Cartea durerii2 by Roman Stadnyk

Petru GRIOR • Marius CAZACU • Bogdan GRIOR Elena STADNIC • Roman STADNIC • Ştefan ROTARU Maria ZABOLOŢCHI

CARTEA DURERII Partea a doua

MARTIRII ROMÂNIEI

Cernăuţi DrukArt 2013

Петро ГРІОР • Маріус КАЗАКУ • Богдан ГРІОР Олена СТАДНИК • Роман СТАДНИК Штефан РОТАРУ • Марія ЗАБОЛОЦЬКА

КНИГА СКОРБОТИ Друга частина

РУМУНСЬКИЙ МЕМОРІАЛ

Чернівці ДрукАрт 2013

Petru GRIOR • Marius CAZACU • Bogdan GRIOR Elena STADNIC • Roman STADNIC • Ştefan ROTARU Maria ZABOLOŢCHI

THE BOOK OF SORROW Second part

RUMANIAN MEMORIAL

Cernăuţi DrukArt 2013

Proiect finanţat de Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni în perioada 1 august 2013 – 30 noiembrie 2013 – www.mae.ro – Conţinutul acestei cărţi nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni

Către Ziua Naţională a României

ORGANIZAŢIA PUBLICĂ ORĂŞENEASCĂ CERNĂUŢI „CENTRUL DE CERCETĂRI ISTORICE ŞI CULTURALE”

До Національного Свята Румунії

ЧЕРНІВЕЦЬКА МІСЬКА ГРОМАДСЬКА ОРГАНІЗАЦІЯ «ЦЕНТР ІСТОРИЧНИХ ТА КУЛЬТУРНИХ ДОСЛІДЖЕНЬ»

Dedicated to National Rumanion Holiday

CIVIL SOCIAL ORGANIZATION FROM CERNĂUŢI “THE CENTRE OF HISTORICAL AND CULTURAL STUDIES”

Petru GRIOR

Vorkuta Suflarea Nordului pătrunde în sânge, A iernii durată îi înfioară, Cerul de gheaţă trezeşte în inimi Dorul de casă, dorul de vară. Nopţile negre-s fără sfârşit, Calea Lactee coboară în lume, Fiare năprasnice ies din hăţişuri Ca să ucidă destine şi nume. Pământul durerii zace de veacuri, Crivăţul veşnic veşnic îl bate, Duce spre Patrie vântul pribeagul Chinul românilor din cazemate. Departe de vatră urmaşii lui Ştefan Cu Biblia sfântă în suflete mor, Bolnavi şi flămânzi, vinovaţi fără vină, Dormi-vor creştinii în gropile lor. Morminte orfane plâng azi în glia Străină ca Ţara părinţilor mei, Martirii trăi-vor în noi şi în doine, În dragostea mare lăsată de ei. Din cartea „Gânduri rebele”, apărută în 2008, la Editura „Zoloti lytavry” din Cernăuţi. 8

Роман СТАДНИК

Спомин Згадай мене, коли за небокраєм Зоря остання скупо догорить, І може я тоді тебе згадаю, Забувши про теперішнє на мить. Згадаю посмішку твою і твої очі, І місяць, що над нами пропливав, І ноти, і слова твої пророчі, Все те, що я так довго забував. Згадай мене, коли з-за небокраю Тривожно засурмить сурма, І я тоді тебе також згадаю, Бо що було, було все не дарма.

Із книги «Рентгенограма», Видавничий дім «Букрек», Чернівці, 2010 рік.

Марія ЗАБОЛОЦЬКА

Небесний наш Раю, Прости і молись за нас! Небесний наш Раю, Прости і чекай на нас! Небесний наш Раю, Прости і спаси нас!

„CARTEA DURERII” În anul 2011, Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi a primit de la domnul Ioan POPOIU, domiciliat în oraşul Siret, actualul judeţ Suceava al României, o scrisoare, în care se menţiona: „Rog să investigaţi şi să-mi confirmaţi, dacă inchiul meu, Racu Toader, a decedat în anul 1940, în târgul Herţa, şi în ce împrejurări. Mama mea, Saveta, sora lui bădiţa Toader, mi-a povestit că Racu Toader este fiul lui Gheorghe şi Zoiţa, născut în Ibăneşti, plasa Herţa, judeţul Dorohoi, regatul României. Anul naşterii: 1891-1893. În anul 1940 îndeplinea funcţia de guard fiscal în plasa Herţa sau de administrator în piaţa târgului Herţa. Era căsătorit, locuia în satul Fundu Herţei, avea o gospodărie frumoasă, deţinea peste şapte hectare de teren agricol, un hectar şi jumătate de pădure. N-a avut copii. După ocuparea Herţei de ruşii sovietici şi stabilirea actualei graniţe, a trecut noul hotar din Fundu Herţei în Herţa pentru a-şi ridica nişte cojoace, date la cusut la un cojocar evreu din Herţa. Se presupune că acel cojocar l-a denunţat la grănicerii ruşi, care l-au arestat şi fără judecată, l-au omorât prin împuşcare, împreună cu avocatul Popescu. Despre împuşcarea inchiului Toader mi-a povestit un refugiat din Herţa, pe nume Căruceru Nicolae, decedat în România, acum douăzeci şi cinci de ani. Se presupune că unchiul Toader a fost considerat spion român şi împuşcat fără judecată. Doresc să-mi confirmaţi dacă cele ce am relatat despre unchiul meu, Racu Toader, sunt reale şi dacă se găseşte vreo dovadă la Herţa. Vă trimit şi o fotografie cu dispărutul. Cu respect, 12 iunie 2011”. În urma cercetărilor întreprinse de către membrii Centrului, s-a constatat că românul RACU Toader al lui Gheorghe s-a născut în 1893, în localitatea Ibăneşti, fostul judeţ Dorohoi, azi judeţul Botoşani al României. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 8 iulie 1940. Pe data de 3 iunie 1941, Consfătuirea 11

Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de privare a libertăţii „pentru trecerea ilegală a frontierei”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 15 august 1990. POPESCU Gheorghe al lui Ion, menţionat în indicata scrisoare a domnului Popoiu, s-a născut în 1884, în localitatea Pomârla, fostul judeţ Dorohoi, azi judeţul Botoşani al României. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Herţa. Conform deciziei „triunghiului operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi din 10 iunie 1941, a fost deportat în Siberia, fiind inclus în categoria „elementelor social-primejdioase”. A murit în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă în aprilie 1942. Amintita scrisoare a cristalizat versiunea că victime ale terorii staliniste au devenit nu numai locuitorii de diferite naţionalităţi din actuala regiune Cernăuţi, încadrată la finele cireşarului istoric în componenţa imperiului sovietic, ci şi numeroşi cetăţeni, născuţi în trecut pe teritoriul actual al României. Continuându-se cercetările, au fost descoperite numele a cinzeci de martiri ai neamului, condamnaţi în perioada de dominaţie a regimului totalitar şi întemniţaţi în lagărele comuniste din Uniunea Sovietică. Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale a hotărât să scoată din anonimat aceste nume, dându-le publicităţii. Ele au fost incluse în prima parte a „Cărţii Durerii”, care a văzut lumina tiparului în toamna anului 2012, la Editura „DrukArt” din Cernăuţi. Cele şaptezeci şi două de pagini ale lucrării date cuprind informaţii referitoare la destinele tragice ale vinovaţilor fără de vină, schingiuiţi şi nimiciţi de maşina infernală de represalii a primului stat socialist din lume. Cartea, apărută în limbile română şi ucraineană, este consacrată Zilei Naţionale a României. Lansarea ei a avut loc în ziua de 28 noiembrie, anul 12

trecut, la Rădăuţi, cu ocazia jubileului de 94 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. E necesar de menţionat faptul că această lucrare a fost tipărită datorită ajutorului financiar acordat de către un veritabil Fiu al Neamului. În numărul martirilor au intrat treizeci şi unu de români, paisprezece evrei, trei ruşi şi doi ucraineni. Sub securea dezmăţului bolşevic au căzut treizeci şi şase de bărbaţi şi paisprezece femei. Treizeci şi trei de persoane au fost condamnate de către organele pseudojudiciare sovietice la munci silnice, primind de la trei până la zece ani de privare a libertăţii. Osândiţii apucă drumul pierzaniei, fiind închişi în lagărele morţii din Vorkuta, Sverdlovsk şi Novosibirsk, unde „cerberii cu semne pe frunte şi cu moartea la brâu” îşi băteau joc de ei în modul cel mai sălbatic. Mihai Dăscălescu, unul dintre puţinii supravieţuitori ai Gulagului sovietic, va mărturisi mai târziu următoarele: „Pe teritoriul lagărului condamnaţii purtau numere pe spate, la pantaloni, pe fuste, pe căciuli şi pe mâneci. Reprezentanţii administraţiilor se adresau către deţinuţi strigând numărul, fără a-i interesa că după acest număr se află un om cu durerile sale, cu lumea lui lăuntrică. Spre locul de muncă şi înapoi osândiţii erau duşi în rânduri câte cinci, ţinându-se unul pe altul de braţ. În timpul mişcării se interzicea categoric să privească cineva în părţi sau în sus. Capetele trebuiau ţinute în jos, privind numai sub picioare. Pentru cea mai mică încălcare a acestei rânduieli, era pedepsit întregul şir. Oamenii primeau ordin să se culce cu faţa la pământ, de cele mai multe ori în glod, băltoace, zăpadă, iar soldaţii din escortă îi stâlceau în bătăi. Deţinuţii care întârziau la apelul de dimineaţă sau refuzau să iasă la lucru, indiferent din ce pricină, erau înhămaţi la o căruţă cu două roţi, încărcată cu pietre, şi mânaţi pe teritoriul lagărului până ce cădeau sleiţi de puteri. După această procedură erau udaţi cu apă, maltrataţi şi băgaţi la carceră”. Şaptesprezece martiri au fost incluşi de către „triunghiurile 13

operative” ale tiraniei staliniste în categoria „elementelor social-primejdioase” şi deportaţi în Siberii fără de sfârşit. Raşela Leibovici, inclusă în această categorie, în scrisoarea adresată organelor sovietice de resort în aprilie 1989, scria: „În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, în jurul orei trei, eu m-am trezit din somn, fiindcă în uşa casei noastre au bătut cu putere. Părăsind dormitorul, am întâlnit trei bărbaţi, dintre care doi erau îmbrăcaţi în uniforme militare, iar unul – în haine civile. Tustrei vorbeau ruseşte. După ce ne-au făcut cunoştinţă cu nişte hârtii, conţinutul cărora nu l-am înţeles, ni s-a ordonat să ieşim în curte cât mai repede. Mama a luat un coşuleţ, unde a pus o pâine şi ceva zahăr. În stradă ne aştepta o căruţă, în care am urcat, îndreptându-ne spre gara feroviară din Noua Suliţă. Ajungând la destinaţie, am fost încărcaţi într-un vagon pentru vite, unde se aflau peste 40 de oameni. Am numărat circa 50 de vagoane, ticsite cu lume, aşteptând să pornească spre locuri necunoscute. După săptămâni în şir, suferind de foame şi sete, am ajuns în oraşul Tobolsk. Tatăl a fost dus în altă parte, murind la 1943”. Raşela a avut fericirea să scape cu zile din infernul bolşevic. Timp îndelungat o urmăreau visurile despre Siberia, pornite din inima iernii, care veneau în nopţile de iunie ca o rană veşnic deschisă în inima ei. Aceste visuri erau incrustate cu un sigiliu de sânge în destinul trecutului. Vedea în somn taigaua cu gerurile ei cumplite, unde urlau sălbatic lupii flămânzi, feţele călăilor comunişti, sârma ghimpată a nesfârşitelor lagăre staliniste, în cadrul cărora urmaşii lui Lenin transformau tristul şi feşnic îngheţatul pământ al Siberiei în mormântul comun al milioanelor de martiri ai diverselor neamuri. În numărul martirilor au intrat douăzeci şi opt de ţărani, paisprezece negustori, patru funcţionari, doi elevi, un farmacist şi un muncitor. Douăzeci şi nouă de osândiţi aveau studii primare, treisprezece – studii medii incomplete, doi – studii medii, unul, Mihai Dăscălescu, a absolvit Universitatea din Cernăuţi, 14

iar cinci persecutaţi nu ştiau carte. Lista celor condamnaţi este compusă din douăzeci şi trei de persoane, care au trecut ilegal frontiera, şase oameni au încercat s-o treacă în mod ilegal, doi osândiţi nimeresc în rândurile „elementelor social-primejdioase”, un persecutat, în perioada interbelică a fost membru al unui „partid contrarevoluţionar din România”, iar Mihai Dăscălescu, fiind învinuit de către zbirii regimului totalitar de „activitate antisovietică”, primeşte zece ani de puşcărie. În categoria deportaţilor sunt introduse „elementele social-primejdioase”, rudele lor şi rudele „trădătorilor patriei socialiste”. Florica Vărzăreanu, născută în localitatea Curtea de Argeş, nimereşte în lagărul morţii din Sverdlovsk pentru faptul că a încălcat regulile de conduită în transportul obştesc şi comportarea ei a fost clasificată de către organele de represalii ale dictaturii staliniste ca un act de duşmănie faţă de puterea sovietică. Dintre cei douăzeci şi cinci de martiri, născuţi în fostul judeţ Dorohoi al României, incluşi în prima parte a „Cărţii Durerii”, zece au venit pe lume în municipiul Dorohoi, doi – în oraşul Darabani, câte unul – în localităţile: Corlăteni, Dersca, Grămeşti, Hilişeu-Horia, Ibăneşti, Mitoc, Oroftiana, Pomârla. Lucian Eşanu şi Clara Leibovici s-au născut în municipiul Botoşani, Mihai Dăscălescu – în judeţul Botoşani, Anghel Racoceanu – în judeţul Mehedinţi, Florica Vărzăreanu – în localitatea Curtea de Argeş. În perioada interbelică, douăzeci şi cinci de martiri s-au stabilit cu traiul în următoarele localităţi din actuala regiune Cernăuţi: Crasna, Herţa, Hotin, Mahala, Pătrăuţii de Jos, Pilipăuţi, Seletin, Cernăuţi. Conform datelor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi, în lagărele staliniste din fosta Uniune Sovietică au murit: Bâlba Ion al lui Petru, născut în 1924, în localitatea Corlăteni, român; Harabaju Lupu al lui Abram, născut în 1891, în oraşul Darabani, evreu; Maramovici Leia a lui Fauliv, născută în 1893, în localitatea Mitoc, evreică; 15

Popescu Gheorghe al lui Ion, născut în 1884, în localitatea Pomârla, român; Romaniuc Hareta a lui Ludvig, născută în 1890, în municipiul Dorohoi, româncă; Rosin Malka a lui Haim, născută în 1874, în municipiul Dorohoi, evreică; Vărzăreanu Florica a lui Nicolae, născută în 1921, în localitatea Curtea de Argeş, româncă. S-au stins din viaţă în neagra străinătate, departe de glia străbună, fără lumânare la căpătâi. Cine a plâns moartea lor?... Cine i-a petrecut pe ultimul lor drum?... Poate până astâzi sufletele lor rătăcesc prin taigaua siberiană, prin stepele nesfârşite ale Kazahstanului, prin tundrele îngheţate ale Nordului şi nu-şi pot gâsi alinare... Unde se găsesc mormintele orfane ale celorlalţi martiri, incluşi în prima parte a „Cărţii Durerii”, nu sunt informaţii. Poate Patria-mamă ştie de destinele fiilor şi fiicelor sale... În partea a doua a „Cărţii Durerii” sunt incluse numele a optzeci şi şapte de martiri, născuţi pe teritoriul actual al României. În numărul martirilor au intrat şaizeci şi cinci de români, opt evrei, cinci ruşi, cinci ucraineni, doi nemţi, o poloneză şi o austriacă. Sub securea dezmăţului bolşevic au căzut şaizeci şi patru de bărbaţi şi douăzeci şi trei de femei. Şaizeci şi cinci de persoane au fost condamnate de către organele pseudojudiciare sovietice la munci silnice , primind de la trei până la douăzeci şi cinci de ani de privare a libertăţii. Osândiţii au fost întemniţaţi în lagărele morţii din Vorkuta, Sverdlovsk, Novosibirsk, Celeabinsk, Penza. Douăzeci şi doi de oameni au fost incluşi de către „triunghiurile operative” ale tiraniei staliniste în categoria „elementelor social-primejdioase” şi deportaţi în Siberii fără de sfârşit. În numărul martirilor au intrat cinzeci şi unu de agricultori, patru funcţionari, doi învăţători, trei negustori, un fotograf, un medic. Treizeci şi nouă de osândiţi aveau studii primare, douăzeci şi patru – studii medii incomplete, trei – studii superioare, doi – studii medii, iar zece persecutaţi nu ştiau carte. Lista ce16

lor condamnaţi este compusă din douăzeci şi şase de persoane, care au trecut ilegal frontiera, treisprezece oameni au încercat s-o treacă în mod ilegal, nouă osândiţi nimeresc în rândurile „elementelor social-primejdioase”, cinci martiri în perioada interbelică au fost membri ai unor „partide contrarevoluţionare din România”, patru persoane vor fi învinuite de către zbirii regimului totalitar de „activitate de spionaj”, doi români au primit câte douăzeci şi cinci de ani de puşcărie „pentru colaboraţionism cu Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni”, douâ persoane sunt condamnate „pentru trădarea patriei sovietice”, un martir a fost pedepsit „pentru agitaţie antisovietică”, altul – „pentru nedenunţare”, al treilea – „pentru activitate subversivă”, al patrulea – „pentru lupta-i activă împotriva mişcării revoluţionare”. În categoria deportaţilor sunt introduse „elementele social-primejdioase”, rudele lor şi rudele „trădătorilor patriei socialiste”. Reieşind din statistica indicată, se poate de menţionat că majoritatea osândiţilor o constituie condamnaţii pentru trecerea ilegală a frontierei sovieto-române. Care-s motivele ce stau la baza acestor acţiuni? Motivele au fost diferite. Bunăoară, Ion Ionesi din Vicovu de Sus, Filimon Petrov, din Sokolinţi şi Radu Preda din Muşeniţa, rătăcindu-se în pădure, au trecut fără să ştie frontiera, nimerind pe teritoriul încadrat în componenţa Uniunii Sovietice. Simion Cruţ, Ilie Dănilă şi Nicolae Schipor, tustrei din Vicovu de Sus, Ilie Galan şi Ion Sfichi, ambii din Gălăneşti, Vasile Marociko din Măgura, au dat în primăvara anului 1940 mândrele lor mioare la stâna din localitatea Şipotele Sucevei, care mai târziu va fi inclusă în imperiul sovietic. În vara aceluiaşi an, ţăranii pornesc la drum cu scopul de a-şi adice oile acasă. Nimeresc în mâinile grănicerilor stalinişti. Ivan Evteev şi Vladimir Vasilov din Climăuţi, Nicolae Rusu din Bilca, au trecut frontiera, fiindcă au dorit să strângă roada de pe loturile de pământ ale părinţilor lor. 17

Dintre aceşti optzeci şi şapte de martiri, incluşi în partea a doua a „Cărţii Durerii”, şaptezeci şi nouă de oameni s-au născut în actualul judeţ Suceava. Astfel, câte unsprezece au văzut lumina zilei în localităţile Bădeuţi şi Vicovu de Sus, şapte – în Rădăuţi, cinci – în Straja, patru – în Climăuţi, câte trei – în Frătăuţii Noi, Horodnic şi Siret, câte doi – în Arbore, Baineţ, Bilca, Frătăuţii Vechi, Gălăneşti, Vicovu de Jos şi Volovăţ, câte unul – în Calafindeşti, Clit, Dolhasca, Dorna Candrenilor, Grămeşti, Gura Humorului, Horodnic de Jos, Iaslovăţ, Marginea, Măgura, Mihoveni, Muşeniţa, Sokolinţi, Solca, Vatra Dornei, Văşcăuţi, Vicşani, Voitinel. Franz Molner a venit pe lume în municipiul Bacău, Mihai Oprea – în municipiul Bucureşti, Vasile Anton-Marinescu – în localitatea Copacenii de Jos, judeţul Ilfov, Constantin Alexandrescu – în localitatea Desa, judeţul Dolj, Haia şi Moişa Lehtik – în oraşul Dorohoi, Vera Opaiţ – în municipiul Iaşi, Vasile Romaşcanu – în oraşul Paşcani. În perioada interbelică, şaizeci şi cinci de martiri s-au stabilit cu traiul în următoarele localităţi din actuala regiune Cernăuţi: Boian, Bănila, Cernăuţi, Chelmenţi, Chisălău, Chiţmani, Corâtne, Corceşti, Herţa, Hliboca, Ispas, Iurcăuţi, Lujeni, Luchivţi, Mahala, Mamorniţa, Noua Suliţă, Orăşeni, Pătrăuţii de Jos, Seletin, Suceveni, Tărăşeni, Toporăuţi, Vaşcăuţi. Conform datelor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi, în lagărele staliniste din fosta Uniune Sovietică au murit Andronachi Ion al lui Toader, născut în 1897, în localitatea Horodnic, judeţul Suceava, român; Antimie Gheorghe al lui Pavel, născut în 1900, în localitatea Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, român; Antoniuc Iurie al lui Vasile, născut în 1899, în localitatea Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, român; Aranovici Iosif al lui Ianchel, născut în 1885, în municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava, evreu; Bancescu Nicolae al lui Gavril, născut în 1904, în municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava, român; Bilici Dumitru al lui Vasile, născut în 1883, în 18

oraşul Vicovu de Sus, judeţul Suceava, român; Buhăianu Ştefan al lui Toader, născut în 1906, în localitatea Grămeşti, judeţul Suceava, român; Bujdei Trifon al lui Samuil, născut în 1885, în localitatea Vicovu de Jos, judeţul Siceava, român; Cârciu Ilie al lui Tănase, născut în 1898, în oraşul Vicovu de Sus, judeţul Suceava, român; Chelba Gheorghe al lui Mihai, născut în 1893, în oraşul Vicovu de Sus, judeţul Suceava, român; Cherstean Sergiu al lui Vasile, născut în 1884, în localitatea Vicovu de Jos, judeţul Suceava, român; Criţan Nicolae al lui Ilie, născut în 1886, în localitatea Straja, judeţul Suceava, român; Lehtik Moişa al lui Elkun, născut în 1909, în oraşul Dorohoi, judeţul Botoşani, evreu; Mazurovici Alexa al lui Onufrie, născut în 1903, în localitatea Clit, judeţul Suceava, ucrainean; Moloci Elena a lui Şrefan, născută în 1876, în oraşul Siret, judeţul Suceava, româncă; Nidergofer Şaia al lui Moisei, născut în 1887, în localitatea Iaslovăţ, judeţul Suceava, evreu; Ozarchevici Nicolae al lui Gheorghe, născut în 1874, în localitatea Bădeuţi, judeţul Suceava, român; Prutean Gavril al lui Petru, născut în 1886, în localitatea Volovăţ, judeţul Suceava, român; Seretean Petru al lui Dumitru, născut în 1914, în municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava, român; Snejik Iohan al lui Mateias, născut în 1882, în oraşul Solca, judeţul Suceava, neamţ. Românul Oprea Mihai al lui Gheorghe, născut în 1890, în municipiul Bucureşti, pe data de 8 octombrie 1940, a fost condamnat de Judecătoria Regională Cernăuţi la moarte, fiind executat de către zbirii regimului sovietic totalitar în ziua de 12 februarie 1941. În ziua de 23 mai 2013, Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi a primit o scrisoare din municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava al României, în care se menţiona: „Vă trimit, aşa cum V-am spus, adresa de la Cernăuţi în privinţa bunicului şi unchiului meu, dispăruţi fără urmă în 1941. Au fost ridicaţi de la locuinţa lor de pe strada Andrei Mureşanu din Cernăuţi, li s-a confiscat toată averea, iar familia n-a mai ştiut în toţi aceşti 19

ani nimic despre ei. Nu ştiu dacă un asemenea fapt poate primi o reparaţie morală, dar n-am vrea să se piardă în uitare sacrificiul lor, ca şi al altor români din acele tragice momente istorice. Cu frăţească preţuire, preşedinta Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Carmen Andronachi”. Împreună cu amintita scrisoare, doamna Carmen Andronachi a pus la dispoziţia Centrului răspunsul primit din partea Procuraturii regiunii Cernăuţi, în care se menţionează faptul că NENATI Ioan al lui Nicolae, născut în 1871, în localitatea Oprişeni din actualul raion Hliboca, locuitor al oraşului Cernăuţi, a fost arestat în ziua de 23 iunie 1941 de către reprezentanţii Direcţiei regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului. Pe data de 28 iunie, acelaşi an, este pus sub acuzare în baza articolelor 20 şi 54-8 din Codul Penal al URSS. La finele lunii iunie, va fi scos din închisoarea cernăuţeană şi transferat în interiorul Ucrainei, unfe dispare fără urmă. La 6 martie 1964, în baza articolului 6, punctul 2, din Codul de Procedură Penală al URSS, dosarul lui a fost închis. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991. NENATI Corneliu al lui Ioan, născut în 1919, în oraşul Cernăuţi, a fost arestat în ziua de 23 iunie 1941 de către reprezentanţii Direcţiei regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului. Pe data de 28 iunie, acelaşi an, este pus sub acuzare în baza articolului 54-8 din Codul Penal al URSS. La finele lunii iunie, va fi scos din închisoarea cernăuţeană şi transferat în interiorul Ucrainei, unde dispare fără urmă. La 6 martie 1964, în baza articolului 6, punctul 3, din Codul de Procedură Penală al URSS, dosarul lui a fost închis. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991. Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi caută date suplimentare referitoare la vinovaţii fără vină, căzuţi sub 20

securea dezmăţului stalinist a primului stat socialist din lume. Partea a doua a „Cărţii Dureii” este consacrată Zilei Naţionale a României. Petru GRIOR Marius CAZACU Bogdan GRIOR tElena STADNIC Roman STADNIC Ştefan ROTARU Maria ZABOLOŢCHI

“THE BOOK OF PAIN” In 2011, The Center of Historical and Cultural Studies from Cernăuţi received from Mr. Ioan POPOIU, living in the city of Siret, the actual county of Suceava, Romania, a letter, in which it was mentioned: “I’m kindly asking you confirm me if my uncle, RACU Toader, died in 1940, in Herţa, and in what circumstances. My mother, Saveta, sister of Toader, told me that RACU Toader is the son of Gheorghe and Zoiţa, born in Ibăneşti, Herţa, county of Dorohoi, kingdom of Romania. The year of birth: 1891-1893. In 1940, he was a taxes, in Herţa or an administrator in the market of Herţa. He was married, lived in Fundu Herţei village, he had a wonderful property, he owned over seven hectares of agricultural terrain, one hectare and a halt of forest. He did not have any children. After the occupation of Herţa by the Soviet Russians and the establishment of the actual border he passed in the new territory of Fundu Herţei, in Herţa to pick up his sheepskin coats that had been given to be sewed by a Jewish coat-maker. It is assumed that this coat-maker denounced him to the Russian border officers, who arrested him without judging him and then they killed him by shooting among with the lawyer POPESCU. About the shooting of uncle Toader told me a refugee from Herţa, named CARUCERU Nicolae, deceased in Romania twenty five years ago. It is assumed that uncle Toader was considered a Romanian spy and was killed without being judged. I wish you to confirm if what l have told you about my uncle, RACU Toader, is true and if there is any evidence in Herţa. I send to you a photo of the missing. With respect, 12th oh June, 2011”. After the investigations conducted by the members of the Center it was acknowledged that RACU Toader, Romanian, son of Gheorghe, was born in 1893, in Ibăneşti, former county of Dorohoi, today the county of Botoşani, Romania. He was 22

arrested by the Soviet border officers in the day of 8th of July 1940. On 3rd of June 1941, the Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for five years of restrained liberty for “illegally tress-passing the border”. He was rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi, on 15th of August, 1990. POPESCU Gheorghe, son of Ion, mentioned in Mr. Popoiu’s letter, was born in 1884, in Pomârla, the former-county Dorohoi, today the county of Botoşani, Romania. In the inter-war period, he settled in Herţa. According to the decision of the “operative-triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of the Union Of Soviet Socialist Republics in Cernăuţi region from 10th of June, 1941, was deported in Siberia, and was included in “related to the socially-dangerous element” category. He died in Tiumen, Russian Federation, in April 1942. The letter crystallized the version that the victims of the Stalinist terror became not only the inhabitants of different nationalities of our realm, included in the Soviet Empire, but also a lot of citizens, born in the actual territory of Romania. As the investigations were carried out, names of fifty martyrs were discovered, sentenced in the domination period of the totalitarian regime and sentenced in communist gulags. The Centre of Historical and Cultural Studies decided to release these names. These names were included in the first part of “The Book of Pain”, that was initially launched in the autumn of 2012, at the “DrukArt” publishing company from Cernăuţi. The seventy two pages of the book contain information concerning the tragically destinies of the innocent people, whipped and destroyed by the internal reprisals machines of the First Socialist State from the whole world. The book, printed in Romanian and Ukrainian, was dedicated to the National Day of Romania. Its launch took place on 28th of November, the same year, at 23

Rădăuţi, with the occasion of ninety four years jubilee of the unification of Bukovina and Romania. It is necessary to mention the fact that this book was printed with the help of one honest son of the Nation. Among the martyrs were added 31 Romanians, 14 Jews, 3 Russians and 2 Ukrainians. Under the Bolshevik debauchery secure died 36 men and 14 women. 33 persons sentenced to forced labor by the soviet organs, receiving no liberty from 3 to 10 years. The condemned had nothing left to do about this problem, being imprisoned in death camps from Vorkuta, Sverdlovsk and Novosibirsk, where “the monsters with signs on their forehead and death around their waist” were mocked in the most cruel way possible. Mihai DĂSCĂLESCU, one the few survivors of the soviet Gulag, was later to confess the followings: “On the camp’s territory, the convicted were wearing numbers on their backs, on their trousers, skirts, hats and on the sleeves. The administrations’ representatives addressed to the prisoners by calling at their number, without being interested that after that number there was a man in pain in his inner world. Towards the labor place and backwards, the prisoners were being taken in rows of life, holding each others arms. During the movement they were forbidden to look in other places or above them. Their heads were supposed to be kept down, looking only at their feet. For every broken rule, the whole row was punished. The people received orders to lay down with the face on the ground, most of the time in mud and snow, and the soldiers from the escort beat them very rush. The convicted who were late for the morning call, or refused to go at and work, whatever the cause was, were harnessed to a cart with two wheels, loaded with stones and were forced to go on the camp’s territory, until they ran out of physical power. After this procedure they were wet out with water, they were abused and imprisoned”. 24

17 martyrs were included by the “operative triangles” of the Stalinist tyranny in the category of “socially-dangerous elements” and deported in the never ending Siberia. Raşela LEIBOVICI was included in this category, in the letter addressed to the soviet resort organs, in April 1989, which said: “In the night between the 12th and 13th of June 1941, around 3 o’clock in the morning, l woke up because somebody was heavily knocking in our door house. Leaving the bedroom, l bumped into 3 men out of 2 were dressed in military uniforms and one in clothes. All of them were speaking Russian. After they presented us some papers, their content which l did not understand, we were commanded to get out quickly in the yard. My mother grabbed a basket where she put a bread and some sugar. In the street there was a cart watching for us, in whish we got in, heading to the train station from Noua Suliţă. Reaching to the destination we were loaded into an animal wagon, were there were already 40 people. I counted about 50 wagons full of people, waiting to head to unknown places. After weeks, suffering from hunger and thirst, we arrived in Tobolsk city. My father was taken in another part, dying in 1943”. Raşela had the luck to get away from the Bolshevik hell. For a long time the dreams about Siberia were chasing her leaving her interior scars. These dreams were marked by the past destiny. She saw in her sleep the Siberian forests with its cold winters, where hungry wolves were wildly howling, the faces of the communist executioners, the barded wire of the Stalinist camps, within Lenin’s ancestors were transforming the sad an ever lasting frozen land of Siberia, into a common grave of martyrs of different nations. Among the martyrs were added 28 peasants, 14 merchants, 4 clerks, 2 students, a pharmacist and a worker. 29 prisoners had primary studies, 13 incomplete secondary education and one, Mihai DĂSCĂLESCU, graduated the University from Cernăuţi, and 5 other victims were illiterate. The list of the con25

demned ones was composed of 23 persons, who illegally crossed the state border, 2 prisoners being caught in the rows of the “socially-dangerous elements”, and Mihai DĂSCĂLESCU, being blamed by the executions of the totalitarian regime of “anti-Soviet activity” gets 10 years of prison. In the deported category are being introduced “socially-dangerous elements”, their relatives and the “socialist mother-land traitors” relatives. Florica VĂRZĂREANU, born in Curtea de Argeş, got in the death camp from Sverdlovsk for the reasons that the broke the conduct rules in the transport and her behavior being classified by the Stalinist organs as an act of enmity to the soviet power. According to the dates that came into the possession of the Centre of Historical and Cultural Research in Cernăuţi, in the Stalinist internment camps in the former Soviet Union, died BALBA Ion – son of Petru, HARABAJU Lupu – son of Abram, MARAMOVICI Leia – daughter of Fauliv, POPESCU Gheorghe – son of Ion, ROMANIUC Hareta – daughter of Ludvig, ROSIN Malka – daughter of Haim, VĂRZĂREANU Florica – daughter of Nicolae. They died in the dark of a foreign country, far from their ancestral homeland, without a candle at their heads. Who mourned their deaths?.. Who were with them on their last journey?.. Maybe to this day their souls are lost in the Siberian taiga, through the endless steppes of Kazakhstan, through the frozen tundra of the North and they cannot fling their peace… As to where are to be found the orphaned graves of the other martyrs, included in this book, there is no information. Maybe Mother-Land knows about her sons’ and daughters’ destinies… Marius CAZACU

Un supravieţuitor al Gulagului În ziua de 26 iunie 1941, sergentul Rusol, anchetator penal al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi, adoptă hotărârea despre arestarea avocatului Mihai Dăscălescu, care locuia la acea vreme în oraşul Cernăuţi, strada Cuciurul Mare, nr. 7. Românul s-a născut la 27 octombrie 1910, în localitatea Bursuceni, judeţul Botoşani al României, într-o familie de muncitori. Când împlinise opt anişori, Mihai a trecut pragul şcolii primare din satul natal, sorbind cu nesaţ din izvorul nesecat al cunoştinţelor timp de trei ani. Îşi continuă studiile primare în localitatea Dumbrăveni, acelaşi judeţ, baştina scumpei lui mame, Ecaterina Langa. Tatăl său, Vasile Dăscălescu, muncitor în sistemul căilor ferate, în 1922 este transferat în fostul judeţ Hotin, îndeplinind diverse funcţii în cadrul staţiunilor feroviare din satele Vancicăuţi şi Mămăliga, încadrate astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Absolvind şcoala primară, se înscrie, în 1923, la liceul „Aron Pumnul” din oraşul Cernăuţi, unde se va adânci în lumea miraculoasă a gândirii umane până la 1930, când devine student al Universităţii Cernăuţene, Facultatea Juridică. În perioada anilor 1931 – 1932 îşi îndeplineşte serviciul militar în cadrul Regimentului 4 Vânători, dislocat în orăşelul Lipcani, actualmente se află în Republica Moldova. După terminarea studiilor universitare, la 1934, tânărul Mihai Dăscălescu lucrează în biroul avocatului Constantin Rădulescu din Cernăuţi în calitate de practicant. Tot în acelaşi an, se stabileşte cu traiul în oraşul Hotin, ocupându-se cu avocatura. Activitatea sa politică a început la 1933, când Dăscălescu devine membru al Partidului Radical-Ţărănist Român. Datorită 27

calităţilor sale deosebite, spiritului întreprinzător şi principialităţii în fapte, peste doi ani, avocatul Mihai Dăscălescu este ales preşedinte al organizaţiei judeţene Hotin a partidului amintit. La 28 iunie 1940, când în Ţinutul codrilor de fagi este instaurată dictatura stalinistă, el revine la Cernăuţi, împreună cu soţia sa, Maria, născută în 1909. Rămas fără mijloace de existenţă, înaintează cerere comisiei sovieto-române cu rugămintea să fie repatriat în Ţara-i natală. Rezolvarea adresării lui va fi tărăgănată de către organele locale de resort pe parcursul unui an de zile şi, odată cu începerea operaţiilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică, este întemniţat în straşnica închisoare cernăuţeană, fiind învinuit de activitate antisovietică. Va fi evacuat în regiunea Sverdlovsk din Federaţia Rusă, cătunul Sosva, unde interogările au durat treisprezece luni. Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, prin decizia nr. 85-S din 17 octombrie 1942, îl condamnă la zece ani de muncă silnică. În ziua de 13 iunie 1947, Dăscălescu, după şase ani de suferinţă, în timpul cărora a doborât copaci în pădurile seculare din Uralul Îndepărtat, unde durata iernii trecea ca un fior rece prin sângele lui, iar cerul de gheaţă îi trezea în suflet dorul de Patrie şi de vară, de meleagurile mândre, unde trăiau părinţii, fraţii şi sora, înaintează Procurorului General al Uniunii Sovietice o scrisoare, în care roagă să fie reexaminat dosarul penal, motivând că în timpul cercetărilor au fost omise unele greşeli din partea anchetatorilor. La 23 iulie, acelaşi an, a doua scrisoare este trimisă lui Molotov, unul dintre liderii statului sovietic. Ea conţinea informaţia că Mihai Dăscălescu e cetăţean al României, fiind condamnat pentru fapte, pe care nu le-a săvârşit. În urma acestor adresări, sunt efectuate cercetări suplimentare şi Consfătuirea Specială de pe lângă Ministrul Securităţii de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, prin decizia 28

nr. 1 din 3 ianuarie 1948, îl pune în libertate pe deţinutul politic. Cu lacrimi în ochi a primit fostul avocat această veste. Părăsind pământul îngheţului veşnic, a pornit spre Basarabia însorită şi plină de verdeaţă, oprindu-se în oraşul Bălţi, azi în Republica Moldova. Pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele, devine lucrător al unor ateliere de legat cărţi. Începând cu luna ianuarie a anului 1952, dăscăleşte în diverse şcoli din raionul Chişcăreni. Întorcându-se în regiunea Cernăuţi, va fi numit profesor de limba română şi franceză la Şcoala medie din Carapciu, raionul Hliboca. Sentimentul nedreptăţii îi rodea sufletul, fiindcă el, vinovatul fără vină, a zăcut şapte ani în cazematele bolşevice, suferind de foame, boli şi frig. Conştiinţa nu putea să se împace cu faptul că numele lui rămâne pângărit în continuare. Pune mâna pe condei şi înaintează, în 1963, o plângere Procurorului General al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. După unele cercetări, efectuate de către reprezentanţii organelor de resort, Judecătoria Regională Cernăuţi adoptă, la 7 decembrie 1963, hotărârea despre reabilitarea lui Mihai Dăscălescu, la acea vreme lector la Universitatea de Stat din Cernăuţi. Supravieţuind în Gulagul sovietic, Mihai Dăscălescu a lăsat urmaşilor preţioase mărturii despre închisorile şi lagărele staliniste, mărturii, care vor fi incluse în viitoarele „Cărţi ale Durerii”. Petru GRIOR

Lista martirilor, născuţi în România, condamnaţi de către dictatura stalinistă şi întemniţaţi în lagărele comuniste din fosta Uniune Sovietică

Список громадян Румунії, засуджених сталінською диктатурою та заключних в комуністичних таборах колишнього Радянського Союзу

THE LIST OF RUMANIANS, CONVICTED BY STALIN DICTATORSHIP AND IMPRISONED IN COMMUNIST CAMPS OF FORMER SOVIET UNION

AIOANEI Ion al lui Gheorghe, născut în 1913, în oraşul Dolhasca, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii incomplete, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în actualul centru raional Kelmenţi, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 14 octombrie 1944. Pe data de 18 decembrie, acelaşi an, Tribunalul Militar al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la optsprezece ani de muncă silnică „pentru trădarea patriei”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 30 decembrie 1993.

АІОАНЕІ Іон, 1913 року народження, народився в місті Долхаска, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець містечка Кельменці Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, хлібороб. Заарештований 14 жовтня 1944 року. Звинувачення: зрадницька діяльність. Військовим трибуналом народного комісаріату внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 18 грудня 1944 року засуджений до 18 років каторжних робіт. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 30 грудня 1993 року. 34

AIoANEI Ion, son of Gheorghe, born in 1913, in Dolhasca, today Romania’s county Suceava. He was a Romanian farmer who graduated incomplete medium studies. In the interwar period he settles in the town Kelmenţi, which is nowadays a part of the Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the representatives of the Stalinist Oppression organs in the 14th of October 1944. On the date of 18 December, the same year, the Military Tribunal of The People’s Commissariat for Internal Affairs of The Union of Soviet Socialist Republics sentences him to 18 years of forced labor “for betraying the country”. Rehabilitated by the Cernăuţi’s District Attorney’s office on 30th of December 1993.

AKINFIN Eustrat al lui Ion, născut în 1918, în localitatea Climăuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, rus, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Lukivţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 15 decembrie 1940. Pe data de 21 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 25 mai 1972.

АКІНФІН Євстрат Іванович, 1918 року народження, народився в селі Клімауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Луківці Вижницького району Чернівецької області України, росіянин, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 15 грудня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 21 червня 1941 року засуджений до 5 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 25 травня 1972 року. 36

AkINFIN Eustrat son of Ion, born in 1918 in Climăuţi, former county of Rădăuţi, today Romanian’s county Suceava, Russian farmer who graduated primary school. In the interwar period he establishes in Lukivţi village, included today in the county Vijniţa, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the Soviet Frontier Guards on 15th December 1940. On 21th June 1941 the Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for 5 years of forced labor “for illegally crossing the border”. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 25th May 1972.

AKINFIN Ştefan al lui Ion, născut în 1912, în localitatea Climăuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, rus, neştiutor de carte, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Lukivţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 15 decembrie 1940. Pe data de 21 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către judecătoria Regională Cernăuţi la 25 mai 1972.

АКІНФІН Степан Іванович, 1912 року народження, народився в селі Клімауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Луківці Вижницького району Чернівецької області України, росіянин, неписьменний, хлібороб. Заарештований 15 грудня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 21 червня 1941 року засуджений до 5 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 25 травня 1972 року. 38

AkINFIN Stefan son of Ion, born in 1912, in Climăuţi, former Rădăuţi county, today Romania’s county Suceava, Russian illiterate farmer. In the interwar period he establishes in Lukivţi village, included today in the Vijniţa district, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the Soviet Frontier guards on the 15th December 1940. On 21th of June 1941, the Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics condemns him for 5 years of forced labor “for illegal crossing the border”. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 25th May 1972.

ALEXANDRESCU Constantin al lui Tan, născut în 1885, în localitatea Desa, judeţul Dolj al României, român, a absolvit şcoala primară, primar. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Lujeni, astăzi raionul Chiţmani, regiunea Cernăuţi, Ucraina. La o săptămână după ocuparea Ţinutului codrilor de fagi, în ziua de 6 iulie 1940, reprezentanţii organelor de represalii ale regimului comunist totalitar au bătut în uşa românului, ferecându-i mâinile în lanţuri. Cercetările au durat până în primăvara anului următor. Este inclus în categoria „elementelor social-primejdioase”. Pe data de 29 martie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de muncă silnică. Reabilitat conform Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 16 ianuarie 1989.

АЛЕКСАНДРЕСКУ Константин, 1885 року народження, народився в селі Деса, повіт Долж Румунії, бувший мешканець села Лужани Кіцманського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, примар. Заарештований 6 липня 1940 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 29 березня 1941 року засуджений до 5 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований на підставі Указу ПВР СРСР від 16 січня 1989 року. 40

ALEXANDRESCu Constantin son of Tan, born in 1885, in Desa, Romanian’s country Dolj, a Romanian that graduated the primary school. In the interwar period, he settles in Lujeni, a village, which is nowadays part of the Chiţmani country, in the region of Cernăuţi, Ukraine. A week after the occupation of the Land of beech forests, on the 6th of July 1940, representatives of the organs of retaliation adherent to the totalitarian communist regime knocked on the common Romanian’s door and riveted his hands in chains. The investigation lasted until next year’s spring. It is included in the category of “socially - dangerous elements”, on the 29th of March 1941, the Special Conference nearby the People’s Commissioner for Internal Affairs of the USSR sentenced to 5 years of forced labor. Rehabilitated according to Supreme Soviet Presidium decree of USSR FROM 16th of January 1989.

ANDRONACHI Ion al lui Toader, născut în 1897, în localitatea Horodnic, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii incomplete, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Ispas, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Fiind inclus de reprezentanţii regimului stalinist totalitar în categoria „elementelor social-primejdioase”, este arestat în ziua de 20 iunie 1941. Pe data de 28 octombrie 1942, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la zece ani de muncă silnică. A murit în ziua de 29 octombrie 1945 într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat conform Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din 16 ianuarie 1989.

АНДРОНАКІ Іон, 1897 року народження, народився в селі Хородник колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавсьский повіт Румунії, бувший мешканець села Іспас Вижницького району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, хлібороб. Заарештований 20 червня 1941 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 28 жовтня 1942 року засуджений до 10 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 29 жовтня 1945 року в Свердловській області Російської Федерації. Реабілітований на підставі Указу ПВР СРСР від 16 січня 1989 року. 42

ANDRoNACHI Ion, Toader’s son, born in 1897, in Horodnic locality, former county Rădăuţi, nowadays Romania’s county Suceava, Romanian, farmer, with incomplete average studies. During the interwar period she establishes in Ispas village, included today in Vijniţa district, in the Cernăuţi region, Ukraine. Being classified by the representatives of the Stalinist organs by retaliation in the category of “social-dangerous elements”, he was arrested on the date of 20 June 1941. On 28th October 1942, the Special conference of People’s Commissars for Internal Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him to 10 years of forced labor. He dies on the 29st of October 1945 in a Stalinist camp in the Sverdlovsk, Russian Federation. Rehabilitated according to the Decree of the Presidium of the Supreme Soviet of the Soviet Socialist Republics from 16 January 1989.

ANDRUSEAC Toader al lui Panteleimon, născut în 1894, în municipiul Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu el au fost deportaţi: ANDRUSEAC Varvara a lui Tănase, născută în 1892, româncă; ANDRUSEAC Domnica a lui Toader, născută în 1920, româncă; ANDRUSEAC Dumitru al lui Toader, născut în 1926, român; ANDRUSEAC Reveca a lui Toader, născută în 1928, româncă. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

АНДРУСЯК Тоадер, 1894 року народження, народився в місті Радауци, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 44

ANDRuSEAC Toader, son of Panteleimon, born in 1894 in the district Rădăuţi, today Suceava country, Romania, Romanian, graduated elementary school, farmer. In the interwar period he settles in the town of Toporăuţi, today part of the “New Spear” lane, region of Cernăuţi, Ukraine. On the 10th of June 1941, the “operative triangle” of the People’s Commissioner Direction for State Security of the USSR in the region of Cernăuţi accepts the new decision regarding his deporting, accused for being “related to the traitor of the country”. Together with him they were deported: ANDRUSEAC Varvara daughter of Tănase, born in 1892, Romanian; ANDRUSEAC Domnica daughter of Toader, born in 1920, Romanian; ANDRUSEAC Dumitru son of Toader, born in 1926, Romanian; ANDRUSEAC Reveca daughter of Toader, born in 1928, Romanian. All of them are rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the political oppression victims in Ukraine” from the 17th of April 1991.

ANTIMIE Gheorghe al lui Pavel, născut în 1900, în localitatea Frătăuţii Vechi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 9 iunie 1941. Pe data de 14 aprilie 1943, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la opt ani de muncă silnică pentru faptul că „a fost membu al unui partid contrarevoluţionar”. Moare la 27 aprilie 1942 întrun lagăr stalinist din Republica Comi, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 19 ianuarie 1989. Soţia sa, ANTIMIE Paraschiva a lui Gheorghe, născută în 1900, româncă, a fost deportată, conform hotărârii din 10 iunie 1941 a „triunghiului operativ” al Direcţiei regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului.

АНТИМІЄ Георге, 1900 року народження, народився в селі Старі Фратауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, румун, хлібороб. Заарештований 9 червня 1941 року. Звинувачення: член контрреволюційної партії. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 14 квітня 1943 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 27 квітня 1942 року в Республіки Коми. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 19 січня 1989 року. 46

ANtIMIE Gheorghe, son of Pavel, born in 1900 in the town of Frătăuţii Vechi, former Rădăuţii county, now Suceava county of Romania, Romanian, farmer. During the interwar period he settles in the town of Toporăuţi, today part of the “New Spear” lane, region Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by the representatives of the Stalinist Oppression organs in the 9th of June 1941. On the 14th of April, 1943, the Special Conference near the People’s Commissioner for Internal Business of the USSR sentences him to 8 years of hard labor for “being part of a counter-revolutionary political party”. Dies on the 27th of April 1942 in a Stalinist concentration camp in the Comi Republic. Rehabilitated by the Courthouse of Cernăuţi on the 19th of January, 1989.

ANTON-MARINESCU Vasile al lui Petru, născut în 1916, în localitatea Copacenii de Jos, judeţul Ilfov al României, român, a obţinut studii medii incomplete, fost prizonier de război. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Corâtne, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 16 decembrie 1948. Pe data de 13 aprilie 1951, Tribunalul Militar al Ministerului Afacerilor Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică „pentru trădarea patriei”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 17 martie 1994.

АНТОН – МАРИНЕСКУ Васіле, 1916 року народження, народився в селі Долішні Копачені повіт Ільфов у Румунії, бувший мешканець села Коритне Вижницького району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, військовополонений. Заарештований 16 грудня 1948 року. Звинувачення: зрадницька діяльність. Військовим трибуналом Міністерства внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 13 квітня 1951 року засуджений до 25 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 17 березня 1994 року. 48

ANtoN – MARINESCu Vasile son of Petru, born in 1916, in Copacenii de Jos, Romania’s Ilfov county, Romanian, former war prisoner who graduated incomplete medium studies. In the interwar period he settles in the Corâtne village, included today in Vijniţa county, region Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by the Stalinist enforcement representatives on 16th December 1948, the reprisals day. On 13th April 1951, the Military Tribunal of the USSR’s Ministry of Internal Affairs sentenced him for 25 years of forced labor “for betraying the country”. Rehabilitated by the Cernăuţi’s District Attorney’s office on 17th of March 1994.

ANTONIUC Iurie al lui Vasile, născut în 1899, în localitatea Frătăuţii Vechi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii incomplete, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Este arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 26 iunie 1941, fiind învinuit de „activitate de spionaj”. Odată cu declanşarea operaţiilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică va fi transferat în Siberia, unde moare pe data de 4 august 1942 în lagărul stalinist din oraşul Celeabinsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 30 august 1995.

АНТОНЮК Юріє, 1899 року народження, народився в селі Старі Фратауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, хлібороб. Заарештований 26 червня 1941 року. Звинувачення: шпигунство. Помер 4 серпня 1942 року у місцях позбавлення волі в місті Челябінськ Російської Федерації. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 30 серпня 1995 року. 50

ANtoNIuC Iurie, son of Vasile, born in 1899, in town of Frătăuţii Vechi, former Rădăuţi county, now Suceava county of Romania, Romanian, farmer. During the interwar period he settles in the town of Toporăuţi, today part of the “New Spear” lane, region of Cernăuţi, Ukraine. Is arrested by representatives of the Stalinist Oppression Organs on the 26th of June 1941, accused of “espionage activities”. Along with the beginning of military operations between Romania and the former USSR, he is transferred in Siberia, where he dies on the 4th of August 1942 in the Stalinist concentration camp near the town of Celeabinsk, Russian Federation. Rehabilitated by the Courthouse of Cernăuţi on the 30th of August 1995.

ARANOVICI Iosif al lui Ianchel, născut în 1885, în municipiul Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, evreu, negustor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Herţa, încadrat astăzi în componenţa regiunii Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 11 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind inclus în categoria „elementelor social-primejdioase”. A murit în 1942 în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

АРАНОВИЧ Йосип Янкельович, 1885 року народження, народився в місті Радауци Сучавського повіту Румунії, бувший мешканець містечка Герца Чернівецької області України, єврей, торговець. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 11 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як соціально небезпечний елемент. Помер в 1942 році у Тюменській області Російської Федерації. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 52

ARANoVICI Iosif, son of Ianchel, born in 1885, in Rădăuţi, today’s Romanian country of Suceava, Jewish trader. In the interwar period, he settles in Herţa, which is nowadays part of Cernăuţi region, Ukraine. On the 11th of June 1941, “the operational triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of USSR in the region Cernăuţi adopted the resolution of his deportation, being included in the category of “socially – dangerous elements”. He died in 1942 in the region of Tyumen in Russia Federation. Rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the political oppression victims in Ukraine” from the 17th of April 1991.

BANCESCU Nicolae al lui Gavril, născut în 1904, în municipiul Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii, învăţător. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Tărăşeni, încadrată astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 19 octombrie 1940. Pe data de 1 iulie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Moare în ziua de 2 septembrie 1943 într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 28 aprilie 1990. Soţia sa, BANCESCU Saveta a lui Toader, născută în 1910, româncă, a absolvit şcoala primară, a fost arestată de grănicerii sovietici în ziua de 19 octombrie 1940. Pe data de 1 iulie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la cinci ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Fiul lor, Ovidiu, născut în 1928, român, conform hotărârii „triunghiului operativ” al Direcţiei regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului din 9 iunie 1941, este deportat, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorii patriei”. БАНЧЕСКУ Ніколає, 1904 року народження, народився в місті Радауци, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Тарашани Глибоцького району Чернівецької області України, румун, освіта середня, вчитель. Заарештований 19 жовтня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі 54

внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 1 липня 1941 року засуджений до 5 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 2 вересня 1943 року в Свердловській області Російської Федерації. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 28 квітня 1990 року.

BANCESCU Nicolae, son of Gavril born in 1904, in city of Rădăuţi, today’s Romanian county of Suceava, a Romanian teacher, who graduated medium school. During the interwar period, he settles in the city of Tărăşeni, which is nowadays part of the Hliboca county, region of Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by the Soviet Frontier Guards on the 19th of October 1940. On the 1st of July 1941, The Special Conference nearby The People’s Commissioner for Internal Affairs of USSR sentences him to five years of forced labor “for illegally crossing the border”. He dies on the 2nd of September 1943 in a Stalinist camp nearby Sverdlovsk, Russia Federation. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on the 28th of April 1990. His wife, BANCESCU Saveta, daughter of Toader, born in 1910, a Romanian, who graduated primary school, was arrested by the Soviet Frontier Guards in the 19th of October 1940. On the 1st of July 1941, The Special Conference nearby The People’s Commissioner for Internal Affairs of USSR, sentences her to five years of forced labor” for the attempt of illegally crossing the border”. His son, Ovidiu, born in 1928, a Romanian, is deported according to “the operational triangle’s” revolution of The Direction of People’s Commissariat for the State Security from the 9th of June 1941, being accused of being related to country’s traitor. 55

BILICI Dochiţa a lui Gheorghe, născută în 1912, în oraşul Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu elementul social-primejdios”. Împreună cu ea au fost deportaţi: BILICI Gheorghe al lui Vasile, născut în 1932, român; BILICI Dumitru al lui Vasile, născut în 1935, român; BILICI Frăsina a lui Vasile, născută în 1936, româncă; BILICI Saveta a lui Vasile, născută în 1939, româncă. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

БІЛИЧ Докіца, 1912 року народження, народилася в місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, румунка, освіта початкова. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини соціально небезпечного елементу. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 56

BILICI Dochiţa, daughter of Gheorghe, born in 1912, in Vicovu de Sus, former Rădăuţi county, today Suceava county of Romania, Romanian, she graduated primary school. In the interwar period she settles in Toporăuţi, today part of Noua Suliţa county, Cernăuţi region, Ukraine. On the 10th of June 1941, the “operational triangle” of the Direction of People’s Commissariat for the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in the Cernăuţi region adopts the decision about her deportation, she being accused of “being related to the socially-dangerous elements”. Together with her were deported: BILICI Gheorghe, son of Vasile, born in 1932, Romanian; BILICI Dumitru, son of Vasile, born in 1935, Romanian; BILICI Frăsina, daughter of Vasile, born in 1936, Romanian; BILICI Saveta, daughter of Vasile, born in 1939, Romanian. All are rehabilitated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

BILICI Dumitru al lui Vasile, născut în 1883, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeşul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Fiind inclus în categoria „elementelor social-primejdioase”, este arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 13 iunie 1941. Moare în luna august 1942 într-un lagăr stalinist din Republica Comi. Pe data de 13 ianuarie 1943, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la opt ani de muncă silnică. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 3 aprilie 1967.

БІЛИЧ Думітру, 1883 року народження, народився в місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 13 червня 1941 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 13 січня 1943 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер у серпні 1942 року в Республіки Коми. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 3 квітня 1967 року. 58

BILICI Dumitru, son of Vasile, born in 1883, in Vicovu de Sus, former Rădăuţi, today Suceava county of Romania, Romanian, he graduated primary school and was an farmer. In the interwar period he settles in Toporăuţi, today part of the Noua Suliţa county, Cernăuţi region, Ukraine. Being included in the category of “socially-dangerous elements”, he is arrested by the representatives of Soviet Council for Oppression on the 13th of June 1941. He dies in August 1942 in a Stalinist camp from the Comi Republic. On the 13th of January 1943, the Special Conference around People’s Commissary for Internal Affairs of The USSR condemned him to 8 years of forced work. Rehabilitated by the Regional Court of Justice of Cernăuţi on 3rd of April 1967.

BLANARU Haim al lui Leiba, născut în 1891, în municipiul Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, evreu, a absolvit şcoala primară, negustor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Herţa, încadrat astăzi în componenţa regiunii Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 11 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind inclus de către reprezentanţii regimului sovietic totalitar în categoria „elementelor social-primejdioase”. În octombrie 1947 reuşeşte să evadeze din exil. Fiind pus în urmărire, va fi reţinut şi condamnat, în 1949, la trei ani de muncă silnică. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

БЛАНАРУ Хайм Лейбович, 1891 року народження, народився в місті Радауци, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець містечка Герца Чернівецької області України, єврей, освіта початкова, торговець. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 11 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як соціально небезпечний елемент. У жовтні 1947 року самовільно покинув спеціальне поселення. В 1949 році за втечу зі спеціального поселення засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 60

BLANARu Haim, Leiba’s son, born in 1891, in Rădăuţi municipality, now Romanian’s Suceava county, Jew, graduated elementary school, merchant. During the inter-war period he settled in Herţa small town, today part of the Cernăuţi region, Ukraine. On 11 June 1941 the “operational triangle” of USSR’s NKGB(People’s Commissariat for State Security) in Cernăuţi decides his deportation for his guilt of “being a socially dangerous element”. In October 1947 he escaped from exile. Being under prosecution, he will be arrested and sentenced, in 1949, to 3 years of daily work. Rehabilitated under the Ukrainian Law “On the Rehabilitation of the Victims of Political Repressions” from the 17th of April 1991.

BODALI Victor al lui Toader, născut în 1907, în localitatea Straja, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, ştiutor de carte, agricultor. Înainte de instaurarea puterii sovietice în nordul Bucovinei, doi feciori ai săi s-au învoit să pască vitele oamenilor din satul Igeşti, încadrat astăzi în raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi, Ucraina. După instalarea frontierei sovieto-române, Straja a rămas în componenţa României, iar Igeşti a nimerit în Uniunea Sovietică. La 2 august 1940, părintele a hotărât să-şi aducă urmaşii acasă. Trece hotarul şi nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti. Cercetările au durat unsprezece luni. Pe data de 21 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţat într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 noiembrie 1990.

БОДАЛІ Віктор, 1907 року народження, народився в селі Стража колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, письменний, хлібороб. Заарештований 2 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 21 червня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 16 листопада 1990 року. 62

BoDALI Victor, Toader’s son, born in 1907, in Straja locality, former county of Rădăuţi, nowadays Romania’s Suceava county, Romanian, lettered, farmer. He was arrested by the Soviet border guards on 2nd August 1940. On 21th June 1941, the Special Meeting of USSR’s People’s Commissariat for Internal Affairs sentenced him to 3 years of daily work for his guilt of “illegal border crossing” being imprisoned in a Stalinist camp in Sverdlovsk region. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 16th November 1990.

BODEAN Agripina a lui Casian, născută în 1917, în localitatea Bilca, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Lukivţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 11 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Repuplicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu ea a fost deportat BODEAN Orest al lui Porfirie, născut în 1939, român. Ambii sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

БОДЯН Агрипина, 1917 року народження, народилася в селі Білка колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Луківці Вижницького району Чернівецької області, України. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік від 11 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 64

BoDEAN Agripina, daughter of Casian, born in 1917, in Bilca, former county Rădăuţi, known today as Romanian’s county Suceava, Romanian nationality. In the interwar period she settles in Lukivţi village, nowadays part of Vijniţa county, region Cernăuţi, Ukraine. On 11th of June 1941, “the operational triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in Cernăuţi region, adopted the resolution on her deportation, accused of being “related to the socially-dangerous elements”. Rehabilitated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

BODNAR Florea al lui Gheorghe, născut în 1924, în localitatea Arbore, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii incomplete, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Boian, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 28 septembrie 1948. Pe data de 10 decembrie, acelaşi an, Tribunalul Militar al Ministerului Afacerilor Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică „pentru relaţiile cu Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 12 martie 1992.

БОДНАР Флоря, 1924 року народження, народився в селі Арборе колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Бояни Новоселицького району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, хлібороб. Заарештований 28 вересня 1948 року. Звинувачення: зв’язок з ОУН. Військовим трибуналом Міністерства внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 10 грудня 1948 року засуджений до 25 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 12 березня 1992 року. 66

BoDNAR Florea son of Gheorghe, born in 1924, in Arbore, former county Rădăuţi, known today as Romania’s county Suceava, Romanian nationality, obtained incomplete mediocre studies, farmer. In the period between the World Wards he established in the village of Boian, nowadays included in Noua Suliţă, region Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by the representatives of the Stalinist organs by retaliation on the day of 28th of September 1948. On 10th of December, same years, The Military Tribunal of the Ministry of Internal Affairs of USSR sentenced to 25 years of forced labor for “connections with Organization of Ukrainian Nationalist”. Rehabilitated by District Attorney’s of the region Cernăuţi on 12th March 1992.

BUHĂIANU Ştefan al lui Toader, născut în 1906, în localitatea Grămeşti, fostul judeţ Dorohoi, azi judeţul Suceava al României, român, funcţionar. După absolvirea gimnaziului din oraşul Siret, actualmente judeţul Suceava, la 1926, îşi începe activitatea de muncă în sistemul vamal al României. În perioada anilor 1931-1932 îşi face serviciul militar în termen în componenţa regimentului 14 Infanterie, dislocat în municipiul Roman. În 1936 vine la Cernăuţi şi îndeplineşte diverse funcţii în componenţa organelor administrative române din Bucovina. Se stabileşte cu traiul în comuna Mahala, încadrată astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Fiind clasificat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în categoria „elementelor social-primejdioase”, este arestat pe data de 23 februarie 1941 şi aruncat în beciurile fioroase ale închisorii cernăuţene. Odată cu declanşarea operaţiilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică va fi transferat în Siberia. Moare în ziua de 15 noiembrie 1941 într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 31 octombrie 1989.

БУХАЯНУ Штефан, 1906 року народження, народився в селі Грамешти колишнього Дорохойського повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Магала Новоселицького району Чернівецької області України, румун, службовець. Заарештований 23 лютого 1941 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Помер 15 листопада 1941 року у Свердловській області Російської Федерації. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 31 жовтня 1989 року. 68

BuHAIANu Stefan son of Toader, born in 1906, in Grămeşti, the former county Dorohoi, today the county Suceava from Romania, Romanian, clerk. In the period between the World Wars he establishes in the village of Mahala, part of the “Noua Suliţa” lane, region Cernăuţi, Ukraine. Being classified by the representatives of the Stalinist organs by retaliation in the category of “social-dangerous elements”, he was arrested on the date of 23 February 1941. He died on the day of 15 November, the same year, in a Stalinist concentration camp from the region Sverdlovsk, Russian Federation. Rehabilitated by the Higher Courthouse from the region Cernăuţi at 31 October 1989.

BUJDEI Trifon al lui Samuil, născut în 1885, în localitatea Vicovu de Jos, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Moare în 1942 în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. Împreună cu el a fost deportată BUJDEI Elena a lui Gheorghe, născută în 1892, româncă. A murit în 1945 în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. Ambii sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

БУЖДЕЙ Трифон, 1885 року народження, народився в селі Ніжний Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, румун, хлібороб. За постановою «оперативної трійки» управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Помер в 1942 році у Тюменській області Російської Федерації. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 70

BuJDEI Trifon, Samuil’s son , born in 1885, in Vicovu de Jos, former county of Rădăuţi, nowadays Suceava county of Romania, Romanian, farmer. During the interwar period settles in Toporăuţi village, included today in Noua Suliţă district (lane), Cernăuîi region, Ukraine. On 10th of June 1941 the “operational triangle” of USSR’s NKBG (People’s Commissariat for State Security) in Cernăuţi decides his deportation for his guilt of “being relative with the country’s traitor”. He died in 1942 in Tiumen region of Russian Federation. Rehabilitated under the Ukrainian Law “On the Rehabilitation of the Victims of Political Repressions” from the 17th of April 1991.

BURLĂ Calistrat al lui Constantin, născut în 1880, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Este arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 23 mai 1941, fiind învinuit de faptul că „a contribuit la trecerea ilegală a frontierei de stat”. Odată cu declanşarea operaţiilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică va fi transferat în Siberia, unde dispare fără urmă. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

БУРЛА Калістрат, 1880 року народження, народився у місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 23 травня 1941 року. Звинувачення: сприяння нелегального переходу кордону. Подальша його доля невідома. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 72

BuRLă Calistrat son of Constantin, born in 1880, in Vicovu de Sus, the former county Rădăuţi, today the county Suceava from Romania, Romanian, graduated elementary school, farmer. In the period between the World Wars he establishes in the village of Toporăuţi, today pert of the “Noua Suliţă” lane, region Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by the representatives of the Stalinist organs by retaliation on the day of 23 May 1941, being incriminated for “contributing at illegally crossing the border”. Once the military operations have started between Romania and the former Soviet Union he will be transferred in Siberia, where he disappears without trace. Rehabilitated according to Ukrainian Law “About the rehabilitation of the victims of the political retaliation on Ukraine” on 17 April 1991.

CÂRCIU Ilie al lui Tănase, născut în 1898, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 13 iunie 1941. Pe data de 12 decembrie 1942, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de muncă silnică pentru faptul că „a fost membru al unui partid contrarevoluţionar”. Moare la 31 ianuarie 1944 într-un lagăr stalinist din Republica Comi. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 30 septembrie 1967.

КИРЧУ Іліє, 1898 року народження, народився у місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 13 червня 1941 року. Звинувачення: член контрреволюційної партії. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 12 грудня 1942 року засуджений до 5 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 31 січня 1944 року в Республіки Коми. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 30 вересня 1967 року. 74

CâRCIu Ilie, son of Tănase, born in 1889 in Vicovu de Sus formerly in Rădăuţi county, now in Romania’s Suceava county, of Romanian ethnicity, graduated from elementary school as a farmer. During the interwar period he establishes in Toporăuţi village, today part of the Noua Suliţă district in Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the representatives of CEKA on the13th of June 1941. On the 12th of December 1942 the Special Conference of USSR’s Ministry of Home Affairs sentenced him to five years of forced labor for “being a member of an antirevolutionary party”. He dies on the 31st of January 1944 in a Stalinist camp in the Komi Republic. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on the 30th of September 1967.

CÂRCIU Ion al lui Nicolae, născut în 1923, în localitatea Straja, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şapte clase, agricultor. În dimineaţa zilei de 8 septembrie 1940, a pornit cu vitele spre imaşul satului. În ţinutul Carpaţilor coborâse o toamnă mândră ca în poveşti. Păsările călătoare se pregăteau să apuce calea sudului şi cântau de mai mare dragul, revărsându-şi toată dragostea în melodii de o rară frumuseţe. Tânărul de şaptesprezece ani, contemplând natura miraculoasă a plaiului natal, ascultând cântecul duios al păsărilor, n-a observat când o vacă, eşind din cireadă, s-a pomenit pe teritoriul încadrat în componenţa fostei Uniuni Sovietice. Ionel este nevoit să treacă frontiera cu scopul ca să aducă rătăcitoarea vacă înapoi în România. Nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti, fiind supus interogărilor, care au durat opt luni. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, întemniţându-l în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. A apucat drumul Nordului, drumul durerii şi perzaniei. Acasă îl aşteptau bătrânul tată şi sora-i mai mare. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990. КИРЧУ Іон, 1923 року народження, народився в селі Стража колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, закінчив сім класів, хлібороб. Заарештований 8 вересня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 76

CâRCIu Ion, son of Nicolae, born in 1923 in Straja, formerly in Rădăuţi county, now in Romania’s Suceava county, of Romanian ethnicity, graduated seven classes as a farmer. He was arrested by the soviet border police on the 8th of September 1940. On the 17th of May 1941, the Special Meeting of USSR’s Ministry of Home Affairs sentences him to 3 years of forced labor for “illegally crossing the state’s border”, and imprisoned him in a Stalinist camp in Vorkuta. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on the 2nd of November 1990.

CÂRCIU Lucreţia a lui Gavril, născută în 1905, în municipiul Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, austriacă, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era soţia fostului membru al unui partid contrarevoluţionar”. Împreună cu ea au fost deportaţi: CÂRCIU Gheorghe al lui Ilie, născut în 1925, român; CÂRCIU Valeria a lui Ilie, născută în 1925, româncă; CÂRCIU Aurora a lui Ilie, născută în 1931, româncă; CÂRCIU Viorel al lui Ilie, născut în 1936, român. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

КИРЧУ Лукреція, 1905 року народження, народилася в місті Радауци, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, австрійка, освіта початкова. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як дружина члена контрреволюційної партії. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 78

CâRCIu Lucreţia, daughter of Gavril, born in 1905 in Rădăuţi, the former Rădăuţi county, now Romania’s Siceava county, of Austrian ethnicity, graduated from elementary school. During the interwar period she establishes in Toporăuţi, today part of the Noua Suliţă district in the Cernăuţi region, Ukraine. On the 10th of June 1941, the “operational triangle” of USSR’s NKGB (People’s Commissariat for State Security) in Cernăuţi decides her deportation for her guilt of “having married a member of an antirevolutionary party”. Rehabilitated under the Ukrainian Law “On the Rehabilitation of the Victims Political Repressions” from the 17th April 1991.

CHELBA Gheorghe al lui Mihai, născut în 1893, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 9 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. A murit în 1948 în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. Împreună cu el au fost deportaţi: CHELBA Paraschiva a lui Grigore, născută în 1910, româncă; CHELBA Trandafira a lui Gheorghe, născută în 1935, româncă; CHELBA Dumitru al lui Gheorghe, născut în 1940, român. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

КЕЛЬБА ГЕОРГЕ, 1893 року народження, народився в селі Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Топорівці Новоселицького району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. За постановою оперативної трійки управління комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 9 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Помер в 1948 році у Тюменській області Російської Федерації. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 80

CHELBA Gheorghe, son of Mihai, born in 1893 in Vicovu de Sus, in the former Rădăuţi county, now Suceava county of Romania, of Romanian ethnicity, graduated elementary school, farmer. In – between the two World Wars, he establishes his living in Toporăuţi village, today part of Noua Suliţă district in Cernăuţi region, Ukraine. On 9th June 1941, the ‘operative triangle” of the Force Directorate of State Security of the People’s Commissariat of the Union of Soviet Socialist Republics in the region of Cernăuţi adopts the decision on its deportation, being blamed for being related to the “Country’s traitor”. He died in 1948 in the region of Tiumen in the Russian Confederation. Rehabilitated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political victims in Ukraine”, 17th April 1991.

CHERSTEAN Sergiu al lui Vasile, născut în 1884, în localitatea Vicovu de Jos, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii incomplete, funcţionar. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Corceşti, încadrat astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 21 martie 1941. Pe data de 26 mai, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la opt ani de muncă silnică „pentru agitaţie antisovietică”. Moare la 20 septembrie 1941 în detenţie. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 28 iulie 1993.

КЕРСТЯН Сержіу, 1884 року народження, народився в селі Ніжній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Корчівці Глибоцького району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, службовець. Заарештований 21 березня 1941року. Звинувачення: антирадянська агітація. Чернівецьким обласним судом 26 травня 1941 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 20 вересня 1941 року в місцях позбавлення волі. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 28 липня 1993 року. 82

CHERStEAN Sergiu, son of Vasile, born in 1884 in Vicovu de Sus, in the former Rădăuţi county, now Suceava county of Romania, of Romanian ethnicity, with incomplete average studies, officer. In between the two World Wars he establishes his living in Corceşti Village, found today in the district Hliboca, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the representatives of CEKA on 21st March 1941. On 26th of May, the same year, The Regional Court of Cernăuţi sentences him to 8 years of daily forced labor “for anti Soviet agitation”. He dies on 20th September 1941 in prison. Rehabilitated by the Prosecution of Cernăuţi region on 28 July 1993.

CRIŢAN Nicolae al lui Ilie, născut în 1886, în localitatea Straja, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeşul Suceava al României, român, ştiutor de carte, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Seletin, încadrat astăzi în componenţa raionului Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. În ziua de 13 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre includerea ţăranului în categoria „elementelor social-primejdioase”. Românul este arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii. Pe data de 20 ianuarie 1943, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la opt ani de muncă silnică pentru faptul că în perioada interbelică a fost membru al unui „partid contrarevoluţionar din România”. Moare la 8 septembrie 1943 în lagărul stalinist din cătunul Vojael, Republica Comi. Membrii familiei vor fi deportaţi în stepele pustii ale Kazahstanului, unde scumpa lui soţie se stinge din viaţă în 1942. Rămâne orfan fiul, Ion, născut în 1927, şi care a avut norocul să reziste infernului stalinist. Averea indicată a persecutatului constituia o casă, o şură, o vacă şi patru hectare de pământ. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 21 mai 1960.

КРІЦАН Ніколає, 1886 року народження, народився в селі Стража колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Селятин Путильського району Чернівецької області України, румун, письменний, хлібороб. Заарештований 13 червня 1941 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх 84

справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 20 січня 1943 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 8 вересня 1943 року в Республіки Коми Російської Федерації. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 21 травня 1960 року.

CRIŢAN Nicolae, son of Ilie, born in 1886, in Straja, in the former Rădăuţi county, now Suceava county of Romania, of Romanian ethnicity, having knowledge of reading, farmer. In-between the two World Wars he establishes his living in Seletin Village, found today in the district Putila, Cernăuţi region, Ukraine. On the day of 13th July 1941, “the operative triangle” of the Force Directorate of State Security of the People’s Commissariat of the Union of Soviet Socialist Republics in the region of Cernăuţi adopts the decision on the inclusion of the peasant in the category of “the social dangerous elements”. On 20th of January 1943, the Special Meeting of ISSR’s Ministry of Home Affairs sentences him to 8 years of daily forced labor. He dies on 8th September, same year, in the Stalinist forced labor camp in Vojael, Comi Republic. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on 21st May 1960.

CRUŢ Simion al lui Dominic, născut în 1901, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit cinci clase, agricultor. În primăvara anului 1940, a dat oile la stâna, care se afla în satul Şipotele Sucevei, încadrat astăzi în componenţa raionului Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. După instalarea frontierei sovieto-române, ţăranul a hotărât să-şi aducă mioarele acasă. Nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti fiind arestat în ziua de 17 iulie 1940. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Va fi întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 noiembrie 1990.

КРУЦ Сіміон, 1901 року народження, народився у місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 17 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 16 листопада 1990 року. 86

CRuŢ Simion, son of Dominic, born in 1901, in Vicovu de Sus, in the former Rădăuţi county, now Suceava county of Romania, of Romanian ethnicity, graduated 5 classes, farmer. He was arrested by the Soviet rangers on 17th of July 1940. On 17th of May 1941, the Special Counsel that is next to the Commissar of the People for Interior Business of the Union of Soviet Socialist Republics condemns him to 3 years of daily work “for illegal crossing of the state”, being prisoner in the bearing of Stalin from the Vorkuta city. Rehabilitated by the Regional Court from Cernăuţi on 16th of November 1990.

DĂNILĂ Ilie al lui Constantin, născut în 1885, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, neştiutor de carte, agricultor. În primăvara lui 1940, împreună cu alţi locuitori ai acestei frumoase aşezări româneşti, se îndreaptă spre renumita stână din satul Şipotele Sucevei, care mai târziu va intra în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se în timpul de faţă în raionul Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Când frontiera sovieto-română a fost instalată, ţăranul porneşte din nou la drum cu gândul să-şi întoarcă oile acasă. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 17 iulie 1940. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 noiembrie 1990.

ДАНІЛА Іліє, 1885 року народження, народився в місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, неписьменний, хлібороб. Заарештований 17 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 16 листопада 1990 року. 88

DăNILă Ilie, the son of Constantin, born in 1885, in Vicovu de Sus, in the former Rădăuţi county, now Suceava county of Romania, of Romanian ethnicity, unlettered, farmer. He was arrested by the Soviet rangers on 17th of July 1940. On 17th of May 1941, the Special Counsel that is next to the Commissar of the People for Interior Business of the Union of Soviet Socialist Republics condemns him to 3 years of daily work “for illegal crossing of the borders of the state”, being prisoner in the bearing of Stalin from the Vorkuta city. Rehabilitated by the Regional Court from Cernăuţi on 16th of November 1990.

DĂNILĂ Ilie al lui Toader, născut în 1900, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În primăvara anului 1940, a dat oile la stâna, care se afla în satul Şipotele Sucevei, încadrat astăzi în componenţa raionului Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Văzând că în ţinutul mioritic este instalată frontiera sovietică, românul s-a pornit la drum, fiind călăuzit de dorinţa să-şi întoarcă oile acasă. In ziua de 17 iulie 1940 nimereşte în mâinile grănicerilor stalinişti. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, întemniţându-l în lagărul comunist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. A apucat drumul perzaniei. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 noiembrie 1990.

ДАНІЛА Іліє, 1900 року народження, народився в місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 17 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 16 листопада 1990 року. 90

DăNILă Ilie, the son of Toader, born in 1900, in Vicovu de Sus, in the former Rădăuţi county, now Suceava county of Romania, of Romanian ethnicity, graduated the primary school, farmer. He was arrested by the Soviet rangers on 17th of July 1940. On 17th of May 1941, the Special Counsel that is next to the Commissar of the People for Interior Business of the Union of Soviet Socialist Republics condemns him to 3 years of daily work “for illegal crossing of the borders of the state”, being prisoner in the bearing of Stalin from the Vorkuta city. Rehabilitated by the Regional Court from Cernăuţi on 16th of November 1990.

DRAGAN Aglaia a lui Vasile, născută în 1903, în localitatea Dorna Candrenilor, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Chisălău, încadrat astăzi în componenţa raionului Chiţmani, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu elementul social-primejdios”. Împreună cu ea au fost deportaţi: DRAGAN Leontie al lui Dumitru, născut în 1889, român, agricultor, a murit în ziua de 19 iunie 1947 în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă; DRAGAN Ion al lui Leontie, născut în 1921, român, agricultor, a murit în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă; DRAGAN Dragomir al lui Leontie, născut în 1924, român; DRAGAN Sofia a lui Leontie, născută în 1925, româncă; DRAGAN Nicanor al lui Leontie, născut în 1927, român; DRAGAN Valerian al lui Leontie, născut în 1933, român, a murt în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ДРАГАН Аглая, 1903 року народження, народилася в селі Дорна Кандренилор, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Киселів Кіцманського району Чернівецької області України, румунка, освіта початкова. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини соціально небезпечного елементу. Реабілітована 92

на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року.

DRAGAN Aglaia daughter of Vasile, born in 1903, in Dorna Candrenilor, today Romania’s district Suceava, Romanian, graduated the primary school. In the interwar period she moves to the Chisălău village, which is part of today’s district component Chiţmani, Cernăuţi’s region, Ukraine. On June 10th 1941, “the operative triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in the region of Cernăuţi, adopts the decision about her deportation, being blamed for the fact that she was “related to the socially-dangerous elements”. Together with her were deported: DRAGAN Leontie, son of Dumitru, born in 1889, Romanian, farmer. He dies on June 19, 1947 in the Tiumen region of the Russian Federation; DRAGAN Ion, son of Leontie, born in 1921, Romanian, farmer, died in the Tiumen region of the Russian Federation; DRAGAN Dragomir, son of Leontie, born in 1924, Romanian; DRAGAN Sofia, daughter of Leontie, born in 1925, Romanian; DRAGAN Nicanor, son of Leontie, born in 1927, Romanian; DRAGAN Valerian, son of Leontie, born in 1933, Romanian, died in the Tiumen region of the Russian Federation. All of them are rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the victims of political repression in Ukraine” from April 17th, 1991.

DREHUŢĂ Eleonora a lui Teodor, născută în 1920, în localitatea Baineţ, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit şase clase. În timpul instaurării dictaturii staliniste în nordul Bucovinei se afla în oraşul Cernăuţi. Dorind să revină acasă, unde o aşteptau părinţii şi fraţii mai mici, înaintează comisiei sovieto-române o cerere cu rugămintea ca organele de resort să-i permită să părăsească regiunea Cernăuţi în mod legal. Rugămintea ei a rămas fără răspuns şi tânăra este nevoită să caute alte mijloace de a trece în România. Nimereşte în mâinile grănicerior comunişti, fiind arestată în ziua de 20 septembrie 1940. Pe data de 3 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 30 martie 1995.

ДРЕХУЦА Елеонора, 1920 року народження, народилася в селі Баїнець колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка міста Чернівці, румунка, закінчила шість класів. Заарештована 20 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 3 червня 1941 року засуджена до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 30 березня 1995 року. 94

DREHuŢă Eleonora, daughter of Teodor, born in 1920, in village of Baineţ, old county of Rădăuţi, nowadays county of Suceava, Romania, was a Romanian woman who graduated medium studies. In the interwar period he settles in the town of Cernăuţi. He was arrested by the soviet frontier guards on 20th September 1940. On the 3st of June 1941, the Special Conference of People’s Commissars attached of the Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for 3 years of forced labor “for illegally crossing the border”. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on the 30th of March 1995.

ERIMESCU Nicolae al lui Grigore, născut în 1897, în localitatea Arbore, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii incomplete, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Boian, încadrat astăzi în componenţa raionului Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 10 august 1948. Pe data de 30 august, acelaşi an, Tribunalul Militar al Ministerului Afacerilor Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică „pentru colaboraţionism cu Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 12 martie 1992.

ЄРИМЕСКУ Ніколає, 1897 року народження, народився в селі Арборе колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Бояни Новоселицького району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, хлібороб. Заарештований 10 серпня 1948 року. Звинувачення: пособництво ОУН. Військовим трибуналом Міністерства внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 30 серпня 1948 року засуджений до 25 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 12 березня 1992 року. 96

ERIMESCu Nicolae, son of Grigore, born in 1897, in Arbore, former county Rădăuţi, today Romania’s district Siceava, Romanian, he obtained incomplete secondary education , farmer. In the interwar period he establishes in Boian village, today’s part of the Noua Suliţa county, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the representatives of the Stalinist organs in August 10th 1948. In August 30, the same year, the Military Court of The Ministry of Internal Affairs of the Soviet Socialist Republics condemns him to 25 years of forced labor “for collaborating with the Organization of Ukrainian Nationalists”. Rehabilitated by the Prosecutor of Cernăuţi region in March 12, 1992.

EVTEEV Ivan al lui Feofan, născut în 1912, în localitatea Climăuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, rus, a absolvit şcoala primară, agricultor. În timpul instalării frontierei sovieto-române, casa ţăranului a rămas în România, iar ogorul lui a fost încadrat în componenţa Uniunii Sovietice. În ziua de 9 august 1940, rusul trece hotarul ca să-şi prelucreze pământul. Fiind arestat de grănicerii comunişti, este supus interogărilor. Pe data de 24 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

ЕВТЕЄВ Іван Феофанович, 1912 року народження, народився в селі Климауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, росіянин, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 9 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі Внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 24 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 98

EVtEEV Ivan, son of Feofan, born in 1912 in Climăuţi, former county of Rădăuţi, nowadays Suceava county of Romania, Russian, she graduated primary school, farmer. He was arrested by the Soviet border patrol on 9th of August 1940. On 24th of Nay 1941, the Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for 3 years of forced labor “for illegally crossing the border”, and imprisoned him in a Stalinist camps in Vorkuta. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on the 2nd of November 1990.

FĂDUR Genoveva a lui Carl, născută în 1915, în localitatea Frătăuţii Noi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, ştiutoare de carte. Când pe meleagurile carpatine a coborât vara cu miros de cireşe coapte şi cântecele duioase ale privighetorilor, cu florile codrului, unde fagii seculari îşi mărturisesc gândurile lor, a pornit împreună cu Ecaterina Fădur, cumnata ei, spre Priscăreni, încadrat astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina, săşi viziteze rudele. La întoarcere, în ziua de 16 iulie 1940, ambele vor fi arestate de grănicerii sovietici. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţată în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

ФЕДУР Женовева, 1915 року народження, народилася в селі Нові Фратауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румунка, письмена. Заарештована 16 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджена до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 100

FăDuR Genoveva, daughter of Carl, born in 1915, in village of Frătăuţii Noi, old county of Rădăuţi, nowadays county of Suceava, Romania, was a Romanian woman, with a high level of knowledge. She was arrested by the Soviet Border Guards on 16th of July 1940. On 17th of May 1941, The Special Meeting of People’s Committee for the Socialist Soviet Republic Union’s Internal Issues condemned her to 3 years of forced work “for the illegal attempt of crossing the state border”, being imprisoned in the Stalinist concentration camp from city of Vorkuta. She was then rehabilitated by the Regional Council of Cernăuţi on 2nd of November 1990.

101

GALAN Ilie al lui Eugen, născut în 1919, în localitatea Gălăneşti, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şapte clase, agricultor. În primăvara anului 1940, şi-a dat oile la stâna din satul Şipotele Sucevei, care la finele istoricului cireşar este încadrat în componenţa Uniunii Sovietice şi se află astăzi în raionul Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. În ziua de 14 iulie, acelaşi an, a trecut frontiera sovietoromână cu scopul de a-şi aduce acasă oile. Nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti. Pe data de 31 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, întemniţându-l în lagărul stalinist din oraşul Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Acasă îl aşteptau bătrânul tată, doi fraţi şi două surori. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

ГАЛАН Іліє, 1919 року народження, народився в селі Галанешти колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, закінчив сім класів, хлібороб. Заарештований 14 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 31 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 102

GALAN Ilie, son of Eugen, born in 1919, in village of Gălăneşti, old county of Rădăuţi, nowadays county of Suceava, Romania, was a Romanian man who graduated 7 levels of school and became a farmer. He was arrested by the Soviet Border Guards on 14th of July 1940. On 31st of May 1941, The Special Meeting of People’s Committee for the Socialist Republic Union’s Internal Issues sentenced him to 3 years of forced work “for the illegal attempt of crossing the state border”, being imprisoned in the Stalinist concentration camp from city of Sverdlovsk. She was then rehabilitated by the Regional Council of Cernăuţi on 2nd of November 1990.

103

GASTER Ela a lui Iosif, născută în 1912, în oraşul Gura Humorului, azi judeţul Suceava al României, evreică, a obţinut studii medii, funcţionară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în oraşul Vaşcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 9 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu elementul social-primejdios”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ГАСТЕР Елла Йосифівна, 1912 року народження, народилася в місті Гура – Гуморулуй, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка містечка Вашківці Вижницького району Чернівецької області України, єврейка, освіта середня, службовець. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 9 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини соціально небезпечного елементу. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 104

GAStER Ela, daughter of Iosif, born in 1912, in Gura Humorului, today Romania’s district Suceava, Jewish, obtained secondary education, clerk. In the interwar period she moves to Vaşcăuţi, today this region being part of Vijniţa, CernăuţiUkraine region. In June 9th 1941, “the operative triangle” of The People’s Commissariat Department of the Union of Soviet Socialist Republics, adopts the decision about her deportation, being blamed for the fact that she was “related to the sociallydangerous elements”. Rehabilitated according to the “Law of Ukraine” In April 17th 1991.

105

IONESI Ion al lui Gavril, născut în 1892, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit trei clase primare, agricultor. În ziua de 23 august 1940, ţăranul s-a dus la pădure după lemne. Tot adunând vreascuri, a trecut frontiera pe teritoriul sovietic, unde va fi arestat de grănicerii stalinişti şi escortat la Cernăuţi. Au rămas să-i ducă dorul cinci copilaşi de la şapte la treisprezece ani şi scumpa lui soţie, Raveica. Pe data de 3 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 11 septembrie 1990.

ІОНЕСІ Іон, 1892 року народження, народився у місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, закінчив три класи початкової школи, хлібороб. Заарештований 23 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 3 червня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 11 вересня 1990 року. 106

IoNESI Ion, son of Gavril, born in 1892, born in village of Vicovu de Sus, old county of Rădăuţi, nowadays county of Suceava, Romania, was a Romanian man who graduated 3 primary levels of school and became a farmer. He was arrested by the Soviet Border Guards on 23rd of August 1940. On 3rd of June 1941, The Special Meeting of People’s Committee for the Socialist Soviet Republic’s Union Internal Issues sentenced him to 3 years of forced work “for the illegal attempt of crossing the state border”. He was then rehabilitated by the Regional Council of Cernăuţi on 11th of September 1990.

107

KOSTIUK Ilie al lui Andrei, născut în oraşul Siret, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, ucrainean, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Bănila, încadrată astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 16 octombrie 1948. Pe data de 10 decembrie, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la opt ani de muncă silnică „pentru nedenunţare”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 15 august 1991.

КОСТЮК Ілля Андрійович, 1918 року народження, народився в місті Серет колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Банилів Вижницького району Чернівецької області, українець, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 16 жовтня 1948 року. Звинувачення: недонесення. Чернівецьким обласним судом 10 грудня 1948 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 15 серпня 1991 року. 108

koStIuk Ilie, son of Andrei, born in Siret, former county Rădăuţi, today Romania’s district Suceava, Ukrainian, he graduated the primary school, agriculturist. In the interwar period se establishes in Banila, which today is part of Vijniţa, Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by the representatives of the Soviet organs in October 16th 1948. In December 10th, the same year, the Regional Court of Cernăuţi condemns him to 8 years of forced labor “for not telling in”. Rehabilitated by the Prosecutor Region of Cernăuţi in August 15th 1991.

109

KUDERA Iadviga a lui Franz, născută în 1924, în localitatea Vicşani, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, poloneză, a obţinut studii medii incomplete. A fost arestată de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 25 februarie 1941, fiind învinuită de „activitate de spionaj”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

КУДЕРА Ядвіга Францівна, 1924 року народження, народилася в селі Вікшани колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румунка, освіта неповна середня. Заарештована 25 лютого 1941 року. Звинувачення: шпіонська діяльність. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 110

kuDERA Iadviga, daughter of Franz, born in 1924, in village of Vicşani, old county of Rădăuţi, nowadays county Suceava, Romania, was a Polish woman who didn’t finished her studies. She was arrested by the Soviet Enforcement Officials on 25th of February 1941, being accused of “spying activities”. She was then rehabilitated according to the Ukrainian Laws “Related to the rehabilitation of the retaliation victims” on 17th of April 1991.

111

LAZAR Ilie al lui Dumitru, născut în 1904, în localitatea Voitinel, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Noua Suliţă, încadrat astăzi în componenţa regiunii Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 31 decembrie 1940, fiind învinuit de faptul că „a încercat să treacă frontiera de stat în mod ilegal”. A dispărut fără urmă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 14 iunie 1995.

ЛАЗАР Іліє, 1904 року народження, народився в селі Войтінел колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець містечка Новоселиця Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 31 грудня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу кордону. Подальша його доля невідома. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 14 червня 1995 року. 112

LAZAR Ilie, son of Dumitru, born in 1904, in Voitinel, former county Rădăuţi, today Romania’s district Siceava, Romanian, he graduated the primary school, agriculturist. In the interwar period he establishes in Noua Suliţa, city which is today part of Cernăuţi-Ukraine region. He was arrested by the Soviet border guards in December 31, 1940, being blamed for the fact that “he tried to cross the stated border illegally”. He disappeared without a trace. Rehabilitated by the Prosecutor of the Cernăuţi region in June 14th 1995.

113

LEHTIK Haia a lui Elkun, născută în 1895, în oraşul Dorohoi, azi judeţul Botoşani al României, evreică, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Noua Suliţă, astăzi centru raional, încadrat în componenţa regiunii Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 9 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatilui Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu elementul social-primejdios”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ЛЕХТИК Хая Елькунівна, 1895 року народження, народилася в місті Дорохой, тепер Ботошанський повіт Румунії, бувша мешканка містечка Новоселиця Чернівецької області України, єврейка, освіта початкова. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік від 9 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини соціально небезпечного елементу. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 114

LEHtIk Haia, daughter of Elkun, born in 1895, in the city of Dorohoi, today Botoşani county of Romania, Jewish, graduated primary school. In the interwar period she settles in the city of Noua Suliţa, today a district center, included in the Cernăuţi region, Ukraine. On the 9th of June 1941, the ”operational triangle”, of the Direction of People’s Commissariat for the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in the Cernăuţi region adopts the decision about her deportation, her being accuse of “being related to the socially-dangerous element”. Rehabilitated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

115

LEHTIK Moişa al lui Elkun, născut în 1909 în oraşul Dorohoi, azi judeţul Botoşani al României, evreu. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Noua Suliţă, astăzi centru raional, încadrat în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 9 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu elementul social-primejdios”. A murit în ziua de 31 ianuarie 1943 în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ЛЕХТИК Мойша Елькунович, 1909 року народження, народився в місті Дорохой, тепер Ботошанський повіт Румунії, бувший мешканець містечка Новоселиця Чернівецької області України, єврей. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 9 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини соціально небезпечного елементу. Помер 31 січня 1943 року в Тюменській області Російської Федерації. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 116

LEHtIk Moişa, son of Elkun, born in 1909, in the city of Dorohoi, today Botoşani county of Romania, Jewish. In the interwar period he settles in the city of Noua Suliţa, today a district center, situated in the Cernăuţi region, Ukraine. On the 9th of June 1941, the “operational triangle” of the Direction of People’s Commissariat for the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in the Cernăuţi region adopts the decision about his deportation, him being accused of “being related to the socially-dangerous element”. He died on the 31st of January 1943 in the Tiumen region in the Russian Federation. Rehabilitated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

117

LIBERMAN Motel al lui Iosif, născut în 1909, în municipiul Vatra Dornei, azi judeţul Suceava al României, evreu, a obţinut studii medii necomplete, negustor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Cozmeni, astăzi centrul raional Chiţmani, încadrat în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind inclus de reprezantanţii regimului stalinist totalitar în categoria „elementelor social-primejdioase”. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ЛІБЕРМАН Мотель Йосифович, 1909 року народження, народився в місті Ватра Дорней, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець містечка Кіцмань, єврей, освіта неповна середня, торговець. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як соціально небезпечний елемент. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 118

LIBERMAN Motel, son of Iosif, born in 1909, in city of Vatra Dornei, today Siceava county of Romania, Jewish, obtained incomplete medium studies, merchant. In the interwar period he settles in the city of Cozmeni, today the county center Chiţmani, integrated in the Cernăuţi region, Ukraine. On the 10th of June 1941, the “operational triangle” of the Direction of People’s Commissariat for the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in the Cernăuţi region adopts the decision about his deportation, him being included by the totalitarian Stalinist regime in the category of “socially-dangerous elements”. Rehabilitated according to Ukraine’s Law ”About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

119

LUCESCU Titus al lui Arhip, născut în 1915, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii necomplete, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 28 septembrie 1940. Pe data de 3 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 22 martie 1990.

ЛУЧЕСКУ Титус, 1915 року народження, народився в селі Бадeуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, хлібороб. Заарештований 28 вересня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 3 червня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 22 березня 1990 року. 120

LuCESCu Titus, son of Arhip, born in 1915, in the village of Bădeuţi, former Rădăuţi county, today Suceava county of Romania, Romanian, obtained incomplete medium studies, farmer. In the interwar period he settles in Iurcăuţi, today part of the Zastavna county, in the region of Cernuţi, Ukraine. He was arrested by the Soviet frontier guards on the 28th of September 1940. On the 3rd of June 1941, the Special Conference around People’s Commissary for Internal Affairs of The USSR condemned him to 3 years of forced work “for the illegal passing of the state frontier”. Rehabilitated by the Regional Court of Justice of Cernăuţi on the 22nd of March 1990.

121

LUCESCU Zamfira a lui Gheorghe, născută în 1906, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, neştiutoare de carte. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi a adoptat hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu ea au fost deportaţi: LUCESCU Gheorghe al lui Constantin, născut în 1930, român; LUCESCU Valerian al lui Constantin, născut în 1933, român; LUCESCU Nistor al lui Constantin, născut în 1935, român; LUCESCU Eleonora a lui Constantin, născută în 1937, româncă; LUCESCU Elena a lui Constantin, născută în 1939, româncă. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ЛУЧЕСКУ Замфіра, 1906 року народження, народилася в селі Бадeуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румунка, неписьменна. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 122

LuCESCu Zamfira, daughter of Gheorghe, born in 1906, in the village of Bădeuţi, former Rădăuţi county, today Suceava county of Romania, Romanian, illiterate. In the interwar period she settles in the village of Iurcăuţi, today in the Zastavna county, Cernăuţi region, Ukraine. On the 10th of June 1941, the “operational triangle” of the Direction of People’s Commissariat for the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in the Cernăuţi region adopted the decision of her deportation, she being accused of “being a relative of a state traitor”. Together with her were deported: LUCESCU Gheorghe, son of Constantin, born in 1930, Romanian; LUCESCU Valerian, son of Constantin, born in 1933, Romanian; LUCESCU Nistor, son of Constantin, born in 1935, Romanian; LUCESCU Eleonora, daughter of Constantin, born in 1937, Romanian; LUCESCU Elena, daughter of Constantin, born in 1939, Romanian. All are rehabilitated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

123

LUMICOVSCHI Petru al lui Dumitru, născut în 1886, în municipiul Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a obţinut studii medii necomplete, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Iurcăuţi, încadrată astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu el au fost deportaţi: LUMICOVSCHI Gavril al lui Petru, născut în 1922, român; LUMICOVSCHI Saveta a lui Petru, născută în 1926, româncă; LUMICOVSCHI Lucreţia a lui Petru, născută în 1928, româncă; LUMICOVSCHI Aurelia a lui Petru, născută în 1932, româncă; LUMICOVSCHI Aurel al lui Petru, născut în 1934, român; LUMICOVSCHI Maria a lui Petru, născută în 1936, româncă; LUMICOVSCHI Trandafira a lui Grigore, româncă. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991. ЛУМИКОВСЬКИЙ Петру, 1886 року народження, народився в місті Радауци, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта неповна середня, хлібороб. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 124

LuMICoVSCHI Petru, son of Dumitru, born in 1886, in the city of Rădăuţi, today Suceava county of Romania, Romanian, obtained incomplete medium studies, farmer. In the interwar period he settles in Iurcăuţi, today part of the Zastavna county, Cernăuţi region, Ukraine. On the 10th of June 1941, the “operational triangle” of the Direction of People’s Commissariat for the State Security of the Union of Soviet Socialist Republics in the Cernăuţi region adopted the decision of his deportation, him being accused of “being a relative of a state traitor”. Together with him were deported: LUMICOVSCHI Gavril, son of Petru, born in 1922, Romanian; LUMICOVSCHI Saveta, daughter of Petru, born in 1926, Romanian; LUMICOVSCHI Lucretia, daughter of Petru, born in 1928, Romanian; LUMICOVSCHI Aurelia, daughter of Petru, born in 1932, Romanian; LUMICOVSCHI Aurel, son of Petru, born in 1934, Romanian; LUMICOVSCHI Maria, daughter of Petru, born in 1936, Romanian; LUMICOVSCHI Trandafira, daughter of Grigore, Romanian. All of them are rehabilitated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

125

MAGDICI Toader al lui Nichifor, născut în 1914, în localitatea Marginea, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 28 septembrie 1940. Pe data de 3 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat” Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 22 martie 1990.

МАГДИЧ Тоадер, 1914 року народження, народився в селі Маржиня колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 28 вересня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 3 червня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 22 березня 1990 року. 126

MAGDICI Toader, son of Nichifor, born in 1914, in Marginea, former Rădăuţi county, today Suceava county of Romania, Romanian, graduated primary school, farmer. In the interwar period he settles in Iurcăuţi, today pert of the Zastavna county, in the Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the Soviet frontier guards on the 28th of September 1940. On the 3rd of June 1941, the Special Conference around People’s Commissary for Internal Affairs of The USSR condemned him to 3 years of forced work “for the illegal passing of the state frontier”. Rehabilitated by the Cernăuţi Court of Justice on the 22nd of March 1990.

127

MARCU Ilie al lui Ion, născut în 1892, în localitatea Frătăuţii Noi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, neştiutor de carte, agricultor. Înainte de instaurarea dictaturii staliniste în nordul Bucovinei se stabileşte cu traiul în satul Pătrăuţii de Jos, încadrat astăzi în componenţa raionului Storojineţ, regiunea Cernăuţi, Ucraina, întemeindu-şi o frumoasă gospodărie. În toamna lui 1940 hotărăşte să treacă în România cu scopul de a-şi scoate copilaşii din infernul comunist. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 17 octombrie 1940. Pe data de 7 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”, fiind întemniţat într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 28 februarie 1995.

МАРКУ Іліє, 1892 року народження, народився в селі Нові Фратауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Ніжні Петрівці Сторожинецького району Чернівецької області України, румун, неписьменний, хлібороб. Заарештований 17 жовтня 1940 року. Звинувачення: намір нелегального переходу державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 7 червня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 28 лютого 1995 року. 128

MARCu Ilie, son of Ion, born in 1892, in Frătăuţii Noi, former Rădăuţi county, today Suceava county of Romania, Romanian, illiterate farmer. In the interwar period she settles in the village of Pătrăuţii de Jos, today in the Storojineţ county, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the soviet frontier guards on the 17th October 1940. On 7th June 1941, the Special Conference of People’s Commissars attached to the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for 3 years of forced labor “for the attempt of illegally crossing the state border”. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 28th February 1995.

129

MAROCIKO Vasile al lui Gheorghe, născut în 1903, în localitatea Măgura, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, ucrainean, neştiutor de carte, agricultor. În primăvara anului 1940, şi-a dat oile la stâna din satul Şipotele Sucevei, care la finele istoricului cireşar este încadrat în componenţa fostei Uniuni Sovietice şi se află la ora actuală în raionul Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. În ziua de 2 august, acelaşi an, ţăranul a trecut hotarul sovieto-român cu scopul de a-şi aduce acasă mândrele mioare. A fost arestat de grănicerii stalinişti. Pe data de 7 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

МАРОЧКО Василь Георгійович, 1903 року народження, народився в селі Мегура колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, українець, неписьменний, хлібороб. Заарештований 2 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 7 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 130

MARoCIko Vasile, son of Gheorghe, born in 1903, in Măgura, the former county Rădăuţi, today Romania’s county Suceava, Ukrainian, farmer illiterate. He was arrested by the Soviet Frontier Guards on the 2st August 1940. On 7th May 1941, the Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for 3 years of forced labor “for illegally crossing the border”, being imprisoned in the Stalinist camps from Vorkuta. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi at 2nd November 1990.

131

MAZUROVICI Alexa al lui Onufrie, născut în 1903, în localitatea Clit, azi judeţul Suceava al României, ucrainean, a obţinut studii medii incomplete, învăţător. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Chisălău, actualul raion Chiţmani, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii regimului totalitar sovietic în ziua de 16 iulie 1940. Tribunalul Militar al Armatei a 12-cea a Districtului Militar Special Kiev în şedinţa de judecată, ţinută pe data de 10 iunie 1941, îl condamnă la cinsprezece ani de muncă silnică „pentru activitate de spionaj”. A murit în ziua de 2 aprilie 1947 într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 27 septembrie 1993.

МАЗУРОВИЧ Олексій Онуфрійович, 1903 року народження, народився в селі Кліт, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Киселів Кіцманського району Чернівецької області України, українець, освіта неповна середня, учитель. Заарештований 16 липня 1940 року. Звинувачення: шпигунська діяльність. Військовим трибуналом 12 армії КОВО 10 червня 1941 року засуджений до 15 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 2 квітня 1947 року в Свердловській області Російської Федерації. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 27 вересня 1993 року. 132

MAZuRoVICI Alexa of Onufrie, born in 1903, in Clit, nowadays the county of Suceava of Romania, Ukrainian, graduated incomplete medium studies, teacher. During interwar period he lives in the village of Chisălău, now the district of Chiţmani, region Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by the representatives of totalitarian Soviet system on the 16th of July, 1940. The Military Court of Justice of the 12th Army of the Special Military of Kiev, during trial, held on the 10th June 1941, sentenced him to fifteen years of daily work for “spying”. He died on the 2nd of April 1947 in a Stalinist camp from the Sverdlovsk region, Russian Federation. Rehabilitated by the District Attorney’s Office on September 27, 1993.

133

MLEŞNIŢA Irina a lui Gavril, născută în 1917, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică s-a aflat în Cernăuţi, unde a lucrat în cadrul unui spital din acest frumos oraş de pe malul Prutului. În preajma instaurării dictaturii staliniste în Ţinutul codrilor de fagi părăseşte locul de muncă, revenind la baştină. În ziua de 27 iulie 1940, se îndreaptă din nou spre Cernăuţi cu scopul de a-şi ridica hainele, lăsate pentru păstrare unei prietene, care locuia în satul Igeşti, actualul raion Storojineţ. Nimereşte în mâinile grănicerilor sovietici. Pe data de 29 martie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 noiembrie 1990.

МЛЕШНІЦА Ірина, 1917 року народження, народилася у місті Верхній Вікові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румунка, освіта початкова, бувша мешканка міста Чернівці. Заарештована 27 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 29 березня 1941 року засуджена до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 16 листопада 1990 року. 134

MLEŞNIŢA Irina, daughter of Gavril, born in 1917, in Vicovu de Sus village, old district of Rădăuţi, nowadays of Suceava in Romania, Romanian woman, has graduated primary school. During the interwar period, she lived in Cernăuţi, where she worked in a hospital. She was arrested by the Stalinist border guards in 27th of July 1940. On the 29th of March 1941, the Special Meeting of People’s Committee for the Socialist Soviet Republics’ Union’s Internal Issues condemns her to three years of forced work for the “illegal attempt of crossing the state border”. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on 16th of November 1990.

135

MOLNER Franz al lui Iosif, născut în 1885, în municipiul Bacău, România, neamţ, a absolvit şcoala primară, fotograf. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Hliboca, în prezent centru raional, încadrat în regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii regimului totalitar stalinist în ziua de 23 iulie 1940. Pe data de 7 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la opt ani de muncă silnică „pentru lupta-i activă împotriva mişcării revoluţionare”. Reabilitat conform Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din 16 ianuarie 1989.

МОЛНЕР Франц Йосипович, 1885 року народження, народився в місті Бакеу, Румунія, бувший мешканець містечка Глибока Чернівецької області України, німець, освіта початкова, фотограф. Заарештований 23 липня 1940 року. Звинувачення: боротьба проти революційного руху. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 7 червня 1941 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований на підставі Указу ПВР СРСР від 16 січня 1989 року. 136

MoLNER Franz, son of Iosif, born in 1885, in Bacau, Romania, German, graduated primary school, photographer. During interwar period, settles in village of Hliboca, now county center , enclosed in Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by representatives of Stalinist totalitarian system on 23 July, 1940. On the 7th of June 1941, Special Conference around People’s Commissary for USSR Internal Affairs sentenced him for sight years of daily work “for his active work against revolutionary movement”. Rehabilitated according to Supreme Soviet Presidium Decree from 16th January 1989.

137

MOLOCI Elena a lui Ştefan, născută în 1876, în oraşul Siret, azi judeţul Suceava al României, româncă, neştiutoare de carte. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Iurcăuţi, încadrată astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestată de grănicerii sovietici în ziua de 26 septembrie 1940. Pe data de 5 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la cinci ani de exil „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. A murit în ziua de 14 decembrie 1941 într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 28 februarie 1991.

МОЛОЧ Елена, 1876 року народження, народилася в місті Сірет колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румунка, неписьменна. Заарештована 26 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 5 червня 1941 року засуджена до 5 років вислання на спеціальне поселення. Померла 14 грудня 1941 року в Свердловській області Російської Федерації. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 28 лютого 1991 року. 138

MoLoCI Elena, daughter of Stefan, born in 1876, in the city of Siret, today’s Suceava county of Romania, Romanian, illiterate. During interwar period settles in the village of Iurcăuţi, today enclosed in the district of Zastavna, Cernăuţi region, Ukraine. She was arrested by the Soviet frontier guards on the 26th September 1940. On the 5th June 1941, the Special Conference around People’s Commissary for Internal Affairs of the USSR sentenced him to five years of exile “for the attempt of illegally crossing the state border”. He died on the 14th of December 1941 in a Stalinist camp around Sverdlovsk, Russian Federation. Rehabilitated by the Regional Court of Justice Cernăuţi on 28th February 1991.

139

NIDERGOFER Şaia al lui Moisei, născut în 1887, în localitatea Iaslovăţ, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, evreu, a obţinut studii superioare. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în actualul centru raional Hliboca, încadrat astăzi în componenţa regiunii Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 13 iunie 1941. Moare la 28 decembrie 1942 într-un lagăr stalinist din Republica Comi. Pe data de 30 decembrie, acelaşi an, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de exil pentru faptul că „a fost membru al unui partid contrarevoluţionar”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 22 decembrie 1988.

НІДЕРГОФЕР Шая Мойсейович, 1887 року народження, народився в селі Ясловец колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець містечка Глибока Чернівецької області України, єврей, освіта вища. Заарештований 13 червня 1941 року. Звинувачення: член контрреволюційної партії. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 30 грудня 1942 року засуджений до 5 років вислання на спеціальне поселення. Помер до винесення вироку 28 грудня 1942 року в Республіки Коми. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 22 грудня 1988 року. 140

NIDERGoFER Saia, son of Moisei, born in 1887, in Iaslovăţ village, nowadays district of Suceava, Jew, with high studies. During the interwar period, he establishes in the actual district centre Hliboca, bordered nowadays by the Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the representatives of the soviet body of repercussion on 13th of June 1941. He dies on 28th of December 1942 in a Stalinist camp from the Komi Republic. On 30th of December, same year, the Special Meeting of People’s Committee for the Socialist Soviet Republics’ Union’s Internal Issues condemns him to five years of exile for the fact that “he was member of a counterrevolutionary party. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on 22nd of December 1988.

141

OPAIŢ Vera a lui Mihai, născută în 1924, în municipiul Iaşi, România, româncă, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Suceveni, încadrată astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestată de grănicerii sovietici în ziua de 3 iunie 1941. Cercetările au durat douăsprezece luni. Pe data de 17 iunie 1942, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 februarie 1990.

ОПАІЦ Вера, 1924 року народження, народилася в місті Ясси, Румунія, бувша мешканка села Сучевени Глибоцького району Чернівецької області України, румунка, освіта початкова. Заарештована 3 червня 1941 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 червня 1942 року засуджена до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 16 лютого 1990 року. 142

oPAIŢ Vera, daughter of Mihai, born in 1924, in Iasi, Romania, Romanian, graduated primary school. During interwar period settles in the village of Suceveni, today enclosed in the district of Hliboca, Cernăuţi region, Ukraine. She was arrested by the Soviet Frontier Guards on 3rd of June 1941. The endure lasted for twelve months. On the 17th of June 1942, the Special Conference around People’s Commissary for Internal Affairs of USSR sentenced her for three years of daily work “for illegally crossing the state border”. Rehabilitated by the Regional Court Cernăuţi of Justice on 16th February 1990.

143

OPREA Mihai al lui Gheorghe, născut în 1890, în municipiul Bucureşti, român, a obţinut studii superioare, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Mamorniţa, încadrată astăzi în componenţa raionului Herţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Fiind inclus în categoria „elementelor social-primegdioase”, este arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 21 iulie 1940. La 8 octombrie, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la moarte. Sentinţa a fost executată pe data de 12 februarie 1941. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 29 aprilie 1992.

ОПРЯ Міхай, 1890 року народження, народився в місті Бухарест, Румунія, бувший мешканець села Маморниця Герцаївського району Чернівецької області України, румун, освіта вища, хлібороб. Заарештований 21 липня 1940 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Чернівецьким обласним судом 8 жовтня 1940 року засуджений до вищої міри покарання. Вирок виконано 12 лютого 1941 року. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 29 квітня 1992 року. 144

oPREA Mihai, son of Gheorghe, born in 1890, in Bucharest, Romania, has obtained superior studies, agriculturist. During interwar period he settles in Mamorniţa, enclosed today in the Herţa district, Cernăuţi region, Ukraine. Being included in the category of “socially-dangerous elements”, he is arrested by the representatives of Soviet Council for repressions on the 21st of July 1940. On the 8th of October of the same year, the Regional Court of Justice Cernăuţi sentenced him to death. His sentence was executed on 12th February, 1941. Rehabilitated by the Cernăuţi District Attorney’s Office on 29th April, 1992.

145

OZARCHEVICI Gheorghe al lui Nicolae, născut în 1924, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 26 septembrie 1940. Pe data de 5 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de exil „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 7 martie 1974.

ОЗАРКЕВИЧ Георге, 1924 року народження, народився в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 26 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 5 червня 1941 року засуджений до 5 років вислання на спеціальне поселення. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 7 березня 1974 року. 146

oZARCHEVICI Gheorghe, son of Nicolae, born in 1924, in Bădeuţi, former county Rădăuţi, today Romania’s county Suceava, Romanian nationality, graduated primary school, farmer. In the interwar period, he settles in Iurcăuţi village, included today in Zastavna county, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the Soviet Frontier Guards on 26th of September 1940. On 5th of June 1941, the Special Conference of People’s Commissar for Intern Affairs of the Soviet Socialist Republic Union sentenced him to five years of exile for “illegally crossing de state boarder”. Rehabilitated by Cernăuţi Regional Court on 7th of May 1974.

147

OZARCHEVICI Maria a lui Toader, născută în 1879, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, neştiutoare de carte. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestată de grănicerii sovietici în ziua de 26 septenbrie 1940. Pe data de 5 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la cinci ani de exil „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Reabilitată de către judecătoria Regională Cernăuţi la 28 februarie 1991.

ОЗАРКЕВИЧ Марія, 1879 року народження, народилася в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румунка, неписьменна. Заарештована 26 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 5 червня 1941 року засуджена до 5 років вислання на спеціальне поселення. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 28 лютого 1991 року. 148

oZARCHEVICI Maria, daughter of Toader, born in 1879 in town Bădeuţi, former county Rădăuţi, today Romania’s county Suceava, Romanian illiterate. In the interwar period, she settles in Iurcăuţi village, included today in Zastavna county, Cernăuţi region, Ukraine. She was arrested by the Soviet Frontier Guards on 26th of September 1940. On 5th of June 1941, the Special Conference of People’s Commissar for Intern Affairs of the Soviet Socialist Republic Union sentenced her to five years of exile for” the attempt of illegally crossing the state boarder”. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 28 of February 1991.

149

OZARCHEVICI Nicolae al lui Gheorghe, născut în 1874, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, neştiutor de carte, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 26 septembrie 1940. Pe data de 5 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de exil „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. A murit în ziua de 2 octombrie 1942 în regiunea Sverdlovsk din Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 28 februarie 1991.

ОЗАРКЕВИЧ Ніколає, 1874 року народження, народився в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, неписьменний, хлібороб. Заарештований 26 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 5 червня 1941 року засуджений до 5 років вислання на спеціальне поселення. Помер 2 жовтня 1942 року в Свердловській області Російської Федерації. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 28 лютого 1991 року. 150

oZARCHEVICI Nicolae, son of Gheorghe, born in 1874, in Bădeuţi, former county Rădăuţi, today Romania’s county Suceava, Romanian illiterate farmer. In the interwar period he settles in Iurcăuţi village, included today in Zastavna county, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the Soviet Frontier Guards on 26 of September 1940. On 5th of June 1941, the Special Conference of People’s Commissar for Intern Affairs of the Soviet Socialist Republic Union sentenced him to five years of exile “for the attempt of illegally crossing the state boarder”. He died on 2nd of October 1942, in Sverdlovsk Region from Russian Federation. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 28th of February 1991.

151

OZARCHEVICI Rozalia a lui Nicolae, născută în 1922, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a obţinut studii medii necomplete. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestată de grănicerii sovietici în ziua de 26 septembrie 1940. Pe data de 5 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la cinci ani de exil „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 28 februarie 1991.

ОЗАРКЕВИЧ Розалія, 1922 року народження, народилася в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румунка, освіта неповна середня. Заарештована 26 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 5 червня 1941 року засуджена до 5 років вислання на спеціальне поселення. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 28 лютого 1991 року. 152

oZARCHEVICI Rozalia, daughter of Nicolae, born in 1922, in Bădeuţi, former county Rădăuţi, today Romania’s county Suceava, Romanian nationality, obtained incomplete secondary school. In the interwar period, she settles in Iurcăuţi village, included today in Zastavna county, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the Soviet Frontier Guards on 26th of September 1940. On 5th of June 1941, the Special Conference of People’s Commissar for Intern Affairs of the Soviet Socialist Republic Union sentenced her to five years of exile “for the attempt of illegally crossing the state boarder”. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 28th of February 1991.

153

OZARCHEVICI Viorica a lui Nicolae, născută în 1920, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestată de grănicerii sovietici în ziua de 26 septembrie 1940. Pe data de 5 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la cinci ani de exil „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 28 februarie 1991.

ОЗАРКЕВИЧ Віоріка, 1920 року народження, народилася в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області, румунка, освіта початкова. Заарештована 26 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 5 червня 1941 року засуджена до 5 років вислання на спеціальне поселення. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 28 лютого 1991 року. 154

oZARCHEVICI Viorica, daughter of Nicolae, born in 1920, in Bădeuţi, former county Rădăuţi, today Romania’s county Suceava, Romanian nationality, graduated primary school. In the interwar period, she settles in Iurcăuţi, included today in Zastavna county, Cernăuţi region, Ukraine. She was arrested by the Soviet Frontier Guards on 26th of September 1940. On 5th of June 1941, the Special Conference of People’s Commissars for Intern Affairs of the Soviet Socialist Republic Union sentenced her to five years of exile “for the attempt of illegally crossing the state boarder”. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 28th of February 1991.

155

PETREUCEAN Maria a lui Constantin, născută în 1902, în localitatea Straja, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit şase clase. A fost arestată de grănicerii sovietici în ziua de 18 septembrie 1940, când a trecut frontiera căutându-şi vaca ei, care nimerise pe teritoriul încadrat la finele cireşarului istoric în componenţa fostei Uniuni Sovietice. Pe data de 27 decembrie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţată în lagărul stalinist din oraşul Novosibirsk, Federaţia Rusă. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 11 septembrie 1990.

ПЕТРЕУЧАН Марія, 1902 року народження, народилася в селі Стража колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румунка, закінчила шість класів. Заарештована 18 вересня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 27 грудня 1941 року засуджена до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 11 вересня 1990 року. 156

PEtREuCEAN Maria, daughter of Constantin, born in 1902, in Straja, old district of Rădăuţi, nowadays district of Suceava, in Romania, Romanian woman, has graduated six primary classes. She was arrested by the Soviet border guards on the 18th of September 1940. On the 27th of December 1941, the Special Meeting of USSR’s Ministry of Home Affairs condemns her to three years of forced work for the “illegal attempt of crossing the state border”, being jailed in the Stalinist camp from Novosibirsk. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on 11th of September 1990.

157

PETROV Filimon al lui Condrat, născut în 1923, în localitatea Sokoliţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, rus, a absolvit şcoala primară, agricultor. În ziua de 4 septembrie 1940, tânărul de şaptesprezece ani a hotărât s-o viziteze pe sora lui mai mare, care locuia în satul Climăuţi, acelaşi judeţ. Fiind timp de seară, a rătăcit, nimerind în localitatea Fântâna Albă, din actualul raion Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Un ţăran, „bun la suflet”, l-a condus până la pichetul de grăniceri, unde a fost arestat, iar sora-i, Xenia, îl aştepta cu cina pregătită. Pentru fratele ei au început cercetările şi nopţile de nesomn în închisoarea cernăuţeană, durând până în vara anului următor. Pe data de 21 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Scumpa lui mamă îl tot aştepta să vină acasă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 11 septembrie 1990.

ПЕТРОВ Филимон Кіндратович, 1923 року народження, народився в селі Соколиця колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, росіянин, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 4 вересня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 21 червня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 11 вересня 1990 року. 158

PEtRoV Filimon, son of Condrat, born in 1923, in Sokoliţi village, former county Rădăuţi, now county Suceava of Romania, Russian, graduated elementary school, farmer. He was arrested by the Stalinist border patrol on 4st of September 1940. On 21th of June 1941, the Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for 3 years of forced labor for “illegally crossing the border”. Rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 11th September 1990.

159

PLEŞCA Ion al lui Ilie, născut în 1910, în localitatea Frătăuţii Noi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, neştiutor de carte, agricultor. La 1930, se căsătoreşte cu o mândră fată din satul Pătrăuţii de Jos, încadrat astăzi în componenţa raionului Storojineţ, regiunea Cernăuţi, Ucraina, aşezându-se cu traiul în această străveche localitate. Aici au venit pe lume patru copilaşi, unul mai frumos decât altul. Îngrozit de teroarea roşie, instaurată în ţinut de hoadele bolşevice venite de la Răsărit, a hotărât, în toamna anului 1940, să treacă în România. Fiind denunţat, este arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 17 octombrie, acelaşi an. Pe data de 7 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”, fiind întemniţat într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 28 februarie 1995.

ПЛЕШКА Іон, 1910 року народження, народився в селі Нові Фратауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Нижні Петрівці Сторожинецького району Чернівецької області, румун, неписьменний, хлібороб. Заарештований 17 жовтня 1940 року. Звинувачення: намір нелегального переходу державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 7 червня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 28 лютого 1995 року. 160

PLEŞCA Ion, son of Ilie, born in 1910, in Frătăuţii Noi village, former county Rădăuţi, today Romania’s county Suceava, Romanian illiterate farmer. In the interwar period he settles in Pătrăuţţii de Jos, included today in the Storojineţ country, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the representatives of the totalitarian Stalinist regime in the 17th of October 1940. On the 7th of June 1941, Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him for 3 years of forced labor for “the attempt of illegally crossing the state boarder”, being imprisoned in the Stalinist camps from Sverdlovsk. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi at 28th February 1995.

161

POPESCU Elena a lui Vasile, născută în 1905, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilir 1991.

ПОПЕСКУ Елена, 1905 року народження, народилася в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румунка. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 162

PoPESCu Elena – daughter of Vasile, born in 1905, in Bădeuţi, former Rădăuţi county, today Suceava county in Romania, Romanian. In the interwar period she settles in Iurcăuţi village, today included in Zastavna county, in Cernăuţi region, Ukraine. On June 10, 1941, the “operative triangle” of the People’s Commissioner Direction for State Security of the USSR in the region of Cernăuţi accepts the new decision regarding his deporting, and she is accused of being “related to the traitor of the country”. Rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the political oppression victims in Ukraine” from the 17th of April 1991.

163

POPESCU Gheorghe al lui Toader, născut în 1904, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Lukivţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 11 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorii patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ПОПЕСКУ Георге, 1904 року народження, народився в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Луківці Вижницького району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 11 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадників батьківщини. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 164

PoPESCu Gheorghe – son of Toader, born in 1904, in Bădeuţi, former Rădăuţi county, today Suceava county in Romania, Romanian, he graduated from primary school, farmer. In the interwar period he settles in Lukivţi village, today included in Vijniţa county, in Cernăuţi region, Ukraine. On June 10, 1941, the “operative triangle” of the People’s Commissioner Direction for State Security of the USSR in the region of Cernăuţi accepts the new decision regarding his deporting, and he is accused of being “related to the traitors of the country”. Rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the political oppression victims in Ukraine” from the 17th of April 1991.

165

POPESCU Ilariоn al lui Constantin, născut în 1882, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 13 iunie 1941. Interogările au durat nouăsprezece luni. Pe data de 13 ianuarie 1943, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la opt ani de muncă silnică pentru faptul că „a fost membru al unui partid contrarevoluţionar român”. Reabilitat conform Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din 16 ianuarie 1989. Soţia sa, POPESCU Minodora a lui Grigore, născută în 1886, româncă, neştiutoare de carte, a fost deportată, conform hotărârii „triunghiului operativ” al Direcţiei regionale Cernăuţi a Comisatiatului Poporului pentru Securitatea Statului din 10 iunie 1941. A murit în ziua de 9 septembrie 1949 în regiunea Omsk din Federaţia Rusă.

ПОПЕСКУ Іларіон, 1882 року народження, народився в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 13 червня 1941 року. Звинувачення: член контрреволюційної партії. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 13 січня 1943 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований на підставі Указу ПВР СРСР від 16 січня 1989 року. 166

PoPESCu Ilarion – son of Constantin, born in 1882, in Bădeuţi, former Rădăuţi county, today Suceava county in Romania, Romanian, he graduated from primary school, farmer. In the interwar period he settles in Iurcăuţi village, today included in Zastavna county, in Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the representatives of Stalinist organs of repression on 13th of June 1941. The interrogations lasted for nineteen months. On the 13th of January 1943, the Special Conference of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him to eight years of forced labor for “having been member of a counterrevolutionary Romanian party”. Rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the political oppression victims in Ukraine” from the 16th of January 1989. His wife, POPESCU Minodora – daughter of Gheorghe, born in 1886, illiterate, was deported, according to the decision of the “operative triangle” of the People’s Commissioner Direction for State Security from the 10th of June 1941. She died on the 9th of September 1949 in the Omsk region, in the Russian Federation.

167

POPESCU Ion al lui Lazăr, născut în 1897, în localitatea Bădeuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat în regiunea Cernăuţu adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu el au fost deportaţi: POPESCU Octavia a lui Ion, născută în 1927, româncă; POPESCU Lazăr al lui Ion, născut în 1936, român; POPESCU Dragoş al lui Ion, născut în 1938, român; Popescu Ion al lui Ion, născut în 1940, român. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ПОПЕСКУ Іон, 1897 року народження, народився в селі Бадеуци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. За постановою «оперативної трійки» управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 168

PoPESCu Ion – son of Lazar, born in 1897, in Bădeuţi, former Rădăuţi county, today Suceava county in Romania, Romanian, he graduated from primary school, farmer. In the interwar period he settles in Iurcăuţi village, today included in Zastavna county, in Cernăuţi region, Ukraine. On June 10, 1941, the “operative triangle” of the People’s Commissioner Direction for State Security of the USSR in the region of Cernăuţi accepts the new decision regarding his deporting, and he is accused of being “related to the traitor of the country”. Together with him were deported: POPESCU Octavia – daughter of Ion, born in 1927, Romanian; POPESCU Lazar – son of Ion, born in 1936, Romanian; POPESCU Dragoş – son of Ion, born in 1938, Romanian; POPESCU Ion – son Ion, born in 1940, Romanian. All of them are rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the political oppression victims in Ukraine” from the 17th of April 1991.

169

POPOVICI Saveta a lui Ion, născută în 1914, în localitatea Horodnic de Jos, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava, româncă, a absolvit şcoala primară. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu ea au fost deportaţi: POPOVICI Vasile al lui Nistru, născut în 1936, român; POPOVICI Rodica a lui Nistru, născută în 1939, româncă. Tustrei sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ПОПОВИЧ Савета, 1914 року народження, народилася в селі Нижній Хородник колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румунка, освіта початкова. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 170

PoPoVICI Saveta – daughter of Ion, born in 1914, in Horodnic de Jos, former Rădăuţi county, today Suceava county in Romania, Romanian, she graduated from primary school. In the interwar period she settles in Iurcăuţi village, today included in Zastavna county, in Cernăuţi region, Ukraine. On June 10, 1941, the “operative triangle” of the People’s Commissioner Direction for State Security of the USSR in the region of Cernăuţi accepts the new decision regarding his deporting, and she is accused of being “related to the traitor of the country”. Together with her were deported: POPOVICI Vasile – son of Nistru, born in 1936, Romanian; POPOVICI Rodica – daughter of Nistru, born in 1939, Romanian. All three of them are rehabilitated according to the Law of Ukraine “About the rehabilitation of the political oppression victims in Ukraine” from the 17th of April 1991.

171

POPOVICI Saveta a lui Vasile, născută în 1923, în localitatea Calafindeşti, fostul judeş Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit prima clasă primară. În martie 1940, tânăra a sosit în oraşul Cernăuţi pentru a-şi vizita fratele, care deţinea postul de învăţător în această aşezare străveche de pe malul bătrânului şi istoricului Prut. Peste trei luni, în ţinutul codrilor de fagi a fost instaurată dictatura stalinistă şi românca s-a pomenit în componenţa Uniunii Sovietice. La finele, aceluiaşi an, a hotărât să pornească spre satul natal. N-a avut norocul să ajungă la casa-i părintească. Grănicerii sovietici i-au ieşit în cale. A fost arestată în ziua de 24 decembrie 1940. Pe data de 7 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Apucă drumul Siberiei. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 20 aprilie 1995.

ПОПОВИЧ Савета, 1923 року народження, народилася в селі Калафіндешти колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румунка, освіта початкова. Заарештована 24 грудня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 7 червня 1941 року засуджена до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 20 квітня 1995 року. 172

PoPoVICI Saveta, daughter of Vasile, born in 1923, in Calafindeşti village, former county Rădăuţi, today Romania’s country Suceava, Romanian, graduated primary school. She was arrested by the Soviet Frontier Guards 24th of December 1940. On 7st of June 1941, the Special Conference of People’s Commissar for Intern Affairs of the Soviet Socialist Republic Union sentenced her to 3 years of hard-work for “the attempt of illegally crossing the state boarder”. Rahabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 20th of April 1995.

173

PREDA Radu al lui Visarion, născut în 1921, în localitatea Muşeniţa, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit opt clase, agricultor. În ziua de 9 august 1940, rătăcindu-se în pădure, a nimerit fără să ştie pe teritoriul încadrat în componenţa Uniunii Sovietice şi este arestat de grănicerii stalinişti. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

ПРЕДА Раду, 1921 року народження, народився в селі Мушеніца колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, Закінчив вісім класів, хлібороб. Заарештований 9 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 174

PREDA Radu, Visarion’s son, was born in 1921 in Muşeniţa, in Rădăuţi district, Suceava today, Romania, Romanian. He graduated the middle school and was an agriculturist. On 9th of August, 1990, he got lost in the forest and arrived by chance in the Soviet territory and there he was arrested by Soviet boarder officers. On 17th of May, 1941, The Special Council of People’s Commissars attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him three years of hardwork for “illegal boarder passing”, being then sent to jail in an internment camp from Vorkuta, in Russian Federation. He was exonerated by Regional Court from Cernăuţi on 2nd of November, 1990.

175

PRILIPCEAN Calina a lui Ion, născută în 1866, în localitatea Horodnic, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în raionul Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ПРИЛИПЧАН Калина, 1866 року народження, народилася в селі Хородник колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румунка. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 176

PRILIPCEAN Calina, Ion’s daughter, was born in 1866, in Horodinc, in Rădăuţi district, Suceava today Romania, Romanian. During the interwar period she settles in Iurcăuţi village, today in Zastavna, Cernăuţi, Ukraine. On 10th of June 1941, “the operational triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of the Union Of Soviet Socialist Republics in Cernăuţi region adopted the resolution on her deportation, accused of being “related to the socially-dangerous element”. She was exonerated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” from 17th of April 1991.

177

PRILIPCEAN Irina a lui Gavril, născută în 1913, în localitatea Volovăţ, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a obţinut studii medii necomplete. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în raionul Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea ei, fiind învinuită de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu ea au fost deportaţi: PRILIPCEAN Maria a lui Leon, născută în 1934, româncă; PRILIPCEAN Elena a lui Leon, născută în 1937, româncă; PRILIPCEAN Lucreţia a lui Leon, născută în 1941, româncă. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ПРИЛИПЧАН Ірина, 1913 року народження, народилася в селі Воловець колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румунка, освіта неповна середня. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року вислана на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітована на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 178

PRILIPCEAN Irina, Gavril’s daughter, was born in 1913, in Volovăţ, in Rădăuţi district, Suceava today, Romania, Romanian, with medium studies. During the inter-war she settled in Iurcăuţi village, today in Zastavna, Cernăuţi region, Ukraine. On 10th of June 1941, “the operational triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of the Union Soviet Socialist Republics in Cernăuţi region adopted the resolution on her deportation, accused of being “related to the socially-dangerous element”. She was deported with: PRILIPCEAN Maria, Leon’s daughter, born in 1934, Romanian; PRILIPCEAN Elena, Leon’s daughter, born in 1937, Romanian; PRILIPCEAN Lucreţia, Leon’s daughter, born in 1941, Romanian. All are exonerated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” on 17th of April, 1991.

179

PRILIPCEAN Vasile al lui Ion, născut în 1896, în localitatea Horodnic, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. Împreună cu el au fost deportaţi: PRILIPCEAN Areta a lui Ion, născută în 1900, româncă; PRILIPCEAN Elena a lui Vasile, născută în 1926, româncă; PRILIPCEAN Ion al lui Vasile, născut în 1928, român; PRILIPCEAN Maria a lui Vasile, născută în 1930, româncă; PRILIPCEAN Calina a lui Vasile, născută în 1932, româncă; PRILIPCEAN Vasile al lui Vasile, născut în 1935, român; PRILIPCEAN Ana a lui Vasile, născută în 1937, româncă; PRILIPCEAN Frăsina a lui Vasile, născută în 1939, româncă. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991. ПРИЛИПЧАН Васіле, 1896 року народження, народився в селі Хородник колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 180

PRILIPCEAN Vasile, Ion’s son, was born in 1896, in Horodnic, in Rădăuţi district, Suceava today, Romania, Romanian. He graduated primary school and he was an agriculturist. During the inter-war she settled in Iurcăuţi village, today in Zastavna, Cernăuţi region, Ukraine. On 10th of June 1941, “the operational triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of the Union Of Soviet Socialist Republics in Cernăuţi region adopted the revolution on her deportation, accused of being “related to the socially-dangerous element”. He was deported with: PRILIPCEAN Areta, Ion’s daughter, born in 1900, Romanian; PRILIPCEAN Elena, Vasile’s daughter, born in 1926, Romanian; PRILIPCEAN Ion, Vasile’s son, born in 1928, Romanian; PRILIPCEAN Maria, Vasile’s daughter, born in 1930, Romanian; PRILIPCEAN Calina, Vasile’s daughter, born in 1932, Romanian; PRILIPCEAN Vasile, Vasile’s son, born in 1935, Romanian; PRILIPCEAN Ana, Vasile’s daughter, born in 1937, Romanian; PRILIPCEAN Frăsina, Vasile’s daughter, born in 1939, Romanian. All are exonerated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” on 17th of April, 1991.

181

PRUTEAN Gavril al lui Petru, născut în 1886, în localitatea Volovăţ, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Iurcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Zastavna, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „triunghiul operativ” al Direcţiei Comisariatilui Poporului pentru Securitatea de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea despre deportarea lui, fiind învinuit de faptul că „era rudă cu trădătorul patriei”. A murit în 1953 în regiunea Tiumen din Federaţia Rusă. Împreună cu el au fost deportaţi: PRUTEAN Catinca a lui Iason, născută în 1894, româncă; PRUTEAN Veronica a lui Gavril, născută în 1921, româncă; PRUTEAN Constantin al lui Gavril, născut în 1926, român. Toţi sunt reabilitaţi conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

ПРУТЯН Гаврил, 1886 року народження, народився в селі Воловець колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Юрківці Заставнівського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. За постановою оперативної трійки управління народного комісаріату державної безпеки Союзу Радянських Соціалістичних Республік у Чернівецькій області від 10 червня 1941 року висланий на спеціальне поселення як член родини зрадника батьківщини. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 червня 1991 року. 182

PRutEAN Gavril, Petru’s son, was born in 1886, in Volovăţ, in Rădăuţi district, Suceava today, Romania, Romanian. He graduated primary school and he was an farmer. During the inter-war period he settled in Iurcăuţi village, today in Zastavna, Cernăuţi region, Ukraine. On 10th of June 1941, “the operational triangle” of The People’s Commissariat Department of the State Security of the Union Of Soviet Socialist Republics in Cernăuţi region adopted the resolution on her deportation, accused of being “related to the socially-dangerous element”. He died in 1953 in Tiumen, Russian Federation. He was deported with: PRUTEAN Catinca, Iason’s daughter, born in 1894, Romanian; PRUTEAN Veronica, Gavril’s daughter, born in 1921, Romanian; PRUTEAN Constantin, Gavril’s son, born in 1926, Romanian. All are exonerated according to Ukraine’s Law “About the rehabilitation of the political retaliation victims in Ukraine” on 17th of April, 1991.

183

PUDIUK Constantin al lui Ion, născut în 1907, în oraşul Siret, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţil Suceava al României, ucrainean, neştiutor de carte, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în oraşul Vaşcăuţi, încadrat astăzi în componenţa raionului Vijniţa, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 8 august 1940. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 23 martie 1990.

ПУДЮК Костянтин Іванович, 1907 року народження, народився в місті Сірет колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець містечка Вашківці Вижницького району Чернівецької області, українець, неписьменний, хлібороб. Заарештований 8 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 23 березня 1990 року. 184

PuDIuk Constantin, son Ion, born in 1907, Siret, in Rădăuţi district, today Suceava county, Romania, Ukrainian. He was illiterate and farmer. During the interwar period, he settles in Vaşcăuţi, today Vijniţa county, region Cernăuţi, Ukraine. He was arrested by Soviet boarder officers on 8th of August, 1940. On 17th of May, 1941, The Special Council of People’s Commissars Attached to Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics sentenced him three years of hard-work for “illegal boarder passing”. He was exonerated by Regional Court from Cernăuţi on 23rd of March, 1990.

185

ROMAŞCANU Vasile al lui Constantin, născut în 1896, în localitatea Paşcani, judeţul Iaşi al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Lujeni, încadrat astăzi în componenţa raionului Chiţmani, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 14 iulie 1940, fiind învinuit de „activitate antisovietică”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 5 mai 1996.

РОМАШКАНУ Васіле, 1896 року народження, народився в місті Пашкани, повіт Ясси Румунії, бувший мешканець села Лужани Кіцманського району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 14 липня 1940 року. Звинувачення: зрадницька діяльність. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 5 травня 1996 року. 186

RoMAŞCANu Vasile, son of Constantin, born in 1896, in Paşcani, county of Iaşi, Romania, Romanian. He graduated primary school, farmer. In the interwar period he establishes in the village of Lujeni, incorporated today in the district of Chiţmani, Cernăuţi region, Ukraine. He was arrested by the Stalinist reprisals organs on 14th of July 1940, being charged with anti Soviet Activity. Rehabilitated by District Attorney’s Office of the region Carnăuţi in 15th of May 1996.

187

RUSU Nicolae al lui Gheorghe, născut în 1923, în localitatea Bilca, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şapte clase. În preajma instaurării dictaturii staliniste în ţinutul mioritic, mamă-sa, Frozina, a cumpărat o bucată de pământ în satul Cupca, încadrat astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. În ziua de 25 iulie 1940, tânărul Nicolae este trimis să prelucreze pământul, intrat în ţară străină. Trece cu bine hotarul, instalat de bolşevici, ajunge în Cupca, fiind găzduit de unchiul său. După o săptămână, ducând la bun sfârşit munca, hotărăşte să se întoarcă la casa părintească. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 31 iulie 1940. Pe data de 29 martie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Apucă drumul Siberiei. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 noiembrie 1990.

РУСУ Ніколає, 1923 року народження, народився в селі Білка колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, закінчив сім класів. Заарештований 31 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 29 березня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 16 листопада 1990 року. 188

RuSu Nicolae, son of Gheorghe, born in 1923, in Bilca village, former county Rădăuţi, today Suceava, Romania, Romanian, graduated 7 primary classes. He was arrested by the Soviet border guards on July 31, 1940. On March 29, 1941, the Special Meeting of near People’s Commissioner for Home Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics condemn him to three years of forced labor for “illegal crossing of the state boarder”. Rehabilitated by Cernăuţi Regional Court on November 16, 1990.

189

SACALIUC Ilie al lui Nicolae, născut în 1921, în localitatea Văşcăuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, ucrainean, a absolvit două clase primare, agricultor. Începând cu anul 1933, Ilie locuia la bunicuţa lui, Aniţa Carpiuc, în satul Volcineţii Vechi, încadrat astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Părinţii, fratele şi sora au rămas în localitatea natală. Frontiera sovietică, instalată la finele cireşarului 1940, l-a despărţit de cei dragi, rămaşi în România. În toamna, aceluiaşi an, tânărul a hotărât să-şi viziteze părinţii. Este arestat de grănicerii sovietici în ziua de 4 septembrie 1940. Pe data de 7 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la cinci ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Au rămas să-i ducă dorul bunicuţa lui scumpă şi părinţii lui dragi. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 25 ianuarie 1990.

САКАЛЮК Ілля Миколайович, 1921 року народження, народився в селі Вашкауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Старий Вовчинець Глибоцького району Чернівецької області України, українець, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 4 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 7 червня 1941 року засуджений до 5 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 25 січня 1990 року. 190

SACALIuC Ilie, son of Nicolae, born in 1921, in Văşcăuţi village, former county Rădăuţi, today Suceava, Romania, Ukrainian, graduated 2 primary classes as a farmer. He was arrested by the Soviet border guards on September 4, 1040. On June 7, 1941, the Special Meeting of near People’s Commissioner for Home Affairs of the Union of Soviet Socialist Republics condemn him to five years of forced labor for “illegal crossing of the state boarder”. Rehabilitated by Cernăuţi Regional Court on January 25, 1990.

191

SCHIPOR Nicolae al lui Gheorghe, născut în 1905, în localitatea Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit două clase primare, agricultor. În primăvara anului 1940, a dat oile la stâna, care se afla în satul Şipotele Sucevei, încadrat astăzi în componenţa raionului Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Ţăranul, văzând că localitatea indicată a nimerit în imperiul bolşevic, a hotărât săşi aducă oile acasă. Este arestat de grănicerii sovietici în ziua de 17 iulie 1940. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 noiembrie 1990.

СКИПОР Ніколає, 1905 року народження, народився в місті Верхній Викові колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 17 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 16 листопада 1990 року. 192

SCHIPoR Nicolae, son of Gheorghe, born in 1905 in Vicovu de Sus, which was located in the former Rădăuţi county, nowadays known as Suceava county of Romania, has finished only 2 years of primary education and he was a farmer. Was arrested by the soviet border guards on 17th of July 1940. On the 17th of May 1941, the Special Meeting near the People’s Commissioner for Internal Affairs of the USSR sentenced him to three years of hard labor as a result of “illegally passing the state border”, then being caged in the Stalinist camp in the town of Vorkuta. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on the 16th of November 1990.

193

SERETEAN Petru al lui Dumitru, născut în 1914, în municipiul Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şcoala primară, agricultor. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Tărăşeni, încadrat astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. A fost arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 3 decembrie 1940. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev în şedinţa de judecată, ţinută pe data de 27 februarie 1941, îl condamnă la opt ani de muncă silnică „pentru activitate de spionaj”. Moare la 21 martie 1942 într-un lagăr stalinist din regiunea Sverdlovsk, Federaşia Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 27 septembrie 1993.

СЕРЕТЯН Петру, 1914 року народження, народився в місті Радауци, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Тарашани Глибоцького району Чернівецької області України, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 3 грудня 1940 року. Звинувачення: шпигунство. Військовим трибуналом 12 армії Київського особливого військового округу 27 лютого 1941 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Помер 21 березня 1942 року в Свердловській області Російської Федерації. Реабілітований Чернівецькою обласною прокуратурою 27 вересня 1993 року. 194

SEREtEAN Petru, son of Dumitru, born in 1914 in Rădăuţi county, nowadays known as Suceava county of Romania, has finished primary school and he was a farmer. In the interwar period he settles down in the village of Tărăşeni, nowadays being part of the Hliboca district in the Cernăuţi region in Ukraine. Was arrested by the Soviet Oppression Organs on the 3rd of December 1940. The Military Court of the 12th Army of the Special Military District of Kiev, in the remand proceedings that took place on the 27th of February 1941, sentenced him to 8 years of hard labor as a result of “spy activity”. He dies on the 21st of March 1942 in a Stalinist camp in the region of Sverdlovsk, Russian Federation. Rehabilitated by the Prosecutor’s Office of Cernăuţi on the 27th of September 1993.

195

SFICHI Ion al lui Ilie, născut în 1893, în localitatea Gălăneşti, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit şapte clase, agricultor. În primăvara anului 1940, şi-a dat oile la stâna din satul Şipotele Sucevei, care în prima lună de vară va fi încadrat în componenţa fostei Uniuni Sovietice şi se află astăzi în raionul Putila, regiunea Cernăuţi, Ucraina. În ziua de 14 iulie, acelaşi an, împreună cu consăteanul său, Ilie Galan, a trecut hotarul sovieto-român cu scopul să-şi întoarcă oile acasă. Este arestat de grănicerii comunişti şi supus cercetărilor, care au durat unsprezece luni. Pe data de 31 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, fiind întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Sverdlovs, Federaţia Rusă. Apucă drumul Gulagului stalinist, lăsând în urmă o soţie îndurerată şi trei feciori, mândri ca trei brazi. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

СФІКІ Іон, 1893 року народження, народився в селі Галанешти колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, румун, закінчив сім класів, хлібороб. Заарештований 14 липня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 31 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 196

SFICHI Ion, son of Ilie, born in 1893 in Gălăneşti, which was located in the former Rădăuţi county, nowadays known as Suceava county of Romania, has finished seven years of education and he was a farmer. Was arrested by the Soviet border guards on the 14th of July 1940. On the 31st of May 1941, the Special Meeting near the People’s Commissioner for Internal Affairs of the USSR sentenced him to 3 years of hard labor for “illegally passing the state border”, then being caged in the Stalinist camp in the town of Sverdlovsk. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi on the 2nd of November 1990.

197

SNEJIK Iohan al lui Mateias, născut în 1882, în oraşul Solca, azi judeţul Suceava al României, neamţ, a absolvit şcoala primară, fost primar. În perioada înterbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Orăşeni, încadrată astăzi în componenţa raionului Chiţmani, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Fiind inclus de reprezentanţii organelor de represalii ale regimului totalitar în categoria „elementelor social-primegdioase”, este arestat în ziua de 17 iulie 1940. Pe data de 14 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste adoptă hotărârea despre expulzarea lui din fosta Uniune Sovietică. A murit în ziua de 9 martie 1942 în regiunea Penza din Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 3 noiembrie 1989.

СНЄЖИК Йоганн Матеясович, 1882 року народження, народився в місті Солка, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець села Оршівці Кіцманського району Чернівецької області України, німець, освіта початкова, примар. Заарештований 17 липня 1940 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік від 14 червня 1941 року засуджений до вислання за межі СРСР. Помер 9 березня 1942 року в Пензенській області Російської Федерації. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 3 листопада 1989 року. 198

SNEJIk, Iohan son of Mateias, born in 1882, in the city of Solca, today the county of Suceava, Romania, German, he graduated primary school, he was mayor. In the interwar period he establishes in Orăşeni, integrated today in the district of Chiţmani, Cernăuţi region, Ukraine. Being included in the category of “dangerous social element” by the representatives of the reprisals organs of the totalitarian regime, he is arrested on 17th of July 1940. On 14th June 1941, The Special Council of the People’s Commissar for Internal Affairs of the USSR decides to expel him from the former Soviet Union. He died on 9 of March 1942 in the Penza region of the Russian Federation. He was rehabilitated by the Cernăuţi Regional Court on 3rd of November, 1989.

199

UNGUREANU Agafia a lui Gavril, născută în 1922, în localitatea Baineţ, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, româncă, a absolvit şapte clase. În timpul instaurării puterii sovietice în nordul Bucovinei se afla în oraşul Cernăuţi. Dorind să se întoarcă în România, înaintează o cerere comisiei sovieto-române, constituită în vara anului 1940, pentru trecerea legală a frontierei. Cererea tinerei a fost respinsă şi românca hotărăşte să revină acasă în mod ilegal. Nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti, fiind arestată în ziua de 19 septembrie 1940. Pe data de 7 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste o condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru încercarea de a trece ilegal frontiera de stat”. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 30 martie 1995.

УНГУРЯНУ Агафія, 1922 року народження, народилася в селі Баїнець колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувша мешканка міста Чернівці, румунка, закінчила сім класів. Заарештована 19 вересня 1940 року. Звинувачення: спроба нелегального переходу державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 7 червня 1941 року засуджена до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітована Чернівецьким обласним судом 30 березня 1995 року. 200

uNGuREANu Agafia, daughter of Gavril, born in 1922 in Baineţ, former county of Rădăuţi, nowadays Suceava county of Romania, Romanian, graduated 7 primary classes. She was arrested by the Soviet border patrol on 19th of September 1940. On 7th of June 1941, the Special Division for Internal Business of USSR near the people’s sheriff sentences her of 3 years of hard work because of her attempt to illegally cross the state border. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi at 30th of March 1995.

201

VASILOV Vladimir al lui Ghermoghen, născut în 1922, în localitatea Climăuţi, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, rus, a absolvit şapte clase, agricultor. După instalarea frontierei sovieto-române, o parte din ogorul părinţilor a rămas pe teritoriul încadrat în componenţa fostei Uniuni Sovietice. În ziua de 8 august 1940, tatăl l-a trimis să strângă grâul, care s-a copt şi se cerea cosit, treierat şi pus în hambar. Trecând hotarul, va fi arestat de grănicerii stalinişti. Pe data de 31 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat” şi este întemniţat în lagărul stalinist din oraşul Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Acasă au rămas părinţii şi surorile lui scumpe. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

ВАСИЛОВ Володимир Гермогенович, 1922 року народження, народився в селі Клімауци колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, росіянин, закінчив сім класів, хлібороб. Заарештований 8 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід державного кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 31 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у випрано-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 202

VASILoV Vladimir, son of Ghermoghen, born in 1922 in Climăuţi, former county of Rădăuţi, nowadays Suceava county of Romania, Russian, having 7 primary grades, farmer. He was arrested by the Soviet border patrol on 8th of August 1940. On 31th of May 1941, the Special Division for Internal Business of USSR near the people’s sheriff sentences him of 3 years of hard work, because of his illegally the state border, being imprisoned in the Stalinist Soviet camp from Sverdlovsk. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi at 2nd of November 1990.

203

VOLOVICI Petru al lui Stanislav, născut în 1903, în localitatea Mihoveni, azi judeţul Suceava al României, român, a absolvit două clase primare, agricultor. La începutul lunii iunie 1940, scumpa lui soţie, Glicheria, a aflat despre renumita moară din satul Tereblecea, încadrat astăzi în componenţa raionului Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Punând în căruţă sacii cu secară, românca a apucat drumul spre amintita localitate, fiindcă soţui ei se găsea încorporat într-un regiment de cavalerie, dislocat în municipiul Botoşani. Lăsat la vatră, ţăranul porneşte în ziua de 1 august, acelaşi an, în direcţia nordului Bucovinei cu scopul să-şi aducă făina acasă. Nimereşte în mâinile grănicerilor stalinişti. Pe data de 17 mai 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la trei ani de muncă silnică „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 2 noiembrie 1990.

ВОЛОВИЧ Петру, 1903 року народження, народився в селі Міховени, тепер Сучавського повіт Румунії, румун, освіта початкова, хлібороб. Заарештований 1 серпня 1940 року. Звинувачення: нелегальний перехід кордону. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік 17 травня 1941 року засуджений до 3 років позбавлення волі у виправно-трудовий табір. Реабілітований Чернівецьким обласним судом 2 листопада 1990 року. 204

VoLoVICI Petru, son of Stanislav, born in 1903 in Mihoveni, nowadays Suceava county of Romania, Romanian, having 2 primary grades, farmer. He was arrested by the Stalinist border patrol on 1st of August 1940. On 17th of May 1941, the Special Division for Internal Business of USSR near the people’s sheriff sentences him of 3 years of hard work, because of his illegally crossing the state border. Rehabilitated by the Regional Court of Cernăuţi at 2nd of November 1990.

205

ZALŢBERG Bruno al lui Samuil, născut în 1899, în localitatea Straja, fostul judeţ Rădăuţi, azi judeţul Suceava al României, evreu, a obţinut studii superioare, medic. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în orăşelul Zastavna, încadrat astăzi în componenţa regiunii Cernăuţi, Ucraina. Fiind inclus de reprezentanţii regimului stalinist totalitar în categoria „elementelor social-primejdioase”, este arestat în ziua de 13 iunie 1941. Cercetările au durat optsprezece luni. Pe data de 13 ianuarie 1943, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste îl condamnă la opt ani de muncă silnică. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991. Fiul său, Vilghelm , născut în 1925, a fost deportat, conform hotărârii „triunghiului operativ” al Direcţiei regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea Statului din 10 iunie 1941.

ЗАЛЬЦБЕРГ Бруно Самуїлович, 1899 року народження, народився в селі Стража колишнього Радауцького повіту, тепер Сучавський повіт Румунії, бувший мешканець міста Заставна Чернівецької області України, єврей, освіта вища, лікар. Заарештований 13 червня 1941 року. Звинувачення: соціально небезпечний елемент. Особливою нарадою при народному комісарі внутрішніх справ Союзу Радянських Соціалістичних Республік від 13 січня 1943 року засуджений до 8 років позбавлення волі у виправнотрудовий табір. Реабілітований на підставі Закону України «Про реабілітацію жертв політичних репресій на Україні» від 17 квітня 1991 року. 206

ZALtZBERG Bruno son of Samuil, born in 1899, in Straja, the former county of Rădăuţi, today the county of Suceava of Romania, Jew, he graduated college, he was a doctor. Bring included in the category of “dangerous social element” by the representatives of the Stalinist totalitarian regime, he is arrested on 13th January 1941. The investigation lasted 18 months. On 13th of January 1943, the Special Council of the People’s Commissariat for Internal Affairs of the USSR, sentences him to 8 years of hard labor. He was rehabilitated according to the Law of Ukraine “About rehabilitation of victims of political repression in Ukraine” of 17th April 1991. His son, Vilghelm, born in 1925, was deported, according to the “operating triangle” decision of Cernăuţi Regional Directorate of the People’s Commissariat for State Security in 10 June 1941.

207

Художньо-документальне видання Петро ГРІОР Маріус КАЗАКУ Богдан ГРІОР Олена СТАДНИК Роман СТАДНИК Штефан РОТАРУ Марія ЗАБОЛОЦЬКА КНИГА СКОРБОТИ Румунською, українською та англійською мовами

208