingelumina

seaprindaltele

înblocuri,lacase

unasus,douăjos

unalastânga

unaladreapta

unamareunamică

sestingîntr-untimpșiele

seaprindaltele

orașulesteviu

cândsestingele

aprindeu

Trecerea

Dinburtamameitrecem

înaltăburtă

într-alumiisauîntr-avieții

nuesteniciodiscriminare nunemânănimeni,noiofacem carecumsehrănește

uniiînburtaîntunericului uniiînburtaluminii

S-aoprittimpul

Lumepestradă mașiniclaxoane zumzetdefond, Unbătrâncusacoșăderafie s-aopritlângăuncorcodușroșupebulevard și-aștersfrunteadesudoare s-auitatînjur, apărăsittrotuarul apussacoșalângăpom șis-aașezat. m-alovitrăupesteochi aceastăimaginedebadeaCârțansfidândviermuialaorașului omulrăspândeaobucurienefireascădin statulluiînfund,laumbră,ziuaînamiazamare peunbulevardalorașului,launmetrudetrotuar lacefolosnedumerireameacăerala200demetrideunparcmare zumzetuldemotoralzileis-aestompat nu-lmaiauzeam bucurialuiinvadastrada m-ainvadatșipemine îmiveneasămăîntorcsă-ifacopoză nuamîndrăznit mergeamîncet,timpulparcăseoprise șiînjurnumaieranimic,decâtnatura,blocurileșiel cusacoșaderafieplinăcudetoatepentrucineștiececotlondelume

Minutuldeceață

Uneleîntâlniri închidșideschidîntrebări, altelefluturăbatiste răvășinddorul dintr-osingurătateînalta. Ceseîntâmplă-nreal numaiinima învelităcunesomnoștie.

Neplacesaunu, lacolțdecuvânt pândeșteminutuldeceață. Elneadoră, elnedezbină! Nemăsuratetimpul adăugatcelorneîntâmplate.

Scenariu imprevizibil

Cândeștiîncăutareaei fericireanuselasăvăzută, dorințeleîșiascund off-ullăsatpeavarie, pașiitepoartă dintreaptăîntreaptă spreunscenariu presăratcususpans.

Într-unfinaleștinevoit săplonjeziîn laculdeșertăciunii fărăsăbănuieștică peneașteptate ajungidinlacînpuț, directînciutura unuimodeldeanduranță.

Apartenență

Suntîntr-orelațiefericită cusinelemeu, maibinedeatât nucredcăsepoate, elîmicunoaște ciudataalcătuire pederost, îmiînveleștecusenin inimacând deznădejdeamăroade, etolerantcustrigătulmeu sprecer, îmisoarberănile cândsângerezînconcluzii, dăascultarefiriimele încrâncenate

Carmen Tania Grigore

șipluteștecumine pesteprovocări înzig-zag, contrartuturor așteptărilor.

Însineleacestaoglindă staucufruntealipită decelmaifidelsentiment deapartenență. Mieîmisunt perecheideală. Nimicnumăclatină, numădesparte delinișteaatâtde vigilentă!

Gând

Eștidenerecunoscut, mareataîndoială aintratlaapă, dintoatăînfoialaei arămasunfir desperanță aviddesutură. Cuelvreinecuprinsul

sămi-lmăsori, gândindcăaiputea săreparicâteceva dinfiecarevârstă.

Percepție subliminală

Vântulrostogolește amintiriprincartier darniciunprieten peaproape săadunefragmente deviațăbulversată.

Edurerossăai percepțiesubliminală!

Atâteaaglomerăridesensuri încolțurideidei încâtlitereleseamestecă întreburilealtora, înverșunândînțelesul.

Prinforțanaturii unlapsuss-abaricadat lamineîncasă șinumaiștiu dacăodinioară dădeamsauprimeam remediipentrubuna funcționareainimii încazdestrictăsinceritate.

CaliopiaTocal=

Nimicnupareafi

Nimicnupareaficeeste… desus,lumeapareunfurnicarinutil, dejos, înaltulnueatâtdeînalt,iar pustiulnuepustiuniciodată, dinelaparemereuneprevăzutul. cândlucrurileîmiparclareșilimpezi, suntîncâlciteșitulburi, dar

cumnusuntinițiatăsălevăd, întunericulsetotadâncește…

Inimă-sângerândă

Eunuplângeam,durereamă-împietrise, rugândpământulsăsecrape-ndouă șisămă-înghită-într-însul vedeamfărăochi, strigamfărălimbă-ngură, vorbeamfărăcuvinte, zâmbeamînlacrimi, șoapta-mieraarsură, viața,moarteamiciglumeseci,amare ÎnluntrealuiCharon,levoigăsiacolo… devreau, îidaufoc…și scap.

Fărăcap, Fărămâini, fărăpicioare

Omuleașademarecăsepierdeîntrefaldurileuneibancnote Unprodusfărăcap,fărămâini,fărăpicioare, careserătăceșteînpliurilemicialeuneibancnotenupoatefiom. Peetichetalui,așascrie,om. A!Orficonfundatetichetele, nuastavedemtottimpul?

Dariauite-te,lainstrucțiuni, laModdeutilizare,depeambalaj, cescrie, Iacitește, scrieconștiință?

Nu.

Atunci,da.

Eom.

Omuldelângănoi

Untrecătorgrăbit,cucapulbine-ascunsîntregulerelehainei privindsuperiorînjur,darcamînspăimântat, s-aprinsînhorauneihaite. Teuiți,îlvezișitrecimaideparte. Salcâmiiîșicântănebuniatârzie, toamnaîșiplângeberzelenegre vântul,nisipuldinpiatră, marea,apa iarmunteleemaipuțindecât unviermeînpalatulluidebalealbe.

Șieunuștiamcăare patrumâine,patrupicioareșipatruguri,doar.

Zborla-întrecerecuvântul

Zborla-întrecerecuvântulșicaiibalcanici gândulnălucădeasupranorilor,apăacerului, țincăpăstruldinmâinilelorînfoculdinmine, nuvreausămămăsorcuvoi,oricum, voiieșiînvingătoare zboruldinvis,maisusșimaiiute denecuprinsulalbastru,cutreierăzarea, respirațiecosmicăînprimordial trandafirialbi,lăptoșiatârnăînpânzapăienjenișde-albastru subrazabizarăasoareluidevorator, aripidecerrupte-npânzaluicapcană… luminășinoaptea-ninimacerului-om,cerului-pasăre,pasăre-om. Privescmirată…abandonându-măcontemplațieitotului, numaisuntpasăre,suntidee,ideedezbor, omul-pasăre-idee,săgeatăînvid zbordeasupranorilordespumă…

iarDunărea, Dunărea,aripidefluturi,vibrânde,prinse-njoculpânzeifluide, înnodatelapicioarelemele,izbeșteabisalmărețiamuntelui casă-miatingătalpa

Pestenori,pestecer,pestezareșiger,pesteiarnășișoaptă cuprindzareaînpalmadreaptă,opreschimbîntr-oinimă, frânghiededoragățatăîndegetulmaredelapicior cobor,

suscer,maijoscer, șimaijos, doarsprecer… cer

RaduChiorean

încercândsălipescbucățeleledecoajăverde înjurulmiezuluicruddemăr părințiimeiaumuritlanaștereamea șideatunci încercsămănascsingur

Laoțigară

prinaceștiochelarinupreavăd decâtpunctulroșiatecdinvârfulțigăriicareleagă distanțadintreoviațăși-omoarte împingmemoriade-afifosttânărpeplaja unuimâinecesesurpăîntr-unnisiprece cândDumnezeuîșitrecedegetulpesteoaselemele seaudeclinchetdetimp oharpădecerîșideschidepieptul aruncândafarăundreptunghigoldepământ cuțitulștergeușorvisulpânăcânddimineața aspirătotnegrulnopții

cânderamcopilnumăramciorile trăgeamscheleteșileașezampeborduraluminii număramclipelecesestrângeauzgribulitedeasupra cimitiruluinumărammorțiișiîntotdeaunalasfârșitullistei erameuascultamlaradioomelodielachitarăclasică numită“Raiuldiniad”

amluatfoarfecași-amtăiatoușăîncentrulzilei i-amtrecutpragulșihoinăresc afaraeului

Trecere

îmiplacesăscotgloanțedinpăsări sălecosgăurile îmiplacesăiauvalurile sălearuncpesteorizont acoloundesoareleserupedenoapte șipulseazătarepeparteastângăalutului îmiplacesăvopsesccrucileînalb

oricemiracoledescurtădurată nupoatetrăiaici nurezistăprintrepietre îșilasădoaramprenta dupăcareseretragecaunrefluxdivin cinesunteu?

daroaresunt?

dacăatuncicândm-amnăscut așfirămasînpântec arfifostmultmaiușor darapam-aaruncatafarăînstrigăte undealbiileeraudejatocitedecopite șicoarne num-ampututagățadenimic

Desprenoi

Eanumaipășeapeapă.Pevârfurilefirelordeiarbă nusemaistrângearoua.Lamargineastrăzilor numaieraucopiisă-șilasepiepturilelibere înfugasprenesfârșitulgustaltainei.

Încentrustăteauncălăufumândcalm, aveaînochiiplinidesecetăunea șiunel.Opasăreerazdrobităînmijloc. Aivreasăluămbarcașisătrecemrâul?seauzi ovoce.Numaiexistătrecere,răspunsecealaltăvoce. Amputealuabarcașirâulsălepunempeeșafod, foculosăținădecaldpetimpuliernii celorcegustădincenușatimpului.

Moarteamănaștefărăplacentă fărădurere,fărăsânge,fărăființeașteptându-mă fărădestin,fărăemoțiicenușii fărăiubirepejumătate doarcumineînviindu-mă

oricâtamridicatgratiilumii m-amîntemnițatșimaiadânc

terogia-mă

acoloundelumina seîndoaiedelagenunchi șisărutăpalmavieții cândDumnezeuîșiținerespirația!

întotdeaunapeparteastângă lacrimaemaigrea șiprivirearotundă dupăceosătrecliniadeplumb osăfiebine

Valuriroșii

întotdeaunabucheteledeflori aucrescutînjos printulpinalegatăîncruce trececuiul împlântatîncer

trececuiulcerăstignește fireleverzi

într-untot

petalelesuntoconstelație încaredistanțadintrestele ecerculdefocalretinei încaresteleles-auunit atâtdemult

încâtadevenitfiecare obătaiefiravădeinimă născând orugădeculori

câmpulpulseazăde-unroșu ruptîninsuledecăutare aîntregiilumi departeînzare râulaînlocuitliniadeorizont umbreleaurămasîmpletite înpiatră

ultimadatăcândte-amiubit afostîntr-un mâinetransparent

(inspiratădinpicturaartistuluivizual NicolaeSuciu)

CostelNedelcu

Pentrudragoste

Pevremeacopilărieimele într-oseară delabalofatăaplecatc-unbăiat s-auluat

Ațiauzit?Aufugit!

dimineațatotsatulvuiașifrământaștirea deparcănusenăscuseonouădragoste-nsat Totîmpreunăauplecatmânațidebătrânețepecealaltălume i-aucondussăteniipeultimuldrumpentrucăașasecădea Nimeninule-acerutmăcarlamoartealorcevascuze pentrucădragosteași-aluatadiodepepământ unștiristaanunțatc-arfiplecat c-unextraterestrupealtăplanetă nuenimenicurios,vesteanuproducerumoare Se-apropiesfârșituldean lumeaeobsedatădetranșareaurii fiecareînghesuindu-sesăprindăofeliedinea pânălaRevelionulscrântirii

Floaredinbalcon

Amrămasdoarnoidoi

încoliviaatârnatădestâlpiideoțelșibeton Înfiecareziculacrimameatehrănesc Eștiextaziatășițiseridicătoțiperișorii decâteorim-apropiidetine simtcumșicândîțicreșteonouăaripăplinădeclorofilă șicumteîntinzisătulădupămasă dezmierdându-teprecumcățelușulvecinei atuncicândmăvede

Nimicnumi-amairămasplăcutdeprivit pelumeaaceasta

decâtochiităiplinideculori

încare-miscaldșiluminezfața, numaiașamaisimtviața

Euvoiplecaprimul

sănuteofilești

Veivenidupămine

poposindlacăpătâiulmeu

șiveiexpirapietate doarlatinemaisper

Săcrești

săteîmpânzeștipesteameațărână

Defrumoasăceești

n-orîndrăzninelegiuițiisătropăiepestetine,pestemine înbocancidecazarmă

Pâineanoastră ceadetoatezilele

Visasegrâulopâine Afostdatlaschimbpentrugloanțe șisilitsămuncească

Frământășidegetele-iplângdupăfăinade-acasă Frământășimâinile-imirosavapor plindealuatcuaromădepământsângerândșipucioasă

Naturămoartă

Azi-noaptecevisfrumosamavut Priveamlauntablouagățatîntr-uncuipeotarabăînpiață aveaunbilețelînfiptînramaluicuîndemnul iacevrei

ciorchinedestrugurinegricunuanțealbastre mereaurii,piersicimarirubinii,perecudungiroșii pestegalbenulprecumceldindrapelulpatriei Întindeammâna,luasemlarândtoatepoamele șimâncamcupoftă

șifructelesetotrefăceau

Undeestepictorul?să-imulțumesc,strigam Nuammâncatniciodatăașafructegustoase

Dece,prietene?

Habarn-aiavutcâtdemultmi-amdoritsătrăiești,camarade poetpierdutprintretarabeplinedeslove abiaprinsesemcurajulsămăîmbătșieuodatăcutine pânăne-arficăzutdinții-nstomac sănumaiputemvorbișiauzi decâtsunetulburțiitristedefoame șialmințiipierdute prinșanțuldinfațacaseiregale mândrășieacăacoloi-arfizăcutceimaistrălucițibețivi dintrecâțiaufostpepământ. Decenumi-aispuscăpleci, lăsăndu-măatâtdebanal-chibzuitpepământ,prietene?

Plângeumbra-țisprijinităde-amea careboceștecaodebilă defricăstăpânită canucumvasă-idaumotive săsedezintegreze

Dinciclul: Dragosteaafugitdepepământ, s-amăritatpealtăplanetă

Cândmi-edordetine

Iubescmirosuldeviațădimineața. Luminataieînfâșiiaerul, respirațiaocrotitoareșinelinișteaprimuluisărut. Așputeamergeînurmapașilortăi știindundeteam,undemăgăsești. Nelinișteasurâsuluiispititoareîncuvinte, caunleopardfierbinteșiiute. Capeogurădesoare stăinimameaaplecatăînfântâni. Cuvintelerostogolindu-se îndepărtareacareseapropie. Iubescmirosuldenaștereseara. Cândniciodatănuplouăcândmi-edordetine. Cândniciodatănuvinocândvinolamine. Doipașiacoperindu-seiutedinpaduri. Doiochiuitațiînnoi,două respirațiicualbastrupecalcâie. niciodatăeu.niciodatătu.

Oneliniștedesfârșitdelume

SămăîngăduipeminesămăapropiideTine, IatavisulmeuînziuaasprăalumiiTale. ȚipătulLuminii,dinnou,pePământ.

Sufleteîntregi înstraturiînalte.Luminapâlpâie Îndelung.Privireaseîncăpățâneazăsăfie. Nelinișteaalbă respirădinmâzgaputredăavieții.Stări, rănicerâd.

Cândvorbesccuoamenii, alunecpelângăziduritrupurile Îmicadîninimă.

LuminaaducecaleaspreTine.

Vinclipelearzândgolulvieții,firulierbii senaștetomnatic odatăcuprimelerespirațiialeIubirii, Călăuzaunicăînsuflet,călăuzasupremăîntrup. Toateacestea,zidezi, leșoptim,lesimțim,letrăimpe IubireaTa,eoneliniștedesfârșitdelume, DeînceputdeViațăpestetot. Venim,plecăm,suntețiUNUL Toțicândmăuitînurmă vădprimiipasiaiviețiiprimii pașiaimorțiiînluminarerenăscute.

Avemoinimădeacoperit odureresurdăcarepășeșteparalelcunoi nelinișteatremurneștiutcădereaalbă Avemcuvintederostitcarenuvorsăfieauzite Luminaspargeochiuldeziuăsufletele. Avemrespirațiaplăpândă dinceîncemaiaproape Dumnezeurupeînfâșiiasprelumea. Untimpalzămisliriiumane trecepestenoigrăbit Suntemmaimultdenoi. Avemunecoualcuvintelor dinceîncemaiaproapedenoi ȚipătulLuminii,dinnou,pePământvorbind Desprenoi,eu,tu,noi,voi, înmișcareacirculară,biunivocă,permanentă Renaștereblândă, acoperă-miinimaîntruCuvântulceluiPreaÎnalt!

Sufletelenoastre

Niciodatănuetârziusăviiînvenelemele. Lasă-mijumătateadeinimăsăseodihnească lângăjumatateatadeinimă. Sămăîngăduipeminesămăapropiidetine. Iatăvisulmeuînziuaasprăalumiitale. Niciodatănuetârziusăviiînsângelemeu. Deceeu?Decetu?

Ne-ampierdutînnoncuvinte. Ne-amgăsitînpluscuvinte. Cenespunematuncicândnunevorbim?

UnadmirabilSoaremușcăsufletelenoastre. Eusuntîmpreunăîntineoricând, întoatezileleșinopțileacestuicerdeianuarie. Sorbiîncetdinceaișiîmipovesteștideinimata. Euteascultșituștii.

Știicăvomvorbiîmpreunăîncurând: eu,îninimata,tuînsufletulmeu.

Tainic,pașiinoștripestrăziaducnoridelumină șițipătdealbastrupecălcâie. Niciodatănuetârziusăviiînvenelemele.

(dinvolumulînpregătire Mirosuldeviață)

ȚipătulLuminii, dinnou,pePământ

Daniela Botnaru

S-anăscutpe13aprilie1993,înorașulSoroca.

AabsolvitFacultateadeLitere aUniversitățiideStat„AlecuRusso”dinBălți.

Aalcătuit,împreunăcuVirgilBotnaru,antologiile PAȘIIMAMELORNOASTREșiPAȘIITAȚILOR NOȘTRI(Chișinău:PrutInternațional,2020). PremiulMunicipal(Chișinău)pentruTineret, domeniul:Literatură(2020).

rozuliluzor eroșulușor (acrostih)

ruptăparcădinfilmeSFbucataaceeadevis,receșitransparentăca o sticlădeceas,princarevezioinimăcumotorașcareîncărezistă. zgomotuluneipăpușicarecadeînapă,apoi, unreproșcareteimobilizează,prinochiieibutaforici, lacâtevaspaimedistanță.

i-ampovestitluiV.cumpăpușacupărulblondîmistrigaîntruna„mama!”... luminilefelinarelor,frigulcemăîmbrățișadelaspate,podulînaltși ungustdeciocolatăneagrăpecare-lsimțeamaievea–etotcemaiținminte. ziceamtuturorcădegrabăLucianvaaveașiel o surioară.iarcândamfostsă-micumpărunpaltonnou,amluatșiorochiță

roz,cubuline,douăbuzunărașeșigulerașalb,exactcaceaapăpușiidinvis.

eramconvinsăcăfetițacuochialbaștriseva]ntoarcelamine...

rămasemînsărcinatădenouăsăptămânideja,iar

o lunămaitârziu,ammerslaprimaultrasonografie

șidoamnadoctorne-aspuscă,probabil,vafibăiat.

untimpnuvoiamsăcred.or,câteodată,aparatelegreșesc,dar

laadouavizităne-aconfirmat:„ebăiat.100%!”

unelesemnepotficititeșiinvers,mi-amzisatunci șimi-amamintitde

o cartedesprecarene-avorbitlaprelegeriprofesorulM–

roșulușorerozuliluzor

joi,amfăcuttoatecumpărăturile pentrumaternitate.

amumblatprinmagazine

șilapiață, îmbrăcatăîntr-unpaltonlarg, pentrufemeigravide, curochiabordo, încarel-ampurtatsubinimă șipeLucian. șimaiaveamoberetă, cafranțuzoaicele.

cuobrajiirumeni șibuzelerujateîntr-unrozpal, eramceamaifrumoasăfemeie dintârg.

palindrom

înaceanoapte, m-atrezitodurereascuțităînspate. convulsiileîmiintensificau suferința.

ampusîngeantă lucrurilecumpăratedecuzi. i-amspusluiV.săaibăgrijă sănuuitămceva. apoi,s-auruptapele.

era12.02.2021,odatăpalindrom, caresezicecăaducenoroc.

ceamaifrumosă femeiecuberetă

scurtăprezentare

înprimeleziledeviață mediciinu-midădeau nicioșansă.

mamaaumblatcumine printoatespitalele. jumătatedean, adormitpescaun șimăvedea dedouăoripezi, printr-unperetedesticlă.

setemeaucăvoimuri nebotezat, caalțicopiidinsecțiareanimare, darDumnezeuavea,sevede, alteplanuriînprivințamea.

am33deani șicredînviitor...

soldățelul deplastic

încopilărie,aveam unsoldățeldeplastic,verde, pecare-lumplusemcunisip, casăsteamereuînpicioare.

odată, l-amuitatlabunei șitatas-adusnoapteasă-lia, cănuputeamsărabd pânăadouazi.

numaidupăce-lașezam lalocullui,înverandă, măculcammulțumit, înfiecareseară.

într-oprimăvară,măjucam îngrădinadinfațacasei șim-amgânditsă-lîngrop, casăamuncopaclafereastră caresărodeascăsoldățeiverzi pânătoamnatârziu.

dimineața,nueranicicopacul, nicisoldățelulascunsînpământ.

înfiecarean, săpambucataaceeadegrădină, șiabiaieri,tataagăsit soldățelulmeudeplastic, cutotulînaltăparte decâtacolounde-lplantasemeu…

VirgilBotnaru Regulidejoc

ceamaicolorată lumeposibilă

cânderamnoimici, nuerauatâteajucării,deorice mărime,formă,culoare, cutoateotrăvurileînele.

cunoscpecineva careumblamaitottimpuldesculț, șiunpiciordetaburetrugini eracalullui.

acum

umblăprinFranța șicălăreșteunBMW.

viațaneardelatotpasul șipebaniinoștri, precumofemeiecupărulvopsit carevindepistoaledeplastic și-izâmbeștecopiluluidincărucior, cândelbagățeavarozînguriță…

sturmunddrang

Gicuafostcelmaineisprăvit șicelmaiobraznicelevdinclasă. profesoriiîispuneauluimaică-sa cabăiatularecapacități, dareleneș, deputevaleaînurmalui.

încădeatunci, Gicuîiaveapetoțidefraieri. elagustat-oprimul peElvira, întrecându-ipeceilalți, șitotelaavut primulcomputerînFrumușica.

acum,Gicuemândriasatului. casadenunți,viadepecostișă, fermadeporci,livadadinponoare, moara,brutăria, magazineledelașosea, toate-salelui.

în2017, s-arecăsătoritcufiicaunuivameș, maitânărăcuvreo14ani.

de-așfiavutșieuvână cândtrebuia, viațameaarfifostaltfel...

efectpremeditat

S-ajungimireasă,s-ajungicrăiasă! Caleasă-țifienumaicuflori, Șicasacasă,șimasamasă, Șisânulleagăndepruncușori!

(VasileAlecsandri, Rodica)

înclasaașasea,Rodicaaveatrupdefemeie întoatălegeașiniștesânicâtpumniiluitata. băiețicubanișimașinideprinsatelevecine, chiarșibărbațiînsurațiumblaudinurmaei.

câtevaluniamstatcudânsaîntr-obancă, apoi,doamnadirigintăapus-osăsteacuDorel. ambiioiubeamfoartemult,însăeanici nuseuitalanoi.șilasupărarei-amzismulte.

cândamvăzut-o,varatrecuta, eraslabășiurâtă,denu-miveneasăcred. esingurășiniciodatăn-afostcerutăîncăsătorie.

deseorimăîntreb,dacănucumva nefericireaRodicăis-anăscutdinsupărărilemele șialeluiDorel.

(Chișinău)

discontinuă

era

frumoasăcaolimbănevorbităsprijinităcu spatelede-ocariatidăinfinităcao venusalungitădeschelettrasă-nolimp/ovedeam desiubităși enormderariubităpusă

înarticulațiideculorișiființadespărțită înoglindă

muzăce-miagităfricădupăfricăpână simtcăsuntînschismăcupropriainimăși știucă

ovoiscriepânălasânge pânăodespletescîncuget tucepiele-ntizide-aicică îmiajungepână-nstern ieri fărătine/tucuel sapphosângerândrefren mi-s

gelospânăîngingiică porțiinelșicândtechemîl daijoscape-uncerdepeumeri

incomod

venusdiscontinuă iubescpânălaorori tu îmiumplicorduldeprorocide libeluleșistrânsori teiubescîndemontări anatomicoscuos emiliecunimbulroscu paltongrosdeținutprost secreteîntresâniimov

urmelemelemiciînlume

femeielaanouăsprezeceasplendoarecu gemdecaisepictândînjospepicioare picânddincearșafîntorpoarepânâunde batrazedesoare

catopoare te-așluacuminelamaresăne dospimdorințasubsoare

dorulmeueatâtdedemultșidemareîncât adezvoltatfauneșifloreinterioare

IuliaIacob

regepeste

trebuiasămăsimtregepeste îmilipeștegenelededeget undițedestele ...undezicicămergelăptos steauafriciimelepedos

lacapătullumiiundesenascpuiiderege măungelaptelegalaxieimiidesupușimreje amtrasafarădingâtullumiiandromedelente trebuiasămăsimtregepeste

leghealbălegheneagră legeinsomniacă

nesomnulcaun singurochi

caniculă bolborosind

lentcao magmă

timpul prinpardoseală

trebuiasămăsimtregepeste

holda

răbdareaveneaîncercuri

băiatuleisenăscuseîntr-oprimăvarăbulimicăîizicea ochiităideaursauochiităidemușchinesătul sevorextenuade-alatullumii

băiatulsublichiorulluniicasubopeliculăcareîlpregătea pentruorăbdarecareurlăorăbdarecarevineîncercuri

întretaie

botezul

cumiereșipostiarmiereșipostbăiatul știapederostcă

fărărăbdaremoriși curăbdaremori

nusub

ciînlună

băiatuleidintr-olunăinannățipă-mi răbdareconcentrică

martiemalignșilunamis-arătăcit

Simțeamcădacămaiînghit încăundumicatplesnesc.Nu maiputeam.Eramplincaun curcan,cauncazandelocomotivăcarepleacădingarăabiamișcându-sepeșinedândpe-afarăplinuldeaburi dinditamaiburdihanulnegrușirotund.Nu mâncasemmult,nu-mierafelul.Unhamburger,căauzisematâteașiatâteadespre el,căegermansauamericannuseștia bine,oricumdinvest,dinvestulcelmaivest șicăeapreciatdetoatălumeabunădinEuropașidinAmerica,căehrănitorșigustos șidulceșiacrișor,căaredetoateînel,dela carnedevitătocatălabrânză,roșii,ceapă, usturoi,salată,ketchup,muștar,maioneză etc.,etc.Îlmâncausportiviimari,vedetele defilmșiTV,cântărețiiadulați,artiștiși politicieni.Toțipoliticienii.Labufeteledin incinteleparlamentelorșiministerelorse scoseseoricealtfeldemâncareșibăutură. Hamburgeriișipepsiseserveaugratuit. Săptămânalseorganizaușiconcursuride gurmanzișibăutori.Cinemâncamaimulți hamburgerișibeamaimultecutiidepepsi primeaunpremiusubstanțialînbani,în serviciisauînbunuriimobile.Înbufeteera strictinterzissăviideacasăcumâncaresau cubăutură.Pentruunelefeluridemâncare saumărcidebăutură,careseafișauîn fiecarezilaavizier,puteaisăfacișipușcărie dacăleintroduceaiînincintă.Seauzeadela ovremecăorsăaducăîncurândlabufetși gândaciprăjiți,dardeocamdatălumeafăceaglumepeacestsubiect.

Eu,alăturideunhamburgerbăusemși ocutiecupepsi.Pepsilacareatâtdemult visasemîncopilărie.Eraocutiefrumoasă vopsităînroșușialbastru,exactcaînfilme cândvineeroulprincipalobositacasăși deschideplictisitlargușafrigideruldincare scoatedouăcutiirecidepepsipecarele punepemasăcasăfiebineprinseînimagine.Cândodeschideapeunatrăgândde inelușulmetaliccadegrenadădedeasupra, seauzeaunzgomotînfundat,pufff,cade pistolcuamortizor.Decemăsăturasemeu atâtdetarecuunhamburgerșicuocutie depepsi,nuștiam.Nuștiamnicicesămai fac,pentrucămăsimțeamplinpânăîngât, pânăpestecap,îmiajunsese,numaiputeam,măîncercaolehamite,ogreațăgenerală.Trebuiasămăașezundeva,peo bancă,sămăodihnesc,sănumaiștiude nimic,nicidemâncare,nicidebăutură.Mă uitînjursăvăddacănugăsesccevaunde sămăașez.Restaurantele,bistrourile,barurileșicafeneleleașezatede-alungulbulevarduluieraupline.Șiîninteriorșipeteraseledinfațăamenajatepetrotuare, cliențiiașezațipescauneînfațameselor

Unhamburger§i ocutiedepepsi

normalesauînpicioare,rezemațiîncoate demeseleînaltegenbufetexpres,mâncau hamburgerișibeaupepsidincutiiroșucu albastru.Pelângăeitrecătoriiîșifăceauloc anevoieținândîntr-omânăunhamburger dincaremușcaucugrijăcasănulecurgă maionezapejos,iarîncealaltăocutiede pepsicucapaculcâtunbănuțdatpeste cap.Autobuzeletreceauîncetpelângătrotuareleînțesatedenemâncați.Pringeamurilelorlargisevedeaupasageriiașezați comodpescauneșimușcândcupoftădin hamburgeriiținuțiînpalmăcapeniște ofrande.Despreautobuzeseauzeautot feluldezvonuri,caremaidecaremaiciudate.Cică,pentrueficientizareatransporturilor,nusemaiopreauînstații,mergeau directpânălacapătuldeliniefărăsămai oprească.Apoi,capătuldelinie,semai zicea,puteasăvariezecaloc,cănuseștia binedacăerasituatînaintesauînurmăși căautobuzulputeatrecepelângăelfărăca șoferulșitrecătoriisăîșifidatseama.Șoferulpoatecăarfiștiut,dari-aconvenitsă treacăpelângăelcasă-șiprelungească traseulșipozițialuideconducător.Șicâte șimaicâteprostiinusemaiziceauînziua deazi..

Șoferulnumâncahamburgerdecâtpe furiș,casănu-lvadăcălătorii.Dincândîn cândaccelerasaufrâna,iarcândcălătorii eraupreocupațisă-șiținăechilibrul,ținându-sedebare,descaunesauuniidealții,cu grijăsănuscapehamburgeriidinmânăsau sănu-șiversecutiilecupepsipejosșipeei, atuncișoferulîmbucașielrepedeunhamburgerîntreg,iaraltădatădădeapegâto cutie-douădepepsi.Aveaosacoșăsub volanplinăcuhamburgeri,iaroaltăsacoșă plinăcupepsi,taxeîncasatedelacălătoriîn contulcălătoriei.Ceofacecuatâtea?Câtva puteamâncașibeaelcuailui?

Dintr-odatăseopreșteunautobuz. Aveanumărul004sau007.Nuvedeam bine,pentrucăplăcuțadinfruntealuiera ușorștearsă,murdarădeprafgrosșislinos. Cineștiedecândrămăseseașa,delace eveniment,saupoatecăașafusesedelaînceput.Arfifostbunpentrumineșiunulși celălalt.Ambeleautobuze,șicelcunumărul

004șicelcunumărul007m-arfidusacasă. Unulmaidirect,altulmaipeocolite,dar ambeleeraubune.Oricarem-arfidusunde aveamnevoie.Chestiacucapătuldelinie puteasăfiedoaropropagandărăuvoitoare.Îndefinitiv,dacănu-miconvenea,mă dădeameujosdinelcumva.Săreamdinel șigata.Totgândindu-mă,vădcăautobuzul seopreșteșideschidedoarușadinfață,de lângășofer.Înăuntruseurcăuntipcuo vestăgalbenăpusăpestehaine.Mălipescși eudeelșimăstrecorrepedeînautobuz.

–Biletelelacontrol,strigătipulcuvestă galbenă.

Călătoriiaratăspreșofer.Șoferulbagă mânaînsacoșeledesubvolanșiscoate douăcutiidepepsișidoihamburgeripe careileîntindevesteigalbele.Aceastaîiia, îiîndeasăînbuzunareșicoboarămulțumit. Autobuzulînchideușașipleacămaideparte.Numult,căunpolițistfluierălaelcu enervareși-ifacesemnsăopreascăimediat Șoferulopreșteșipolițistulseapropiede geamuldinfață.Șoferulcoboarăgeamulși seuitămiratlapolițist.

–Ce-amfăcut,domnșef?

–Aifăcutcăaitrecutperoșu.

–Careroșu,domnșef,cănuesteniciun semaforaici,nicin-aredecesăfie,nune aflămnicilavreointersecție,niciînfațavreuneitreceridepietoni?

–Eroșu,nul-aivăzut,afostmaiîncolo cândaitrecutînvitezăacumcâțivaanide intersecțiadincentru.Îțiridiccarnetul.

–Amînțeles,domnșef,uitecarnetul!Și scoatepegeamdouăcutiidepepsișidoi hamburgeripecareîiextrăsesedinsacoșeledesubvolan.

–Eînregulă,zisepolițistul,darradarula observatcăunuldintrecălătorite-aîndemnatsătreciperoșușielevinovatul principal.Trebuiesă-lduclasecție,să-l predauprocurorului.Arată-mi-lcareesănu măapuceusăverifictotautobuzulcăcine știepestecemaidau.

–Nudomnșef,uite-l,acelacușapcă neagrădepeprimulscaundelângăgeamuldindreapta,acelam-aîndemnat.Mi-a zis,apasă,bă,acceleratorulșidă-idracului depolițiști.Mamalordehoți!

–Aha,deschideușasă-lînhaț.Îiarăteu lui.

Ușadinfațăsedeschide,polițistulîși trageglugapestefațășiurcăînautobuz.Își scoatecătușeledelaspateșicuomișcare dibaceîlridicăpetipulcușapcăneagrăde pescaunșiîișiîncătușeazămâinilelaspate, dându-ipejoscutiacupepsișibucatade hamburgerpecareacestalețineaînamândouămâinile.

–Așa,tumergicumine,banditule!

–Da’ce-amfăcut,domnșef?

–Ce-aifăcut?Lasăcăosăaflituce-ai făcut.Hai,josșigura!

Călătoriipriveauuimițișiînghețați scena,pânăcândcinevadinspateîngână: –Dacănuși-avăzutomuldetreabă, așa-itrebuie.

–Da,da,așa-itrebuie,reluarătoțicălătoriiîncor,parcătrezițibruscdinsomn.Să-l ducălapoliție,sănescapedeel.Bine-iface.

Ușadelaautobuzseînchiselalocșiautobuzulporni.Porni,darpeundeoia?Nu acestaeradrumulpecare-lștiam.Și-ofi schimbattraseuldincauzavreunorlucrări? Aha,uite-lcăfacedreapta,seîndreaptăspre vechiuldrum...Nu,seîndepărteazădinnou. Măduclângășoferșiîlîntreb:

–Nuvăsupărați,și-aschimbatcumva traseul?

–Sigurcășil-aschimbat.Șil-aschimbat demult.Sevedecăn-ațimaimerscuautobuzelelinieinoastredecevavreme.

–Eadevărat,daramcrezutcătotacolo ajungem,darmairepede.

–Mairepedeșimaibine,darnu”tot acolo”.

–Păișieucummaiajungacasă?

–Ajungeți,nuavețigrijă.Undevatoto săajungețișiacolovaficasadumneavoastră.

–Cumacolo?Cecasă?Euvreausă ajunglacasamea,casapecareoștiu,pe careamcumpărat-oșiammobilat-o,casa undetrăiesceuîmpreunăcusoțiașicopiii.

–Casaaia,pecareoștițidumneavoastră s-adărâmat,numaie,iarsoțiașicopiiivă așteaptăîntr-ocasănouă,undevețiajunge șidumneavoastrădacămălăsațisăconduc acestautobuzmaideparte.

Șoferultrebuiesăfiedrogat,mi-amzis. Ce-stoateaiurelileastea?Casădărâmată, casănouăundemăașteaptăsoțiașicopiii? Enebun.Cumsămergcuelmaideparte? Câtdedeparte?Undedraculuisăajung?Și ăștialalțidinautobuzundeseduc?Unde merg,căprobabilșicaselelors-audărâmat și-iașteaptăfamiliileladracu-npraznic?Să mergșieucueicasănurămândeunulsingur?Darundesămerg?Pânăcând?Nu,mai bineîizicșoferuluisăoprească,săcoborși oivedeaeuce-oiface,cumșicuce-oi mergemaideparte.Laurmaurmelormă ducpejosacasă.Dar,parcăvădcăosăîmi spunăcănuarevoiesăopreascădecâtîn stație,iarstațiiles-audesființat.Autobuzul nuopreștedecâtdacăcinevadeafarăîiordonăsăoprească.Oautoritate.Opoliție,o salvare,uncontrolfinanciar,oprocuratură, unguvern,vreunaliat,cinevamare.Cine dracum-apussămăurcînel?Șidacăautobuzulrămânefărăbenzină,căodatăși odatătotsevaterminașibenzinaasta? Dacăfaceunaccident?Ceaccident?Cade, deexemplu,într-oprăpastiecunoicutot? Nu,nuebine.Lasă-lsămeargă,poateo ajungeelundeva,săvedemunde.

Șimergeautobuzul004sau007,merge maideparte.Seapropiedemargineaorașului.Trecedebarieră.Iesedinorașșiiar merge.Călătoriinuseimpacientează,stau liniștiți,mănâncășibeau.Uniiîșiplimbă degeteleunsuroasepeecraneletelefoanelorcelulare,inspectândcuatențieFacebook,WhatsApp,Instagram,pozeșice-o maifipeacolo,numaicasănusegândeascăîncotro.Oricum,autobuzulacasă vădcănuneduce.Aieșitdinorașșigonește îndracispremaideparte.Caselenoastreau

Semnul corinAozon

Terminasemcutrimitereainvitaţiilorpentruevenimentul delaSinaia.Cândamajunslanumeleziaristuluidela «Jurnaluleconomic»,mi-amamintitdealtădeplasarela Sinaia.

Eraacumcinciani,tocmaiintraserăm,eușiungrupdeziariști, lahotelşiaşteptamlarecepţiecasănecazăm.Amstrigat-oşiam cautat-odinochipentrucănuîmirăspunseselachemare.Am văzut-ostândnemişcatăcurucsaculpeumerişiașezatăpeovaliză. Amstrigat-oîncăodatăcasăîidaucheiacamereirepartizate. Niciunrăspuns.Fatapăreaasemeneastatuilorviicareatragturiştii vara.M-amapropiatdeeaşiamcontinuatsăostrig:“Ştefania!”. Tăcere.Seuitaîntr-unpunctfix,fărăsăclipească,iarpefaţăise

rămasînurmă,înorașuldincaretocmaiam ieșit.Ce-omaifipe-acolo?Orfidatdrumul laapăcaldă?Darlacăldură?Ghenelede gunois-orfizăvorât?,căașaseauzea,cătrebuiesăneducemgunoiuljos,gatasortat, săeconomisimmuncașicheltuielilefirmelorcaresuntplătitesăsortezegunoiul, sătrăimmaiecologicșimaicufolos.Pensiiles-orfimărit?Darprețurile?Polițiamai ridicăautoturismeledepetrotuare?Seînlocuiescbordurilepestrăzi?Ce-omaifi bântuindpeacolo?Ceepidemii?Orfiscos iartancurilepestrăzicasălupteeficientîmpotrivalor?

Autobuzulmerge.Ne-ommaiîntoarce vreodatăacasă?Ne-ommaigăsivreodată caseleîntregi?Nile-ommaigăsi-oînvreun fel?

Dintr-odatășoseauasetermină,coborâmdepeasfaltșimergempeundrumde pământbătătorit.Autobuzulhurducăieși sareînsusșiînjostasândcălătoriiînscaunelelorcarescârțâiegatasăserupă.Șoferul nuîncetineștedeloc.Parcăadatstrecheaîn el,accelerează.Înzareîncepesăsevadă margineauneiprăpastii,iarșoseauaduce dreptcătreea.Călătoriinumaibeau,numai mănâncă,nusemaiholbeazăîncelulare.Își întindgâturileuitându-sevrăjițipegeamul dinfață,lacumseapropieprăpastia.Șoferul,careatăcuttottimpulșisi-avăzutsârguinciosdeconducere,acumfluierăși cântă.Îngânăsacadatuncântecelstupid dincopilărie,celdelajocul”De-av-ațiascunselea”:

Cinenuegata

Îliauculopata

Gata...

schiţaseunzâmbetcarem-afăcutsăfacdoipașiînapoi.Fărăsă vreaum-atrecutunfior.Lângămine,ofatădelaaltziarpărea speriatăşimi-aziscuvocejoasă:

–Nutesupăra,dareunustaucueaîncameră.Mi-efrică.

–Hai,mă,cumsă-ţifiefrică?Ştefaniaglumeşte.Nu-iaşa,Ştefania?

Ştefaniaeradeneclintit.Decinueraoglumă.M-amdus descumpănităcătrerecepţiecasăomutîncamerăcualtcineva. Cândm-amîntors,nuammaigăsit-oacolo.Dispărusecutotcu rucsacșicuvaliză.Amieşitdinhotelalergând.NiciurmădeŞtefania. Nimeninuştiaundeplecase.Purşisimpludispăruse.Lamobilnu răspundea.M-acuprinsîngrijorarea,pentrucăeramresponsabilă

pentrutoţiinvitaţiidindelegaţie.Dacăpăţeaceva?Căutamrapido soluţie.Primacaremi-avenitafostsăsunlaredacţiaîncarelucra Ştefaniaşiamcerutcuşefaei.I-amspuspescurtces-aîntâmplat, dispariţiaŞtefanieiprecedatădestareademuţenie.Dupăcâteva clipedetăcere,șefaarăspunsaproapeşoptit:

–Dardumneavoastrănuştiti?.

–Cesăştiu?

Şefaaavutomicăezitareşiacontinuat:

–Aţifacutbinecăm-aţisunat.Ştefaniaefoartebolnavă.Nuşiamaifăcuttratamentulşiarecidivat.Ovoisunaeu.Mieîmi răspunde.Apoivăsun.

–Măscuzaţi,darceare?amîntrebat,eramtotmaiintrigată. –Schizofrenie.

Schizofrenie?Cine?Ştefania?Unuldintreziariştiicucelmaimult bunsimţșiapreciați?Fatabrunetăcufigurăasceticăşicupărul cârlionţat?Cineva,careovăzuseîntr-opoză,spusesecăparedin tribulSioux.Schizofrenie?Ziaristacaresedocumentaconştincios cândfăceaoanchetăşisemândreacăreuşeasărămână fairplay într-unoceanderechini?FatacarelaoaniversarelaIaşidansase hore,derupsesepodeauaşicântaseînautocar?Fatapecare dimineaţa,cândne-amîntâlnitsăplecămspreSinaia,ocondusese prietenulcumaşinaşioîmbrăţişasegrijuliuladespărţire?Telefonul asunat,iareuaveaminimastrânsă,deteamauneiveștiproaste.. –Ştefaniaeîntren.I-amspussăcoboarelaBucureşti.Amvorbitcuprietenuleişioaşteaptălagară,m-aanunțatșefaei.

–Prietenuleiştiecăebolnavă?

–Ştie,oiubeşteşivorsăsecăsătorească.Eaeînregulădacăîşi iapastilele.Deunansesimtemaibineşiarefuzatsălemaiia.Acrezutcăpoateluptasingură.Dareimposibil.

DupăcâtevaoreamaflatcăaajunscubinelaBucureşti.Zilele următoare,prinşicutreburi,amuitatdeŞtefania.Reîntoarsăîn iureşulcapitalei,m-amgânditlaunmomentdatsăosun.Darmise păreacăașfipus-oîntr-osituaţiestânjenitoare.

Dupăcâtevaluni,m-asunatea.Peuntonveselmi-aspuscă plecasedelaziarşicolaboralaorevistălunară.Păreamulțumităşi voiasă-mideanoiledatedecontact.Mile-amnotatşiaminvitat-o launevenimentcareurmasăaibălocînaceatoamnă.Nuam întrebat-onimicdespreboală,despreincidentuldelaSinaia.Avenit laevenimentșis-acomportatfiresc,poatemaiunpicexuberantă decâtoștiam.Eraextremdebucuroasăcăfusesechemată.Păreaun picrezervatăînsăfaţădecolegiiei,ziarişti.Mieîmirepetaîntruna: –Eştiunomextraordinar!

Șiainsistatsăprimescpachetulpecaremi-ladusese.Am refuzat.ÎnsăŞtefaniaaameninţatcăsesupărăşipurșisimplumil-a îndesatînpalmeșiaplecat.Dupăeveniment,amfosttentatăsăfac pachetul„uitat”peundeva.Însămi-arevenitînfațaochilorimaginea cueastândinertăpevaliză,înholulhoteluluidinSinaia.Cândam ajunsacasă,amvăzutcăînpacheteraobluzăsubţire,fărămâneci, pegât,liliachieşiplăcutălaatingere.Ştefaniam-asunatsămă întrebedacăîmiplăcea.Da,îmiplăceaşii-ammulţumit.Eramodelul caremăprindeacelmaibine.IarŞtefaniaafostfericităcândaauzit. Amândouăştiampentruceeracadoul,chiardacănusuflaserămun cuvântdespreasta.Ştefaniaeraconştientădeboalaei.Erainteligentă.Pentrucădoarunominteligentputeasădisimuleze normalitateaatâtdebineşisăluptecudemonuldinea.Bamaimult, săîncercesătaiesingurălanţurile.Și-adatseamadeproblemelepe carelepricinuisecrizaeidelaSinaia.Şimi-aapreciatdiscreţia,faptul canuoîntrebasemnimic.

Untimpnuammaivorbit.Iarîntr-ozim-asunatunziarist: –AiauzitceafăcutŞtefania?

–Nu.Ceafăcut?amîntrebatstupefiată.

–Asunatla112,căeobombălaTeatrulNaţional.Avenitambulanţaşiainternat-o.Oaveauînevidenţă.

Mis-aîncleştatmânapetelefon.Inexplicabil,darmăgândeam căpentruŞtefaniaîncepuseundrumfărăîntoarcere.

Dupăaltecâtevaluni,Ştefaniam-asunatiar.Totveselă.Caşi cumnuseîntâmplasenimic,amvorbitpuţinșinuamînțelesdacă mailucraundeva.

Timpultreceacaîntr-unfilmalcăruisfârşitnuîlştiiexact,darîl intuieşti.Şitotuşiteuiţi.Iată,pestecinciani,tocmaiterminasemde trimisinvitaţiilelaunevenimentlaSinaia.TotSinaia.Decâtevazile măgândeamsăosunpeŞtefania,darmereuinterveneacâteceva. Amcăutatnumărulînagendă,amsunat,darnuarăspunsnimeni. M-amgânditcăvasunaeaînapoi.Numaiştiamcareeraultimulei jobaşacăamînceputsăcautinformațiipeinternet.Nuvoiamsă parignorantăsausăochestionezcândsună.Googleaafişatcâteva rezultate.Primulafostsuficient.

Amcitittitluldetreioripânăsădeschidlink-ul. Mouse-ul devenisefierbinteînpalmă,cauncărbuneîncins,biroulseînmuiase şimisepăreacămăscufundînel,cutotcucomputer.Amdeschis articolulcutiltul“JurnalistulŞtefaniaC.amurit”.33deani.Erarelatat pescurtunaccidentdemaşinăîncareîşipierduserăviaţaŞtefania şilogodniculei.M-amuitatladată:27decembrie.DeciŞtefania murisecunouăluniînurmă,probabilcândmergeaulapărinții unuiadintreei,deCrăciun.Saupoatecăveneaudelamuntesause duceaulamunte.Mi-amamintitcăleplăceaudrumeţiile.Poate făcuseradragosteînainte.Poatesecertaseră.

Amstrânslabirouşiamieşitînaeruldetoamnă.Erammarcată deştire.Cumsănuştieoameniiuniidealţiiîncâtsănufiaflatcănu maie?Decenumăanunţasenimeniînacestenouăluni?Îmipărea rău.Atâtdetânărăşiatâtdebună,onestăşitalentată…Atâtdemult efortfăceacasăjoacerolulnormalînpiesaproastăavieţiiîncare fusesedistribuită…Mi-amamintitprivireadeascetaŞtefaniei, zâmbetuleidulce-amărui,deparcăarfifostdouăŞtefaniişinuse decideaucare,cumsăzâmbească.Îmipăreatarerău,darm-am gânditlaboalacumplităcetrebuiesăofimăcinatşipecarese chinuiasăoascundă.Şilacâtdegreutrebuiesă-ififostînfiecare searăcândpuneacapulpepernăsaudimineaţacândseuitaîn oglindă.Şimi-atrecutprincapcăpoateŞtefaniaeraacumeliberată. „Dă-miunsemn,dacăeaşa”, amzisdeodatăîngând.Fărăsăaştept cevaanume.Purşisimpluaşaîmivenise.MăaflampeŞoseaua TitulescucolţcuCaleaGriviţei.Însoareledetoamnăseporniseun turbioncarem-aînvăluitcufrunze.M-amuitatînjur,stradaera scăldatădesoare.Vârtejuldefrunzes-aridicatdeasupracapului într-ospiralăcarem-aîmbrăţişat,apois-aînălţatînaerdispărând. Amrămasloculuiuitându-măînsus,sprespiraladefrunzecarese pierdeaînnori.Dinbancadealăturiieşeaudouăfemeicarem-au privitmirate.M-amdezmeticitşimi-amvăzutdedrum.

Acasă,amcăutatbluzadelaŞtefania.Încăaveaeticheta.Nu apucasemsăoport.Ambăgat-ocugrijăînapoiînpungă.Acolo aveasărămână.Noapteaaparatuldeaercondiţionatapornitdin senin,iartelefonulfixasunatfărăsăvorbeascănimenicândam răspuns.Însăampustoateacesteapeseamauneicăderide tensiuneşiauneigreşeli.Totultrebuiesăaibăoexplicaţie.Altfel cumţi-aiamintibrusc,decinevacareeplecatdemult,fărăcatusă ştiiasta?Șiexactîncontextulsimilaralpregătiriiunuieveniment petrecutdemult,cândaiaflatcăpersoanarespectivăerabolnavă? Primisemsemnul.

De-alungultimpului,dupămultipleîncrucişăridecartelesim cuaparate,multenumeredetelefonseneantizaseră.Numărul Ştefanieieratotacolo.

Privind spre viitor

Continuăm în acest număr publicarea unor răspunsuri și ecouri la ancheta din numărul 11-12 al revistei. A existat întotdeauna un dialog, mai armonios ori mai conflictual, între generații. Astăzi, „schimbul de cadre”se realizează mai greu, în orice domeniu, din cauza îmbătrânirii populației și a emigrării masive.

Cum vedeți dumneavoastră noile generații? Cu încredere, cu pesimism, cu neliniște?

Dar viitorul literaturii române, cum îl vedeți din acest punct de vedere?

MihaiBarbu

Celmaigreulucrupelumea asta,încazulcănueștiMama Omidasauvreundiscipolde-alei,e săfacipreviziuni.Maialesdespre viitor,casăformulămîntr-omanieră dragăluiMurphy.Săneexplicăm… Literaturaromânăs-adoveditafi, de-alungultimpului,mereuimprevizibilă.Cinearficrezutcădupă avangardism,lanoiosăurmeze proletcultismul,ilustrat,înbunămăsură,camdeaceiașiactori. CăprinUrmuz,suprerealismulromânafost,potrivitluiCălinescu, anteriorceluifrancez.Căromantismultârziu,prinEminescu,osă coexiste,înacelașitimp,cusimbolismulpromovatdeMacedonski.Căautorulbucureșteanalunor“Elegiipentruființemici”o sărevoluționeze,laParis,teatrullumiidintemelii.CăpoetulRadu Beligan,menționatdeG.CălinescuînmareasaIstorie,vafi(doar) unmareșilongvivactoralNaționaluluibucureștean.CăGeorge Bacoviaadevenitunmarepoetabiapentrugenerațiaurmătoare.CădupăA.Toma,cupoeziacăruiaîncepeautoatemanualeledelimbaromână,vorapăreașaizeciștii.Atehazarda,cu unasemeneabackground,să-țidaicupărereadespreviitor se spariegândul,vorbacronicarului.Cumvădeunoilegeneraii?Cu încredere!Pentrusimplulmotivcăromânulsedescurcă.Cumo vaface?Dracu’știe…

P.S.Amcumpăratrecent,dintr-unsupermarket,unelegant cofretcu 3revisteNationalGeographic,pentrucompletarea colecției,ladoar19,99lei.Eunfeljocde-a babaoarba învariantă americană,intitulat BlinddatecuNationalGeographic .Eo afacere,nu-iașa?,cânddoarorevistăcostă20delei.Cânddai celofanuldeoparte,veiconstatadacăaicâștigatsaudoarți-ai dublatunelenumeredincolecție.Dacăainoroc,unultotosăte surprindă.Așa-ișiculiteraturademâine:nuștiiniciodatăcee dincolodecelofan.Așvrea,totuși,săîncheiîntr-onotăoptimistă.Amaflatdintr-unadinacesterevistecăpăsărilemarine (nuepoetulcomparat,înmodfrecvent,cualbastrosul?)sereproducpeinsuleostileșitrăiescînapeneprimitoare.Dacăn-au unouvorclociopiatrăsauobucatădevegetație.Vorașezaun peștepesteunouneeclozatîncercândsă-lhrănească.Șinuvor renunța.Vorstapeunoumort75sau80dezile.Punct.Dardacă vaecloza?

Menu]

Maximinian

Vremetrece, vremevine, /Toate-s vechişinouătoate/Ceerăuşicee bine/Tute-ntreabăşisocoate

MihaiEminescu

Lumeanouămereuuitădelumeavechedeparcănutoatevalorile culturaleşispirituales-auconstruitde-alungultimpului.Căci, nimicnuîncepeşinusesfârşeştecugeneraţianoastră,iardacă nu-ţicunoştirădăcinileeşticaofrunzăînvânt,fărăidentitate.În trecut,existaînfiecareaşezareunsfatalbătrânilor,alînţelepţilor. Generaţiileactualeseparecănuaunevoiedesfaturi,căcitotul senaşteodatăcuele,launclickdistanţă.Dispareolumeveche, cuanumitevalori,înloculeiapărândolumevirtuală,rece,care uitădecuvintelelimbiiîncares-anăscut,adoptândunlimbaj universal.

Şiînliteratură,lafelcaînbucătărie,dispar“reţetele”tradiţionaleînfaţacelorfărăgustlacaredoarambalajulnefură ochii.Aculturaţiaşiinterculturalitateanusuntîntotdeaunaun reţetaralgustuluişi,lafelprecumCasaluiGeorgeCoşbuc,prima devenitămuzeuînRomânia,careeraceamaimareşifrumoasă dinHordouldealtădată,estesufocatădeconstrucţiilegigantdin jurulei,lafelsimţimuneorişiumbrirealiteraturiiprinzgomotul unoraacărorvocenuartrebuisăcontezeîncetateaculturală. I-amscospeclasicidinmanualeşilearătămcopiilormodelede paie.

Degăştileliteraredeazi-deşisuntvizibileşiuniidintrescriitoriîncearcăsă-şirenegetrecutulşinuaupicderespectpentru senioriiscrisului-încercsămădetaşez.Nu-ibaicăorevistăpromoveazădoarpeunii,altapeceilalţi.Fiecarecugusturileei.Însă nusuntdeaccordcudefăimarea,culipsaderespectpentrucei dinainteanoastră,şiatruncicajurnalistcultural,cândaudanumiteaberaţiirăbufnescşieuprinscris.Viitorulliteraturiiromâne vafiunulmaisărac,dacănurevenimlapromovareapropriei noastrelimbi,unadeomarebogăţieşifrumuseţe.Dacăvomşti să-iatragempecopiidinnousprepoveştileromâneşti,sălecitim poeziidinscriitoriinoştri,atunci,peviitor,vomaveadecâştigat. Darcumtoateseclatină,defiecaredatăcândLegeaînvăţământuluimaisculpteazăunpicprinprogramaşcolară,lăsând-omai

MihaiBarbu ■ Mihai Maximinian ■ Liviu Franga ■ Răzvan Nicula

subţire, cu atât mai mult copiii noştri vor avea de suferit. Spre exemplu, în urmă cu ceva timp, la Bistriţa, trei tineri despre care nu auzisem până atunci, nefiind prezenţi în revistele culturale, nici la cenacluri sau evenimente culturale, şi-au făcut debutul direct prin propriile cărţi. Întrebaţi dacă citesc poezie clasicăşi dacă cunosc scriitori contemporani, au răspuns senin că pe ei nu-i interesează decât ceea ce scriu ei. Şi, staţi liniştiţi, aşa a fost şi poezia lor şi aşa au şi dispărut, după cum le-a fost interesul pentru structurile literare. Căci, nu poţi construi dacă nu ai un fundament. Mai întâi trebuie să fii cititor, iar mai apoi, dacă ai şi talent, scriitor.Respectul pentru seniorii noştri lipseşte, pronumele de politeţe “dumnvoastră”a devenit “tu” şi “bă” şi, vorba mamei de acasă, „Să nu ne faci de ruşine!”, am uitat-o cu totul.

Liviu Franga

Ruginiu

De la fereastra noii mele camere, după ce lumina zilei de toamnă seninăîn care ne aflăm crapă, firavă, întunericul gros al nopții, priveliștea blocurilor din jur –atît de familiară marilor orașe –, cu zeci și sute de ferestre care, ca niște ochi minusculi de gărgăriță, deschid, pe rînd, luminițe de nenumărat în noaptea abia scursă, mi-a dispărut. Poate pentru multă vreme de acum înainte sau poate pentru totdeauna, odată cu hotărîrea, de neîntors, de a părăsi ambianța urbană, din ce în ce mai alienantă. În vecinătatea pădurii, lîngă grădinița casei, cu flori și pomi sădiți de mîna proprie, lumina dimineții se vede cu totul altfel decît în metropolă. Ea mijește licărind spre marginile orizontului înroșit, apoi se întinde, ca o pătură de ceață albicioasă, dinspre pădure înspre casele, grădinile, curțile și terenurile din apropiere, intrînd, în cele din urmă, decisă, în comunitatea matinală a cartierului.Cînd lumina ajunge la colțul ferestrei de unde privesc, totul, în imediata apropiere, se preschimbăși se scaldă, în pragul dimineții încă nedepline și nehotărîte, într-un ruginiu aprins. Verdele îngălbenit al frunzelor copacilor, pomilor și arbuștilor din grădinițăîși părăsește sălașul peste care a devenit stăpîn încă din prima zi a primăverii și se înmoaie într-un ruginiu păstos. Iarba grădinii, prea brumată pentru a mai lăsa tălpile goale, ca vara, să o foșnească, văzînd-o acum de sus, din colțul ferestrei de la etaj, te face s-o crezi mătase vrăjită de bagheta magică a unei zîne: una, firește, bună, căci este zîna Toamnei, cu cosițe arămii, ca Ileana Cosînzeana. Un pic mai coaptă, după vară.

Pentru mine, nicio generație de scriitori, de cînd ei, ca și ceilalți artiști, există pe lume, nu ajunge să se îmbrace vreodată, în amurgul toamnei, cu hainele ruginii ale apusului. Fărăîndoială, generații există–n-ar putea avea nimeni ideea năstrușnică de a le refuza sau ignora existența! – și în domeniul artei, așa cum există generații în mod natural, în viața oamenilor și a celorlalte ființe, însuflețite sau nu. Omul din scriitor, omul din artist este cel care își scutură, precum pomii toamna, frunzele vîrstei, an după an. Scriitorul, ca și pictorul, ca și muzicianul, ca și actorul, nu se apropie, cum o fac mi-liardele de oameni obișnuiți, alții decît artiștii, de nici o limita de vîrstă, dincolo de care săînceapă cealaltă vîrstă, a pensiei. Scriitorii, artiștii în suma feluritelor lor domenii, nu ies la pensie. În cazul lor, specialiștii în dreptul muncii nu pot opera clasificări pe categorii, respectiv pe trepte de vechime în

muncă: între 0 și 5 ani, între 5 și 20 de ani, între 20 și 30 de ani, peste 35 de ani, și așa pînă la sfîrșit. Vorbim despre profesor pensionar, medic pensionar, preot pensionar. Cine s-a prezentat, vreodată: scriitor pensionar?Dintr-un punct de vedere care cred și sper că poate fi îmbrățișat de o mare parte dintre colegii de breaslă, vîrsta biologică nu are nimic de a face cu calitatea de scriitor. Cu atît mai puțin cu valoarea scrisului, care ar fi, cumva, determinată sau – și mai greu acceptabil –condiționată de o vîrstă ori alta. Generațiile de scriitori (pentru a restrînge considerațiile noastre la obiectul anchetei revistei NEUMA) se diferențiază, desigur, din perspectiva raportării lor la o cronologie lineară. Dar nu aceasta contează. Ceea ce îi deosebește pe scriitori și ceea ce conteazăîn orice diferențiere (nu doar în lumea artei, fărăîndoială) nu este –dacă mai e nevoie să o repetăm –vîrsta, apartenența la o generație biologică, ci, în mod fundamental, ideile, substanța mesajului individual, de grup sau colectiv, viziunea asupra lumii și existentului (vision du monde, Weltanschauung, modo di vedere), reflectatăîn și de operă. Cu un singur cuvânt, poziția scriitorului, atitudinea lui, îl plaseazăîn cadrele, generale și particulare, ale istoriei literare, ale evoluției culturale, pe un plan mult mai larg.

Finele anilor ’70 și începutul celor următori i-au propulsat pe așa-numiții optzeciști (pentru căși-au încheiat studiile universitare, respectiv postliceale, ori fix în anul 1980 sau foarte puțin înainte, cu un an sau cel mult doi, ori după 1980, undeva pînă la mijlocul acelui deceniu) în prim-planul literaturii române contemporane cu epoca. Din mijlocul acelei generații –căreia autorul acestor rînduri îi aparține, biologic și formativ –, au izbucnit, la propriu, valori incontestabile ale poeziei, prozei, dramaturgiei, criticii, istoriografiei literare, filologiei și eseisticii românești, un adevărat desant (nu fără rost pronunț acest cuvînt, a cărui paternitate literarăîi aparține exclusiv criticului și profesorului Ov. S. Crohmălniceanu), care a luat cu totul prin surprindere peisajul literar și atmosfera culturală a anilor dintre generația ’70 și viitoarea generație ’90. Volumul tetrapoetic Aer cu diamante poate fi considerat simbolul indubitabil și cel mai reprezentativ al spiritului acelei generații. Dintre cei patru autori ai lui, doi au luat, deja de mult, calea unei lumi cert mai bune. Ceilalți doi, dintre care unul a îmbrățișat, din primul an de stagiu în producție, cariera didactică, devenind, după 1990, colegul nostru la Universitate, au ieșit, de foarte curînd, la pensie. Pentru acesta din urmă, pentru meritele lui excepționale (nominalizări multiple la Premiul Nobel pentru Literatură, clasicizare în manualele de limba și literatura română de liceu și în bibliografiile cursurilor unversitare de profil românistic literar), Universitatea a decis conferirea titlului onorific de profesor emerit. Opera lui, strălucită, nu a ieșit, ca omul care a creat-o, la pensie.

Și atunci ne întrebăm, furați de meandrele în timp ale istoriei literare: de ce să privim, înapoi sau înainte, cu teamă sau cu încredere, generațiile literare? Ca și în cazul precedent, opera unui Nichita Stănescu –un alt exemplu ilustru –a ieșit, încă din timpul vieții, din chingile generaționismului literar. Sau, și mai departe chronologic, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Mircea Eliade (primul Mircea international celebru, în ordine strict istorică) ne întrebăm cărei sau căror generații le aparțin? Celei/celor antebelice/interbelice sau celei/celor postbelice? Anii apartenenței biografice sînt, în opinia mea, doar simple, dar, desigur, necesare repere în timp. Ele atestă, mult mai degrabă decît o cronologie, apartenența scriitorului, ca și a oricărui artist, la un crez estetic, la o grupare (Cercul de la Sibiu, Cenaclul de Luni etc.) sau, cu și mai multă fermitate, dar și complexitate, la un program sau la un

curent literar.Iată de ce, în ceea ce mă privește, nu privesc generațiile literar-artistice nici cu neîncredere în șansele lor, nici cu un optimism exagerat. Nici nu-mi pun, cum nu mi-am pus vreodată, problema viitorului literaturii române, respectiv al culturii noastre literare, în viitoarele decenii, în viitorul sau viitoarele (noastre) secole. Cum nu va seca niciodată Dunărea (sau oricare alt fluviu), tot așa nici cursul calm al literaturii (române, în speță) nu va ajunge să se evapore, de atîta arșiță (ca, de pildă, rîurile și pîraiele în vara acestui an, 2022) și să se absoarbăîn pămîntul arid și crăpat. Ca și generațiile precedente, din era modernităților și postmodernităților succesive, și generațiile care vor veni, în acest secol încă incipient și, mai ales, în cele care vor urma, se vor așeza între filele culturii noastre literare multiseculare: uneori ignorîndu-se reciproc sau chiar detestîndu-se, alteori ciocnindu-se în idei și polemici nesfîrșite, dar, de cele mai multe ori, dîndu-și una celeilalte o mînă de sprijin pe cît de solidă, pe atît de prieteneascăși colaborativă, tolerantă prin refuzul oricărui fel de oprire, interzicere, excludere.Ruginiul este apanajul toamnei, nu al ființei spirituale și nici al mecanismelor prin care, ca un uriaș, imens angrenaj, lucrează, fără oprire, literatura.

R=zvan Nicula

Starea literaturii

Într-o zi - amar de vară

Mă trezisem mai pe seară; Sub căldura ce zdrobea, Mi-am zis: „hai, ce basca mea!

Mă voi duce la-ntâlnire

Şi las berea amintire;

Să lipsesc o seară pot, N-o să fie chiar potop”.

Pe sub soare-ucigător

Nu vă mint, vă jur! Să mor!

M-am zbătut spre catedrală

De-ntâlnire spirituală. Doamne drag, ce mi-a fost dat Să-mi regret comodul pat!

Erau toţi, mai mult de nouă; Fluturii le sorbeau rouă, Şi povestea cu ciobanulInepţie cu toptanul!

Scriitori „faimoşi”, „de seamă”, Toţi ca pătrunjelu-n zeamă!

Versuleţe, versişoare, Curgeau mai să mă omoareCugetu-mi zdrobit gemea:

„Vai de ei, de berea mea”!

Doamne iartăşi păzeşte, Apără-măşi fereşte!

Toţi inepţii, păcătoşii

Care nu-nghiţeau pletoşii, Se scremeau fără de milă

Şi se-aplaudau cu silă, Numai eu - îngrozitor! -

Mai aveam puţin să mor!

Berea mea şi femeiuşti

Cum le vezi cum să le guşti, Se duseseră pe…

- Doamne iartă-mi rima nulă!

- Şi-mi pierdeam timpul, măi frate, Încruntat până la coate, Întrebându-mă-ntristat:

„Să mai stau?”

Ce-aş fi plecat!

Haide, dragă Gigi, spune

Un poem mai de renume!

Şi-ncepu a recita

- Doamne iartă-n basca mea!

- O huidumăîn sudoare

Care chiar credeam că moare

Sub ritmul unui catren

Ca tăiat de roţi de tren.

Şi se duse-o seară-ntreagă!

Rămas prost şi fără vlagă, Îmi spuneam pornit prin ploaie:

„Am făcut-o iar de oaie!

Toţi aricii, păduchioşii, Imbecilii, purecoşii, Declamând despre vreo damă

S-au trezit poeţi de seamă!”

Personajul din gând

Operele literare au trecut adesea în film sau pe scenă. Unele secvențe sau personaje „seamănă” cu cele pe care cititorul le-a întruchipat în mintea sa, la lectură. Altele mai puțin sau sînt radical deosebite. De aceea vă întrebăm:

1. Care este personajul (sunt personajele) pe care, gîndindu-vă la carte, îl/le revedeți în postura din film (piesă) și numai astfel ?

2. Care este personajul care, jucat pe scenă sau ecran, diferă flagrant de felul cum l-ați „văzut” la lectură?

Gabriel Burlacu ■ Liviu Capșa ■ Alexandru Cazacu ■ Petre Ioan Crețu ■ Simona-Grazia Dima

■ Ana Dobre ■ Miruna Drăghici ■ Gela Enea ■ Raluca Faraon ■ Alexandru Jurcan

■ Nicoleta Milea ■ Dumitru Ungureanu

Gabriel Burlacu

Port în gând multe din personajele cărților lecturate pe parcursul vieții. Cum de altfel poate mai clar văd personajele din piesele de teatru sau filme aflate în „rivalitate “ cu cele din cărți, care au reușit să fie mult peste cele din opera scrisă.

În toamna anului 1980 când împlineam 30 de ani, a avut loc la Teatrul Național București premiera cu piesa Hagi Tudose după nuvela omonimă a marelui scriitor Barbu Ștefănescu- Delavrancea. Miam făcut cadou cu puțin noroc biletul de intrare la premiera la care am dorit să fiu prezent din cel puțin două motive: nuvela mi-a placut foarte mult iar marele actor Costantin Rauțchi pe care-l apreciam îl interpreta pe Hagi Tudose. Premiera a fost un regal actoricesc, Rauțchi a jucat magistral, a fost aplaudat minute în șir de către o sală arhiplină. A depășit cu mult personajul central al nuvelei. Îl mai văzusem în 1973 în filmul Craii de Curtea Veche în rolul Pașadia, film realizat după bijuteria literară Craii de Curtea Veche a lui Mateiu I. Caragiale. La fel s-a întâmplat cu personajele Moș Costache Giurgiuveanu, avar și decrepit și „avocatul fără procese“ Stănică Rațiu din filmul Felix și Otilia, realizat după romanul Enigma Otiliei de George Călinescu în regia lui Iulian Mihu. Actorul amator Hermann Chrodower și excepționalul actor Gheorghe Dinică, joacă admirabil, personajele interpretate de ei mi-au rămas definitiv în memorie. Cum de altfel mi-au rămas întipărite pe cortex fraza rostită de bătrânul avar Costache Giurgiuveanu „aici nu stă nimeni“ și pateticul anunț mortuar de un haz nebun al lui Stanică Rațiu „...părinții... au nemărginita durere de a vă anunța ridicarea la ceruri a unicului lor fiu Aurel Rațiu (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală... Toți cei care l-au cunoscut și prețuit sunt implorați să asiste.”

Amintiri din copilărie este bijuteria literară care m-a captivat la momentul lecturii. Mai apoi, crescând, am recitit cartea cu o și mai mare plăcere, i-am savurat limbajul, expresiile, comicul situațiilor. După ea s-a turnat o peliculă, dar personajele din film nu au fost la înălțimea celor portretizate de către inegalabilul scriitor Ion Creangă, mi le închipuiam ca să apară altfel.

Liviu Cap[a

Un personaj de poveste (cinematografică)

Pentru că nu toată lumea citește, poveștile și personajele operelor literare ecranizate completează prezența acestora în lume, dându-le, chiar, o dimensiune la care nici nu sperau inițal. Sunt, de asemenea, celebre cazurile în care filme de mare succes au adăugat o cotă de interes nesperat unor romane nu întotdeauna valoroase literar. Așa cum sunt și situații fericite, în care romane celebre s-au bucurat de ecranizări la aceeași înaltă cotă valorică, iar personajele lor au intrat în conștiința publică pentru eternitate (cazul Zorba Grecul e cel mai celebru).

Deși nu este obligatorie, o strategie de lectură prin care încercăm să „vizualizăm” întâmplări și personaje, ne poate duce gândul la o ecranizare în care să ne rezervăm și noi, cu modestie de amatori, desigur, „rolurile” de scenariști și regizori.

Ajungând, astfel, la punctul de plecare al anchetei, îmi vine în minte, în contextul de mai sus, un personaj care, transpus pe ecran, ar aduce toată încărcătura de facinație ce răzbate din paginile romanlui care l-a creat: este vorba despre „fata rea” din celebrul roman al lui Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite.

Narațiunea complexă a prozatorului peruan, în care Ricardo, „băiatul bun”, vine la Paris pentru o iluzorie împlinire spiritualăși materială, pierzând-o și regăsind-o pe enigmatica și veșnic nestatornica „fată rea”de care se îndrăgostește definitiv, și care este, pe rând, într-o succesiune fascinantă, când tenebroasa Arllete, când eleganta Madame Arnoux, când traficanta Kuriko, ar merita, desigur, o ecranizare pe măsură.

Aceast inversat mit al Penelopei, transpus în cheie modernă, în care Ricardo este cel care împletește firul așteptării înfrigurate până la tragica regăsire finală, ar fi o partitură extraordinară pentru orice mare actriță. Și, în egală musură, o mare bucurie estetică pentru orice iubitor de literaturăși de film, în egală măsură.

La punctul doi al anchetei, răspunsul meu ar fi că, din postura de amator, nu pot avea o idee în contradicție cu viziunea regizorului sau a interpretului/intrepretei, mergând, cum se spune, pe mâna lor, chiar dacă, uneori, nu le-am înțeles „mesajul”.

■ George Volceanov ■ Horia Gârbea

Alexandru Cazacu

Există în istoria ecranizărilor situaţii când o mare producţie capătă o viaţă proprie, la fel de spectaculoasă ca romanul care a stat la baza scenariului său. În plus, este posibil ca prestaţia unor actori să fie la fel de bine articulată precum cea din opera literară. Se poate vorbi despre o astfel de situaţie în cazul peliculei Ghepardul regizată în 1960 de Luchino Visconti. Romanul scris de Giuseppe Tomaso di Lampedusa, pe care publicaţia The Observer îl plasa nu demult, între primele zece romane istorice din toate timpurile, a avut el însuşi o aventură aparte. Publicat la un an de la dispariţia autorului la editura Feltrinelli, după ce manuscrisul fusese refuzat de cele mai importante edituri ita-liene, are un imens succes de critică dar şi de public. Acest text atrage atenţia studiourilor de film ce produc o ecranizare recompensată cu premiul Nastro D’Argento şi premiul Palme d’Or la festivalului de la Cannes fiind, deasemenea, nominalizat la premiul Oscar pentru cele mai bune costume. Experienţa în teatru a marelui Visconti este extrem de vizibilă prin minuţio zitatea scenograficăşi meticuloasa restaurare a unui ottocento agitat social. Foarte greu se poate disocia la o relectură personajul central al romanului, principle Fabrizio di Salina, de actorul care îl interpretează. Americanul Burt Lancaster a fost iniţial considerat nepotrivit pentru rolul principal. Prestaţiile sale anterioare se bazau în mare parte pe aspectul său fizic şi pe un anumit şarm hollywoodian atât de necesar pentru a reuşi în fabrica de vise din Los Angeles. Dar sub bagheta lui Visconti, actorul se reinventeazăşi aduce pe ecran un personaj ce fascinează aproape în fiecare cadru. Conştient de schimbările socio-politice majore care au loc, şi pe care le acceptă contre coeur , pricipele di Salina, este lipsit de haloul edulcorat al unui nostalgic, nu însăşi de o iubire sincerăşi lucidă faţă de istoria ţinutului natal căruia îi înţelege şi îi radiografiază perfect mentalitatea. Actorul reuşeşte să redea cu măiestrie drama unuia dintre ultimii reprezentanţi ai aristocraţiei de Bourbon într-un moment în care istoria se precipită iar pe fondul mişcărilor unioniste, burghezia înlocuieşte nobilimea. Un om auster, bun, melancolic. pasionat de astronomie, matematicăşi vânătoare se vede nevoit să înţeleagă cum se trece brusc de la modul de existenţă baroc şi opulent marcat de imobilism al gheparzilor şi leilor , reprezentaţi în heraldica familiei, la vremea şacalilor şi hienelor . Dar are capacitatea de a citi atât în vremurile apuse, cât şi cele prezente dimensiunea umană a secolelor traversate. „ Bisogna che tutto cambi perché niente cambi” îi spune nepotul său Tancredi (interpretat ferm şi cuceritor de Alain Delon) care deţine arivismul şi activismul noii clase sociale, dar şi galanteria unchiului său. Aceste calităţi îi sunt utile în cucerirea frumoasei şi rafinatei Angelica (jucată ingenuu şi elegant de Claudia Cardinale) fata înstăritului primar din Donnafugata care manifestă o adevăratăştiinţă a alegerii intuind maniera în care trebuie să se comporte pentru a reuşi în noua lume ce se prefigurează. Burt Lancaster contribuie decisiv la senzaţia că acest film de epocă este şi o alegorie a istoriei. Scena valsului dintre Angelica şi principe intră în istoria cinematografului, dar şi în patrimoniul

imaginar colectiv pentru remarcabilul decor, muzicăşi sugestie. Cu acest rol, actorul a reuşit nu doar să dea viaţă lui don Fabrizio, ci şi spiritului unei întregi opere literare şi unui moment de cumpănă din istoria Siciliei. Pe principle Fabrizio di Salina îl voi vedea mereu întruchipat de această vedetă a filmului american.

Marguerite Duras s-a dedicat mai întâi romanului apoi pieselor de teatru şi în cele din urmă cinematografiei. A participat la dinamica politicăşi avangardistă a noului cinema prezent în hexagon în anii şaptezeci. Apariţia scriitoarei în lumea filmului a determinat critica să vorbească despre un adevărat caz Duras şi despre începutul unui cinema al literaturii. După realizarea mai multor scenarii, între care se demarcă Hiroshima mon amour şi Moderato cantabile scriitoarea decide în 1967 să-şi ecranizeze piesa de teatru La musica împărţind regia cu Paul Serban. Aşadar o ecranizare a unui text dramatic care devine film de autor. Piesa conţinea, pentru un cititor atent, indicaţii cinematografice ce se vor dovedi specifice regizoarei-scriitoare. Abordarea este bazată pe un sistem filmic ne con- venţional cu acel montaj discrepant ce face să existe o complementaritate tensionată între sunet, text şi imagine printr-o amplitude de la parole ce permite textului să treacă din cadru în cadru. O inovaţie a regizoarei este această regândire a raportului dintre dialog, coloană sonorăşi spectator. Personajele principale un bărbat şi o femeie sunt oameni obişnuiţi aflaţi în condiţii obişnuite. Sosiţi într-un oraş de provincie pentru a divorţa, mai au o ultimă discuţie, dar şi prilejul unei autoanalize înaintea despărţirii finale. Ambii încearcă să înţeleagă ce anume a fost determinant în decizia lor şi cum s-a putut ajunge în acel punct dureros al existenţei. Însă este poate prea devreme sau prea târziu, chiar dacă muzica iubirii încă se aude. Decorul minimalist unde se produc cei doi actori, fie pe holul hotelului, fie în grădina pustie din apropiere, anunţă acea „dispariţie a personajelor“ sub ochii spectatorului. Lumina violentă este urmată apoi de o umbră care va creşte cu încetinitorul pe măsură ce piesa se desfăşoară în aceast mise en scène filmique dominat de un patetetism strategic în economia acţiunii. Însă actorii, Robert Hossein (deja consacrat) şi Delphine Seyring (la începutul carierei) reuşesc doar parţial să aducă pe ecran introspecţiile şi dialogurile din piesă. Tot ce nu a fost spus la momentul despărţirii mai ales adevărurile, este rostit acum într-un amestec de furie, durere, dar şi compasiune. Sentimente pe care cei doi actori le redau însă într-un mod forţat. Relaţia de dragoste-ură dintre personaje este puţin observabilă în tăceri, priviri şi gesturi. Astfel, des coperim la ambii foşti parteneri legături psihologice profunde care îi unesc, mai degrabă din textul rostit decât din interpretare. Aşadar o ecranizare cu doi actori care nu se pot ridica la nivelul personajelor. Senzaţia de trucaj este prezentă încă de la primele scene în care apar cei doi şi doar celelalte elemente scenografice şi muzicale, fac ca debutul regizoral al Magueritei Duras să nu fie lipsit total de interes. Din fericire, scriitoarea a înţeles multe din această experienţă iar următoarele filme, unde apare chiar insistent distribuită aceeaşi Delphine Seyring, vor avea o cu totul alt joc actoricesc. Merită menţionat că în anul 1983 Radiodifuziunea Română pune în undă o adaptare radiofonică de Paul B. Marin a textului, regizor fiind Olimpia Arghir. Iar actorii principali Gina Patrichi şi George Constantin reuşesc mai mult decât onorabil să redea spiritul durasian al piesei în ciuda limitelor de exprimare ale teatrului radiofonic.

Petre Ioan Cre]u

Pentru a răspunde la prima întrebare, va trebui să fac o mărturisire cum că mă gândesc de peste 30 de ani la un mix din trei personaje kafkiene, „artistul foamei” din „Un artist al foamei”, Georg Bendemann din „Verdictul” și Josef K din „Procesul”. Aș scrie și scenariul și vreau să regizez un astfel de film... Adică mi-ar place mult. Cum nu am nicio șansă să găsesc banii necesari, acest proiect va fi actual până când moartea...

La întrebarea a doua răspunde fără ezitare, Ostap Bender! Ostap Bender, personajul celor doi scriitori ruși de mare talent, Ilya Ilf și Evgheni Petrov, a curentat sistemul comunist rusesc. Ostap Bender este poate cel mai exotic, cel mai jovial, cel mai picaresc și cel mai fermecător personaj din literaturăși am avut parte de o mare dezamăgire când am văzut filmul Douăsprezece scaune (The Twelve Chairs), chiar dacă filmul a fost regizat de Mel Brooks și tot el a scris scenariul după cartea lui Ilf și Petrov, interpretarea actorului Frank Langella (care a interpretat rolul lui Ostap Bender) a fost dezamăgitoare.

Simona-Grazia Dima

Dintotdeauna am avut o ezitare în a viziona ecranizările cărți de proză, tocmai fiindcă mă temeam de interferența imaginii în atmosfera (mai eliptică prin absența vizualului și, de aceea, mai misterioasăși, implicit, mai sugestivă) creată prin cuvânt. La drept vorbind, filmul, în general vorbind, mi se părea o brutală intruziune: spațiul literar trebuia să rămână inviolabil și mărturisesc că niciodată nu am fost pe deplin mulțumită de filmele inspirate de cărți. Eroii celor din urmă aveau, în mintea mea, un incontestabil plus de finețe, erau magici, pilduitori, în vreme ce imaginea reușea să strice, să banalizeze ceea ce se constituise – deja și pe deplin – ca spațiu mental și literar.

Cu toate acestea, au existat câteva pelicule în care m-am bucurat să aflu personaje foarte apropiate de cele din imaginația mea, făurite pe marginea textului, de-a lungul lecturii.

Bunăoară, Mitică Popescu, în rolul lui Cocoșilă din Moromeții lui Stere Gulea, mi s-a părut admirabil, răvășitor, perfect ales pentru a da viață personajului, la fel ca Anthony Quinn în rolul lui Alexis Zorba din Zorbagrecul, faimosul film regizat de Michael Kakoyannis. Era, desigur, vorba de o suprapunere desăvârșită a două imagini foarte apropiate: prodigiosul Quinn avea același temperament ca al eroului plăsmuit de vizionarul romancier Nikos Kazantzakis. Pentru energia pusă în joc el a fost, de altfel, nominalizat la Premiul Oscar.

În cealaltă categorie, opusă, a contrastului marcat dintre închipuire și realizare filmică, aș include-o pe Julieta Szönyi din EnigmaOtiliei, o veritabilă doamnă, prea sobrăși distinsă pentru acest rol ușor ambiguu. Dar ce să mai spun de Robert Downey jr.,

în filmul SherlockHolmes din 2009, o cutremurătoare dezamăgire prin abordarea extravertă care șterge cu buretele elementul indicibil din atitudinea și comportamentul protagonistului fermecătoarelor proze ale lui Sir Arthur Conan Doyle? Desigur, un actor bun - nu neg. Dar dirijat astfel încât să fie lipsit de mister (pe care nici nu-l avea ca om), într-o acțiune cu accentul pus pe senzațional, eludând foșnetul stelar perceptibil la lectură în gândurile detectivului de supremă subtilitate. Îngroșare grosieră a tușelor din cartea ce reda nu doar portretul unui justițiar prins în acțiuni furibunde, ci, mai degrabă, sugera misterul unui ascet al acțiunii, prezența inefabilă, în lume, a unui filosof al deconspirării răului. Frumusețea cărții consta în enigma ei: nicicând nu vom putea ști în totalitate cum era Sherlock Holmes: avea unele trăsături dezavuate astăzi, era cam misogin, puțintel prea conservator, se droga din când în când etc. Dar poezia inegalabilă, abisul concentrării, în care omul dispărea lăsând locul gestului pur, impersonal, cvasidivin, nimeni nu i-a putut-o reda cu adevărat. Este ca o decădere filosofică – de la Unul (toHen, în filosofia greacă antică) în care insistă – adică mișună armonic, încă nedezvăluit, în dimensiunea interiorității, așadar – întreaga abundență a cuantelor realului, perainonta, rămase, totodată, latente, la proiecția în finitudine plată a substanței (ousia) ce doar eksistă.

Ana Dobre

Între literaturăși film sunt mai mult poteci decât drumuri clare. Rareori, un personaj imaginat de cititor, la lectură, se suprapune, într-o simetrie perfectă, personajului gândit de autor, care poate scrie cu gândul la modele concrete din jurul lui, pe care, multe, nu le vom cunoaște decât din fotografii de epocă.

Nu știu dacă lucrurile nu stau similar cu proiecția regizorală. Oare regizorul se gândește la un actor și apoi îi suprapune imaginea portretului ficțional? Sau un personaj cheamă imaginea unui actor?

Mă gândesc la primul Monte Cristo pe care l-am văzut, cel cu Jean Marais. Mi s-a părut atunci atât de lipit pe rol, încât, prin liceu, când am văzut, la TV, varianta cu Louis Jourdan, l-am acceptat pentru că actorul semăna cu Jean Marais! Cel puțin, așa mi se părea mie...

Când a apărut varianta, din 1975, cu Richard Chamberlain, nu povestea m-a mai atras, o știam din cele două filme anterioare, din romanul citit cu lăcomia vârstei, la rând cu toată seria Alexandre Dumas. Mi-a plăcut și varianta cu Richard Chamberlain, dar m-a deconcertat trecerea lui Louis Jourdan de la personajul pozitiv la cel negativ... Am înțeles că totul ține de arta interpretativă, de modul cum un actor poate intra sau nu în rol. Nu am văzut și varianta din 2002.

Se poate spune că nu s-au potrivit, cu toții, în timp, rolului? Că nu au fost credibili, acceptați ca atare? Care dintre ei corespunde mai bine imaginii mele mentale despre eroul lui Dumas? N-aș putea alege...

Nu foarte diferit stau lucrurile cu Moromeții, ecranizarea regizorului Stere Gulea după romanul omonim la lui Marin Preda. Prima parte, din 1987, mi-a creat impresia că nu poate fi un Ilie Moromete mai bun decât Victor Rebengiuc, nici Cocoșilă,

nemurit pe peliculă de Mitică Popescu. Ca să n-o mai amintesc pe Luminița Gheorghiu, excepțională în rolul Catrinei.

Cea de-a doua parte, din 2018-2019, cu Horațiu Mălăele, o găsesc la fel de credibilă. Mălăele a adăugat o nuanță tragică personajului, de om sub vremi, de om pe care-l lasă puterile fizice, stare pe care trebuie să o accepte cu un soi de fatalism... Să nu uităm că sunt proiecții asupra unor vremuri diferite – înainte și după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Nu sunt atât de dependentă de mine însămi, încât să nu accept alt mod de a vedea lucrurile. Mai dezamăgită am fost de felul în care trece cartea în film, decât de felul în care regizorul alege un personaj. Accept că personajul din gândul meu nu este același cu cel din gândul unui regizor...

Miruna Dr=ghici

Fiindu-mi greu să alcătuiesc o ordine valorică a celor mai bune interpretări cinematografice ale unor personaje literare, voi face una mai degrabă cronologică:

Sam Spade - ieșit din mașina de scris a lui Dashiell Hammett, detectivul interpretat de Humphrey Bogart este nu doar întruchiparea perfectă a unui personaj literar, ci a unei întregi epoci, din punct de vedere cinematografic, estetic și social. Capodoperă absolută a filmului noir, Șoimul maltez, regizat de John Huston, este pelicula ce fixează reperele vizuale, actoricești și scenaristice care vor defini genul. Însă adevărata comoară o constituie interpretarea lui Bogart: mereu ambiguu în intenționalitate, cu o dispoziție întunecatăși o voință ce pare modelată din oțelul rece al unui Beretta. Societatea americană, abia ieșită din marasmul Marii Depresii, cu vântul războiului deja șuierând la nivel de mental colectiv, își găsește (anti)eroul perfect: Sam Spade de pe ecran devine prototipul detectivului modern, personaj emblematic al peisajului urban industrialocapitalist, întruchipare a pragmatismului, cinismului autodistructiv și manipulator, excelent ambalate în mimica opacă a chipului obosit, pe jumătate ascuns de borul pălăriei. Atât izbucnirile de furie, bine controlate și direcționate întru intimidarea adversarilor, cât și fluieratul lipsit de griji, în singurătate sau râsul sfidător sunt tot atâtea măști ale acestui chip; în definitiv, chiar și faimosul șoim era acoperit de un strat gros de vopsea, sub care se ascunde „plămada din care sunt făcute visele”.

Distribuția din Stăpânul inelelor și Hobbitul - nu-mi pot imagina un alt Gandalf, în afară de Sir Ian McKellen, un alt Bilbo, în afară de Martin Freeman sau un alt Saruman, decât Sir Christopher Lee; chiar din propriile lor declarații aflăm că aceste roluri le-au marcat definitoriu cariera. Poate că aceste adaptări cinematografice chiar au fost atinse de magie: unele cărți par inspirate dintr-o sursă la care foarte puțini creatori de artă mai au acces în prezent. J.R.R. Tolkien a fost un astfel de scriitor iar actorii care i-au întruchipat personajele par a fi înțeles acest lucru, câțiva dintre ei accesând aceeași sursă artistică. Personajele cu mare încărcătură arhetipală, cum sunt cele tolkieniene, pot fi intimidante și pot fi interpretate credibil dacă actorul nu se pierde într-un astfel de rol, ci și-l apropriază cu întreaga ființă, total și conștient,

astfel încât nici un altul să nu-l mai poată întruchipa veridic. Sir Ian McKellen nu îl joacă pe Gandalf, ci este însuși Gandalf. De obicei, actorul se transpune în personaj atunci când îmbracă costumul și poartă machiajul, însă aici cred că a fost invers: Gandalf iese la suprafață din interiorul lui McKellen, înfățișarea, dicția, mișcările și licărul poznaș din privirea vrăjitorului fiind cele care îl animă pe actor. Mereu am fost de părere că actoria este o vocație cu un anumit grad de periculozitate psihologică, manifestată atunci când actorul nu-și mai poate recupera integral elementele definitorii ale propriei personalități sau vigoarea artistică, după o interpretare magistrală. Din câte se pare, Elijah Wood - Frodo, este oarecum într-o astfel de situație, cariera sa fiind într-un mare declin, după Stăpânul inelelor

Cât despre o mare nepotrivire, acesta mi se pare distribuirea lui Jeremy Irons în rolul lui Antonio, din Negustorul din Veneția Din rândurile lui Shakespeare, Antonio îmi păruse cu totul altfel. Interpretarea lui Irons mi s-a părut platăși obosită, un personaj stafidit, un actor ce-și rostea replicile și cam atât. Irons doar a îmbrăcat costumul renascentist, fără a-și însuși estetica epocii, la nivel facial și de limbaj corporal, interpretarea sa reducându-se la o verbalizare de tip shakesperian, lipsită de suflul convingerii.

Fiind în universul bardului din Avon, voi încheia în registrul celor plăcute, amintindu-mi de Laurence Fishburne, în Othello - o portretizare perfectă, poate chiar prea bună, un actor ce ne răsfață cu întreaga-i charismă felină. Privindu-l, parcă asistăm, în crescendo, la fazele unei erupții vulcanice: senzual în dragoste, sclipitor în strategie, maiestuos în chinul lăuntric, Fishburne construiește un Othello ce pare o punte între idealul masculin al epocii elisabetane și cel actual.

Gela Enea

Cum intri sau nu în pielea unui personaj?

Aceasta ar fi o întrebare bună pentru orice actor, căci de la individ la individ, există strategii prin care devii eroul cărții. Sau nu reușești, deși încerci. Prima categorie de actori e răsplătită cu premii, să amintesc doar Oscarul, cea de-a doua categorie, care nu se identifică exact cu personajul, primește, de exemplu, Zmeura de aur, alături de apatia publicului. Pentru mine, personajul principal din romanul lui Thomas Hariss, Tăcerea mieilor, adică Hanibal Lecter, este exact așa cum l-a interpretat în film Anthony Hopkins. Întâi am citit cartea, impactul emoțional a fost unic, niciodată o carte nu m-a șocat atât de mult. După prima lectură, am mai citit-o încă o dată, aveam senzația că nu am fost destul de atentă, la a treia lectură am zis că nu e în regulă, de ce nu pun punct?! Nu puneam punct, căci această carte era una excepțională. Nu știu cum a transpus scriitorul Thomas Harris atâtea semnificații ale patologiei unui psihopat, care i-a fost sursa de inspirație. După un timp, am văzut filmul la televizor. Alt șoc!

Am aflat că la realizarea acelui film regizorul a consultat chiar FBI-ul, pentru a crea impresia de veridicitate, dar fără cuplul Anthony Hopkins-Jodie Foster, nu cred că ar fi avut succesul pe care l-a avut (5 Oscaruri). Hopkins a mărturisit că a avut îndoieli, că nu i-a fost ușor să interpreteze rolul unui criminal american (și ce

crimininal, un canibal) el, care nu era american. Scenele în care tânăra studentă Clarice (Jodie Foster) dialoghează cu Hanibal Lecter ( Anthony Hopkins) au ceva terifiant, te înlemnesc, prin jocul privirilor. Hanibal pare bland în primele secunde, are niște ochi cu care te învăluie, ca să-ți dai seama, că, de fapt, te despoaie, îți umblă în suflet, în minte. Clarice dispune de ochi limpezi, o ajutăși culoarea lor naturală, ea însăși pare un miel așezat în apropierea satrapului.

Chiar dacă a urmat o serie de filme, considerate continuări, Tăcerea mieilor rămâne un film cu totul special!

Cum nu mi-am imaginat un personaj dintr-o carte?

Nu mi-am imaginat-o pe Catrina, nevasta lui Ilie Moromete, așa cum a fost interpretată de Luminița Gheorghiu, în filmul lui Stere Gulea. Actrița, în ciuda hainelor, păstrează un aer urban, ca apariție, nu e femeia de la țară, bisericoasăși muncită. Cel puțin aceasta este părerea mea.

Raluca Faraon

Pentru început, trebuie să precizez faptul că eu fac parte din categoria cititorilor care nu își pot imagina figurativ. Americanii numesc această incapacitate mentală aphantasia, în românește încă nu are echivalent lexical. În consecință, raportul meu cu personajele este unul conceptual, le receptez prin intermediul cuvintelor, mă atrage personalitatea lor, care se configurează exclusiv prin intermediul limbajului. Nu are niciun fel de importanță cum arată actorul/ actrița care le interpretează în film sau pe scenă cât timp eu nu i-am putut „vedea” în timpul lecturii. Din această perspectivă de percepere abstractă, pot spune că mă vor interesa mai mult personajele de teatru decât cele din film pentru că, în general, punerile în scenă ale pieselor mele favorite sau ecranizările acestora au avut parte de jocuri de forță, intensitatea cu care am perceput personajul s-a dovedit îndreptățită prin interpretarea unor mari actori. M-a impresionat atât interpretarea lui Adrian Pintea (regia: Tompa Gábor), cât și a lui Marius Stănescu (regia: László Bocsárdi) în Hamlet de Shakespeare, Horațiu Mălăele în Unchiul Vania de Cehov (regia: Yuri Kordonski), pe scenă, Elisabeth Taylor în Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee (regia: Mike Nichols), Vivien Leigh în Un tramvai numit dorință de T. Williams (regia: Elia Kazan), Denzel Washington în Tragedia lui Macbeth (regia: Joel Coen), pe marele ecran. Dintre personajele narative, Anna Karenina portretizată de Sophie Marceau în filmul lui Bernard Rose s-a apropiat cel mai mult de felul cum am perceput eu personajul în timpul lecturii.

Am avut parte, însă, și de impresii dezagreabile când am asistat la reprezentări pe scenă sau am văzut ecranizări. Le amintesc pe cele mai puternice, din punct de vedere emoțional. Jocul lui Claudiu Bleonț în rolul lui Iuri Petrovski din Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal de Matei Vișniec (regia: Florin Fătulescu) mi-a provocat o adevărată suferință fizică în sală. Orice încercare de a vedea ecranizările romanelor lui Dostoievski s-a soldat cu abandon pe la jumătatea filmului. Dar dezamăgirea cea mai mare (am resimțit vizionarea ca o traumă nevindecabilă) o constituie ecranizarea romanului lui Milan Kundera, Insu-

portabila ușurătate a ființei, în regia lui Philip Kaufman. Deși îmi sunt dragi și Daniel Day-Lewis și Juliette Binoche, jocul lor a fost o teroare, un atac la bunul simț estetic, mai ales că Tomas și Teresa sunt două dintre personajele mele preferate, cu o poezie și o neliniște care nu pot fi redate prin actori, oricât de talentați ar fi.

Alexandru Jurcan

Avataruri și butaforie

Citim un roman sau o piesă de teatru și imaginația ni se pune în mișcare. Un ecran interior, sui-generis , generează chipuri și locuri. E musai să ne plasăm undeva acțiunea, să vedem, să savurăm. Mai apoi, avem rețineri să mergem la cinema sau la teatru ca să ne confruntăm cu propriile fantasme. Devenim critici cu propunerile artistice, ne entuziasmăm sau le blamăm. Adesea se ignoră instrumentele diferite ale celor două arte, iar alții nu pricep cum au fost omise capitole sau modificat finalul. Recognoscibilul acut e în prim-plan.

Multe personaje literare au avut în film chipul pe care mi-l imaginasem la lectură. Care? Apostol Bologa în interpretarea lui Rebengiuc, regia Liviu Ciulei, Ioana Crăciunescu/Ana din Blestemul pământului...Luminița Gheorghiu din Sunt o babă comunistă, Iacob al lui Geo Bogza, interpretat de Dorel Vișan, Chirița Dragăi Olteanu... Multe! La fel, atmosfera din Moara cu noroc (Victor Iliu) sau din Caravana cinematografică (Titus Muntean).

Ce nu m-a convins?? Iulian Mihu a ratat Felix și Otilia, Coppola n-a prea fuzionat cu atmosfera lui Mircea Eliade (Tinerețe fără bătrânețe), Margarita Lozano n-a creat o Vittorie Lipan autentică, Lucian Teodor Rus nu l-a înțeles pe Emanuel în Inimi cicatrizate, ca să nu mai vorbesc de Ciuleandra lui Sergiu Nicolaescu... Lista e lungă. N-am abordat literatura universală, dar va fi cu altă ocazie.

Nicoleta Milea

„Personajul din gând”, ancheta de iarnă propusă de revista Neuma, este nu numai o provocare la accederea sensibilității detectabile în universul literaturii, căci nu doar ei îi face cuvântul concurență, ci și la transpunerea/interpretarea lui în arta teatralăși cinematografică. Nu sunt puține operele literare care au trecut adesea în film sau pe scenă în interpretări cu fidelitate mai mare sau mai mică. E adevărat, nu se concurează, nu se anulează. Cartea ne oferă bucuria lecturii, pe când filmul sau teatrul ne deschid și al treilea ochi critic.

Revenind la cerința fundamentală, mărturisesc, personajele care m-au cucerit aparțin unui alt secol: Ion și Frosa, din piesa de teatru a lui G. M. Zamfirescu Idolul și Ion Anapoda, publicată în 1935. Adolescentă fiind, am ascultat-o la Teatrul radiofonic. Am

văzut la TV filmul realizat după piesă, apoi, de câteva ori, spectacolul la Teatrul Național București, în regia lui Ion Cojar, apoi în regia lui Dan Puric.

O comedie tristă, cu o temă mereu actualăși universal valabilă, despre o lume în care anormalul devine normal, cum rezultă din relațiile și comportamentul celor mai multe personaje, care își joacă remarcabil rolurile. Există aici un anume umor trist, o potrivire aparent hazlie a întâmplărilor, pe care omul, rob al umorilor întunecate o pune în lumină.

Identificându-mă la modul absolut cu cele scrise de G. M. Zamfirescu, am îndrăgit și mai mult cele două personaje, pe care le revăd identic cu cele din piesa de teatru:Ion, un om anapoda, interpretat de Dan Puric și Frosa, idolul din vis, în interpretarea Irinei Cojar, personaje care se descoperă unul pe celălalt, prin iubire, singura care dă valoarea adevărată vieții unui om. Două personaje de o rarăși intimă căldură, temperate, emană un calm propice meditației și o grație, în simplitatea lor, ce nu se sustrage mirajului.

Un personaj care, jucat pe scenă/ecran, diferă flagrant de felul cum l-am „văzut” la lectură. În filmul Cel mai iubit dintre pământeni, după romanul omonim al lui Marin Preda, în regia lui Șerban Marinescu, apare un personaj, care în carte nu există, construit de Mircea Albulescu (după propria-i mărturisire) și Șerban Marinescu, personaj care a devenit un fost medic, un intelectual, un om care cântă Marseilleza în limba franceză, violat de un alt bărbat în pușcărie. E adevărat, fiecare artă lucrează cu materialul și tehnicile specifice. Pentru actorul de cinema romanul este o poveste, filmul este o trăire. Romanul îl citește, în film este. Între carne și gând, idee, în acest caz regizorul a ales carnea. Eu cred că Marin Preda nu ar fi fost de acord, cum nici eu.

Radu-Ilarion Munteanu

Learoyd, eroul romanului Ultimul rege din Borneo de Pierre Schoendoerffer. De-a lungul lecturii l-am văzut mereu cu ochii minţii jîntruchipat de Peter O’Toole. În ecranizarea romanului, personajul era jucat de Nick Nolte. Mai mult sau mai puţin pasabil. Dar imposibil de concurat cu profilul accentuat, imaginat la lectură.

Magda Minu, studenta exaltată din piesa Ultima oră, de Mihail Sebastian. În versiunea Teatru TV, cu ochii de spectator am apreciat prestaţia Ilincăi Goia. Dar n-a făcut faţă portretului imaginat la lectura textului. Imagine care nu seamănă cu nici o actriţă cunoscută. Idem Corina, personajul din Jocul de-a vacanţa, piesa aceluiaşi Mihail Sebastian. Figura imaginată în mintea mea a avut de concurat cu două vizionări a piesei. În preadolescenţă, în orăselul natal, în spectacolul de amatori, în care majoritatea actorilor erau profesori de la şcoală, personajul era jucat de secretara şcolii. Cam urâţică. A pierdut net în faţa Corinei mele. Târziu, Violeta Andrei, deşi frumoasăşi profesionistă, a pierdut la fel. Dramaturgul mi-a indus o imagine conturată, numai a mea.

Reciproc, am citit Il Gatopardo al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa la destul timp după vizionarea filmului. Rolul strălucitor făcut de Burt Lancaster mi s-a impus la lectură. Accentuat

mai ales de lunga secvenţă a valsului şi de aiuritorul cuvânt Zione, rostit cu reverenţă de Claudia Cardinale.

Similar, citind romanul lui Fowles, Iubita locontenentului francez la câţiva ani după originala soluţie a lui Karel Reisz (regizor din seria Free cinema) care a făcut un film convingator dintr-un roman aproric neecranizabil, am rămas, în ciuda scrisului foarte personal al romancierului britanic, cu dubla imagine cinematografică.

În schimb, nuvela extinsă a lui Pierre Boule, Podul de pe râul Kwai a fost mai mult decât o lectură preferată. A fost un model canonic de poveste. Când, într-un târziu, m-am întâlnit cu multioscarizatul film eponim al lui David Lean, la TV, mă concentrasem asupra motivării micilor deosebiri de scenario. Savurând, totuşi, filmul. Oricum, personajul făcut de excepţionarul actor englez Sir Alec Guiness l-am acceptat ca veridic.

E momentul să mărturisesc că relaţia dintre film şi eventuala sursă literară m-a preocupat mul timp. Nu e cazul să ilustrez aici şi acum concluziile mele. Căci tema anchetei, precis definită, e subsidiară celei care m-a preocupat.

Dar aş putea dezvolta mai multe exemple decât încap în spaţiul decent al unei anchete literare.

Dumitru Ungureanu

Măria Dinului, zisă Fefeleaga, interpretată de Leopoldina Bălănuță în Nunta de piatră, filmul nepereche al cinematografiei române. De altfel, toate personajele din acele patru filme (care n-au putut fi distribuite ca unul singur) sînt atît de firești și naturale, că însuși Agârbiceanu, părintele lor, ar fi fost încîntat să le vadă pe ecran, și-ar fi murmurat în barbă: „Mda, mda...”

Ilie Moromete, interpretat de Victor Rebengiuc, în filmul Moromeții (prima serie), al lui Stere Gulea.

Născut și crescut într-un sat asemănător cu acela descris de Marin Preda, mie Moromete-le lui Rebengiuc mi se pare un fel de... intelectual de estradă, pe placul elitelor culturale de la noi (și poate de aiurea). Nu este prost jucat sau falsificat. Rebengiuc se achită destul de convingător de rolul actorului ales să interpreteze un personaj emblematic al literaturii române. Dar el nu este de acolo. Joacă perfect, dar nu e de acolo. Marin Preda îl vedea pe Amza Pellea în rolul lui Moromete. N-a fost să fie! Și nu cred că a depins de actorul Rebengiuc să-și trăiască rolul. Un om născut și ridicat la oraș nu are în sînge și simțire durerea mersului desculț prin mărăcini, care se trezește invariabil în omul crescut „pe pămînt” chiar și cînd calcă fără pantofi pe marmura palatelor. Durerea aceea înseamnă, cred eu, „să fii de acolo”... Diverse inadvertențe de fundal conturează părerea că filmul e pentru snobi sau necunoscători. De exemplu, secvența călușarilor. Călușul e un dans ritual executat în perioada sărbătorilor de Rusalii, care se țin la 50 de zile după Paști, în prima jumătate a lunii iunie. Or, în decor vedem tutun înșirat pe sfori, agățat de niște pereți, la uscat. Tutun cules în iunie???? Cînd de-abia se plantează în mai? Uite un record pe care politrucii epocii de aur

ceaușiste au uitat să-l menționeze. L-a consemnat pentru eternitate regizorul Gulea!

Apoi, la început de septembrie, cînd Niculae trebuie dus la școala de la Câmpulung, vedem niște știuleți de porumb agățați la streașina casei. Probabil să se coacă, fiind culeși „de verzi”, bănuiesc... Nu mai zic de fazele tehnice ale secerișului. Mă umple mila cît de „făcute” sînt – și aici vorbesc din experiență: am secerat, știu „cum se face”, vorba lui Mircea Horia Simionescu.

Dar ce m-a dat gata a fost cîntecul cucului, la sfîrșitul lunii august – NOAPTEA! Nu vreau să dau de bănuit că trăiesc înfrățit cu natura, ci, voind să par și eu nițeluș intelectual, trimit cititorul incredul la tomul Fauna României, al profesorului I. Simionescu, reeditat a treia oară la Albatros, în 1984.

George Volceanov

Cred că totul depinde de cronologia receptării: atunci când vezi o ecranizare sau o montare care îți place (mai ales la vârsta copilăriei și a adolescenței) înainte de a citi scrierea care a generat-o, sunt toate șansele ca, în timpul lecturii, să revezi cu ochii minții și să accepți imaginea creată de un actor sau altul. De pildă, pentru mine, D’Artagnan și Pardaillan se vor confunda întotdeauna cu Gerard Barray cel din anii 1960; protagoniștii romanului Pe aripile vântului nu pot arăta și acționa altfel decât cei patru monștri sacri ai ecranului, Clark Gable – Leslie Howard – Vivien Leigh –Olivia de Havilland. Tot astfel, Winnetou se va confunda, în mintea mea, inevitabil cu Pierre Brice, iar Old Shatterhand cu Lex Barker. Iar Andrei Sabin al lui Titus Popovici nu poate fi decât Ștefan Iordache. O excepție fericită în ceea ce privește cronologia, când lectura a precedat vizionarea: Toate pânzele sus. Serialul TV ce l-a avut în fruntea distribuției pe Ion Besoiu mi-a completat în chip fericit lumea imaginară pe care mi-o creasem în timpul lecturii.

Ciclul Cireșarii al lui Constantin Chiriță a produs, până acum, adaptări TV și ecranizări absolut neconvingătoare. Am recitit de nu știu câte ori aceste romane-cult pentru mine. Cireșarii ne plac pentru că sunt înzestrați cu calități fizice, intelectuale și morale împrumutate din arsenalul adulților. Greu de găsit niște interpreți-adolescenți pe măsura textului... Poate doar cu un buget și o viziune regizorală hollywoodiene.

Cam tot ce-am văzut în materie de montări Shakespeare diferă de viziunea mea. Toată seria BBC de la sfârșitul anilor 1970 m-a dezamăgit, deși a fost realizată de marii regizori ai momentului, cu actori de la Teatrul Național londonez și Royal Shakespeare Company. O excepție fericită: Kate Nelligan (cunoscută publicului român din serialul TV Linia maritimă Onedin, unde a interpretat două sezoane rolul Leonorei Bidulph) în rolul Isabellei din Măsură pentru măsură

Existăși situații fericite, când un sigur personaj poate avea n fațete atunci când este convingător interpretat de mari actori cu stiluri diferite, puși în slujba unor concepții diferite. Doar două exemple: Hamlet, la fel de viu și convingător întrupat de Innokenti Smoktunovski și Richard Chamberlain; Hercule Poirot, la fel de genial interpretat de Peter Ustinov și David Suchet.

Horia Gârbea

(inițiatorul anchetei)

I-am cunoscut pe Salieri și Lopahin

Personajele la care mă gîndesc doar sub un chip cunoscut sînt Hamlet și Henric al V-lea în interpretările memorabile ale lui Sir Laurence Olivier. Chiar cînd am tradus Henric V, îl vedeam și îl auzeam ca pe marele lui interpret. I-am văzut pe Ștefan Iordache și Ion Caramitru în Hamlet, dar Hamleții lor, deși bine jucați, nu „semănau” pentru mine cu personajul. În schimb, Timon și Prospero au în gîndul meu figura neuitatului George Constantin. În ce-l privește pe Ștefan Iordache, el este, indiscutabil, Maestrul din romanul lui Bulgakov iar acesta nu poate fi, cînd mă gîndesc la el, decît Iordache, cu indimenticabila lui pălărie. În memorabila montare a Cătălinei Buzoianu, și Woland din mintea mea e destul de aproape de Dan Condurache. În schimb Radu Beligan este și va fi mereu Salieri din Amadeus. Tot el și Marcela Rusu vor rămîne pentru mine Domenico Soriano și Filumena Marturano, așa cum i-am văzut la Național în anii ‘80. Ei doi și nu Mastroiani și Sophia Loren, cît de frumoși ar fi. Asemenea, cînd l-am văzut pe Florin Călinescu în Livada de vișini, mi-am dat seama că l-am întîlnit, pe viu, pe Lopahin. Păcat că nu l-a văzut și Cehov !

Dintre personajele pe care le văd complet diferite de unii actori care le-au reprezentat i-aș nota pe Coriolanus, fără legătură cu Ion Dichiseanu (și invers) și pe profesorul Andronic din piesa lui Sebastian, Ultima oră, întruchipat de Traian Stănescu. Desigur, trebuie luate în calcul și intențiile regizorilor de a face personaje „pe dos” decît rolul convențional: acesta a fost cazul lui George Ivașcu, distribuit de Alexandru Darie în Clindor din Iluzia comică

Maximum de inadecvare actor-personaj consider că a fost atins însă în ecranizările neizbutite ale Cireșarilor. Distribuțiile acelea chiar mi-au stricat cheful.

Un capitol aparte ar fi felul în care personajele pieselor mele au ajuns să fie reprezentate pe scenă, mai aproape sau mai departe de gîndul autorului.

Poezia Martei Petreu (II)

ioAn HolbAn

PentruMarta, Loc psihic eunspaţiu de(pe)trecerespre copiasapecareoţineînbraţe,capeomarionetă; întorcându-sesprevârstaprimă,aceeadin Aduceţi verbele, Martadăîncăunraport,la30 deani,când cedează„nerviişicaracterul“,experimentează,descrie,explorează UtopiaşiCastalia,exerseazăacomodarealasingurătateşiemite axiome(„Câtdezadarnicăsunt!“,exclamăîn Retoriciimperfecte denoapte), oferăsoluţiipentrucititor,aregrijădeel(„lasingurătateşiladurere/nuexistăacomodare“,îispuneîn Capde costumpentruMarta), experimentează limitele şi puneîntr-o relaţieeroticăemisferelecerebrale:înuter:„Amrâvnitaceastă existenţăperfectă/sămăadăpostescînpropriulcreier/ca-ntr-un utermatern/Şisătacdracului/Oho!amexactdimen-siunea propriuluicorp–/ jubilam/Emisferelecerebralesuntcelmai senzualcuplu:/ojuisareîntr-oeternăaromădementă/Atâta identitate(câtîntr-uncercvicios)/măvaducedeparte!/Lepra ScufiţaRoşieInchiziţia– totatâteaduioşii/pentru-a-mipetrece vârstaadultă/Sămăadăpostescînpropriul creier/ca-ntr-unuter matern:/debucurie/mărogpentruantropofagiirămaşiafară“ (Colaps). Această Martase identifică,aici,într-oCasandră „înveselită“,înNarcis,celcare„secontemplăpesine/înochiulde mort– nuîntr-olimpedeapă“,seiubeşte şiseurăştecuaceeaşi patimă,trădeazăpoezia„dedraguljudecătoriloreicritici“,ia măsuradistanţelorîntre„mineşimine“,câtoAntarctică,sesurpă însine,caîntr-unmaelström,e,înacelaşitimp,Ghilgameşşi Enkidu,într-opermanentămişcare,transfigurânddensitatea onticăatrupului,despărţireatragicăaeuluidesinelemaiprofund: „Cudegeteleîmimângâifaţa/cumuntânărcălătorrătăcitdeparte desine/aducejertfezeilorsăivechi/Şinumămaipotlocui:/ scindatlăuntricsunt/cumesenţediferiteautrupulmeuşiumbra lui/Măgândesc.Măgândescpemine/dardepecaremal/Pe dinăuntrucauncâmpdeluptă/(socotealamorţilorşirănilorse facecontinuu)/Cuaceeaşimânăîmiatingfaţa/oriaducjertfe zeului/iarconturulfaliilorsubterandegetuluimeueste/îmiling deciranacummi-aşmângâiaconturulumbrei/cumtrupulmeu s-arculcapesteumbrasa/ori:cuumbratrupuluiîmiacopărtrupul precumcuo/cuvertură/(mângâisauscrijelesc?)/Măgândescpe mineşinumăgăsesc/celecâtevaamintirişinumelesuntdeja întrebuinţate/iareunumăgăsesc/Spaimăinterdicţiipedepse–adicămaturitatea– îmisunt/aplicate/Scindatlăuntric/totaşacum densităţionticediferiteautrupulmeuşiumbra/lui/cum pecântar greutăţidiferiteauceledouă/Umbra/umbracucaremăacopăr“ (Exerciţiidepacificare).

Iardistanţadintre„mineşimine“semăsoarădeuncreierfie fărăcentriidurerii, cumsespuneîn Licitaţiededuminică, deunul captiv înfrică(„umblu/prinlumecu-ncăluşîncreier“,scrieMarta Petreuîn Febrădetoamnă), fiedeuncreier„canibal“sau,iată, refugiuultimasemeni„uteruluimatern“,într-oviaţătrăitălalimită, cuoluciditatecristalină,înorizontulexperimentului;într-un universalcreieruluiatoatestăpânitor,viselededragoste„se chircesc“asemeniunor„viscereînsângerate“,iarrealuleste „maimuţărit“deunîntreg„popordebărbaţişifemei“,nicimăcar poemulnupoatefidecâtun orgasmcerebral. O împărăţiea creierului şioMartaavândtrufiadeafieiînseşisuficientăse instalează în cărţile din ultimul deceniu al secolului (şi mileniului) trecut, Poemeneruşinate. Carteamâniei, Apocalipsa dupăMarta şi Falanga: „Apoicreierulmeumi-aobligattrupulsă

numaiviseze/Retezcapuloricăreiiluziioricăreifantasme/cum tăiatataiarbacucoasa/Apoiamdevenitunmecaniccognitiv/pur trufaşimbatabil/Trupulmeuepentrumineunobiectdemetal/ recedurcenuşiu/cucarefaccepoftesc:îllustruiescîlscuipîlinsult/ îltăvălescprinzăpeziprinmolozpringunoiulzileideieri/dacăam chefîldaudepodeleîlfierbîncazanulcusmoală/Prieteniimei de-oviaţă– bărbaţii;omenajeriedesticlă/Orice bărbat în carneşi oasee-un obiect delicat/ unexponat de muzeu/căruiamentalîi atârndegâtotăbliţă: nuatinge! eviu!/Oho.Afostopovestede ani. Un măcel unpogrom/ tăcutşi metodic/afosttrufiadea-mi fi mieînsămisuficientă/afostunmăceldesfăşuratlasubsol/da/la mineîncreier/Acumelinişte.Troiaaars.Auarsdeopotrivă/troienii Martaşi-aheii/Acumetârziu.Trupulmeudemetal/taieaerul stradaasfaltuloceanuloţelul/transformă/ziuacenuşiiînziua mâniei/Oho!Mâniadesine.Mâniadinurmă/Da.Taicaospadăca oghilotinăbinereglată/capuliubiriicapulfantasmeicapul năpârcii/capultăudebărbatcenumăvisează/Capultăude bărbatcenumăstrigăpenume“(Cântareacântărilor): creierule sarcofagulundeMartaţineacestecapetealebărbaţilorcarei-au trecutprincarneşiprinminte,numărându-i„camărgelelepeaţă“, aranjându-i„pevârsteşimanii“,cummărturiseşteîn Falanga Departedepoeticaromanticăadedublăriieului,protagonista liricădinaceste cărţie perecheacuosingurăumbră, poemul, „orgasmcerebral“,fiindterenulundeojumătatescrieceleilalte jumătăţi; Poemeneruşinate transcriu,depildă,„scrisorile“pecare incasabilaMartaletrimite„celuilalt“numitcând „fratelemeu câinelesingurătăţilorsterpe“,geamănul,„utopiaînsprecareînot“, când„carnasierul“pecareîl„huleşte“cuatâtmaimultcucâtare maimarenevoiedeeloriunicornul„pecetluitîntr-unvers“pentru joculmortaldinapeleoglinziişidinspaţiilealbe,înfapt,„găurile negre“pecarelecreeazăversurileşinegaţiile:Martaîşicheamă câinelesingurătăţilor(geamănul,carnasierul,unicornul)înpoem pentrua-lînchidedefinitivacolooriîncreier,pentruoîntâlnire (auto) devoratoare,într-otranscrierefantastăaunuicelebruvers barbian:„Mărturisesccuvocedenoapte:mătemdeminefiindcă/ încreierulmeudetoamnăterăsucescterumegtetorc/te-ating/ tegust/ Eo noaptelungăeinsomnieşifricădesomn/Mă-ntorc acasăîncasaaceeacenumaiexistă/plantezoviţă-de-vie/şi strugurialbişiroşiiiesdinfloaregatacopţi/mătaibucăţifrumoase geometricepe-alese/lepunîncoşpepatdefrunzeşistruguri/şi astfel/măportpemineîncoşulcare-miatârnăcaplumbulîn mâna/stângă“(Nocturnădetoamnă): înnoaptealungăde insomnie,Martaexperimenteazăcenuşaşilumileparalele,face exerciţiideanamneză,constatăcădinvechearelaţiesenzualăa emisferelorcerebraleamairămasdoartărâţacare „se scurgeharnic zi şinoapte“,poartă până la capătgustulasprualsingură-tăţilor trufaşedinbâlciulcutemeliiînsmoalăşipulbere– uninferndeuz personal:„Înţelegînsfârşittemeliile:smoalaşipulberea/Se-nvârtescdeasupra/roatadebâlci/căluşeii/maşinăriadecirca minunii/Vădchiarunclovnmărunţelfăcândtumbetembele/ Amărăciuneaveninul/vasuldecarnealinimiinulepotpăstra/Da. Mătaseacoaptăacordului/vasulacestaşubrednu-ibundenimic/ Aşvreasăadorm/ Eo dimineaţădelunirealăplinădebube“ (Dimineaţăreală). Înfapt,dimineaţa reală aMartei,„însărcinată“ cuunpergament,poemulextirpatdintrupşiînchisînsarcofagul creierului,distanţeledintre„mineşimine“,luciditateacareîşi atingelimiteleînlabirintulundeîşicaută,zadarnic, jumătatea

(„undeDomineundeseaflăcealaltăjumătate/amară/asferei“,se întreabă,însfâşiere lăuntrică, femeia subţirecaspada)– toată povesteapaiaţeicareîşi„lingeafardul“şiaincasabileiMartadin Aduceţiverbele, Dimineaţatinerelordoamne şi Locpsihic începe– ospuneMartadin Poemeneruşinate. Carteamâniei, ApocalipsadupăMarta şi Falanga – cuizgonireadinEden,cu „ziuaizgoniriidinGrădină“,cu„înaltarostogoliredinceruriînalta căderedinGrădină“, din„Grădina cupolenuri“ori„grădinacu mere“ apărinţilor AugustinşiMaria:în lumealui Cain,înpustie,în negrupe negru,caînacestpoemantologic,unadintrecelemai impresionante,percutanteimaginialumiiundevafirătăcindfiinţa dupăcevafisăvârşitpăcatul:„Domine.Golul.Nimicul.Câmpul negru/strălucitorul/câmpulnegrupecare-lstrăbat/Înaripatul meuîngerulnegrufacestrălucireamaimare/Carbonpecarbon blocuridebeznăsolidă/Audcevacumpulsează.Poatecordultău decatran/Nuexistăaşezarenuexistăplantăoriviaţă/niciunstrop derouăniciunaburdeapă/nuexistădrum/nicăierivreo urmă de om/aiciseînainteazăpebrânciaicinuserespiră/Eu înaintezîn peisajulnegrueusaptunelînmaterieîn/tăciune/euînaintez gardatădeîngerulnegrualmeu/suntemamândoiistoviţinoi ne-amrostogolitdinGrădinacu/mere/femeieşiîngerazvârliţi împreună/înaintămmuţiîncleştaţi/aripăneagrăsudatădeo altă aripă neagră/ înaintăm nesfârşitpe podişul de smoală/Înfaţa noastrănuedrumînainteenegru/Petăcuteînurmanoastră presar/caînbasmulacelaştiut/nuunpieptennuogresienu fărâmedepâine/cipicăturăcupicăturăsângelemeuviustacojiu/ înaintămaripăneagrăsudatădealtăaripăneagră/înaintăm presărândînneant/sângeleroşu/cristalizatsimultanînmărgele roşiidesare/ Doamne.Negruneantnimicbeznăînchegatăîn cuburi/Misenăzare/căaudcumpulseazăcordultăude catran/ Oho.Luminacompletăasorilortăilumineazăîntinderea/neagră/ Noicontinuămsăarămcuaripilenegreboanteprin/beznanchegată/Oho.Însprebeznăţinemochiideschişicumi-amţine înspre/tine/Da.Tecăutăm.Capeugerullumii.Domine/îţiarămcu aripile piramida goală. Îţiarăm/cu aripi absenţa/ Tueşti bezna aceastaîmpietrităluminatătotaldelumina/sorilortăi/eştineantul turnatînformavicleanăaunuisânce-alăptează/Da.Tecăutăm fâlfâindgreoidinaripeînmormântultăugol/Noiînaintămaripa neagrăsudatădealtăaripăneagră/vomînaintaaşaîncerc infernal/vomînaintavremedemiliardedesori/vomînainta nesfârşit/prizonieriînpiramidatagoală“(Înpiramidata).

Foartecrudacest(con)textaldespărţiriidesine,jalonând distanţadintrememoriapierdutăaEdenuluişi cealaltăviaţă „imediatulprezentul“– „mărulrumenpoleitdinGrădină“şi „cantatafuninginii“,cumsespuneîn Daredeseamădespre morilenopţii; sau,altădată,astfel:„Îmiamintescuneori(cuefort)/ iarbade-afarăiarbade-acasădinGrădinacu mere/ Gol.Pulbere. Beznă.Ceruluscat/Nuninge.Nuplouă.Nu-micadsteleînpalmă/ Nuplouăcusânge.Acum/ e purşi simplutârziu.Acum e sfârşitul. Cenuşa.Mânia“(Mamacupruncul). Apocalipsa,toatepedepsele abătuteasupraEgiptuluifaraonuluiînvremealuiMoisese instaleazădupăceMartaîşivafipierdutamintireadedinaintea căderii:„M-amrugatîndelungcătreputeriledejosşidesus/să-mi facăunsemn:/şi-a început săplouăcusânge/vremede-unceas vremede-o zivremede-oviaţă/întunecatşiputridcadeşi-acuma dincersângeletatăluimeu/decisângelemeu/şi-auînceputsă urcedejosviermigalbeni/flămânzi/Îngeriităi.Vestitoriizileia opta“(Semnul).

Experimentareavidului,anegruluişitragiculuiseface,în poeziaMarteiPetreu,pânălacapăt, fărăalternativă, adică,pentru că,iată,poemelenusestructurează,cumseîntâmplăînpoeticile (post)moderne,îndimensiuneaunorraporturitensionale (de felul: lumină/întuneric,victimă/călău,sus/jos,noapte/zi,viaţă/ moarte, cosmic/teluricetc.),ciseconstituie,înmaelströmuluneiviolente

mişcăricentripete,într-unsingurmiez,într-ounicăfiinţăaflată într-o unicăzonă,anegruluiclăditpenegru.Astfel,înpofida„semnelor“din Poemeneruşinate ori Carteamâniei, caretrimitla grădinaEdenuluişi,maiales,într-olimpededestructurareaunui simboldemarecirculaţieînliricanoastrăcontem-porană,poezia MarteiPetreuîşiurmeazăcaleaînapocalipsă;cumseştie, scaralui Iacob, un„semn“adoptatdin Vechiul Testament, dinCarteaFacerii, depoeţidintreceimaidiferiţi– dela,săzicem,IoanAlexandru, DanielTurcea,NicolaeIonel(unvolumalacestuiaseintitulachiar Scaraderaze), pânălaPaulAretzu,Ioan Petraş,ConstantinHrehor –, în poeziaMarteiPetreue destructurat,i seiasemnificaţia speranţeişiestescosdincomplexulsimbolicascensional:în Scara luiIacob, fiinţa,deşipăstrează„amintireaparadisului“şimirosul reavănal „pământuluiacelamănosdinGrădină“,precumşi convenţiaformalăîncomparaţiineutre(„Da.Stauverticală/ca scaraluiIacobcarecoboarădincer“;„oameniiumblăpecer/cape ostradăalbastrăcevamailargă/şistrictpietonală“;„Măţinbine/ descaraastadinfirdepaing/şiurcverticalfărăefort/caşicum scaraastaarfiocâmpiedulcecuiarbă“,scrieMartaPetreuîn poemeprecum Caocoloană, Rugăciunedevară şi Mersulpe beznă), nuurcă pentrucăştiedoar caleadejos, coboarăpescara „spartădepiatră“pentrua-icăutapeceidispăruţi,peAugustinşi Maria,celmaiadesea,dincredinţacămorţiisuntîncer,iarviii,în pământ:„suntmorţiîncer– viiisuntsubpământ“,nedădeştire MartaPetreuîn Exerciţiidedesprindere. PovesteadinVechiul TestamentspunecăSf.ProorocIacob,fiulluiIsaacşialRebecăi,în drumspreMesopotamia,faceunpopas,adoarmecuopiatrăsub capşiareunvisundeisearatăoscarăcuuncapătrezematde pământşicucelălaltrezematdecer;peeaurcauşicoborauîngerii Domnului:oluminăstrălucitoaresearătăînvârfulscăriişiunglas dumnezeiescîispuseluiIacob:„EusuntIehova,Dumnezeullui Abraham,şipământulpecaredormituţi-lvoidaţieşiurmaşilor tăi“.Poeziaapreluatsimbolul,definind,prinscaraderazesauscara luiIacob,uncomplexascensional,alnăzuinţeifiinţeispredialogul cudivinitatea,cusperanţaredobândiriimemorieipierdutea Paradisului.ÎnpoeziaMarteiPetreu,pescaracareducelacer,fiinţa coboară spremareadesmoalăa„celeilaltevieţi“,înapocalipsa descrisăînpoemul Înpiramidata dinvolumul Carteamâniei: „Cobor.Esteoscarăabruptăaproapeverticală/Acoloestemarea. Mareaareculoaredemure/mareaareculoaredesmoală/Cobor. Treaptăcutreaptă/suptăînadâncime.Cobor/pipăindcutalpa scaraîngustădepiatră/Cobor.Coborîmpotrivavoinţei/împotriva dorinţeişi-a raţiunii/ Cobor.Suferind coborîn propria meaviziune/ Nu-mimaiamintescce esus.Ştiucăjoseumed/sângeşismoală. Joseabsenţauitării/deciaiertării/Deoroare/muşchiuldecarne alinimiis-aghemuitcaunarici/deoroare/muşchiuldecarneal inimiiestegreucaopiatră/Cobor.Numaiamnimicde-aşteptat–îmispun:/scaracareducelacerpentruminecoboară“(Scara).

Toatăaceastăviziuneseadunăîncuvântul viaţamoartea pecare MartaPetreuîlcreează(cum,altădată,CezarBaltag, înzadarul şi IoanMoldovan, mainimicul) pentruafixanudoarunitateaspaţiutimpapoezieisaleşilegeainternădefuncţionarealumiicareîşi recicleazămereuelementelecontrarii,crescândunulîn/dincelălalt („Aceastălumecareîşirecicleazăcontinuuelementele/daviii şi morţii/ această lumeîncare totce-amurit/devinehranăpentrutot cetrăieşte/iarceeaceesteviuşipalpită/umplepebandărulantă/ burtamareamorţii“– Mutul): viaţa moartea esemnuldistinctivşi, maimult,destinulpăpuşiidecârpe,alpaiaţeicare„îşilingefardul“, almarioneteicuauzul„încăpător“,alclovnilor,poeţilorşivrăjitorilor, structurândpoeziaMarteiPetreuîntr-oremarcabilăcoerenţăa temelorşimotivelorlirice,dela Aduceţiverbele la ScaraluiIacob; coborând,coborând,sprematcatimpului,spremiezulasprual nopţiipefirelesorţiimânuitedeMaestruldeVânătoarealdebutului şiPăpuşarulultimeicărţi. ■■■

Gottfried Wilhelm Leibniz, în Noi eseuri asupra intelectului uman: „Fericirea nu este altceva decât o bucurie durabilă”.

Utopia schimbării –nebunia perenă care menține omul și omenirea într-oeternă nemișcare dinamică.

Jean Paul Sartre: „Omul este ceea ce nu este și nu este ceea ce este”.

Eugène Ionesco: „Arta este absolut inutilă, dar acest inutil este absolut necesar”.

Mda...

Relativ recent, guvernul olandez și-a cerut scuze pentru rolul jucat de această țară(de Jos, cum ar veni...) în comerțul cu sclavi din secolele XVII– XIX. Gestul a survenit, poate, și fiindcă urmașii victimelor acestei practici inumane și-au manifestat nemulțumirea provocată de faptul că nici acum ei nu sunt egali cu urmașii stăpânilor de acum două secole.

Partea cea mai proastă în povestea asta rezidă în împrejurarea că „epoca de aur” olandeză este perioada din istoria sa marcată de prosperitate și de progres rapid în știință și arte, dar care–ghinion!– se suprapuneîntocmai cu epoca de vârf pe care a cunoscut-o barbara practică a comerțului cu sclavi. Și asta tocmai acum,când prin Occident bântuie fantomaașa-zisului neomarxism lingvistico-ideologic. Nasol momentul...

Post-modernismul – hrănit cu stihia deconstructivistă, pe de o parte, iar, pe de alta, cu bulimia anexionistă a unui număr periculos de mare de domenii mai mult sau mai puțin conexe artei – nivelează democratic axiologia, eliberând produsul artistic din capcana perfidă a elitismului creator.

Se înregistrează astfel o întoarcere a artei la stadiul primitiv, nediferențiat al distribuirii aleatorii a funcțiilor sociale în care oricare individ devine un potențial artist și în care ierarhiile se dizolvă odată cu criteriile de apartenență la sfera creației. Expresivitatea involuntară elimină intenționalitatea auctorială, iar ambiguitatea, relativismul și indemonstabilul valorilor estetice rezolvă restul.

Intră oare astfel omenirea într-o eră a pan-artisticizării fără frontiere? Va urma o perioadă similară folcloristicii primitive inițiale, care va bulversa criteriile și canoanele actuale, inventând și impunând altele? Nu este exclus; dimpotrivă. Devine posibilă o nouă ocultare a autorului, o pierdere substanțială a rangului său în mecanismul artistic, iar apoi ciclul se va relua pe alte baze și pornind de la alte repere canonice.

Rezultă de aici că umanitatea creatoare a parcurs un ciclu complet de exprimare –respectiv, că resursele acestui ciclu sunt epuizate? Așa s-ar părea. Ce va urma –aceasta-i întrebarea; răspunsul deja se știe...

Jean-Jacques Rousseau, în Discurs asupra inegalității dintre oameni:„Îndrăznesc aproape să afirm că starea de gândire este o stare împotriva naturii și că omul care cugetă este un animal degenerat”. ***

François de La Rochefoucauld: „Ipocrizia este o concesie pe care viciul o face virtuții”.

Omul a atins gradul de desăvârșire individuală la care îi dă dreptul propria filogenie.Umanitatea, în schimb, se trudește încă în stadiul de pre-istorie, de așteptată eliberare din condiționările naturale liminare.

Sfârșitul istoriei despre care s-a pronunțat prematur Francis Fukuyama este o aberație. Abia după ce omenirea va depăși condiționările care acum continuă să o înlățuiascăIstoria va putea începe...

Unul dintre personajele-blazon ale literaturii lui Marin Preda, arhicunoscutul Ilie Moromete, este,de cele mai multe ori, esențial și revelator în relație cu Verbul –aproape niciodată cu Actul, cu Faptul. Chiar și atunci când unele dintre întâmplările în care este implicat par semnificative în sine, prozatorul simte nevoia să le rotunjească, să le potențeze cu o frază a personajului care le așează brusc într-o lumină insolită, interesantă. Dar, paradoxal, nu întâmplarea, nu faptul câștigă din această alianță cu cuvântul, ci acesta din urmă, care învie și trăiește independent de cauza provocatoare, de substanța sa narativă, memorabil și biruitor literar. Se întâmplă astfel că propoziția sau cuvântul cu pricina, în loc să slujească acțiunea dându-i contur, pregnanță și culoare,devin ele însele scop deservit stilistic de propria sursă generatoare. Povestea, faptul devine doar ca pretext pentru sublimarea în logos, în vorbire. (Fenomenul a fost observat în proza lui Marin Preda încă de la O adunare liniștită unde nu ce se po-

vestește, ci cum o face Pațanghel– viitor Ilie Moromete–este interesant).

Disoluția faptelor în vorbire, transformarea lor din obiect, în pretext dialogal nu sunt noutăți în literatura română. În chip pregnant, ele se revelă la o privire atentă drept caracteristici fundamentale ale miticismului caragialian. Discutând despre politică sau despre război, miticii lui Nenea Iancu nu vehiculează informații despre evenimentele în cauză, ci păreri, fantasme, sentimente–pe scurt, impresii

Barbizon-ul plastic își descoperă, iată, imprevizibile corespondențe literare în berăria bucureșteană, dar și în poiana fierăriei lui Iocan.

Politica este arta de a nu spune nimic, folosind cel mai mare număr de cuvinte cu putință.

Filozofia s-a complicat excesiv pentru că a încercat să răspundă blagian, cu mijloace supermature la întrebări pe care și le pun copiii, în loc să procedeze viceversa: să încerce să răspundă la întrebări supermature cu mijloace din arsenalulcopiilor: candoare, naivitate, judecată frustă, raționamente nesofisticate. În felul lui, Platon era un candid...

O bună parte din critica literară românească este, mai curând, istorie literară, ostenindu-se să demonstreze, cu rezultate de felurite calibre, cât de importanți sunt scriitorii români de la origini până în prezent în contextul universal sau, măcar, european, fără însă a le comenta vreodată operele prin comparație cu străinătatea și din această perspectivă. Procedând astfel, din păcate, ea (critica, adică) este esențialmente nu valorificatoare (eventual, estetic), ci, mai degrabă, recuperatoare în sens cultural (și numai eventual literar).

Este doar una dintre explicațiile pentru care literatura română nu figurează în tablourile și, cu atât mai puțin, în istoriile literaturii de pe meridianele lumii. Nicolae Manolescu oferă un exemplu trist, dar justificat apropo de această situațiune: nici în eseurile lui Milan Kundera, începând cu Arta romanului, nici în faimosul Canon occidental al lui Harold Bloom nu apare vreun român.

Visul național la Premiul Nobel pentru literatura carpato-danubiano-ponticărămâne însă de cel puțin două secole intact.

Deosebirea dintre un prost politician și un politician prost constă în aceea că, în primul caz, avem de-a face cu un truism, iar, în al doilea, cu un pleonasm.

PERSoNAJELE:

LA CAFENEAUA ICE FLAME

Piesă într-un act demAriAn ileA

IUTKA SLEZINGER, la vreo treizeci de ani, roşcată, ciufulită şi grăsuţă

ASTRIDA ȘINDREȘTEAN, prietena eiși fostă colegă de şcoală generală şipost-liceală, brunetă, subțirică și rezervată

MĂRIE și ION, la vreo cincizeci de ani, patronii cafenelei cu terasă Ice Flame din centrul oraşului Medio-Monte

ION MELENDRE, alias „BUCSI” ALLENDE, la vreo patruzeci de ani, fante de provincie, amantul Iutkăi

Plouă în Medio-Monte dinspre Dealul Minelor. Iutka Slezinger, în drumspre piaţa de legume, ajunsă în dreptul primăriei, nemaisuportînd ploaia, intră la Ice Flame, adică la Mărie şi Ion. Interior de bar „americănesc”, muzică de ambianță. Pe peretele din fund, vitrina înspre stradă, prin care se întrevăd turnurile bisericii romano-catolice. Iutka îi salută pe patroni, apoi se aşază la masa unde prietena ei Astrida Şindreşteanîși bea deja cafeaua cu spatele spre ușă.

IUTKA: Bună, Astrida. Fac sport de dimineaţă, alerg, de-aia-s ciufulită. (CătreIon:) Adu-mi și mie o cafea, te rog. (Astrida nu zice nimic.) Părerea ta, că știu că ai caracter şi experienţă:tu crezi că, dacă alerg,scap de kilogramele-n plus?

ASTRIDA: Părerea mea e că tu nici nu eşti grasă, Iutka. Eşti cum trebuie să fii.

IUTKA: Încerc să fiu puternică… dar să facă dragoste şi apoi să mă facă-n toate felurile… adică imediat după...Ce respect să mai am eu faţă de mine însămi? Mai bine-mi dă o palmă, un pumn… (Oftează,strîngîndu-şi bucile pe scaunul lat caren-o tare încape.)

ASTRIDA: E strigător la cer.

IUTKA: Adică-s dată la o parte?

ASTRIDA: Adică-i o mîrlănie şi-un mîrlan.

IUTKA: Aşa-i. (Suspină:) Tu ai suflet, Astrida. Mereu l-am iertat. Nu treceau cinci minute şi eram la poarta lui. Ca şi căţeaua după… înţelegi?

ASTRIDA (repetă, sorbind din ceaşca de cafea): Strigător la cer.

IUTKA (șoptește ca pentru sine, privind prin vitrină): Plouă şi eu vreau să merg în piaţa de legume.

ASTRIDA: Eşti chiar dată la o parte?

IUTKA (protestînd): Da’de unde?Prietenul ăsta al meu n-are nici casă şi nici masă, n-are nimic. Pentru el cumpăr legumele. (Suspinînd:) Ce să mai, îs o romantică, o sensibilă şi o domestică, Astrida.

ASTRIDA: La mine-i mai simplu, Iutka. Stau cu părinţii. Mama se strîmbă permanent. Acuma am venit la o cafea că ea face iar pe bolnava. Nora ei, cumnată-mea cum ar veni, e tare pricepută la făcut copii, are deja doi cu frate-meu.

IUTKA: Mulţumesc, Astrida, îmi face bine să te-ascult. De obicei, binele-i rar și prost răsplătit.Oare de ce-i aşa?

ASTRIDA: Eu cred că te-ai îndrăgostit, Iutka.

IUTKA: Cu siguranţă aşa-i. Ai dreptate. Numai așa poţi suporta tot, eşti ca oarbă, slută şi mută. Da’poate-s turcă şi nu-nţeleg că nu mă vrea în viaţa lui. Mi-a tot demonstrat-o şi eu totmă ţin de capul lui. Stă la frate-meu, îi îngrijeşte casa, i-i cumnat. Că

Allende, aşa-i zice, îi frate cu cumnată-mea. Ieri au venit din Milano pentru botezul nepotului meu. Au venit acasă,dar o farfurie pentru mine n-a fost, Astrida. Dar nici n-am nevoie. Adică, s-o las pe cumnata asta a mea să-mi poarte mie de grijă? Zice c-o invidiez. N-am ce invidia, Astrida. Are doi copii, e măritată, eu n-am grijile ei. Am iubit. Iubesc, am ce-mbrăca, am unde sta, am ce mînca. Ce să invidiez? Măritată nu-s, nici nu mă grăbesc. Numai femeile deştepte nu fac iute pasul ăsta. Hahaha! E foarte greu să găseşti înţelegere din partea cuiva,azi.

ASTRIDA (către Ion): Încă o cafea, te rog.Cred că eşti tare-ndrăgostită, Iutka.

IUTKA: Au făcut botezul şi nici nu m-au chemat. Mama m-a făcut grasă.

ASTRIDA: Nu eşti. Adică,grasă, Iutka. Cum e mai bine,aşa arăți. (Scurtă pauză.) Şi eu mă simt singură. Am şi eu un frate însurat, are două fete. Nu dă nici un telefon de la el din Irlanda. Nimănui nu-i mai pasă de persoana altuia, înţelegi?

IUTKA:Și la tine e aproape ca la mine.

ASTRIDA: O să vină vremea cînd voi rămîne a nimănui, Iutka. Casa va fi goală. Sper să se-ndrăgostească careva de mine şi să facem o familie. S-avem vorbe bune între noi, s-avem alinare, și nici să nu mai avem prietene cu purtări false ori invidioase. Şi eu îs foarte domestică, Iutka, exact ca tine, şi foarte romantică. N-am decît de dăruit. Cînd te-ascult pe tine, parcă m-aud pe mine.

IUTKA: Ieri, la o prietenă, nu-ţi zic numele că o cunoşti, se discuta numai despre grase, vorbea răutatea din gloabele alea. Aşa că le-am lăsat şi-am plecat,că-s frumoasă şi deşteaptă şi de treabă.

ASTRIDA:Io zic să nu ne pierdem cu firea. Nu merită. (Își bea cafeaua dintr-oînghițitură.)

IUTKA: Să facem ce simţim, să nu ne fie frică de nimic, de ce să ne temem,că bine şi foarte bine ne va fi nouă. În sfîrşit,de ieri au venit ai mei din staţiune,de la Borsec. Mama şi tata. Mai bine rămîn eu cu mine în camera mea. Ei în gospodăria lor. Bine că-l am şi pe prietenu’ ăsta, pe Allende, Astrida. Sper, totuși, să mă iubească. La frate-meu şi la cumnată,însă, am avut o primire de căcat. Asta cred că m-a făcut așa tristă.

ASTRIDA: Să nu-ţi laşi prietenu’, pe Allende, că n-are viitor fără tine, Iutka.

IUTKA: Frate-meuzice că eu și Allendeo s-ajungem boschetari. Ce cretin și nesimţit! E drept c-am fost umilită de Allende, Astrida, de prietenul meu, şi tot eu l-am sunat. De vineri nu l-am mai văzut şi azi e marţi. Mai bine să fiu eu bună,chiar dacă el mă face proastă şi fraieră.

ASTRIDA: Al meu, Iutka, cînd face din astea, zice că se simte rău. El greşeşte. Nu eu. Pe mine m-a făcut o singură dată proastă,

ceea ce nu sînt. I-am spus: „Desideriu, cine vorbeşte aşa cu mine -i un dobitoc”. Mi-a spus: „Astrido, aşa-idragostea”. I-am spus: „Eu nu jignesc, Desideriu, nu-mi stă-n caracter. Atotputernicul vede tot. În mîinile Lui e viaţa noastră”. Mi-a spus: „Aveţi dreptate, domnişoară Astrida”. Şi l-am iertat. Am mers la el, i-am arătat că-s doamnă. „Aşa-i iubirea nebună”, i-am spus.

IUTKA: Oamenii-s răi peste tot, Astrida. Chiar dacă-s fraţi. Păcat că-i aşa. Ce se va schimba în Medio-Monte pentru noi, tinerii şi tinerele de azi? N-avem nici un viitor. Vrei să-ţi cumperi o casă, nu se poate. Banul comandă peste tot. Al meu zice că-s nebună că vorbesc aşa. Dar tu mă-nţelegi. Să-ţi arăt (scoate din poşeta roşie opoză:) uite, am fost la relaxare în Gold Plaza. Îs ca o balenă frumoasă. Dar o balenă ucigaşă şi tristă de-atîta nepăsare. Îs tînără, sîntem încă tinere, Astrida. Pe-o bătrînă n-o mai ia nimeni în seamă. (Astrida ţine fotografia cu Iutka în lumina care vine de la bar. Priveşte. Tace.) Ce zici, Astrido?

ASTRIDA: Dacă eşti inimoasă, ai de suferit. Să știi că nu te-ai îngrăşat chiar deloc, Iutka. Aşa eşti tu. Şi-acuma vine unul să-ţi inducă creierul în eroare. Că ai fi grasă. Eu, de pildă, sînt frumoasă aşa cum sînt, nu contează decît părerea mea. Sănătoase să fim. Asta să ne fie singura grijă. Să nu ne lăsăm înjosite şi să-i mulţumim Atotputernicului că sîntem aşa cum sîntem. Doamneajută, Iutka!

IUTKA: Ai dreptate. Mulţumesc, Astrida. E treaba mea ce cred, stările mele sînt ale mele. Aşa sînt eu. Cine vrea să-nţeleagă, mă-nţelege. (Scurtă pauză.) Recunosc că am făcut şi greşeli. Dar eu nu mă fac de ruşine numai în ochii unuia rău intenţionat. Nu bag în seamă aşa ceva. Şi basta.

ASTRIDA: Eşti inteligentă şi ai caracter, asta se vedea încă de pe vremea cînd eram colege la şcoala post-liceală.

Ion Melendre, alias Allende, intră și el în cafenea, dar se grăbește să iasă de cum le zărește pe cele două fete. Iutka, așezată cu fața spre ușă, îi remarcă manevra.

IUTKA: Cuvintele ucid, Astrida, m-am gîndit să-i interzic lui Allende să mai vorbească. Să-l pun să latre. Exact ca un cîine. De parcă l-aş fi găsit pe stradă, abandonat,şi să-l duc din cînd în cînd la veterinar să-mi spună cîţi ani are. Aşa ar rămîne foarte inteligent şi mi-ar da și mie energie. I-aş spune Allende Bucsi şi l-aş purta cu mine-n lesă, prin Medio-Monte.

ASTRIDA: Exact, Iutka. Cuvintele ucid. Persoanele negative trebuie ignorate sau puse să latre.

IUTKA (către Ion): Încă o cafea, te rog, cu „lapte dublu”. (Către Astrida:) Mi-a trimis în laptop unfilm porno, cu virus. Nu l-am deschis. Nu-l deschid. Nu fac eu ce vrea Allende Bucsi. Mai bine -l pun să latre. Ce ştiu eu despre viruşii ăştia din laptop? Nimic. Sigur că era ceva erotic. Că aşa mi-a apărut pe ecran. Cu sex. N-a vrut să recunoască. Dar cine să mi-l trimită, dacă nu Allende? „Da’ cum o ajuns acest videola mine pe ecran, Allende?”, i-am spus. „Habar n-am”, mi-a răspuns. Atunci am fost amîndoi la Gold. Mi-ai văzut poza. „Nu te poți pune cu o balenă ucigaşă, Allende”. Şi i-am cumpărat un ham, din ăla pentru cîini. „Dacă tu nu ştii ce faci, poftim hamul şi pune-ţi-l pe bot, Allende”, aşa i-am spus, Astrido.

ASTRIDA (curioasă): Şi…?

IUTKA: N-a mai zis nimica. Şi-o luat hamul şi-o plecat. Cît tupeu! Dar, cum mă cunoşti, după cinci minute l-am și iertat. După alte cinci am fost la el la poartă. Nu merita. Da’ io, ca şi căţeaua, ţi-am mai spus, după el şi hamul lui. E strigător la cer.

(După o scurtă pauză:) A intrat adineaori aici în bar şi cum m-a văzut cu tine a şi ieșit. Io am dat să mă ridic să plec,ca şi căţeaua după…, Astrida. Noroc cu tine!

ASTRIDA: Nu merită, Iutka. Ai făcut bine, pentru o îndrăgostită.

IUTKA: Pur şi simplu nepăsător, răutăcios. În loc să vină să mă pupe, să mă-ntîmpine cu căldură pe ploaia asta, ca un zero barat m-o privit şi-o plecat.

ASTRIDA: Şi-o să aibă tupeul să te sune, Iutka.

IUTKA: Nu mai vorbesc cu o asemenea brută. Făcînd numai bine, uite unde-am ajuns!Da’ cine se crede,acestBucsi Allende?

ASTRIDA: Așa, așa să faci!Trebuie să fii puternică. (După o scurtă pauză:) L-am văzut şi eu,prin vitrină. Bucsi Allende zici că-l cheamă?

IUTKA: Nu. Aşa-i zic eu de cînd i-am dat hamul.

ASTRIDA: Era Melendre, Ion Melendre.

IUTKA: Da, exact! Îl cunoşti şi tu...Dar să faci dragoste cu el şi să te facă-n toate felurile şi după aia să facă tot el pe niznaiul! Îi camca un bolnav printre noi cele sănătoase, Astrida. Sau chiar îşi bate joc în ultimul hal de mine. Mai are tupeul să mă sune după ce m-a supărat. Să meargă la altele, Allende Bucsi ăsta.

ASTRIDA: Melendre Ion, ăsta.

IUTKA: Mă rog, alte femei care-s vagaboande cu pretenţii, o să-l înveţe ele minte. Chiar io să am parte de-aşa un tratament! E bolnav rău, săracu’.

ASTRIDA (completează): Sau chiar îşi bate joc, cum ai zis.

IUTKA: Cînd îs cu el, mă trimite-acasă, zice să-mi văd de viaţa mea, mă jigneşte, mă scuipă, apoi mă sună. (Cu revoltă:) Nu-s un obiect, aşa cevanu-i normal, nu-i în regulă, aşa mi se pare mie. Nu mai accept aşa un comportament. Mă ia cînd şi cum vrea. Atîta poate el. Că de ce i-am dat două palme? Păi, dac-a vorbit aşa urît, ce să fac? Să stau şi să-l ascult? Normal că i-am tras două. Mi-au cedat nervii, Astrida. Da’trece. Am fugit după ce i-am dat alea două palme. I-am zis: „Uite, mă Bucsi, meriţi să mă ţii minte. Să nu-ţi mai baţi joc de mine”.Ruşine! „Nu te consuma”, mi-am zis. Da’-ţi pică prost la suflet. Mai ales dacă ţii la Allende Bucsi, sau Melendre Ion, cum îi zici tu. Îl doare. Ce educaţie poate avea el?Cuvintele ce mi le-a adresat m-au jignit. De-aia-i mai bine să latre. Să aibă ham și să facă ham-ham. Şi are și patruzeci de ani... N-are rost să mă consum, să mă macin cu o asemenea brută, Astrida.

ASTRIDA: Cel ce dă dovadă de-aşa lipsă de creştere trebuie pedepsit. Te-a jignit, Iutka. N-are scrupule. Tu nu eşti demnă să te trateze ca pe-o cîrpă, eşti colega mea din post-liceală.

IUTKA: Şi-apoi vorbele urîte şi caracteru’ josnic.

ASTRIDA: Da, aşa-i. Dar tot eşti îndrăgostită, Iutka.

IUTKA (aruncă din nou o privire prin vitrină): Nu mai plouă. Mă duc în piaţa de legume, Astrida. Şi-apoi amde făcut de mîncare, pentru AllendeBucsi. Legume cu ciocănele de pui. Astea-i plac, astea i le fac. (Se ridică de la masă:) Pa, Astrida! (Către Mărie şi Ion:) Mulțumesc pentru cafele! (Iutka iese de la Ice Flame şi se pregăteşte să treacă drumul național, pe lîngă primărie,pînă în tîrgul sau piaţa de legume a oraşului.)

ASTRIDA (rămasă singură la masă, către Ion):Mai adu-mi o cafea, te rog. (Se sprijină în coate, ca să se poată gîndi în tihnă la prietena ei și la ea.)

Ieșind din nori,soarele în vitrină aruncăo punte între turnurile bisericii romano-catolice din Medio-Monte.

True Blue

- variațiuni pe tema genocidului -

(fragmente)

Andrei mĂjeri

Personaje: Willem - Hatidza - Milovan - John Đurđević DimićRadoje - Părintele Ante - Fahreta - Șapte monoloage, câteva cântece și-o listă -

Spațiu posibil: Un decor rotativ, fiecare dintre monoloage având loc într-o „felie” din el, într-un spațiu individualizat/particularizat într-o altă estetică. Performerii sunt în permanență pe scenă. Au lavaliere. Toate monoloagele sunt gândite ca niște interviuri în care nu vedem intervievatorul. Între monoloage, de pe platforma acestor spații, un band cântă hit-uri iugoslave.

Motto: „Oare natura morală trebuie să aibă mai multe scrupule în revoluțiile ei decât cea fizică?

Oare o idee n-ar trebui să distrugă ce i se opune, cum face o lege a fizicii? Oare un eveniment ce modifică întreaga alcătuire a naturii morale, așadar, a umanității, să nu aibă voie în general să treacă prin sânge?”

(Georg Buchner, Moartea lui Danton)

Willem (cu o cafea Starbucks în mână. vorbește mecanic, subliniază cuvintele. pe fundal, în surdină, se aude o melodie olandeză, „Edsilia - Hemel en aarde”):

O facem repede, da? (tușește) Mă scuzați, îmi vine să tușesc când am emoții. Așa: Willem, fost soldat. Căștile albastre. Da. Acum livrator. Rotterdam. Doi copii. Divorțat. Călătoresc mult, evident. Îmi place berea. Ce-aș putea să vă mai zic?

Da’ de unde? Nu i-am ajutat. Sârbii ne-au mințit. Ratko Mladić, șeful armatei Republicii Srpska, îi aducea comandantului nostru cadouri. Se știe asta. Adică, e ceva public, nu? Există și filmări. Așa… Am acceptat interviul ca să mă ascultați, nu să mă duceți spre ce vreți s-auziți! De mulți ani, tot așteptam să mă caute cineva, dar acum că ați venit, am și eu emoții, să știți. Eu nu vă acuz de nimic. Dar nu pot să zic ce vrea publicul olandez să audă. Iar persoana care v-a trimis la mine, deși nu vreți să îmi spuneți cine, știe ce știe… Ok. De unde să fi știut ce va urma, de unde să fi bănuit noi? Eram tineri. N-ați văzut în Afganistan, Ukraina? Numai ăștia au fost sacrificați de bombe. Copii trimiși la moarte sigură. Cât aveau? 21, 22, 20… Nu e o coincidență. Și atunci, și acum, ei erau în prima linie. Linia de unică folosință. Și așa va fi mereu. Politica e făcută de boșorogi care calcă cu cele mai largi zâmbete pe cadavrele tinerilor. Ăia care cred sincer în cuvinte ca „patriotism”, „misiuni de salvare”, „menținerea păcii”. Cumva, aia-i vârsta… E bine să fii și naiv. Noi, care am fost acolo, am îmbătrânit acum și, evident, avem altă părere. (tușește) Mă scuzați! Atunci… eram copii. Știți ce zic, luam prea-n serios lucrurile. Acum e altceva, putem vorbi. Să mă ascultați! (încearcă să se relaxeze) Berea în Balcani e ieftină și bună. Jelen Pivo. Berea Căprioara. Asta-mi plăcea atunci.

Despre… eu nu pot și nu vreau să vă vorbesc. Să dezbată ei, pe la tribunalele alea mari și tari. Care nu sunt foarte departe de unde ne aflăm acum. Hm. Și apoi, nu e treaba mea. Noi eram acolo cu menținerea păcii. La pace s-a ajuns. Sigur, pentru unii prea târziu. Și de asta îmi pare rău, dar a trebuit să trec mai departe, să pot respira. Și eu și colegii mei. În fond, cum ziceam, noi eram pioni pe masa de șah, primii sacrificați în caz de ceva. Domnilor, n-ar trebui să fim demonizați. Nu noi eram ăia răi. Au transformat „căștile albastre” în călăi. Așa ne văd oamenii de atunci. Noi, călăi? (tușește) Berea în Balcani e ieftină și bună. Mie îmi plăcea și Karlovačko, berea croată. Mai ales aia, haha. (se termină melodia olandeză, începe un turbofolk sârbesc, Bijelo Dugme - Hajdemo U Planine).

Haha, da, mai ascult încă muzică sârbească. Da, Willem Koon. Cu dublu o. Să nu îmi greșiți numele. Dacă tot... Ok? Așa... locuiesc în Rotterdam, regiunea Holland, deci sunt și olandez și neerlandez. Subtilități. Adică, știu că unii nu cunosc acest detaliu. Olanda e o regiune a Regatului Țărilor de Jos (Koninkrijk der Nederlanden), nu

țara… Cum Republica Srpska e o regiune din Bosnia, nu țara. Fix la fel. Dar pe noi, neerlandezii sau olandezii sau whatever, nu ne deranjează astfel de detalii. Suntem primitori, incluzivi - cum se zice acum. Ha, până și primarul din Rotterdam e musulman. Vă dați seama?

Ok… De fapt, dacă mă gândesc, la fel ne-am rupt mai demult și noi aici…tot după religie, flamanzii s-au unit cu câțiva francezi și și-au făcut o țară nouă - Belgia. Ei sunt catolici, noi suntem protestanți. Bine, de fapt, acum suntem toți atei. Așa e cel mai bine. Nu te doare capul. Dar de acolo s-a pornit, iar „căsnicia” asta a lor, a două etnii atât de diferite… le face probleme și azi. Așa e cu regiunile mixte. Se omoară frații între ei. Mă rog, noi nu mai facem asta aici… avem alte probleme, exotice. Dacă mergi acum în cartierul Molenbeek din Bruxelles, te sufocă moscheile. Parcă ești în Sarajevo. (râde) Fix ca acolo. Dar și în Haga e plin. Ca livrator la Blue Delivery, circul mult prin Belgia, Olanda, Luxemburg… Uneori și Franța. Sunt nevoit să intru în cartierele astea, dar nu mi-e frică. Am văzut cu ochii mei Srebrenica și asediul Mostarului, cum să mă tem?! Dar să vă spun ceva, dacă tot… Deși noi nu vedeam atunci problema asta cum prindea rădăcini, în timp ce „mențineam pacea” prin alte părți. Despre asta nu se vorbește. Noi, țările din vest suntem loviți de patima primirii cu brațele deschise a refugiaților. Menținem pacea prin alte părți, dar polițiștilor noștri le e frică să intre în cartierele astea, din capitalele noastre, vă dați seama? Înțelegeți, nu? Iar conflictul nu dispare, doar mai doarme o vreme.

Să mă ascultați, dar să nu mă citați aiurea. De fapt, eu n-am zis ce-am zis. (face cu ochiul) Da, chiar să ștergeți numele Blue Delivery. Ok? Nu cred că e bine să îi menționez în contextul ăsta. Așa. Să rămână general. Livrator. Willem Koon. Olanda. Regatul Țărilor de Jos. Tirul meu e plin de brăduți odorizanți. Am rămas sensibil la mirosuri.

Înainte de războiul ăsta nenorocit, sârbii locuiau în Serbia, în Croația, în Bosnia… tot subtilități. Eu am urmărit evoluția lucrurilor. Sunt informat. Ok? După război, Ratko Mladić le-a trecut pe sub radar ani de zile. I-a fraierit, ok? Sau o fi avut vreo înțelegere, poate că era protejat. Asta trebuie să fie. S-a deghizat și a trăit liniștit într-un sat. Atât de ușor i-a fost. A fost într-o mică vacanță de vreo 15 ani la rude. Și nimeni n-a zis nimic. Dar, de fapt, și noi ne-am deghizat, ne-am deghizat în oameni normali. Dar războiul îți rămâne în piele, în ochi, în fiecare celulă. Vă dați seama de absurdul situației? Ne-am întors și a trebuit să lucrăm, să muncim. Nu ne-a aplaudat nimeni la întoarcere, ba din contră.

Fie vorba între noi, prin țările astea de subsol, sunt și mari puturoși. Fură toți, de la cel mai sărac, la cel mai influent politician. Dar au și o solidaritate în a-și proteja eroii, chiar dacă sunt criminali. Pe Mladić, de exemplu. Pare că am o obsesie cu el, dar e un exemplu

45 pe care îl știe toată lumea. Aici, asta cu solidaritatea s-a pierdut. Iar, să nu mă citați, e între noi, între bărbați. Dacă nu mă grăbeam, povesteam la o bere. De asta, de la noi. Scumpă.

Le zic prietenilor, uneori, că simt cum îl duc cu mine-n cursă, în camion, pe locul din dreapta. De război vorbesc. Pe el îl duc cu mine. Ei râd de mine! De ce-l duc cu mine? Ca să nu fiu singur. Știu, unii colegi merg la întâlniri ale veteranilor. Mă gândesc și eu să merg. Acum câțiva ani mi-era rușine, dar de ce să-mi fie? E ca la alcoolici anonimi, nu? Iar acolo am fost. Nu mi-a venit mie să merg, așa de nebun. Am fost trimis. (pauză)

Am ajuns să fim huliți; atât ne-a fost norocul. „Căștile albastre au închis ochii!”, „Căștile albastre i-au lăsat să moară!”, „Căștile albastre n-au făcut nimic!”. Noi eram doar praf în ochi, n-aveam nicio forță reală, înțelegeți? Puteau să fie în locul nostru orice căști, de orice culoare, nu te puteai băga. Eram tineri și nici nu aveam ok-ul pentru asta. Nu te puteai băga. Nu împotriva sârbilor. Apoi, am devenit un simbol negativ, responsabilii morali, ca fotografii ăia de merg prin Africa și fac poze copiilor murind de foame. Noi am tras paiul cel scurt, atâta tot. Nici nu știu clar a cui e vina. Evident, nu a noastră, noi care aveam 20 de ani. (tușește) Războiul e o mașinărie, pe care, odată pornită, cu greu o mai oprești. Știu, doar lucrez pe tir. Credeți că dacă mă depășește un nebun cu mașină mică, mi-e ușor să îl salvez? Hm. Bașca, esticii conduc cel mai rău. Raportul de forțe? Tiruri versus mașini second hand cu șoferi idioți. Așa a fost și în război. Nimic nu s-a schimbat, ok? Cred că am ajuns să fac asta și pentru că urăsc să stau în casă. Mă urc pe pereți.

Ca să vedeți cât de cretini erau ăștia de la ONU: în timpul războiului, aruncau conserve expirate din alte războaie, cu carne de porc. Carne de porc! Bosniacii nu mănâncă porc. Sunt musulmani. Ok? Adică, puteți să vă imaginați. Să știți, despre ce vreți dumneavoastră să vorbesc, eu nu vreau. Am colegi sârbi pe camioane, la firmă, nu vreau să apar în ziare vorbind despre Srebrenica… dacă a fost sau n-a fost. Așa că, vă rog, partea asta tăiați-o! Carne de porc, vă dați seama? (îi dau lacrimile) Atâta lucru puteau și ei să știe… Jur, revăd în minte, la detaliu, mamele alea care au fost suite în autobuze și nu și-au mai îmbrățișat băieții… Primul lucru când m-am întors din război a fost să stau cu mama, să o strâng în brațe, s-o miros, să îi spun că sunt bine, să vadă ea că sunt viu, că respir. Ba chiar m-am îngrășat în perioada aia, am mâncat cât pentru tot timpul de prin locurile alea. Atunci am început să și beau. Dar cred că niciodată nu mi-a fost mai bine. (pauză)

Blue Delivery se numește firma la care lucrez. Ironic, nu? Am înlocuit uniforma militară și căștile albastre cu salopeta asta, doar o nuanță mai închisă. Repet, insist, să nu citați asta! Aaa, și la lucru, eu nu beau, chiar nu. (pauză) Nici nu mai contează. În curând, vom fi înlocuiți de drone. Deja la americani au început. De la ei pornește tot. Dispar meserii. Dispărem și noi. Poate și dronele astea se vor omorî cândva între ele. Nu știu dacă cuvântul e „omorî”… Distruge? Anihila?(pauză). Vorbesc prostii! Mi s-a răcit și cafeaua. Am cursă în juma de oră. Cu colegul de care vă ziceam. (zâmbește). Ăla tăcut de merge cu mine în toate cursele, pe scaunul din dreapta… (plânge) Războiul! El nu e în cărți, domnilor! Noi suntem războiul. Noi. (dă să plece, revine apoi)

Seara, mă uit pe Google Maps: Srebrenica, Mostar… aproape că le intru în case. Cândva, o să conduc și n-o să mă opresc. O să mă duc iar prin locurile alea. (pauză) Să ai experiența aia mare a vieții tale atât de devreme…e greu! Trăiești apoi doar din povești. Adică, ce mai faci după toate astea? Când ai 20 de ani, nu-ți dai seama de intensitate. Apropierea cu războiul te adună, iar apoi… nu prea ți se mai întâmplă. Revii la viața asta…moale, elastică, ca de gumă. Noi n-am avut niciodată putere. (pauză) Nu, nu mi-e frică, mă voi duce… Căștile albastre ne-au uniformizat. Iar asta ajută. Cumva…

Pe unele mame, eu le-am urcat în autobuz. Vă dați seama? Pentru câteva dintre ele, eu am fost primul bărbat pe care l-au văzut, imediat după ce și-au strâns ultima oară în brațe fiii și soții. Eu. Ați notat, da? Ceva mai puțin sumbru? Nu am nimic acum în minte. Willem Koon, regiunea Olanda. Țările de Jos. Livrator. Să privesc fix în cameră? Ok. Unde? Aici? Și ce să zic? Un fel de concluzie, nu? Aveam 21 de ani. Le-am promis că totul va fi bine. Nu a fost. Rușinea, pe care o port cu mine de atâția ani, nu s-a înmuiat. Eram tineri… dar poate că ne era și frică. Nu există nicio concluzie.

Hatidza (cu un covor de rugăciune la subraț):

Arunci o piatră în râu. Se oprește apa? Nu. Se împarte și merge mai departe. Arunci două pietre. Se oprește apa? Nu. Se împarte și merge mai departe. Arunci mii de pietre… Doar așa schimbi cursul apei. Ăsta era un joc pe care îl jucam cu băiatul meu, la noi, pe valea Drinei. Nu știam atunci că unii se pricepeau la jocul ăsta mai bine decât noi. Oameni mari care au pus mâna pe pietre și au făcut munți din ele, ca să ne despartă, sau ca să ne doboare sub ei. Mă întreb, cum dorm ucigașii? Poate mă învățați, domnilor, să trăiesc cu ușurința lor. Puteți? Știți?

Mie nu mi-e frică să spun lucrurilor pe nume. Genocid. Sârbilor nu le place cuvântul. Dar asta a fost. Genocid. Crimă după crimă după crimă, piatră după piatră după piatră, glonț după glonț după glonț, cu un singur gând: să termine cu noi. Sunt bătrână, dar eu nu mai am viață de 25 de ani. Nu mi-e frică de ei. Sârbii zic că n-a fost genocid, că au omorât doar bărbații. De parcă noi femeile am mai trăit după! De parcă ne puteam înmulți singure, în numele lui Allah! Și la ce-am mai suferit chinurile nașterii, dacă ni i-au omorât?

Îmi aduc aminte când l-am văzut pe băiatul meu. În groapă. Ce mai rămăsese din el după cinci ani. Esad al meu mirosea a trandafir când l-am născut. Dar când am simțit mirosul băiatului meu mort… atunci, în clipa aia, am murit și eu. Înainte, mă rugam lui Allah să nu fie el, să fi fugit, să fi scăpat, dar când ne-au chemat la groapă, am știut că-i el, chiar și la atâta timp. Oasele rămăseseră prinse în flanelul din lână albastră, culoarea lui iubită. O iarnă întreagă lucrasem la el. Nu putrezise. Îi ținuse de cald în drumul lui către Allah.

În ziua rea, pe noi femeile ne-au pus în autobuze, pe ei i-au luat pe jos. L-am privit pe geam pe Esad al meu, până s-a făcut un punct mic în șirul ăla lung. Apoi, doar am auzit… Printre sutele de femei venite să-și recunoască copiii și bărbații morți, eu am trecut de polițiști, am sărit în groapă și i-am sărutat oasele care-au crescut în mine. Dacă aș fi putut, atunci le-aș fi băgat la loc, să mai crească o dată. Le-aș fi spălat la râu… Dar Allah nu ne-nvață așa. Când sufletul s-a ridicat, trupul e doar pământ. Esad, copilul meu frumos!

Porțile inimii mele s-au închis, dar cu Esad înăuntru. De 25 de ani pun la masă două farfurii goale. Pentru Esad și pentru tatăl lui, Mehmed. Pe Mehmed nu l-au găsit nici până acum. Sora mea și-a aflat bărbatul în două gropi, la 30 de km distanță, bucăți. I-au tot mutat, în secret, să șteargă urmele crimei, genocidul. Esad și Mehmed nu se vor întâlni în paradis. De asta nu mor, de asta nu mă lasă Allah, până nu-l găsesc și pe el. Măcar să doarmă amândoi împreună, unul lângă altul. De-atâția ani, suferința e parte din mine. A rămas în pielea și-n mirosul nostru. Al mamelor, fiicelor și surorilor, al tuturor femeilor bosniace. Și, la fel ca mine, sunt mii. Mii! Iar Allah ne dă viață lungă, cât și pentru morții noștri. Dar fără ei, ce viață să mai fie? Mâncăm și noi ca oamenii, ne rugăm zi de zi, câteodată mai și izbutim să zâmbim, dormim câte puțin, dar nu uităm. Nu iertăm. Un văl ne-a pus Allah pe ochi, spre neuitare. Allahu Akbar!

Allah ne ține în lumină. Cei care trebuiau să protejeze Srebrenica ar trebui condamnați. Olandezii cu căștile alea bleu ne-au lăsat în mâna sârbilor. Sunt vinovați! Nici măcar nu s-au uitat în altă parte. Ne-au urcat în autobuze și pe-ai noștri i-au strâns ca pe vite. Pe unele ne-au și îmbrățișat, au avut tăria, știind ce se va întâmpla cu bărbații noștri.

Țineți minte! Noi bosniacii n-am fost cei mai lași din Europa. Noi am fost deștepți, buni și chemați la dreptate, iar în vremuri grele chiar și la bunăstare. Strânși între trei zei, noi l-am ales pe cel mai nou. Suntem oameni mândri, da. Nu ne uităm nici spre apus, nici spre răsărit, ci doar în sus. Inshallah! Dar am îmbătrânit. Din surori am devenit mătuși, din fiice mame și din mame bunici. Neam turcit - așa ne zic sârbii, „frații noștri” ortodocși. Uită că pe aici, acum câteva sute de ani, noi eram în vârf. Noi am construit podul de pe Drina care încă dăinuie, când ei dormeau în case de pământ. Noi am ridicat orașe care și azi stau în picioare. Noi am dat pașă la Stambul, noi! Și am ajuns să ne zică Belgradul cum să ne închinăm! Noi ne închinăm spre Mecca. La ilaha illa Allah wa Muhammad rasulu Allah.

Esad îi ura. Îmi zicea că sunt mai răi decât croații. Când era copil, a fost singurul care nu s-a dus în excursie cu clasa la Belgrad. Nu voia să vadă unde dorm dușmanii. Nu. Eu am avut prietene sârboaice, în tinerețe, chiar acolo la noi în sat. Când a venit războiul și noi trebuia să dispărem, în ochii lor am văzut doar răul. Dar el fusese acolo tot timpul. Mă întreb dacă Allah nu m-a făcut să văd mai bine sufletele oamenilor și dacă vălul ăsta de durere nu amuțește nemernicia lumii? Dacă, de fapt, Allah nu mi-a pus un văl peste ochi, ci mi-a luat altul cu care mă născusem?

Noi femeile suntem vase fragile. Ne spargem repede în mâini nedemne de bărbați. Ne punem viețile în brațele lor și devenim stăpâne peste casă. Atât ne-a fost îngăduit. Dar dac-am fi la cârma lumii, am ști să trăim în pace. Așa cred.

Trăiesc cu un păcat în suflet. Mă rog lui Allah să mi-l ierte. Copilul meu a supt lapte de sârboaică. A cunoscut lumea la sânul unei vecine pe care o plăteam, pe furiș de soțul meu, să-l alăpteze.

Ce să fac, dacă pofta lui de viață era atât de mare, iar sânii mei atât de seci?! Când ne-au strâns, în ziua rea, am văzut-o cum se uita peste gard după Esad. Era atunci cu familia, dar Esad fusese și băiatul ei. Și-a plâns. Am văzut-o cum plângea cu lacrimi de mamă.

O mamă recunoaște o alta. Ea n-ar fi dus războiul ăsta. Așa cred.

O singură dată l-am visat, dar ce vis ciudat. Eram împreună la Belgrad, Belgradul așa cum îl văzusem la televizor, căci nici eu n-am fost acolo. Ne plimbam liniștiți pe-un bulevard mare, toți trei, și nimeni nu se uita ciudat la noi. Noi eram la fel ca ei. Ce vis ciudat!

Sunt multe mirosuri în lume, dar numai unul e al lui. Nu mai știu cine sunt ca femeie, nu mai știu nimic dincolo de pierderea lui…

Trupul meu de mamă nu mai e și, odată cu anii ăștia, parcă și durerea s-a schimbat în altceva, ceva ce n-are nume. Am văzut-o acum câteva luni într-o piață aglomerată, pe cealaltă mamă, pe vecina mea sârboaică. A fugit de mine. Allah! (pe covor de rugăciune, la podea):

Esad e cu mine.

Esad e încă aici, Esad e cu mine mereu. când mă trezesc și când adorm, când mă ridic și mă aplec în rugăciune, când scot apă din fântână, când dau drumul la găini (cum le mai alerga el!), când îmi dau jos vălul să mă piaptăn seara. îl știam aproape. când trăgea cu ochiul la îmbrățișările mele cu Mehmed, când îmi spunea: „tu ești cea mai frumoasă mamă de pe strada noastră”

iar eu îl necăjeam: „dar dacă mergem pe celelalte străzi?”,

când îmi mulțumea pentru ce-i găteam, când îi îngrijeam rănile (mă imita când plângeam!), când alerga prin lanurile de porumb, când mânca totul din farfurie, așa cum îi spuneam, când voia să cunoască lumea, ca apoi s-o cucerească, când i se făcea frică și fugea la mine, când i se făcea frică și fugeam eu la el, când era la mine în burtă și dădea din picioare, când eram cu el și el era cu mine.

asta e rugăciunea mea.

Să se uite camera în ochii mei. Acolo e scris cu iubire de viață numele lui. Mă numesc Hatidza și fiul meu este Esad. Esad înseamnă „cel foarte norocos”. (Începe să cânte o melodie sevdalinka, gen muzical bosniac, melancolic: „U stambulu na Bosforu”).

Milovan (în costum de dezamorsare mine anti-personal. sunet de metronom):

Numele meu e Mi-lo-van. Milovan Đidić. Juma sârb, juma croat. Și bizantin și papistaș, dar, de fapt, ateu. După împărțelile de-acum, jumătate sârb bosniac și jumătate croat bosniac. Dar, culmea, deloc bosniac bosniac! Mă scuzați, că-mi vine să și râd!

Ai mei nu-s religioși. Noi nu sărbătoream nimic. Eu… încă nu m-am hotărât, poate mă turcesc. Am prieteni bosniaci. Sunt frații mei. Abia atunci aș fi bosniac bosniac. Numai că e greu la ei, trebuie să te rogi de cinci ori pe zi, iar pe mine mă cam dor genunchii. De la meserie. Eu îngenunchez să salvez vieți. Imediat după război, părinții mei s-au mutat la Napoli. Tata îi iubea pe Gli Azzurri, îl adora pe Maradona, doar acolo se vedea trăind. Le-a fost greu la început, dar acum sunt bine. Eu le zic că sunt deja italieni. Toată ziua: că fac colazzione, că au văzut ei pe RAI3. Toată ziua: cu politicienii lor extremiști, cu turmele de mistreți care vin până lângă casă. Eu am rămas. Ce, aici n-avem mistreți? N-am putut niciodată să plec mai mult de câteva zile. Păi, să îmi vină mie mistreții lângă casă și să n-am voie să-i împușc? Eu aici mor. Poate că-mi voi trage-un glonț în cap. Nu vreau să fiu povară nimănui. Războiul mi-a lăsat lipsa de frică. Și eram doar un adolescent pe-atunci.

De opt ani dezamorsez mine terestre. Sunt cel mai bun. Am har, zic colegii. Am și degete lungi, de pianist. Numai că „pianul” ăsta poate să mă omoare în orice clipă. Bine, da, salariul e pe măsura pericolului. Uite, de exemplu, dacă ai călcat pe-o mină, ești mort. Halal manevra Shuman, când sapă unii în jurul minei și tu te salvezi sărind dramatic într-un șanț. O prostie din filme americane. Când ai călcat pe ea, e deja prea târziu. Nu mai ai timp să auzi click-ul hollywoodian. Bunica mea m-a învățat să fac macrame când eram mic. Asta mi-a dat un soi de delicatețe și răbdare. Ajută și că nu sunt idiot. Evident.

Mâinile mele, moștenite de toți bărbații din familia noastră, mă fac bun în meseria asta, dar, sincer să vă spun, au și fascinat femeile din viața mea. Suspectez că una dintre cele atinse de mâinile astea v-a trimis să îmi luați acest interviu. Atinse bine. Glumesc. Nu vreau să par un porc… un mistreț.

Eu sunt și istoric amator. Iubitor cum s-ar spune. Am 46 de ani. Nu am familie. Doar meseria. Bine, am pe cineva, dar e mai greu cu… familiile noastre. Ea e bosniacă… M-a rugat să nu-i dau numele. Dar pentru noi nu e nimic ciudat, nu mai e chiar așa. Alea au fost războaiele părinților noștri, ale bunicilor, dacă e să fiu precis. Iar ai mei s-au iubit fiind din tabere diferite. Nu putem să trăim cu toate gardurile astea între noi. Eu de mic am fost rebel. Fugeam peste gard, la vecinii bosniaci. Mă jucam cu ei, uneori chiar de-a războiul. Mai târziu, unii au făcut un job pe bune din jocul ăsta și din jucării arme. Și din arme bani.

Luiza Cala

Sau stacojie Sau nisipie, Să-mi prind fibula

De sărbătoare, Să cutreier ruinele cetății

Atunci

Aud carele săpând Caldarâmul încins, Copiii țipând în tandem

Cu pescărușii, Simt mirosul de pește prăjit, De midii și alge Suprema Sibilă Anunță fur tuna, Piața se golește, Ușile se închid, Spuma mării sărută Pământul încins

Sunt o callatiană

Îmi este veche

Locuirea în cetate, Sunt chiar de la începuturi, De veacuri vin și plec

Mi-a poruncit oracolul

Din Delphi

Să mă înveșnicesc aici

Demult, când eram Suprema vestală, Am scris pe papirus Timpurile cetății

Duhul acela

Nu a vrut să vedeți Viitorul, A spulberat papirusul.

Eu v-am lăsat

O copie pe pergament O veți găsi, Când va fi vremea!

Sunt o callatiană, Precum un dresor de gânduri, În miezul cetății, veșnicie voi fi!

Ridicăm cetății un nou zid?

Amintiri din anticul Callatis

Am obiceiul să mă drapez În pânză albă

Amintirile mele, Zăvorâte, Se așează cunună

Pe frontispiciul templului

Și este iar duminică

În Callatis

Nu mă tem de fur tună, Vreau doar să asigur Mărmântul învățatului

Cu papirus, Cel care poar tă mesajul Către mirarea din noi

Sibila știe că mesajul Salvează cetatea mereu, Sibila știe că cetatea noastră Este eternă

Pace vouă, Oameni cu sânge Callatian!

Callatis renaște în mine!

Prima mea venire

Ca în anormalele răsuciri Ale lui Escher, Plecam doar spre A reveni

Am ajuns aici Împreună cu dorienii, Am fost înrobită De frumusețea

Prezisă de oracol, M-am dăruit noii Cetăți.

Încă mai aud larma începutului, Șuieră vâslașii asudați, Carele grele zgârie malul, Pământul negru

Ne promite bogății.

Alte vieți, Alte bucurii, Cuceriri epocale

Trimise lumii

Conduc spre vase

Filozofi și căr turari, Culeg înțelepciune

De pe trena lor

Te Deum Laudamus

Răsună prima dată În bazilica callatiană

Niceta de Remesiana

Îl cântă cu noi mereu

Pline sunt cerurile și pământul

De slăvirea sfântă

Frumoși, deștepți, Pașnici, Viteji, la nevoie, Callatienii

M-au primit în fiecare Veac

Le -am promis nemurirea Înscrisă pe papirus, Pergament, Piatră.

Vie fie -ți împărăția Cetate măreață!

Unde este pergamentul?

Cea frumoasă

Două milenii jumătate Sunt de când, venind Din Heracleea Pontica, Mă tot mir de locul Iubit de soare, apă, vânt, De zei

Am ascultat oracolul, Sunt mulțumită!

Coloanele cu capiteluri Dorice

Se potrivesc neasemuitei frumuseți A acestui loc, Loc pe care l-am numit, Ghiciți cum?

- Callatis, adică Cea Frumoasă!

Liviu Dan Lucia Negoi]=

Suflet

când eram copil credeam că sufletul e ca puful prins în palmă

și îndesat la piept respira

Superluna

Altă POVESTE DE IARNĂ

Încă n-a venit vremea dar negreșit va veni pe la cântători când zorii abia se desprind din faldurile ceții sub steaua Luntrașului vai hotar indecis între viață și moarte un blând diluviu nicio corabie -n preajmă niciun țărm implorând insuportabila splendoare tristețea mân-tu-i-toare

...Iar tu Domn de Rouă cărunt Zburător te strecori precum furul izgonit din iatac mereu mai departe tot răsădind semințele cerului ia aminte patul unde voi naște te -așteaptă e doar o pagină albă preacurând va fi maculată n-ai cum afla plânsul în hohote întâi în inima mea

Dragostea mea nu doare acum nu mai doare Cartea doveditoare se umple filă cu filă tinerețe cu bătrânețe viață cu moarte a scrie iar și iar -canonada unei flori albe pururiștiind că doar pacea adâncă a lacrimii atinge perfecțiunea creației

O flori dalbe flori ale Lunii luntrașii o cheamă pe numele Dalba

O flori ale Dalbei

Colindele toate au nevoie doar de-o fereastră să intre în casă de nicăieri spre niciunde mai întârzie -n joacă pe frânghia umedă cu hăinuțele de nou născut pentru elfi cu botoșeii croșetați gata de drum pe urmele poeților plecați la vreme de iarnă

Virgil Nichita Grigore Mihai

nespovediți neîmpărtășiți și fără lumânare

Flori dalbe flori de măr Florile Dalbei.

în noaptea superlunii ascult un interviu cu stephen hawking care afirmă că omenirea îşi va da duhul într-o mie de ani dimineaţa pe la ora cinci în drum spre serviciu surprind cu telefonul o mare albă rotundă revărsată peste ramuri goale şi mă-ntreb unde s-ar putea strămuta lumea la un geam zăresc un chip de bătrână privind dintr-o altă lume spre nicăieri

pe strada lungă din terezian

casa în care locuiesc în aer la etajul șapte n-atinge niciun lucru fără niciun viitor se îndepărtează de orice amintire

mai aproape de moarte decât de cer cu o fereastră la o biserică veche și alta spre o cruce de fier luminând noaptea oase stând de vorbă despre marele război

uneori înșel soarele ascultându-i razele prin perdele dinspre crucea de fier luminată noaptea coboară ziua pe crestele munților apoi pe țiglele bisericii măierenilor reflectându-se în geamul meu

cu fața la apus lângă zidurile cetății moartea varsă sânge în cibin urcând spre piața mare pe străduțe întortocheate

în trepte cu nume de aurari mi-e teamă să nu calc pe oase adormite

hrisoave

singurele zile numărate între două cărți plimbarea printre case vechi după toate fructele irosite pentru câteva cuvinte mai întunecat înainte de ivirea zorilor cu fereastra deschisă

într-o ceață de noiembrie doar poezia cunoaște umbrele poetului

în primele fulguiri cetatea a uitat de mult a-și închide porțile

pe o colină un pictor nostalgic trecut de prima tinerețe scrijelește amintiri cu sângele lui pe șevalet burgul în alb și gri tiparnița lui honterus împrăștie ultimele hrisoave prin clapele lui carl filtsch burgul într-una din aceste zile își viseaza veacurile

Poetul din Argos

poetul a fost salvat odată deși toți ceilalți oameni au fost vânduți ca sclavi (de Alexandru Macedon) dar poezia a ars la propriu din ea n-a mai rămas

decât Timoclea

și ruinele Tebei

Pindar găsindu-și eternitatea

în Argos pe când Hercule uriașul tibetan încă dormea într-un desen rupestru

Cu alte clipe

cu alte clipe voi aşeza în glastră amintiri, cu alte clipe imensităţile le voi purta în mine, doar îngerilor le voi dezvălui ce ştiai tu odată din inima mea; cu alte clipe voi azvârli în piatră,în râu un atunci de copil, cu alte clipe voi zămisli o piatră,un râu, pe mine copil.

Spre Lumină

spre Lumină ramuri ,vânturi fructul şi-l împart; blând mâini îşi scutură meri fără de cuvânt, ochi de copil,presimt,limpezi şi calmi vor îndrăzni a ne-aduce spre cea dintâi Lumină, spre cel dintâi Cuvânt.

Un alt ţipăt în zborul de păsări

glas nesfârşit al dimineţilor împleteşte ultima ţâşnire a singurătăţii; singurătate, singurătate în ochii tăi, îmi caut ultima rugăciune în mâna caldă a unei statui ştiute doar de tine!

îmi regăsesc primul scâncet de copil în ochii mamei din cer, îmi regăsesc scârţâitul căruţei la culesul de mere tomnatice, la vuietul de zbor de gâşte sălbatice tăind luminişul dintr-alt pământ tărât spre ape.

plâns de copilă, meditare gravă, pe când peruci de bătrâni cad într-o ploaie

şi cioc întors scormone în nisip mai ştiu eu ce zâmbete din alte oglinzi, unde numai chip de bărbat

Gabriela Anton

răspunde chemării pădurii ascunse prin orga din depărtări.

se-ngălbeneşte o privire la poarta deschisă şi liniştea zăpezilor din copilărie mai aude plânsul meu acelaşi de copilă, căci doar prin inele de timp rătăcit mai simţi frăgezimea din tine.

departe latră un câine, cerul albastru aşteaptă, nu ştiu pe cine.

Ce trist

ce trist ca să nu plâng cu Tine, ca să dorm sub coji de paltini, de arbori încrâncenaţi, fără să ating arătările smălţuite de această lună, de acest veac… veac cu roade-n putregai!

ce trist ca să nu ştiu să gust din singurul zbor învingător al vulturilor, printre văpăi ,în dansul tăcut de fructe ascunse, mă înrudesc cu stejarul,bătrânul,vechiul stejar!

Uite curcubeul

uite curcubeul istovit de-mpătimire, schimbarea aduce un cântec străbun; o pasăre stă de sus să se pogoare, sânge, al legendelor legământ!

înfrânat piciorul atinge artere din timpul mort, legea totului e-un chip.

Tu, Singurătate,

Tu,Singurătate,tot mai adânc sub peceţi te învârţi; un şăgalnic zâmbet, un parşiv plânset refuzi; mori de vânt ne crezi în ciuda vechiului legământ!

prieten,vechi prieten,înnoadă inele de timp, ca pe zaruri aruncă paginile Cărţii să vedem ce va fi!

Vârtejuri se cască în şerpuit şi zarea în foc pocneşte din bici!

Tu,Singurătate,umblet calm, un munte sălbatec cu un singur străjer!

Gabriel Nicolae Mihail=

dans l'oeil de l'ange așa cum ne leagă aerul ăsta poluat mai bine vorbim de altele mai frumoase je suis le même iubirea cel mai puternic superconductor de pe pământ de 3xi de la iubire inodor incolor insipid ca o perdea de căldură cu care te învelești pe dedesubturi ca niște ochi visători și un nas rece pe care îl lipești de geam și aștepți să treacă iarna un horn ca o capcană de șoareci pentru moș crăciun apoi trece anul intri într-un magazin de preț fix și cauți un clește din ăla special să scoți din coloană toate așchiile care te cocoșează care te strâmbă dar eu confund deseori iubirea cu prea multă lumină puțin iaurt să întindem pe spatele ars sau confund iubirea cu întunericul și tot apăs pe întrerupătorul ăsta stricat să se aprindă becul lumânarea orice acum că ne-a luat căldura ne încălzim cu lăzi de vodkă și ce ger siberian se anunță că mi-am vândut toți pantalonii scurți pentru o pole-ială din aia strălucitoare ca pentru marțieni ca pentru sângele asta de a fost odată să o închid să o strâng e un castel gol distanță între noi și Dumnezeu

nu mă mai leagă nimic de acest loc

iar dacă mai plescăi uneori

să știi că e un fel de a face pace cu durerea și cu Dumnezeu în același timp

despre oameni nu pot să vorbesc pentru că nu i-am cunoscut niciodată suficient mi-am spus întotdeauna că dacă aș scădea neoamenii din total atunci i-aș cunoaște

ceea ce rămâne perfect stabilit și delimitat e modul în care se toarnă smoală pentru a construi un asfalt atât de solid

încât ai putea jura că e un fel bază pentru dragostea la distanță iar îndrăgostiții de acum sunt făcuți dintr-un semnal wireless atât de puternic încât dacă îi privești atent mai au câte un fir minuscul ieșit din ureche din care se scurg te iubesc-uri care se sting la impactul cu solul

nu am iubit niciodată

din vene îmi curge un întuneric atât de dens încât aș avea nevoie de un fierar să îl bată în foc viu

cea mai mare bucurie o găseam în cimitir când mergeam la dezgropat de inimi îngropate prematur dar am învățat că nimeni nu va fi chinuit mai mult decât îi este scris decât dacă va scrie mai departe cu propria mână

nu mai știu câți ani au trecut de când s-a oprit timpul în loc

despre iubire nu se vorbește niciodată la trecut în palme un șarpe îmi retrasează linia vieții

nu mai cred în nimic

Le Sirene

singurătatea este singura care face diferența între oameni

între ușile înțepenite și inimile care ne devin niște câmpuri de bătălie din ce în ce mai încăpătoare pentru fantomele conștiinței noastre

dar nu

noi avem aceeași culoare aceeași culoare sângerie care face limbile ceasului să facă pe moartele iar apoi când nu privește nimeni să se joace libere

am fost liberi

suntem din ce în ce mai oficiali nimeni nu ar bănui nimic, nimeni care nu ar ști cum să privească umbrele noastre care încă fac dragoste

am fost îndrăgostiți

de la mine la tine e cea mai mică distanță cuantificabilă din buzele tale începe gerul care îmi învinețește pașii, avem o datorie față de Dumnezeu un litigiu de jumătăți prinse în aceeași bulă de lumină din care respiră alții

am fost iubiți

iar dacă ne-am iubit, să nu o mai facem să nu mai ridicăm semne de întrebare ca pe cruci și să nu lipim amintiri pe ele

Despre Sindicatul demen\ilor

într-un interviu pe timp de r[zboi

leo butnAru

Propunându-mi să ne angajăm în prezentul dialog, Iryna Myronenko, poetă și jurnalistă din Harkov, ținu să facă următoarea precizare: Dacă nu aveți suficient timp pentru răspunsuri scrise, le puteți rosti la un reportofon și să le trimiți pe mail ca fișier atașat. Nu vă propun formatul Skype, deoarece acum, pe timp de război, și în regiunea Harkov zboară rachetele dușmanilor. Prin urmare, în caz de alarmă aeriană, sursele de energie electrică sunt deconectate, încât ne-am pomeni ca și cum în gol, în vid, fără lumină, eșuând. Corespondența scrisă este mai indicată, mai sigură.

Poet, călător pasionat, care, din nefericire, s-a îmbolnăvit undeva în junglele indiei. la 34 de ani, tuberculoza i-a curmat viața. Se spunea că, împreună cu iubita, era în stare să călătorească pe motocicletă de la leningrad până în ucraina natală. Postum, a fost declarat dușman al poporului, opera sa aflându-se la indexul cenzurii bolșevice șapte decenii la rând. iar acum, stimate domnule leo butnaru, să încercăm a ne imagina cum ar reacționa la dialogul nostru protagonistul lui, poetul, omul de radio, de film și teatru, leonid cernov-maloșiycenko, dialog din care vă dresez primă întrebare: după ce ați tradus și editat „Panorama poeziei avangardei ucrainene”, apoi volumul de poeme al lui mihail Semenko „raidul meu în eternitate”, vă amintiți cum v-a apărut interesul pentru creația lui leonid cernov și cum s-a dezvoltat ideea „materializată” în antologia sa de poeme „Sindicatul demenților”, lansată de editura „neuma” din cluj?

Până la interesul pentru avangarda ucraineană și convingerea că Mihail Semenko nu este doar unul dintre autori, ci chiar protagonistul ei, am tradus și inserat un grupaj din versurile sale de tinerețe în antologia „Avangarda rusă”, apărută în 2006 la Iași. Pentru că atunci nu cunoșteam mai nimic despre avangardismul literar ucrainean, din acest motiv incluzându-l pe Semenko printre poeții ruși. Aidoma acestuia, și Leonid Cernov își scrisese prima carte, „Sindicatul demenților”, în limba rusă, editând-o, respectiv, în imperiul țarist, în Extremul Orient, la Vladivostok, în 1923. Astfel că înclinam să cred că unii poeți de origine ucraineană s-au afirmat în cadrul curentelor avangardiste ce lansaseră manifeste cutezătoare până la sfidare socio-artistică în Moscova sau Sankt Petersburg.

Apoi aveau să vină limpezirile, sau despărțirea de ape, când „i-am readus” pe acești doi importanți autori în albia firească, predestinată, – cea a literaturii ucrainene.

și cum ați descoperit avangardismul ucrainean și, concomitent, faptul că doi protagoniști ai săi au fost Semenko și cernov (maloșiycenko)?

Acum vreo cincisprezece ani, colegul și prietenul Alexandru Cistelecan de la revista „Vatra” din Târgu Mureș îmi propusese să fac aproape un întreg număr al publicației respective, dedicat avangardei ucrainene. Însă, din câte vă amintiți, pe atunci erau nespus de puține date despre această mișcare chiar și în arealul literaturii ucrainene, istoria ei nu prea oferea referințe despre respectivul proces. Încă nu fuseseră editate cărțile protagoniștilor autohtoni ai acestei fenomenologii importante, acaparante, de la începutul secolului trecut, mișcare novatoare pentru cultura și chiar istoria ucraineană,

actanții ei operând intervenții creative inclusiv pentru constituirea și personalizarea limbii ucrainene, spre a o apăra de intervenții străine, în primul rând de a o salva de dominația deznaționalizatoare a limbii ruse. Am scris pe îndelete, documentat, despre aceste și alte componente în studiul din „Panorama poeziei avangardei ucrainene”, apărută în 2017 la editura Tracus Arte din București, în care am inclus și autorii avangardiști din diaspora, pe care încă nu-i cunoșteam, pe când am editat antologia Avangarda ucraineană la „Tipo Moldova” din Iași, în 2013.

Astfel că propunerea colegului de la revista Vatra pe cât m-a pus pe gânduri, pe atât m-a pus... la muncă, la cercetat, selectat, adunat informații, texte, PDF-uri ale unor cărți semnate de avangardiști. Pentru început, am descoperit o nu prea amplă antologie a poeziei avangardei ucrainene apărută, în anii ‘80 ai secolului trecut, – unde ați crede? – în Ungaria, la Institutul „György Bessenyei” (catedra de filologie ucraineană și rusă), intitulată Український Футуризм / Az Ukrán Futurizmus.

În genere, mi s-a creat impresia că avangarda ucraineană, istoria, faptele ei, au fost ținute mult după zăbrelele indexului comunist sau dezinteresului „autohton” chiar și după căderea URSS. Unii dintre vechii slujitori ai realismului socialist și propagandei comuniste se străduiau să o țină departe de eventualul interes al contemporaneității socio-culturale. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, au apărut studii, antologii la Kiev, Lvov, în alte orașe. Apoi, în anul 2009, l-am întâlnit pe concitadinul tău, dragă Iryna, pe poetul, prozatorul și muzicianul Serghei Jadan, care își susținuse la Universitatea din Harkov teza de candidat în științe filologice chiar despre avangarda ucraineană. A fost generos, mi-a trimis-o și ea mi-a fost „ghid competent”, care m-a ajutat întru elucidarea unor momente de organizare a viitoarei antologii, apărută inițial în varianta ei din revista Vatra Apoi am tradus din poemele lui Serghei Jadan, am corespondat. Azi, Serghei e unul dintre cei mai cunoscuți poeți ucraineni contemporani, cu premii naționale și internaționale la activ.

În fine de etapă, să zic, și în context general, mi-am dat seama că cei mai interesanți, novatori, energici, originali poeți ai fenomenologiei în cauză sunt Mihail Semenko și Leonid Cernov (Maloșiycenko), cărora editorii români, împreună cu traducătorul, le-a făcut ca și cum dreptate postumă, publicându-le cărțile la Iași, București și Cluj.

care au fost datele, valorile, propulsiile artistice, care v-au determinat să traduceți antologia lui leonid cernov? (despre cea a lui Semenko am discuta la timpul apariției ei.)

Lectura volumului Sindicatul demenților avea să mă convingă fără umbră de dubii, că ucraineanul Leonid Cernov este unul dintre

poeții interesanți ai avangardismului european din primele decenii ale secolului trecut. Chiar dacă această carte a apărut în... Asia, în Siberia, la Vladivostok, în 1923, ea este sui generis în concordanță cu spiritul novator european. La cei 23-24 de ani ai săi, Cernov s-a dovedit a fi un autor pe deplin matur, serios și entuziast-energic în peripluri metaforice, ideatice. Aș mai spune că el e un avangardist... romantic. Nu, nu atipic, ci firesc, chiar așa: avangardist-romantic. Ceea ce confirmă și biografia sa, călătoriile pe tărâmuri exotice, continentale sau insulare. Să cităm din Cernov un pasaj relevant: „Dacă ar fi să vedeți omul în privirile tânărului căpitan de cursă lungă, care însă poartă în brațe o mașină de scris, sau și mai bine, – dacă veți vedea un om, care are toate aceste însemne și o zveltă statură de european și care cu un entuziasm nebun vociferează în cercul scriitorilor despre incomparabila frumusețe și plăcere de a goni pe motocicletă, să știți că acela aș fi chiar eu, Leonid Cernov, care acum, în Ucraina, are absolut întâmplător un atare nume de familie rusesc, așa cum adevăratul meu nume e Maloșiycenko”.

În multe, este afin lui Blaise Cendrars, confrate de departe, de aproape, poet francez de origine elvețiană, și acesta cutreierător de continente, mări, oceane. Blaise Cendrars călătorește la Moscova, de unde pleacă spre Harbinul chinezesc din Răsăritul Îndepărtat (1913), scrie „Proza Transsiberianului” (ed. 1919), înaintea acestui periplu avându-l pe cel transatlantic, american, soldat cu captivantul poem „Paștele la New York” (1912/1919).

La începutul secolului XX, deloc puțini poeți călătoreau mult, fiind suficient să exemplificăm prin alți doi celebri francezi: André Gide hălăduiește prin Africa, după care publică volume inspirate de Congo (1927) și Ciad (1928). În timpul celui de-al doilea război mondial se află în Tunis, unde scrie „Tezeu”, ultima din operele sale importante. Victor Segalen, poet, romancier, medic de navă maritimă, etnograf, sinolog și arheolog, a vizitat Polinezia, arhipelagul Tuamotu, făcând studii, cercetări. Să ne amintim și de poetul rus acmeist Nikolai Gumiliov, care se considera un conchistador al spiritului, călătorind prin Europa, efectuând și două expediții în imensitățile Africii, reflectate, implicit, în unele grupaje de poeme, în piesa „Vânătoarea de rinoceri” (1920) care, în traducerea subsemnatului, a cunoscut un spectacol-lectură la Teatrul „Odeon” din București în regia regretatului Alexandru Tocilescu.

Iar la un moment dat, tânărul scriitor Leonid Cernov pornește cutezător, chiar aventurist spre exotismul glacial al Siberiei (cu mamuți la temelie, în veșnicul îngheț) și Orientului Depărtat, spre fluviul Amur și hotarele Chinei. Scrie, publică, editează poeme, organizează spectacole literare, își încearcă pana în proza scurtă.

Debordând de energie, rezonând cu spiritul neliniștit și nesedentar al începutului de veac XX, al epocii, se îmbarcă pe o navă, care îl duce spre India, acest periplu, trăit intens, mai apoi descriindu-l în prima sa carte scrisă în limba maternă, ucraineana, intitulată „124 de zile la tropice”. Iar după respectiva sumă de zile și nopți, indicată în titlul cărții, calea lui Leonid Cernov duce spre Bombay, Cairo, Odessa... În orașul de la Marea Neagră, ca și vecin nouă, posibil chiar în cartierul Moldovanka, Leonid Cernov se împrietenește cu futuriștii de la revista „IugoLEF” (într-o desfășurare a noțiunii, ar fi: Frontul sudic de stânga al artei, ca branșament al „tulpinii” centrale, zisă pur și simplu „LEF”). La editura de stat îi apare o altă carte scrisă în limba ucraineană, „Avionul”. Are o activitate prodigioasă la așa-numita fabrică de cinematografie. În acea vreme cineva îl portretiza memorabil: „Un Don Juan panucrainean, vagabond siberian, de asemenea lup de mare, tăbăcit de sarea și furtunile a trei oceane”.

La un moment dat, pe țărmul de la Odessa, roza vânturilor, atât de firească pentru destinul său, își modifică direcția, Cernov ajungând, pentru a-și proba șansele, în Veneția Nordului, cum fusese numit Sankt Petersburgul / Leningradul care, din an în an postre-

voluționar, pălea, se ofilea. Sosind în orașul de pe Neva în 1925, poetul face cunoștință cu membrii „Ordinului imagiștilor combatanți”, ideolog căruia era Vadim Șerșenevici, ce avea să cadă jertfă represaliilor bolșevice.

de fapt, peregrinările sale încep încă din gimnaziu, de unde decide să plece în lumea mare.

Da, se întâmplase după primul succes literar al său, june-autor și redactor, într-un gimnaziu din Aleksandraia, oraș care, precum raporta ohrana țaristă, încă de prin 1911 devenise mediu propice pentru tineri cu aspirații revoluționare.

Așadar, aproape încă adolescentul, elevul Leonid Maloșiycenko cunoaște primul succes literar, dar, concomitent, și... insucces... social, pe tărâmul scrisului, legate, ambele, de editarea revistei ilustrate „Рогатка” („Praștia”), în urma colaborării cu care se văzu nevoit să abandoneze învățătura și să plece de acasă. Trece Nistrul, ajunge la Chișinău, unde își continua studiile gimnazial, absolvite în anul revoluționar 1917, în care spune: „Trebuia să-mi cos la tunica de gimnazist nasturi de student, să-mi iau «certificatul de maturitate», să dezarmez polițiști, să particip la demonstrații, să organizez detașamente înarmate, să alung guvernatorul, să creez Teatrul Uniunii Elevilor, să mă îndrăgostesc, eu însumi să scriu piese, tot eu să le montez și să le joc, tot eu fiind și sufleurul!... Aici, la Chișinău, a văzut lumina rampei prima mea piesuță, pe care am înscenat-o și în care am interpretat rolul principal”. Și iată, azi, în 2022, la Chișinău și Cluj, antologia sa de poeme, tradusă în românește și lansată la Târgul de Carte „Gaudeamus” din București.

dintru început, care din textele, din poemele lui cernov v-au predispus să le traduceți?

Spunem despre textele din perioada în care, din anumită lipsă de informație, dar și de elucidare istorico-literară ucraineană, să zic, îl consideram pe Cernov avangardist rus, după care a fost să traduc integral vibranta sa carte, oarecum... nervos-poetică-polemică, Sindicatul demenților. Iar după opera sa scrisă în limba rusă am purces la românizarea unei selecții din versurile scrise în limba maternă, dintre care țin să amintesc Elegia cu miros de benzină; Sireapa cumană în automobil; Harkov (Cinema-simfonie); Departe răzbate lumina felinarelor... Aceste și alte texte, în format mare, să zic așa, pulsează pregnant de energie metaforică, de șocuri ideatice surprinzătoare. De o aspră... savoare. Noutatea, originalitatea, receptarea metaforică a lumii și filosofiei existențiale sunt caracteristice cam întregii opere cernoviene. E ca o nestăvilită și uimitoare revărsare a imaginației, fanteziei și... viso-realității. Predominantă fiind o stilistică a contemporaneității perpetui, a regizărilor ingenioase. Pentru că Cernov a avut și prolifice căutări cinematografice, teatrale. Întru argumentare, citez chiar din prefața la volumul său apărut în românește: „Următoarea perioadă (1914-1922) mi-a fost un galop neîncetat prin facultăți și trupe teatrale. Am învățat la Odessa la matematică (1917), iar în toamna lui 1918 m-am cărăbănit în fostul Ekaterinoslav la medicină; alături de cadavre, în pauze scriam texte umoristice, studiam Brehm, savant-zoolog german, și istoria artelor, ticluiam versulețe de doi bani, înjghebam grupe teatrale... Cu alte cuvinte, zgomotoasele mele zile se înghesuiau între tomuri, grupuri și trupuri”.

Tot pe atunci, la 20 de ani (născut fiind în 1899), avu loc și debutul său, în ziarul «Izvestia» („Știri”) al administrației locale (zemstva) din Aleksandria, primul articol Maloșiycenko semnându-l: Leonid Cernov.

Grație acestor sinteze literar-scenice, preocupărilor de regie, poezia sa resimte „influențe” cinematografice, actoricești, care-i

impulsionează un dinamism al sentimentelor și ideilor, rezonând deplin cu conceptul theatrum mundi. Poetul avangardist ucrainean este „de acord” cu clasicul englez Shakespeare, că „lumea toată e o scenă”. Încât Cernov întreprinde căutări poetice în nemărginirea acestei metafore atotcuprinzătoare.

meritați nemăsurata noastă gratitudine pentru interesul față de literatura avangardei ucrainene, pe care o traduceți, o promovați în românia. Se simte că autorii vă sunt apropiați în ce privește energia și experimentele. incontestabil, acelor autori, unii morți în lagărele bolșevicilor, le luminați postumitatea. din câte știu și pot confirma cu bucurie, păstrați legăturile și colaborați cu unii dintre scriitorii și jurnaliștii ucraineni contemporani.

Dragă Iryna Myronenko, un exemplu apărut ad hoc, dar nu doar de azi, este chiar colaborarea noastră. Am dialogat și cu alte ocazii, pe alte teme pentru presa și radioul din Harkovul bombardat barbar de ruși, dar nu numai. Am primit interviul nostru precedent, inserat în „Буковинський журнал” (Revista de Bucovina).

Precum spui, am ținut și țin legătură cu mai mulți colegi din Ucraina, iar când pregăteam antologia lui Leonid Cernov l-am rugat pe poetul, prozatorul din Kiev Oleh Koțarev să-mi trimită, esențializat, opinia sa despre protagonistul discuției noastre. De altfel, Oleh mia fost de sprijin și la tălmăcirea Panoramei poeziei avangardei ucrainene – cam în același timp apăruse și antologia sa „Українська авангардна. Поезія, 1910-1930” (Avangarda ucraineană. Poezia, 1910-1930), în care au fost incluși și autori din diaspora, necunoscuți până la acel moment. Fac în continuare schimb de mesaje cu cei care mi-au fost de ajutor și la elaborarea volumului „Avangarda ucraineană”, editat în 2013 la „Tipo Moldova”. Le-am exprimat gratitudinea și într-un cuvânt aparte, în mod special pentru poeta Galina Tarasiuk și angajata Bibliotecii Naționale a Ucrainei Tetiana Dobko, care, într-un mesaj recent, s-a arătat interesată să aibă în instituția amintită cărțile autorilor ucraineni, traduse și editate în România. E drept, corespondența noastră nu mai e una strict literară, ci poartă și dramaticele însemne ale existenței pe timp de război, de agresiune.

De asemenea întrețin relații de colaborare cu unii scriitori ucraineni – cetățeni români, precum ar fi Mihai Traista Haifa. La societatea ucrainenilor, filiala București, am prezentat și volumul lui Mihail Semenko „Raidul meu în eternitate”.

Iar spre finalul discuției noastre permite-mi și mie o întrebare: În Harkov, unde a locuit, a creat și unde este înmormântat Leonid Cernov, există semne de perpetuare a numelui său?

Pregătindu-mă pentru convorbirea noastră, am cercetat mai multe surse, din care, din păcate, am aflat puține lucruri sau poate chiar unul singur: în luna mai 2010, pe clădirea școlii tehnice Agrare din Alexandria, fostul gimnaziu de băieți, de care am amintit, primăria a instalată o placă memorială leonid cernov. iar peste șase ani, în acest oraș a apărut și strada ce poartă numele poetului-avangardist.

În orașul Harkov, care, un timp, fusese capitala ucrainei, nu există o stradă cernov. În anii decomunizării, comisia toponimică a consiliului orășenesc Harkov a reușit doar să-l „pedepsească” pe Henri barbusse, care vizitase Harkovul și care rămâne a fi un clasic al literaturii universale, în pofida unor publicații despre Stalin. Acum strada francezului se numește Yura zoifer, cetățean născut într-o familie foarte bogată și care a murit într-un lagăr de concentrare.

și încă ceva: pe placa memorială colectivă, cu numele unor

personalități ale artei și literaturii, care locuiseră în așanumita „casă-cuvânt”, cernov e al 14-lea. Acest însemn comemorativ a fost vandalizat, distrus după inaugurare, iar placa prezentă e din 2003.

Situația îmi amintește de o alta, similară, cea cu Osip Mandel ștam, poet uriaș care, în 1938, adică la cinci ani de la moartea lui Leonid Cernov, se stingea, în mod tragic, la Extremul Orient, în lagărul „Al doilea râuleţ” din preajma orașului Vladivostok (unde apăruse și prima carte a lui Cernov, „Sindicatul demenților”, nu?). Ca și în cazul de care amintești, și monumentul lui Mandelștam, înălţat la Vladivostok, a fost de repetate ori atacat de vandali, pângărit...

leonid cernov (maloșiycenko) nu este promovat de nimeni, pentru că nimeni nu l-a citit. Sau cei care l-au citit nu au mers la mitinguri și întruniri publice, anulate din cauza bombardamentelor. eu însă mai trag speranțe, cunoscând o persoană influentă, care s-a înrolat voluntar în Armata ucraineană, luptând în donbass, și care ar putea să ciocănească ușor cu degetul în tâmpla unor deputați nesimțiți, amintindu-le de importantul scriitor leonid cernov. revenind la întrebările mele, una din ele mă tem că ar fi oarecum incomodă, dar o pun: Pe maluri de Prut se mai simte interes și simpatie pentru ucraina sau unii sunt preocupați doar de grija ca pe teritoriul moldovei să nu ajungă rachetele aducătoare de moarte?

Sigur, moldovenii, românii ajută dezinteresat mii de refugiați ucraineni, vă susțin... În ce mă privește, interesul meu față de literatura ucraineană nu a avut nicidecum legătură cu agresiunea rusească. O vreme, noi am fost împreună colonizați de imperialismul ruso-sovietic, iar primele mele traduceri din scriitori ucraineni datează încă din anii ‘80 ai secolului trecut, inclusiv versuri de Ivan Draci. La rândul meu, s-a întâmplat să am versuri traduse în limba ucraineană și antologate încă prin 1973...

Am călătorit mult prin Ucraina, inclusiv prin Donbass, unde acum se duc lupte sângeroase. În calitate de jurnalist, am vizitat orașul Voroșilovgrad (Luhanskul separatist de azi), Kramatorsk, Lisiceansk, Krasnodon, Krsnîi Luci etc. Am coborât la un kilometru adâncime într-o mină, prin labirintul căreia aveam să fac, pedestru, 5 kilometri și unde chiar mi-am întâlnit și conaționali, unul dintre ei, brigadierul Moraru, originar din Sadagura de lângă Cernăuți; Sadagura lui Iorgu, protagonist în piesa lui Alecsandri.

Despre periplurile mele am scris jurnale de călătorie – din Crimeea, vreo trei la număr, primul datând din 1976. Jurnalul de Volînia, apoi unul româno-ucrainean, să zic așa, din Cernăuțiul prietenilor mei-scriitorii Vasile Levițchi, Mircea Lutic, Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu, Ilie T. Zegrea, Ștefan Hostiuc, Alexandrina Cernov (uite, o coincidență de nume cu cel al protagonistului discuției noastre!)... Kievul l-am vizitat prima oară în 1971, când eram încă student, în calitate de translator, însoțind un grup de turiști români din Arad. Cunosc relativ bine orașul Nikolaev de pe Bug, unde am locuit cam două luni. Nu departe de el – Hersonul, supranumit orașul mireselor. Mai la vale – Oceakov, fosta Olvia grecească, cetate pe care a reușit s-o cucerească doar Burebista cu dacii săi (iar eu am ajuns acolo la... odihnă, cu bilet de la... sindicate. Dar nu a... sindicatului demenților, ci a departamentului cultură din Chișinău). Și, bineînțeles, de mai multe ori am poposit la Odessa, cea cu legendara, proverbiala mahala Moldovanca, oraș ce mi-a inspirat poeme, proze... Da, astea se întâmplau până la război, până la blestemata agresiune rusească. Însă voi veți învinge! Vom învinge împreună! Îi urez Ucrainei victorie, pace și prosperitate!

Scrie\i, b[ie\i, cât mai pute\i (sau IA vs IC)

rĂzVAn niculA

Nu știu dacă într-un moment de pură luciditate sau de genială rătăcire, Friedrich Nietzsche afirma (nu știu nici în ce mod, dacă arborând un zâmbet zeflemitor de om profund răzbunat sau venindu-i să-și strice și mai mult eșuata coafură): „Am căutat mari oameni și nu am găsit decât maimuțele idealului lor”. Alții, mai trăitori, chiar dacă aflați pe o treaptă superioară din punct de vedere al optimismului, ar fi susținut cu tărie că dacă știau ce-i așteaptă, nu ar fi pus piciorul în secolul douăzeci și unu, cu preferința clar exprimată să rămână în cel precedent. Pe atunci mai exista o oarecare încredere în instituții pretins culturale românești care, în momentul de față, nu se mai remarcă decât prin supunere slugarnică față de interese care nu au nici în mânecă nici în clin cu vreo activitate susținută de adevărați oameni de cultură. Totuși, numirea într-un post cultural tocmai la Istanbul a unei designerițe de modă care în urmă cu câțiva ani punea mantii pe umerii primei femei ajunsă prim-ministru în întreaga istorie a României, deși susceptibilă să nască diverse comentarii și să ridice semne de întrebare, nu poate fi privită decât cu ochiul absent al „miserupismului”. În zorii confruntărilor mari, nimeni nu pierde vremea să socotească paharele băute cu o seară înainte de mirmilonul de alături sau să numere monedele strecurate în buzunarul cine știe cui de nemuritorul Iuda care-și tot schimbă înfățișarea și numele, mai puțin brand-ul.

Mai devreme decât credeau mulți, se dovedește că filmele science-fiction nu au avut numai rolul de-a distra și de-a relaxa publicul, arătându-se în dese rânduri adevărate profeții,mai mult sau mai puțin sumbre, menite să ne pregătească pentru viitor. Iar viitorul, cumva, a devenit prezent, punând față în față ceea ce până nu de mult părea doar fantasmă: Inteligența Artificială și Inteligența de Cimpanzeu a omenirii.

Organizat în premieră la sfârșit de an, parcă pentru a-l apropia cât mai mult pe Père Noël de tenul lui Mbappe, Campionatul Mondial de Fotbal, ediția 2022, a trezit nu numai pasiuni, nu numai rumori, ci și reacții mai puțin cerebrale. Prima, în rândurile naționalei Germaniei – plecată acasă prea devreme pe merit, ca primă maimuță dintre cele trei care nu au vorbit, nu au văzut, nu au auzit. Interdicția impusă în privința purtării

banderolei în culorile curcubeului, concepută ca susținere a drepturilor comunității LGBTQ, i-a făcut pe membrii Manschaft-ului să-și acopere gura la pozele oficiale de grup, parcă anticipând că dacă nu vor râde ei de ei înșiși, curcile o vor face. Adevărat, drepturile omului, separate de deja plictisitor-imbecilizata corectitudine politică, sunt o noțiune care merită susținută până în pânzele albe. Dar acolo și atunci când contează, nu pe maidanurile din Qatar și, mai ales, cu demnitate, nu sub formă de bufonerie. În mod surprinzător, ridicolul a crescut gradual, fără a mai ține cont de vreo logică, lumea întreagă rostogolindu-se nu numai în prăpastia ignoranței și preconcepției, ci și a maimuțărelii. Bisht-ul care a fost pus pe umerii lui Messi ca formă de apreciere în tradiția qatareză i-a făcut pe destui, inclusiv analiști români, să-l fi dorit mai degrabă vreun chippendale decât campion mondial care onorează obiceiurile țării gazdă, deși alții, tot de sorginte latină, în spiritul Iudei mai sus menționate,ar fi parafrazat o celebră reclamă românească întrebând: „Halatul, cât e halatul”? Hilarul nu a atins cote maxime, în mod surprinzător, când francezii au inițiat o petiție prin care cereau rejucarea Finalei. Nici când argentinienii au strâns un număr mai mare de semnături pentru petiția care cerea Franței să nu mai plângă și să-și accepte înfrângerea. Fără a se demonstra vreo legătură de cauzalitate, vreun plagiat sau vreo formă de inspirație, ridicolului în care se cufundase lumea s-a alăturat România prin inițierea unei petiții care cerea interzicerea pe posturile TV a reclamelor la casele de pariuri și păcănele. O dovadă că nu ne-am scuturat de comunism și că sperăm ca legea pumnului în gură să funcționeze mai mult decât educația, că în continuare democrația este prost înțeleasă, că sperăm ca prin coerciție să scăpăm de probleme care ar fi mult mai ușor rezolvate de un sistem educațional solid și de o îndreptare, măcar fragilă, către cultură.

Problema, însă, nu mai este atitudinea celor care se distrează asemenea suporterilor italieni care, aruncând cu coji de banană în Balotelli, își însoțeau gesturile cu onomatopee de primată. Problema nu mai este că lumea întreagă este absorbită de evenimente și de acțiuni care nu au nimic de-a face cu utilitatea. Aceasta constăîn faptul că majoritatea, absorbiți de eternul panis et circenses,nu prea se mai uită în jur. Și, ca

atare, nu observă reacțiile de început de an al univeristăților mari de prin Australia, New York sau Los Angeles la utilizarea Inteligenței Artificiale.

Pe scurt, noile aplicații dezvoltate în segmentul IA nu numai că permit ci anunță dispariția unor îndeletniciri umane pe care le credeam nemuritoare,asemenea celor care se dedau lor. ChatGPT este noul soft care poate scrie, între o sorbitură de cafea și un fum tras din țigară, un eseu universitar asupra unei teme indicate, indiferent că are legătură cu fizica cuantică sau cu literatura. Mai mult, s-a dovedit relativ operațional în cadrul aplicațiilor matrimoniale, generând răspunsuri care, chiar dacă alungau pretendenții sau pretendentele, aveau o oarecare logică. Și pentru că orice economie de piață este nulă fără concurență, o altă aplicație, numită Claude, a reușit ca, la cerere,să scrie o poezie despre sine în stilul Corbului lui Edgar Allan Poe.Rezultatul poate fi redat, parțial, fie ca lecție de spiritsim pentru Mama Omida, fie ca dovadă că poetul american se va fi răsucit deja în groapă: „«Mortal», said the sprite, «be wary; shallow learning is unwary; Heed the perils of reliance on machin’ry’s mere complience»”. Comparând metrica și vocabularul folosit, nu cred că există dubiu că îndeletniciri precum aceea de scriitor, jurnalist, creator de conținut și alte asemenea, ar putea beneficia de ajutor la început. Ce rost are să citești zece cărți pentru o compoziție când poți cere aplicației să îți scrie la început articolul, apoi cartea de poezii și romanul? Dar e o perspectivă care dovedește că noi, cimpanzeii, nu vom face față Inteligenței Artificiale, cu toate eforturile mediului universitar de-a interzice utilizarea unor asemenea aplicații. Vechiul îndemn românesc „scrieți orice, numai scrieți” nu trebuia să ne mai fie motto de mult. Dar putem dezvolta altul, amar și resemnat, „scrieți, băieți, cât mai puteți”, încercând să vedem, în virtutea optimismului, jumătatea plină a paharului. E destul de aproape vremea în care ne vom putea întinde pe spate, cu burdihanul la soare, prea bucuroși că în urma reconversiei profesionale vom face uitat adevărul pe care Ramón Gómez de la Serna l-a exprimat mai bine ca oricine altul: „Sunt deja implicat în profesia de literat care constă în a pierde banii ce nu se câștigă”.

Din nou despre „provincia cultural[”

liViu cAPșA

Revenită din când în când în dezbaterile privind rolul culturii în societatea noastră, sintagma „provincie culturală” a generat întotdeuna o diversitate de opinii. De la cele simpliste, cu raportare directă și minimilizatoare la un strict determinism geografic, până la cele bazate pe studii serioase de sociologie și psihologie culturală. Astfel, pentru unii, existența „periferiei culturale” este o realitate incontestabilă, pentru alții, provincia culturală nu există în realitate, fiind numai o amendabilă exagerare a unor nemăsurate orgolii centriste. Și unii, și ceilalți, fie că plutesc în generalizări speculative, fie că-și aglomerează argumetele în cascade asurzitoare de cuvinte, nu reușesc să limpezească definitiv tainele unei, încă, persistente întrebări : când există provincie culturală ?

Dacă există provincie culturală, atunci e musai să ființeze și un centru. Tot cultural. De regulă, acest rol major revine capitalei. Căreia, spre luare aminte, i se alătură, deseori, și sintagma „culturală”. Mai există, cum știm, și alte centre culturale, ca reprezentanțe ale domeniului în alte țări, care își desfășoară activitatea după reguli diplomatice. Așadar, o îmbinare a culturii cu diplomația, ba chiar cu politicul, ceea ce complică lucrurile în cale mai multe cazuri, dar nu în beneficiul culturii. E situația României din ultimii ani, de când ICR-ul a trecut în „subordinea” Parlamentului, cu toată încrengătura sa de interese politice extraculturale.

Lăsând la o parte aceste complicații ( și complicități, care trag cultura în jos) și care exced cadrul acestor însemnări, putem afirma cu certitudine : nu există provincie culturală acolo unde se întâmplă ceva semnificativ în sfera culturii. Acolo unde există un parteneriat viabil între instituțiile culturale - de profil sau administrative- și autorituțile locale, o colaborare pe spații ample, pe proiecte și programe culturale profesionaiste: colocvii, festivaluri, recitaluri poetice, reviste literare, galerii de artă, tabere de creație, cenacluri, cluburi, lansări de cărți, întâlniri ale scriitorilor cu publicul cititor, dezbateri pe teme culturale. Acolo unde se crează suporturi veritabile pentru ieșirea culturii în spațiul public și unde publicul educat spiritual devine partener activ al actului cultural.

Tot așa, nu există provincie culturală acolo unde, prin exprimarea liberă și încurajarea potențialului cretor, se statornicește o identitate culturală autentică, nesupusă modelor trecătoare sau gusturilor îndoielnice, necoborâtă în subsolurile culturii de cartier, de stradă, de gang. Și, în fine, nu putem vorbi de provincie culturală când solidaritatea de breaslă, lăsând în urmă vanități și orgolii deșarte, se manifestă sinceră și liberă, constituind necesarul liant dintre creatori, permanentizând, totodată, legătura dintre aceștia și destinatarii actului cultural.

Pentru că nu vreau să plutim în generalități, am să mă refer, în ideea de mai sus, la două cazuri concrete, pe care le-am perceput „la sursă”, cum s-ar spune, în care actul cultural a căpătat o dimensiune de valoare națională.

Este vorba despre Bistrița-Năsăud și Târgu-Jiu, două orașe de mărime medie, fără a fi centre universitare de tradiție, ambele situate la mari distanțe de capitală, cu o situație economică mai

degrabă modestă. Și, iată, se poate produce cultură în adevăratul sens al cuvântului și în aceste condiții. Ce-i drept, tradiție culturală a acestor locuri obligă ( dacă ne gândim doar la Brâncuși, Coșbuc sau Rebreanu), iar ea a fost luată nu ca o povară, ci ca un îndemn. În ambele orașe, astăzi, sunt oameni de cultură, creatori care au făcut demult și decisiv saltul de la amatorism la un veritabil profesionalism. În ambele orașe apar reviste literare, se organizează importante manifestări culturale de nivel național, și, mai ales, există oameni dedicați actului cultural, pasionați, exigenți, generoși. Pe câțiva dintre ei i-am cunoscut chiar în „exercițiul funcțiunii”, dacă-mi permiteți formularea: Ioan Pintea, scriitor și manager cultural veritabil, reîntemeietor și director al uneia dintre cele mai valoroase instituții culturale de profil, Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, dar și Redactor-șef al importantei reviste „Mișcarea literară”, Gavril Țărmure, un alt manager cultural cu realizări remarcabile, dintre care amintim fondarea Editurii „Charmides”, a Festivalului de muzică și poezie de la Bistrița-Năsăud, a Taberei de pictură de la Colibița, scriitorul și eseistul Olimpiu Nușfelean, toți aparținând spațiului cultural bistrițean, dar cu deschidere națională evidentă. Continuând succinta enumerare a celor care înnobilează cutural locurile de baștină, nu pot să nu amintesc de Ion Cepoi, autor de proiecte și programe culturale care au făcut din Județul Gorj un veritabil centru cultural ( Festivalul internațional de literatură „Tudor Arghezi”, Atelierul Național de Poezie „Serile de la Bărădiceni”, Muzeul „Tudor Arghezi” din Tg. Cărbunești), de neobositul și entuziastul Ion Popescu Bărdiceni, co-director al Atelierului Național de Poezie „Serile dela Brădiceni”, de delicatul poet Spiridon Popescu, de actorul-poet George Drăghescu, toți ridicând orașul Târgu-Jiu la înălțimea de capitală culturală a Olteniei, altături, desigur, de mândra Cetate a Băniei.

Nu putem trece, când vorbim despre cultura națională, peste remarcabilul proiect al Uniunii Scriitorilor care a dat viață „Hărții vii a literaturii române”, ce reunește scriitori din toate zonele, „trăitori peste tot prin țară, în oașe mari sau în localități modeste”, cum spune unul dintre inițiatorii proiectului, Gabriel Ghifu, demonstrație clară ca provinicia culturală este o sintagmă ce trebuie privită cu maximă prudență și necesar discernământ. Pot fi privite ca provincii culturale Păltinișul lui Noica, Dolhasca lui Emil Brumaru sau Rohia lui Steinhardt ? Nicidecum, cât timp de aici s-a iscat lumina unor opere nepieritoare. Într-un singur mod putem admite existența provinciei culturale - când se înstăpânește interiorul nostru, ca stare de spirit, ca abandonarea în brațele vânjoase ale subculturii; când adorația pentru manele și telenovele, pentru emisiuni ce exaltă vulgaritatea și caricaturalul devine totală ; când amăgirea colorată a distracției ușoare reprezintă singura certitudine a vieții.

Așadar, dacă este să tragem o concluzie la aceste modeste însemnări, am putea spune că niciodată provincia culturală nu se va instala acolo unde se crează valorile spirituale, culturale și artistice veritabile, în măsură să aducă interes, emoție și bucurie estetică oamenilor.

Fructele aceluia§i pom

Poetul și prozatorul Varujan Vosganian, un răsfățat, pe bună dreptate, al scenei literare internaționale și naționale propune cititorilor opt povestiri (Povestiri despre oameni obișnuiți, Editura Polirom, 432 p). Acestea surprind, ca într-o lacrimă de chihlimbar, oameni obișnuiți aflați în momente de răscruce ale vieții: un tânăr emigrant alungat din Italia de pandemie; un șofer marcat de pierderea copilului; culorile iubirii prin ochii unui bătrân; lumea unui tânăr corporatist; soarta unei familii vechi, decrepite; ipohondrul față cu coronavirusul; o profesoară care trece prin criza vârstei mijlocii; doi frați care încearcă să câștige propriile războaie. Oameni de vârste, profesii, clase sociale diferite, prinși sub vremi, fiecare luptându-se, după puteri, să le facă față. Fiecare din aceste povești de viață este una a traumei. Oamenii obișnuiți ai lui Varujan Vosganian au destine tragice. Nu există câștigători iar lupta cu viața, cu soarta, sunt bătălii inegale care, o știm încă de la greci, nu sunt câștigate de către muritori. Această apăsare implacabilă asupra omului de rând, neînsemnat, ca frunza, ca iarba, o așează Varujan Vosganian asupra omului contemporan, urmând un considerent, neenunțat dar reliefat în povestiri: toate-s vechi și nouă toate.

În cele opt Povestiri despre oameni obișnuiți autorul cartografiază tot atâtea universuri contemporane, unele greu accesibile omului „de rând”. Interstițiile și viscerele acestora, bine studiate, sunt redate cu măiestrie, nu precum niște instantanee fotografice fidele, ci așa cum un pictor interpretează obiectul interesului artistic. Totuși fidelitatea față de natura acestor universuri sociale, unele de penumbră, finețea detaliului, atenția la nuanțe, remarcabile, surprind întregul context în care se desfășoară viața personajelor, de altfel, singurul context în care, la modul în care sunt construite, pot exista aceste personaje. Mici eroi cu sforțări supraomenești, departe de prototipul herculean, oamenii obișnuiți ai lui Varujan Vosganian sunt bine construiți, bine reliefați, fiecare cu vocea sa distinctă, uneori memorabilă și la care cititorul poate rezona și, mai mult, de care se poate atașa.

Nimic nu li se poate reproșa unor povestiri precum Cireșica sau Unchiul Turi. În acestea se vede harul de povestitor al lui Varujan Vosganian. Descrierea interioarelor, fascicule de lumină aruncate asupra altor vremuri, capacitatea de a evoca, de a reconstrui din fragmente, aceasta din urmă fiind o abilitate și un joc subtil cu așteptările cititorului căruia nu i se oferă tabloul întreg, căruia i se refuză privirea de ansamblu, stârnindu-i astfel interesul și captându-i atenția, portretele pline de sens ale personajelor, amintesc de romanele de atmosferă ale lui G. Călinescu, dar și de descrierile balzaciene. Plusul îl constituie însă atât profunzimea eroilor cu peisajele sufletești frământate, cu labirinturile intelectului prin care povestitorul se orientează cu o precizie lipsită de infatuare cât și tușa atât de personală a autorului, lentoarea senzuală a observației, prezența de catifea a naratorului în întorsătura calculată, șlefuită, a frazei. În aceste două povestiri, chiar dacă subiectul este unul, devenit, din păcate, banal prin repetata expunere mediatică, fiind așadar povești cu desfășurare previzibilă, cu final anticipat, cunoscut, nimic din acestea nu împietează asupra farmecului lor.

Nu același lucru se poate spune despre povestirea care deschide volumul, Crucea Sudului. Manieristă, tezistă, din aceasta răzbate puternic vocea autorului. O poveste cu tâlc al cărei fir este condus înspre demonstrarea unui anume adevăr. În plus,

unul din personaje are o tară de care sunt atinse, din fericire, într-o măsură mai mică, și alți eroi ai povestirilor. Deși „om obișnuit”, eroina dovedește cunoștințe complexe, rafinate în domenii care variază de la muzică la bolta cerească și trăiri de care nu au parte mulți dintre poeții în carne și oase: „Moartea are mirosul teilor de iunie. Dulce și obosit. Doar că e oleacă amar, parcă ai vărsa otravă. Dar mirosul ăsta nu ține mult, numai cât stă sufletul agățat de corp. După aia miroase ca apa de fântână.” Sunt vorbele tânărului care îngrijea bătrâni în Italia. „- Sunt zile speciale ale anului. Ziua când înfloresc caișii, când se deschid florile de castan, când dau teii în floare. (...) Atunci, pentru tine e mereu sărbătoare. Nu e zi în care să nu se deschidă un trandafir.” E o meteahnă a unora din personaje, pe care am remarcat-o și în romanul Patimile după Godel, această inadecvare între profilul personajului, „omul obișnuit”, și preocupările sale. Mai cu seamă în cazul celor cu origini modeste, acest lucru este frapant. Mai e și risipa de flori la care se dedă prozatorul. Deși foarte atrăgătoare și plină de poezie, e și aceasta o intruziune, la fel ca extraordinara și, din nou, foarte frumoasa paletă de culori, descrierile picturale, raportările pline de delicatețe pe care personajele le fac peisajului. Oricât de poet o fi născut românul, personal încă nu am întâlnit un astfel de om obișnuit, dar mi-aș dori să pot păși în lumea povestirilor lui Varujan Vosganian, acolo unde oamenii, deși copleșiți de viață, pot vedea poezia dincolo de griji.

Valul de flori, muzică și culori ce învăluie povestirile este străpuns de un pom cu puternică încărcătură simbolică. Arbore al vieții, arbore paradisiac, pom al cunoștinței binelui și al răului, arbore al iubirii, arbore sefirotic facilitând accesul la o înțelegere superioară a vieții și a morții, a cauzelor și a efectelor ce pun lumea în mișcare, răsare, sub forma unui cireș, într-o povestire –coloană vertebrală a cărții, Cireșica. Umbra acestui pom se întinde, precum arborele din visul profetic, asupra întregii lumi a povestirilor oamenilor obișnuiți. Ea ocrotește, trimite spre sensuri înalte, conferă blândețe, dulceață, duioșie vieților ajunse în puncte de maximă tensiune, oferind, în final, darul speranței.

Pove§ti neobi§nuite ale unor oameni obi§nui\i

monicA GroSu

Personalitate plurivalentă, om de cultură, scriitor și politician, Varujan Vosganian și-a întâmpinat recent cititorii cu o nouă carte, Povestiri despre oameni obișnuiți (Editura Polirom, Iași, 2022). Lansată în mai multe locuri din țară, cartea a avut parte de o bună receptare critică, iar cronicile și recenziile nu au întârziat să apară într-unele dintre cele mai prestigioase reviste literare. Deopotrivă prozator și poet, Varujan Vosganian nu are nevoie de o prezentare în prealabil, fiind cunoscut drept unul dintre autorii prolifici și iubiți de public pentru scrierile sensibile, emoționante, dezvoltate pe o arhitectonică solidă și foarte ingenios gândită. Nici culegerea de proze tocmai publicată nu face corp separat, continuând cumva efortul scriitorului de a coborî în spațiul autenticului trăit și de a înregistra acuitatea unor întâmplări, așa cum se reflectă ele, firesc, în sufletul și viața oamenilor obișnuiți.

Fără a trasa linii directoare într-un sens sau în altul, autorul pare să își întoarcă privirea în cerc, însemnând experiențe disparate, relativ recente, dar care pot contura fin preocupări și realități ale societății noastre actuale. Granițele rămân întotdeauna firave între experiențele personajelor și poate cele ale cititorilor care se vor regăsi în aceste proze, continuând, într-un fel, povestea, ca pentru ei înșiși. Așadar, ambiguități de percepție, aluzii, sentimente amalgamate, vinovății incerte, visuri niciodată abandonate, istorii de viață prinse în plasa unei nefericiri difuze, toate creionează cât se poate de expresiv, dar fără ostentație, cotidianul unor destine în care eroii caută și se caută pe ei înșiși. În aparența unui spațiu personal plicticos, prozaic, fiecare își trăiește cu intensitate întâmplările, confuziile, trecutul și prezentul, iar naratorul, un observator discret, ne introduce în aceste universuri de subtile intimități și suferințe. Cu toate acestea, viziunea se păstrează în limitele unei încrederi neștirbite în valorile binelui și ale unei umanități capabile să transgreseze și cele mai traumatizante momente.

Cele opt proze care compun volumul dezvăluie implicit nevoia de a resuscita

povestea, de a conștientiza rolul ei într-o lume care și-a pierdut treptat tandrețea, iar scriitorul Varujan Vosganian ne vorbește tocmai despre această componentă a umanității noastre, aceea de a ne regăsi capacitatea de comunicare, de dialog, dincolo de spațiul artificializat al ecranelor de tot felul. E o invitație la cunoașterea sinelui și a celuilalt într-un timp în care atenția a fost mereu îndreptată spre factori exteriori, spre progres, spre amenințări venite din afara noastră, când, de fapt, destule pericole pasc omul din interiorul lui. Numeroasele dezechilibre cauzate de comunism, de războaie, de pandemie, de bolile neurologice, au amprentat omenirea, creând distanțe tot mai greu exceptabile.

Se remarcă dintru început o anume voluptate a construirii edificiului textual, fiecare parte (descriere, secvență dialogată sau narativă) este asamblată întregului cu grijă, cu atenție pentru detaliu și pentru finalul narațiunii, care îmbracă textul cu nuanțe noi, uneori rezolvând conflictul, alteori suspendându-l în orizontul unei așteptări nelămurite. Cititorul însuși e implicat pentru a găsi explicații personale pentru un act sau altul. Această senzație durativă, de continuitate a textului, dincolo de marginile sale concrete, este specifică literaturii adevărate, găsindu-și

reverberații diverse în imaginarul cititorilor și compunând o hermeneutică niciodată pe deplin încheiată.

Povestirile dobândesc pe alocuri accente lirice, autorul experimentând atât la nivelul formulei narative, cât și la cel stilistic. Se îmbină, în consecință, pasaje calofile cu unele de un limbaj destul de vulgar, stradal, grosolan, așa cum se plasează în vecinătate istorică povești de iubire, fie de o eleganță aristocratică, desuetă azi, fie de un anumit pragmatism, mult mai prezent în relațiile amoroase ale societății moderne. Însă, de cele mai multe ori, aceste iubiri se înfășoară într-un mister sau chiar într-o indefinită conjunctură emoțională. Lucrurile nu sunt albe sau negre, nu sunt tranșate categoric și irevocabil, nu se precizează cine suferă mai mult și cine mai puțin, care e vinovatul principal, fiindcă viața însăși este un proces complicat, iar concluziile nu sunt niciodată definitive.

Foarte inspirat așezată în fruntea volumului, povestirea Crucea Sudului are forța de a recrea o atmosferă anume, cea a izolării pandemice, chiar dacă efectul acestei perioade pare să iasă pe dos, căci oamenii în loc să se îndepărteze unii de alții devin mai atenți la comportamentul celor din jur, mai empatici cu suferința aproapelui și mai dornici de a explora. În fapt, molima a determinat omenirea să facă un pas înapoi pentru a-și reconsidera poziția față de sine, față de aproape și față de existență. Acest răgaz bine venit după o goană nesfârșită a funcționat ca o resetare a societăților moderne, a schimbat paradigme, nu știm deocamdată în ce procent pozitiv sau negativ, dar rămâne, în mod cert, începutul zgomotos al unei noi crize (îngrijorări) mondiale. Perspectiva este interesantă, fiindcă, așa cum ni se precizează încă din primele pagini, povestea poate avea un dublu sens, se poate privi și din exterior spre personaje, dar și dinspre personaje spre lumea din afară, așa cum se prefigurează ea de la o fereastră sau un balcon de bloc.

Naratorul, aflat în izolarea impusă de covid, notează în carnetul său, privește în jur și constată că, în ciuda distanței impuse de doi metri, oamenii se apropie din

nou, timid, dar se apropie. Încearcă să se descopere, privesc iscoditor balcoanele vecinilor, sunt atenți la mișcările din celelalte apartamente, au timp să observe obiceiurile celorlalți locatari din imobil, să asculte vocile acestora și chiar să se cunoască. E tocmai spațiul potrivit pentru un „uriaș Decameron”. Natura, la rândul ei, nepăsătoare „la suferințele și cruzimile abătute asupra oamenilor” are un impuls nestăvilit de a-și extinde măreția, prospețimea, culoarea primăvăratică. Din interiorul acestor însemnări diaristice ale primei zile de mai, 2020, înflorește suav, delicat, subtil, o poveste de dragoste (povestire în povestire) și de admirație mai ales, între doi locatari viageri, aflați în apartamente vecine. Costi și Svetlana pornesc un dialog interesant, adeseori aluziv, dar mereu așteptat de tânărul protagonist, recent sosit din Italia și obligat la carantină, conform legislației momentului respectiv.

Dacă personajul masculin este un român tipic, un tânăr din Câmpulung care a picat examenul la Medicină și ajunge să lucreze îngrijitor de persoane vârstnice în Italia, Svetlana pare ivită dintr-o altă lume, volatilă, fapt pentru care și dispare, în final, la fel de subit, cum apăruse. Ea se dizolvă încet în orizontul sudic, angajându-se la o companie maritimă ce făcea croaziere între Australia și Noua Zeelandă, pe Marea Tasmaniei. Imaginea ei se pierde, astfel, în siajul unor întâlniri spectaculoase, de la înălțimea balconului, de unde lumea pare mai mică și mai ușor de cuprins. Sora ei, la fel de frumoasă, dar cu trupul schilod, țintuit într-un scaun cu rotile, rămâne acasă, iar Costi îi va deveni asistent și ajutor la cele casnice. Din balcon, ei pot călători cu mintea pe mările lumii, ea pierdută în balansoar, cu „genunchii cât niște coji de nucă”, el plutind cu ochii închiși „peste acoperișuri, împreună cu femeia-pasăre, în căutarea mării.” Acest joc al aproapelui și al departelui, surprins pictural, închide povestea în cercul unei după-amiezi calde și târzii, când starea de urgență se încheie și ea, iar treburile cotidiene acaparează din nou omenirea. Vedem cum, în acele momente de vunerabilitate și tensiune, oamenii se întorc la literatură, manifestă predispoziție spre visare, închipuind întâlniri și plecări de neuitat.

Diferită, ca formulă narativă și ritm, Ia-mă, nene! concretizează o secvență narativă mai dinamică, dezvoltându-se în acorduri nebănuite, cu ezitări și luări de poziție foarte ferme, estopând în acest fel momentele de duioșie și sentimentalism. De fapt, Pintenogu, șofer pe un camion

vechi, nu își îngăduie niciun moment de slăbiciune, ținându-se tare și în cele mai emoționante situații. Totuși, în vis, durerea după fiul înecat în mare, răbufnește nestăpânită, ca o obsesie de care bărbatul nu se mai poate debarasa. De aceea, și mergea în fiecare vară la mare, stând ore întregi cu soția pe plajă, în fața valurilor, privind și așteptând. Hazardul îi scoate în cale un băiat, pe Tinu, crescut la casa de copii și alungat acum, odată cu împlinirea vârstei majoratului, și care călătorea fără țintă. Pintenogu îl ia mai întâi ca să-l ajute la descărcatul navetelor cu băutură, apoi îl duce acasă, tot nu avea unde merge.

Tulburătoare și psihologizantă într-un fel ne apare povestea domnului Simion, rămas văduv de curând și având, abia acum, curajul unor constatări obiective privitoare la întreaga sa existență alături de femeia iubită, cu nume de alint Cireșica. Povestirea debutează cu episodul achiziționării de către Siomion a unui puiet de cireș, primit într-un final gratis de la negustor, cu făgăduiala de a-i fi făcută plata abia peste șapte ani când vor apărea și primele fructe, cireșele, atât de iubite de frumoasa și aproape intangibila sa soție. Este foarte frumos prinsă atmosfera pestriță, specifică pieței, apoi firul epic ne conduce spre parc, unde găsim așezați în jurul unei mese de șah mai mulți bătrânei, guralivi și bănuitori. Efortul lor de a-l atrage pe Simion la masa lor se dovedește inutil, însă are o savoare tipică dialogurilor urbane, pline de spontaneitate și umor. Apetitul autorului pentru acest gen de episoade cu reprezentare dramatică se vădește în repetate rânduri, subliniind, pe de o parte, nevoia de diversitate, de permanentă schimbare, iar, pe de altă parte, deschiderea spre experimentul literar, spre ineditul unei formule narative în răspăr cu regulile împământenite. Astfel, textul devine mai elastic, mai puțin previzibil și, implicit, mai dinamic.

După aceste instantanee de viață cotidiană, este surprins domnul Simion în singurătatea casei sale, analizând garderoba soției dispărute și rememorând, cu fiecare rochie, împrejurările în care a fost purtată. Se dezvăluie, pas cu pas, iubirea necondiționată, plină de respect și venerație, dar și ușor vetustă în contextul prezentului, a personajului pentru soția sa, Melania. Abia acum, singur cu gândurile lui, bărbatul are curajul să-și rostească, așa ca pentru sine, că parcă ceea ce a trăit nu a fost deplin, ci mai mult o promisiune, una mereu amânată, o fugă spre ceva indefinit și himeric. „Viața domnului Simion

se vede că fusese trăită în grabă. Ca o tentativă zădărnicită de a aduna lucrurile laolaltă, ca hăpăiala nesănătoasă a cuiva care își simte stomacul gol și, oricât înghite pe nemestecate, tot nu se satură. O viață trăită la întâmplare, căreia speranțele i-o iau mereu înainte.” Până și momentele de intimitate familială au fost umbrite de o tăcere ambiguă și totuși atât de prezentă: „Trupul Melaniei rămânea inert, cu o atitudine ambiguă, nici nu-l lua în brațe, dar nici nu-l respingea, ca și cum prezența lui nu era întâmplătoare, ci doar trecătoare, iar domnul Simion îi asculta universul interior, ca un lutier care stă cu urechea lipită de curbura viorii. Bătăile inimii i le simțea lipindu-și buzele de gâtul ei. Apăsa cu vârful limbii până când îi percepea nu doar pulsațiile, ci, așa își închipuia el, și gustul dulce, metalic al sângelui, care îi amintea de cel al cireșelor coapte după ploaie.”

Tristețea protagonistului se amplifică odată cu dezvăluirile Laviniei, cumnata sa, care niciodată nu l-a agreat, dar și cu aflarea unei scrisori, rămasă mărturie mută a unei iubiri mai vechi a Melaniei pentru un tânăr dispărut în închisoarea de la Sighet. Îngropată la rădăcina cireșului pe care-l plantează în memoria scumpei sale soții, scrisoarea are rolul de a transfera acea poveste nefericită în lumea umbrelor și de a lăsa celor vii bucuria cireșelor coapte din fiecare vară. La urma urmei, domnul Simion crede că „poți iubi cu adevărat când nu vrei să câștigi cu tot dinadinsul.”

Scriitorul Varujan Vosganian creionează aici, predominant la persoana a III-a, destinele prinse în prozaic ale unor oameni obișnuiți, evidențiind suferința fiecăruia, fie el tânăr corporatist, a cărui viață se mută din realitate în spațiul virtual, anulând orice tentativă de relaționare afectivă, fie un înverșunat purtător de mască, rămas, în condiții tragi-comice, fără obiectul isteriei generale (masca), fie veteranul traumatizat de amintirile războiului, fie un aristocrat, forțat să cedeze în fața mafiei imobiliare ș.a.m.d.

Povestiri despre oameni obișnuiți este o carte care vorbește despre tandrețe într-o lume a violenței, despre puritate într-o lume a gesturilor interesate și, mai ales, despre încrederea în forțele umanului de a regăsi frumusețea uitată a vieții.

Micii judec[tori §i Marea Judecat[

HoriA GârbeA

Propunerile lui Gabriel Chifu, pe care le-am putea numi provocări, adresate cititorului în recentul său roman Marea carte a uitării (Ed. Cartea Românească, 2022), sînt dintre cele mai diverse dar și dintre cele de o mare complexitate. Traseul narativ este condus cu siguranță, personajele sînt bine conturate, ceea ce nu constituie nicio surpriză la un autor atît de experimentat. Dar ceea ce dă valoare textului, dinolo de calitățile subînțelese de mai sus, este numărul interpretărilor posibile și cheilor de lectură ce se oferă la fiecare capitol și apoi privind volumul ca întreg.

Cititorul, mai avizat sau mai novice, se vede chemat la un demers hermeneutic foarte complicat, stratificat pe numeroase paliere de interpretare. Aceasta nu exclude plăcerea lecturii și ar fi un abuz să privim romanul ca pe un fel de rebus, pentru că el este impregnat cu realitate, cu viață adevărată, cu mireasma (uneori cu duhoarea) unui timp pe care mulți dintre cititori l-au și trăit din păcate. Este vorba de perioada dintre 1961 și 1989, cu o prelungire expusă rapid pînă în 2004.

Personajele centrale sînt (și consider că lucrul nu este întîmplător), în număr de 12, unul, cel mai pur, aproape lipsind pînă spre final și unul fiind trădătorul acestuia, cu voie chiar de la cel trădat: Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” (Matei, 26).

Și numele personajelor sînt, în bună măsură semnificative, deși de toată simplitatea. Personajul cheie este Slobodan Stoianovici. Pe el trebuia să-l cheme sîrbește, numele său declanșînd de fapt acțiunea prin arestarea ca deținător ilegal de aur și potențial „titoist”.

Dar numele lui conține ideea de libertate. În numele libertății – „O, libertate, cîte crime se comit în numele tău !” ne inventează Lamartine ultimele cuvinte ale doamnei Manon Roland –Slobodan, arestat în urma unei înscenări, alege să devină turntor, apoi ofițer de securitate și este recuperat după Revoluție de noile „servicii” ca unul care a fost deținut politic și a suferit în temnița comunistă. Iar pe deasupra se și pricepe perfect la „meserie”. Pe Matei, tînărul scriitor devenit inginer de nevoie, la presiunea familiei, deghizare parțială a autorului, putea să-l cheme oricum, dar el are legătură cu scrisul. A intenționat autorul asta? Cititorul își poate imagina că da. Bebe, fiul cel rebel al lui Slobodan - careși urăște și sora bolnavă și trăiește o mare satisfacție fugind cu Matei din țară, peste Dunăre, cînd partenerul de evadare e ucis de grăniceri - îl cheamă așa tot cu rost. El rămîne un infantil mitoman. La fel de îndreptățit e numele Mariei, soția maiorului Teodorescu, cel arestat fără vină și care-l sfătuiește, în celulă, pe Slobodan, să-l trădeze ca să se salveze prin turnarea lui, ba îi dă și elementele incriminatoare – deține o copie a poeziei „Doina” de Eminescu, fapt grav pe-atunci.

Am mai scris și repet cu riscul de a cădea peste un truism că un roman prezintă importanță în măsura în care are o supratemă care transcende „relatarea” unor fapte reale sau inventate. O înșiruire anecdotică poate fi cel mult, dacă e amuzantă, o lectură ușoară, fără consecințe pe termen lung asupra cititorului. Iar dacă apar consecințe neplăcute, acesta se poate adresa primului punct de reciclare a hîrtiei.

În cazul romanului semnat de Gabriel Chifu autorul revine, acum mai accentuat, la o (supra)temă care există mai difuz și în cele anterioare. Este tema judecății și implicit cea a vinovăției. Aceasta nu e la vedere, dar poate fi descoperită relativ ușor. Problema cvasitotalității personajelor este felul în care se raportează la vina proprie și la cele ale celorlalți și în ce măsură sînt dispuse să le ierte. Subtilitatea constă în conștientizarea parțială a vinei și în iertarea gradată, desigur fiecare se iartă mai ușor pe sine. Ceea ce este tragic este că toți sînt niște vinovați, lucru care se petrecea și în romanul anterior, În drum spre Ikaria, unde personajele, fără s-o știe, chiar erau chemate la o judecată. Dar la una din afară.

În Marea carte a uitării funcționează principiul de la Sartre: infernul sînt ceilalți. După iadul închisorii, doar doi ani totuși, Slobodan, eroul principal, își propune să nu aibă niciun scrupul și să devină la fel de precis și rafinat în meseria de securist, pe cît fusese în cea de bază: dentist. Cei din jur îl judecă și nu prea, dar soarta îl pedepsește. Nevasta îl înșeală cu profesorul de franceză Bazil Costea, prieten de familie, fiul e un neisprăvit, turnător și el, fiica vindecată cu sacrificii – motivare dată de tată sieși pentru ticăloșii – se depărtează, stabilindu-se în Iugoslavia lui Tito, devenit prieten al României.

Pentru Olimpia, soția lui Slobodan, și amantul ei, păcatul este plătit cu nesiguranța clandestinității. Pînă la urmă, deși tac resemnați, soții legitimi știu de legătura care le este celor doi amanți și extaz și blestem. Ei doi sînt niște Paolo și Francesca fără pumnalul lui Giovanni Malatesta, dar osîndiți mai infernal decît la Dante.

Cuplul Maria și Emilian Teodorescu este distrus la arestarea lui. Emilian rămîne o figură angelică, dar cețoasă. Maria își crește

cu greu copiii. Iar aceștia nu ajung prea bine, deși aparent își găsesc cîte un drum onorabil. Cu excepția lui Matei, ucis în tentativa de a fugi din țară cu Bebe înainte de a se defini, toți cei șase din a doua generație, au morbul ratării. Foarte seminificativ: niciunul dintre copii nu are la rîndul său copii. Un semn că le lipsește viitorul.

Aici este o altă cheie a cărții care constituie și un punct de subtilitate important. Anume ideea de vinovăție transferată generației următoare („păcatele părinților”, cum li se zice) se combină cu cei 25 de ani în care România, care este și ea un „personaj” al cărții, trece spre o relaxare a terorii dejiste, ce permite eroilor o anumită chiverniseală, dar apoi intră în bezna și la propriu ceaușistă. Din cei șase copii ai celor trei cupluri de protagoniști - și dacă ei își fac „un rost” și cunosc chiar succese –nu se lipește fericirea. Cu părinți mai inocenți sau mai păcătoși, într-o lume iremediabil strîmbă și care tot aberantă se arată și după căderea comunismului, nu au ce spera.

Pedeapsa cea mare vine la final. Cititorul - care, în zilele noastre, nu e naiv - simte pe tot parcursul cărții că Emilian Teodorescu va apărea de undeva. Cel care îl găsește și îl aduce este tocmai Slobodan, ca un fel de ispășire a sa. Dar omul și-a pierdut memoria. Deportat în adîncul Rusiei, el nu mai știe nici limba maternă. Soția și copiii primesc un străin în locul celui care le-a lipsit 40 de ani iar răscumpărarea lui Slobodan e o iluzie. Mai mult, aici, după un model adoptat și în alte volume ale lui Gabriel Chifu, se produce o trecere în fantastic. Amnezia personajului, se transmite și celorlalți. E un final sarcastic. „A doua venire”, cea a personajului mesianic, nu aduce judecata, nici mîntuirea, ci numai uitarea care îi ia pe toți, ca valul din finalul romanului Ploaia de trei sute de zile. Uitarea se extinde, lucrul cel mai sumbru, și asupra autorului însuși.

Lumea se dizolvă în uitare, așa cum în cunoscutul roman al lui García Márquez ea se descompune în singurătate, recitindu-se pe sine.

Parabola spre care se ridică romanul, perfect realist pînă la ultimele pagini, este una ambiguă și lasă, de fapt, finalul deschis. Este uitarea, inclusiv a păcatelor, o pedeapsă ori o absolvire? Lumea despre care ne vorbește romanul pe parcursul unei vieți de om, prin două generații, de la maturitatea primeia la a celei de-a doua, merită uitată? Poate. Dar însăși reconstituirea ei nu este tocmai contrazicerea uitării? Și spirala se desfășoară înainte spre infinit.

În ceea ce privește tehnica romancierului, el abordează narațiunea foarte curajos, așa cum un autor mai prudent nu cred că ar face-o. În primul rînd desfășurarea este perfect cronologică și cu indicarea anilor. Asta presupune o documentare atentă, pe care este limpede că a făcut-o Gabriel Chifu. Și o memorie foarte bună tocmai pentru o carte a uitării. Dar o desfășurare perfect liniară, paralelă cu axa timpului presupune și menținerea unei cote de interes foarte ridicată la fiecare episod. E remarcabil că romancierul a rezistat tentației, prezentă în orice narațiune la zi, de a amesteca timpurile acțiunii. Nu putem ghici dacă a ales această cale din dorința de a face o demonstrație de temeinicie, respingînd trucurile oricînd posibile, sau a dorit să nu dezvăluie nimic cu anticipație.

De asemenea, o trăsătură importantă a cărții este prezența unui singur narator, unul omniscient, ceea ce dă nota de istorism a romanului. Ritmul acțiunii fiind alert, deși cu multe viraje și cu treceri dese de la un spațiu la altul, povestea nu se resimte greoaie prin absența mai multor voci narative. Chiar dacă – în principiu – cititorul ține să audă mai mult personajele decît

autorul, acesta nu ocupă ostentativ primul plan. Povestitorul își asumă rolul de ghid, chiar dacă sînt și momente de comportism bine făcute și binevenite.

Dacă e să ne referim strict la stil, acesta este cît se poate de simplu, direct. Autorul nu metaforizează. Nici măcar epitetele nu sînt căutate. Stilul este voit funcțional și asta dă un fel de gravitate poveștii, ca un sigiliu de seriozitate. Ar fi fost nefast dacă, avînd în vedere mizele romanului, scriitorul se apuca să facă figuri de balet stilistic. Ca să spunem așa, nu se vede că autorul acestui roman este și un poet. Și e bine ca un cititor neprevenit nici să nu afle.

Astfel cartea, Marea carte, singura emfază pe care și-o permite Gabriel Chifu este acest adjectiv antepus din titlu, este mai aproape de un „dosar” decît de un basm. Am putea spune chiar că este un rechizitoriu pe adresa unei mulțimi de învinuiți. Sau chiar o fișă de observație de-a meticulosului dentist Slobodan Stoianovici.

Acest personaj, cel mai important și mai interesant al romanului este cel mai lucid. Toate celelalte au visările și, de fapt, bovarismele lor. Dentistul securist își calculează toate mișcările, intrările și ieșirile din funcții, modul de a o îndepărta pe naiva lui soție de ispită, căpătuirea copiilor care-i scapă însă din mîini, chiar și aducerea din detenție a lui Emanoil. Prin acest model de abilitate, față de care ceilalți par niște dezorientați, autorul dă o lovitură magistrală: ni-l face simpatic pe eroul cel mai abject și încă un ticălos cu program. Fiul său, Bebe, e un nemernic haotic, dar tatăl premeditează ca o fiară lucidă.

Este o iluzie, pe care o refuz la rîndul meu, aceea că materia oferită de Marea carte a uitării poate fi epuizată într-o simplă cronică de întîmpinare. Așa cum ne-am obișnuit, criticii au acordat atenție volumelor lui Gabriel Chifu și parcă mai ales romanelor, încît este previzibilă apariția unui număr mare de cronicii și studii care să acopere variatele și numeroasele aspecte ce se cuvin evidențiate. Pot să spun doar în concluzia mea că Marea carte a uitării este un roman valoros, solid, consonant cu celelalte care compun opera lui Gabriel Chifu. Este rezultatul unui efort lucid și al unei forțe creatoare indiscutabile.

Un paradox premeditat de romancier este că literatura lui își propune tocmai să ferească de uitare o lume care trebuie menținută în memorie pentru a nu i se repeta rătăcirile apocaliptice.

Începuturi fericite §i drum deschis visului de scriitor

AnA dobre

Convorbirile între literați implică, obligatoriu, de la Convorbirile lui Goethe cu Eckermann, ca o constantă printre atâtea variabile, necesarele afinități elective, pe baza cărora fiecare vibrează pe lungimea de undă a celuilalt.

Este și cazul acestui dialog între poeții Adrian Popescu (n.1947) și Vlad Moldovan (n.1981), cuprins sub cupola titlului Începutul fericit și speranța, dialog început în redacția revistei Steaua, pe 21 septembrie 2021, într-un spațiu interior, intim, însă nu închis, ci, dimpotrivă, deschis, prin simbolica fereastră, spre lume, spre dialogul cu ceilalți. Chapeaul este dat chiar de conturarea acestui spațiu: „Privim pe fereastră agitația de pe stradă dintr-un blochaus interbelic, sediul publicației, doi oameni, unul bătrân, unul tânăr, dornici să închege un dialog firesc, sincer, neprotocolar. Peste drum, pe această stradă a Universității, vedem placa de marmură care amintește înființarea revistei Gândirea în1921, aici, la Cluj, în fostul restaurant New-York, restaurant rebotezat Continental. După perdele, acum dispărute, la mesele elegante au stat scriitori iluștri de la Blaga la Cezar Petrescu, de la Adrian Maniu la Nichita Stănescu. Privim un fragment ilustru de istorie literară, apoi începem dialogul care urmează să-l citiți în paginile următoare.”

Pe acest fundal livresc, se profilează protagoniștii – Adrian Popescu, poetul ajuns la „o vârstă respectabilă”, echinoxist de prima generație, redactor, la început, început fericit, la Steaua, în prezent redactor-șef, și companionul său, tânărul poet Vlad Moldovan.

Este aceasta rama poveștii, într-un han sui-generis, în care cei doi pun în scenă un ceremonial al mărturisirii, care are treptele fixate în capitolele care cuprind și sintetizează tematic problematica abordată: Începuturi fericite, Tânăr echinoxist, Despre debut și munca literară, Vraja Italiei, Debuturi, accidente, aventuri pe drumuri literare, Întâlniri remarcabile și viață literară, Despre poezie, Două poeme despre Europa, precedate de un Cuvânt introductiv, semnat de

ambii participanți la dialog, și finalizate cu o Încheiere, ambiguă auctorial, părând a aparține amândurora.

Titlurile capitolelor dau o idee despre natura confesiunii în care se reflectă dual omul și scriitorul Adrian Popescu, în traversarea propriului labirint, printre meandrele vieții, acelea care, în puzzle-ul existenței, devin piese ce conturează un destin literar.

Punctul de plecare se fixează în interogații obsedante: „Poți face literatură adevărată sub dictatură?”, „Rezistența prin cultură, privită, acum, cu îngăduință, a însemnat atunci ceva?”, „Ce rol a jucat revista tinerilor clujeni, Echinox, în efervescentul an 1968?”, interogații care dau tonul mărturisirilor și orientează dialogul în albia meditației asupra timpului și vremurilor: „Ne-am gândit că nu impresiile personale, sau egotismul, ori amănuntul biografic insignifiant dau tonul acestor convorbiri, ci osatura lor ideatică, descifrarea misteriosului sâmbure al creației poeziei adevărate, nu mimate.” Așadar, ideatica, sâmburele creației, punctul nodal, punctum saliens, din care pleacă omul pentru a descoperi scriitorul, creatorul din sine. Iar destinul poetului Adrian Popescu stă, după mărturisirea proprie, sub semnul unor începuturi fericite, cu o copilărie luminoasă, cu debutul, girat de Virgil Sân-

gereanu, ca elev în clasa a IX-a, în 1962, în ziarul local Făclia, cu poezia Noaptea, urmat de cel de-al doilea text, Scoica. Adevăratul debut este considerat cel din 1964, din Steaua, cu două poeme, la rubrica girată de Aurel Rău, Condeie noi

Orizontul literar se lărgește odată cu intrarea, în 1967, la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, moment ce coincide cu afilierea la grupul echinoxist și pătrunderea în lumea literară alături de un grup de tineri scriitori din care făceau parte Eugen Uricaru, redactor-șef al revistei Echinox, Marian Papahagi, P. Poantă, Dinu Flămând, Ion Mircea, Marcel Constantin Runcanu, Olimpia Radu, Mariana Bojan, Gavril Moldovan, Petru M. Haș, Vicențiu Iluțiu, Ion Maxim Danciu, Peter Motzan, Franz Hodjak, Zoltan Rostas, Gal Gyorgy, Ioan Peianov, Vasile Sav, Iustin Moraru, cărora li se alăturau, din când în când, absolvenții facultății clujene Horia Bădescu, Nicolae Prelipceanu, Mircea Muthu.

Steaua și Echinox sunt revistele care coagulează mișcarea literară clujeană, reviste în paginile cărora Adrian Popescu se construiește ca poet, culegând primele roade în 1967-1968, când primește, pentru Poemul trandafirului, primul premiu la Concursul Național „Primăvara Studențească”, ediția a doua, la prima ediție, premiul fiind luat de Ion Mircea.

Drumul deschis în 1964, prin debutul din Steaua, continuă cu debutul editorial, „momentul inaugural”, în 1971, cu volumul Umbria, carte „făcută din primul elan”, „cea mai autentică” pentru autor, „cea mai originală”, pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor din România; i-au urmat Focul și sărbătoarea (1975), Câmpiile magnetice (1976), Curtea medicilor (1979), Suburbiile cerului (1982), O milă sălbatică (1983), Proba cu polen (1984), Vocea interioară (1987), Călătoria continuă (1989); după 1990, activitatea literară se diversifică, Adrian Popescu publicând volume de poezii: Poezii (1997), Fără vorbă (1998), Drumul strâmt (2001), O dimineață în forul roman (2007), volume de eseuri: Spuma și stânca (1991), Lancea frântă. Poezia lui

Editura NEUMA 2022

ADRIAN POPESCU VLAD MOLDOVAN în dialog cu

VLADMOLDOVAN îndialogcu ADRIANPOPESCU

YMPOSIUM Colectia

Radu Gyr (1996), și proză: Tânărul Francisc (1992, 1996) și Cortegiul magilor (1996).

Rememorările îl duc în atmosfera familei, care conturează un prim mediu cultural, îl conduc, apoi, în atmosfera Bibliotecii, experiență marcată de primele lecturi formatoare din scriitorii contemporani: Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Nicolae Prelipceanu, Ion Cocora, dar și G. Trakl, Lucian Blaga, Ion Vinea, la care se adaugă prozatorii Dumitru Radu Popescu, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, nu și Marin Preda...

Vocația prieteniei literare este o constantă a vieții lui Adrian Popescu și, din această perspectivă, a prieteniei exigente, climat necesar al „culturii înalte”, a empatiei, a comunicării eficiente cu celălalt, este reconstituită atmosfera literară de la Echinox-ul clujean, prelungire a Amfiteatru-lui bucureștean – revista studenților din toată țara, și se coroborează ideea rezistenței prin cultură, a creației artistice sub dictatură.

A fi scriitor înainte de 1989 ținea, în parte, de importanța pe care o stabilea ideologia, care avea nevoie, pentru legitimitate, de cuvântul scriitorului, „de modul cum știa să convingă sau să iluzioneze masele”, de puterea cuvântului, pe care scriitorul o deținea, putându-se apropia sau îndepărta de adevăr. Marin Preda este, în acest context, un exemplu de onestitate intelectuală, la fel Nichita Stănescu, evocat ca om liber. Convingerea lui Adrian Popescu se clarifică în ideea libertății creatorului, întrucât „talentul suferă din cauza compromisurilor politice, a compromisurilor morale”.

Convingerile estetice ale poetului Adrian Popescu nutresc substanța dialogului în capitolul Despre debut și munca literară, care punctează relația dinter poet și poezie, proces de creație din care se naște miracolul. Poezia nu este „«țarc de argint»”, nici „o crisalidă în care te închizi”, poetul trebuie să aibă „antenele vibrând în jur”, să fie un seismograf, „o cutie de rezonanță”, căci temele, „grația se află peste tot”. Poetul „fură” din realitate, în sensul că o revalorizează, dă o altă valoare unui cuvânt, fapt evidențiat prin referire la poezia lui Nicolae Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Mureșan, Aurel Gurghianu.

Vlad Moldovan constată în poemele lui Adrian Popescu o „capacitate incredibilă de a uni extraordinarul cu ordinarul”.

Regăsindu-se în oglinda celuilalt, Adrian Popescu coroborează, subliniind încercarea de a le conferi o „secretă coerență”, sinteză între „banal și miraculos”, punc-

tând în detaliu personal: „Am căutat cu o anume îndârjire, poate obsesiv, să prind lucrurile într-o expresie verbală durabilă”.

Referitor la generație, schimbarea de paradigmă începută de șaizeciști se continuă prin șaptezeciști, accentuându-se cu optzeciștii. În privința generației sale, șaptezeciștii, nu există, observă el, un consens în privința schimbării de paradigmă literară, dar există caracteristici proprii. Spre deosebire de șaizeciști, „jubilanți și festivi”, șaptezeciștii sunt „contempaltivi și interogativi”, explozia lirică se petrece înăuntru și „se recompune, într-un fel, din fragmente, realitatea”.

Spațiul cultural rezonant al Italiei acționează ca o vrajă (Vraja Italiei) și drumurile spre acest spațiu, receptat livresc, este tulburat, simbolic, într-o metafizică a vieții, de accidente și aventuri, confesate în capitolul Debuturi, accidente, aventuri pe drumuri literare, meditat astfel de poet: „...întotdeauna înaintea unei mari plecări, pățesc câte ceva...”

Kairos, „momenul potrivit care se cere fructificat, nici prea repede, nici prea târziu, ci exact când trebuie”, este momentul fast al unor întâlniri remarcabile cu oameni care i-au amprentat modul de a privi lumea: Regele Mihai, Regina Ana, Papa Ioan Paul al II-lea, Luigi Giusanni, personalitate religioasă internațională și scriitor, N. Steinhardt, Petre Țuțea, Lucian Blaga. La aceasta se adaugă întâlnirea virtuală, prin cărțile lor, cărți care l-au format din interior, cu G. Bachelard, Mikel Dufrenne, R. Barthes, Claude Levi-Strauss, Pierre Francastel, E.R Curtius, Miguel de Unamuno, C.G.Jung, S. Marcuse, J. Huizinga, A. Camus, care, prin lecturi formatoare, l-au format ca intelectual cu o gândire independentă.

Poetul Adrian Popescu transpare cu claritate din considerațiile estetico-poetice din Despre poezie. Un eseu din Steaua, nr.9/1979, Spiritul poeziei sau ordinea interioară, reverberează prin idei în conștiința actuală a poetului, convins că poezia, ca inițiere spirituală, este un act care descifrează o „suprarealitate interioară”, ce constituie „nucleul idreductibil al poemului”. Poezia, spune Adrian Poepscu, „are rolul său inițiatic tocmai pentru că ne descoperă unitatea de fond a lumii, unitate și, în același timp, complexitate, o diversitate uluitoare. Toate lucrurile, pentru cel care simte poezia, sunt înrudite, misterios înrudite. În felul acesta divers și unitar o concep și eu, drept o secretă corespondență între regnuri, reflectând o anumită amprentă, am spus, divină, o anumită ordine

interioară. Un «desen interior» denumește planul lăuntric, viu, conceptul, nu exteriorul, uzez de o sintagmă des folosită de pictorii renascentiști italieni…”

„Metodele” poeziei răsfrâng un „limbaj al afectivității”, din care curge lirismul, „declanșarea sentimentelor personale”, poeticitatea dând posibilitatea descoperirii unor aure, unor tensiuni lirice, unor „vibrații în lumea din jur”. Lumea văzută cu ochi de poet îmbină lirismul și poeticitatea, în cele două dimensiuni ale ei, personal și impersonal, ca mod de „a descoperi poezia nu intim, ci în lumea din preajma ta”.

Fiind, înainte de toate, iluminare, poezia are deschidere spre mister, spre indetermiant. Adrian Popescu are poetica sa pe care o mărturisește, ca revendicare, „într-un fel”, din modernism, având și „inserții postmoderne”, aspirând spre o poezie vie, care-și păstrează un „sâmbure tare”, pe care „logica nu-l poate sparge”, „un nucleu ireductibil”; în același timp, „poezia are datoria morală (...) de a răspunde (...) provocărilor imediate”, ceea ce fac poeții americani a căror dezinvoltură nu o avem, neavând răbdarea și firescul de a observa și de a medita ca observatori –„nu avem folosul acela specific de simplitate și energie whitmaniană”.

În comparație cu poezia americană, poezia italiană, în care se regăsește mai mult ca ideatică și mod de reflecție, – Milo de Angelis, Gianfranco Laurentano, evită transcendența, tot ce plasează dincolo de timp, supraistoricul, „adierile misterios-inexplicabile” sunt mereu prezente în permanența unui sentiment al naturii, într-o complementaritate cultură-natură, ca „siglă a Creatorului”, frumusețea acestei lumi fiind darul Creatorului.

Vorbind despre poeticile suferinței, Adrian Popescu crede că, în poezie, „suferința trebuie să rodească”, să aibă, în/prin asociere cu jerfa, „finalitate spirituală”.

Dialogul este dublu revelatoriu – pentru Vlad Moldovan și pentru Adrian Popescu, fiecare reflectându-se empatic, uniți prin afinități elective, în oglinda celuilalt, îmbogățindu-se spiritual, bogăție care se revarsă magnetic și asupra cititorului potențial.

Începutul fericit și speranța. Vlad Moldovan în dialog cu Adrian Popescu este o carte necesară într-o cultură deschisă dialogului – comunicare și cuminecare, o cultură care se străduiește nu doar să supraviețuiască, ci să viețuiască în numele marilor valori ale spiritului care constituie coloana vertebrală a unei națiuni.

Ochiul interior al ±eherezadei

eVelYne croitoru

Poezia este o realitate în sine. Este acea realitate în care crede, creează și viețuiește poetul. Este o lume pe care poetul și-o construiește. Este plămânul prin care el, poetul respiră. În nisipurile mișcătoare ale propriului suflet, poezia este lumina care crește și descrește existând ca zbor, simbol, umbră, ideal. Adesea ea, poezia este o chinuitoare izbândă, într-o adâncime care scapă raționalului, esențializarea trăirilor dându-i caracterul substanțial, major, unic.

este cuibărită în unicitatea fiecărei nopți, prin flăcările trupului gonind singurătățile iar lumina marelui sărut alungă abisul de sub tâmple. Sub piatra adâncă a gândului, clipa se deșiră în brațe ca o alunecare prin ochiul unei secunde întoarse în timp

Marginea

Margineaetransformatădeooglindă caremultiplicănedefinitzileletrăite, leproiecteazăiluzoriuîntr-operspectivă careneparenesfârşită.

Oana Boc este poetă și cadru universitar la Facultatea de Litere a Universității Babeș – Bolyai din Cluj, membră a Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj. După volumele de poezii Scara (2013), Scrisoarea Evei, (2017) și O sută și una poezii (2021) poeta și-a lansat de curând un nou volum, tot de poezii, Șeherezada, Editura Neuma, 2022, cu o sugestivă copertă semnată de graficiana Laura Poantă. Lansarea a avut loc la Turnul Croitorilor – Centrul de Cultură Urbană din Cluj-Napoca, a beneficiat de un public numeros și avizat și a fost onorată de participarea doamnei Andrea H. Hedeș, directorul Editurii Neuma și a îndrăgitului actor Florin Piersic care, cu talentul său de necontestat a recitat câteva poezii din volum.

şipoatecămargineaeatâtdeaproape, poatemaiedoarunpaspânăacolo, dareuprivescîncrezătoare înoglindacaretransformăacelpas înnesfârşire.

P rivităîndeplinătateaei,creaţiapoeticăaOanei Bocîşidezvăluiesingularitateaprintr-undinamism dubluarticulat.Amînvedere,pedeoparte,valenţatransingvistică,iarpedealta,fabuloasaforţădecorporalizare asenzaţieişiaideiiînimaginideoinefabilăintensitate.De bunăseamăcăceledouămişcărinu-şisuntstrăine: dimpotrivă,elesuntfeţeleecstazieiintelectuale-graţie căreiapoetaOanaBoc,vegheatăîndeaproapedepoeticianaOanaBoc,îşitaieadânc,subînaltorizont,propria matcăînpajiştealiriciinoastredeazi.(...) Întredezascundereşinegăsire,operpetuă călătoriecăutare:însăşifăpturasolarăapoezieiceizvodeştedin magiaşimargineaclipei,dinelanorfic,profeţieşipoveste, dinierişidinmâine,dincarne,dinvis,dinnetimpşidin alteleîncă,văzutesaunevăzute-toatereflectateînepura abisalăaprezentuluidefinitiv.

POMPILIU CRĂCIUNESCU

„Oana Boc predă lingvistică. Pentru ea limba română este un covor țesut extramatematic. Scrie poezii cu dezinvoltura și încrâncenarea unuia care știe cuvântul. Scrie poezie pentru că simte, are curajul să iasă în lume cu poezie de dragoste, spune exact ceea ce este înăuntrul ei”. (Irina Petraș, critic literar)

Viața poetului este, în fond, statornicită între simboluri, metafore, idei, în absolutul individual; el, poetul, dă sens și înțeles visului, dorinței, într-o complexitate de umbră și lumină, de cuprindere sau necuprindere. Oana Boc răspunde impulsului lăuntric, diferitelor stări izvorâte din straturile adânci ale sufletului, determinate de realități sau ficțiuni și le transformă în vederi metafizice ale spiritualității. Lumina conștiinței, dezgolind instinctele, tulbură fericiri sperate, adevăruri complicate, rătăciri visate… Din ele se naște praful aurit al poveștilor Șeherezadei, poveștiîn care iubirile devin bucăți de lună într-un balans fragil al unor fragmente imposibil de măsurat; atunci aburul trupului lui e adulmecat în așteptare de lupoaica alfa pentru cătrupul e cel care poartă sufletul care tânjește sau agonozează. Senzația este acută și o putere lăuntrică mișcă parcă versurile. E o creștere continuă, o fierbere a trăirilor într-o mișcare surprinzătoare, temperamentală, încărcată de dramatism, ca simbol al mișcării, al proiecției sufletului. Cititorul este participant activ la mutațiile conștiinței lirice, experimentând, analizând cu propriile capacități tensiunea trăirii, a profunzimilor retractile indefinite, a mișcărilor dramatice în dezvăluirea sinelui. Planul intuitiv, pendulând între dorință, iluzie și realitate, este dedat unei imaginații în căutare de corespondențe secrete... Adesea secundele sunt opace și se termină brusc ca niște prăpăstii, cu brațe lungi de orizont deschis. Poeta deschide larg fereastra spre receptivitatea ideii-senzație, a substanței din care apar și cresc emoțiile prin reflecții multiplicate ale simțirii: așteptarea

OanaBoc estelectoruniv.dr. laDepartamentuldeLimbaromână şilingvisticăgenerală,Facultatea deLitere,UniversitateaBabeş-Bolyai, Cluj-Napoca.Apublicatnumeroase articoleştiinţificeînţarăşiîn străinătate,îndomeniilelingvistică, stilisticăşipoetică.

Volume: Textualitatealiterarăşilingvistica ntegrală.OabordarefuncţionaltipologicăatextelorliricealeluiArghezi şiApollinaire (2007); Scara.Poezii (2013); ScrisoareaEvei.Poezii (2017); Osutăşiunadepoezii (2021). Apublicatpoeziiînrevisteliterare: Românialiterară,Apostrof,Steaua, Neuma,Tribuna,Poesis,Luceafărul dedimineaţă,PortalMăiastraetc., precumşiînvolumeşiînantologii. PremiulpentruPoeziealFilialeiCluj a USR(2014).

Noblețea poeziei Oanei Boc stă tocmai în tensiunea interioară și din acest punct de vedere volumul este o mărturisire; el conține adevăruri pe care inerția noastră existențială tinde să le omită. Gândirea poetică însă le subtilizează transferându-le în sfera noțiunilor abstracte, acolo unde concretul se estompează... Aici poezia este în același timp impuls vital, act de creație și de posesiune, febră a inteligenței în simultaneitatea ei atitudinală. Este viața însăși, capturată de poetă într-o perfecțiune intențională; o lume sferică în care apropierea se contopește cu îndepărtarea – complicat și dilematic. Sacralizarea vieții debutează cu desacralizarea mitului. Poeta construiește o savantă partitură de aluzii contrapunctice pe motivul poveștilor Șeherezadei și pare a se situa pe sine ca simbol în infinite raporturi față de valorile în care crede și care o definesc. Unele poeme cristalizează în forme aforistice de o frumoasă acuitate, încărcate de emoția concretului imediat, dorit, visat, cu mesaje tainice, cu revelarea în forță a patimilor, dar și cu luciditatea spiritului insolit și cu refuzul nemărturisit al oricărei iluzii; sunt umbre nedesăvârșite, amintiri netrăite, vizibile doar cu ochiul interior al intuiției lirice, dincolo de trecut sau prezent, de existență sau nonexistență, potențate de spiritualitate.

Este importantă materialitatea limbajului, forța sugestiei din cuvinte; ele, cuvintele, au valențe enigmatice, raporturile lor semantice sunt de o prospețime rafinată. Autoarea alătură expresii autonome din înlănțuirea cărora realizează viziuni perfect unitare. Într-o pregnanță învăluitoare poeta privește lumea dintr-un unghi meditativ și creează, în poliritmii sugestive, cu voluptate estetică, o lume numai a ei, în interpretări originale, cu un prozaism voit, pe alocuri. Autoarea asociază diferite elemente într-un sincronism subtil: chipul de care voiam să scap ca de o spaimă, ca de abisul presimțit fără întoarcere, veșnicia de la capătul acestei vieți, marginea morții fosforescentă... - un sistem de polarități intuitive metafizice -, pretext pentru introspecție asupra forței emotive analitice.

Șeherezada, volumul recent al Oanei Boc, deopotrivă creație și confesiune este revelarea sinelui în ambiguitatea stărilor sufletești, transformarea în simboluri a emoțiilor și în esențe lirice a sentimentelor. Puterea sugestiei în intensitatea pendulării între dorință, căutare și dezvăluire, unitatea stilistică, selecția atentă a succesiunii poemelor, construcția logică, fluxul asociativ armonios, energia pozitivă și sensibilitatea evidentă sunt reușitele acestui volum de poezii. O carte de o elevată compoziție cu care Oana Boc înflorește sufletul cititorului avizat hrănindu-i petalele conștiinței. Sunt, toate acestea, motive care mă determină să vă recomand cu căldură volumul Șeherezadași să o felicit pe autoare.

Vremea poeziei: de la insurgen\[ la floppy disk

rAlucA FArAon

Gabriela Ana Bălan, în Jurnalul insurgentei anA, publicat la Editura Neuma, în 2022, crede că poezia va salva lumea. Nu putem să o contrazicem, cât timp salvarea de care amintește presupune, implicit, ideea unui război.

Cu cine sau cu ce se războiește insurgenta anA? Posibil, cu tentațiile lumii de azi, dominate de materialism, de ideologii agresive, de superficialitate, de aceea, se refugiază în tranșeele unei intimități de sorginte divină […]sunt femeia care-și apără/ patria visului/ și patria inimii/ cu arma cea mai puternică din lume/ cuvântul […]întâiul meu prunc crescut/ cu ambrozie (Am adormit cu gândul). Nu înainte de a preciza, măcar în intenție, mitul peșterii lui Platon: sunt hoața soarelui/ la mine în colibă înjură toți/ că le-am adus lumina (Gata cu poezia despre destinul acceptat). Războiul care se desfășoară e unul pe tărâm metaforic: soarele doborât cu gloanțe/ sângerează în patria minții (Se aude tropot de cal troian) Insurgenta are intenții războinice, trece prin trădarea lui Iuda – smulg în lumină săbiile din cuvinte/ săbiile nu se vând pe arginți/ stropii de sânge nu se scot la mezat (Eroii) –, apoi, se autoîmblânzeșteprecaut: cred că sunt o poetă cuminte/ vântul nu se ia cu mine la trântă/ nici lupii nu îmi vânează/ puii de cuvinte (Simt o durere cumplită). Deși volumul începe în forță, cu semantică adecvată titlului, pe parcurs glisează spre o radiografiere oarecare a cotidianului și a unui ritm domestic fără însemnătate, nu fără farmec, însă, și cu o bună stăpânire a tehnicii poetice.

De reținut e jocul auctorial, surprinzător în haina metaforei realizate cu pricepere: ochii mi i-am desenat/ pe mânerul sabiei de Toledo; am inventat mersul pe sârma ghimpată; mi-am cumpărat în rate/ ziua de mâine etc. Războiul liric înseamnă să scoți limbajul din chingile exprimării anoste, repetitive, de clișeu care ucide gândul proaspăt, iar Gabriela Ana Bălan știe să creeze ad-hoc un limbaj care se naște prin asocieri inedite de cuvinte. Aluzia livrescă la Ofelia lui Shakespeare (caut poezia/ ca pe o iubită înecată), dar și la Povestea lui HarapAlb (doar nu credeți în mitul/ hrănirii poeziei cu jăratic) nuanțează interesant natura

poeziei din acest volum: gravitate și detașare, în egală măsură. De remarcat și umorul împăciuitor: a murit cea mai bătrână girafă din lume/ a născut treisprezece pui de porțelan (Tinerețe cu bătrânețe și moarte cu viață); sunt porumbelul care scoate un om/ din joben (Vrăji)

Sigură pe sine, cu poezii curate, fără stângăcii, Gabriela Ana Bălan propune o carte de fină complexitate, fără emfază, cu inocența celui care iubește frumusețea și poezia și pe care mizează că vor salva lumea în războiul care se duce în permanență între viață și moarte.

Volumul de poezie Vremea lui floppy disk al Luminiței Zaharia, apărut la Editura Neuma, în 2022, oferă cititorilor texte ale unei variațiuni pe temă dată: derizoriul interogat cu intenție satirică, vag melancolică. Cu (auto)ironie nedisimulată, ludică și lăsând să-i scape lamentații, fără a aștepta vreo urmă de compătimire, vocea textuală se configurează polimorf, în joc de rol vivace, în postura unei ființe „greu de mulțumit” care nu mulțumește nimănui, în ciuda unui explicit mulțumesc! adresat cititorilor la finalul cărții.

Tipul de lirism pe care-l practică Luminița Zaharia este o falsă premisă a subiectivității, în ciuda folosirii ostentative a persoanei întâi. Chiar din primele texte, se pune sub semnul întrebării asumarea unei identități facile biografice, transmiterea directă a unui arsenal oarecare de emoții recognoscibile prin similitudinea de trăire/ emoție în plan real. Nici măcar autoreferențialitatea oarecare (trimiterea la prenumele Luminița, la asemănarea fizică ori la tramvaiul 10) nu atenuează intenția de fond: precauția de a configura o instanță poetică precisă. Mai degrabă, e o punere sub semnul întrebării a sentimentalismului și a etalării orgolioase a oricărui demers auctorial în poezie. Iată ce se spune în poezia adevărul: îmi fac inventarul la sfîrșit de an: n-am folosit niciodată cuvîntul adevăr/ și asta e mai mult decît trist// adevărul […]ne rîde în față/ ne duce de nas/ ne pune măști caraghioase/ […]curînd și tu vei afla/ că adevărul e numai și numai/ o invenție idioată/ a ta. Poezia este doar un adevăr per-

sonal, pune măști caraghioase cu care trebuie să ne obișnuim, nu numai în ceea ce privește identitatea poetică, dar și în ceea ce privește temele lirice grave, cum ar fi dragostea, timpul, moartea sau poezia. Joaca de-a derizoriul nu presupune, implicit, și lipsa de semnificație, e doar evitarea luării în serios a condiției poetului/ poezie, relativizare a rolului literaturii în cheie postmodernistă. Cu toate acestea, umorul și ironia semnalează, așa cum se știe, întotdeauna tragicul: azi morbul necongruenței de sine/ s-a răspîndit în toți/ suntem, fără instrucțiuni de folosire,/ oameni roboți (pe vremea lui floppy disk); amnezic, cataleptic, pierdut/ nu vei mai recunoaște noua lume/ dar ce noroc, Doamne, ce noroc/ toți oamenii vor fi acolo/ asemeni ție (amnezie).

Autodefinirea reprezintă în cartea aceasta o discreditare continuă a subiectivității asumate ca dat inevitabil de autocunoaștere. Vocea poetică este fată din popor/ din poporul migrator/ am stat la incubator/ am strîns ața pe mosor etc. (migrator), cu sufletul pe alt fus orar (hei suflete), se joacă de-a clovnul clasei, cu trup incolor de meduză, se simte un gulliver în țara lui (unipod) și bîjbîie între pereții curbați ai ființei (un deșert și mai mare).

Precum teatrul anilor ‘50, poezia Luminiței Zaharia devine una a deriziunii. Umorul, ironia, burlescul, absurdul, de multe ori, sunt semne clinice ale unei lumi în declin. Iubirea este constant pusă sub semnul întrebării, nu ca sentiment, ci, mai degrabă ca percepție (greșit denumită ca atare, iubire) a unui gol sufletesc ce ascunde spaima de moarte: iubirea e bisexuală/ ea stă în două bănci la școală […]cum e ultima iubire?/ e mireasă fără mire/ mire fără papion (ce e iubirea). Poezia și cohorta de poeți infatuați și hipersensibilizați sunt periodic ironizați, iar zeflemeaua atinge și poezia care se creionează în fața ochilor noștri: opera mea poetică a rămas literă moartă. Ca să răspund întrebării din finalul volumului, trebuie să o contrazic. Nu e literă moartă, cât timp s-a atentat îndeajuns la integritatea ființei domestice […] a cititorului. Numai și pentru atât lucru, poezia merită citită!

Lumea de apoi a postfic\iunii

AnA dobre

Dostoievski spune că frumusețea va salva lumea. Obsedat de timp și istorie, Emil Lungeanu, care vede lumea kafkian, crede, totuși, că literatura o va salva!

După ce ficțiunea a invadat realul, a urmat cucerirea lui. Suprapunerea ficțiunii unui real care părea a-și fi pierdut sensul și rostul pare faza finală a acestei gândiri postmodeniste care crediteaază cu asupra de măsură ficțiunea în dauna nonficțiunii.

Aceasta este miza noului roman al lui Emil Lungeanu, un roman scenic, insolit ca fond și formă, Lumea de apoi ( Editura Kafka, 2022), în care obsesia autorului pentru timp și istorie, pentru relația complexă a omului inclus în această eternă roată, se transpune într-o suită de scene și secvențe dramatice și dramatizate, privite din perspectiva unui regizor universal care are predispoziții ludice, jucându-se cu imaginile ca un copil cu jucăriile preferate.

Ideea lui Emil Lungeanu include opinia că realitatea românească de astăzi stă sub semnul caragializării, nu al caragialismului, al unei farse de proporții, al obișnuinței în rău, o lume a absurdului și paradoxului, în care totul apare devalorizat. Culorile lumii și-au pierdut claritatea, la fel, valorile morale. Nu mai există alb sau negru, bine sau rău, ci un mélange în care absurdul și paradoxul își cer partea lor, cotă de participare.

Construcția de policier, cu elemente de thriller, ce amestecă suspansul cu surpriza epică, e justificată de intenția realizării unui ceremonial al povestirii cinematografice, în care să-și afle locul o logică a creației, urmărindu-și propria coerență. Text, metatext și intertext apar în doze atent cântărite, așezate ludic într-un puzzle în care starea civilă a ficțiunii face concurență stării civile a realului, chiar devansând-o prin semnificație. Timp și istorie se circumscriu acelorași vremuri, ieri și azi sunt fețele unui prezent stagnant, nu în slavă stătătoare, ci în slava paradoxului de mahala a istoriei

Emil Lungeanu imaginează realist-ludic scene în care lumea lui Caragiale a devenit lumea de apoi și acaparează lumea aceasta, lume în care decelează semne și tare sociale fără leac, ca-ntr-o epidemie eternizată. Tonul ușor polemic îl vizează pe Eugen Lovinescu, cel care pusese sub semnul caducității, al mutației valorilor estetice, lumea lui Caragiale, considerând-o, odată cu dispariția realității istorice ce o generase, fanată. Realitatea istorică a dispărut, sugerează Emil Lungeanu, de multă vreme, însă actualitatea tarelor sociale și omenești o reiterează prin/în ficțiune, ceea ce face ca această lume de apoi să fie actuală în lumea de azi, o lume în care nu doar viitorul a trecut pe aici, dar adăstează și trecutul, devenit, paradoxal, lume eternizată. Opinia epică are ludicul ei polemic, în sensul absenței imaginii paradisiace și a oricărui optimism care să-l surmonteze, și pe el, pe acest ludic polemic, își construiește Emil Lungeanu povestea. Lumea de apoi a creștinului coincide cu paradisul, locul fără durere și întristare, în veșnică lumină și armonie. Lumea de apoi pe care o imaginează Emil Lungeanu, pornind de la jocul secund caragialian, reconstruit în/din perspectiva unui postmodernism care nu și-a aflat valorile proprii, fiind obligat să repete, să reinven-

teze valorile lumii de altădată, așa cum au fost ele răsfrânte în viziunea artistică asupra vieții, marcată caragialian, ca lume răsturnată, este o lume fără repere în realitate, o lume devansată de imaginația proiectivă a unui creator genial care i-a desenat contururile, i-a intuit resorturile, și a poziționat-o la limita dintre tragedie și comedie.

Fără personaje pozitive, lumea lui Caragiale stă sub semnul unei eterne comedii, al unui bâlci al deșertăciunilor, al vanităților, un carnaval în care purtarea măștii a devenit obligatorie, în care personajul se confundă cu masca. Negând-o, Caragiale afirma, în fapt, o utopie – imaginea virtuală a unei lumi perfecte la care nu înceta/încetase să viseze. Era aceasta lumea de apoi, lumea de mâine din concretul unei istorii proiectate în vis utopic, o lume care nu a venit, însă, repetând caricatura în care o așezase, prin satiră, Caragiale.

În această lume, Emil Lungeanu își așază personajele și povestea. Atmosfera generală este și aici o atmosferă de farsă, carnavalescă, derulată pe fundalul unei Nopți a Muzeelor, într-o reconstiruire fantezistă, care șterge granițele dintre ficțiune și nonficțiune. Dacă lumea este text, totul este imagine, așadar, totul poate fi recreat/reconstruit, pe ideea actualității ficțiunii caragialiene – farsă, demagogie, ticăloșie lustruită, mistificare și disimulare ipocrită, recognoscibile în lumea de azi, a realității contemporane.

Din lumea de apoi, Caragiale și companionii săi – Delavrancea, Coșbuc, Vlahuță, Eminescu fac rechizitoriul lumii uniformizate sub puterea ticăloșiilor. „E vremea”, spune Caragiale, „să aflăm dacă țărișoara asta, unde lingușirea și minciuna sunt virtuți, iară munca și talentul demne de compătimit, mai merită chinurile facerii de teatru și literatură. Căci unde-i progresul mult lătrat de liberali de la-nceputurile regimului constituțional și pân-acum? Nula! Același politicianism de paradă fără programe de principii, cu partide clientelare, aceiași teoreticieni de berărie, aceiași baroni feudali parteneri de afaceri ai administrației de stat, aceeași spoială legalistă cu ofrande de ochii lumii azvârlindu-se câte un homme à la mer pentru a potoli furtuna, aceeași impostură fără scrupul până la obrăznicie, incompetență crasă în parvenire, cultură a bacșișului – în scurt, un paradis al strâmbătăților în cari își fac de cap canaliile și te sfidează asasini nepedepsiți, în vreme ce victimele desperării se sinucid...”

Replicile binecunoscute, intrate nu numai în folclor, ci în bagajul expresiilor uzuale ale înțelepciunii populare, cu valoare de ziceri/proverbe, demonstrează sistemul de vase comunicante prin care viața și arta fac schimb de adevăruri etern valabile. Ancheta Smarandei Zaman, personajul narator, un personaj-suveică, totodată, făcând legătura între planurile narațiunii, nu poate decât să declare primatul ficțiunii asupra realității carnavalești în care absurdul a luat locul normalului, firescului. Acest firesc devalorizat este realitatea pe care o documentează și o conotează Emil Lungeanu în proiecția fantezistă ce aspiră, balazacianpostmodernist, a face concurență... ficțiunii.

RESUREC|IA FANTASTICULUI

GHeorGHe GlodeAnu

După cum anticipează și titlul, antologia Treisprezece (Editura Litera, București, 2021) reunește tot atâția autori de proză fantastică românească. Este vorba despre: Pavel Nedelcu, Bogdan Răileanu, Iulia Micu, Lucian Mândruță, Mihai Ene, Cosmin Leucuța, Doina Ruști, Tudor Ganea, Allex Trușcă, Mihail Victus, Octavian Soviany, Iulia Pană și Radu Găvan. Unii creatori sunt prezenți cu un singur text, în timp ce alții, cu două, de unde totalul de 16 povestiri fantastice. Narațiunile sunt precedate de o prefață semnată de Andreea Apostu, intitulată Fantasticul românesc și tentația ironiei. În debutul considerațiilor sale, exegeta vorbește despre necesitatea publicării unei noi antologii de proză fantastică, situată în prelungirea unor culegeri mai vechi precum Masca din 1980 sau Trenul de noapte din 1987. Realitatea este că, sporadic, antologii de proză fantastică au mai apărut și după 1990, dar au avut o difuzare redusă și, de regulă, au fost preferate selecțiile din literatura universală. Povestiri după miezul nopții (Editura Odeon, 1991), Fantome. Zece bijuterii fantastice semnate de autori români (Editura Bastion, 2008), Cartea ororilor (vol. I-II, Editura Nemira 2013), Pisica neagră. Suspans și horror în povestirile maeștrilor (Editura Nemira, 2014), Dimensiunea fantastică (Dinasty Books, 2020) reprezintă câteva exemple elocvente. Suntem însă departe de celebrele antologii realizate în Franța de Roger Caillois și de Pierre-Georges Castex. Ca să nu mai vorbim de cele trei volume monumentale din La grande anthologie du fantastique, proiect semnat de Jacques Goimard și de Roland Stragliati.

Pornind de la opiniile unor teoreticieni literari precum Adrian Marino și Sergiu Pavel Dan, Andreea Apostu vorbește despre dificultatea definirii genului. Termenul fantastic provine din grecescul phantastikos și „desemnează ceea ce nu există în realitate și se manifestă în forme neobișnuite și deseori incomprehensibile”. În absența unei definiții universal acceptate, teoreticienii literari au pus accent pe ideea de ruptură provocată în coerența universului zugrăvit (a se vedea studiile lui Roger Caillois), ruptură în măsură să declanșeze în

forul intim al cititorilor un sentiment de nesiguranță în privința coerenței și a stabilității lumii înconjurătoare. Dintre autorii români care au cochetat cu literatura fantastică, Andreea Apostu îi menționează pe Eminescu, I.L. Caragiale, V. Voiculescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu, D.R. Popescu, Mircea Cărtărescu. Desigur, numărul acestora este mult mai mare. Celor amintiți li se adaugă numeroși alți autori, precum: Al. Macedonski, Adrian Maniu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mateiu I. Caragiale, Cezar Petrescu, Ion Minulescu, M. Blecher, Al. Philippide, Victor Papilian, Vintilă Horia, Oscar Lemnaru, Laurențiu Fulga, Octavian Paler, Tudor Dumitru Savu, Ana Blandiana, Ioan Groșan, Ioan Petru Culianu și alții. Sunt nume importante, care pledează în favoarea vocației pentru fantastic a literaturii române, vocație negată de Adrian Marino. Andreea Apostu vorbește despre existența unei crize a literaturii fantastice contemporane, criză ce s-ar datora lipsei de interes a cititorilor pentru proza scurtă și preferinței acestora pentru science-fiction. Afirmația este doar parțial adevărată, deoarece, după 1989, a existat un declin al tuturor formelor literare. Pe de altă parte, deși înrudită până la un punct cu fantasticul și având numeroși adepți, literatura S.F. nu prea a dat capodopere în literatura română. Drept consecință, nu a concurat niciodată în mod serios literatura fantastică, asumată de numeroși scriitori de prima mână. Dacă putem vorbi despre o mutație a gustului public, ea se referă la spectaculoasa expansiune a literaturii fantasy și nu a scrierilor de anticipație. O modă de care nu a scăpat nici literatura română.

Recenta antologie vine să compenseze – fie și parțial – inconsistențele din ultimele trei decenii, familiarizându-ne cu ceea ce este nou în proza fantastică românească. Meritele cărții sunt indiscutabile, dar și lacunele se dovedesc majore. Aceasta pentru că proza fantastică românească de azi nu se reduce la acești treisprezece autori. Andreea Apostu atrage atenția asupra diversității textelor, una din trăsăturile lor esențiale fiind umorul. În viziunea exegetei, acesta este adesea un bun companion al fantasticului. Afirmația este contestabilă deoarece, de cele mai multe ori, ironia,

comicul subminează atmosfera de taină a relatării. Pentru a clasifica mai ușor textele, Andreea Apostu trimite la tipologia propusă de Sergiu Pavel Dan în Fețele fantasticului din 2005. Astfel, aflăm că din categoria fantasticului spaimei și al morbideței fac parte două relatări: Povestea contesei Haremburga, de Octavian Soviany și Umbra Dracului, de Mihail Victus. Exegeta remarcă însă faptul că fantasticul tradițional se dovedește „mult mai amplu și divers”. El se bazează pe „infiltrația accidentală a nefirescului în structura lumii”, fenomen ce duce la deturnarea sensurilor obișnuite. Acesta este considerat „cel mai des întâlnit mecanism de producere a fantasticului”, delimitările din interiorul categoriei realizându-se prin tematica asumată. Obiectele și animalele vorbitoare, pandemia, transgresarea sau suprapunerea planurilor temporale, călătoriile în lumea de dincolo, parodierea unor texte clasicizate reprezintă doar câteva dintre principalele subiecte tratate de către prozatorii antologați.

În prelungirea lui Sergiu Pavel Dan, Andreea Apostu remarcă faptul că înclinația spre ironie reprezintă o trăsătură specifică a literaturii române. Afirmația este adevărată, dar capodoperele fantasticului autohton nu prea merg în această direcție. Desigur, rămâne exemplul clasic al lui Caragiale. Nota parodică este identificată în povestirile lui Pavel Nedelcu (Elvis părăsește clădirea) și Cosmin Leucuța (Capra cu patru iezi), parodii după Nasul lui Gogol și Capra cu trei iezi, de Ion Creangă.

Dar breșa prin care fantasticul se infiltrează în lume nu este doar de ordin temporal, spațial și ontologic, menționează Andreea Apostu. În cazul Doinei Ruști, ea este provocată de o trăsătură fizică insolită. Ochiul atins de strabism al tinerei protagoniste din narațiunea Herr face ca această să perceapă altfel lumea, primind acces la sferele interioare abil camuflate ale fiecărui individ. Povestirea Melchior de Iulia Pană aduce în prim-plan tema animalului miraculos. Imaginea monstrului este prezentă în cele două narațiuni semnate de Mihail Victus, Întunericul cobora încet și sinistru și Umbra Dracului

Andreea Apostu constată faptul că literatura fantastică românească practicată de

noul val de prozatori se îndepărtează de fondul mitologic și arhaic, explorând alte registre decât cele consacrate. O importanță aparte se acordă rescrierii parodice în manieră postmodernă, tehnică utilizată de către o serie de autori precum Pavel Nedelcu, Cosmin Leucuța și Mihail Victus. Din păcate, pledoaria pentru fantastic a exegetei se demitizează singură în final, odată cu afirmația că volumul Treisprezece nu este altceva decât „o carte de vacanță”. Chiar dacă nu este vorba despre o lucrare cu pretenții exagerate, ea reușește să îi seducă pe cititori.

Este interesant faptul că, spre deosebire de Andreea Apostu, în textul care precede narațiunile propriu-zise, Doina Ruști nu ne oferă o incursiune în fantasticologie, ci își sugerează ideile pornind de la o scurtă narațiune fantastică, intitulată Pin ochii mei de ambră

Antologia Treisprezece are meritul de a aduce în prim-plan o serie de promotori mai puțin cunoscuți ai literaturii fantastice de azi. Pe lângă câteva nume consacrate precum Doina Ruști sau Octavian Soviany, volumul reunește numeroși prozatori aflați în plin proces de afirmare. Acest lucru explică de ce creația fiecăruia este precedată de o utilă fișă bio-bibliografică. Autorii selectați aparțin unor vârste și unor profesii diferite, dar sunt înrudiți prin pasiunea lor pentru fantastic. În ciuda meritelor sale indiscutabile, volumul nu reprezintă o panoramă atotcuprinzătoare a prozei fantastice românești de azi. În acest sens, merită să menționăm o serie de absențe notabile, cum ar fi Mircea Cărtărescu, Dan Stanca sau Constantin Cubleșan. Din păcate, excelentul volum al acestuia din urmă, Ceasornicul, publicat în 2015 la Editura Tracus Arte, a trecut neobservat.

Dintre cei treisprezece autori reuniți în antologie, Doina Ruști este cea mai cunoscută autoare de proză fantastică. Ea este creatoarea trilogiei fanariote alcătuită din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015). Cunoscuta romancieră este prezentă în antologia Treisprezece cu narațiunea intitulată Herr. Este vorba despre una dintre cele mai bune relatări ale culegerii, care respectă din plin canoanele fantasticului. Întâmplările sunt plasate la țară, la Comoșteni, localitate unde naratoarea își petrecea vacanțele. Totul este zugrăvit din perspectiva mirifică a copilului, care trăiește într-o lume fabuloasă, în care realul se împletește cu imaginarul. Textul redă atmosfera patriarhală a locului, dominată de figura autoritară a bunicii, care îi supraveghează pe ceilalți

membri ai clanului prin intermediul privirii. Cu toate acestea, personajul cel mai misterios care i-a marcat copilăria este unchiul Grig, un personaj înzestrat cu puteri oculte. Acesta se găsește în centrul unor întâmplări insolite, greu de explicat. El este cel poreclit Herr, deoarece a studiat în Germania.

Născut în 1954 și autor al unei opere prestigioase, Octavian Soviany este unul dintre cei mai titrați autori ai antologiei. Povestea contesei Haremburga ne transpune în timp pe vremea cruciadelor. Protagonista relatării este soția contelui Henri, plecat să lupte împotriva păgânilor alături de regele Franței, Ludovic al IX-lea. În absența bărbatului ei, aceasta își găsește consolarea în brațele unui băiețandru frumușel și focos. Textul vorbește despre metamorfozele suferite de conte în cei șase ani de război. Dezgustat de noua ipostază a soțului ei, Haremburga se gândește să scape de el pentru totdeauna. Autorul trimite și la diavol, care este considerat „sfătuitorul de taină al tuturor nevestelor necredincioase”. Cu ajutorul amantului Yves, contele Henri este ucis și aruncat în șanțul castelului, pentru a se lăsa impresia că acesta s-a prăbușit de pe ziduri din cauza băuturii.

În loc să aducă fericirea visată, crima devine cauza unui lung șir de nenorociri. Urmărită tot timpul de năluca soțului asasinat, contesa Haremburga trăiește niște zile înfricoșătoare. Pe pereții odăii sale încep să apară pete de sânge, iar ea este copleșită de angoase și de remușcări. În plus, începe să fie ignorată și de fostul amant. Sfâșiată

de spaime, în cele din urmă, ea pleacă la Paris și îi mărturisește regelui crima săvârșită. Cutremurat de oroare, Ludovic cel Sfânt o dă pe mâna judecătorilor. Textul insistă pe răzbunarea cumplită a regelui. Aflată sub tortură, contesa dezvăluie numele celui care a ajutat-o în punerea în practică a planului diabolic. Yves este condamnat la moarte, iar contesa trebuie să facă penitență publică, urmând să fie închisă pe viață. În celula ei este așezat și capul retezat al iubitului ei, dovadă teribilă a crimei comise.

După doi ani, contesa reușește să își găsească liniștea sufletească. Dar, sursă a tuturor relelor, diavolul o pune din nou la încercare. Intruziunea fantasticului are loc atunci când craniul lui Yves se trezește la viață și o cheamă alături de el în iad, ca să îi sfideze prin dragostea lor atât pe Dumnezeu, cât și pe diavol. Ca să o convingă, îi amintește de nopțile lor de dragoste. Amantul îi promite că, dacă îl va urma, nimeni nu îi va putea despărți. Deoarece contesa nu ascultă de chemările iubitului de odinioară, acesta îi cere un sărut de despărțire. Ea este gata să îi îndeplinească rugămintea, dar, când apropie craniul viu de obraz, simte o cumplită duhoare de hoit. Cuprinsă de repulsie, scoate un strigăt de groază și scapă din mână capul animat, care se izbește de lespezi și se face bucăți. Contesa moare și ea, în timp ce închisoarea este invadată de o puternică lumină supranaturală. Când paznicii atrași de strigătele femeii au deschis ușa temniței, au constatat că Haremburga zăcea moartă pe culcușul ei de paie, iar la picioarele ei, printre lespezi, a crescut o tufă mare de trandafiri.

Nu toate scrierile reunite în antologia Treisprezece sunt niște capodopere. Cu toate acestea, deși eterogene atât din punct de vedere valoric, cât și tematic, multe dintre ele sunt într-adevăr remarcabile. În același timp, textele vorbesc despre viabilitatea și despre proteismul unui gen literar care nu și-a pierdut cititorii. Selecția reflectă mutațiile care au avut loc în sfera literaturii fantastice românești în ultimele decenii și oferă sugestii în privința viitorului genului.

Asemenea volumului Desant 83, antologia Treisprezece poate constitui un moment de referință în evoluția literaturii române contemporane, aducând în centrul interesului o nouă generație de autori de literatură fantastică. Cartea reprezintă și o pledoarie pentru proza scurtă, ignorată adesea din cauza supremației absolute a romanului.

Esen\a creativit[\ii în poezie

nicoletA mileA

Oprezență complexă în cultura și literatura contemporană: poet, prozator, critic literar, jurnalist, om de televiziune, etnolog, Menuț Maximinian, cu fiecare carte nou apărută, își îmbogățește portretul spiritual. Harnic, sensibil, delicat, prolific, serios, echilibrat, meticulos, receptiv, deosebit de atractiv pentru cine vrea să-i descopere și să-i aprecieze creația, ce contribuie la re/stabilirea sistemului de valori!

Vocea poetului clară, senină, expresivă, curată, aduce-n lumina creației coordonate esențiale ale unui lirism ce cunoaște nuanțări și definiri fundamentale. După: Noduri în haos (Eurobit Publishing House, 2012), Muchia malului (Tipo Moldova, 2013), Trenul vieții/ Treni i jetes (Amanda Edit Ferlag, 2016) și Crucea nopții (Editura Școala Ardeleană, 2018), Menuț Maximinian, a publicat în 2022 volumul de poeme Copilul de apă/ Bimbo d acqua. Traducerea în limba italiană de Livia Mărcan. Prefazione/ Prefață de Constantin Cubleșan. Postfazione/ Postfață de Andrei Moldovan. Editura Junimea, Iași. Potrivit notei, această ediție are la bază volumul mai sus menționat, Crucea nopții, revăzut și adăugit. Titlul recentului volum, Copilul de apă, a fost ales la sugestia poetului Ion Mureșan.

Metaforicul titlu Copilul de apă ne duce cu gândul la primul din cele patru elemente primordiale, în mitologia antică, din care s-a născut totul: apa (Sub sticla apei/ Lumea începuturilor; Apele învolburate/ Sunt aproape; O apă cât universul/ Peste gândurile mele), pământul (Cruci plutitoare, din pământ iertător; Merele -/ Îngeri pe pământ; Păsări își caută cuibul/ În pământul mamă; Iubiri ce își plimbă povestea prin pământ/ Cu râul deasupra/ De parcă ar fi purtate de ape; Limbile pământului se amestecă), focul (După gratii,/ Focul se tânguie…), aerul/vântul (Păsări călătoare/Împart aerul; Nici vântul nu mai bate prin patria mea) și care asigură unitate și echilibru volumului, structurat în trei părți: I.Crucea nopții; II.Cețile dimineții; III.Stingher în miezul nopții

Oaze ale cotidianului sub modelul simplității și al frumuseții, elocvente pentru dimensiunea reflecției când asupra satului, când asupra orașului, când asupra lumii pe care a colindat-o, poemele lui Menuț Maximinian dispun de puterea recreării unui univers spiritual aducător de liniște și împăcare cu sine: „Locuiește/ la marginea pădurii// Neamul lui e/ Cunoscut// Ziua culege ierburi/ Iar noaptea prinde pești în brațele/ De toate zilele”(Copilul de apă). Într-o lume care nu se ferește să-și arate aviditățile de toate felurile, poetul își făurește un univers al său, în care adevărul, frumosul, pacea, iubirea, inocența și împăcarea cu sinele sunt de un uman-preauman: „O pasăre din altă lume/ Cu ochii negri/ Pune stăpânire pe fereastră// Viața/ O prelungire/ A mâinilor/ Ce culeg îngeri din iarbă”(Casa mea) O statornică sensibilizare îl caracterizează pe acest poet vindecător, care-și poartă cu sine, într-un rai plenar, copilăria, părinții, bunicii, moșii și strămoșii: „„Prin fereastra/ Din biserica bunicii/ Privesc spre cer/ Strămoșii mei// În depărtare/ Holdele devin pâine// Poți să zbori/ De mână cu copilăria.”(Stămoșii).

Biserica, păstrătoare de credință și sens, continuă să sedimenteze ideea de veșnicie, chiar dacă, acum, valorile umane par aflate în criză: „Când sticla lămpii crapă sub ger,/ Cerul e sprijinit de vârful căpițelor de otavă./ Satul plutește.// Vine primăvară,/ O simte calul alb…// Pe ulița di capătul de sus al lumii,/ Nu e nevoie de fluier,/ Mioarele pasc/ Pe cărarea cât un fir de ață.// Biserica înfiptă în mijlocul satului/ Miroase a cer./ Maica Sfântă bea ceai din fructe sălbatice…”(Primăvară înTransilvania).

Trăiri intense, sub semnul armoniei, cuprind Totul substanțial și spiritual, până la integrarea eului în universul de energii. Semne ale prezenței divinului – Iisus, Fecioara, Maica Sfântă, Cel Înviat, Îngerii – depășesc latura misticului. Revelarea sacrului dobândește aici concretețe: „Precum mângâierile bunicii/ În nopți de iarnă,/ Lumina arde sub covor/ Purtând în ea poveștile/ Îngerilor.// Sub sticla apei/ Lumea începuturilor,/ Copiii/ Vestesc/ În ritm de nea.// Munți albi/ Țin în căuș/ Vatra satului.”(Stele albe)

Valorificând starea de liniște, poetul traduce liric sentimentul absolutului: „Mireasmă de flori sălbatice/ Peste valea/ În care vântul își are culcușul.// Iisus privește spre cerul înstelat,/ Iar licuricii se ascund după lună”(Crucea nopții)

Simplitatea construcției sintactice și derularea de imagini, ca într-o poemă picturală, sunt în perfectă consonanță cu adaptarea formei la fondul creației:„Cobor spre izvorul rece/ Prin cețile dimineții//Nici urmă de tine// Mi-e tot mai aproape/ Mirosul de flori de fân/ Din părul tău// În barca sufletului/ Inima stă nemișcată// Voi păși pe ape/ Până când izvorul/Îți va reda viața”(Cețile dimineții).

Monologând, poetul e, în subtext, într-un continuu dialog cu semenii, cu timpul, cu sine. De aici și nebănuitele valențe ale reprezentărilor sale afective: „Ne-am întâlnit pe punte./ Mi-ai dat apă și cireșe…/ Acum, nu ne mai spunem nimic.// Ne-am întâlnit pe mal,/ Numele au rămas în nisip./ Acum, nu ne mai spunem nimic.// Ne-am întâlnit într-un sărut,/ Mâna ta era prelungirea mâinii mele…/ Acum nu ne mai spunem nimic.// Ne-am întâlnit în amăruiul fiorilor./ Acum, nu…”(Nu ne mai spunem nimic)

Purtând istoria în bagaje”, colindă lumea, de la ulița copilăriei până la Madrid, unde scrie un poem „Ca o săgeată/ Ce străbate norii”, de la Kuala Lumpur „pe plaja Crăciunului” până la Paris și New York, unde „Să ne hrănim cu poezia/ Pâinea noastră cea de toate suferințele.. Să dăm cu vers în loc de piatră”, din Malaezia, unde „Limbile pământului se amestecă/ Așteptând feribotul”, la Istanbul, la o „Cafea turcească la ibric/ Și muzici orientale”.

Stăpânit de puternica voință de a mântui lucrurile și făpturile lumii acesteia prin verbul poetic, intuiește sursele vii ale limbajului comun și le convertește la îndemnuri extrem de sensibile în expresia lor lapidară: „Să înalți suflet mare/ În casă mică.// Să presari sare în pantof -/ talisman/ În vremuri grele.// Să mângâi cerul/ Precum psalmistul.” (Învățături). El știe să lase cuvântul să se încarce, pe lângă sensul propriu pe care-l transmite, de un sens emoțional, de un timbru valabil, în funcție de contextul poetic în care apare: „Iubirea noastră -/precum pălăria luată de vânt.// În urmă/ Cuvinte/ Scrijelite pe inimă”(Singur).

Fizionomia poetică a cuvântului dobânziște nebănuite chipuri: „Am tras o linie,/ De la inimă spre viață,/ De la gânduri spre infinit.// Mi-am așezat versurile/ Pe ața cărărilor./ Nu au rezistat.// Din casa lor,/ Cuvintele dau binețe/ Universului”(Binețe)

Poetica lui Menuț Maximinian se constituie pe măsura ipostazierii frumosului din om prin lumină, senin și zbor infinit. Esența lirismului său dublează autenticul trăirii, al autoreflexivității, definindu-i spațiul existențial într-un limbaj orfic: „Mi-am scris numele/ Pe crucea din copac/ Semn al biruinței// Gusta-va Eva din fructul oprit/ Va da de numele meu// Și iarba va striga a Înviere.” (Numele).

Metafora lui este o invocare necontenită a Poetului care, prin prospețimea ideii și naturalețea limbajulu, își plăsmuiește propria mitologie.

Prima cronică pe anul în curs se întâmplă să aibă un subiect rezonant. Am primit la timp un exemplar al cărţii Pofta-n cui şi alte pohte al scriitoarei polivalente Florica Bud, Editura eLiteratura 2022. Cartea a fost lansată pe 10 decembrie, la Târgul Gaudeamus. Invitat să particip, am declarat forfait în ultimul moment, din motive extraliterare. Nimic mai potrivit decât să-i pot dedica (volumului) două vorbe la începutul de an.

Cu o subţire, dar binevoitoare ironie, sau, poate, cine ştie, cu o şi mai binevoitoare sinceritate, autoarea şi-a motivate invitaţia cauţionându-mă cu imaginara coresponsabilitate a scrierii cărţii.

De la primul număr al revistei Neuma, 11-12 pe 2017, am rezervat câte o ediţie de blog prezentării telegrafice a numărului respectiv. Cum rubrica susţinută de scriitoare, Amintiri şi pohte copilăreşti, e plasată în ultimele pagini, am menţionat-o en passant. Acum, post factum, îmi pot mărturisi că am respirat un pui de regret că nu i-am dedicat (rubricii) batăr o ediţie de blog. M-am limitat la a înregistra cele câteva sagace articole critice, referitoare la ansamblul bibliografiei autoarei, scrise de voci familiare revistei.

Aşa că nu-mi rămân decât cele două vorbe despre cartea cea mai proaspăt lansată. Căci, cu excepţia aproape nesemnificativă a două minicărţi pentru copii n-am citit nimic altceva din zecile de cărţii ale unei scriitoare care a debutat cu volum în 1992! Şi serialul din Neuma. O carte sui generis, de altfel.

Cele două obiecte literare, deosebite taxonomic, au o firească înrudire. Ceea ce naşte o întrebare din categoria oul sau găinai? Diferenţa scriiturii generează diferenţa taxonomică. Substanţa e, evident, aceeaşi. Fie cartea, cu precizarea lipsită de echivoc, proză scurtă s-a dezvoltat tematic, structural, dar şi microstructural dintr-un material acumulat în timp, fie invers. Adaptat la rigoarea publicistică. Şi nu am în vedere numai norma paginară. Personal înclin spre prima variantă. Ceea ce e neesenţial. Oricum munca scriitoricească a fost dublă.

Aproape toţi autorii citaţi în ultimul capitol, de referinţe critice, recunosc humorul scriitoarei. Fără să i-l analizeze en detail. Dr iată că prin gluma ce-mi atribuie o anume coresponsabilitate a naşterii cărţii,

rAdu-ilArion munteAnu

coana Florica (sic!) practică humorul dublu. Căci n-o cred conştientă de singularitatea mea ca receptor. Sigur, lexicul local pe care-l subliniază cu italice e elementar. În ce mă priveşte, savurarea, ca ardelean, a termenilor care împâzesc proza avu un efect profitabil. Îmi extrase din memoria primei copilării (între mineri şi momârlani) nu doar regionalismele locale, ci pronunţia inimitabilă pentru românii extracarpatini. Sunetele muiate, specifice mediului intracarpatin, redate la vremea sa, de Caragiale la modul primar, prin emininke, de exemplu, nu se găsesc în limbile neolatine decât ca gl în italiană, respectiv gn în franceză. Şi nu pot fi pronunţate corect decât de un posesor nativ al graiului.

Ei, bine, care e soluţia grafică a Floricăi Bud? Dsa scrie th pentru a sugera t muiat. Inexistent în oricare alt sistem fonetic. Pthita înseamnă pită, adică pâine, cu pronunţia sugerată.

N-a fost doar munca extragerii memoriei brute, scriitoarea s-a străduit şi a reuşit să recupereze in integrum autenticitatea faptelor mnemonice. Subgraiul zonei natale accentuează pitorescul. Dar vocea auctorială face, cu abilitate, meandre neaşteptate. Trece brusc la limbajul prezent, discret accentuat intelectual. E limbajul propriu al Domniei-sale. Poate ceva din cartezianismul conferit de educaţia tehnică. Din care n-au rămas decât urmele, modul. Semnificaţia e evidentă. Colecţia de texte numite proză scurtă e chiar povestea unor amintiri şi pohte. Povestind cititorilor angajaţi drept copii, povestitoarea întră şi iese, cu efect, din poveeste.

Bref, iată, aşadar, rostul, minor dar singular, al implicării mele ca cititor, în acest imbroglio. Am spus că scriitoarea a practicat aici, humorul dublu? Eroare! Humorul care-mi permite să decodez unele din redările literale ale pronunţiei specifice timpului evocat – şi invocat – de autoare nu-i aparţine. Mă rog, afară de cazul că-mi cunoștea originea. Acesta e ceea ce numesc humor imanent.

O deosebire de fond între serialul din Neuma şi prozele scurte, ca să preiau subtilitatea autoarei, sunt finalurile acestora. Aici vocea auctorială poartă o încărcură nostalgic-lucid-mocnit-exploziv-revoltată. E, poate, singurul moment când e obliga-

toriu să citez: Până la urmă, în aşteptarea laptelui, pe care îl beam abia muls, erau bune şi corastele. Acum şi ele sunt doar o amintire. Bine că, mai sunt şi acolo!

Revin la pohte. Nu e scris cu conotaţie cronicărească. După ce ai ctit batăr două capitole din carte ştii deja că eşti solicitat. Provocat chiar. Textul floricabudesc e tot ce poate fi mai opus limbii de lemn. E plin de glume, pe ici, pe colo glume în glume. Din spatele fiecărei fraze – cu excepţia flotabilităţii momentelor de revenire bruscă la sonul intelectual curent – scriitoarea îţi face cu ochiul. Doamne feri să nu te prinzi!

Desigur, acest text nu e o cronică. Mai puţin chiar una de întâmpinare. Desi cronologic ar fi una oportună. De ce? Am frunzărit capitolul final, de referinţe critice. Nu pot vorbi în aceeaşi zi, cu, de pildă, quasistudiul critic al Dnei Nicoleta Milea. Nu deoarece Dsa e critic profesionist. Cum observa undeva Horia Gârbea, e vorba de meserii diferite. Ci pentru concretul motiv că Dna Milea se referă la întreaga personalitate literară a scriitoarei noastre. Lista volumelor y compris

Dar, de ce n-aş mărturisi, termenul generic folosit de dl Academician Nicolae Manolescu – flamboaiant – ca etichetă pentru scriitoare, remarcat şi de alţi autori citaţi, îmi declanşează, toutes propotions gardées, o doză decentă de invidie.

Mi-am propus să subliniez doar câteva mărunţişuri care poate să fi scăpat unora din referinţele critice citate. Nimic mai mult.

Am ocazia de a scrie acum despre această carte o socot un dar imanent ce l-am primit de Sărbori. Nimic mai puţin.

O ultimă problemă. Florica Bud îl provoacă pe Ion Creangă? Între Pofta-n cui şi alte pohte, şi celebrele Amintiri din copilărie există fire subterane. Sigur, marele clasic a fost validat (ca să folosesc un termen al scriitoarei) de Eminescu, de Maiorescu, de Istoria literaturii române. Păstrând oricâte proporţii, întrebarea nu e complet fără sens. Aş folosi tehnica GPS. Coordonatele reale ale cărţii Floricăi Bud se pot determina prin triangulație. Între Creangă, Lucian Blaga (Hronicul şi cântecul vârstelor) şi, de ce nu, Edmondo de Amicis.

Îmi asum păcatul prezumpţiozităţii, de voi fi acuzat.

Un dar la S[rb[tori

Poetiz[ri euritmice sub semnul prigoriei

AdriAn Țion

Cu încetineală de ardelean meticulos până la exasperare, olteanul Dumitru Toma s-a decis în cele din urmă să alcătuiască o antologie de autor, după cinci decenii de la debutul său în revista Ramuri, trecând peste faptul că de la debutul în revistă și cel în volum au trecut patru decenii. Indicii ale timidității sau ale tatonării mirajului liric ademenitor? Nicidecum.Încetineala poetului Dumitru Toma de a ieși în agora cu creația sa e un semn al rigorii și al tenacității cultivate în intimitatea cuvântului, subliniind dorința de a șlefui versul până la luciul estetic dorit.

Posedat la nivel formal de atotputernicia canonului clasic, discursul său abundă în frazări chibzuite, ce caută să evite mimetismul dulceag și ridică fondul expresivității în aurite rezoluții stilistice. Constelația prigoriei (Editura Sitech, Craiova, 2022) adună în poeme tot aurul poeziei lui Dumitru Toma în eșalonarea cronologică a volumelor, așa cum trebuie să se realizează cu temeinicie o antologie cuprinzătoare, reprezentativă pentru evoluția sa. Tipărită în condiții grafice de mare lux, alcătuită, în intenția autorului, ca adevărat testament literar, mărturie a trecerii sale prin lume, cartea beneficiază de un studiu substanțial al creației poetului datorat eseistului și poetului de excepție Dumitru Velea. Încurajat și susținut de acesta în cadrul revistei Banchetul, promovat la colocviile ținute la Mănăstirea Lainici, poetul din Afumații Ilfovului are un parcurs liric nespecific experimentelor îndrăznețe ale optzeciștilor, săriți mult din îngrădirile canonului. Poezia lui cu ritmuri muzicale și ascendent în decantări folclorice, pare liniștită, suavă, incantatorie, de o candoare genuină, așezată în aliniamente tipizate. Dar cât clocot și ardoare, foc și tensiune ontică se ascund sub aceste limpezimi aparente!

Conținuturile tematice ale poeziei lui Dumitru Toma se încarcă de divinizarea realului, a naturii ființei, făcând din el un poet ce accede firesc la filonul stilizării liricii religioase și la iluminarea prin cuvântul sacralizat, fără să fie strict integrat în specificitatea tradițională a genului. Aici, da, el reușește să aducă o subtilă notă

personală de distanțare față de rigiditățile dogmei. Încununare a capabilităților de sintetizare și concentrare a imaginarului liric în sintagme-simbol este chiar sugestionarea amprentată în titlul antologiei. El face din Constelația prigoriei, după cum subliniază rafinatul analist Dumitru Velea, o „entitate poematică” funcțională la nivelul receptării mesajului. Legenda prigoriei, povestită de eseist, este de o frumusețe simbolică. Iată: „După șase săptămâni de necurmată secetă, și micuța pasăre, prigoria, iese din cuibul ei de lut, săpat într-o margine râpă sau mal de pământ despicat, cu fața la soare, și începe să cânte; nemaigăsind rouă pe iarbă – singura din care se adapă – ea se îndreaptă spre soare și țipă de sete. Cu adevărat, cântă de sete.” O motivație? O găselniță? O alegorie? Sensibilitatea poetului înregistrează cu nespusă migală comportamentul micuței zburătoare, dovedindu-se un veritabil creator de microuniversuri magice: „Din când în când coboară-n pământ,/ E pasăre liberă și iese afară,/ Când spune ce spune se-nchide-n cuvânt/ Și-atunci, luminând, se-aprinde și zboară.// Se-nalță prin sine și-i numai lumină,/ Ea nu se încurcă-n cuibul de tină./ Și chiar de se-ntâmplă să zboare în cete,/ E pururea singură și cântă de sete.” (Aripa din lut). O sete de cuprindere a universului întreg, rostuit după legi divine, revine sarcina poetului de a exprima în cuvinte inexprimabilul. Este sarcina asumată cu responsabilitate și conștiință de creator de către poet care răzbate din toate cele șase volume antologate, depuse mărturie în fața instanței supreme a timpului.

Debutând matur și continuând să scrie cu perseverență în cuvântul izbăvitor, n-aș spune că se observă o evoluție de la un volum la altul, ci mai mult o constanță în stare să complinească destinul său literar.

Ermetismul încifrat în vers, semn al intelectualizării de tip parnasian, încadrat într-un vizionarism criptic al discursului, se deschide jovial și luminos spre săltărețe rime cu iz popular, nelipsite de trimiteri cu adâncimi conotative, emblematice: „Doamne, dă-mi pietre cuminți/ Să le macin între dinți/ Când stă timpul într-o rână/ Iar Tu cauți în țărână,/ În nisip ca să mă iei/ Să umblu-n papucii Tăi -/ Peste creasta valurilor,/ Spre verdeața malurilor.” (Și renunță la sandale). Psalmodiind pe ritmuri cu rezonanțe ritualice, poetul înscrie introspecția meditativă pe făgașul ontologic al trecerii și petrecerii omului prin lume. „Trestia gânditoare” nu-și deplânge existența, ci doar o supune unei perpetue analize spre cunoaștere și ridicare la principiul divin al devenirii. Astfel că doinirea își motivează substanța cathartică ancestrală și străluminează. Invocațiile către divinitate din volumul Umbra și fumul au căldura și claritatea versului popular, prelucrat cu ingeniozitate declamativă și spontaneitate: „Dă-mi, Doamne, răgaz pe prund/ Gândurile să le-ascund/ Într-un borangic subțire/ Ca să poată să respire” (Într-un borangic subțire).

Prelucrând euritmii populare în stil blagian sau eminescian, Dumitru Toma își descoperă vocația de psalmist riguros ademenit de formele fixe, cărora le adaugă splendide și originale nestemate iluminate de harul poetizării.

Michel Houellebeck

Romanul Platforma, de Michel Houellebeck a apărut la editura Polirom în 2011 ediția a ll-a, în traducerea excelentă a lui Emanoil Marcu.

Prima ediție a apărut în 2003, la doi ani de la apariția la cunoscuta editură pariziană Flammarion.

Romancierul critică virulent capitalismul liberal, imigrația în general din rândurile căreia se recrutează fanaticii teroriști, consumismul deșănțat, decăderea ireversibilă a societății europene occi- dentale, turismul sexual ș. a.

Tema principală a romanului este aceea a turismului sexual practicat de europeanul occidental pe continentul asiatic, Thailanda, descris cu lux de amănunte, pe continentul sud- american, Cuba, mai puțin detaliat și pe continentul african doar în treacăt amintit.

Romancierul descrie și relația dintre personajul principal și tânăra de 28 de ani Valerie pentru ca să comenteze virulent și islamul.

Sunt descrise până la nivel de detaliu trăirile sexuale dintre Michel și Valerie care pot cu ușurintă să fie catalogate drept porno, sau scârbosul episod petrecut la clubul “ 2 + 2 “ dintre ei și o pereche de africani când cuplurile de parteneri fac schimb între ele.

Asemenea scene de descriere a scenelor sexuale porno abundă în roman. Pentru descrieri de acest gen, mult mai “ nevinovate “, autori celebri ca Arthur Miller sau Anaïs Nin cu aproape un secol în urmă au fost interziși ani buni, romanele lor fiind greu acceptate în societatea americană ori vest europeană spre a vedea lumina tiparului.

Societățile avansând, Michel Houellebeck nu a mai fost „amendat“ pentru scrisul său, din contră a fost declarat de critica literară un romancier de excepție, tradus în numeroase limbi.

Michel Renault, funcționar de rang inferior în Ministerul Culturii are ferma convigere că lumea în care trăiește este puternic dominată de ban și de plăcerea sexuală.

Dominanta sexuală a vieții individului o poate afla din plin mergând într-o excursie în țara turismului sexual, Thailanda și mai ales în capitala mondială a sexului, stațiunea de vis Pattaya, unde se află și „lucrează“ legal peste 30.000 de prostituate. Cât privește banul, Michel este moștenitorul unei consistente averi de la tatăl sau care îl ferește de probleme financiare.

În Pattaya se pot afla cu foarte mare ușurintă absolut toate formele de a face sex. Pedofilie, homosexualism, lesbianism, sex în grup, orgii, etc. cu alte cuvinte tot ce îi poate trece prin cap omului în materie. Este „în întregime consacrată luxurii și desfrâului. Mai întâi au venit americanii, pe vremea războiului din Vietnam; pe urmă au venit englezi și germani...Acolo toată lumea e mulțumită, e marfă pentru toate gusturile: homosexuali, heterosexuali, travestiți... Sodoma și Gomora la un loc. Ba chiar mai mult, pentru că sunt și lesbiene. “

Descrierea „templelor sexuale“ (o sală imensă cu mese la care stau clienții iar în spatele unui perete de sticlă se află vreo sută de fete în costume de baie și cu ecusoane numerotate așezate pe gradene), ale străzii, plină ochi de europeni în vârstă cu părul complet alb care se însoțesc cu localnice („cele mai grozave amante din lume“), foarte tinere, copile, sau asiatice venite din țări vecine Thailandei, ale masajelor erotice, este precisă și fără pic de exagerare.

Abordarea temei este incontestabil una originală, interesantă, romanul rămânând timp îndelungat apreciat dar și controversat.

Este, autorul, un scriitor prolific care se citește cu interes și plăcere, este o voce puternică în literatura zilelor noastre și care abordează teme atât de actuale ce preocupă umanitatea.

Romain Gary GAbriel burlAcu

Laureat al prestigiosului Premiu Goncourt, în anul 1956 cu Rădăcinile cerului scriitorul Romain Gary este răsplătit din nou cu acest premiu în anul 1975 pentru romanul excepțional Ai toată viața înainte, sub numele Emil Ajar. Așadar printr-o înșelăciune. De ce înșelăciune?

Pentru că acest premiu se acordă o singură dată în viață unui scriitor. Roman Kacew ( Romain Gary și Emil Ajar două dintre numeroasele sale pseudonime ) pe numele său adevărat reușește să își adjudece premiul de două ori.

Autorul, romancier, cineast, aviator, diplomat, cu studii juridice temeinice, inteligent, cu har de povestitor are o foarte bogată operă în cei peste 40 de ani de activitate literară.

După multe din scrierile sale s-au turnat filme de mare succes care au obținut premii importante. Filmul realizat după romanul “ Ai toată viața înainte “, a obținut Premiul Oscar acordat pentru cel mai bun film străin, în anul 1977.

Este povestea lui Momo, un copil precoce, foarte dotat care de la o vârstă fragedă înțelege adevărurile lumii în care trăiește.

În toate discuțiile purtate dovedește o maturitate deosebită, o cunoaștere mult peste vârsta lui a lucrurilor.

Un copil foarte inteligent și foarte sensibil. Copilul a văzut și a auzit lucruri care în mod normal ochii săi nu ar fi trebuit să le vadă, urechile sale minore să nu le audă.

Ținând cont de condițiile de viață și de mediul în care trăia avea doar o singură direcție pe care să o urmeze: să devină dependent de băutură, tutun și droguri, o epavă umană sau să își vândă trupul.

Era copilul unei femei de stradă, care avea trei ani când a fost lăsat în îngrijire la o fostă prostituată, o evreică în vârstă, Roza, care ținea un soi de pensiune pentru copiii abandonați de mamele lor, prostituate.

Presupusul lui tată, o omorâse pe mama lui Momo din gelozie, fusese găsit vinovat, condamnat și închis într-un spital de psihiatrie. Datorită caracterului său puternic și a dotării sale intelectuale deosebite, Momo reușește să scape cu bine din acest clește al pierzaniei.

Momo dă dovadă că a reușit să își creeze anticorpii care să îl ferească de toate relele societății în care trăiește.

„N-am fost niciodată prea mic pentru nimic”, spune Momo cu maturitate sau „prefer să am un tată viu decât un erou mort”. Iar bătrânul arab Hamil din sfătoșenia căruia micul Momo culege repere în viață spune frumos: „Timpul transportă eternitatea” sau „o să suferiți unul pentru celălalt, ce naiba. De asta se căsătorește toată lumea”, când este întrebat ce o să facă cineva după căsătorie. În economia cărții se află multe vorbe „mari“ spuse de oameni simpli, fără o pregătire deosebită, însă pe care viața dură dusă în periferia pariziană i-a înțelepțit.

Limbajul colorat folosit de micul Momo este savuros, cuvintele stâlcite, sinonimele mustoase, stârnesc zâmbete: bărbați avortați (euthanasiați), balonașe de serviciu (condoame), femei care își vând găoaza (curve ), clande (stabiliment), a lucra în branșă (a se prostitua), curcani (polițiști), proxinet (proxenet).

Traducerea remarcabilă a lui Laszlo Alexandru oferă cititorului o lectură extrem de plăcută, cartea se citește pe nerăsuflate.

„Ai toată viața înainte“ este o carte care merită din plin să te apleci asupra-i.

Iar titlul cărții este inspirat și foarte frumos.

Andrea H. Hede§ despre JIDI MAJIAla GAUDEAMUS 2022

Când am înființat Editura NEUMA, în 2014, la Dej, aveam deja idei foarte clare despre țelurile și direcțiile acestei edituri. Pe lângă promovarea autorilor români contemporani, aflați în diferite stadii ale evoluției lor literare, am dorit să pot face cunoscute cititorilor români și numele importante ale scriitorilor contemporani, alții decât cei români și alții decât cei foarte des vizitați, dar nu mai puțin remarcabili. În acest sens, am mers, încă de la început, împotriva curentului și a modelor.

Anul 2022 a însemnat înființarea Colecției Poeți chinezi contemporani, în care vor apărea opere poetice în traducerea apreciaților sinologi Constantin Lupeanu și Adrian-Daniel Lupeanu. Nu puteam deschide această colecție decât cu poezia unui poet și om remarcabil, pe care am avut onoarea și bucuria de a-l în-

Astrul poeziei JIDI MAJIA

Jidi Majia, născut în anul 1961, este poet proeminent, scriitor, caligraf și dirijează de mai mulți ani Asociația Scriitorilor din China. A publicat două duzini de cărți de poezie, iar scrierile sale au fost traduse și publicate în peste 50 de țări ale lumii. Pentru calitatea înaltă a operei sale a primit nenumărate premii naționale și internaționale.

Aparține grupului etnic Yi, din sud-vestul Chinei. Poezia sa scrisă în vers liber în limba chineză este modernă, plină de expresie și imagini poetice, însumează meditații cu sens filosofic asupra vieții, în care sunt conectate întro simbioză unică, realitățile din țara sa, starea actuală a lumii, cultura și cutumele strămoșilor. Are un stil propriu, unic, marcat de limbaj meditativ,

tâlni „acasă”, în Sichuan, un mare prieten al României și cunoscător al poeziei și poeților ei, de la Mihai Eminescu și Nichita Stănescu la cei contemporani. Este vorba de Jidi Majia, unul din cei mai importanți poeți ai Chinei și una din cele mai cunoscute și importante personalități culturale din China de astăzi. Jidi Majia despre care, Jack Hirsccman afirma că „este candidatul perfect la Premiul Nobel pentru literatură.”

La NEUMA au apărut 2 volume din opera sa, unul de poezie, Planeta despicată și unul de eseuri, Sarea și lumina cuvintelor. Despre natura poeziei. Două volume importante, frumoase, care aduc lumini și înțelesuri noi asupra poeziei ca artă și de care, cititorii români se vor bucura și se vor îmbogăți. Pentru că, dacă poezie nu e, nimic nu e.

reflexiv și hiperbolic, susținut de metafore, de fondul arhaic ancestral, care amplifică neliniștea metafizică.

Jidi Majia este un mare gânditor al timpului nostru, el abordează cu îndrăzneală problemele la ordinea zilei în țară și pe glob, le dezbate amplu, oferă soluții, întro tratare realistă, cu tente filozofice.

Poemele sale întrețes un univers mitic, etern, în contact cu realitățile timpului său și deopotrivă cu spiritualitatea folclorică. Fiecare poem, mai ales acelea de dimensiuni ample, dezvăluie un suflet mare, plin de iubire pentru individ și umanitate, în care temele sunt altoite pe omenie și dreptate, pledând pentru pace și libertate. Creația sa este caracterizată de un vitalism puternic și

lirism aplecat spre origini. Prin toate aceste calități și caracteristici, prin frumusețe și profunzime, poezia semnată de Jidi Majia are dimensiuni mondiale și va dăinui peste secole.

Avem în Jidi Majia unul dintre poeții mari ai omenirii nu numai în momentul de față, ci pentru toate timpurile, poet care se impune a fi cât de curând laureat al Premiului Nobel.

CoNSTANTIN LUPEANU

Dragi scriitori §i cititori rom]ni

Sunt foarte bucuros și deosebit de onorat să aflu că ceremonia de lansare a selecțiilor mele de poezii, discursuri și recenzii literare „Planeta despicată” și „Sarea și lumina cuvintelor”, în traducerea Domnilor Adrian Daniel Lupeanu și Constantin Lupeanu, renumiți sinologi, scriitori și traducători, are loc aici, la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, București, România.

Din diverse motive, nu pot să fiu prezent eu însumi și îmi pare nespus de rău că nu asist la acest eveniment important. Vă rog să-mi permiteți ca, din China, aflată în Răsăritul Extrem, în numele unui poet, fiu al unui neam de la munte, să mulțumesc din suflet tuturor prietenilor mei care sunt astăzi aici, tuturor poeților, scriitorilor, traducătorilor și editorilor români cu care am fost în bună asociere spirituală și emoțională și să le transmit cele mai calde și mai sincere salutări!

Prieteni,

Lumea de astăzi se află într-o perioadă plină de anxietate, dezordine, tensiune și conflicte constante. Între felurite geopolitici internaționale, între diferitele forțe socio-politice naționale, între diferite grupuri de interese transnaționale, între diferite valori și ideologii care

pot afecta lumea, în mod clar abundă contradicții frecvente și incidente tulburătoare, depășind cu mult trecutul.

În special amenințarea războiului nuclear nu mai este doar un cuvânt rău care rămâne în gură, în schimb, este de fapt suspendată deasupra capetelor tuturor ființelor umane. Epidemia nu s-a încheiat cu adevărat. Crizele energetice și alimentare continuă să fie semnale roșii. Fumul războiului pătrunde încă pe câmpul de luptă ruso-ucrainean și afectează lumea. Plânsul și strigătele femeilor și ale copiilor nu se opresc. Poate, din cauza asta, noi credem cu tărie că libertatea, dreptatea, umanitatea, pacea și puterea împotriva violenței reprezentate de poezie sunt încă piatra de temelie și motivul pentru care unitatea și prietenia tuturor națiunilor conduc către un mâine mai bun. Încă o dată, încântat și emoționat că scrierile mele sunt traduse în limba românească antică, poetică, vie și fascinantă. Fie ca schimburile în toate sferele dintre scriitorii români și scriitorii chinezi să obțină rezultate și mai mari.

Le doresc tuturor prietenilor mei fericire, sănătate și noroc, JIDI MAJIA

China, Beijing

menuţ mAximiniAn

În lumea tradiţională, omul a fost mereu însoţit de rituri şi mituri pe care le-a integrat în structurile sale existenţiale. Dincolo de realităţi, există o lume în care ficţiunea se integrează în viaţa oamenilor ca şi cum ar fi palpabilă. Poveştile străbunilor noştri, structurate pe mituri, sunt prezentate de către aceştia ca fiind reale, jurând chiar că s-au întâlnit cu zâne, strigoi, moroi şi alte personaje ce astăzi ni se par desprinse din cărţi.

„Adevărul oamenilor e intersectare de interpretări subiective, cu diferenţe de cultură, perspectivă, interese”, spune Irina Petraş. Ţăranul se află în legătură directă în timp şi dincolo de timp cu Cerul plin de personaje ce întruchipează sfinţii din calendar care, din când în când, coboară pe pământ, dar şi în legătură cu străfundurile pământului unde locuiesc personajele malefice. Poveştile sunt despre oameni şi despre lumile ce se intersectează în viaţa acestora, de dincoace şi dincolo de tărâmuri fermecate. Ritualurile sunt parte din această lume în care realitatea şi ficţiunea au o graniţă cât un fir de aţă, în ele întrepătrunzându-se timpul prezent cu cel trecut şi viitor pe un drum în care „leacurile” salvatoare vin cu ajutorul acestor personaje, unele agreate de religie, altele condamnate, amintind aici descântătoarele, vrăjitoarele, ghicitoarele. „Adânc înrădăcinată în conştiinţa poporului este credinţa că răul se preîntâmpină cu descântece, care sunt cântece magice însoţite de practici magice, care ar avea puterea să alunge răul sau să-l impună unde doresc. Descântecele sau farmecele sunt refrene incoerente, bizare, amestecate cu urări creştine şi invocări sacre”, spune Nectarie Moulatsioti în cartea „Despre farmece”.

În volumul „Justiție și superstiție. Procese de vrăjitorie din Europa (secolele XVIIXVIII)”, apărut la Editura Mega, profesorul Marius Eppel de la Universitatea „BabeşBolyai” descrie câteva din procesele de vrăjitorie din Europa. „În Occidentul medieval, sub influenţa învăţăturilor hermatice s-a dezvoltat simbolismul fantastic... astfel au fost redate semnăturile unui număr însemnat de demoni şi îngeri, iar întregul complex magic a căpătat complexitate ”, spune acesta.

Asemenea practici de vrăjitorie au fost condamnate de Biserică de-a lungul tim-

pului, punându-se accent pe faptul că omul trebuie să creadă în Dumnezeu şi atunci nimic din cele făcute împotriva sa prin asemenea metode nu se vor lega de el.

„În aceste pagini nu am intenționat să facem un periplu în istoria proceselor de vrăjitorie din Europa și, cu atât mai puțin, o prezentare a fenomenului magic. Ne-am axat astfel mai mult pe o punere în context a documentelor care formează ediția, pe o incursiune comparativă vest–est a modului în care a reacționat societatea europeană, în ansamblul ei, prin organele statului și cele ale Bisericii față de practicile magice și, în special, față de vrăjitorie. Fiecare document prezintă propria «poveste» și creează, la o primă vedere, senzația de autonomie. O lectură aprofundată a documentelor va evidenția însă că episoadele relatate au legătură între ele atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al formei în care sunt redactate… Recomandăm, așadar, citirea documentelor pentru o mai bună înțelegere a fenomenului persecuțiilor de vrăjitoare și, deopotrivă, a naturii umane”, scrie Marius Eppel în „Studiu introductiv“.

Şi totuşi partea introductivă, una densă, ne lămureşte asupra contextului istoric în care se produc aceste procese, universitarul invitându-ne la o călătorie în trecut, pornind din Franţa secolului XVII, purtându-ne într-o lume în care credinţa în forţele malefice era mult mai pregnantă. De altfel, cele 13 procese prezentate în carte sunt o oglindire în care martorii împletesc realitatea cu ficţiunea, judecătorii neavând, de cele mai multe ori, cum să verifice adevărul care devine astfel subiectiv. De multe ori, având ceva împotriva unei persoane, toţi se hotărau să vorbească despre cum aceasta face lucruri malefice împotriva comunităţii. Astfel, pe lângă faptul că iau laptele de la vaci, acestea invocă necuratul care de multe ori apare în faţa martorilor, îţi aduce boli, nefericindu-te pe viaţă, sau îţi creează stări halucinogene care te vor marca pentru totdeauna.

În secolele XVII şi XVIII, războaiele religioase au contribuit la tulburarea creştinilor, astfel încât vrăjitoria a ajuns o ameninţare pentru „o societate vulnerabilă la aspecte care ţineau de adevărurile de credinţă”. Devenind un factor antisocial şi anti-

creştin, vrăjitoria câştigă teren în lupta dintre catolici şi protestanţi, dar se înregistrează, în acelaşi timp, şi o serie de procese sfărşite cu condamnare la puşcărie şi chiar la moarte. Asta după ce între anii 15651640, 57% dintre denunţuri aveau legătură cu posesiunile de pământ. Acum se vorbeşte despre această luptă împotriva religiei şi direct a lui Dumnezeu.

Interesante aceste procese pe care le analizează Marius Eppel care ne poartă în celulele condamnaţilor pentru vrăjitorie, începând cu cel al tâmplarului Jean Michael, din anul 1623, condamnat pentru acte magice şi invocarea demonilor şi ars de viu pe rug. „În Franţa, magia, astrologia, vrăjitoria, predicţiile de orice fel intrau în categoria crimelor contra religiei, alături de blasfemie”, spune autorul. Dacă acestea duceau în trecut la condamnarea la moarte, pedepsele s-au îmblânzit odată cu edictele semnate de Ludovic al XIV-lea, trecând în sfera înşelătoriilor.

În lupta cu vrăjitorii a Bisericii şi instituţiilor statului, apotecarii sunt cei care analizează faptele, fiind un fel de avocaţi specializaţi în procesele contra vrăjitoarelor. Dintre poveştile relatate surprinde cea a Mariei Magdelaine reprezentând o oglindă a lumii franceze din secolul XVIII. Câştigându-şi notorietate pe străzile Parisului, ea vindecă pe mai multă lume, printre care şi pe un preot de o boală de ochi. Ridicată de poliţie, ea va fi trimisă la Bastilia, aşa cum se întâmpla cu toţi cei suspectaţi de vrăjitorie. Ce se întâmpla în această închisoare nu se ştia pentru că era interzis să se vorbească despre acest lucru, ştim însă că mulţi şi-au găsit sfârşitul aici şi că procesele de vrăjitorie au dus la multe persecuţii. Autorul ne dă exemplul din Ducatul de Saxa-Lauenburg, unde se înregistrează o creştere între anii 1650-1670, majoritatea celor acuzaţi fiind de sex feminin. „Demonizarea femeii era un proces care începuse încă din Evul Mediu şi care prinse amploare odată cu trecerea timpului”. Să ne amintim faptul că şi la noi majoritatea celor care făceau vrăji, descântau sau ghiceau erau femei.

(va urma)

Vr[jitoarele, la judecat[!

LUI MICKEY, CU DRAG: IN MEMORIAM MIHAELA ANGHELESCU-IRIMIA (1951-2022)

GeorGe VolceAnoV

Îmi amintesc de primul contact, vizual, de la jumătatea anilor 1970, cu tine, cea care aveai să devii un monstru sacru al anglisticii noastre post-decembriste, dacă nu chiar cea mai importantă figură a ei de la Leon Levițchi încoace: o zvârlugă în pantaloni maro și cămașă roșie, cu un cardigan verde, o combinație de Speedy Gonzales și Road Runner gonind pe coridoarele Facultății de Limbi și Literaturi Germanice din str. Pitar Moș. Îndrăgită de studenți, interpelată și oprită la tot pasul, de fiecare dată amabilă, plină de solicitudine cu toți cei care-ți ațineau calea. Te-am revăzut de multe ori pe aceleași coridoare în deceniul următor, cel al nostalgicelor întoarceri la decorul în care mi-am petrecut anii de studenție. Iar apoi, mult mai târziu, în 1995, am avut surpriza să te întâlnesc între copertele Volumului 9 din ediția Shakespeare îngrijită de mentorul nostru comun, marele Lev. Noi doi eram singurii reprezentanți ai „tinerei gărzi” invitați de Profesor să ne încercăm abilitățile de traducători ai sonetului shakespearian, iar tu ai fost magnifică, ai realizat versiuni impresionante ale câtorva dintre cele mai importante sonete...

Un an mai târziu, la Seminarul de literatură româno-britanic de la Băile Felix, organizat de British Councilși Universitatea din Oradea (primul din cele șase evenimente consecutive), am făcut cunoștință „oficial”. Ne număram printre cei vreo 40 de scriitori și angliști români invitați alături de cei 7-8 oaspeți britanici. Încă de la primele lecturi urmate de dezbateri te-ai așezat în primul rând, cu un genunchi ridicat în aer, cuprins cu brațele. Gest imortalizat de Adrian Oțoiu în caricatura pe care ți-a dedicat-o cu acel prilej. Când ai luat întâia oară cuvântul, m-am simțit cam la fel ca Jeff Beck atunci când l-a ascultat prima oară pe Jimi Hendrix. Mi-am zis că cel mai înțelept lucru ar fi să tac... Aveai o înălțime a discursului, o lejeritate a frazării și o pronunție care pe mulți i-au făcut să simtă că ar trebui să mai treacă o dată prin toate școlile. Iubitul nostru Lev avea o pronunție preluată parcă din filmele britanice interbelice, cu ecouri sesizabile până spre anii șaptezeci în dicția lui David Nivenși Vincent Price; engleza ta era RP-ul de la cumpăna mileniilor, cea mai pură oxfordiană a unui vorbitor nativ. Erai egala oxfordianului Valentine Cunningham, „omul cu trompeta”, care în fiecare an, alături de frații Chelu, iluștrii muzicieni orădeni, ne regala cu repertoriul Beatles...

Seara târziu, mă alăturam grupului de masteranzi care te însoțeau în aceste pelerinaje culturale și, în compania unui gin & tonic de cea mai bună calitate (Bombay Sapphire-ul oferit cu generozitate de Roy Cross, directorul de atunci al British Council), ascultam fascinat poveștile tale despre stagiul petrecut, alături de Cezar și Justina, la Harvard. Savantul tobă de carte de peste zi se transforma într-un conviv de mare căldură sufletească, o figură hâtră și ghidușă.

La cimentarea prieteniei noastre a contribuit faptul că în 1997 am avut privilegiul de a fi (alături de Mihaela Dumitrescu) co-redactorul monumentalei tale traduceri a (deloc!) Scurtei istorii Oxford a literaturiiengleze de Andrew Sanders. Am învățat multe lucruri din această colaborare, am rămas uluit de abilitățile

tale de traducătoare și versificatoare. Ne-am contrazis în privința unui scurt pasaj din Ducesa de Amalfi de John Webster; acolo unde eu tradusesem „Stați, că Raiul n-are / Ca un palat, porți ’nalte, arcuite./ În Rai pătrunzi mergând doar în genunchi”, tu ai preferat soluția „În rai porțile nu sunt arcuite / La fel de-nalt ca poarta de palat. / În rai se-ajunge numai în genunchi.” Tot de pe urma acestei colaborări am învățat cât de dificilă ar fi traducerea poemului carpe diem To His Coy Mistress al lui Andrew Marvell în octosilabii originalului și am optat pentru o versiune românească în pentametri iambici. Am sărbătorit cu fast lansarea Istoriei la New Europe College, urmată de cina de la Bistro Pierrot la care au fost prezenți autorul și colegul Bogdan Ștefănescu.

Din acel moment ai devenit, pentru mine, un înger păzitor. Ai fost membru în patru dintre cele șase comisii ce mi-au girat, în timp, ocuparea prin concurs a unor posturi în învățământul superior. Țin minte că, citez, ți-ai „pus obrazul” pentru mine cu o recomandare verbală când m-am înscris la doctorat la Profesorul Bill Stanciu – și mă bucur că am performat la nivelul așteptărilor tale. Ei, și au urmat apoi atâtea și atâtea reîntâlniri, la conferințele universitare de la Iași, Sibiu, Constanța, Galați. Într-un rând, la Iași, apariția mea, din senin (eram un întârziat care îmi irosisem cei mai frumoși ani ai vieții în învățământul militar),a deconcertat-o pe o colegă ce se bucura deja de o largă recunoaștere în lumea studiilor shakespeariene. Cine mai e și ăsta, de unde a apărut să ne dea el lecții nouă? M-a atacat cu argumente șubrede, iar tu te-ai năpustit în polemica noastră cu ferocitatea unei leoaice care își apără puii. În pauză, a urmat cotul complice, „Ai văzut ce i-am făcut?” (Din fericire, după acest interludiu polemic, până la urmă, a triumfat respectul reciproc, normalitatea, și am avut de atunci o lungă serie de colaborări cu doamna respectivă.)

Îmi amintesc cu drag de serile conferinței de la Sibiu, din octombrie 2001 –erai cloșca cu puii de aur (Sorana Corneanu, Dragoș Ivana, Petruța Năiduț, Amy Baciu), copiii tăi de suflet, ajunși universitari sau profesori în marile colegii bucureștene. Sau de cele ale conferinței de la Constanța, unde s-a lăsat cu cântări, cu Harry Tavitian pe post de maestru de ceremonii. Ai onorat de mai multe ori, cu prezența ta, Simpozionul național studențesc „Shakespeariana”, organizat de către regretatele Eugenia Gavriliu și Gabriela Colipcă la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

Dragă Mickey,

Țin minte că,la ceva timp după lansarea masteratului de studii culturale britanice, m-ai invitat să asist și eu la cursuri, „Vino, Volci, că e mișto,o să-ți placă.” Am venit și... a fost mișto, mi-a plăcut. La începutul anilor 90 am avut de ales între Pitar Moșși învățământul universitar privat. Am ales să lucrez într-o universitate mult hulită și înjurată din toate părțile, dar n-am regretat această opțiune și mă pot mândri cu mulți dintre absolvenții care au trecut prin școala mea. Un motiv de mândrie în plus este faptul că nu puțini dintre ei și-au putut dovedi potențialul intelectual în cadrul masteratului coordonat de tine, fără a fi discriminați negativ.

Atunci când ți-am propus să colaborezi la paratextul ediției Shakespeare coordonate de mine, te-ai dat la o parte și mi-ai recomandat-o călduros pe colega Mădălina Nicolaescu. Ai sprijinit-o cu aceeași generozitate cu care m-ai ajutat și pe mine –de altfel, ne-am revăzut cu prilejul fiecărei conferințe Shakespeare din seria inițiată de Mădălina între 2008–2018. M-am bucurat când ai acceptat să contribui cu un text la grupajul de articole dedicate lui Lev la 25 de ani de la dispariția lui –un text care vorbește, în egală măsură, despre profesorii tăi și despre tine însăți.

N-am mai ținut șirul lansărilor de carte, al întâlnirilor noastre prilejuite de târgurile de carte. Arhiva mea foto păstrează imagini de la o lansare Anthony Burgess (Moartea laDeptford, Humanitas Fiction, 2015) la Târgul Gaudeamus și altele de la o seară dedicată mai multor volume de William Saroyan la Cărturești Verona(2018). În acestea din urmă, cot la cot alături de Bedros Horasangian, Carmen Mușat și Justina Bandol, suntem imortalizați tăvălindu-ne de râs. „Ne râdeam”, „pă bune”, pentru că aveai acest har, al poantelor neașteptate, ce declanșau automat hohotele de neoprit.Și, deși știu cât de mult ai suferit în ultimele luni de viață, așa îmi doresc să te și păstrez în amintire: ca pe o ființă veselă, de un umor debordant.

Viața n-a fost, pentru tine, doar lapte și miere, au fost destule momentele când ți-ai deșertat sufletul și mi-ai povestit despre toate încercările prin care ai trecut în lupta pentru salvarea lui Cezar (un domn de sus până jos, elegant, discret, alegând să rămână veșnic în fundal, asumându-și, aproape,rolul de accesoriu al tău la evenimente publice, spectacole, recepții, cocteiluri), despre tribulațiile post-graduate ale Justinei , despre mediocritatea, chiulul, lenea, impostura unora dintre universitarii care nu își respectă menirea și statutul de dascăli... Abia acum, când nu mai ești printre noi, am aflat cu stupoare că ultimul telefon pe care mi l-ai dat, un strigăt de durere despre care n-am crezut că este și un gest de bun rămas, era de pe un pat de spital, la doar două zile după operația grea, preludiul supliciului ce a urmat. Am fost un lașși n-am mai avut curajul să-ți întorc telefonul; doar periodic, accidental, aflam de la colegii angliști din Pitar Moș că, pe zi ce trece, ți se înrăutățește starea sănătății.

Peter Sragher mi-a adus la cunoștință (el aflase de la Coman Lupu), că ai pornit pe urmele lui Lev și Puiu (Preda) și Bob (Nicolescu), spre eternitate. M-am grăbit să postez pe pagina mea de facebook mesajul de mai jos:

„Cu adâncă tristețe am aflat acum nici o oră că, în ajunul Crăciunului, a plecat dintre noi pe drumul fără întoarcere Mihaela Anghelescu-Irimia, minunata noastră colegă anglistă, fondatoare de studii culturale britanice și formatoare de discipoli de înaltă clasă. Am privit-o întotdeauna cu admirație și i-am urmărit cu încântare cursurile de British Studies, conferințele de la New Europe College, intervențiile memorabile de la simpozioanele anuale literare româno-britanice organizate odinioară de British Council. O soră mai mare de la care am avut doar de învățat, un om vesel, care știa să dozeze perfect amestecul de erudiție savantă, autoironie și discurs umoristic, un om lângă care am petrecut atâtea și atâtea clipe plăcute, de neuitat. Dumnezeu s-o odihnească!”

Postarea a generat numeroase comentarii emoționante. Denisa Comănescu te descrie drept „cineva excepțional”, Victor Olaru își amintește de tine ca de o „excepțională anglistă, profesoară și prietenă”, Mihaela Dumitrescu ți-a „admirat inteligența și umorul”, Codrin Liviu Cuțitaru vede în tine „una dintre cele mai inteligente persoane pe care le-am cunoscut. O anglistă de excepție. Uriașă pierdere pentru mediul universitar.” Cam pe aceeași linie, Doina Negru, își amintește de „o excepțională colegă, o prietenă neprețuită, o anglistă de excepție. Un simbol al generației noastre.” Maria Irod te definește drept „un adevărat spectacol de erudiție, inteligență și umor”.Subscriu întrutotul la portretul pe care ți-l face Adriana Neagu: „O pierdere uriașă pentru studiile de anglistică de pretutindeni, sfârșitul unei ere... La trecerea în neființă a unei personalități marcante, se vorbește despre moștenirea pe care o lasă în urmă. Dincolo de excelență, Mickey a fost unică prin spiritulei viu, edificator și o mare doză de umanitate, tot mai greu de regăsit în zilele noastre.”

Te rog să mă ierți că, în aceste câteva rânduri, nu ți-am construit statuie (statuia ta sunt opera scrisă și amintirile pe care le lași în urmă) și că, în egoismul meu, am preferat să rememorez câteva dintre momentele în care am avut șansa de-a te avea alături de mine și care m-au marcat profund. Am lăsat în seama altora menționarea meritelor tale academice, enumerarea lucrărilor de referință cu care ai îmbogățit bibliotecile noastre, lista personalităților invitate în România (șansa de a discuta unu la unu cu, de pildă, Stephen Greenblatt, Hugh Grady, Laurent Milesi). O parte dintre ele au fost trecute în revistă de Dragoș Ivana în articolul pe care ți l-a dedicat în România literară (1-2/2023), de Coman Lupu și Mona Momescu în Observator cultural (11-17 ianuarie 2023). Îți urez călătorie lină printre stele, în lumea Micului Prinț, ție, care ai fost Prințesa anglisticii românești.

Cu drag, George

Din coresponden\a Annei de Noailles cu Maurice Barrès

Poetă și romancieră franceză, cu origini românești, celebră în epoca sa, din stirpea Brâncovenilor, Anna de Noailles a purtat o bogată corespondenţă cu marii scriitori ai epocii sale: Marcel Proust, Francis Jammes, André Gide, Jean Cocteau, dar mai ales cu Maurice Barrès, pe care se pare că l-a iubit. Corespondenţa sa cu acesta a durat până la moartea scriitorului şi a fost publicată în 1983. Ea revelă delicateţea, sensibilitatea, firea sa pasională. Romanciera a făcut din Maurice Barrès modelul personajului său Antoine din romanul La Domination.

Paris, Luni 30 iulie 1906

Prietene, nu pot spune cât de dor îmi este de dumneata, viaţa se sfârşeşte departe de prietenia pe care mi-o arătaţi. Scrisorile mele, ce nu au accentul divin al scrisorilor voastre, să vă aducă cel puţin mâhnirea privirii mele în acestă vara atât de frumoasă, atât de pustie. Îmi domin suferinţa printr-o disciplină de mănăstire ca să nu deznădăjduiesc, pentru a trăi. Să citesc la o anumită oră, să ies la oră fixă când visarea îmi umple atât de mult sufletul încât adineaori, citind descrierea unei cine pe care o luau doi călători îndrăgostiţi sub bambuşii dintr-o grădină din Malaezia, în secolul al XVIII–lea, simţeam că mor de nostalgie, de poezie, de o vagă şi chinuitoare speranţă. Intuiți, prietene, chinul zilelor mele fără dumneata, cum mă gândesc mereu la pustiul din jurul vostru pe care, când vă eram alături, îl umpleam cu nesfârşita mea prietenie.

Anna

Paris, Duminică 26 iulie 1906

Prietene, scrisoarea voastră este mai bună decât viaţa, în această dimineaţă în care mă simt fără curaj, tristă, obosită, sub cel mai frumos cer. Vocea voastră îndepărtată, atât de bună, însă ascunsă, este irealul, visul, iar adevărul care mă doare e această zi aspră şi strălucitoare. Îmi sunteţi mai preţios, mai bun încă, dar şi mai misterios decât în dupăamiezile noastre petrecute la mine, cu atâtea vorbe, dispute, sprijin sau înţelegere. Cât de departe sunt, atât de departe gustările mele de după amiază de la minister, emoţia mea şi cumplita mea demnitate politică, tăcerile sau furiile mele nestăpânite. Sunt moleşită de vară, spiritul meu închis nu se deschide decât în clipa sosirii unei scrisori de la dumneata, iar eu închid în ea toatele petalele îngijite ale duioasei şi tristei mele visări. Şi apoi, surpriza să nu aştept la ora patru fix vizita dumitale, culoarea monotonă a zilei, şi zilele trec, tandră cenuşă, dedicată vouă.

Spuneţi-mi dacă sunteţi bine; la revedere unicul meu prieten, toate gândurile mele se îndreaptă către dumneata.

Anna

SoniA elVireAnu

Paris, Duminică, 29 iulie, 1906 Prietene, scrisoarea voastră e mai bună decât viața, în această dimineață în care sunt fără curaj, tristă și obosită sub cel mai frumos cer. Vocea voastră depărtată, atât de bună, dar voalată, e irealul, visul, - și adevărul ce doare e această zi grea, orbitoare. Îmi sunteți mai prețios, și încă mai bun, dar și mai misterios în după-amiezile de la mine, cu atâtea cuvinte, dispute, sprijin, înțelegere. Cât de departe sunt, infinit de departe gustările la minister, emoția și apriga demnitate politice, tăcerile mele ori freneticele mânii! Sunt moleșită vara, spiritul meu introvertit nu se deschide decât în clipa când vă scriu scrisoarea și închid în ea toate ocrotitoarele petale ale duioasei și tristei reverii. Și apoi supriza să nu aștept la ora patru vizita voastră punctuală, culoarea monotonă a zilei, și zilele trec, dulce cenușă dedicată vouă.

Spuneți-mi dacă sunteți bine; la revedere unicul meu prieten, toate gândurile mele sunt la dumneata.

Anna

Paris, Miercuri 1 august 1906

Nu prietene, vă înşelaţi, iar cu tristeţea ce îmi face rău, (fiindcă ştiţi că sănătatea sau boala mea depind doar de starea inimii mele), vă înapoiez toată prietenia cu care mă copleşiţi, sunt la fel ca dumneata, un spirit şi mai secătuit încă, mai apăsător. Cu câtă recunoştiinţă primesc scrisorile voastre, prietene, cum îmi înnobilează zilele şi suferinţa, fragilitatea inimii despărţite de dumneata. Singură, cât de neînsemnată sunt, de când v-am cunoscut, deoarece înainte simţeam în singurătate o zvâcnire de triumf. O să vă trimit o fotografie de-a mea la 8 ani, pe care am luat-o de la mama, de pe vremea scrisorii lui Constantin, (1) şi veţi vedea ce încredere în sine, ce privire superioară absurdă şi tulburătoare, ce mic şi mult orgoliu, ţin coarda de sărit ca pe un arc!

Trebuie să plecăm săptămâna aceasta în Elveţia, renunţ la nebunia de la Orange, la sărbătoarea cu comedianți; în clipa în care v-aş fi văzut la Lyon, ar fi fost începutul unei sfâşieri pentru mine, plec în 6 sau 7, direct acolo sus, deasupra Territet-ului, a Chi -

llon-ului; mai mult decât de umbrele lui Byron şi Michelet mă voi atașa de silueta emoţionantă a hotelului, unde moartă de căldură, neurastenică din cauza unui ceai fierbinte băut la Fery-Sonniau, - am mers să mă odihnesc o clipă, atât de nervoasă încât dumneata, foarte bun, plin de compasiune aşteptai cu Philippe în grădina hotelului (2). Voi regăsi toate nuanţele acelor ore petrecute pe lac, pe dealuri, chiar în vremea aceea atât de caldă a primelor seri de septembrie. Voi lua cu mine cărţile voastre, bineînţeles, acordurile de plecare şi de sprijin ale pro-priilor mele cântece, voi lua cu mine acest volum pe care mi l-aţi oferit fără să mă vedeţi, şi în care Saint Beuve descrie cu emoţie nopţile pe lacul Leman. (3). Sunt versuri sensibile şi demodate, pe care le-aţi iubi însă pentru elanul lor, pentru dulcea lor emfază şi stângăcie. Tânărul şi îndemânaticul Bonnard ( 4) şi-ar refuza astfel de suspine nepricepute, versuri atât de simple, dar care sunt modelate de inima şi de fizionomia unui chip patetic, şi care ni se potrivesc.

La revedere, prietene, pretutindeni prezent, şi pe care-l înţeleg atât de bine.

Anna

Note:

(1) Barrès va introduce aceasă fotografie a Annei de Noailles copilă ţinând coarda întrun album de marochin albastru întunecat, aurit pe margini, alături de o altă fotografie, Anna la 10 ani, aşezată, cu un buchet de flori uscate în mână, în mare doliu după tatăl ei.

(2) Amintiri din vara lui 1903

(3) Barrès a lăsat în 1903 o carte pentru Anna de Noailles fără să o vadă, Poezii şi Cugetări, de un alt scriitor, însă Barrès a fost considerat de Paul Bourget fiul spiritual al criticului Saint Beuve, fiindcă operele acestuia i-au hrănit tinereţea.

(4) Abel Bonnard, scriitor şi jurnalist, devenit mai târziu politician şi ministru primeşte un premiu pentru poezie datorită sprijinului acordat de Anna de Noilles care îl laudă lui Marcel Proust

Scrisori extrase din „Correspondance 1901-1923, Anna de Noailles - Maurice Barrès, ed. l’Inventaire, Paris, 1994.

De§ert, tuaregi §i muzic[

Dintru început, n-am conştientizat dorul meu de ducă ca pe o nevoie de odihnă, de schimbare sau divertisment. Dimpotrivă, chemarea lumii necunoscute şi a vestigiilor lumilor apuse mă făcea să intru într-o febrilă nelinişte plină de curiozitate, învingătoare a multor comodităţi, în fine, era o speranţă să regăsesc calmul suprem al certitudii spirituale că totul va fi bine (un fel de curaj major care mi-a slujit de panaceu în accidentele reale, chiar grave), pentru că acel bănuit întreg al fiinţei mele (sau măcar bună parte din el) s-ar fi aşezat în poziţia pe care o presimţeam, ca să participe la conştientizarea întregului fiinţei mele. Astfel desenul şi culorile acelui puzzle s-ar aşeza congruient într-o imagine recognoscibilă minţii mele, semnalizând că face parte din mine. De când mă ştiu am trăit cu impresia că nu pot şti totul despre mine, resimţind lumea şi propria-mi fiinţă ca pe-o fântână foarte adâncă din care încă nu izvora binecuvîntata apă. Îmi amintesc că în adolescenţă mă obseda simbolic oglinda spartă, ca o misterioasă victorie a suprafeţelor, a celor mărunte şi fragile, în care căderea brutală frânge privirea, frumuseţea, simplitatea. Şi scriind acel poem mă întrebam ce putere mă îndrituieşte să-mi însuşesc multele chipuri din fragmentele oglinzii; acum cred că imaginea din fiecare ciob recuperat, dintr-un loc oarecare sau magnific, dintr-un timp îndepărtat, demult uitat (fiecare părticică transfigurată întrun întreg mărunţit) trebuie s-o aşez în rama primară, s-o aduc (sau readuc) acasă din vremuri imemoriale, din depărtări, din vraja basmelor, cu tot ceremonialul visat al asemănării. Inima mea, ca un vajnic, îndrăzneţ cavaler rătăcitor, mereu în căutarea sfântului Graal, a ajuns maestră a uitării fiecărei cuceriri ori înfrâgeri trecute, iar tot ce contează rămâne prezenta iscodire, speranţa că aici, acum va fi să fie totul... Chipul care va dezvălui asemănarea... Asemănarea va dezvălui chipul...

***

Mergând în Algeria, după atîtea alte spaţii mai mult ori mai puţin exotice, ştiam că este o destinaţie turistică nerecomandată, cu încă active lupte de stradă, dar regimul actual (militarizat) face ca delasările din turismul organizat să fie sigure. Poliţia şi Jandarmeria ne-au însoţit permanent, ferindu-ne de orice pericol, neputînd însă suplini lipsa obişnuitelor facilităţi ale turismului ca ####industrie. Algeria este însă incontestabil una dintre cele mai interesante ţări ale Magrebului, de fapt ale întrebului continent african. Întinderea ei a fost stăpânită mai întâi de fenicieni, apoi de romani, vandali, bizantini, arabi, turci şi pînă nu demult de francezi, iar ţara a primit şi integrat moşteniri culturale de la fiecare. Cel mai tare m-a impresionat unul dintre siturile arheologice romane, este vorba de oraşul Timgad, la marginea Saharei, construit la ordinul

împăratului Traian, în anul 100 şi închinat mamei sale, puţin înainte de cucerirea Daciei. Acest oraş, numit şi „mica Romă“ sau „Pompeiul african“ are ruine bine conservate, considerate a fi cele mai frumoase vestigii romane din lume. Timgad a fost descoperit după o mie de ani ascuns în nisipuri şi este înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO. Printre vestigiile relativ intacte, cu totul remarcabil este Arcul lui Traian, datând din anul 200, o elegantă, maiestuoasă structură arhitecturală, care stă încă în picioare. În muzeul arheologic al sitului am admirat câteva dintre sutele de mozaicuri superbe, foarte bine puse în valoare pe înalţii pereţi ai muzeului. La fel de impresionante sunt şi siturile romane Djemila şi Tipaza, cu muzee arheologice minunate, orâduite ingenios şi cu metode ştiinţifice moderne.

Dincolo de aceste bucurii şi alte cîteva reale surprize (oraşele Setif şi Constantine), în sufletul meu rămânea dominant mirajul deşertului Sahara (acum l-am ajuns în provincia Djanet, la graniţa cu Libia şi cu Nigeria), cu dunele lui nesfîrşite şi mai ales cu peisajul acelor păduri de stânci, întretăiate de impozante turnuri sau creneluri naturale de piatră, care mă aşteptau în spectaculosul canion Issendilene. În acestă zonă sunt tuaregii, câteva clanuri native, diferite de alţi berberi, triburi organizate pînă nu demult în confederaţii. Tuaregii sunt supranumiţi poporul care refuză să piară sau oamenii albaştri, din cauza turbanelor lor colorate. Străinii i-au numit peiorativ tuaregi cu un străvechi termen arab însemnând „cei abandonaţi de zei“, nume care sugerează traiul lor extrem de dur din deşert, arzător ziua şi cu nopţile foarte reci. Ce m-a impresionat pe mine din istoria şi mentalitatea acestui misterios şi controvesat popor vine din discuţiile cu ghidul local, un tuareg matur, delicat şi hotărât în atitudinile sale, dar şi din ceea ce singură am văzut. Tuaregii au fost din vremuri vechi singurii stăpâni ai deşertului şi ai terenurilor aride din apropiere, capabili să se adapteze condiţiilor grele din „marea fără apă“. Ei îşi spun Imashaghen, „oameni nobili şi liberi“, fiindcă trăind în nesfârşirea de nisip a deşertului se simţeau într-adevăr astfel. Deşi acum sunt risipiţi în ţări diferite, adversităşile nu i-au putut deznaţionaliza, încercările duşmanilor istorici de a-i sedentariza, de la romanii antici pânâ la francezi, s-au lovit de incredibila lor acomodare cu traiul nomad, în aer liber. Tuaregii au o limbă şi un alfabet distinct, foarte iubit de poeţi, vizibil uneori dăltuit pe stâncile solitare din întinderea de dune. Pe o astfel de stâncă, Tigharghart, în urmă cu 8000 de ani, un artist local a sculptat o neînchipuită capodoperă, numită „vacile care plâng“, în care meşteşugul jocului de lumini şi umbre produce impresia ochilor care varsă lacrimi. Tuaregii sunt un popor extrem de vechi, dintotdeauna în inima Saharei, cu o religie asemănătoare cu a egiptenilor antici şi cu o istorie de revolte şi războaie cu anticii romani, ajunse vestite mai ales la începutul

rodicA mAriAn

erei lui Hristos, cu circa 4-5 decenii înainte de cucerirea Daciei. La fel precum Decebal al nostru, aveau un mândru şi viteaz conducător, Tiqfarin, care s-a sinucis pierzând o luptă hotărâtoare. Încercările împăraţilor romani cotropitori de a-i sedentariza n-au avut efect şi nici măcar tentativa lui Traian de a le oferi un teritoriu chiar mai mare decât cel pe care îl avuseseră înainte nu i-a determinat să renunţe la stilul lor de viată. Imensitatea desertului, existenţa sub cerul liber, traiul nomad se aflau de prea multe milenii în sângele vechilor tuaregi. De atunci derivă, cred, conştiinţa a ceea ce sunt, adică ultimii rebeli ai Saharei.

De asemenea îmi place să-mi amintesc din istoria lor o perioadă crucială, în înţelegea mea, anume aceea că la un moment dat, sub influenţă romană, tuaregii adoptă pentru câteva secole religia creştină. În acest interval îşi consolidează adevărata identitate naţională, sub conducerea lui Tin Hinan, o eroină legendară, respectată până azi şi numită „Mamă a tuturor”. Pe vremea primei lor regine, tuaregii au rezistat cu dârzenie islamismului, dar apoi, în timp, s-au convertit la islam. Totuşi, cred eu, cei mai paradoxali musulmani sunt tuaregii, care într-un mod uimitor şi-au conservat vechi credinţe şi obiceiuri, dintre care cea mai insolită este coordonata socială predominantă a matriarhiei. Actualmente triburile în care matriarhatul este încă tradiţional sunt cele izolate în adâncul deşertului, unde se ajunge cu mare anevoinţă, ne spunea ghidul nostru. Evident, o excursie organizată în Algeria de azi nu putea include astfel de experienţe, aşa încât contactul cu această uimitoare, ancestrală, fenomenală societate şi mentalitate mi-a fost posibilă prin formele ei cardinale, nu mai puţin uluitoare, chiar în raport de civilizaţia europeană, şi aparent de neînchipuit ca asociere cu rigorile religiei islamice. Fără să vreau cu dinadins, am observat la ghidul nostru tuareg, altfel un perfect personaj occidental, mândria naţională nedisimulată, dar şi o mai ascunsă, lunecoasă curtenie, de fapt o rafinată şi pătrunzătoare cunoaştere a formelor misterului feminin, probabil relicvă rezidentă a milenarului statut al bărbaţilor tuaregi, obişnuiţi să se limiteze la ceea ce le este permis. Femeile tuarege nu numai că sunt foarte respectate din străvechime, considerate urmaşele eroinei mitice Tin Hinan, au drepturi depline, sunt sfătuitori respectaţi, nu-şi acoperă faţa, în schimb la majorat bărbaţii primesc un lung voal cu care-şi înfăşoară capul şi faţa şi pe care nu-l scot toată viaţa, decât în relaţiile intime, în prezenţa femeii. Femeile sunt titularele proprietăţilor, turme, corturi etc., tot ele decid moştenirile, divorţul, au în orice problemă dreptul la hotărâre, însăşi transmiterea tradiţiilor şi culturii este responsabilitatea lor. Femeile au libertate sexuală deplină înainte de căsătorie, dar foarte discret şi după. O oarecare acomodare la legile islamului au diminuat puterea femeii în societatea tuaregă, dar nu au clintit organizarea matriliniară. Mai mult, tuaregii continuă şi azi să se închine zeilor deşertului: piatra, apa, focul, munţii, oazele si copacii, precum şi spiritului care se află în spatele fiecărui om.

Pentru mine cel mai extraordinar aspect rămâne ancestrala vechime a tuaregilor, poate chiar mai vechi decâtstrămoşii egiptenilor, şi că existenţa lor se poate întinde pe mai mult de 10.000 de ani. Este posibil ca ei sa fi fost autorii celebrelor picturi rupestre din Tassili n’Ajjer din Algeria, vechi de circa 8000 de ani, care înfăţişează o Sahara ce abundă de viaţă şi care se aseamănă cu o savană înfloritoare. Parcul cultural şi natural din Tassili n’Ajjer, aflat din 1982 sub egida UNESCO, era inaccesibil pentru turişti, dar ceva din imensul platou ne-a fost extrem de aproape, inclusiv micul muzeu din oraşul Djanet în care picturile erau reproduse, printre alte interesante expuneri etnografice. Uimitoare sunt aceste picturi şi fresce rupestre (unele uriaşe) şi prin particulara manieră în

care sunt înfăţişate siluetele longiline de oameni, animale, plante, mari migraţii, scene de păstorit, cupluri vesele. Toate sugerează un fel de zburdălnincie inconfundabilă, toate par cuprinse de o veselie imponderabilă. Figura gracilă a unei tinere mă impresionează în mod excepţional, prin dansul ei ce pare să o frângă din toate articulaţiile filiforme. Stilistica altor scene, cum ar fi luptătorii cu arcul sau ceremoniile cu mască, cirezile de animale uriaşe se diferenţiază prin echilibrul proporţiilor, din care răzbat deformări groteşti.

Pe acest platou apar aşa-numitele păduri de piatră, pline de uriaşe figuri sculptate, explicate geologic prin puterea de acţiune a apei, acum milioane de ani, uluitoare relicte ale evenimentelor tectonice şi ale abundenţei râurilor de odinioară, în acest imens spaţiu verde. Fantezia incredibilă a acestor formaţiuni îmi amintea de drumul spre Sinai, venind dinspre Israel, străjuit şi el de astfel de minuni ale naturii, încât mă surpride şi acum lipsa de interes a tovarăşilor mei de drum, mult mai puţin extaziaţi decît mine. Canionul Issendilene se sfîrşeşte cu un mic lac, dar eu am adăstat mai îndelung la capătul de început, unde am întâlnit şi aşezările din rutele deşertului cunoscute numai seminomazilor saharieni. Locul acesta este cu adevărat mirific, jur împrejur stânci de forme fantastice, la care nu te saturi să priveşti, încercînd să descoperi personaje sau figuri mitice, diferite forme de palate sau construcţii. De fapt toată provincia este o zonă deşertică de vis, mai puţin aridă, care a păstrat urmele unei clime blânde, demult trecută, urme concretizate şi în stânci solitare. În limba tamahaq, cea vorbită de tuaregi, Tassili n’Ajjer înseamnă „platoul râurilor” sau „platoul vacilor”.

Seara, lângă uriaşii contorsionaţi în stâncă, pe nisipul ce abia se răcise, bucătarii care ne însoţeau în deşert îşi arătau măiestria. Acesta era locul unde am luat masa încă o dată, o cină fastuoasă, în care berbecii la proţap au fost numai un moment final, urmat de ceaiul atât gustos, elaborat printr-un ceremonial spectaculos, pe care bucătari îl repetau oricînd ne opream la diferite obiective. Spuma care umplea micile recipiente era obţinută după nenumărate răstunări de sus ale ceainicului, purtat dintro mână în cealată. La acea cină în deşert ne însoţea o formaţie de muzică tradiţională tuaregă. Surpriza cea mai incredibilă, cu totul neaşteptată spiritului meu sensibil la muzica lui Bach şi la sonurile clasice ale pianului (preferinţe cultivate prin studiu) a fost, în special, una dintre piesele interpretate. Nu gustasem înainte muzica africană, de care aveam numai o impresie vagă, oarecum dominată de ritm. Acum am descoperit un univers de sunete tulburătoare, dominate de ceva cutremurător şi totuşi senin, precum legănarea intensă pe pantele dunelor. Ceva care exaltă spiritul vital, izvorînd desigur din sentimentul de intimitate cu extremele. Ceea ce m-a atins în mod minunat a fost o melodie cu volute circulare, relativ calmă, repetată obsesiv, care mă făcea să cred că ascult Bolero-ul lui Ravel, dar nu în varianta accelerată putenic spre final, ci în acea formă originală pe care o dirija compozitorul însuşi. Se făcuse noapte în deşert şi frigul atât de cunoscut trebuie să fi fost instalat, dar eu nu-l simţeam, vedem numai foiala celor din jur care se înveleau cu tot felul de haine. Nu-mi era frig, dimpotrivă, îmi era atât de bine, părea că circularitatea sunetelor cu liniştea lor rămăsese în mine, şi odată cu ele simţeam că şalul meu delicat mă apăra de muşcătura cumplit de rece a aerului. În acele clipe mi-am amintit deodată de mormântul împăratului vietnamez (care scria versuri minunate şi unde acum se ţin ritualice festivaluri de poezie), de măreţia lui intimă, care mă uluise cu atmosfera lui, creată parcă din crengile savant împletite ale copacilor de pe fiecare treaptă.

A VEDEA CU INIMA - MICUL PRIN|

mirunA drĂGHici

Vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi.” Simple, frumoase și adevărate, cuvintele micului prinț au rolul de a desfereca acele tainițe întunecate în care am închis copilul din noi, readucând la suprafață un mod de a percepe lumea pe care l-am sacrificat/pierdut/abandonat, odată cu înaintarea în vârstă. Deși destinată copiilor, „Micul prinț” devine astfel o adevărată lecție de introspecție sinceră și necesară a psihicului adult, o carte ce reușește să aplaneze în mod armonios tensiunea dintre experiență și inocență.

Având, încă de la naștere, amprenta un destin romantic (provine dintr-o familie aristocratică rămasă fără avere și domenii), Antoine Marie-Roger de Saint-Exupéry (1900–1944) vede lumina zilei la Lyon, în 1900. La vârsta de 12 ani zboară pentru prima dată cu avionul, eveniment care va marca sufletul adolescentului. Anii tinereții marchează eșecul de a studia la Școala Navală și doar câteva luni de cursuri la Școala de Arte Frumoase. În 1921 este chemat în serviciul militar, unde își dobândește licența de pilot militar. Părea că se îndreaptă astfel către adevăratai vocație, căci în 1926 se angajează la Compania Latécoère, unde va contribui la stabilirea rutelor de poștă aeriană peste Atlanticul de Sud, Africa de Nord și America de Sud.

În 1930 Saint-Exupéry întâlnește la Buenos Aires o tânără văduvă, Consuelo Suncin Sandoval de Gómez, cea care îi va deveni soție. Exotică, temperamentală, capricioasă și chiar nevrotică, Consuelo este descrisă de o prietenă drept „suprarealismul întruchipat”. Furtunoasa lor poveste de dragoste, pasională și romantică, îi va purta către Paris, Casablanca și New York, dar și prin perioade de infidelitate, despărțire și chin reciproc. În ciuda numeroaselor probleme ale mariajului, Consuelo rămâne reperul principal din viața sa, căci după fiecare perioadă în care dispărea de acasă fără urmă, Antoine se întorcea întotdeauna la ea, singura prezență fără de care nu putea scrie, sprijin și sursă de inspirație vitală.

Este o perioadă în care Saint-Ex (cum îl numeau prietenii) are numeroase accidente de zbor, de importanță majoră fiind cel din 1935, când se prăbușește în deșertul Sahara. Împreună cu navigatorul său, timp de patru zile, cei doi aviatori aflați în pragul morții așteaptă să fie salvați. Evident, trecută prin filtrul artistic, această experiență se va regăsi în paginile „Micului prinț”. În 1939 activează ca pilot militar de recunoașteri, deși este afectat de numeroasele accidente prin care trecuse.

În 1940, la câteva luni de la invadarea Franței de către Germania nazistă, Saint-Exupéry și Consuelo se refugiază la New York, unde în 1942 pilotul francez începe lucrul la capodopera sa. O parte din operă a fost scrisă în casa închiriată de Antoine și Consuelo în Long Island, pe timpul verii anului 1942; de asemenea, scriitorul a petrecut multe ore de scris în apartamentul din Upper East Side al amantei sale, jurnalista Silvia Hamilton. Câinele negru al acesteia i-a servit drept model pentru desenarea oiței, iar o păpușă improvizată dintr-un mop a jucat rolul micului prinț. În 1943, plecând înapoi către serviciul militar, Saint-Exupéry îi încredințează Silviei o pungă de hârtie, ce conținea manuscrisul cărții sale; în 1968 aceasta îl vinde actualului proprietar, Morgan Library & Museum.

Ca și în cazul altor biblioteci sau muzee americane, Morgan Library & Museum este rodul împletirii dintre puterea marilor finanțe, megalomania fondatorului și actul cultural în viziune capitalistă. La începutul anilor 1900, în vederea adăpostirii nume roaselor sale colecții de artă, magnatul Pierpont Morgan (1837–1913) fondează biblioteca, o splendidă clădire neo-clasică imaginată de arhitectul Charles McKim.

„Micul prinț” a fost publicat în premieră la New York, de editura Reynal & Hitchcock,în aprilie 1943, atât în engleză cât și în franceză. Cartea pentru care lui Saint-Exupéry i s-a plătit un avans de 3000 $ ar fi trebuit urmată și de un al doilea volum, despre rolul Franței în societatea modernă, dar acesta nu a mai apărut niciodată. La data publicării, volumul costa 2 $, traducerea în engleză aparținând ziaristei Katherine Woods; autorul s-a implicat foarte mult în determinarea aspectului grafic al cărții, fiind cel care a impus paginația, plasarea și dimensiunea ilustrațiilor.

Volumul tipărit are 93 de pagini cu dimensiunea de 23x16 cm. Drept rezultat, această primă ediție urmează cu destulă fidelitate aspectul manuscrisului însuși.

Singurul manuscris existent se află în proprietatea Morgan Library & Museum din Manhattan. Acesta are 140 de pagini, iar hârtia folosită este una subțire, fabricată în Massachusetts; privite în lumină, paginile dezvăluie filigranul Fidelity Onion Skin. Made in U.S.A.

Se cunoaște că Saint-Exupéry scria mai ales pe timpul nopții, arsurile de la mucurile de țigară și petele de cafea rămase pe paginile manuscrisului stând mărturie acestui fapt. Făcând multe corecturi și modificări, folosea și un dictafon, achiziționat pentru consistenta sumă de 683 $. Se pare că faimosul citat din debutul acestui articol a fost rescris cam de 15 ori, până când autorul s-a declarat mulțumit de rezultat.

Poate că una dintre cheile extraordinarului succes al cărții se află în ilustrațiile autorului, produs al obiceiului său insistent de a schița pe aproape orice fel de hârtie avea la îndemână. Având doar câteva luni de educație în domeniul designului arhitectural, pilotul francez își lasă libere imaginația și sufletul de copil, aducând la lumină chipurile personajelor și universul înstelat, devenite atât de cunoscute. Deși silueta subțiratică a micului prinț se insinuase deja pe marginile paginilor scrisorilor și ciornelor sale, pentru ilustrațiile finale, Antoine folosește creionul, cerneala și acuarelele. Cu toate acestea, desenele din manuscris diferă mult față de cele care au văzut lumina tiparului, acestea din urmă fiind supuse unui sever proces de revizuire. Manuscrisul din colecția Morgan are 35 de ilustrații pe întreaga pagină, alte 8 conținând schițe sumare.

Evident, stilul grafic este unul pueril, însă forța desenului său constă în acea dualitate de percepție pe care pilotul francez a reușit atât de bine s-o captureze în opera sa: un adult poate vedea în desen doar o pălărie, pe când copilul percepe un șarpe boa care a înghițit un elefant. Stelele, care constituie un adevărat leit-motiv în carte, sunt cele care unesc imaginația autoruluipilot care se folosește de stele pentru navigație, cu universul personajului principal, micul prinț considerându-le drept căminul său. Folosind cu măiestrie simbolul grafic, Saint-Exupéry reușește să țeasă acea legătură minunată între percepția vizuală și înțelesul cuvântului scris, asigurând astfel o adresabilitate a mesajului la nivele multiple ale psihicului cititorilor.

Din nefericire, Saint-Exupéry nu a trăit să-și vadă cartea publicată în patrie. În perioada în care „Micul prinț” vedea lumina zilei printre zgârie-norii din Manhattan, guvernul de la Vichy interzisese la publicare operele pilotului scriitor. Chiar în primele zile de la apariția newyorkeză, având la el un exemplar în limba

franceză, aventurosul scriitor se alătură unității sale de aviație (Grupul de recunoaștere 2/33, aflat sub comandă aliată) în nordul Africii. Pe data de 31 iulie 1944 decolează din Corsica, într-o misiune de recunoaștere ce trebuia să se desfășoare deasupra sudului Franței; destinul micului prințși cel al scriitorului se confundă, căci Antoine nu se va mai întoarce din misiune. Câteva săptămâni mai târziu, Parisul este eliberat de sub ocupația nazistă, însă abia în 1946 editura Gallimard publică ediția franceză. Dovadă a importanței și dragostei pe care publicul cititor a acordat-o acestei opere, „Micul prinț” a fost desemnată drept cartea secolului XX, în Franța. Abia în 1994, în zona Marsiliei, sunt scoase din apele Mediteranei rămășițele avionului său, probabil doborât de o aeronavă inamică.

„Micul prinț” nu a avut un succes imediat, criticii fiind bulversați, neștiind în ce categorie literară să plaseze cartea sau care este publicul țintă urmărit. Mai târziu, critica literară a stabilit că micul prinț prezintă diverse fațete psihologice ale autorului, evenimentele și persoanele din viața acestuia fiind filtrate și translatate în conținutul cărții. Găsim confirmarea în autobiografia lui Consulo, intitulată „Povestea trandafirului” (scrisă în 1945, publicată abia în anul 2000), în care aceasta se regăsește sub forma trandafirului prințului, cu întregu-i comportament temperamental și plin de capricii, muză și partener de viață cu care și fără de care Saint-Exupéry nu putea trăi.

În toate scrierile sale, Saint-Exupéry folosește zborul drept instrument al aventurii spirituale, al autocunoașterii și clădirii de punți către ceilalți, solidaritatea umană, înțelegerea și acceptarea celor din jur fiind esențiale pentru progresul umanității, în general. Limbajul folosit, suplu și simplu, cu un suflu de noblețe idealistă, impresionează prin adresabilitatea extrem de largă și diversă. Citindu-i operele, rămânem cu un gust dulce-amărui, căci amprenta întunecată a vremurilor trăite îi marchează scrisul mai ales în ultima perioadă a vieții, pesimismul și un fel de resemnare filosofică fiind refugiul artistic găsit de scriitorul pilot.

De la prima sa publicare, „Micul prinț” a fost tradus în 250 de limbi, cu aproximativ 200 de milioane de exemplare vândute, fiind estimat un număr de 400 de milioane de cititori din întreaga lume. Din păcate, temele explorate de „Micul prinț”, cum ar fi alienarea indusă de război, impactul izolării și singurătății sunt încă de mare actualitate în evenimentele pe care le trăim în prezent. Îmi place să cred că, în timp ce scriu aceste rânduri, Antoine, însoțit de de micul prinț, cutreieră printre stele, ici și colo desenând oițe pufoase ce se ițesc din cutii misterioase; cât despre „îmblânzirea” oamenilor, așa cum ne-au povestit-o cei doi, cred că mai avem de așteptat... destul de mult.

Poe\i turci contemporani

Prin amabilitatea poetului Ersin Engin, am avut acces la o selecție de poezie turcă de azi, care se va amplifica și va constitui, sperăm, materialul unei antologii. Ersin Engin a tradus texte ale colegilor săi în engleză, și a oferit notele biografice, iar poemele sale au fost traduse în engleză de Aynur Engin

Traducerea poemelor și prezentărilor din limba engleză: Andrea H. Hedeș și Horia Gârbea.

ieșirea din apă

era apa cea care ne umplea ochii apa era pielea fără pori care cuprindea lumea noastră era înainte de singurătatea noastră atunci sîngele a țîșnit în mîinele noastre a ieșit din venele noastre și a tulburat apa

m-am tîrît afară din apă

cucerirea cerului

apele erau întunecate, era întuneric înăuntrul ochilor noștri cei care ieșiseră din apă au privit lung

Ersin Engin

Poet și traducător, Ersin Engin s-a născut la Istanbul în 1978 Este inginer, absolvent al Universității Marmara și are un master în Administrarea afacerilor la Universitatea Culturală Istanbul. A debutat cu poezie în 2007 în revista literară

Onaltıkırkbeş. A publicat poezie, proză, critică și traduceri în numeroase reviste prestigioase din Turcia Printre poeții traduși de el în turcă se numără Derek Walcott, Robinson Jeffers, Louis Macneice, Kristin Dimitrova și Peter Horn A tradus un volum de poezie de Horia Gârbea, în 2022, în selecția sa, păstrînd titlul Celălalt țărm, al unui volum al acestuia Primul său volum de poezie ca și un volum de Poezii alese de Robinson Jeffers în turcă vor aprea în 2023 Îi datorăm traducerea în engleză a multor poeme din care am tradus la rîndul nostru în limba română. Este căsătorit și are doi copii

era un tărîm vast pînă ajungeai să vezi cerurile care arîrna de dealuri ca un decor albastru

cerul a fost cucerit a fst cucerit fără plîns și gemete rugăciuni a fost furat înhățat cu o singură mînă norii ăștia să fie ai tăi ploaia a mea ramurile copacilor pe deal merg către cer ele iau albastrul și și-l strivesc în cenușiul nisipului norii se prefac în lacuri cerul coboară în moar te apoi am privit păsările apoi am privit păsările

Neanderthalis unde ești, Cain au aflat despre tine cei care te -au îngropat cei care sub șapte straturi de pămînt te -au îngropat?

ori poate te -au îngropat în adîncul tău însuți și de aceea atît de mulți dintre ei cînd se uită în zare arcul unei sprîncene nevăzute le acoperă ochii?

Neander thalis, amestecă în vasul meu ultimele rămășițe ale inimii tale praf de stele dispărut din venele mele am vomitat ultima floare am defecat ultimul fruct am rupt oasele și am supt măduva s-a terminat țărîna am îngropat omul în omenesc

Lucy

a fost odată un copil care

întins pe malul lacului desena cu diamante pe cer poar ta către visele false

victimă a unei generații nefericite poate rămășițe ale crocodililor cu canalul lacrimilor înghețat bunica mea la douăzeci de ani în cerul cu diamante

ei nu puteau găsi

șase din zece din ceea ce a rămas din tine din ceea ce ea a lăsat în urmă

florile strălucitoare din celofan nu înfloresc niciodată nu mai sînt ceruri din marmeladă ușile ne sînt încuiate

prințul moșmoanelor

eram un copil ce aproape nu avea prieteni în afară de mama iar jocurile fără ea le pierdeam în anii cu roade bogate deveneam prințul moșmoanelor și fiecare an trecut rămînea depar te în urmă

a fost cea mai îngrozitoare dintre toate iubirile mele

fiecare iubire a rămas în urmă de un veac sau încă mai mult visele de peste mări au fost adunate ca să poți dormi noaptea fără a fi capturate de umbra copilăriei

cînd soarele cobora pe panta umbrită aterizat în cel mai norocos loc al vieții era doar iubire în limpezimea ochilor ei era cîntecul sirenei împăr țit în două și țineam în mîini inima prințului moșmoanelor

Engin Firat

Poetul și criticul turc Engin Fırat s-a născut la Adana, în 1985. A absolvit Universitatea Erciyes, deartamentul de Limbă și literatură turcă, în 2007, și masteratul în același domeniu la Universitatea Recep Tayyip Erdogan. Poemele sale ca și articolele critice i-au fost publicate în multe reviste literare din Turcia. Lucrează ca profesor de limba și literatura turcă.

Volume publicate: Citind în profunzime poezia lui Metin Cengiz (2021), Lectură teoretică a poeziei lui Müesser Yeniay (2021), Analiză ontologică asupra poeziei lui Celal Soycan. Este editorul unei culegeri de texte despre poezia lui Metin Cengiz (2022).

nimic

am murit noaptea amintirea curgîndu-mi pe la încheieturi pata de pe perdea mîna pe care ai atins-o un bărbat cîntînd la pian un breloc pe masă husa verde a canapelei tu în stînga mea thanatos în dreapta alegerea mea prima absență ultimul „prea mult”

İbrahim Kamberoğlu

un glas în depărtare o voce aproape de mine ușa spartă, cioburi de sticlă femeia închizînd oblonul locul crimei peretele lîngă care te-am sărutat nimic nu-mi va mai răni de acum inima ca și cum m-aș trezi din nou ieșind din alt pîntec

Bülent Akay

Poetul Bülent Akay s-a născut în 1974 la Uşak/Eşme. Este licențiat al Universității Erzurum Ataturk. Prima sa culegere de poeme O femeie de privit (Seyirlik Kadınlar) a apărut în 2020, urmată de volumul Ultimul tango pe frînghie (İp Üstünde Son Tango). Poezia sa atrage atenția prin bogăția asocierilor și prin semnificația întîmplărilor neașteptate ale vieții. Poetul lucrează ca funcționar superior în domeniul sănătății publice, este căsătorit și are doi copii.

Claviculă

în mijlocul stepei sînt un un stejar soarele îm ciopește crengile sînt singur împotriva securilor puterea mea singur între rîsetele pămîntului beau apă din clavicula mea

İbrahim Kamberoğlu s-a născut în anul 1952 la Eski Cuma (Targovishte), în Bulgaria. Primul său poem a apărut într-o revistă pentru copii de la Sofia. A trăit în URSS între 1975 și 1980. În 1981 a emigrat în Turcia ca refugiat și a publicat în numeroase reviste literare din Turcia. A locuit în Franța între 2000 și 2010. Poemele sale au apărut și în Macedonia, Franța, Bulgaria, Azerbaijan și Uzbekistan. A publicat două volume de versuri: Cealaltă față a vieții mele și Prefață la viața mea. Traducerea în bulgară a unui volum din textele sale a apărut la Sofia sub titlul Înaintea plecării. Locuiește la Tekirdağ, Turcia.

caut o avocată

nimeni nu a știut că fac lucrul ăsta demult poemele pe care le scriu le dau aricilor străzii ca să facă din ele cozi pentru zmeiele lor improvizate cînd sînt trist, cele mai noi scrieri le las pe țărmul de la tekirdağ, mărturiile mele le lasă algele și pescărușii pescarului beat din insula marmara ca să citească poeme sirenelor

jur că nu am auzit niciodată despre lucrul acesta dar sînt urmărit după amprentele degetelor sînt căutat pretutindeni pentru distrugere de bunuri publice… singur și trist mă aflu, ca un far rotitor obosit ca marea marmara mi-am pierdut liniștea acesta este un a-nunț pu-bli-ci-tar vă rog spuneți celor care nu au auzit că eu caut o femeie care să mă reprezinte ca avocat contra unui onorariu ofertant…

Le Quy Duong ( Vietnam)

S-a născut în 1968 Povestirile și poeziile sale au apărut în diferite publicații, iar scenariile sale au fost puse în scenă în teatre profesioniste încă de la vârsta de 20 de ani. Scenariile sale pentru teatru și operă au fost publicate la Cur renc y Press, Sydney, Australia, puse în scenă și ecranizate, rulând în cinematografele din multe țări cum ar fi Australia, Franța, SUA și Marea Britanie. Le Quy Duong este în prezent Președintele Forumului Internațional al FestivaluluiIFF și membru al Consiliului Executiv al Institutului Internațional al Teatrelor - ITI/UNESCO din 2014 până în prezent. A câștigat multe premii internaționale majore pentru scenarii de teatru și film, cum ar fi: Premiul Întâi al competiției de scenarii de teatru din Asia-Pacific în 1999, organizat de Asia link; Premiul al treilea pentru scenariu în 2003 de către The Har tley Meril, competiție care a avut loc la Hollywood CA, SUA

Traducere prin limba engleză: A n d r e A H . H e d e ș

Simplu

Am visat la o viață simplă

Fotografia și poezia au umplut suflete

Un prieten a savurat un ceai prețios cu mine

Un suflet pereche a gustat un vin bun lângă mine

Dragoste până la fundul mării adânci

Iubește să lărgești cerul

Dragoste până la capătul vântului

Iubește până s-a oprit ploaia tristă

Am simțit milă pentru florile și iarba ofilite

Am simțit milă pentru apusul lunii și stelele șterse

Am simțit milă pentru zi și noapte

Am simțit milă pentru problema vieții și a mor ții

M-am înfuriat - trebuie să mănânci pentru a trăi

M-am înfuriat - a încercat să doarmă pentru vis

M-am înfuriat - trebuie să plece pentru a ajunge

M-am înfuriat - să mori apoi să te închini

Urăsc cerul larg cu nori și vânt

Urăsc timpul nesfârșit

Urăsc întunericul ignoranței

Urăsc viața umană plină și goală

Am trimis bucurie în ochii tăi

Am ascuns tristețea, beția

Am luat un împrumut de trup pentru a trăi

Am luat acest suflet să plătească dobândă.

Dragoste veche

Dragostea trimisă din inimă

Dragoste trimisă cu un pic de frustrare din adâncul inimii

Ai să vii după mult timp

Strada veche, magazine aglomerate dar nimeni nu aștepta

Odată întâlnită în mijlocul unui vis Luna târzie a nopții sclipea pe umerii tăi

Am ezitat o clipă să mă obișnuiesc

Bătăile rapide ale inimii răsunau pe cer

Plutind în mijlocul vieții

a cărei umbră iluzorie rătăcea

(Londra, iarna lui 1996)

Păr lung, piele albă și un zâmbet frumos

M-am trezit uimit zorii au șters totul

Barca mea plutea depar te de mal Vâslele au liniştit valurile malul visând zi de zi Profund îndrăgostit de o par tea plină, pe când altundeva ceva era gol

Hei râule ți-a fost dor de îmbrățișarea iubitei?

Mi-a părut rău când ai pierdut

în simbioză

În bătăile inimii promisiunea a căzut brusc

Iubirea veche a îmblânzit un cuvânt

Hei inimă continuă să bați ca să putem rămâne împreună în această viață (Hanoi, vara, 2005)

Marea

Nu te compara cu marea

Marea este mult mai sărată

Nu te compara cu marea

Marea este atât de fericită

Marea este infinită

Marea este plină de seriozitate

Nu te compara cu marea

Marea este generoasă și vastă

Marea este calmă și liniștită

Îmbrățișează întreaga lume

Nu te compara cu marea

Valurile vor fi spar te

Ai vrea să fii nisip

Pur tat în mijlocul mării

Marea tânjea în tăcere

Te -a luat la inima ei

Viața este fadă

Marea îți dă pasiune

Viața este pur și simplu nerealistă

Marea îți oferă totul.

Ai vrea să fii nisip

Valurile au făcut malul

Am navigat depar te

Ai așteptat lângă mare (Hanoi, vara, 2 iunie 2016)

rAdu-ilArion munteAnu

Cel puţin 3 generaţii de oameni de ştiinţă. Acoperind, în pnan biologic, cel puţin 165 de ani (mulţi înainte!). Marcând o progresie a câmpului profesional. Sabba Ştefănescu (1857 – 1931), paleontolog şi geolog; Sabba S. Ştefănescu (1902 – 1994), geofizician; Ion Sabba Ştefănescu (1947 - …) fizician.

Primul absolvit liceul din Craiova(1875) şi a studiat la Paris, unde a obtinut licenţa în ştiinţe naturale(1879). Din 1881 a fost profesor de ştiinţe naturale la Şcoala Comercială şi la Liceul Sf. Sava, al cărui director a devenit în 1893. În acelaşi timp a lucrat la întocmirea primei hărţi geologice a României, ceea ce era în acea perioada sarcina Biroului Geologic condus de Gregoriu Ştefanescu. În 1897 a obtinut doctoratul în geologie si paleontologie la Universitatea din Paris.Este membru corespondent al Academiei Române din 1893.

În 1894 se căsătoreşte cu Constanţa Demetrescu-Negrea, fiica unui mare comerciant din Craiova. Au avut trei copii: Constantin(Costin), Radu si Sabba. Primul a fost conferenţiar la facultatea de medicină, al doilea medic primar pediatru iar Sabba a fost profesor de geofizică

În 1905 Sabba Ştefănescu este numit titular al unei noi catedre de paleontologie a Universităţii din Bucureşti. Aceasta a apărut de pe urma diviziunii treptate a catedrei iniţiale (1864) de geologie, mineralogie si paleontologie, deţinută de Gregoriu Ştefănescu, în cele trei ramuri componente. În această calitate, păstrată până în 1929, una din preocupările lui Sabba Ştefănescu a fost dezvoltarea unui laborator de paleontologie pe lângă catedră, înzestrat cu colecţia lui proprie şi cu alte donaţii. În 1917 pleacă împreună cu familia de la Iaşi, unde locuise în timpul ocupaţiei germane a Bucureştiului, într-o misiune diplomatică la Paris, trecând prin Rusia si ajungând în Scoţia după o traversare primejdioasă a Oceanului Îngheţat de Nord. Se reîntoarce în ţară în 1921.

Primele lui studii (1882-1886) sunt de geologie, preparatoare pentru harta României. A studiat cu deosebită atenţie terenurile terţiare românesti, ceea ce a facut obiectul mai multor comunicări către Societatea Geologică Franceză; din acestea, studiul stratigrafic al terenurilor - o noutate pentru geologia română de atunci - a constituit subiectul tezei sale de doctorat. După numirea sa ca profesor, centrul atenţiei sale a fost evoluţia mastodonţilor şi elefanţilor, aşa cum rezultă din resturile fosile din pliocen si pleistocen pe care le-a cercetat in ţară, şi în timpul şederii la Paris.

Era o persoană cu o aură de severitate, întreţinută atât de seriozitatea lui naturală, cât şi de statura lui inaltă şi impozantă. Ca director de şcoală, era numit „Balaurul“; totuşi, zicea despre el: „că sunt serios, conced, dar aspru, nu accept“. A participat la viaţa politică, aparţinând conducerii partidului conservator.

Nu există date publice despre provenienţa genealogică. A avut 3 fii. 2 medici şi urmaşul profesional, Academicianul Sabba S. Ştefănescu.

Acesta din urmă din urmă, al doilea membru al trinităţii pe care am numit-o dinastie ştiinţifică Născut ca al treilea și cel mai mic fiu al profesorului de paleontologieSabba Ștefănescuși al soției sale Constanța (n. Demetrescu-Negrea), a urmat clasele primare privat și, după câțiva ani la Liceul Sf. Sava, a plecat în 1917 împreună cu familia la Paris, unde tatăl său avea de îndeplinit o misiune diplomatică; aici a obținut bacalaureatul la Liceul Louis-leGrand (1919). A studiat la prestigioasa École des Mines, obținând diploma de inginer de mine (1923). Înapoiat în țară, a lucrat un timp în Valea Jiului. În 1927 a fost angajat la Institutul Geologic al României, unde a început studiile de prospecțiune electrică a subsolului, pe care le-a continuat toată viața.

Grație acestor studii, a intrat începând din 1929 în colaborare directă, mergând la Paris, cu frații Conrad și Marcel Schlumberger, pionierii europeni ai prospecțiunii electrice și fondatorii societății de prospecțiuni geofizice care urma să devină gigantul Schlumberger Limited de astăzi.[2] În 1933 și-a reluat activitatea la Institutul Geologic, rămânând simultan inginer consultant al firmei Schlumberger.

Doctor în fizică al Universității din București (1945), membru corespondent al Academiei Române (1946), a devenit șeful secției de geofizică a Comitetului Geologic (1950) și titularul unei Catedre de Geofizică nou creată la Institutul de Mine (1950) și trecută apoi la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie. În această dublă calitate a contribuit esențial, până la pensionare (1967), la formarea primei generații de geofizicieni români. Devenit membru titular al Academiei (1963) și președinte al Secției de Științe Geologice, Geofizice și Geografice (1966-1990) a acesteia, a fost director al mai multor institute de cercetări geofizice ale Academiei și Comitetului Geologic, redactor șef al celor două reviste de specialitate (Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie și Studii și cercetări de geologie, geofizică și geografie, seriile de geofizică), președinte al Comitetului Național Român de Geodezie si Geofi -

zică. A fost ales membru de onoare al societății geofizicienilor prospectori americani (Society of Exploration Geophysicists), „for developing the theoretical basis for several methods now in common use”

Centrul preocupărilor sale științifice a fost teoria prospecțiunii electrice. Este autorul unora dintre primele calcule în situații realiste ale câmpului electromagnetic generat de un dispozitiv de prospecțiune și ale rezistivității aparente asociate.[2] O serie de lucrări ulterioare (1930-1950) sunt dedicate analizei detaliate a procedurilor curente de prospecțiune electrică în curent continuu și alternativ. Mai târziu, în teoria mediilor alpha a prezentat o serie flexibilă de modele ale conductivității solului, care permit un calcul rapid al câmpului electric și facilitează interpretarea măsurătorilor. O altă preocupare perenă, originând în problemele de prospecțiune electrică și încurajată de succese neașteptate, a fost studiul liniilor de câmp magnetic pentru diferite configurații de curenți. Cu o intuiție geometrică particulară, a reușit să integreze ecuațiile diferențiale pentru aranjamente complexe de curenți filiformi liniari și a prezentat exemple explicite de linii de câmp magnetic deschise.

Academicianul Sabba S. Ştefănescu are mari merite punând bazele teoretice ale prospecțiuni electrice . A reușit sa dea soluții exacte pentru câmpul electromagnetical diferitelor configurații ale solului . Firma Schlumberger , care consta atunci din patru persoane, capitalul ei fiind împrumutat de la tatăl proprietarilor (un mare fabricant de textile), i-a oferit atunci patru luni de vacanţă pe costurile lor în Elveția ca să se odihnească . Asta se întâmpla în 1929.

Pentru cei care l-au cunoscut, a fost o persoană reținută în relațiile umane, păstrând totdeauna o distanță amabilă, dar cu o conversație foarte aleasă și agreabilă, cultivând optimismul și răspândind în jurul său multă seninătate. A avut o curiozitate intelectuală intensă și permanentă, inclusiv în chestiuni filozofice și artistice, iar claritatea expunerilor sale științifice e greu de uitat.

În fine, fiul academicianului şi nepotul întemeietorului trinităţii, este Ion Sabba Ştefănescu. Ajunşi aici, consider că e important să ne oprim puţin. Dece? Au mai existat filiaţii confirmate de istoria naţională. În diferite domenii ale vieţii publice. Să ne limităm la doar 2 exemple. Au fost cel puţiîn 4 generaţii de Brătieni. Dar numai 2 purtători ai numelui de mare anvergură. Care au marcat momente definitorii ale istoriei româneşti. Tatăl lui I. C. Brătianu a fost stolnic, dar atât. Fiul lui Ion I. C. Brătianu, Gheorghe Brătianu, om politic liberal, victimă politică a unei perioade nefaste şi istoric. Dar nu mai mult. Iar 3 din cei 4 regi s-au încadrat în 3 generaţii consecutive. Dar momentele contorsionate din biografiile lor exclud tratarea filiaţiei lor ca termen de referinţă în definirea subiectului asumat.

Cei 3 oameni de ştiinţă români, 3 generaţii consecutive, reprezintă o entitate unică. Primii 2 reprezintă un trecut de anvergură. al treilea reprezintă prezentul. Portetele primilor sunt îndeajuns de complet documentate încât autorul acestui demers n-a avut decât foarte puţin mai mult de făcut de a le consemna. Nu doar datele publice despre al treilea sunt lapidare la limită, dar, tocmai pentru a contura nuanţat prezentul, îi incumbă autorului contextualizarea acestora. Voi introduce, ca probă martor, un personaj fictiv. Coleg de facultate cu Ion Sabba Ştefănescu. Oricum au fost destui. Ce vede acesta? Colegul său venea, în 1965, dintr-un liceu de prestigiu, Sf. Sava, atunci Nicolae ßălcescu. Fiu al academicianului al cărui nume a fost dat, după dispariţia sa, institutului de geodinamică (http://www.geodin.ro/). După 2 ani, este înscris, de către statul român, alături de alţi 2 colegi de an, la Imperial College,

din Londra. Pe care toţi 3 îl absolvă în 1970. Odată cu promoţia celor cu care începuseră facultatea în 1965. Deoarece el absolvise colegiul londonez ca şef de promoţie (la egalitate de punctemaxim în acel an cu alt coleg englez.) i s-a oferit o bursă pentru Ph Degree. Cu toate că au fost insistenţe din partea Colegiului, nu i s-a permis de către autorităţile române de atunci să continue studiul. A lucrat din 1970 până în 1974 la IFA, o perioadă fastă – în sensul de determinantă -, după părerea lui, în dezvoltarea ştiinţifică. Multe din lucrarile facute in Germania sunt legate de preocuparile de atunci la Bucuresti.

De altfel toţi cei 3 colegi care aveau titlul de Bachelor of Science la încheierea studiilor în Colegiu – şi cu care a avut fireşti relaţii de prietenie, au urmat ulterior cariere ştiinţifice de prestigiu. Întors în ţară s-a căsătorit, în acelaşi an cu Adriana-Livia Mihăilescu, acum Ştefănescu. Cu aceasta fusese coleg de liceu, la Sf. Sava şi în primii 2 ani de facultate, înainte de plecarea lui la Londra, pentru a urma stiudiul la Imperial College. Stabiliţi ulterior în Germania, la Universitatea din Karlsruhe, ambii obţin titlul de Dr. rer. Nat. În 1978, cu profesorul G. Höhler (fizică teoretică) el, iar Adriana-Livia în 1981, în Fizica corpului solid. El obţine în 1987 titlul de Dr. Habil. Oparticularitate germană, e o certificare a faptului că poți fi profesor. Ca să devii profesor, îți mai trebuie un loc. Habilitarea se face de obicei la facultatea unde ai lucrat mai multă vreme, ca el la Karlsruhe. Locul, dacă îl obții, e de obicei la altă facultate.

Nota bene: * în Republica Moldova există termenul Doctor habilitat, cu semnificatie oarecum similară

Două vorbe, pe care fizicianul teoretician însuşi le notifică în pagina web personală. https://www.ionsabbastefanescu.de/

În plan profesional, linkul interior paginii – Publicatios and Reports - prezintă o listă a lucrărilor sale ştiinţifice. Din care se poate vedea că este recurentă problema determinării unei amplitudini (sau mărimi) complexe din cantităţi accesibile experimental, folosind constrângeri de analiticitate – după cum precizează cercetătorul. În plan personal, Ion Sabba şi Adriana-Livia Stefănescu au 2 fiice şi 2 nepoţi. Notifcări din pagina de mai sus sub linkul Family. Din aceeaşi pagină, un link trimite spre rezumatele a câtorva zeci de lucrări ştiinţifice ale sale. Astfel cititorul paginii personale poate avea o imagine succintă a unei părţi a subiectelor ştiinţifice abordate.

Ion Sabba Ştefănescu, a treia generaţie de oameni de ştiinţă români omonimi, a fost, cea mai mare parte a biografiei, un fizician teoretician german-român. Nu pot şi nu vreau să folosesc termenul oficial de origine română. Căci n-ar exprima, până la ultima nuanţă, realitatea, aşa cum o percep şi înţeleg eu.

Enciclopediile online, cu precădere Wikipedia, sunt accesate liber. Orine le poate folosi ca surse. Dincolo de care, aduc mulţumiri cu reverenţă Dr. Adriana-Livia Ştefănescu. D-sa şi-a rupt cu generozitate colegială, într-o perioadă preocupantă din timp, pentru a discuta asupra concepţiei prezentării de faţă, de a confirma datele publice, de a adăuga unele amănunte, cu căldura omului care-i şade alături fizicianului, de, iată, aproape 53 de ani (mulţi înainte!)

Autorul pezentării (declin alt termen pretenţios) e conştient că unicatul existenţei acestor 3 generaţii de oameni de ştiinţă români ar fi meritat, poate, un condei de elită. El îşi asumă modestul rol al redactării unei schiţe de portret ca un suporter al ştiinţei româneşti, contemporan al segmentului final al originalului triptic.

Folclorul §i programele §colare

AdriAn coStAcHe

Am în față un manual de prin anii ‘70 de limba română, clasa a VII-a. E un manual care, spre deosebire de anii noștri, e o copie fidelă a programei și programa poate fi astfel reconstituită, inclusiv cu textele pe care toată școala românească era obligată să le parcurgă. Dintre aceste texte nu lipseau textele anonime din zona folclorului, balade, doina, legende. Era un lucru firesc al vremurilor acelora, când încă literatura populară ca dimensiune a culturii noastre nu lipsea din educația elevului. Miorița, Monastirea Argeșului, Toma Alimoș erau texte obligatorii poate și fiindcă literatura cultă valorificase aceste texte, cele mai cunoscute fiind romanul sadovenian Baltagul și drama expresionistă Meșterul Manole a lui Lucian Blaga.

Sigur, exista și o altă motivație : aceste texte dădeau seamă despre ce însemna cultură veche a poporului român, despre miturile acestor locuri, pentru că unul dintre obiectivele literaturii era educarea în spiritul prețuirii valorilor naționale și identității noastre morale și spirituale. Obiectivul, mai general formulat și mai diluat, e înscris și în programele școlare de azi sub genericul „valori și atitudini“, dar textele populare pomenite nu mai ajung la elevi. Poate doar pomenite în treacăt când se face – cine face! – textele culte pomenite mai sus, care nu sunt însă obligatorii.

Te întrebi dacă mai are folclorul vreo relevanță pentru educarea tinerei generații, în lumea de azi globalizată și supertehnologizată. Dacă specificul național al românilor mai este un concept de transmis în școală, în esența lui profundă, sau această dimensiune culturală a fost lăsată pe seama amatorilor unui politicianism primitiv, hotărăt să valorifice instinctele gregare ale unor categorii socio-profesionale. Ajungem astfel la o problemă sensibilă în această epocă în care planeta tinde să devină un sat mai mare prin condensarea spațiului și a timpului : cine suntem, care este identitatea noastră națională, după ce acum mai bine de un veac și ceva pașoptiștii au definit entuziast națiunea română în trăsăturile ei moderne. Mai suntem noi același popor iubitor de natură, „înfrățit cu codrul” , iubitor al pământului natal, ospitalier și prietenos? Cum ne-au schimbat aceste aproape două secole în care am trăit experiențe istorice fundamentale, unele traumatizante: regalitatea, unirea Transilvaniei cu țara, experimentul comunist, evenimentul plin de urmări al aderării la piața europeană care a generat mai mult că orice destrămarea unor trăsături identitare. Are școală vreo menire în a răspunde la această întrebare?... Ce înseamnă azi național și „naționalism”? …Ce mai înseamnă patriotism …

Auzim din când în când discursuri „patriotarde“ în care apar și asemenea idei: românii deveniți colonie a Apusului, Occidentul vinovat de relele care ni se întâmplă, reiterarea unor teme privind străini care amintesc de anume dei din publicistica eminesciană etc. Dezbateri serioase despre ce înseamna a fi român azi, despre ce s-a adaugat temeinic la fibra noastră național-isorică nu am știință a se fi realizat. Care ne sunt valorile de azi ale viețuirii noastre aici și pe alte meleaguri de la o vreme? Suntem totuși o națiune în criză cu o prăpăstioasă demografie. Care mai sunt atunci determinările noastre specifice, punctele noastre de reper? Multă vreme, o clasă socială și lumea satului a reprezentat o caracteristică istoric-culturală satisfăcătoare în condițiile în care lumea

citadină e cosmopolită, uniformizatoare și tinde să-și realizeze propria cultură și propria identitate, fără legătură cu vechea tradiție și cultură. În mediul rural trăiește azi încă în jur de 40% din populația României, dar portretul acestei populații este mai degrabă derutant în încercarea de a răspunde la întrebarea cine suntem. Un melanj ciudat, un kitsch răvășitor domină această lume in care se amestecă fel de fel de comportamente, obiceiuri vechi (tot mai puține !) și obiceiuri noi aduse de la oraș sau chiar de pe alte meleaguri, străine. E semnul marilor schimbări care nu cunosc odihnă. Tehnologiile însele pătrunse în lumea satului aduc noi comportamente, noi mentalități, în care totul poartă pecetea relativului, creând o criză morală fără precedent. Iar tânără generație se află prinsă în acest mecanism neîndurător.

Ar putea școala face ceva în această privința? Ar putea pregăti mai bine pentru viață tânără generație? Ar folosi cuiva cunoașterea mai profundă a trecutului, a folclorului, a miturilor care ne-au zămislit? Greu de dat un răspuns, deși unii dintre noi ar răspunde fără șovăire afirmativ la această dificilă intrebare. Fiindcă este nevoie ca popoarele însele șă se întorcă din când în când asupra a ceea ce reprezintă rostului lor în istorie. Altfel, lăsând la voia întâmplării povestea viețuirii noastre pe acest pământ riscăm ca „somnul indiferenței” și al ignoranței să nască monștri.

P.S. Proiectul noii Legi a Educației a mai cunoscut ceva modificări. Sunt și ceva noutăți, se pare. O disciplină de învățământ care presupunea un melanj de educație juridică, financiară etc, introdusă de fostul ministru Câmpeanu, a fost scoasă din proiectul Legii de către actualul ministru. Măsură salutară. Nici cu examenele de admitere organizate pentru elevii care au luat cel puțin 5 la Evaluarea Națională, lucrurile nu mai au acordul inițial. Poate fiindcă subiectele nu vor fi făcute la nivelul școlii, ci de instituția specializată a Ministerului. Iar pe internet circula un apel al elevilor care cer scoaterea acestui examen. Ceea ce apare iar ca noutate ar fi reintroducerea la bacalaureat a examenului oral la limba și literatura română.

Pe de altă parte au apărut nemulțumiri și în legătură cu organizarea modulară a anului școlar. Motivele sunt diverse: cel mai frecvent este dificultatea de adaptare la noul sistem a profesorilor, de unde și apariția unor aglomerări de teste în anume perioade, realitate care ține mai degrabă de managementul școlilor decât de organizarea propriu-zisă. Pe de altă parte, nouă organizare se relevă pentru unii profesori și ceea ce este în fapt: o destructurare adică, având efecte profund negative asupra evaluării.

Planeta Bresson

Exact înainte de a fi întemnițat, André plănuiește fuga. O energie nouă îi sporește pașii. Fuge, dar e prins. Suportă bătaia cu stoicism. Sângele îi curge în brazde fierbinți pe frunte, pe obraji. E aruncat în celula condamnaților la moarte. Cămașa cu sânge coagulat se umple de ploșnițe. Mai apoi învață limbajul convențional ca să comunice cu cei din celulele învecinate. Se află într-o altă lume, care nu amintea cu nimic de viața exterioară. Îi era foame și sete. „Am visat în noaptea aceea o masă magnifică, unde cele mai numeroase feluri de mâncare nu mă puteau sătura”. Am tradus, deci, din romanul Un condamné s′est échappé de André Devigny, Gallimard, 1956. André ne povestește cum a reușit să învingă obstacolele și să evadeze din închisoarea supravegheată fără încetare, acolo unde cizmele nemților marcau scurgerea lentă a orelor.

În prefața cărții, colonelul Groussard scrie despre mișcarea de rezistență, dar și despre intrarea lui Devigny în rețeaua Rezistenței, încă din 1942. El și-a pregătit evadarea cu un gust exacerbat al riscului. Momentul cel mai dificil era la trezirea în celulă, după vise fabuloase, când conștientiza trista situație. Într-o zi apare Gimenez în celula sa. Ploșnițele roșii îl iau în primire. Cu sutele, cu miile. Amândoi vor gândi evadarea. „Dușmanul nostru de moarte e liniștea”, îi spune André lui Gimenez. Trebuie să se târască, să-și rețină respirația, să alunece imperceptibil. La cea mai mica neatenție, pietricelele tresar, se revoltă. Evadarea reușește. Ascultă cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor. Mai apoi un prieten, o omletă, o cafea.

Robert Bresson n-a putut ocoli acest subiect (mai ales că a stat un an într-un lagăr de prizonieri). A realizat filmul cu

același titlu în 1956, iar în anul următor a fost recompensat cu premiul pentru regie la Cannes. În filmul său joacă François Leterrier și Jacques Ertaud. Drept muzică, Bresson folosește Marea Mesă a lui Mozart. Să nu uităm că regizorul s-a născut în 1907 și a murit în 1999. După o incursiune în pictură s-a îndrăgostit de cinematograf. E atras de scrierile lui Diderot, Bernanos, Dostoievski. Elimină orice efect spectacular, într-un ascetism artistic cufundat adesea în senzualitate. Aparatului de filmat nu-i place să se miște, iar între imagine și sunet există o egalitate importantă.

În filmul Un condamnat la moarte a evadat, Bresson insistă pe precizia chirurgicală a evadării, confundându-se cu personajul său, abolind orice retorică posibilă, lucrând la justețea detaliului. Nu-mi imaginez acest film în culori. Sobrietatea și gravitatea subiectului se sprijină perfect pe nuanțele de alb și negru. „Cinematograful înseamnă să-ti vorbești ție însuți”, scrie Bresson în Note despre cinema (Ed. Gallimard, 1988). Dacă filmul despre evadare înseamnă gesturi si sunete (cheile, gamelele, apa), nu putem neglija calitatea de bază: asigurarea unui ritm ireproșabil. Recunosc că nu mă încântă uzitarea vocii din off și iată că, în acest film, o găsesc necesară, de neocolit. Personajul e obligat să se închidă în sine, să-și pregătească evadarea, să fie atent la detalii, să reflecteze. Vocea din off devine utilă, inevitabilă, ca o muzică sui-generis, punctând sublimul și abjecția, dar și drumul spiritual care a ales calea concretă a eliberării. Muzica lui Mozart sacralizează transfigurarea (în filmul Pickpocket din 1959 Bresson va folosi muzica lui Lully).

În prefața Notelor despre cinema scrie însuși Le Clézio, care îl plasează pe Bresson în rândul pictorilor impresioniști, dar nu departe de arta orientală și de filosofia budistă, prin economia de mijloace, prin

gustul pentru senzual. „Două persoane care se privesc în ochi nu-și văd ochii, ci privirile” - afirmă Bresson, obsedat de „forța ejaculatoare a ochiului”. El crede că o imagine se transformă în contact cu alte imagini, precum o culoare în contact cu alte culori. Un albastru plasat lângă verde e diferit de un albastru învecinat cu roșu. De unde vine șocul artistic în concepția lui Bresson? Din înlănțuirea imaginilor și a sunetelor. André Devigny continuă scrierea și după eliberare, dar Bresson își oprește cu precizie personajele în primele minute ale libertății, ca să sporească forța sugestiei.

Putem vedea/revedea acum pe Netflix filmul Journal d′un curé de campagne /Jurnalul unui preot de țară, realizat de Robert Bresson în 1951, după romanul lui Bernanos, cu Claude Laydu (ales dintre neprofesioniști…regizorul a repetat cu el un an, înainte de filmări). Tânărul preot dintr-un sat din nordul Franței n-are simț practic, e ca un albatros baudelairian, cu o suferință interioară certă, mereu bolnav, înconjurat de o ostilitate exterioară. Fidelitatea față de roman nu e în sfera textului, ci în atmosfera apăsătoare, în cenușiul exterior. Narațiunea se suprapune peste imaginea caietului-jurnal, punctată de vocea din off, pe care n-o respingi, o aștepți, imprimată pe fața chinuită a preotului. Claude Laydu e obsedat de rol, se identifică în acea slăbiciune morală. Cum să-i aducă pe ceilalți pe calea adevărului? Ploaia bate în geam, lampa veghează, răul continuă să se insinueze, el simte un zid negru în fața lui. Concizie. Subtilitate. Simplitate. Austeritatea imaginilor. Mereu concepția lui Bresson, adică filmul e une écriture, o scriere, mai bine zis o rescriere. Vocile unui dialog se întretaie magic cu vocea interioară a personajului, concluzionând sau subliniind o neputință nebuloasă. Grilaj, bicicletă, orologiu, călimară –o recuzită recurentă, mereu neliniștitoare. Mai apoi, geamuri învechite, tăceri acuzatoare. Preotul e un nou Crist, pe o planetă pustie, ostilă. Cu o mantie neagră, proiectat pe cerul mânios. Un copac cât cerul, hemoragia, căderea în noroi, plus halucinațiile, viziunile. Ce va zice în final? Tout est grâce/totul e har divin.

În 50 de ani de muncă, Bresson a realizat doar 13 filme. Era minuțios, serios, cu o abordare ascetică. Minimalist care iubea elipsele. A murit la 98 de ani în casa sa de la Paris. Era retras, misterios, rezervat. Îi plăcea să afirme adesea: „Când văd un copac, văd că Dumnezeu există”.

AlexAndru jurcAn

s-a mutat la Maidan

AlexAndru jurcAn

Orașul e luminat feeric, vin sărbătorile de iarnă, iar eu intru în curtea promițătoare a Centrului de Creație Maidan din Cluj, acolo unde e și Magic Puppet, pe Eroilor, 16. Se joacă în seara asta spectacolul Disneilend (scris așa), după un text de Dan Boldea și Diana Aldea. Joacă Radu Lărgeanu (de la Teatrul Național Cluj) și proaspeții actori Codruța Bonta și Cătălin Florea. Regia: Diana Aldea. În hol, înainte de a intra în sala intimă, ni se explică succint fenomenul verbatim în teatru: un teatru documentar de investigație. Înțelegem că autorii textului s-au deplasat la penitenciar, au stat de vorbă cu deținutul, au notat expresiile argotice, gesturile, opiniile, plus interiorul, obiectele, atmosfera specifică.

Începe spectacolul. Celula, patul suprapus, veceul în dreapta, mica fereastră spre lume, neonul, ba chiar un televizor. Deținutul se pregătește de eliberare, după 25 de ani de detenție. Colegii i-au pregătit o surpriză, trimițându-i o prostituată, să-l relaxeze. De aici înainte e o piesă cu două personaje, care se descoperă, inițiind o comunicare insolită, surprinzătoare. Doi marginalizați surprinși în atitudini umane empatice, fără prejudecăți. Tot ce va urma se va înscrie în socializare normală, cu bucurii simple. Fac sport împreună, mănâncă, împachetează hainele (excelentă ideea prelungirii momentului, în care femeia își arată calitățile esențiale de gospodină, cu o duioșie reținută). Mai apoi se stinge lumina, ei stau în patul de sus, iar noi suntem complicii unui act erotic subtil orchestrat. Întunericul spart de conversațiile lor mi se pare o găselniță perceptivă.

Apariția explozivă a femeii declanșează stări și dinamitează dialogul. Mai apare și fratele ei (Cătălin Florea, figură colorată, ca un om al străzii, ponderat în gesturi), ca să pună muzică pentru dezlănțuirea dansului. Într-o gradație echilibrată pătrundem în psihologia personajelor, sondând un subliminal neobișnuit, cu pulsiuni viscerale evocatoare. Se produce o „îmblânzire” reciprocă, ba chiar sperăm că ei vor merge la „Disneilend”, împreună cu băiatul ei. Viața reparatorie, nu? Libertatea poate reface itinerariile putrede. Utopie? De la dialogurile euforice se ajunge la cele șoptite, apoi...finalul, pe care nu trebuie să-l devoalez, însă aș întreba de ce nu se poate da o șansă după 25 de ani de închisoare? Oare psihopații nu-și pot reveni niciodată?

Ce se poate spune despre jocul lui Radu Lărgeanu? Un regal actoricesc de zile mari, care potențează valoarea atâtor roluri memorabile. Timiditate, histrionism, blândețe, ignoranță, stângăcie, violență, speranță, resemnare, duioșie, lumini și umbre – un carusel impresionant de stări excelent finisate. Îl secondează cu brio Codruța Bonta, de o directețe ce contaminează, trecând subtil de la masca zgomotoasă la contorsiuni sufletești convertite în tot felul de subterfugii. Codruța e electrizantă, pe paliere interpretative polifonice. Iată că personajul său e...salvat de text. Am asistat la un spectacol tensionat, infuzat cu suspans, necesar, cu râsu-plânsu, dar cu un final care-mi dărâmă speranțele în umanitate. Nu pot trece cu vederea regia inspirată, care a știut să dea ritm, concizie și credibilitate.

VlAd lunGu

Pentru avanpremiera comediei contemporane O bunică de milioane din data de 20 decembrie 2022 s-a lucrat intens, rezultând un minunat cadou teatral oferit spectatorilor de către tânăra echipă artistică, de producţie şi de conducere de la TDR pentru publicul iubitor de artă dramatică. Versiunea regizorală a talentatei Teodora Câmpineanu adaptează textul dramaturgilor Alexandra Ares şi Dinu Grigorescu într-o cheie modernist-postdramatică, realizând un mix de cabaret, teatru absurd şi metafizic.

Poate sunt subiectiv în aprecieri datorită colaborării mele în regim de voluntariat cu unul dintre autori, Dinu Grigorescu (la revista Rinocerul şi la alte iniţiative teatrale, inclusiv la punerea în scenă a primei versiuni a acestei piese de către Teatrul independent Zamora din Sinaia, teatru despre care am scris şi o monografie), dar cred că sunt printre puţinii în măsură să ofere o anumită perspectivă asupra acestei colaborări inedite dintre doi dramaturgi profesionişti, tată şi fiică, despărţiţi stilistic, dar uniţi de viziunea brechtiană şi postdramatică a regizoarei Teodora Câmpineanu.

În 2016, proaspăt repatriată şi devenită autor de romane în SUA, Alexandra Ares a asistat la comedia Bunica la Istanbul scrisă de Dinu Grigorescu, tatăl ei, şi regizată tot de el la Teatrul Zamora, cu actriţa Valeria Ioniţă în rolul principal (fiind şi co-regizor). Era un spectacol tragicomic absurd, de replică, răsplătit cu 17 serii de aplauze la scenă deschisă, dar care a lăsat spectatorii uluiţi datorită stilului eliptic al dramaturgului Dinu Grigorescu (autor a 60 de comedii, dintre care 25 reprezentate scenic, la radio şi TV, laureat în 2022 al Premiului Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie). Alexandra Ares a decis să scrie o versiune nouă, mai optimistă şi mai accesibilă, destinată unui public mai tânăr, dând poveştii o mai mare claritate şi reconstruind personajele tinerilor pe alte segmente, ceea ce fluidizează recepţia întregului printr-o construcţie coerentă a edi-

„O bunic[ de milioane” pe scena TDR

Între real şi imaginar, fizic şi metafizic

ficiului suprarealist.Dar noua versiune a comediei continuă aceeaşi temă, a senectuţii nu lipsite de vanitate şi asediate de nerăbdarea egoistă a celor tineri, interesaţi să iasă de pe tuşă şi să îşi joace rolul în viaţă, chiar dacă trebuie să calce peste cadavre.

Ingenios şi nonconformist, spectacolul Teatrului Dramaturgilor Români mută accentul de pe teatru clasic pe cabaret (brechtian), cu ajutorul unor numere muzicale captivante realizate de Mihai Câmpineanu (ilustraţia muzicală, songuri), Mihai Mitiţescu şi Iulian Sfircea (songuri), şi de pe comicul de replică pe cel de situaţie, trecând galopant prin scenele originale care sunt reconfigurate în spiritul teatrului postdramatic. În acest gen de teatru (analizat în cartea lui Lehmann Hans Thies, Teatrul postdramatic, Editura Unitext, 2009), pentru secolul 21, autorul este pulverizat şi recompus, textul scris e pus sub semnul întrebării, iar percepţia simultană şi cea din multiple perspective o înlocuieşte pe aceea liniar-succesivă, realitatea scenică fiind reasamblată ca un puzzle în care totul are sens.

Spectacolul de la TDR combină, aşadar, multe perspective şi stiluri, dând un ton de mare originalitate. Încă din intro pătrundem într-o atmosferă muzicală unde amfitrionii-naratori Ioana Ancea şi Iulian Sfircea (care interpretează fiecare câte 4-5 roluri) ne prezintă subiectul piesei pe note comice. Aflăm că George (Răzvan Ilie), un tânăr ce a făcut un master în administrarea afacerilor în America, doreşte să intre în posesia vilei Bunicii sale (Maria Radu) proaspăt centenară. Pe această locuinţă aflată în centrul oraşului a pus ochii şi iubita nepotului, Bambi (Alina Suărăşan), care visează să realizeze un proiect de design interior pentru a căpăta faima. În peisaj apare şi aliatul Bunicii, vecinul octogenar Ninel (Alexandru Mike Gheorghiu), fost consul. Când în urma unui accident Bunica ajunge să se confrunte cu sistemul medical românesc kafkian, nepotul o trimite într-o excursie la Istanbul ca să se refacă, deşi planul său este cu totul altul...

Unele scene sunt ilustrate prin numere live de rap, cabaret, balade şi chiar ritmuri turceşti (momentul din bazar se poate revizui), în interpretarea atractivă a actorilor-amfitrioni. Actorii joacă cu mult entuziasm şi bucurie partiturile, atât dramatice, cât şi muzicale, încredinţate sub atenta îndrumare regizorală, reuşind să transmită publicului energia şi ironia lor debordantă. La fiecare scenă, spectatorii se vor amuza, îşi vor aduce aminte de propriile trăiri, vor empatiza cu personajele şi cu acţiunea bine ancorată în cotidian, dar vor medita şi asupra binomului metaforic al existenţei şi al dispariţiei. Simpatica Bunică centenară este interpretată de Maria Radu cu umor şi ludicism scenic. Ea înfruntă cu determinare şi comicitate planurile nepotului şi neplăcerile din spital. Prin vivacitatea sa le dovedeşte tuturor că vârsta biologică nu contează. Răzvan Ilie îl portretizează pe nepotul George, care îşi iubeşte foarte mult bunica, dar a obosit să tot aştepte moştenirea şi doreşte să acţioneze rapid pentru a intra în posesia casei acesteia. Prietena lui, Bambi, căreia actriţa Alina Suărăşan îi atribuie trăsăturile noii generaţii de tineri înnebuniţi de propria imagine, de reţelele de socializare şi de afirmare cu orice preţ, îl iubeşte sincer, dar nu amestecă nici ea sentimentele cu afacerile. Singurul aliat al Bunicii este vecinul Ninel, jucat cu umor, prin comicul de limbaj, gestual şi vestimentar, de către Alexandru Mike Gheorghiu, care, alături de Bunica, evadează din garsoniera lui mică şi îşi retrăieşte gloria de altădată, de când era consul. Duoul Ioana Ancea – Iulian Sfircea şi-a asumat un joc actoricesc multiplu, trecând prin tipologii diferite cu umor, cinism, nostalgie, având şi calităţi muzical interpretative.

Decorul Ioanei Colceag este ultramodern şi puternic din punct de vedere vizual. Fiecare spaţiu menţionat (locuinţa Bunicii, spitalul, bazarul din Istanbul, Cosmos Hotel) are drept corespondent o componentă video, eliminând elementele scenografice fizice. Costumele (Ioana Colceag şi Geanina Pünkösti) păstrează viziunea regizorală, fiind şi comice, şi elegante, şi strălucitoare.

Regia rafinată a Teodorei Câmpineanu (cunoscută pentru montarea spectacolelor Romeo şi Julieta de la Teatrul de Comedie, The American Dream şi Artă de la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani, O noapte furtunoasă de la Teatrul „Bulandra”, Ultimul tren de la Teatrul de Artă Bucureşti) pendulează între planul real şi cel imaginar, cu câteva momente de mare impact, totul într-un ritm ameţitor de alert. Moartea este un subiect tragic abordat comico-filosofic. Trecerea vămilor devine o bucurie pentru personaje care părăsesc graniţa realului şi pătrund în imaginar. Excursia la Istanbul devine un loc al dorinţelor, în care se găsesc „de toate pentru toţi”. Cosmos Hotel este punctul spaţio-temporal în care vom ajunge cu toţii, călătoria finală extraplanetară. Ipoteza metafizică a unei eclipse care modifică percepţia existenţei este punctul culminant al spectacolului, ideea dramaturgică a autoarei fiind transpusă filmic regizoral cu mare efect dramatic. Finalul este abrupt, mizând pe impactul filosofic al spectatorului care ar fi dorit totuşi un happy-end sau chiar un moment muzical pentru această comedie dulce-amăruie, pentru a se păstra simetria de la început şi readucerea personajelor pentru ultima scenă.

Spectacolul O bunică de milioane durează o oră (textul fiind scurtat, dar permiţând prelungirea acestuia cu încă o jumătate de oră), fiind o montare exuberantă şi plină de culoare, care dansează între realism şi suprarealism, pentru un public de toate vârstele, deschis la nou şi iubitor de teatru modern.

„o BUNICă DE MILIoANE”

de Alexandra Ares şi Dinu Grigorescu

Regia: Teodora Câmpineanu

Decor, video şi light design: Ioana Colceag

Muzica: Mihai Câmpineanu

Songuri: Mihai Mitiţescu, Mihai Câmpineanu, Iulian Sfircea

Costume: Ioana Colceag, Geanina Pünkösti

Regia tehnică: Bogdan Vladu

Distribuţia:

Bunica: Maria Radu

Ninel: Alexandru Mike Gheorghiu

George: Răzvan Ilie

Bambi: Alina Suărăşan

Amfitrionul-narator, Doctorul Gologan

Plicucean, Cobra, Turban, Puşlama: Iulian Sfircea

Amfitrionul-narator, Ciulama I şi II, Ministrul Sănătăţii, Puffy, Vameşa: Ioana Ancea

American Gangster (2007)

rAlucA FArAon

Pentru cinefilul înrăit, filmele cu gangsteri reprezintă altceva decât receptarea morală a unui tipar periculos, condamnabil în societate. Personajul negativ scapă percepției obișnuite și, grație regiei și scenariului, dar și a unor interpretări memorabile din partea protagoniștilor, el se impune ca un prototip al seducătorului, deținătorului provizoriu al unei puteri care pare de neoprit. Spectatorul este forțat a accepta, printr-un pact impus prin estetica filmului, să trăiască, în ritmul ficțiunii, într-o lume în care morala este încălcată, iar crima – perfect legitimă. De la H. Bogart și James Cagney, care au interpretat primii gangsteri seducători în cinematograful american, figura elegantă a gangsterului s-a impus ca un tipar cinematografic pe care Melville, în Franța, a stilizat-o până la artă în filmele sale de inspirație americană: Turnătorul, din 1962, cu Jean-Paul Belmondo, și Samuraiul, din 1967, cu Alain Delon. Dincolo de eleganța vestimentației și a comportamentului, acești gangsteri încep să devină personaje pozitive în comparație cu alți gangsteri din același film, lipsiți de rafinament și de omenie, iar faptul că sunt evidențiate vulnerabilitatea și sentimentele lor în anumite situații critice îi transformă în caractere complexe, imposibil de redus la o clasificare schematică. De atunci, capcana în care se aruncă de bunăvoie spectatorul este evidentă: nu poți să nu empatizezi sau să nu fii fascinat de acest tip cinematografic, nu uman, cât timp el este centrul de atracție al filmului. Și așa au devenit celebri și admirați Clyde Barrow (Warren Beatty), din Bonnie și Clyde al lui Arthur Penn, Butch Cassidy și Sundance Kid (P. Newman și R. Redford) în filmul lui George Roy Hill, Michael Corleone din Nașul lui Coppola (Al Pacino), Henry Hill (Ray Liotta) în Băieți buni al lui Scorsese, iar Profesioniștii crimei ai lui Tarantino, gangsterii Fraților Coen, evident, sunt omagiați ca atare, prin referențialitate de tip postmodernist. Frank Lucas, interpretat de Denzel Washington este, după unele aprecieri, cel mai seducător dintre toți. Fost șofer al unui gangster controversat din Harlem, la sfârșitul anilor 60, Bumpy Johnson, de la care a învățat, deopotrivă, generozitatea față de cei sărmani (oferirea unor curcani de Ziua Recunoștinței), dar și cruzimea față de trădători sau de oponenți (spre exemplu, executarea cu sânge rece prin împușcare sau arderea de viu), Frank Lucas, extrem de inteligent și de ambițios, va prelua puterea după moartea șefului său, extinzându-se și alte zone ale New Yorkului. Profitând de sugestia lui Bumpy a obținerii unor bunuri direct de la sursă, în spirit capitalist, Lucas cumpără heroină pură direct din Vietnam pe care o distribuie foarte puțin diluată în State sub denumirea Blue Magic Se va îmbogăți repede, își elimină adversarii de culoare, iar pe cei rămași în viață îi corupe să îi slujească lui interesele. Nu cedează presiunilor polițiștilor corupți din New York, conduși de mizerabilul detectiv Trupo, pe care îl umilește trimițându-i un curcan viu de Ziua Recunoștinței în loc de mita (de 10.000 de dolari) lunară pe care acesta o pretindea, cadou însoțit de explozia mașinii favorite. Este discret, cu rutină de om obișnuit, nu iese în evidență, are grijă de clanul familial, dar și de soția sa, fostă miss Puerto Rico. Denzel face unul dintre cele mai remarcabile roluri de compoziție din cariera sa: personajul său are umor, carismă, este elegant, impune prin atitudine și prin felul cum comunică și acționează. Bun cunoscător al slăbiciunilor omenești, se ferește de ele, nu cade în mirajul pro-

priei ascensiuni cum o face Scarface al lui De Palma. Este lucid în permanență, atent la nevoile celor din jur și asta îl face să pară fascinant. Ceea ce ignoră cu desăvârșire este impactul acțiunilor sale (traficul masiv de droguri) în viața celor care îi cumpără produsul, de care se mândrește că a ajuns un brand la fel de bun și de celebru precum Pepsi. Tineri, polițiști, mame mor din cauza unor supradoze. Este realitatea pe care regizorul o configurează în paralel cu ascensiunea lui Frank Lucas. Polițistul interpretat de Russell Crowe, incoruptibil într-o mare de polițiști corupți, împreună cu echipa sa, vor reuși să demaște toată această iluzie otrăvită care e lumea pe care o construise Lucas. Admirabilă e luciditatea personajului, excelenta sa intuiție cu privire la ceilalți. Intuiește din faptul că detectivul evreu Richie Roberts a refuzat să își însușească un milion de dolari problemele pe care acesta le avea cu colegii corupți și îl va ajuta să ducă după gratii un număr impresionant de polițiști, obținând o scurtare a pedepsei. Prietenia care se naște dintre ei în timpul anchetei și după eliberare se bazează pe integritatea principiilor, chiar dacă Lucas fusese bună parte din viața sa de partea greșită a baricadei, situație care amintește de prietenia dintre polițist și criminal (Delon și Trintignant) în filmul Flic Story (1975), de J. Deray.

Filmat în tonuri reci, cu scene dominate de clar-obscur, în exterior sau în interioarele în care joacă polițiștii, cu prim-planuri ale chipului protagonistului în culori saturate, alternând scenele dinamice cu cele lente, teatrale, într-un cadru atemporal din cauza ambientului muzical, filmul lui Ridley Scott este seducător la rândul său, dezvăluind o lume amenințată de globalizare și de anonimat peste care învinge probitatea principiilor, integritatea și prietenia.

Regie: Ridley Scott

Scenariu: Steven Zaillian

Imagine: Harris Savides

Muzică: Marc Streitenfeld

Cu: Denzel Washington, Russell Crowe, Cuba Gooding Jr., Armand Assante, Josh Brolin

ion cocorA

towski, Eugenio Barba, devine preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, director artistic la Académie Expérimentale des Théâtres etc. etc. Și înainte de toate vede spectacole şi scrie. Cărţile luiapar la edituri franceze de marcă (Gallimard, Flammarion, Actes Sud etc.), iar majoritatea sunt traduse atât în limba română, cât şi în engleză, spaniolă, rusă, italiană, slovenă, maghiară, slovacă etc. Când l-am întrebat la Paris în 1979, la prima noastră întrevedere după plecarea din România, care-i secretul acestor succese?, mi-a răspuns pe loc: „Simplu! Nu am rămas la Paris ca să citesc Scânteia şi să înjur ce se întâmplă acasă”. Într-adevăr, nu a citit Scânteia, ci a continuat ceea ce începuse la Bucureşti.Ce altceva se mai poate adăuga la o atare mărturisire?

22 iunie 2013. O zi fastă și memorabilă! George Banu aniversează la casa George Löwendal împlinirea a șapte decenii de viață. Amfitrioană de rară distincţie, o admirabilă aristocrată împătimită de cultură, este doamna Ariadna Avram, nepoată a marelui scenograf şi pictor. Între invitaţi, alături de sărbătorit și soția sa, universitara Monique Borie, o franţuzoaică dedicată şi ea fenomenului teatral, apreciată autoare de scrieri importante, sunt prezenți, cum nu e greu de presupus, numeroși prieteni din lumea teatrului (regizori, actori, scenografi, critici etc.), dar şi personalități ce nu aparțin breslei (Eugen Simion, Dan Hăulică, Mircea Martin etc.). Sensibilitatea mea e pe muchie de cuțit ori de câte ori iau parte la astfel de împrejurări similare. Excesele de patetism cu pedalări ostentative pe vârstă, parcă ea nu ar exista și fără să fie amintită, mai mult mă melancolizează decât binedispun. Nu a fost cazul însă și agapei lui George Banu de ieri după amiază, în chiar ziua sa de naştere. Momentul aniversar la care am participat a avut o încărcătură afectivă şi emoţională specială, intimitate și discreție. Toți cei care îl înconjurau știau foarte bine ceea ce a săvârșit compatriotul lor stabilit în urmă cu patru decenii la Paris. Nu au simțit nevoia să-i repete la nesfârșit bravele lui fapte, ci au venit pur și simplu să se bucure pentru ele și de el. Încă din februarie 1974 debutează la Institutul de Studii teatrale de la Sorbonne Nouvelle –Paris 3, așadar, într-o carieră didactică prestigioasă, care îi va aduce înaltul titlu universitar francez: „profesor de clasă excepţională”. În paralel cuprestaţia didactică, reprezentând în sine o reuşită, se implică şi activează strălucit în multiple planuri. Sub îndrumarea unei somitaţi, Bernard Dort, se mai „desfată” cu două doctorate. Figurează ca membru în comitetul de redacţie sau redactor-şef al unor reviste de specialitate (Travail théâtral,Journal Chaillot, Alternatives theâtrales), colecţionează premii după premii, titluri de Doctor honoris causa, predă sau ţine conferinţe la diverse universităţi de pe mapamond, leagă prietenii statornice cu Antoine Vitez, Brook, Gro-

20 iulie 2019. Ieri în jurul amiezii am primit următoru mesajinvitație de la George Banu: „Dragă Ioane,Îți scriu căci se proiectează un număr din revista Secolul XXI care e consacrat prietenilor mei și care e urmașa Secolului XX unde am debutat și am fost tare apropiat de Dan Hăulică. Ideea ar fi aceea ca până pe la mijloc de septembrie fiecarepoate trimite ca « dar »o poveste scurtă, un poem, o imagine definindu-se astfel și pe el și relația pe care o are cu mine. Iar eu, la rândul meu, voi încerca să răspund cu un « dar » propriu pentru a instaura și cultiva o relație de « reciprocitate ». Mie mi se pare cald și uman dispozitivul, deloc omagial.Participă prieteni din țară și de afară, prieteni din diferite generații… M-aș bucura să accepți si să-mi trimiți ce ai găsit, ce vrei…Eu aștept.Te îmbrătișez, Biță” Imediat dupã ce i-am citit aceste rânduri, simțindu-mã deopotrivã provocat și emoționat de solicitare, nu am așteptat mijlocul lui septembrie, ci chiar în noaptea de 19 spre 20 iulie am nãscocit ca „dar” un poem. Îl transcriu integral într-o formã graficã adecvatã necesitãții de a nu face abuz de spațiu tipografic:

Fragmente dintr-o c[l[torie de o jum[tate de veac §i un pic cu George Banu, O aniversare între prieteni, Un izvor în dar, Ce livad[ se va t[ia?, Ultima dat[, Dialogul care leag[

Geoge Banu §i Marcel Iure§ despre umorul lui Ion Creang[

Un izvor în dar lui george banu

Primește george banu în dar de la ion cocora un izvor / mă gândesc că acesta între multele daruri care te înconjoară / nu ar avea de ce să nu fie bine primit ai putea să-l pui la căpătâiul iisușilor tăi/ în nopțile când îi chinuie insomniile migrenele sau pofta de gâlceavă//

poate așa vor renunța în casa cu daruri să-și dispute supremația/cum degetele pianistului își dispută clapele pianului inventat chiar de el/să se bucure și ei de un somn plăcut ca acela pe o limbă de privighetoare/lângă o apă care curge într-un poem de lucian blaga//

mă bucur george banu să știu că în casa cu daruri și tu ești un dar/fericirea nu te ocolește priveștila tour saint jacques și simți//acoperișurile lumii sprijinindu-se de ochii tăi ca în visul pietrelor

o reîncarnare de mituri când îngerii paradoxului cad în extaz //

primește george banu izvorul ai să vezi o să ia formă de apă curgătoare / exegeți vestiți cu ciocurile lor osoase și ascuțite de păsări de pradă / își vor părăsi uneltele și vor mușca lacomi ca dintr-un măr aromat / din revelația că lady macbeth și arkadina au fost și ele ofelia și nina //

noroc george banu ucenic stelar la perestroicile teatrului/ din perestroică în perestroică ai devenit o memorie cât a teatrului însuși/pentru a-i dovedi că există a-ți dovedi că exiști a dovedi că existăm/o taină comună în limbaje și utopii totdeauna avide de complici//

fă-mi favorul dacă poți și mă invită la o cină cu shakespeare și cehov / îmi doresc atât de mult să vă aud cum vă luați înfierbântați la harță / de fiecare dată când aduci osanale regizorilor aceia rebeli / aroganți și încrezuți ce lasă să se înțeleagă că ei sunt și sabia și teaca //

dă-mi voie să-ți spun în încheiere că lumina de pe creștetul tău de copil / acum e fulgerul care despică bezna și îi arată izvorului calea către sine / textul-dar poemul-antipoem ți-l voi trimite înainte să te întorci la paris /dintre calmul brazilor în toamna din corrèze și vorbele lui paul morand //

„partir c’est mourir un peu” atârnă greu într-un suflet de învățat solitar / ca un îndemn de a nu te opri din scris când scrisul e ceea ce a mai rămas din viață / o veghe să-ți descoperi adn-ul pe o pajiște în iarba de sub botul mielulului

31 martie 2020. În luna ce se încheie am avut mai multe schimburi de mesaje cu George Banu. Transcriu două dintre ele. Ambele pornesc de la neliniști și îngrijorări provocate de fenomenul Coronavirus. Poate în subtext nu și străine de o discretă depresie și resemnare. Oricum, și unul și altul ne rostim în 19 martie fără multe cuvinte: „Salut, dragă Biță!Mă gândesc în dimineața asta cu soare la tine. Cum ești? Cum sunteți? Noi bine, ca românul, facem haz de necaz! Chiar acum îmi parveniră de la un prieten două mostre de glume. Iată-le: 1. Ludovic Orban: Promit slujbe celor cinci milioanede români din diaspora. Dragi români, veniți acasă! Slujbele vor fi ținute de către Preafericitul Daniel. 2. Dacă dormi prost o noapte întreagă nu te aștepta să te trezești deștept! Să fii (fiți) ocrotit (ocrotiți)! Ion” Răspunsul nu a întârziat. „Mersi. Știi, ca pe vremea comunismului, când și unde e greu să trăiești cu adevărat, ca reacție de antidepresie , umorul reînvie! E o armă ! Vă îmbrățișez, Biță”. Cert e că dezastrul apocaliptic care bântuie accentuează nevoia de comunicare. Noroc că tehnologia ne ajută să ne exprimăm cu repeziciune solidaritatea cu prietenii și să întreținem dialoguri. Tot tehnologia e aceea care ne arată vederii realități cumplite, în desfășurare. Lovește, cum s-ar spune, direct în moalele capului. Faptele ajung la noi în mărime naturală, legendele rămân fără obiect. Inconștiența trece în exclusivitate în tabăra ignoranților și iresponsabililor și le crește cota de prostie și agresivitate. Mizeriile vieții justifică însă în aceeași măsură alternativele. Dar să revin la subiect. Al doilea mesaj la care mă refer este din 30 martie, și de asemenea, insinuările de factură teatrală nu lipsesc nici din el. Dovadă că pentru reputatul critic teatrul nu e paralel cu viața sa de zi cu zi. E însuși modul său cotidian de existență. „ Salut, Biță!Ne gândim la tine (voi) cu prietenie și cuvânt de binecuvântare. Aici e soare, dar privit prin geam dă senzația că nu întărește moralul și organismul... Să sperăm că se vor abate asupră-ne și vremuri mai bune. Cu drag, Ion”. Răspunsul a venit și de astă dată în câteva minute. Ici împărtășesc gândurile și ici mulțumesc pentru binecuvântare! E necesară! Vă sărut cu „soare rece” ca acela din Livada de vișini când Liubov vine de la Paris. Ce livadă se va tăia...? Biță” Neliniștitoare întrebare, desigur, pe care și-o pun cu alte vorbe toți muritorii de pe planetă. Chiar și cei ce nu au auzit de Cehov. „Ce livadă se va tăia?” aceasta-i întrebarea zilei!

George Banu `n dialog cu Ion Caramitru

George Banu §i Mirella Patureau `n 1988

21 mai 2021. George Banu a apãrut dupã 1990 în România cu o bibliotecã de cãrți. Unele aparent doar de strictã specialitate, asta pentru cã sunt consacrate teatrului, deși aria lor de interes nu e una limitativã. Reflecțiile care le conțin vizeazã sensurile artei la un mod general, constituind veritabile eseuri și pretexte de meditație. Precise și documentate, doldora de informații cotidiene sau enciclopedice, docte câteodată, dar nu abstracte, cu un discurs eseistic fluent, profund personalizat, studiile de teorie și istorie teatrală ale lui George Banu aparțin cu evidență atât unui savant cât și unui artist. Ele lasă totdeauna loc pentru suspansuri, pentru interferențe culturale neașteptate sau pasaje memoralistice de o încărcătură afectivă ce le asigură o pregnantă originalitate între scrierile de gen. Tomuri precum Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Peter Brook spre teatrul formelor simple, Scena supravegheată de la Shakespeare la Genet, Cehov aproapele nostru, Scena modernă, Mitologii și miniaturi etc., autentice manuale de inițiere teatrală, încorporează în ele rafturi întregi de bibliografie, fac corp comun cu Parisul personal, dar și cu Iisușii mei, alcătuind un edificiu unic. Cu excepția Iisușilor mei și a celor ce au urmat după 2018, toate acestea figurează în trei volume masive, Pagini alese, care numără aproximativ 2300 de pagini. Când îneseul O familie imaginară, George Banu spune despre sine că este un demiurg improvizat și un beneficiar consolat, autodefinindu-se ca autor, are în vedere, cât se poate de explicit, opera sa în întregul ei. Calitatea de demiurg, improvizat sau nu, contează mai puțin, căci, odată arogată, prin ea se ia act de o conștientizare lucidă a raporturilor dintre autor și operă. El nu scrie cărți, ci creează cărți. La fel se întâmplă și cu a doua menire pe care și-o atribuie, aceea de beneficiar. Termenul consolat, urmând după beneficiar, relevă implicațiilecreației asupra autorului, fiind zarul câștigător, salvarea, șansa primordială de a supraviețui biologic și intelectual. În fondul sãu intim e un poet de sorginte romanticã, vizionar, cu un chip mereu în expansiune, îndreptat în afarã, cu un altul la fel de expansiv, dar întors spre interior. E într-opermanentã cãutare, dar cu rezultate contradictorii, întrucât trãiește între douã alternative, între a se gãsi și a nu se gãsi. Condiție dramaticã, nu de invidiat. În faptul că seconsideră „un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet” nu sunt de acord că ar fi motive de discordii și dezamăgiri, ci e chiar ceea ce asigură distincție și altitudine scrisului său, situându-l între valorile ursite să dureze. George Banu nu e defel un ins care și-a ratat ținta vocației. Dimpotrivă, aflată constant pe un teritoriu al viului, opera lui demonstrează la superlativ contrariul, fiind nu doar o mostră de sinteză între temele cercetării și temele existențialului cotidian, dar și o fascinantă sursă de teatralitate. Notorietatea lui George Banu e de ordin mondial. Asemãnãtoare cu aceea de care s-a bucurat în secolul trecut Mircea Eliade cu studiile despre istoria religilor.

3 iulie 2022 (ora 11). FITS, adică Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, cea de a douăzeci și noua ediție, își consumă penultima filă cu o veste tristă pentru pasionații de teatru de pretutindeni. În timp ce moderează o dezbatere despre două versiuni de spectacol cu Macbeth, provocând la dialog pe realizatorii lor, regizorii Allesandro Serra (Italia) și Botond Nagy (România), fiecare propunând lecturi radical opuse ale textului shakespearian (unul întorcându-l cu fața spre trecut, altul substituindu-l prezentului), George Banu întrerupe brusc discuția, tace câteva clipe, iar apoi anunță asistența că a murit Peter Brook. După cuvenitul moment de reculegere, autorul cărții Peter Brook spre teatrul formelor simple, prieten statornic al celebrului regizor, înainte de a relua dialogul întreupt, rostește vizibil tulburat câteva cuvinte despre acela care însemna pentru el un idol, relatând o impresie de la o recentă întâlnire a lor:„ poate că ceea ce s-a întâmplat este și o șansă, devenise extrem de amical în ultimul timp. Premoniția morții îl determina să simtă nevoia să pună mâna pe interlucutor. Să-i fie liniștită a doua călătorie”!Dezbaterile în continuare își pierd din intensitate, continuã ca între douã ofuri. La finalul lor am poposit la o cafea. Nici aceasta nu mai stârnește cât de cât apetitul de conversație. Mai mult tãcem și privim în gol decât sã angajãm un dialog.La ora 13 Bițămerge la hotel, preocupat fiind să-și facă bagajul, căci a doua zi în zori părăsește Sibiul și zboară spre Paris, iar eu intru în sală la o lansare de carte: Arta de a fi spectator de Octavian Saiu. Inedit e faptul, în opinia mea, că autorul nu ezită să își prezinte el însuși opera. Prestație foarte bună. Seara târziu voi revedea pentru o opta oară Faust!

5 august 2022. A trecut o lună de când m-am despărțitde George Banu în 3 iulie la Sibiu. Nu-mi amintesc dacăîn acest răstimp ne-am trimis vreun mesaj sau am vorbit la telefon. Acum însă îi citesc în Dilema veche un articol, Ultima dată, care îmi produce un teribil fior de îngrijorare și neliniște. Pe de o parte, e profund analitic, subtil și la obiect, consemnând în puține cuvintereprezentațiile vizionate în trei manifestări festivaliere la care a participat în 2022: Festivalul Internațiuonal Shakespeare (la Craiova în aprilie), Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (sfârșit de iunie și început de iulie), cum și o „scurtă trecere” pe la Festivalul de la Avignon!. Aici criticul consideră că cea mai valoroasă realizare, Amore, a fost semnată de Pippo Delbono. Aprecierile sunt pertinente și incitante totodată, stârnesc interes și curiozitate: „El (n.n. protagonistul regizor)apare în costum alb, ca un vilegiaturist elegant, ce-și ascunde corpul masiv și se refugiază în fundul sălii unde rămîne… absent/prezent. Pe platou se succed secvențe muzicale, în special portugheze, de o intensitate extremă, cântece sfâșietoare însoțite, la început, de cuvinte de iubire sentimentală care apoi se

George Banu §i Peter Brook George Banu §i Silviu Purc[rete

George Banu, Iulia Badea Gueritee §i Andrei Novac (Paris, decembrie 2022, lansare de carte)

colorează dramatic pentru a sfârși în adevărate elegii la urcarea lui Pippo pe scenă. El revine, ezitant și perplex, se culcă și se stinge în acordurile acestor adagios ce-i acompaniază sfârșitul. Iată un artist, mi-am spus, pe care tragedia pierderii lui Bobo, dublul său, sau aceea recentă a pandemiei i-au permis să realizeze două capodopere: Gioia și Amore”. Pe altă parte, dincolo de profesionalismul și exigența definitorii pentru Banu, discursul său are de astă dată un puternic caracter confesiv, cu reflecții ce-i vizează condiția fizică și propria-i stare de spirit, legitimând direct, concluziv, o premoniție defel optimistă: „Lichefiat de caniculă, cu resursele fizice diminuate, redus la o stare de oboseală cronică, mi-am amintit, la reîntoarcere, un cântec al lui Angel Para auzit când am ajuns în Franța. Refrenul era „Data viitoare voi fi mai îndrăgostit… data viitoare voi fi mai atent… data viitoare voi fi mai devotat”, dar el se încheia sfâșietor: „Data viitoare nu există”. Și eu mi-am spus, resemnat, după experiența acestei epuizante veri de festivaluri: „Data viitoare nu există.E ultima dată”. Am reacționat pe loc și i-am trimis cu o oarecare tentă de glumă un mesaj: „frunză verde sâni de fată/pentru noi nu-i ultima dată”. Răspunsul a venit prompt: „Mulțumesc mult. Ce dialog se leagã între noi... Vã imbrãțisez pe amândoi. B”. Ideea mi-a surâs și am hotãrât de comun acord sã vorbim despre ea la început de octombrie la Cluj.

6 octombrie 2022. Zileleteatrale internaționale din urbea lui Lucian Blaga, patronate de Teatrul Național și managerul său,excelentul regizor Mihai Măniuțiu,sunt în plină desfășurare. Ca de obicei, programul și aici e foarte încărcat, nu lasă prea multe clipe de răgaz pentru șuete.Profităm totuși de o pauză dintre două spectacole și ne invităm reciproc la o cafea.Îmi pare obosit. Pe drumul către cafenea constat că se deplasează foarte greu. Trec însă ușor peste aceste detalii. Îmi spune că a doua zi dimineața va pleca la Oradea unde a fost invitat să țină o conferință și crede că nu va mai veni la spectacolul care va începe peste o oră. Ne grăbim, de aceea, să stabilim cum să demarăm acel dialog ce era convins că „se leagă între noi”.

4 decembrie 2022. Intrigat probabil că înfocata cabală de „linșare” a lui Felix Alexa de un grup de critici continuă încă, Biță Banu trimite, atât mie, cât și altor prieteni (Sebastian Vlad Popa, Sever Voinescu etc.), o „propunere de Scrisoare deschisă, motivând-o „ca un gest de rezistență”. Dar iată-i conținutul: „Acuzații personale au fost formulate contra lui Felix Alexa.Noi nu suntem în măsură de a le valida sau contesta. Dar noi ne asociem pentru a cere ca în numele lor să nu fie afectat artistul care a semnat spectacole importante și a format numeroși regizori, scenografi și actori tineri. Opera teatrală a lui Felix Alexa se distinge prin implicare profundă și angajare responsabilă atât pe plan artistic cât și civic. Regizor și pedagog el s-a consacrat învațământului teatral și a semnat un număr important de spectacole de referință. În numele acestei activitați pe termen lung noi propunem să fie disociate cele două aspecte, cel personal și cel teatral, astfel încât

George Banu la 75 de ani, Monique Borie (so\ia) §i Radu Boroianu

regizorul Felix Alexa să-și poată continua lucrul artistic fără prejudicii exterioare”.

27 decembrie 2022 Nu dețin cunoștințe dacă scrisoarea pe care o inițiase a devenit sau nu publică. Îi trimit, în schimb, în legătură cu cazul Felix Alexa, cronica Danei Pocea, în curs de apariție în Contemporanul,la ultimul spectacol al regizorului, Conu Leonida față cu reacțiunea (Teatrul Național din Timișoaraă imbrãțișez, Bițã”.

21ianuarie 2023. Mi-e imposibil să accept că, după D. R. Popescu, la distanță nu cu mult peste două săptămâni, încă un prieten de neînlocuit în inima și mintea mea, George Banu, a părăsit definitiv lumea în care trăim. Crudă și greu de suportat această primă lună a lui 2023! Ne-am întâlnit și văzut prima oară în octombrie 1970 la București. Desigur, se putea altfel, eram amândoi prezenți, în aceeași sală, la o premieră a Teatrului Giulești, actualul Teatru Odeon de astăzi, dar fără să știm și să ne știm. La sfârșitul spectacolului, cel care ne-a făcut să ne strângem mâna şi să ne rostim numele a fost un prieten comun, prozatorul Sorin Titel, o prezenţă constantă, lucru rar printre scriitori, la premierele teatrale şi cinematografice, un fan împătimit al lui Şerban şi Manea. La ieşirea din teatru, văzând că între noi deja se înfiripase un dialog pasionat, pe alocuri contradictoriu, admirabilul prozator ne-a sugerat să mergem şi să continuăm seara la AtheneePalace. Nu am rezistat propunerii sale şi am acceptat-o. Aici am discutat despre experimentele lui Brook şi Grotowski, cum şi despre alţi regizori români şi străini în vogă. Am întors teatrul pe toate feţele, l-am disecat cu patimă, având alături în Sorin Titel un complice gata să ne stârnească, dar și tempereze din când în când. Trecuse bine de miezul nopţii, fără să observăm că am rămas singuri în restaurant. Oricum, ne-am despărţit ca doi posibili prieteni. Nu m-am înşelat. În cei trei ani câţi a mai stat în ţară am ţinut permanent legătura şi ne-am bucurat ori de câte ori se ivea ocazia să ne vedem. Între timp, devenise şi colaborator la Tribuna, revista clujeană la care eram redactor şi semnam de ceva timp săptămânal cronica teatrală.Cât despre anul 2022 aș zice că a fost unul norocos pentru noi. Am reușit să ne întâlnim de trei ori. Nu-mi vorbise niciodată deschis despre starea lui de sănătate. Doar din când în când îmi dădea de înțeles că e obosit și că bătrânețea nu-l scutește de anumite probleme. Anul trecut la Cluj, la ultima noastră întâlnire, ne-am îmbrãțișat și promis sã ne revedem curând. Ce paradox! Ne-am văzur prima oară în octombrie și ultima oară tot în octombrie. De atunci nu am încetat să vorbim la telefon și mai ales să ne trimitem mesaje. Acum lãcrimez și citesc urarea primitã de la el de Sfântul Ioan. Presupun cã trimisã în plinã suferințã și conștientizându-și apropierea sfârșitului. Câtã generozitate ca în clipa din urmã sã te uiți pe tine și sã te gândești la alții! Nu, nu e adevãrat! Cuvintele urlã și se revoltã în mine!

Camera de ascultat muzici

dumitru unGureAnu

Acum vreo 40 de ani, pe când mă străduiam să ridic zidurile casei în care supraviețuiesc azi, nu m-a preocupat să rezerv o cameră pentru audiții muzicale. Sună pretențios „audiții muzicale”, știu; dar e cât se poate de exact chiar și pentru amatorul de mine, care încearcă să nu facă altceva în timp ce ascultă muzică. Totdeauna am acordat un interval temporal special pentru o piesă, un disc, o operă sau un poem simfonic, străduindu-mă să nu fiu distras de la această unică și totală activitate: audiția. Nu s-a petrecut și nu se petrece mereu așa; dar tot ce am trăit și am înțeles ascultând muzici, așa s-a petrecut.

Pe vremea aceea, în condițiile statului comunist, a-ți face propria locuință era ceva hazardat. Oricând putea „să se dea” un decret de sistematizare și să-ți fie demolată clădirea, cu niște compensații financiare mai mult decât ridicole. Nu pot să uit cum, casa fiind pe jumătate ridicată, m-am pomenit cu vizita unui fost consătean, coleg de școală generală, pe care l-am ținut de prieten până când „s-a ajuns” propagandist pe la comitetul județean UTC. M-a invitat la o plimbare pe străzile din jur și mi-a reproșat că fac o muncă în zadar pentru că „tovarășul Ceaușescu a hotărât să demoleze tot cartierul ăsta”! Exact așa mi-a spus, cu o fervoare de neuitat. Știu ce i-am răspuns, dar asta nu ține de tema articolului de față. Oricum, nu din cauza tracasărilor oficiale nu mi-am amenajat eu nici până azi „camera de audiofil”, așa cum un prieten și-a amenajat „camera de scriitor”, în care n-a comis vreo capodoperă literară, ci un foarte documentat manual de construit amplificatoare stereo. Poate nu m-a dus mintea, poate ascultarea muzicii mi se părea o activitate fără importanță, poate nu dețineam suficiente cunoștințe tehnice despre ce înseamnă redarea sunetului de pe suporturile accesibile – disc de vinil și bandă magnetică. Dar, după ce subtilitățile mi s-au limpezit în minte, pare de necrezut că n-am înlăturat deficiența. Explicația? Două, nu una singură: 1) lenea mea ancestrală; 2) mulțumirea cu puțin, asta fiind reminiscența sau rezultatul anilor de privațiuni și lipsă de acces liber la (re)sursele rockului.

Muzici clasice pe discuri de fabricație socialistă se găseau la prețuri convenabile în „epoca de aur”, cel puțin din perspectiva necesităților mele. Am cumpărat destule, fără să mă preocupe dacă se aud bine, dacă sunt imprimate cum trebuie etc. Aparatura uzuală era de fabricație românească, din serii destul

de bunicele, după opinii avizate. Amplificator de la Electronica Industrială și boxe tot de acolo (le-am uitat denumirea). Pick-upul era rusesc, rezistentul Akord, urmat de fragilul ceh Tesla, cu doză electro, nu piezomagnetică. Și magnetofoanele tot din aceleași țări proveneau: Maiak + Tesla CM110. După 1990 am schimbat mai multe seturi de echipamente, niciodată țintind clasa cea mai de sus. (Probabil firea mea e îmbâcsită de trăsături proletare mediocre, utilitariste, conform structurii tipice de republican pricopsit cu educație socialistă multilateral subdezvoltată, teoretic căutătoare de progres, practic însă...) Încă mi se degradează, nefolosite, câteva aparate din clasa medie, îndestulătoare pentru oricine nu zgârmă-n frumusețea muzicii cu lampa electronică, indiferent de gen: pop, rock, blues, jazz, simfonică, operă, populară sau tribală. Dar am un prieten care ține să întrebuințeze aparatură de ultimă generație, scormonind perfecțiunea. Degeaba îi spun că atunci când vânezi perfecțiunea tehnică într-o bucată muzicală, de obicei pierzi sufletul acelei piese, pierzi pulsația sângelui interpreților care își vor fi julit degetele pe corzi etc. Sau, cum se spunea odată, pierzi mesajul. Și-atunci la ce bun perfecțiunea?

Prietenul acesta și-a reînnoit recent aparatura, instalând un sistem TrueDolby Atmos 7.2. Camera lui de ascultat muzici este, în fapt, o mansardă proiectată cu elemente permutabile după necesități, amănunt care mă face invidios: am și eu mansardă; ca să o restructurez, însă, trebuie să modific acoperișul complet. Am urcat scările fără pic de emoție: TrueDolby Atmos decodează și receptorul meu multicanal, vechi de vreo 15 ani. Amplasarea corectă în spațiu a celor 9 boxe – iată ce face diferența! Concluzia de comentator de fotbal e singura la îndemână. Și cea corectă.

Albumul trupei australiene INXS – Kick!, din 1987, ales pentru audiție, mi-era cunoscut suficient ca să nu mă mire nimic. Și nu m-a mirat: m-a speriat ! Atât de bine, de plin, de diferit (și totuși identic!) sună un gen de muzică despre care opinia comună consumă banalități. De remarcat că nicio notă, niciun riff, nicio tonalitate nu a fost schimbată pe acel disc, remasterizat pentru Blu-Ray Audio, ediție aniversară la 30 de ani. Credeam că am auzit tot ce se poate auzi într-o cameră de muzică. Tehnica nu stă pe loc și nu aduce mereu nenorociri. Dar câți dintre noi se pot retrage într-o cameră, să perceapă noutățile și să le integreze visului lor de frumos?

Cervicala scandinav[

rAmonA müller

Se spune despre un drum ca să ne uimească, ca să fie spectaculos trebuie să îndeplinească mai multe criterii: să fie situat într-o zonă greu accesibilă, să ofere în lungul său priveliști senzaționale și să fie presărat cu serpentine și curbe periculoase.

Peisajele unice ale coastei oceanice a Scandinaviei își merită pe deplin renumele. Atlantic Ocean Road, Atlanterhavsveien (norvegiană) sau Drumul Atlanticului, alături de Transfăgărășanul nostru, se numără printre 10 cele mai spectaculoase drumuri din lume. Atlantic Road reprezintă un segment din drumul național 64 și face legătura dintre Kristiansund și Molde, două orașe aflate pe coasta central-vestică a Norvegiei. Prima schiță a acestui drum datează încă 1909, dar uraganele au făcut practic imposibilă începerea construcției până în anul 1983. După șase ani și 12 uragane extrem de puternice s-a finalizat construcția secolului trecut, Atlantic Road fiind dovada palpabilă a dorinței omului de a crea ceva în armonie cu natura. Există puține autostrăzi în lume care se înscriu atât de armonios în peisajul natural. Acest tentacul rutier pare a fi realizat împreună cu insulele, oceanul, fiordurile și munții, caracteristică și calitate principală a norvegienilor ca națiune de a trăi în echilibru cu natura.

Șoseaua de 8,3 kilometri unește insule nelocuite sau cu vreo câteva case care odinioară erau locuite temporar doar de pescari. Insulele, aruncate ca semințele de grâu pentru semănat, se pierd în apele tulburi ale Mării Norvegiei. Cu o istorie ce își extrage AND-ul din perioada vikingă, acești nasturi de pământ par să fie ostili oricărei forme de activitate umană. Însă pescuitul este activitatea de bază și principalul motiv al stabilirii oamenilor în zonă. Un exemplu concludent îl reprezintă Insula Haholmen, recunoscută pentru pescarii din secolele XVII- XIX, un adevărat rai. O dată cu inaugurarea șoselei din 1989, insula a devenit un punct de atracție pentru turiști. Din dotări nu lipsesc căsuțele răspândite pe toată insula, un restaurant modern, dar și câteva bărci cu pânze construite în stilul viking.

Autostrada are opt poduri și numeroase viaducte care conectează între ele mai multe insulițe din Oceanul Atlantic de la Averøy la Eide. Această secțiune face parte din The Atlantic Road Norwegian Scenic Route, care se întinde de la Kårvåg la Bud și are 36 kilometri lungime.Anterior, aproape până la mijlocul anilor 1970, mașinile erau transportate pe insule doar cu feribotul, care circula între Romsdal și insula Averøy. Dar cum metoda era destul de lentă și odată cu creșterea numărului de mașini transportate nu se mai putea face față cerințelor, s-a decis

construirea acestei autostrăzi. Desemnat Construcția norvegiană a secolului trecut, Atlantic Road înșiră pe biciul său rutier opt poduri fascinante:Vevangstraumen Bridge (119 metri), Hulvågen Bridges (aici sunt 3 poduri care măsoară 293 metri), Storseisundet Bridge (cel mai mare dintre poduri, 260 metri), Geitoysundet Bridge (52 metri), Store Lauvoysund Bridge (52 metri) şi Lille Lauvoysund Bridge (115 metri). Storseisundet Bridge este podul care transmite cea mai copleșitoare emoţie prin forma unică pe care o are. Dintr-un anumit unghi pare că podul este neterminat și arată mai mult ca o trambulină. Imediat ai senzația de a frâna brusc. Podul arată ca un montagnes russes, face o semipiruetă amețitoare peste apă, plonjând apoi în mare de la 23 de metri înalțime. Probabil este singurul pod din lume care are coturi în plan transversal, creînd astfel o situație unică, podul pare că se rupe sau că duce direct spre cer. Ai senzația că mașinile decolezează de pe el. Prin urmare Storseisundet Bridge are și alte denumiri cum ar fi Podul spre Nicăieri sau Podul beat. Există patru parcări gratuite și platforme de vizitare de unde se pot admira peisajele montane și marine. Oprim în zona podului cocoșat și facem o plimbare pe traseul amenajat. Oceanul își fredonează măreția în valuri ce se sparg de promomtorii. Un albastru strălucitor și înflăcărat se înalță în joaca vântului sălbatic. Pescărușii își înfig țipetele în bucuria zborului spre cerul de ardezie. O ghiulea argintie se redresează în picaj și zboară deasupra valurilor. Priveliști noi și gânduri noi. Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe. Sensul zborului exprimă o nesfârșită idee de libertate. Câteva persoane pescuiesc în apele învolburate. Un pescăruș mi se așază de-a dreapta. Întind mâna înspre el. Este atât de aproape, domesticit poate, prin mii de vibrații umane…un fotograf mă urmează și micșorează planul celest la o pătrime de cadru, la ceva intim și infim…pescărușul stă, încă stă pe fruntea stâncii din care a decolat…Își antrenează în unghi obtuz zborul vertical. Îi urmăresc zbaterea de aripi în rotocoale și viteze amețitoare, într-un tango mare-stâncă, depărtări și apropieri cum doar aceste păsări pot dansa. Și dacă în zborul lor descriu cervicala scandinavă, între pămănt și apele nesfârșite, e semn că Atlantic Ocean Road este locul ideal unde turiștii își pot testa doza de curaj. Oriunde te afli pe acest drum, care sare pur și simplu de la o insulă la alta, de la un pod la altul șerpuind îndrăzneț peste apele oceanului, vei simți adrenalina și una dintre piveliștile cele mai extraordinare ale Norvegiei, pentru care merită să te abați chiar și sute de kilometri.

Cu moartea pre moarte c[lc]nd...

Gelu neGreA

La începutul acestui an, ca și al anului trecut și al celorlalți ani de când mă știu că trebuie să scriu câte un articol pe teme sportive (sau, mă rog, cevade genul...) mă simt precum l’âne de Buridan, cum zic francezii când își aduc aminte cum au pierdut ca fraierii Cupa Mondială, ediția 2022, la fotbal. Adică, zilnic. Sau asemenea măgarului domnului filozof cu același nume, cum zice românul dilematic și imparțial, dar fără probleme de anamneză fotbaliatoristică întrucât nu e cazul. Adică, idem aliniatul precedent.

Cele de mai sus vor să însemne, în traducere liberă, că mă simt sfârtecat între egala tentație de a mă ocupa de tandemul Victor&Alex Pițurcă și implicarea lui în sulfuroasa afacere cu măști la vreme de COVID, de șansele echipei Dinamo de a promova în Superligă și ale FCSB de a câștiga titlul de campioană sau de a mă dedica evenimentelor sportive cu adevărat importante care au survenit în intervalul scurs de la apariția precedentului număr al revistei.Spre surprinderea mea unanimă, am ales de astă dată a doua variantă, cu riscul de a renunța la orice glumă (fie ea și bună) în favoarea discursului sobru și, pe cât posibil, la fel de bine temperat ca și clavecinul domnului Johann Sebastian Bach (știți dumneavoastră: Das Wohltemperirte Clavier, order Praeludia, und Fugen durch alle Tone und Semitonia...).

Din punctul meu de vedere mai mult decât subiectiv, de-a dreptul sentimental, evenimentul evenimentelor perioadei menționate este dispariția fotbalistului brazilian Edson Arantes do Nascimento pe care planeta Terra l-a cunoscut drept Pelé și recunoscut drept cel mai mare și mai iubit dintre pământenii care au mângâiat vreodată aiuristica născocire ludică numită balonul rotund.(Singurul balon rotund acceptat ca atare peste tot și de toată populația gogoloiului, deși mai sunt numeroase sporturi care se practică cu mingea mai mică ori mai mare, după posibilități –handbalul, voleiul, polo-ul, hocheiul, baschetul etc., etc.)

Într-o lume și o vreme în care se risipesc fără măsură superlative, un om și un sportiv care ne-a fost contemporan se poate dispensa de cuvinte ce din coadă pot să sune,chiar oricât de meritat,pentru că el a fost nu doar o legendă și o poveste incredibile, ci însuși superlativul absolut al jocului de fotbal: Pelé. Compararea lui cu fotbaliști foarte talentați–Maradona, Messi, Ronaldo Întâiul, Cruyff, Di Stefano, Ferenc Pușkaș și alții –este o eroare și o impietate fiindcă nu poți compara Capela Sixtină cu o biserică de țară, oricât de măiestrit ar fi ea desenată de zugravi destoinici.

Numele Edson este rezutatul unei greșeli pe care obișnuința a transformat-o în fapt de stare civilă: în acte, Pelé apare ca Edison, când a fost botezat, părinții lui gândindu-se la marele inventator Thomas Alva a cărui celebritate prinsese a pătrunde pretutindeni pe la încrengătura deceniilor șase și șapte ale secolului trecut. Cognomenul Pelé,pe care cei cu care se juca în copilărie il-au atribuit, nu l-a încântat deloc. Din fericire, n-a putut scăpa de el și astfel o glumăinfantilă s-a transformat din poreclă în cel mai celebru nume care a circulat vreodată pe stadioanele lumii și în afara lor.

Tatăl său –pasionat de sportul-rege în tinerețe, dar insuficient dotat pentru fotbalul de mare performanță –a sperat, probabil, în taină că poate fiul său va ajunge cândva acolo unde el s-a visat mereu triumfător. Cu atât mai mult cu cât–atunci când juniorul

avea doar 13 ani, iar tatăl suferea că Brazilia era eliminată de Ungaria încă din sferturile de finală ale Campionatului Mondial din Elveția, 1954–micul Pelé și-a asigurat părintele că el va aduce țăriilor primul titlu planetar. Oricât de patriot și optimist,Dondinho (numele de fotbalist al tatălui lui Pelé) nu și-a putut, totuși,imagina că minunea se va întâmpla chiar la ediția imediat următoare a Campionatului Mondial, cea din 1958: haida-de, băiatul urma să aibă la ora disputării finalei acesteia doar 17 ani și jumătate... Sigur că da, Edson, născut pe 23 octombrie 1940,îmbrăcase deja, la doar 15 ani, tricoul profesionist al echipei Santos, iar la 16 ani fusese convocat la Naționala Braziliei, dar de aici și până la câștigarea titlului mondial nici chiar gândul unui brazilian fanatic nu putea ajungeprea ușor. Cu toate acestea, pe 29 iunie 1958, pe stadionul Rasunda (îl mai ții minte, Rodion Cămătaru?) minunea se împlinea sub ochii lui fascinați de cele văzute: Brazilia învingea selecționata țării gazdă, Suedia, cu un 5 – 2 fără drept de apel, două dintre golurile învingătorilor fiind înscrise de cel mai tânăr marcator din istoria competiției internaționale supreme: jucătorul înscris pe foaia de arbitraj cu numele Edison Arantes do Nascimento.Pelé, adică.Decarul din echipa seleçao nu era însă la primele sale izbânzi din turneul final al C.M. suedez: în partidele anterioare mai trimisese de 4 ori mingea în plasa porților adverse, contribuind decisiv – împreună cu ofensiva stelară Garrincha, Didi, Vava, Zagallo –la cucerirea celui dintâi titlu pentru Brazilia. Așa cum,într-o zi magică, puștiul de 13 ani îi promisese lui Dondinho pentru a-i îndulci amarul unei înfrângeri a Naționalei inimii lor care, ulterior, cu el în formație, urma să deschidă seria celor trei triumfuri eclatante: Suedia (1958), Chile (1962) și Mexic (1970). Să ne aducem aminte că la ultimul supersucces din era Pelé, Brazilia a întâlnit, în grupa de foc de la Guadalajara, România generației lui Dinu, Dumitrache, Lucescu, Radu Nunweiller, Dumitru, LajosSătmăreanu, Lupescu-tatăl, Emerich Dembrovschi, Mocanu, Domide, Neagu, Tătaru II, Adamache. Le putem adăuga pe Rică Răducanu, portarul care a avut norocul să primească gol de la fabulosul decar brazilian. Am pierdut atunci (2 – 3)în fața unsprezece-lui care avea să spulbere în finala El Mundial squadra azzura cu un 4 – 1 vecin cu umilința.

Peléa fost și a rămas singurul fotbalist din lume care a câștigat trei titluri supreme –performanță la care a contribuit de fiecare dată substanțial.

Pelé a înscris în întraga sa carieră 1281 de goluri –performanță, de asemenea,neegalată și puțin probabil egalabilă.

Pelé a fost supranumit Regele Fotbalului și Perla Neagră din rațiuni care se dispensează de explicații.

Pelé a evoluat într-o carieră de 22 de ani, la numai două cluburi: F.C. Santos (pentru care a jucat 1120 de meciuri, marcând 1087 de goluri) și Cosmos New York.

Pelé a fost declarat în 1999 de către Comitetul Internațional Olimpic „Sportivul secolului”,iar de către FIFA, în anul 2000, „Fotbalistul secolului”, ex-aequo cu Diego Maradona.

Pelé este una dintre marile povești ale lumii (și nu doar ale lumii sportului) derulate cu generozitate prin fața ochilor orbi ai multora dintre noi. Pe 29 decembrie 2022, cu moartea pre moarte călcând, Peléa trecutsenin din Istorie în Mit. ■■■

Amintiri §i pohte copil[re§ti

FloricA bud

La mulți ani, un an mai bun în toate și mai ales cu sănătate. Anul 2023, oare ce ne va mai aduce el? Cine să răspundă la acestă întrebare? Vom trăi și vom vedea. Chiar dacă este un început, ori poate tocmai de aceea, doresc să închei ceea ce am început anul trecut. Adică acea nesuferită acțiune, nesuferită pentru rânza mea filozofică, tăiatul porciferic.

Mă întorc cu rancoare la locul faptei, adică la măceluitul... lui grohăilă. Munca de afară, pârjolitul decapitarea și bonțălitul au fost înfăpuite. Între timp măruntaiele au fost puse pe foc, iar eu am primit codiţă, ureche şi... şoric, dar pe ascuns le-am dat mâţelor, fiinţe mult mai prozaice şi mai pământene. Dintre toate activităţile legate de tăiatul paracopitatului, cea mai umilitoare era aceea de... turnător de apă pentru golirea maţelor, o corvoadă tare lungă. Pe vremea aceea nu erau intestine de vândut la bold, ca atare trebuia să ne descurcăm ancestric, cum făceau strămoșii, dacă vor fi avut grohăitori, nu la toate casele trăiau râmătorii.

Adulţii, fiind încă afară, rămâneam singură în cohe, să întreţin focul şi să urmăresc să nu dea pe dinafară oalele. După ce sora mea aplecat la liceu, pe motivul că avea mult de învățat rămânea în oraș, eu fiind singura victimă a porciadei. Mamica şi bunica corăţau intestinele până rămâneau transparente şi nu mai aveau niciun miros. Mamica era tare pinţoşă (pretenţioasă). Dragă de ea, dacă ar fi putut le-ar fi fiert și apoi apretat, așa cum făcea cu noi, depășind figurativul, în cazul hainelor, desigur. Bărbaţii căsăpeau de acuma carcasa porcului, alegând carnea mai grasă pentru cârnaţi. Slănina curăţită era pusă în coveţi mari de lemn, în saramură. Carnea pentru cârnaţi era tocată şi pusă în căţâne (castroane din lemn). Coastele erau tăiate, fripte, aşezate în borcane şi acoperite cu unsoare, ca să nu intre aerul. Dărăburi (bucăţi)de carne erau puse şi ele la sotat, urmând acelaşi drum, în borcane mari de sticlă. Pe vremea aceea nu erau frigidere. Din bucăţi mai mici de slănină se frigeau jumerele. Urmau: cârnaţii, călbaşii (caltaboşii), thişca (sângeretele) şi toba. Nu prea eram prietenă cu caltoboșii iar de sângerete nici nu mă apropiam.

Atât de prinsă eram cu sarcinile date de adulţi, încât nici nu am băgat de seamă că începuse să se depună zăpada. A pornit să ningă cu o seară înainte. După ce ultimul vas a fost spălat, borcanele și subprodusele au fost duse în cămară, bucătăria a revenit la ceea ce a fost înainte. Chiar dacă s-a aerisit, având cohea intrare direct de afară, nasul mi-a rămas, maltratat de multitudinea de amninosuri. Și curtea a fost curățată, ca apoi zăpada să șteargă urmele sângerii. Unchiul Florea a plecat, noi cei rămași nu mai aveam poftă de nimic, nici măcar de o jumară. Așa că am băut un pahar de lapte și apoi cu toţii am picat frânţi, neputând mânca mai nimic din bunătăţile de la cina porcului. Abia a doua zi în drum spre școală, mai erau câteva zile școlare, am început călcând pe neaua proaspătă. să șterg urmele de ieri, rămase încă sângerii în minte.

Lăsam urme, la început însângerate, apoi tălpile bocancilor s-au curățat. Bocancii mi se păreau groteşti, încălţări de băieţoi, nu de viitoare domnișoară! Îmi trăgeam cu năduf căciula tricotată din lână aspră de oaie, ce înţepa. Nu am avut putere să o rog pe mama, să nu mă mai silească să port căciuli tricotate de mătuşa Anica, căciuli cu forme ciudate, cum nu aveau alţi copii. Datorită fanteziei mătuşii, fusesem poreclită Regina Broaştelor. Lucrul pe care îl știați

de mult. Dar, întrebaţi-mă dacă am avut curajul să o înfrunt vreodată pe mama! Nu, desigur că nu am avut.

În vacanţă aromele Crăciunului pluteau în aer, de data aceasta erau plăcute, prevesteau prăjiturile. În sfârşit sosise sora mea. În prima zi de vacanţă a trebuit să spargem nucile pentru cornuleţe, pentru sucitură (cozonac) şi pentru foile umplute cu nuci şi smântână. Aşteptam cu nerăbdare să se trezească Ita, cum îi spuneam, în primii ani de viață în loc de Valerica, Ica, Valy sau Ana, cum îi spuneau noii săi colegi. Aşa sunt fericiţii cu două nume, au dublă personalitate, fugind dintr-una în alta, după cum îi taie capul. Pe când, cei cu un nume rămân blocați în el. Nu mi-am agreat numele, nu este un secret, dar mă bucur că am doar unul.

În a doua zi de vacanță se făcuse iar ora doisprezece iar Valy nu dădea semne de trezire. Primisem de cu seară avertismentul să o las să doarmă. Mi-am descărcat nerăbdarea pe nuci. Într-un târziu a apărut şi ea. Normal, toată lumea o cocoloşea, că deh! Ea era cea plecată! Nu sunt eu, din prima zi de primăvară? Ba ning, ba picur stropi de ploaie, ba îmi etalez soarele pe cer. Nu puteam să stau mult bosumflată!

Mama pregătea aloatul pentru coptăturile cu moşina, adică pentru biscuţii de casă, cei mai buni biscuiți, nu cred că îi mai face cineva. Apoi, urmau cornuleţele frământate cu unsoare şi umplute fie cu silvoiţ (magiun), fie cu nucă sau rahat. Mai făceam turte tăiate cu paharul de vin, deasupra puneam silvoiţ şi apoi aşezam peste ea o altă turtiţă, pe care o decupasem cu degetarul. Acestea ar fi uscăturile.Veneau la rând foile cu sale-cale (amoniac), ce puteau fi umplute cu cremă albă, din lapte, fărină şi vanilie. La această cremă se adăuga cacao, ea avansând la rangul de cremă de cacao. Apoi se mai umpleau cu silvoiţ amestecat cu nucă măcinată sau amestecat cu cacao şi fohoi (scorţişoară). Urma prăjitura televizor, un pandişpan în mijloc, prins între două foi preparate cu sale-cale. La şcoală învăţasem să facem ouţe din biscuiţi (trufe), pe care le tăvăleam în nucă. Ele nu lipseau niciodată, înveselind tava cu prăjituri. Oricât de colduşă (săracă) ar fi fost gospodina, sub patru feluri de prăjituri, başca... cozonacii cu nucă, brânză şi rahat! La noi acasă se făceau cel puţin opt feluri. Ce pot să mai adaug? Trecând, Sărbătorile copilăriei ne păstram pentru Paști, vorba aceea „Doba, doba, laștele... mâine, mâine-s Paștele!”

Aceste volume se aflã in atent , ia cronicarilor nos , tri pentru eventuale recenzii extinse. Mult , umim autorilor s , i editorilor.

Semnul vizual sub care stă NEUMAeste un trandafir, această floare care transcende graniţele culturale, religioase, etnice, deoarece frumuseţea și armonia semnificaţiilor sale sunt un symbolon care are puterea de a ne aduce împreună. Trandafirul NEUMA este un trandafir înflorit, rosa centifolia, trandafirul cu o sută de foi, metaforă a cărţii și a revistei și vorbește despre curajul de a înainta crezând până la capăt într-un ideal. NEUMA este un semn de notaţie muzicală fără portativ, constând din puncte și virgule, folosit în Evul Mediu pentru cântarea liturgică. Astăzi NEUMA este utilizată doar în cântarea bizantină și gregoriană, în special în comunităţile monastice. Dincolo de această semnificaţie, care deja o singularizează, o frumoasă poveste spune că NEUMA ar fi la origini un proto semn care, în funcţie de nevoia cititorului, semnifica gest scenic în teatru, sunet în muzică, cifră în matematică. Această generozitate și disponibilitate de dialog cu

celălalt, până la transformare, pentru a împlini nevoia interpretului său, fără a se pierde pe sine, dimpotrivă, îmbogăţindu-se, a făcut ca NEUMA să fie cel mai potrivit nume pentru Editură și pentru Revistă. Revista NEUMA este o revistă cu profil cultural.

La fiecare două luni veţi putea citi un număr dublu care va acoperi teme de la literatură la istorie, de la teatru la filosofie, de la sport la educaţie, veţi putea urmări viaţa

culturală a românilor din diaspora și veţi putea descoperi împreună cu noi adolescenţi talentaţi la rubrica „Teen Spirit“, veţi afla care sunt cele mai recente cărţi ale Editurii NEUMA și îi veţi putea cunoaște pe autorii lor, iar despre complexa și bogata dramaturgie contemporană românească veţi putea citi în paginile consacrate teatrului, veţi afla despre cele mai noi apariţii editoriale prin recenzii ale celor mai recente și valoroase cărţi din literatura română contemporană și din literatura străină iar oameni de cultură din ţară și din străinătate vor fi mai aproape de cititorii noștri prin interviuri.

Credem cu tărie în importanţa și în necesitatea culturii, în rolul ei formator esenţial. Răspândind lumina culturii în întunericul ignoranţei putem să ne aducem contribuţia - o picătură - de armonie într-o lume frământată.

(Extras din Editorialul primului număr al Revistei NEUMA – 1-2/2017)

ECOUINTERNAŢIONAL

LeoButnaruDespreSindicatuldemenților într-uninterviupetimpderăzboi

PUNCTEDEVEDERE

RăzvanNicula- Scrieți,băieți,câtmaiputeți

LiviuCapșaDinnoudespre„provinciaculturală”

EVENIMENTEDITORIAL

AndreaH.Hedeș- Fructeleaceluiașipom

MonicaGrosu- Poveștineobișnuite aleunoroameniobișnuiți

HoriaGârbeaMiciijudecătorișiMareaJudecată

VOLUMENEUMA

AnaDobreÎnceputurifericiteșidrumdeschis visuluidescriitor

EvelyneCroitoruOchiulinterioralȘeherezadei

ANTOLOGII

GheorgheGlodeanuResurecțiafantasticului

CARTEADEPOEZIE

NicoletaMilea- Esențacreativitățiiînpoezie

CARTEADEBUCATE

Radu-IlarionMunteanuUndarlaSărbători

CARTEADEPOEZIE

AdrianȚionPoetizărieuritmicesubsemnulprigoriei

CARTESTRĂINĂ

GabrielBurlacuMichelHouellebeck,RomainGary

EVENIMENT

AndreaH.Hedeș,ConstantinLupeanu

JidiMajialaGaudeamus

ETNOLOGIE

MenuțMaximinianVrăjitoarele,lajudecată!

INMEMORIAM

GeorgeVolceanov

LuiMickey,cudrag

LITERATURALUMII

SoniaElvireanu- Dincorespondența

AnneideNoaillescuMauriceBarrès

PRIVELIȘTI

RodicaMarian- Deșert,tuaregișimuzică

VIAŢACĂRŢILOR

MirunaDrăghici

Avedeacuinima–MiculPrinț

POEZIALUMII

Poețiturcicontemporani

ErsinEngin,EnginFirat, BülentAkay,İbrahimKamberoğlu

LeQuyDuong (Vietnam)

COLŢULLUIYORICK

Radu-IlarionMunteanu- Odinastieștiințifică

EDUCAŢIE

AdrianCostache

Folclorulșiprogrameleșcolare

ECRANLITERAR

AlexandruJurcan- PlanetaBresson

TEATRU

AlexandruJurcan

Disneylands-amutatlaMaidan

VladLungu

„Obunicădemilioane”pescenaTDR

CINEMATECA

AmericanGangster

JURNALTEATRAL

IonCocora- Fragmentedintr-ocălătorie deojumătatedeveacșiunpic...

ROCK

DumitruUngureanu- Cameradeascultatmuzici

CĂLĂTORII

RamonaMüller- Cervicalascandinavă

CONTRE-PIED

GeluNegrea- Cumoarteapremoartecălcând...

CULINAR

FloricaBud- Amintirișipohtecopilărești