"Madame Bovary" de Gustave Flaubert

Doamna Bovary: vină sau victimizare?

Destinul este o paletă de culori reci și calde, iar aceste culori amestecate alcătuiesc viața unui muritor. Prin conceptul de "destin" înțeleg o forță sau o voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului În scurta mea experiență de viață, am înțeles că destinul este tragic, deoarece noi, muritorii, suntem supuși unor teste grele, pe care uneori nu le putem rezolva și ne pierdem Mai mult, și literatura m-a învățat ce este destinul. În acest context, țin să amintesc de romanul "Ion" de Liviu Rebreanu, unde personajul Ana Baciu a avut un destin tragic, luându-și viața din cauza că soțul ei nu a iubit-o niciodată, doar averea ei.

În romanul "Madame Bovary" de Gustave Flaubert este descris destinul Emmei, soția lui Charles Bovary, un medic de provincie, unde ea caută în viața reală idealurile pomenite în romanele de dragoste citite, dar aceste două lumi era în antiteză Boala personajului feminin este bovarismul Bovarismul reprezintă o tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, iși construiesc o personalitate fictivă, corespunzatoare aspirațiilor lor.

Emma Rouault reprezintă exemplul unui destin tragic. Prima sa durere sufletească o traiește la vârsta de 13 ani, când mama ei murise, iar ea rămase doar cu tatăl ei, Theodore Rouault, dar care tocmai nu o înțelegea Emma era adepta romanelor de dragoste adevarată: '' Credea că dragostea trebuie să izbucnească deodată, cu trăsnete și fulgere, ca un uragan ceresc care se abate asupra vieții, o zdruncinatură din temelii, smulge tot ce-i voința ca pe niște frunze și duce în prăpastie inima întreagă", fapt care exista doar în lumea literaturii, nu și în viața reală. Atunci când Charles apăru în viața ei, credea că el este întruchiparea perfectă a iubirii pe care ea o căuta, dar după ce se casătorise cu el, înțelese că de fapt nu-l iubește: ''-De ce, Doamne, de ce m-oi fi măritat?''. Sufletul ei dorea o iubire pasională, însa în iubirea lui Charles nu se regăseau asemenea parametri: ''Înainte de a se mărita crezuse că iubește; dar fericirea care ar fi trebuit să se nască din iubire nu apăruse, așa că se înșelase, se gândea ea" De aceea ea căuta să se refugieze în brațe străine Credea că anume amanții îi va dărui iubirea de care are nevoie Fiind femeie măritata cu un copil, nu o încurcase să-și permită să iubească pe altcineva, să se lase purtată de dorințele trupești, să se simtă femeie: ''Se dezbrăca iute, smulgea snurul subțire al corsetului, care șuiera în jurul șoldului ca o viperă care șerpuiește. Mergea pe vârful picioarelor goale ca să se mai uite o dată dacă ușa era închisă, apoi, dintr-un singur gest, lăsa toate hainele să-i cadă în același timp; palidă, fără un cuvânt, serioasă, se trântea la pieptul lui, cu un tremur prelung". Doamna Bovary este o victimă a sentimentului de dragoste absolută. Ea era o femeie ce se plictisea repede, nu iubea monotonia: "Tocmai plecase, exasperată. Acum îl detestă. Încălcarea cuvântului în privința întâlnirii i se părea o jignire și continuă să caute alte motive ca să se detașeze de el; era incapabil de eroism, slab, nesărat, mai moale ca o femeie, pe deasupra zgârcit și timid". Încercările ei de a simți sentimentul de dragoste absolută au fost Rodolphe Boulanger și Leon Depuis, dar aceste încercări au eșuat, pentru că ei doi au avut intenții ascunse. Emma a suferit mult din cauza celor doi amanți, pentru că nu au fost partenerii potriviți pentru a se împlini în dragoste. Văzând că lumea de afară este monoton și sumbră, ea se refugiază din nou în lumea cărților de dragoste, mințindu-și sufletul doar cu iluzii, care nu vor prinde viață și vor rămâne doar în capul ei. Din cauza că era nefericită, iși neglija foarte mult fiica, Berthe Bovary. Manifesta un comportament agresiv față de ea, pentru că era fiica bărbatului pe care nu-l iubește. Din cauza nefericirii pe care o trăiește, Emma decide să-și pună capat zilelor, lăsându-l pe Charles singur, fără să se gândească la el și fiica lor

În viziunea mea, Emma Bovary este victima unui destin tragic, început înca din copilărie: '' N-avea importanță. Nu era fericită, nu fusese niciodată. Dar de unde venea această idee a vieții neîmplinite, un fel de putrezire bruscă a lucrurilor pe care se sprijinea?". Anume în perioada când personajul feminin avea nevoie de mama sa, ea murise, lăsând-o singură într-o lume monotonă, diferită total față de cea din cărți Sufletul Emmei tânjea după iubire Deși, Charles o iubea din toată inima, ei nui plăcuse modul lui de a iubi, și nici pe el nu-l iubea, deși s-a impus de câteva ori să fie soția perfectă. După moartea ei, Charles era "Mai slab ca un copil", deoarece sufletul lui era rupt în bucăți: " Vreau să fie înmormântaă în rochia ei de nuntă, cu pantofi albi, cu cunună, cu părul despletit pe umeri; trei sicrie, unul de stejar, unul de mahon, unul de plumb. Să nu mi se spună nimic, voi fi tare. Pe deasupra să se pună o bucată mare de catifea verde. Asta mi-i dorința. S-o împliniți.". Deși, după moartea ei aflase de amanți, el nu-i purta pică, o iubea la fel.

În concluzie, subiectul abordat este de actualitate Fiecare dintre noi, femeile, suntem în căutarea iubirii absolute Deseori întâlnim persoane nepotrivite care ne arată partea urâtă a sentimentului de iubire. Fiecare din noi suntem o "Doamna Bovary", deoarece în adâncul sufletului nostru ne dorim o iubire ca în povești, filme sau cărți, dar suntem totuși diferite. Unele femei sunt puternice și merg mai departe, iar altele cedează și se pierd printre sentimentele negative

În romanul " Madame Bovary" de Gustave Flaubert, predomină ideea de drama a iubirii neîmplinite.

Refacere

Ia-mi chipul în mâinele tale, Și fă-i conturul pe o plajă de mare, Aruncă-l în largul mării, Și acoperă-l cu noianul tăcerii.

Nu-l pierde în valul visării, Lasă-l să aștepte clipa iertarii, Plus ăn matricea care poate să strângă

Tot ce s-a risipit, lăsând o umbră.