4. Tipul rețelelor stradale

Tipul 2 este strâns legat de primul, având aceleași caracteristici cu excepția faptului că distanța dintre case este considerabil mai mică. Acesta confirmă și întărește existența unui profil de stradă tipic săsesc.

Tipul 3 este caracteristic ulițelor lăturalnice sau a drumurilor secundare. Ampriza dintre case este de 8m și ca element special, cuprinde trotuare tradiționale, de o parte și de alta. Zona verde lipsește cu desăvârșire din ambele părți.

Tipul 4 se identifică cu un profil aflat chiar la poalele unei coline, lucru care conduce la crearea unor diferențe de nivel. Casele sunt situate la altitudini diferite, fiind despărțite după stradă de un taluz înierbat. Acestea se pot întălni la casele aflate la poalele bisericii fortificate. Și de această dată, drumul dispune de un trotuar amenajat.

Tipul 5 reprezintă un profil asemănator cu cel de la tipul 4, în schimb în acest caz putem găsi casele la același nivel.

În final, al 6-lea tip surprinde un profil complex, din care face parte și pârâul, ca element al cadrului natural. Având cea mai mare ampriza întâlintă în sat, casele dispun de zona verde din față în care, pe o parte, este inclus și trotuarul, după care urmează zona carosabilă care la rândul ei se continuă cu un taluz natural înspre apă.

9.00 10.00

5.40 1.80 16.00

13.00 8.00 1.20

2.00 9.70 50 4.00 50 6.00 1.00 6.00 1.00

24.00 12.00 9.00 10.00

1.80 5.40 1.80 16.00

12.00 2.00 4.00 2.00

5.00 60 5.80 60 17.00 13.00 8.00 1.20

2.00 9.70 50 4.00 50 6.00

Raportul volumului cu strada

Din studiul raportului volumului cu strada se poate observa cel mai bine filosofia așezărilor tipice satelor săsești, precum și adaptarea la condițiile de relief în unele situații. În acest sens, pot fi întâlnite câteva situații reprezentative în funcție de punctul de localizare în cadrul satului.

Situația cea mai întâlnită e atunci când volumele se găsesc la același nivel și sunt retrase foarte mult de la stradă, cel mai posibil din rațiuni de intimitate la care sunt adăugate porțile înalte care alcătuiesc frontul continuu la stradă dar și din cauza principiilor de organizare a acestor tipuri de gospodării. Spațiile verzi reprezintă totodată o zona de pasaj între drumul public și curtea privată a familiilor

O altă situație este cea întâlnită la poalele dealului, unde volumul aflat la un nivel superior este retras de la stradă, pe când celălalt este despărțit numai de un trotuar.

De asemenea, în condițiile în care drumul de deservire nu a mai lăsat spațiu de retragere, casele sunt situate de o parte și de alta fără a mai avea o zonă intermediară, un tampon între clădire și trotuar, creând astfel o atmosferă mai întimă a profilului stradal.

În puncte izolate, câteva clădiri de factură publică sunt accentuate prin volumul mai impunător care rupe ritmul constant și liniștit al șirului de case. Instituții precum școala, căminul cultural sau chiar barul din centrul satului impun volumetrii ce schimbă raportul fața de stradă.