Spatii corectionale by ruxandra grigoras

SPAȚIi CORECȚIONALE - ÎNTRE UTOPIi ȘI REALITĂȚI -

Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Cluj Napoca Lucrare de disertație - sesiunea iuNie 2014 Stud.arh. Ruxandra Grigoraș /îndrumător dr.arh.conf. Gheorghe Vais

SPAȚII CORECȚIONALE - ÎNTRE UTOPIi ȘI REALITĂȚI -

Facultatea de Arhitectură și Urbanism - Cluj Napoca Lucrare de disertație - sesiunea iuNie 2014 Stud.arh. Ruxandra Grigoraș /îndrumător dr.arh.conf. Gheorghe Vais

” Zi de zi mă simt abandonat în acest joc Al memoriei mele Și Pendulez între realitate și vis Epuizându-mi uneori până și așteptările. ” Cătălin Ifirm - Rătăcit în labirint

Cuprins

Introducere

1.ISTORIE 1.1. Lumea largă 1.2. România

13 23

2. REALITATEA 2.1. Sistemul 2.2. Contextul etic 2.3. Arhitectura corecțională 2.4. Direcții viitoare

29 31 33 39

3. UTOPIA 4.1. Cutia și Labirintul 4.2. Vidul 4.3. Exod 4.4. Hibrizi

43 45 47 51

4. STUDII DE CAZ 5.1. Închisoare de stat, Danemarca 5.2. Instituție corecțională, Groenlanda 5.3. Închisoare cu regim deschis, Franța 5.4. Fortul 13, Jilava 5.5. Proiect de diplomă- Penitenciar cu regim deschis și semideschis, Pitești

57 59 61 63 65

Concluzii Bibliografie Index imagini

67 69 71

01.Introducere

Arhitectura spațiilor corecționale reflectă schimbările în atitudinea societății față de pedeapsă și delicte. Închisorile au evoluat de la simple locuri de încarcerare la întregi instrumente de pedepsire (în care privarea de libertate reprezintă penalitatea pentru încălcarea legii) și la noi reforme ce încearcă să îi (re)modeleze pe condamnați pentru a-i reda societății. Scopul acestui studiu este de a explora mișcarea reformei penale contemporane în materie de arhitectură, atât în realitate cât și în ceea ce privește partea conceptuală, luând în considerare și relația (sau lipsa ei) dintre partea operațională și funcțiuni sau dintre formă și funcțiune. Și, mai ales, pot considerentele de proiectare să influențeze decizii administrative în această perioadă de expansiune și dezvoltare a sistemelor punitive? Structura lucrării este împărțită în trei capitole clare, și anume: Istoria, Realitatea și Utopia urmând ca după acestea să fie adăugat un set de studii de caz. Primul dintre aceste capitole, Istoria urmărește o scurtă incursiune în dezvoltarea instituțiilor carcerale, fiind punctate doar anumite momente care sunt considerate importante pentru înțelegerea parcursului evolutiv atât din perspectiva altor zone, cât și a celei din România. Al doilea capitol, Realitatea, dezvoltă o parte mai teoretică a problemelor apărute în sistem și în arhitectura și felul de proiectare a acestor instituții, analizând diferite posibilități prin care acestea două pot funcționa cel mai bine. În cea de-a treia parte, Utopia, sunt prezentate o serie de concepte folosite de diferite societăți distopice pentru a corecta sau pentru a se confrunta și a pedepsi persoanele ce au încălcat legea. Multe dintre acestea au fost niște frânturi ale realității transformate în lumi și sisteme imaginare, dar și invers, multe dintre utopiile trecutului sau ale prezentului pot repezenta semințe ale viitoarelor moduri de abordare a spațiilor și acțiunilor. În cele din urmă, câteva exemple de proiecte cu diverse atitudini față de oraș și față de persoanele private de libertate sunt prezentate pentru a ne face o scurtă idee despre direcțiile viitoare care ar trebui luate în considerare.

CUVINTE CHEIE

sistem, context, modele, utopii, instituție corecțională, percepția mediului, strategii, structură.

1.Istoria

Fig. 1 - Mont Saint-MIchel

1.1.LUMEA LARGĂ

Înainte de de începuturile perioadei moderne, încarcerarea a fost privită ca un interludiu între prezența în fața curții supreme și pedeapsa finală. Construcțiile care deserveau ca închisori, erau inițial concepute pentru scopuri complet diferite, dar o dată cu apariția spațiilor corecționale contemporane, acestea au fost special create atât pentru deținere cât și pentru absolvirea pedepsei. Acest capitol tratează dezvoltarea închisorilor din punct de vedere spațial între aceste două repere, fără a lua în considerare și tratamentele punitive folosite de-a lungul timpului. 1

ÎNCEPUTURI În vremurile străvechi, cele mai vechi structuri punitive au fost remarcate încă din timpul Greciei și Romei antice. Un exemplu în acest sens ar fi Tullianum, sau închisoarea Mamertine din Roma (aprox. sec. III î.Hr.) care dispunea de un vast sistem de temnițe, compuse fiecare din două încăperi, situate una sub cealaltă, cea din urmă fiind complet îngropată în pământ. 2 Același sistem va fi folosit și în perioada medievală, când prizonierii erau aruncați în niște camere aflate sub pământ, cu o singură ieșire (de cele mai multe ori o trapă) la partea superioară, numine „gropi” sau „morminte vii“. Tot atunci, destul de uzuale erau și cuștile din lemn sau din fier, dintre cele mai faimoase fiind cele de la Abația Mont-Saint-Michel (fig. 1), care în sec. XXI servea ca mănăstire, fortăreață și închisoare de stat. 3 În ceea ce privește încarcerarea monastică, Biserica Catolică a fost prima instituție care a folosit închiderea ca scop unic de pedepsire. Fiind îndreptată spre suferință ca îndreptare pentru păcatele comise, arhitectura timpurie a închisorilor este modelată după mănăstiri. Un alt aparat punitiv și investigativ foarte riguros, a fost adoptat în perioada Inchiziției pentru a lupta împotriva ereziei și cum aceasta devenea din ce în ce mai puternică, încarcerea devine cea mai comună formă de pedepsire. Pentru prima dată, închisorile monastice dețin un rol atât punitiv cât și corecțional. 4 În începuturile unei arhitecturi distictive a închisorilor, diverse reforme fac tranziția de la locurile de detenție provizorii la construcții punitive speficice, un exemplu 1. O’Connor, T. (2011). Modern History of Corrections, MegaLinks in Criminal Justice (http://www.drtomoconnor. com/1050/1050lect01a.htm, accesat aprilie 2014) 2. Norman Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture , University of Illinois Press 2000, p. 6-7 3. Ibid. , p. 20-21 4. Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture, 26-27

fig. 2 - IlustraČ&#x203A;ie a sistemului Auburn

timpuriu în acest sens fiind închisoarea ce aparținea de Palatul Dogilor din Veneția, iar mai târziu, binecunoscuta închisoare Newgate din Londra.

PANOPTICON Făcând un mic salt în parcurgerea istoriei, Jeremy Bentham, filosof și teoretician a justiției penale, propune în jurul anilor 1790 un nou sistem punitiv, numit Panopticon. Deși foarte mult timp teoretizată, această nouă structură nu a fost construită fidel niciodată, deși există exemple ce preiau acest model. Panopticonul era de fapt o structură circulară, cu celule de-a lungul întregului cerc și un post de supraveghere situat în centru. Această formă de supraveghere 24 de ore trebuia să ofere un control perfect asupra fiecărui deținut, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă nu puteau să vadă faptul că sunt supravegheați. Dar faptul că acest model funcționează doar pentru un anumit număr de persoane, îl face greu de adaptat la diverse sisteme. Cu toatea acestea, Panopticonul este o parte importantă din istoria spațiilor corecționale, și chiar și astăzi încă mai există oameni care cred în această filosofie de supraveghere și control total. 1

PERIOADA MODERNĂ Perioada modernă în istoria corecțională se referă la perioada de după 1800 până în prezent. Aceasta include mișcarea penitenciară (1829-1865), perioada reeducării (1870-1910), modelul închisorii industriale (1900-1940) după care urmează o perioadă de tranziție până în anii 60. În jurul anilor 80 apare fenomenul de suprapopulare a penitenciarelor. Pentru majoriatea instituțiilor din această perioadă (1829-1865) două modele diferite concurează pentru autonomie.2 Primul dintre aceste modele a fost numit sistemul Pennsylvania, care își baza principiile pe idea de „separare și tăcere”. Caractesticile acestui sistem constau în celule mari care erau în legătură cu exteriorul și care ofereau posibilitatea condamnaților să facă exerciții în propria cameră, sa abiă mâncarea livrată și prin urmare, sa nu intre în contact cu restul condamnaților. Aceștia mai dispuneau și de un mic patio în care puteau practica activități de grădinărit, însă obligatoriu era ca fiecare să își găsească ceva de lucru sau să aibă un hobby. Acest model a fost adoptat foarte ușor de multe țări Europene.3 Al doilea model a fost sistemul Auburn (fig. 2), ce funcționa pe principiul „adunării tăcute” și care și-a primit numele de la închisoarea de stat din Auburn, New York. Aici, blocurile de celule erau construite astfel încât acestea să învecineze într-un coridor central. Condamnații se deplasează în grupuri pentru a mânca și a realiza diverse activități, dar deși tăcerea încă era pusă în aplicare, accentul cădea mai mult pe lucrul în grup. Acest model a fost imitat cu succes de cel puțin încă 30 de state, printre care și România, în cele mai multe dintre cazuri pentru faptul că era mai ieftin de construit și mai ușor de controlat.4 1. O’Connor, T. (2011). Modern History of Corrections, MegaLinks in Criminal Justice (http://www.drtomoconnor. com/1050/1050lect01a.htm, accesat aprilie 2014) 2. Norman Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture , University of Illinois Press 2000, p. 70-74 3. Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture, 75-76. 4. Ibid.

Fig. 3 - Închisoarea Alcatraz, San Francisco.

Fig. 4 -Instituția corecțională Attica, vedere aeriană.

INDUSTRIALIZAREA PEDEPSEI Pe parcursul anilor 1900-1940, America a îmbrățișat ideea de a transforma închisorile în fabrici, cu scopul de a produce un profit. Desigur, doar statele cu închisorile în stil Auburn au participat la această mișcare, deși panopticonul lui Bentham a fost de asemenea implicat în câteva cazuri.Mai mulți guvernatori au descoperit rapid o sursă enormă de venituri ce provenea din producerea mobilierului din lemn sau din metal, a pantofilor, și a produselor textile, țigări ieftine sau plăcuțe de înmatriculare. Sistemul Federal American a fost foarte deschis la acest model industrial iar anumite țări, spre exemplu Tailanda, au preluat rapid modelul industrial, pe care l-au păstrat în continuare.1 Obiectivele închisorii industriale constau în: 1. insuflarea unor bune obiceiuri de muncă; 2. reducerea trândăviei ; 3. permiterea rambursării către societate sau către victimă. Aceste idei au reprezentat o abordare relativ nouă de reabilitare (spre exemplu, ideea că munca în lumea reală ar fi cea mai bună pregătire de relansare în societate). Dar în această perioadă, dacă ceva a avut de suferit, acel lucru a fost educația. Condamnații au devenit mult mai interesați de lucrul în fabrici decât în a participa la studiu, dar cu toate astea, tot acum apar în închisori servicii de consiliere și terapie psihologică. O dată cu venirea marii crize economice, mișcarea industrială în penitenciare începe să scadă. De la cei 85 la sută din deținuții care lucrau la începutul secolului, se ajunge la doar 44 la sută în jurul anilor ‘40 și astfel acest model își pierde din adepți.2

PERIOADA DE TRANZIȚIE Între 1935-1960, viața în închisoare a devenit sumbră. O perioadă de revolte a afectat anii 1950. În ciuda eforturilor de încorporare a psihologiei ca formă de diagnostic real,de clasificare, și de tratament (modelul medical), tot mai mulți dintre deținuți au fost trecuți la categoria “incorigibili” și/sau periculoși. Aceasta a fost epoca în care închisorile “Supermax” (închisorile de maximă siguranță) s-au născut, cea mai faimoasă dintre acestea fiind Alcatraz (fig. 3), cea susținută de J. Edgar Hoover 3 în războiul său privind criminalitatea. Aflată pe o insulă din golful San Francisco, închisoarea avea patru rânduri de celule pe trei nivele, și fiecare coridor dispunea de o supantă astfel încât deținuții să nu poată intra în contact cu personalul. Datorită locației greu accesibile și a costurilor mari de întreținere, aceasta a ajuns să fie închisă în 1963, dar de atunci a devenit un punct turistic foarte popular.4 Lumea academică abandonează încet interesul pentru domeniul corecțional și nimănui nu îi mai pasă de ceea ce se întâmplă în închisori. Indiferența publică și reducerile de buget au culminat în marea revoltă din închisoarea Attica din 1971 (fig.4).

1. O’Connor, T.,Modern History of Corrections, MegaLinks in Criminal Justice 2. Ibid. 3. John Edgar Hoover (n. 1 ianuarie 1895, la Washington, D.C. - d. 2 mai 1972, la Washington, D.C.) a fost directorul Biroului Federal de Investigații (FBI) de la 10 mai 1924 până la moartea sa, adică timp de 48 de ani. 4. Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture, 144.

Fig. 5 -Penitenciarul de Stat din Est (Cherry Hill), Philadelphia, 1821.

ERA MODERNĂ Începută în 1960 (Allen et al. 2010), adevărata „epoca modernă” a corecțiilor presupunea ca penitenciarele să devină o reflexie a vremurilor tulburi din afara închisorii. Cu alte cuvinte, pentru fiecare revoltă urbană, asasinat, supradoză de droguri, protest radical, sau mișcare pentru drepturile civile în societate, a existat un mini-omolog în fiecare închisoare. Pentru a înrăutăți lucrurile, instanțele de judecată (în special Curtea Supremă) a abandonat politica de „hands-off” și au început să intervină în afacerile de corecție. Aceasta a fost o eră de supraaglomerare atunci cand păstrarea lucrurilor sub control era principala prioritate. Boom-ul numărului de deținuți poate fi pus pe seama unor serii de lucruri precum: creșterea ratei de criminalitate; lansarea războiului împotriva drogurilor; pătrunderea fricii rasiale în publicului larg; Rezultatul a fost de expansiune rapidă a populației, peste bord, în toate instituțiile de stat, locale, și federale. Nici o zona a țării nu a fost cruțată. Idei noi au fost extrem de necesare. 1 Doar două îmbunătățiri pot fi remarcate în această perioadă. Prima este că penitenciarele au devenit mai greu de evadat iar apoi vine faptul că informatizarea și tehnologia au adus o mai bună monitorizare și urmărire a condamnaților. Închisorile au devenit instituții totale.2 Totul în instituțiile corecționale moderne, se face pe o scară largă, deoarece există un flux nesfârșit de prizonieri. În medie, o închisoare nouă este construită în fiecare lună în America. Însă suprapopularea este o problemă globală, iar locuirea mai multor deținuți într-o singură celulă este un concept comun. Celula medie construită astăzi este de aproximativ 6.5 metri pătrați, dar unele celule din închisori mai vechi au între 3.7-5 metri pătrați. Astfel, din 1977 judecători din mai multe state au decis acordarea a cel puțin 6.5 metri pătrați utilizabili pentru o celulă, dar aceste dimensiuni pot varia și în funcție de tipul instituției. 3

TIPURI DE INSTITUȚII Modelul de bază al penitenciarelor (fig.13) este cunoscut ca modelul radial. Subtipul cunoscut ca sistemul Pennsylvania, plasa clădirea administrației în centru, pe când sistemul Auburn (NY) plasa această clădire pe peretele exterior. Sistemul Pennsylvania (fig. 5) s-a bazat pe detenție solitară ce excludrea comunicarea cu alți condamnați și care oferea un contact minim cu personalul. Prizonierii erau eliberați doar pentru băi rare sau urgențe medicale.4 1. O’Connor, T, “Modern History of Corrections,” MegaLinks in Criminal Justice, articol online pe http://www.drtomoconnor.com/ (accesat mai 2014) 2. Termenul de ”Instituție totală” i-a fost acreditat sociologului Canadian Erving Goffman care a definit termenul în lucrarea sa “On the Characteristics of Total Institutions” (Caracteristicile instituțiilor totale). Michel Foucault urmează apoi să dezvolte această idee în lucrarea A supraveghea și a pedepsi , discutând despre instituțiile totale ca instituții complete și austere. 3. O’Connor, T, “Modern History of Corrections,” MegaLinks in Criminal Justice (accesat mai 2014) 4. Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture, 73.

fig. 6 - A. Modelul radial; C. modelul stâlp de telefon; D. modelul curții; E. modelul galerie.

Fig. 7 -Presidio Modelo, Cuba (1926–28). Cea mai apropiată închisoare de forma Panopticonului, astăzi abandonată.

Fig. 8 -Modelul Campus. Închisoarea Acacia, Australia (2001), este de asemenea singura închisoare privată din vestul Australiei

Panopticonul (fig. 7), a fost un tip de penitenciar modern susținut cu mult timp în urmă de către Jeremy Bentham. Doar două au fost construite în lume. Turnul de pază este o structură cilindrică situată la interior,în mijloc, iar celulele sunt dispuse în jurul acestuia, pe un contur rotund, de unde și numele, panopticon, sau ochiatotvăzător. Modelul curții este, de asemenea, cunoscut după Cetatea Taggert (circa 1890). Acesta tinde să existe în statele din sud și vest. Deținuții au fost de multe ori închiriați ca muncitori sau de echipajele rutiere, fiind încurajați să îți exercite abilitățile fizice. Modelul campus (fig. 8) a încercat să combine mediul înconjurător cu spațiile carcerale, introducând copaci și amenajări peisagere iar perimetrul dispune de sârmă ghimpată în loc de ziduri. Clădirile sunt separate și extinse pe întreg arealul. Perimetrul exterior este patrulat de gărzi pe jos sau cu vehicule, și, uneori, printr-un mini-tren. Centrul de învățământ este, de obicei, cea mai mare clădire din campus. Se credea că forțarea deținuților de a circula de la o clădire la alta, de mers pe jos afară în loc de coridor, are un efect pozitiv asupra mediului închisorii. Închisorile în stil campus rămân foarte populare și astăzi, instituția adaptându-și designul spre a se potrivi cel mai bine scopului acesteia. Modelul liniei de telefon (fig.6/E) este un alt stil liniar. Acest sistem a fost utilizat pe scară largă între anii 1920 și 1970. Deținuții și personalul circulă de-a lungul unui coridor principal situat în centru sau la un pol, iar blocurile de celule și clădirile programului se extind pornind de la acel coridor. Acest model a fost popular mai ales pentru că a fost ușor de controlat, în cazul unei revolte separându-se doar secția cu probleme. Aceste închisori concepute ca forma unui stâlp de telefonie au fost proiectate special pentru a controla violența. Ele au fost construite ca cetăți care par a fi destul de sigure dar în multe cazuri au existat colțuri greu de monitorizat. Modelul turn (circa 1980), cum este spre exemplu Instituția Corecțională Piedmont din Carolina de Nord, a fost conceput pentru ceva mai mult decât detenție, unele dintre etaje conținând săli de clasă și locuri de muncă. Curțile pentru exercițiile fizice sunt situate de obicei pe acoperiș. Specifice, zonelor urbane, închisorile de acest tip se dezvoltă pe verticală datorită unei suprafețe mai restrânse de construcție. Sistemul modular (circa 1990) este cunoscut ca și sistemul capsulă, dispune de o supraveghere directă și un design de nouă generație,formate din spațiile de locuit cu tavane înalte, balcoane, mezanin, supante și unghiuri arhitecturale ascuțite, precum și echipamente de control de înaltă tehnologie. 4 Putem observa cum pe parcusul timpului, spațiul carceral își schimbă atributele de la un spațiu al vindecării întâlnit în cadrul mănăstirilor de la inceputurile istoriei, către o idei din ce în ce mai extreme, precum cea de răzbunare, disciplinare, corecție iar în final ajungându-se la reeducare și la aplicarea unor noi metode de reintroducere a condamnaților în societate.

1. Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture, p.50. 2. Ibid, p. 78 3.O’Connor, T, “Modern History of Corrections,” MegaLinks in Criminal Justice, articol online pe http://www.drtomoconnor.com/ (accesat mai 2014) 4. Ibid.

Fig. 9 -MÄ&#x192;mÄ&#x192;stirea Snagov, Ilfov.

Fig. 10, 11 - Penitenciarul Aiud

1.2.România

Una dintre primele referințe privind sistemul penitenciar primitiv din România este cea din secolul XIV referitoare la Ocna Trotușului, ocna fiind în acea vreme locul în care cei condamnați pentru tâlhărie sau omoruri își executau pedepsele prin muncă. Aceștia erau coborâți în ocnă și nu erau scoși decât la ispășirea pedepsei. Pentru nobilime în schimb, la fel ca și în restul Europei, pedeapsa consta în închiderea acestora într-o mănăstire, urmărind ideea așteptării mântuirii și al corecției indivizilor. Un exemplu în acest sens, este Mănăstirea Snagovului (fig. 9), construită în același secol XIV și situată în apropierea Bucureștiului.1 Făcând un salt în timp, în Transilvania secolului XVII aflată sub stăpânire austroungară, erau aplicate prevederile paragrafului 61 al procedurii penale publicată oficial de Împăratul Iosef al II-lea, în care se menționa faptul că „fiecare temniţă să fie curată, uscată, să aibă văzduh şi lumină şi aşa alcătuită ca sănătatea robului (deţinutului) să nu fie pusă în primejdie”.2 În același timp, în Țările Române femeile nu mai sunt încarcerate la comun cu barbații iar în cazul în care acest lucru nu se poate aplica, acestea sunt închise cu un om căsătorit.3 Însă spre deosebire de Moldova și Țările Române, orașele din Transilvania au beneficiat de construcții speciale care serveau ca și închisori, cea mai mare parte dintre ele fiind ridicate în timpul domniei Mariei Tereza și a lui Iosif al II-lea. Un astfel de exemplu îl constituie penitenciarul Aiud (fig.9-11), care datează din acea vreme.4 O creștere a interesului față de problematica închisorilor este constatată la începutul secolului al XIX, în acest sens construindu-se clădiri noi, pe lângă care sunt amenajate infirmerii. Totodată, se iau hotărâri care implică folosirea deținuților la lucrările publice cu scopul de a ridica calitatea hranei. Prima dispoziție din sistemul românesc de drept în care este stipulată oprirea insultei și bătaia arestaților este redactată în 1851, în regulamentul închisorii din Iași. De asemenea , se mai introduc primele reglementări cu privire la educația 1.http://anp.gov.ro/despre-noi (site-ul Administrației Naționale a Penitenciarelor, accesat martie 2014) 2.Ibid. 3. Gheorghieș, Ștefan, Sistemul penitenciar in Romania anilor 1918-1944,articol online pe: http://blog.wolterskluwer.ro (accesat martie 2014) 4. Caraza, Grigore, Zarca Mariei Tereza, articol online pe: http://www.fericiticeiprigoniti.net/ (accesat mai 2014)

Fig. 12 -Penitenciarul Doftana. Vedere din curte.

morală a deținuților, redactate în regulamentul închisorii Târgu Ocna. Acestea au fost precursoarele educației religioase și a obligației arestaților de a învăța o meserie.Peste aceste regulamente, este implementat sistemul regimului de detenție „Auburian” care presupune îmbinarea regimului de detenție în comun cu regimul de detenție celular și presupune izolarea prizonierilor pe timp de noapte și petrecerea timpului la comun în timpul zilei. Împărțirea locurilor de detenție se facea, după gravitatea și durata pedepselor, în penitenciare de drept comun de munca silnică , precum cele de la Onele Mari sau Aiud, de temniță grea la Doftana (1), Mărgineni și Brașov, și de închisoare corecțională și penitenciare politice (fig. 12). Femeile dispuneau de un loc special, cu regim de detenție diferit, la Mislea și Dumbrăveni iar minorii de asemenea, în institutele de corecție (Cluj).1 După instaurarea comunismului, s-a constatat o decădere a calității vieții în penitenciare, precum și încălcări grave ale drepturilor omului. În cea mai neagră perioadă a acestui regim, închisorile erau suprapopulate, lipsite de igienă iar deținuții erau într-o stare precară de sănatate, hrăniți insuficient, lucru la care se adăugau pedepsele corporale și izolarea. Trebuie însă subliniat faptul că, până la revoluţia din decembrie 1989, sistemul s-a confruntat cu serioase limite concepţionale, impuse chiar de ideologia socialistă oficială, cum ar fi: cerinţa ca toţi deţinuţii să fie redaţi societăţii ca oameni utili, obligativitatea ca programele de resocializare să cuprindă un procent însemnat de teme politice etc. 2 Ruptura de trecutul comunist a permis ruptura faţă de modelul de educaţie comunistă, cu toate implicaţiile sale. Pentru a asigura continuitatea procesului de socializare, dar şi ancorarea sa în noua realitate social-economică, s-a acţionat concomitent pentru contracararea tendinţelor ca deţinuţii să-şi asume calitatea de victime politice ale sistemului comunist, mai ales în perioada anului 1990, organizarea asistenţei moralcreştine în penitenciare prin acordarea accesului în penitenciare nu numai religiilor majoritare, ci şi cultelor, depolitizarea tuturor activităţilor cultural-educative. Reforma sistemului penitenciar a început imediat după trecerea Direcţiei Generale a Penitenciarelor în subordinea Ministerului Justiţiei, şi a vizat, în principal umanizarea regimului de deţinere, urmărindu-se respectarea demnităţii umane, absoluta imparţialitate, lipsită de orice discriminare bazată pe naţionalitate, cetăţenie, opinii politice şi convingere religioasă; îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a normelor de hrănire; suplimentarea drepturilor acordate persoanelor private de libertate la pachete, vizite, ţigări şi cumpărături; accesul neîngrădit la mijloacele de informare în masă şi asigurarea transparenţei sistemului penitenciar. 3 Cu toate acestea, condiţiile de detenţie din sistemul penitenciar din România rămân încă departe de standardele europene. În perioada 1995-2004, s-au înregistrat unele progrese însă ritmul lor a fost prea lent, iar impactul asupra deţinuţilor, prea puţin perceptibil. La momentul actual, România și Bulgaria dețin un record privind condamnările la CEDO referitoare la încălcarea dreptului deținuților și a regimului de detenție. 4 1.Gheorghieș, Ștefan, Sistemul penitenciar in Romania anilor 1918-1944,articol online pe: http://blog.wolterskluwer.ro (accesat martie 2014) 2. Scurt istoric al sistemului penitenciar românesc, pe site-ul www.anp-just.ro (accesat aprilie 2014) 3. Muraru, A. (coordonator), Dicționarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967), Polirom, 2008, p. 50 4. http://www.hotararicedo.ro/ (awccesat mai 2014)

2.REALITATEA

Fig. 13 - ﾃ始chisoarea Guantanamo Bay, Cuba. Turn de control.

2.1.SISTEMUL

„Închisoarea s-a constiuit în afara aparatului judiciar, în perioada când au fost elaborate, în întregul corp social, tehnicile de repartizare a indivizilor, de fixare și dispunere a lor în spațiu, de clasificare, de extragere din ei a unui maximum de timp și forțe, de dresare a corpurilor acestora, de codificare a comportamentelor, de menținere a indivizilor într-o vizibilitate continuă, de formare în jurul lor a unui întreg aparat de observare, înregistrare și notare, de realizare a unui corpus de cunoștiințe despre ei, ce e acumulează și centralizează.”1 Instituția se bazează în primul rând pe forma simplă a privării de libertate, într-o societate în care libertatea este un bun ce aparține fiecăruia în același mod. Pierderea acesteia are același preț pentru toți, și, mai mult decât amenda, închisoarea este pedeapsa „egalitară”, cuantificată în funcție de variabila timpului. Închisoarea reproduce, dar în aceeași măsură și accentuează toate mecanismele întâlnite în corpul social, aceasta fiind privită ca o cazarmă mai severă, o școală fără indulgență sau un atelier sumbru, însă toate acestea fără a dispune de o diferență calitativă a mecanismelor. 2 Intituția s-a aflat încă de la început angrenată într-o serie de mecanisme adiacente, care au fost menite să o corecteze și să facă parte din intregul său mod de funcționare. Închisoarea însăși este aproape contemporană cu mișcările reformei pentru controlul funcționării acestora, reforme ce reprezintă programul acesteia. Dar asta nu presupune faptul că penitenciarele trebuie privite ca niște instituții inerte, modificate periodic de alte mișcări de reformă. Mai mult decât simpla privare de libertate, închisoarea tinde să devină un instrument de modelare a pedepsei, iar felul în care societatea își tratează prizonierii poate spune multe despre cultura acesteia. Sistemul carceral poate fi chiar o oglindă a societății prin prisma căreia se poate examina dacă aceasta respectă drepturile omului sau nu, dacă e doar ”obosită” de gradul ridicat de criminalitate sau dacă majoritatea deținuților aparțin minorităților marginalizate în acea zonă (fig.13). 3 De multe ori a fost susținută ideea că structura organizațională este necesară doar din cauza cerințelor operaționale ale vieții în închisoare, dar pentru acestea nu există nicio marjă de eșec. Singurele cerințe inflexibile sunt ca prizonierii să nu evadeze și să se păstreze ordinea, iar apoi sistemele pot varia chiar cu diferențe foarte mari de la caz la caz. 4 1. Foucault,Michel, A supraveghea și a pedepsi, Paralela 45, 2005, p. 291 2.Foucault, Michel, A supraveghea și a pedepsi, p. 293 3. Ibid, p. 295-297 4. Roth, Michael P.,Prison and Prison Systems - A global encyclopedia, Greenwood Publishing Group, 2006, p. xxv

Fig. 14 - Protest a deținuților de la Închisoarea Guantanamo, 2005.

Fig. 15 - Supraaglomerare într-o închisoare federală din California.

2.2.CONTEXTUL ETIC

Până într-un anumit punct, se poate spune că închisorile reflectă o parte din valorile societății în care acestea există. Există țări cu o rată de încarcerare foarte ridicată, precum în Statele Unite ale Americii sau Rusia, sau cu o rată foarte scăzută, cum se întâlnește în Indonezia, India sau Finlanda. Dar aici intervin și categoriile de delicte care au ca finalitate închisoarea, deoarece multe dintre state o folosesc doar pentru cele mai grave dintre ele, pe când altele folosesc încarcerearea pentru cele mai minore ofense. Astfel, felul în care este folosită o închisoare poate afecta întreaga operațiune de managment a acesteia. Atunci când o închisoare este supra-populată (cum este și cazul în majoritatea penitenciarelor din România), resursele sunt destul de restricționate în acordarea necesităților de bază celor aflați în grija instituției. Asigurarea că deținuții au destul aer, mâncare suficientă și un pat unde să doarmă, este o sarcină cu normă întreagă pentru multe administrații penitenciare, dar există și tentative de a îndeplini și obiective mai înalte. Acest lucru implică încercarea de a menține măcar la un nivel minim legăturile familiale ale persoanelor private de libertate dar și a conexiunii cu comunitatea. 1 De asemenea, aceste obiective mai implică încurajarea prizonierilor de a fi conștienți la infracțiunile care au dus la pedeapsirea acestora cu închisoarea și încercarea de a îmbunătăți abilitățile lor personale, sociale și profesionale. Toate aceste activități vor fi întreprinse cu intenția de a ajuta deținuții să trăiască o viață care în care vor respecta legea după ce aceștia vor fi elibertați. Dar un aspect care nu trebuie uitat în toate acestea, este faptul că până la urmă condamnații sunt oameni, și nu obiecte. Oricare ar fi delictul pentru care au fost acuzați, ei rămân ființe umane cu dreptul la respect, lucru care ar trebui luat în considerare prin felul în care personalul își desfășoară datoriile. Acesta este fundamentul unei bune administrări a închisorilor. Detaliile pot varia de la stat la stat, deoarece acestea sunt influențate de circumstanțe și cultura locală. Cu toate acestea, nevoia de a opera într-un context etic este universal și reprezintă o altă caracterisitcă a managementului unei închisori. 2 Este posibil de a dezvolta strategii de răspuns adecvate având în vedere faptul că sistemele penitenciare nu mai sunt organizații ierarhice statice, ci au devenit instituții dinamice, fiind subiectele unei continue dezvoltări și schimbări. În cazul în care personalul este încurajat să recunoască acest fapt, aceștia pot avea posibilitatea de a direcționa și stimula schimbarea, mai degrabă decât pur și simplu de a răspunde atunci când lucrurile nu merg bine. Acest lucru va fi posibil doar dacă există o modificare atât în cultura tradițională, cât și în structura organizațională a închisorii și a sistemului. 3 1. Coyle,Andrew , Managing a prison in a time of change, International Centre for Prison Studies, 2002, p. 14-15 2. Coyle,Andrew , Managing a prison in a time of change, p. 17 3. Ibid.

fig. 16- ﾃ始chisoare de stat, Judtland, Danemarca

2.3.ARHITECTURA CORECȚIONALĂ

Oricare ar fi metoda de cazare oferită, instituțiile corecționale pot oferi atât o bună cât și o proastă operare. O închisoare bine condusă este dependentă și susținută de trei elemente foarte importante: personal bine calificat și antrenat, o clasificare a sistemului care permite identificarea și separarea condamnaților periculoși de cei cu cerințe speciale de protecție și niște proceduri de gestiune a acestei populații. Clădirile nu sunt o parte a acestui tripod esențial- chiar și cea mai bine proiectată instituție de acest gen este sortită eșecului dacă fundația operațională este absentă. Facilitățile nu pot asigura o operare mai sigură, mai solidă sau mai umană. Cu toate acestea, o proiectare atentă, bine gândită și o construcție de calitate poate contribui la acest program în multe feluri și poate ajuta personalul în responsabilitățile lor de zi cu zi (fig. 16). Prin acestă contribuție se poate include provizia de spațiu care asigură flexibilitatea utilizării, posibilitatea separării și clasificării persoanelor private de libertate și facilitarea procedurilor de securitate (și nu numai). O funcțiune bine proiectată poate acorda chiar un sentiment de mândrie celor ce lucrează în mediul respectiv, ajutând și la menținerea unui personal pregătit. 1 Pe de altă parte, clăridirile închisorilor comunică atât cu personalul cât și cu persoanele condamnate în ceea ce privește modul în care se așteaptă ca aceștia să se comporte, dar și felul în care sunt tratați. Lucruri teribile încă se întâmplă în diverse închisori iar în prezent, o prioritate foarte mare o reprezintă oferirea unui mediu sigur și protejat pentru ambele părți. 2

Expresia fizică O structură își expunde identitatea și obiectivele utilizatorilor săi și comunității în special prin forma și apariția fizică. Atitudinea comunității față de sistemul punitiv este întotdeauna influențată de felul în care imaginea acesteia este percepută. În trecut, caracteristicile generale ale clădirilor de acest gen erau exprimate prin construcții monolitice, precum fortărețele, având un aer de obiect interzis. În ceea ce privește proiectarea, trebuie avută în vedere atât funcțiunea cât și scopul facilității. Cu toate acestea, nevoia de control interior și exterior, fluxuri și garduri încă rămâne, dar asta nu înseamnă că trebuie să devină o temă dominantă a perceperii spațiului. 3

1. Leslie Fairweather, McConviile, Sean, Prison Arhitecture , p. 52 2. Ibid. , p 29 3. De Chiara, Joseph, Time saver standards for building types, 2nd edition, Mc-Graw Hill International Editions, 1987, p. 658

fig.17 - Închisoarea Bastøy, Norvegia fig.18- Închisoarea San Juan de Lurigancho, Lima, Peru, una dintre cele mai aglomerate și mai dure închisori

Mărimea facilității Un rol esențial în determinarea tipului de program corecțional îl au cu siguranță caracteristicile sitului. Spre exemplu, într- zonă urbană cu o parcelă limitată, se preferă organizarea pe verticală atât a spațiilor condamnaților cât și a zonelor de activități sau a personalului. Aici problema cea mai mare care poate fi întâmpinată este confruntarea dintre persoanele private de libertate și pietoni. În zonele în care spațiul nu reprezintă o problemă, așezarea orizontală a funcțiunilor permit o expresie mult mai flexibilă a programului. Totodată, o realizare a planului de tip monobloc este caracteristică tipului de instituție în care fluxurile persoanelor private de libertate trebuie controlate, pe când un ansamblu pavilionare permite o libertate mai mare de mișcare între diferite unități, controlul făcându-se în zona perimetrală a incintei (fig. 17).1 La construirea unei noi facilități, capacitatea este estimată în funcție de rata persoanelor condamnate precum și durata pedepsei. Într-o societate utopică, capacitatea ideală a unei instituții punitive ar fi de 200 de paturi iar populația maximă nu ar trebui sa depășească 500 de locuri. În ciuda acestui lucru, încă există foarte multe locuri de detenție care depășesc 1000 sau în unele cazuri chiar 5000 de paturi, însă acestea devin ineficiente și nesigure (fig. 18). Cu cât numărul este mai mare, cu atât condamnații dar și personalul își pierd din identitate și individualitate. O măsură de compromis pentru aceste situații, este conceptul satelit de planificare, o altă caracteristică utopică a unei societăți ideale, care implică divizarea unei instituții mari în câteva mai mici, dar având parte de aceeași administrație. Astfel sectorul economic rămâne cel al unui mare penitenciar dar fiecare dispune de o parte de reabilitare personalizată și de măsuri de securitate inerente unei instituții corecționale mici. 2

FUNCȚIUNE Eficiența, economia, securitatea și controlul dictează o uniformitate în design. Celulele sunt identice, iar numărul de obiecte personale este precis. Standardizarea a devenit elementul central, lucru ce permite o construcție rapidă și economică dar și o gestionare mai ușoară. Măncarea, dormitul, exercițiile și recreația sunt furnizate într-un mod funcțional, ca în cadrul unei mașinării - la cele mai mici standarde acceptabile și de multe ori la distanță, fără intervenția umană, comfort sau fără o cunoaștere a individului. Indiferent de cât de diverse diverse sunt funcțiunile cuprinse de un penitenciar, este necesară o relație între regim, construcție și tehnologie. Pentru instituțiile cu un grad mai scăzut de risc, cum sunt cele cu regim deschis, se cer mult mai multe spații de ateliere, recreație dar și un mediu exterior accesibil și divers, pe când în cazurile instituțiilor cu regim închis, spațiile exterioare sunt mai puține iar activitățile și comunicarea se fac la distanță sau în grupuri foarte mici. 3

Flexibilitate Atât tipurile de persoane private de libertate și scopul izolării lor, cât și metodele 1. De Chiara, Joseph, Time saver standards for building types, p. 658 2. Ibid., p. 659 3. Leslie Fairweather, McConviile, Sean, Prison Arhitecture , p. 30

fig.19-Interior ĂŽnchisoarea Wrexham, Marea Britanie

prin care se produce reabilitarea lor se află într-o permanentă shimbare.Noi tehnici, programe și servicii prezintă noi cerințe necesitând o capacitate de auto-modificare prin evaluări, reacții și răspunsuri. Pentru a fi eficiente, aceste modificări trebuie ajutate și de designul fizic al facilității. Proiectarea pentru un număr nedeterminat de condiții care pot apărea ulterior, mai curând decât proiectarea unui set fix de funcțiuni, implică la un moment dat o discrepanță între formă și funcțiune. Cu toate acestea, este de preferat includerea unui spațiu „plutitor” care poate fi utilizat în măsură ce lucrurile evoluează și se schimbă, decât potrivirea fixă a nevoilor contemporane, fără posibilitate de dezvoltare. Creearea unor spații adaptabile necesită decizii timpurii unde toate elementele sistemului constructiv sunt organizate pentru obținerea gradului dorit de flexibilitate. 1 Instituțiile corecționale vor continua să se construiască, dar modul în care acestea vor fi realizate va depinde foarte mult de un efort colectiv format din arhitecți, designeri dar și cei care chiar urmează sa iși exercite meseria în acel loc, pentru că numai în acest fel arhitectura închisorilor poate să facă diferența și să producă o influență pozitivă asupra felului de operare și gestionare.

LOCAȚIE/ Implicarea comunității În mod general s-a convenit faptul că închisorile ar trebui situate într-o proximitate rezonabilă, pentru a avea legături mai strânse cu comunitatea de care este legată. Penitenciarele izolate spațial de comunități nu sunt dezirabile, constituind de asemenea o situație dificilă și pentru personal. Nu trebuie uitat nici ca aceștia au la fel de multă nevoie de ceea ce poate oferi o comunitate în materie de locuire, servicii și activități recreative. Unul dintre cei mai importanți factori care ajută la o recuperare de succes a condamnațillor este de a facilita încurajarea și suportul emoțional pe care familia și prietenii o pot oferi. 2

PERCEPȚia mediului înconjurător Nu există nicio justificare pentru a propune în mod intenționat locuri de cazare insalubre, sau în a alege culori șterse, lumini slabe și materiale dure. Aceste lucruri trimit mesajul greșit și inhibă speranțele de a încuraja condamnații inapoi în societate. Aceasta formă de brutalitate a mediului fizic, ce trădează o brutalitate instituțională are efect nu numai asupra deținuților, dar și aspupra întregii societăți. De asemenea, acest lucru afectează și condițiile de lucru ale ofițerilor, restricționând relațiile dintre ei și personalele private de libertate. Și cu toate ca există mulți indivizi care nu reacționează la mediul în care trăiesc, un spațiu cu influențe benigne este de preferabil față de cele sordide (fig. 19). Spațiile asupritoare și urâte pot duce la alienare și agresiune. La fel, arhitectura peisagistică este foarte importantă, inducând o stare de spirit mai calmă atunci când sunt gândite zone verzi și eterogene ce nu dispun de duritatea unor curți și ziduri betonate. Și în cele din urmă, aceste instituții ar trebui sa nu aibă ecou sau mirosuri, să fie încălzite , bine ventilate și luminate, cu alte cuvinte, să aibă proprietățile unei construcții cu bun simț. 3 1. De Chiara, Joseph, Time saver standards for building types, p. 658 2. Leslie Fairweather, McConviile, Sean, Prison Arhitecture , p.55 3.Ibid., p. 61

fig.20 - Închisoare și judecătorie în Leoben, Austria, 2004

2.4.DIRECȚII PENTRU VIITOR

Nevoia pentru noi închisori va continua- fie că este vorba de a primi un număr în continuă creștere de condamnați sau pentru a înlocui instituții existente cu costuri prea ridicate ori cu un sistem operațional învechit. Cu acestea și designul va continua să evolueze.Tendința spre modularizare și standardizare va extinde parteneriatul sectorului public/privat. În mod cert există o varietate foarte largă de metode prin care mediul închisorilor poate afecta comportamentul și atitudinea utilizatorilor, dar cu toate acestea niciuna dintre acestea nu promite absolvirea indivizilor sau a grupurilor de indivizi de la declanșarea unui comportament violent sau agresiv. 1 Deși puține studii au fost realizate in acest sens, și majoritatea în SUA, concluzia generală este că designul este crucial în impactul pe care îl are asupra realizării obiectivelor corecționale atât pentru condamnați, cât și pentru personal sau chiar pentru utilizatorii publici (fig. 20). Cu toate acestea, mediul fizic nu poate garanta sau asigura realizarea acestor obiective. Acesta nu poate funcționa decât în colaborare cu administrația, modul operațional și activitățile propuse, la fel ca și cu susținerea comunității, toate pentru a ajuta închisorile înspre a deveni instituții eficiente ce servesc interesele societății. Chiar dacă este aproape imposibil de dovedit efectul pe care experiența închisorii îl poate avea asupra recidivismului și a reabilitării, este cert faptul că există efecte pe termen scurt datorate mediului înconjurător, precum și a impactului clădirilor sau a regimului, asupra condamnaților și a personalului. 2 Designul nu va putea rezolva toate problemele, dar acest lucru nu ar trebui marginalizat, ci mai mult, ar trebui să producă soluții acceptabile într-un climat dificil și schimbător, căutând un echilibru între nevoile funcționale și cele de mediu. Pentru că până la urmă, închisorile sunt demonstrații publice a ceea ce gândește statul despre infractorii săi cât și despre cum aceștia ar trebui tratați. 3

1. Leslie Fairweather, McConviile, Sean, Prison Arhitecture , p. 52 2. Ibid., p. 70 3. Ibid., p.86

3.UTOPIA

fig. 21 - Giovanni Battista Piranesi - Carceri d`invenzioni - ﾃ始chisori imaginare, apro. 1761

fig. 22 - Emily Allchurch - Urban Chiaroscuro - Paris , 2007

3.1. CUTIA ȘI LABIRINTUL Recurgând din nou la istorie, sistemul Philadelphia propunea o izolare absolută a individului, în care recalificarea criminalului nu e solicitată prin acțiunea unei legi comune, ci prin relația individului cu propria sa conștiință și cu ceea ce îl poate lumina din interior. „Singur în celula lui, deținutul este lăsat pradă lui însuși; în muțenia propriilor pasiuni și a lumii înconjurătoare, el se coboară în conștiință, îi pune întrebări și simte trezindu-se în sine sentimentul moral ce nu piere nicicând cu totul din sufletul omului” În acest sistem, singurele operații de îndreptare a individului aparțin conștiinței și arhitecturii mute de care acesta se izbește.1 Dar tot în zona cutiei, o nouă idee răsare dintr-un mediu mai puțin real, și anume din filmul sci-fi X-men, unde apare o celulă creată special pentru unul din mutanții protagoniști. De aici apare întrebarea dacă nu s-ar rezolva mai multe și mai bine problemele dacă pe langă faptul că fiecare individ condamnat este supus la un tratament personalizat nu ar putea ajuta și faptul de a se afla într-un spațiu „croit” special pentru o anumită categorie de oameni, care au o anumită personalitate și au comis delicte specifice. 2 În secolul XVIII, o serie de gravuri aparținând lui Giovanni Batista Prianese își fac apariția sub numele de Închisori imaginare (fig.21). Acestea sunt mai degrabă „capricii” ale arhitecturii, un fel de negative ale bolților palatelor, aflate într-o perioadă de îndoială și anxietate, și în care geniul gravorului creează o iluzie spațială completă, pornind de la o zidărie monumentală. Fiecare închisorare, precum toate cele treisprezece ce alcătuiesc seria, emană o senzație de bolnăviciune, un univers inexorabil și sumbru. Spațiul este umplut de una sau două scări monumentale, o multitudine de pasarele sau spirale; porțile și lucarnele sunt iremediabil închise de gratii. Deși tortura nu este vizibilă, aceasta este redusă la accesoriile sale, lanțuri și cârlige formidabile. În acest spațiu frenetic și continuu, nimic nu oprește privirea, nimic nu fixează atenția și nimic nu calmează și liniștește spiritul. Suprafețe brăzdate cu părți lejere ce fac contrast cu zone lăsate în rezervă, mascând anumite intersecții cruciale și suprimând astfel punctele de referință ale perspectivei spațiului. 3 O paralelă contemporană a acestui tip de spațiu este făcută de artista Emily Allchurch care reconstituie seria vechilor gravuri din fragmente contemporane, pornind de la imagini reale găsite în diferite orașe precum Roma, Paris sau Saint-Petersbourg (fig. 22). Acestea au ca scop oferirea unei meditații vizuale asupra existenței urbane contemporane, în particular asupra sugestiei climatului ușor claustrofob indus de tehnologia supravegherii. Astăzi, această utopie a „închisorilor imaginare” cu multiplele sale straturi și elemente suprapuse, se pretează în particular pentru a reprezenta societatea contemporană, ce poate fi rezumată la complexitate, multi-tasking și hypermedia, un altfel de spațiu carceral. 4 1. Foucault,Michel, A supraveghea și a pedepsi, Paralela 45, 2005, p.301 2. Golder, Dave,Sci-fi and Fantasy prisons,articol online pe: http://www.sfx.co.uk/(accesat mai 2014) 3. Barrier, Janine, Piranèse , Bibliotheque de L`image, 1995, p.4 4. Lefebvre, Henri, The production of space, Blackwell Publishing, 1974 - p.355

fig. 23 - Cadru din filmul THX 1138, George Lucas, 1971

fig. 24 - Închisoare în Londra, Menabo Architecture. Planuri, secțiuni și perspective.

3.2. VIDUL În filosofia vestică modernă, vidul și golul au fost des privite ca negative în mai mult decât simplul sens al cuvântului. Era perceput ca un alt spațiu nihilist de temut. Dar mai mult decât a fi nimic, vidul în alteritatea sa este plin de imaginație și posibilități, sugerând atât prezența cât și absența. Vidul este poate, în diferite cantități și condiții, cea mai explorată formă de interacțiune dintre ordine și dezordine, formă și nonformă, sacru și profan, devenind totodată și subiectul imaginarului fantastic. 1 Primul film realizat de George Lucas în 1971 este fără îndoială o capodoperă în ceea ce privește reprezentarea spațiilor futuristice. În THX 1138, toate spațiile subterane sunt controlate. Comportamentul oamenilor este indus de diferite medicamente în funcție de efectul psihic dorit. Filmul conține un catalog de experiențe spațiale, explorând totodată noi forme ale spațiului care vor fi urmate în multe dintre ideile anilor 70. Într-un viitor nedefinit, o societate distopică aflată în subteran este orientată spre producție și consum supravegheată de androizi fără chip. Oamenii sunt identificați printr-un număr de patru cifre. Când unul din membrii acestui labirint electronic refuză să mai ia medicamentele prin care era controlat, acesta este condamnat să fie închis într-un spațiu alb, ciudat (fig. 23). Aici, închisoarea nu trebuie să aibă pereți, tavan sau pardoseală iar prizonierul se află în situația de a nu ști unde se află, aducându-l spre un horror vacui2. Până la urmă, dacă crezi că ești liber deja, nicio scăpare nu mai este posibilă. Aceasta este Închisoarea Epifanică și după cum sugerează numele, singurul mod de a te elibera este revelația. Camera vidă și albă, un spațiu fără limite vizibile, fără caracteristici și cu o lumină uniformă care accentuează vidul. Sub formă literară, acest vid alb reprezintă un „alt tărâm” - de obicei ca rezultat al unui vis sau a unei treceri într-un alt univers. Camerele fizice care replică acest efect vizual au aceleași conotații- sunt excelente celule de încarcerare sau spații de interogare. Astfel, apare absența vizibilului, sau orice alt semn că lumea exterioară ar exista, lucru ce implică imposibiliatea de a scăpa.3 Sub acest aspect omogen, spațiul suprimă diferențele și deosebirile, printre care și cele dintre interior și exterior, și care tinde să se reducă la starea nediferențiată a tărâmului vizibil și lizibil. O închisoare este un element de tăcut și critic în oraș, o pauză semnificativă întrun tărâm haotic și confuz, un loc în care viața și poveștile sunt desfășurate și reconstruite în ceva diferit și nou. Așa s-a născut și proiectul lui Simone Pizzagalli, care propune o serie de spații și „viduri” ale recluziunii într-o structură regulată, obsesivă, închisă dar în același timp deschisă (fig. 24). 4 1. Jameson, Martin, The void hypothesis -Controlled experiments to quantify the ineffable qualities of emptiness, online pe http://www.aaschool.ac.uk/ (accesat iunie 2014) 2.Teorie propusă de filozoful grec Aristotel care a sugerat că natura are oroare de vid, și că orice spațiu gol ar fi întotdeauna gata să absorbă gaze sau lichide numai pentru a evita sa rămână gol. 3. Lefebvre, Henri, The production of space, Blackwell Publishing, 1974 - p.355 4. Menabo architecture, Spaces, poetics and voids, articol online pe http://www.menabo-architecture.com/ (accesat mai 2014)

fig. 25, 26, 27 - Proiecte câștigătoare ale competiției - Închisoare pe o platforma oceanică (în Pacific), 2013.

3.3. EXODUL

În peisajul imaginar al Renașterii, o stranie corabie plutește în derivă, rătăcitoare, cu un echipaj de modele etice sau sociale ce tranzitează diferite fluvii, mări și culturi. Este vorba despre Corabia Nebunilor (Narrenchiff), un simbol devenit chiar dispozitiv în artă și literatură. Nebunii, sau „leprele societății” sunt trimiși pe luntrea fără pilot, într-o excludere ce trebuie să-i îngrădească. Reținut în locul de trecere, închis pe navă, de unde nu poate scăpa, nebunul este încredinţat rîului cu mii de braţe, mării cu mii de drumuri, acestei mari incertitudini exterioare faţă de orice. Prizonier în mijlocul cel mai liber și a celui mai deschis dintre drumuri, aceștia nu pot și nu trebuie să aibă altă închisoare decât pragul însuși (prizonierul trecerii).1 Această idee a fost preluată atât cu sens contotativ cât și cu sens denotativ de multe din instituțiile corecționale din diferite timpuri, o utopie care încă mai dăinuie și în prezent, hranind încă imaginarul arhitectural-punitiv. Fie că e vorba de închisorivapor (Centrul Corecțional Vernon C. Bain, ), de insule- închisori (Alcatraz, Insula Robben sau Elba) sau de viitoare construții instituționale ce plutesc în neantul oceanic (fig. 25, 26, 27), toate aceste exemple folosesc acel model al corabiei nebunilor ce presupune o segregare absolută și irevocabilă a condamnaților față de societatea și cultura din care fac parte. 2 Ca și în cazul nebunilor, abandonul prizonierilor poate fi considerat în unele cazuri o formă de salvare, fiindcă excluderea îi poate oferi o altă formă de comuniune. Jocurile excluderii se regăsesc, ciudat de asemănătoare și ciclice în diferite secole. Săracii, vagabonzii, condamnații și „minţile alienate” vor relua rolul de abandonat şi vom vedea ce mîntuire este aşteptată de la această excludere, pentru ei şi chiar pentru cei care îi exclud. Cu un sens cu totul nou şi într-o cultură foarte diferită, formele vor subzista — mai ales această formă majoră a unui partaj riguros care înseamnă excludere socială, dar reintegrare spirituală.3 Pentru cei condamnați pe viață, acest sistem ar putea fi chiar unul benefic, dar problema se ridică atunci cand cei cu durata mai scurtă de recluziune ajung „înapoi la țărm” și dacă aceștia își vor asuma noua identitate sau își vor dori reîntoarcerea în izolata lor lume.

1. Foucault, Michel, Istoria nebuniei în epoca clasică, Humanitas, 1996, p. 17 2. Foucault, Michel, Istoria nebuniei în epoca clasică , p. 11 3. Ibid.

fig. 28 - Exodus, Rem Koolhaas & co., 1972. Plan. fig. 29 - Exodus, Rem Koolhaas & co., 1972. PerspectivÄ&#x192;.

La un pol opus, izolarea voluntară își face de asemenea loc printre utopiile spațiilor corecționale, prin separarea unor diferite categorii de indivizi. În lucrările sale incipiente, Rem Koolhaas (împreună cu Madelon Vreisendorp, Elia Zenghelis, și Zoe Zenghelis) dezvoltă un proiect numit Exodus, sau Prizonierii Voluntari ai arhitecturii. Studiul descrie practic pașii care trebuie făcuți pentru a institui o oază arhitecturală în cufundătura comportamentală a Londrei. Titlul, face aluzie la Zidul Berlinului, o enclavă restricționată de un zid ce interzice - de fapt o închisoare la scara unei metropole, și una în care oamenii caută refugiu în mod voluntar. Exodus propune un oraș fortificat de forma unei benzi, ce are ca scop crearea unei noi culturi urbane revigorate de arhitecta inovativă și subversiune politică. În mod neașteptat, o bandă cu o dezirabilă intensitate metropolitană iși face apariția în centrul orașului. Această bandă este ca o pistă, o pistă de aterizare pentru noua arhitectură a monumentelor colective. Două ziduri închid și protejează această zonă pentru a-i menține integritatea și pentru a putea preveni orice contaminare a suprafeței de către organismele canceroace ce amenință să o devoreze (fig.28). Curând, cei dintâi prizonieri cerșesc pentru admisie, urmând ca imediat numărul lor să crească înspre un flux de neoprit. Lumea devine apoi martoră la Exodul Londrei. Structura fizică a vechiului oraș nu va mai putea ține pasul cu această nouă prezență arhitecturală, iar Londra pe care o știm va deveni un maldăr de ruini. Este posibil să ne imaginăm o imagine în oglindă a acestei arhitecturi terifiante, o forță la fel de intensă și devastatoare, dar folosită în schimb cu intenții pozitive. Divizare, izolare, inegalitate, agresiune, distrugere, toate aspectele negative ale Zidului, ar putea fi ingredientele unui nou fenomen : un război arhitectural împotriva condițiilor nedorite, în acest caz a celor din Londra. Aceasta ar fi o arhitectură lipsită de sfială angajată nu în îmbunătățiri timide ci în furnizarea tuturor alternativelor dezirabile. Locuitorii acestei arhitecturi, acei îndeajuns de puternici sa o iubească chiar, ar deveni Prizonierii Voluntari ai acesteia, extaziați în libertatea limitelor arhitecturale. Contrar arhitecturii moderne și a celor ce au urmat după, această nouă arhitectură nu este nici autoritară și nici isterică : este știința hedonistă de a proiecta facilități colective care găzduiesc dorințele indivizilor. Din exterior, această arhitectură este o secvență de monumente serene; viața în interiorul acesteia produce o continuă stare de frenezie ornamentală și un delir decorativ, o supradoză de simboluri (fig 29). Acest proiect reprezintă în esență chemarea de a angrena orașele într-un sit al gândirii radicale și a experimentării, care se deplasează dincolo de ideea de clădire verde , înspre îmbrățișarea ideilor, scărilor arhitecturale, a viziunii și a bunului simț combinate cu o imaginație delirantă în urmărirea responsabilizării interogatoriului și a re-invenției.

1.Lucarelli, Fosco, Exodus, or the voluntary prisoners of architecture, articol on-line pe www. socks-studio.com (accesat mai 2014) 2. Lucarelli, Fosco, Exodus, or the voluntary prisoners of architecture 3. Ibid. 4. Amale Andraos, Dan Wood, Work AC: 49 Cities, articol online pe http://proximitymagazine.com/ (accesat mai 2014 )

fig. 30- 499.SUMMIT - machetÄ&#x192;

3.4. HIBRIZI

Hibridul, nou organism alcătuit din elemente disparate, ia forma unui nou concept în arhitectura și organizarea instituțiilor corecționale, ca alternativă la mijloacele tradiționale de proiectare a închisorilor și mai ales, acesta vine în ajutorul fenomenului de recidivă care a ajuns o problemă fundamentală în întreaga lume. Acești hibrizi, aflați un pic mai aproape de realitate, intenționează în primul rând să inverseze această statistică și să ajute cu succes persoanele private de libertate înspre o tranziție mai ușoară înapoi către societate. Cu toate acestea, deși s-au scris multe studii cu privire la impactul sociologic al închisorilor, foarte puține explorări ale aparatului punitiv fizic au fost realizate. 1 Fiind rezultatul unei priviri critice asupra acestei instituții statice, hibrizii își propun să provoace toate noțiunile preconcepute ale termenului de „închisoare”, reimaginând construcția penitenciarelor urbane. Conceptul ce stă la baza acestei tipologii, este alcătuit din trei faze bine definite : faza de încarcerare, de transformare și cea de integrare. Este foarte important ca pe lângă primele două etape, cea care constituie integrarea să fie foarte bine dezvoltată și inclusă totodată în structura societății.2 Un exemplu în acest sens îl constituie un proiect futuristic numit 499.SUMMIT (fig.30), realizat de Andreas Tjeldflaat și Gregory Knobloch, care au propus în orașul Jersey un nou concept de penitenciar turn, care are la bază ideea circulară în sus, peste și în jos - care reprezintă parcursul fiecărui deținut. Astfel, pe măsură ce fiecare individ își absolvă pedeapsa, acesta este expus unui grad din ce în ce mai mare de interacțiune socială, pentru a face tranziția către societate într-un mod cât se poate de delicat. Ca și catalizator al acestui proces, diverse programe plublice și zone rezidențiale sunt introduse în cadrul construcției. Aceasta se compune din trei turnuri ce alcătuiesc niște arce care întăresc acel concept de circularitate prin care condamnatul urcă înspre ispășirea pedepsei și coboară înspre reabilitarea sa. 3 Sistemul hibrid cuprinde închisori operate de un parteneriat public privat. Acest sistem recunoaște faptul că fiecare zonă are modul propriu de a relaționa cu persoanele condamnate și multe dintre acestea au difențe de la caz la caz, direct atribuite sectorului de deținuți. Acest sistem se diferențiază față de toate celelate prin faptul că el se poate mula în funcție de nevoile fiecărei societăți, fără a mai 1. Rosenfield, Karissa. 499.SUMMIT Reimagines U.S. Prisons, articol online pe http://www.archdaily.com/?p=225905 (accesat mai, 2014) 2. Ibid. 3. Blakely, Curt R. , Prisons, penology and penal reform - An introduction to institutional penalisation, Peter Lang Publishing, 2007. p.130

fig. 31 - Pri-School -plan parter

fig. 32 - Pri-School -perspectivÄ&#x192;

recurge la tipologii standard care aplică aceleași reguli pentru fiecare persoană. Se modelează și modelează în același timp. În acest sens, tratamentul condamnaților, procesul de integrare a acestora în societate dar și integrarea societății în cadrul aparatului punitiv devin pilonii cei mai importanți pentru funcționarea propice a acestora. 1 Un alt exemplu al acestui sistem hibrit a fost dezvoltat în proiectul Prischool, o închisoare gândită de Glen Santayana, care integrează o școală de criminologie și este totodată încorporată în cadrul comunității. Acest proiect răspunde de asemenea și la ideea de „justiție restaurativă”, un sistem ce emfazează reabilitarea și reconcilierea, cu scopul de a preveni condamnații de la recidivă. 2 PriSchool este conceput tocmai pentru acei infractori non-violenți care se luptă pentru a rămâne de partea dreaptă a legii atunci când sunt eliberați eliberat. Situat într-un cartier din Brooklyn,hibridul închisoare / școală regândește realizările unei închisori, promovându-se ca un loc în care studenții și persoanele condamnate pot învăța unii de la ceilalți și în care deținuții sunt pregătiți pentru întoarcerea lor în societate. 3 Complexul este împărțit în patru clădiri (fig. 31), care constau în: școala de criminologie, închisoarea în sine, o clădire “pre-eliberare” și un centru comunitar. Forma acestor clădiri este deformată pentru a arăta locurile în care aceste funcțiuni se întrepătrund și se conectează, prin intermediul unor pasarele (fig.32). Prizonierii și studenții au posibilitatea de a lua parte la lecții împreună, oferind astfel studenților posibilitatea de a înțelege situațiile reale despre care învață, pe când deținuții au parte de o stimulare intelectuală, precum și o înțelegere mai profundă a structurii juridice în care sunt implicați. Acest lucru promovează un simț al demnității și al responsabilizării, ce poate reduce șansele de a recidiva. 4 În clădirea de pre-eliberare, deținuții ale căror sentințe se apropie de un final, au oportunitatea de a câștiga noi competențe, de a avea acces la ateliere de prelucrarea lemnului și metalului, laboratoare de informatică, precum și o serie de alte medii unde pot învăța prin metode practice, crescându-și astfel șansele și posibilitățile de angajare. În cele din urmă, centrul comunitar este poziționat ca o ofertă de pace pentru acei membri ai comunității care sunt sceptici cu privire la amenajarea unei închisori într-un cartier rezidențial. Speranța este ca beneficiile aduse comunității să fie mai mari decât stigmatizarea închisorii, stigmatizare care de asemenea, se va retrage în timp. 5 În cele din urmă, sistemul hibrid devine o propunere sensibilă și puternică care privește sistemul punitiv dintr-un unghi complet diferit, și care poate deveni o soluție viabilă pentru problemele care apar din ce în ce mai mult și mai des. O utopie care în scurt timp se poate transforma în următorul concept palpabil adoptat de diferite societăți și care va aduce o nouă și radicală abordare în proiectarea spațiilor corecționale.

1. Blakely, Curt R. , Prisons, penology and penal reform - An introduction to institutional penalisation, Peter Lang Publishing, 2007. p.130 2. http://issuu.com/gsant004/docs/thesis_prischool (accesat mai 2014) 3. http://archinect.com/news/article/44087115/499-summit-jersey-city-prison-design (accesat mai, 2014) 4. http://www.archdaily.com/464371/a-radical-new-approach-to-prison-design/(accesat mai, 2014) 5. Ibid.

05.Studii de caz

4.STUDII DE CAZ

fig. 33 -Ă&#x17D;nchisoare de stat, Danemarca. Plan de situaČ&#x203A;ie

4.1. Închisoare de stat, Danemarca C. F. Møller Architects//2010

Inspirația pentru forma stelată a proiectului câștigător pentru noua închisoare de stat din de pe insula Falser, își are rădăcinile în zona rurală cu sate mici în care acesta este amplasat. Fiind destinată unui număr aproximativ de 250 de locuri, noua închisoare este concepută ca o structură urbană joasă ce cuprinde mai multe clădiri ce adăpostesc facilități de lucru și recreere. Forma sa este o reminescență a satelor înconjurătoare iar tot acest complex are intenția de a creea un mediu urban, cu diferite experiențe spațiale, densități funcționale și o claritatea compoziției pe care un mediu de acest gen o deține.1 O astfel de structură permite interacționarea cu peisajul, pe ambele laturi ale zidului înalt de șase metri la fel ca și existența spațiilor cultivate, naturale sau a celor pentru creșterea animalelor și pentru integrarea funcțiunilor sportive.2 Centrul compoziției este ocupat de clădirea administrativă, o clădire profesională și un centru cultural cu bibliotecă, o sală pentru activități religioase, facilități sportive, precum și un magazin. Blocurile închisorii sunt distribuite radial în patru aripi cu caracter obișnuit și o aripă pentru regim de maximă securitate. Această distribuție oferă fiecărei secții posibilitatea de a profita de peisaj fără a avea contact vizual cu restul blocurilor (fig.33). Fiecare clădire din cadrul ansamblului are propria sa identitate. În ansamblul său, complexul este construit dintr-o nuanță caldă cenușie de cărămidă, dar variațiunea este asigurată de clădirea profesională, în formă de cristal și de centrul cultural, de formă rotundă și învelit în sticlă. 3 Unul dintre cei responsabili pentru realizarea acestui proiect, Mads Mandrup, arhitect și partener în cadrul C.F. Møller a declarat faptul că „deținuții își petrec tot timpul zilei într-un mediu carceral; prin urmare, arhitectura din interiorul zidurilor închisorii reprezintă o parte foarte importantă din viaţa şi din universul lor experienţial. Acesta este motivul pentru care am creat în mod intenţionat un mediu foarte variat şi stimulant, cuprinzând mai multe spaţii şi caracteristici peisagistice – sperăm că aceasta va contribui la resocializarea individului, va crea o încredere sporită în sânul comunităţii şi va conduce la apariţia unui sentiment de respect reciproc în cadrul societăţii în ansamblul său.” 4

1. Site-ul oficial C.F. Møller Architects - http://www.cfmoller.com/ (accesat mai, 2014) 2. Ibid. 3. C.F. Møller Architects, Închisoare de stat, revista Arhitext nr. 3/2011, p.92 4. Ibid.

fig. 34 -Instituție corecțională, Groenlanda. Perspectivă

4.2.INSTITUȚIE CORECȚIONALĂ, GROENLANDA Schmidt Hammer Lassen Architects//2013

O altă competiție de arhitectură pentru o nouă instituție corecțională în Nuuk, Groenlanda, a fost câștigată de biroul Schimdt Hammer Lassen. Instituția de 8000 de metri pătrați va fi prima de acest gen din Groenlanda, și se concentrează pe contrastul dintre frumusețe și brutalitate ca o temă de ghidaj pentru proiect. Acest concept este, de asemenea, prezent în alegerea materialelor: beton, lemn și oțel corten, care își are rădăcinile în dorința de a adapta complexul la peisaj (fig.34). 1 Deschiderea, lumina, perspectivele, siguranța și flexibilitatea sunt valorile care conduc din spatele designului. Proiectul fuzionează cu împrejurimile frumoase și unice și susține în același timp concentrarea Serviciului Danez al închisorilor și al Eliberării Condiționate asupra echilibrului dintre pedeapsă și reabilitare. Întreaga idee din spatele proiectului este de a adăuga calitate complexului, lucru ce va duce la reabilitare și la diminuarea violenței fizice și psihice. Convingerea că spațiul înconjurător are un impact important asupra comportamentului uman și crearează un mediu propice de lucru pentru angajați a fost un alt considerent al proiectului. Propunerea constă în cinci unități rezidențiale pentru 76 de deținuți, atât pentru cei cu regim închis cât și pentru regimul deschis. De asemenea, proiectul mai include funcțiuni de muncă și recreație, precum și spații pentru vizitatori. 2 Designul unităților rezidențială oferă o experiență în ceea ce privește împrejurimile și lumina zilei. Contrastele naturii - zăpadă, gheață, stânci, mușchi, albastrul cerului, soare, noapte-zi, păsări și alte animale- sunt aduse în cadrul complexului prin felul în care blocurile, clădirile sunt așezate una față de cealaltă. Astfel, o fereastră panoramică aflată în zona comună de recreație, poartă natură în fiecare unitate rezidențială, iar deținuții au fiecare vedere nelimitată de la ferestre lor spre peisaj. Din punct de vedere arhitectural, instituția este compusă din blocuri clare, care prin poziția lor urmăresc conturul natural al peisajului stâncos, orientarea lor dar și scara acestora apărând subordonate împrejurimilor. Un spațiu cu o identitate bine definită, într-o zona naturală vastă. 3

1. Site-ul oficial Schmidt/Hammer/Lassen - http://shl.dk/ (accesat mai, 2014) 2. Ibid. 3. Ny Anstalt Correctional Facility Winning Proposal, articol de pe site-ul Archdaily - http://www.archdaily.com/375056/ ny-anstalt-correctional-facility-winning-proposal-schmidt-hammer-lassen-architects/ (accesat mai 2014) 4. Ibid.

fig. 35- Închisoare cu regim deschis, Franța, 2011. Axonometrie

fig. 36- Închisoare cu regim deschis, Franța, 2011. Perspectivă

4.3.ÎNchisoare cu regim deschis, FRANȚA LAN//2011

Un aspect foarte interesant al acestui proiect este amplasarea sa într-un context urban eterogen, cu locuințe individuale și colective și chiar câteva clădiri industriale. Situat în orașul Nanterre din Franța, proiectul are ca punct de plecare provocarea de a putea contribui la definirea și organizarea spațiului urban al districtului. Prima etapă a cercetării a fost de a pune sub discuție forma și contextul ei urban, astfel încât să poată fi definit un ansamblu care pe deoparte utilizează parcela la maxim iar pe de altă parte dispune de contrângerile specifice unui astfel de program. Din exterior, clădirea este prezentă sub forma unui paralelipiped compact (fig. 35), al cărui sigură iregularitate o reprezintă o deschidere mare pe latura sudică. Constrângerile deschis/închis și văzut/nevăzut ale fiecărei componente a proiectului sunt optimizate de înteracțiunea volumelor care se suprapun. Clădirea întărește frontul urban al bulevardului, formând o frontieră solidă care permite adăpostirea corpului de detenție. Astfel, partea de logistică și administrație se îndind în corpul aflat la stradă, pe când persoanele private de libertate dispun de o zonă mai intimă.1 Alt accent important a fost pus pe seama rezolvării fațadei pentru a integra cât mai bine prezența unei astfel de instituții în mijlocul unei comunități. În acest sens, s-a optat pentru un strat uniform de anvelopantă din oțel perforat, având un finisaj cu efect de corten, care se comportă ca un filtru vizual, oferind totodată o identitate unitară (fig. 36). Anvelopa mai dispune de obloane care se pliază și glisează pe structura clădirii, obloane care variază în densitate pentru a optimiza iluminarea naturală dar și protecția solară, mărind considerabil performanța termică. Zona de cazare a deținuților este constituită din camere de o singură sau de două persoane și care întrunesc o capacitate de 80 de persoane. Ca elemente constructive, acest corp este realizat din panouri prefabricate solide și etanșe, cu tehnologie de auto-curățare. Cu toate că proiectul nu abundă în mari gesturi de a trata spațiul corecțional, faptul că acest proiect rezolvă niște probleme și de asemenea lansează o provocare la nivelul integrării instituției într-un context urban, face la fel de mult. 2

1. Site-ul oficial LAN Paris - http://www.lan-paris.com/minimum-security-prison.html (accesat mai, 2014) 2. Ibid.

fig. 37- Fortul 13, Jilava - planimetrie

fig. 38- Fortul 13, Jilava - intrarea principalÄ&#x192;

4.4. FORTUL 13, JILAVA

Penitenciarul Jilava a fost ridicat de fapt, la sugestia regelui Carol I, în jurul Bucureştiului, între anii 1870 şi 1890, ca sistem de apărare împotriva unui eventual atac otoman format din 18 forturi, fiecare dintre ele fiind prevăzut cu o baterie de artilerie. După terminarea construcției, devine inițial depozit de muniții, urmând ca mai apoi să fie amenajată ca închisoare militară. 1 O lungă perioadă, Fortul 13 a funcționat ca și penitenciar de tranzit şi de triere a „deţinuţilor contrarevoluţionari”. Aceştia erau depuşi pentru perioade de câteva luni în aşteptarea procesului, pentru transferul în alte închisori şi lagăre de muncă sau erau aduşi din alte locuri de detenţie pentru anchete ale Securităţii. Deținuți politici, bărbați, femei și copii, toate categoriile de condamnați au trecut pragul Jilavei, ajungând unul dintre cele mai aglomerate locuri de detenție, cu o medie de 3000 de persoane private de libertate. Din cauza acestei aglomerări, unui deţinut îi revenea, în medie, un spaţiu de doar 30 cm pătrați, majoritatea dormind câte 2 sau chiar câte 3 într-un pat.1 Fortul a fost săpat până la adâncimea de 10 m, iar pământul care a rezultat în urma săpăturilor a fost folosit la ridicarea zidului împrejmuitor, pe acest zid fiind amplasate turnurile de observaţie. (fig.37) Intrarea în clădire se face printr-o poartă de fier forjat. Administrativ, penitenciarul este împărţit în trei secţii: reduitul, zona centrală şi cea mai umedă a fortului şi alte două secţii plasate în stânga şi în dreapta reduitului. (fig.38) Circulaţia în interiorul clădirilor fortului este întreruptă prin zidirea coridoarelor în numeroase puncte. Prin astuparea tunelurilor de aerisire în perioada detenţiei politice, în reduit, care este practic îngropat în pământ, s-a creat un adevărat instrument de tortură: „Neagra”, după cum au denumit deţinuţii perechea de celule îngheţate şi umede, fără ferestre, cu mucegaiuri şi stalactite de calcit atârnând din bolţile fisurate.2 Pe acest spaţiu modelat aproape scenografic de oameni, timp şi natură, imaginarul mulează aproape perfect ceea ce memoria fiecăruia dintre noi a acumulat în jurul grăuntelui dur numit Închisoarea Jilava. Un nume care a făcut să tremure o generație întreagă, teribila inchisoare politică, cea mai dură dintr-un sistem de pușcării in care, sub comunism, cuvântul de ordine a fost exterminarea, te face să îți regândeşti reperele şi să redefineşti frica, foamea, frigul, speranţa, generozitatea sau curajul.3 1. Șerbănescu, Simona, Un memorial al totalitarismului - Fortul 13 Jilava, articol online pe http://www.romania-actualitati. ro/ (accesat mai 2014) 2. Bulborea, Cătălina - Fortul 13 , revista Arhitectura nr.2/2013 3. Mihalcea, Alexandru, Jilava- Bastilia românească, articol online pe http://www.romanialibera.ro/ (accesat mai 2014)

fig. 39- Penitenciar cu regim deschis și semideschis în Pitești. Plan de situație.

4.5. Penitenciar cu regim deschis și semideschis, pitești

Acest proiect își propune realizarea unul penitenciar cu regim deschis și semideschis în Pitești, de data aceasta unul care oferă o alternativă a spațiului carceral în conformitate cu noile reforme din România dar și din Europa. Deși sistemul penitenciar depune mari eforturi de la căderea comunismului pentru a ajunge la o limită a decenței impusă de normele europene, majoritatea instituțiilor nu pot oferi fizic condiții propice atât pentru condamnați, cât și pentru personal și mai mult decât atât, confruntarea cu fenomenul de supra-aglomerare nu poate decât să agraveze această situație. Luând în considerare aceste aspecte dar și noi prevederi pentru spații carcerale viitoare, acest proiect ar dori să impună un nou punct de vedere asupra închisorilor, atât din perspectiva administrației peniteciarelor cât și pentru combaterea clișeelor societății. Situat în intravilanul municipiului Pitești, amplasamentul penitenciarului se întinde de-a lungul râului Argeș, într-o zonă eterogenă, având ca vecinătăți o zonă industrială, una rezidențială dar și o parte naturală, o combinație propice pentru dezvoltarea acestei instituții (fig. 39). Gândit pentru un număr de 250 de persoane, conceptul acestui penitenciar a pornit de la ideea de blocuri specifice de funcțiuni, care mai apoi sunt interconectate de un element axial transparent de tip promenadă care creează o legătură vizuală cu mediul înconjurător. Funcțiuni diverse precum ateliere, săli de clasă, bibliotecă, capelă sau sală de sport au fost adăugate zonelor de celule propuse pentru una sau două persoane. Curtea este de asemenea împărțită în mai multe zone, pentru a creea o mai mare diversitate a activităților, dar și a ambientului. Astfel ea dispune de o zonă de recreație și sport în aer liber, o grădină de legume și zarzavaturi precum și o livadă. Iar pentru a avea mai mult contact cu „lumea de afară” dar și invers, s-a renunțat la zidurile înconjurătoare din beton. Daca poate funcționa un astfel de penitenciar în România, este greu de garantat, dar intenția primară este de a creea prin acesta un precedent și tototdata un manifest pentru a schimba lucrurile și pentru a face lumea mai atentă (și mai implicată) la acest tip de instituție care de cele mai multe ori este neglijată de toată lumea.

fig. 40- Urban art, ĂŽnchisoarea Halden, Norvegia

Concluzii

Ideea tradițională a ceea ce poate constitui sau defini o închisoare este contestată după cum am văzut de multitudinea de clădiri și spații ce pot fi convertite și utilizate ca locuri de detenție. O închisoare poate fi la fel de bine un vapor, o fortăreață, în unele exemple un zgârienor sau chiar o casă mai impunătoare. În sine, în determinarea însușirilor unei închisori nu ar trebui sa ne referim la aceasta ca la o „instituție completă și austeră”1 cu ateliere, școală, spital, magazine și biserică, ci mai degrabă ca la o mică comunitate care, pe lângă factorul unei autosuficiențe, ar mai dispune și de o legătură exterioară prin diferite schimburi de servicii. Pe de altă parte, tendința este de a gândi și a proiecta totul la o scară mult mai mică, anihilând ideea instituțiilor monstruoase care dețin peste 800 de locuri, ocupând hectare întregi înconjurate de ziduri foarte sigure. Construind la scară mică poate fi și un mod foarte bun de a păstra persoanele private de libertate într-o relație mai strânsă cu comunitatea și chiar cu familiile acestora. Un alt criteriu important în vederea proiectării unui nou spațiu, ar fi echilibrul dintre siguranță și intimitate. Închisoarea sintetizează mai bine ca orice dictonul lui JeanPaul Sartre - l‘enfer, c’est les autres - 2 , iar prin asta înțelegem faptul că toate persoanele au nevoie de un loc pe care să și-l însușească, să îl privească ca pe un lucru propriu. Dintre toate artele, arhitectura are caracterul cel mai public dintre toate, dar în schimb, arhitectura închisorilor este prin definiție ascunsă de ochii comunității, lucru care încet poate fi schimbat. Dar cu toate inovațiile tehnologice și multimple soluții de proiectare sustenabilă, mișcarea reformei penale va rămâne o perioadă reticentă la schimbări majore și nu se adoptă ideea unei închisori perfecte. Sau dacă aceasta va fi adoptată, nu poate fi sigur faptul că va funcționa la nivelul dorit. Dar închisorile pot fi reinterpretate (și nu standardizate) pentru a reflecta un ideal carceral al comnunității. Și pentru că sunt instituții dinamice, ar trebui gândite astfel încât acestea să poată fi adaptate diferitelor tipuri de pedepse, dar și a evoluției fiecărei persoane în parte.

1. Foucault,Michel, A supraveghea și a pedepsi, Paralela 45, 2005, p. 291 2. Infernul sunt ceilalți - Sartre, Jean-Paul, Huis clos , 1943

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

• Attica: The Official Report of the NYS Special Commission on Attica, New York State Library, 1972 (digitalizată- 2011) • Barrier, Janine, Piranèse , Bibliotheque de L`image, 1995, • Blakely, Curt R. , Prisons, penology and penal reform - An introduction to institutional penalisation, Peter Lang Publishing, 2007. • Coyle, Andrew, Managing prisons in a time of change, International Centre for Prison Studies, 2002 • De Chiara, Joseph, Time saver standards for building types, 2nd edition, McGraw Hill International Editions, 1987 • Fairweather, Leslie & McConville, Sean, Prison architecture - Policy, Design and Experience, Architectural Press 2000 • Foucault,Michel, A supraveghea și a pedepsi, Paralela 45, 2005 • Foucault, Michel, Istoria nebuniei în epoca clasică, Humanitas, 1996, • Lefebvre, Henri, The production of space, Blackwell Publishing, 1974 • Muraru, Andrei (coord.), Dicționarul penitenciarelor din România Comunistă (1945-1967), Polirom, 2008 • Norman Johnston, Forms of Constraint - A history of Prison Architecture , University of Illinois Press 2000 • Roth, Michael P.,Prison and Prison Systems - A global encyclopedia, Greenwood Publishing Group, 2006 • Vidler, Anthony, Warped space - art, architecture and anxiety in modern culture, The MIT Press, 2000

LEGISLAȚIE

• Hotărârea Guvernului nr. 1849 din 2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor • HOTĂRÂRE pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru perioada 2013-2016, online pe http://anp.gov.ro/ • Legea nr. 293 din 2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor • ORDIN Nr. 1676/C din 24 iunie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor 69

ARTICOLE

• Amale Andraos, Dan Wood, Work AC: 49 Cities, articol online pe http:// proximitymagazine.com/ (accesat mai 2014 ) • Bulborea, Cătălina, Fortul 13, revista Arhitectura nr. 2/2013 • Caraza, Grigore, Zarca Mariei Tereza, articol online pe: http://www. fericiticeiprigoniti.net/ (accesat mai 2014) • C.F. Møller Architects, Închisoare de stat, revista Arhitext nr. 3/2011 • Gheorghieș, Ștefan, Sistemul penitenciar in Romania anilor 1918-1944,articol online pe: http://blog.wolterskluwer.ro (accesat martie 2014) • Golder, Dave,Sci-fi and Fantasy prisons,articol online pe: http://www.sfx. co.uk/(accesat mai 2014) • Lucarelli, Fosco, Exodus, or the voluntary prisoners of architecture, articol online pe www. socks-studio.com (accesat mai 2014) • Mihalcea, Alexandru, Jilava- Bastilia românească, articol online pe http:// www.romanialibera.ro/ (accesat mai 2014) • O’Connor, T, Modern History of Corrections, MegaLinks in Criminal Justice, articol online pe http://www.drtomoconnor.com/ (accesat mai 2014) • Rosenfield, Karissa. 499.SUMMIT Reimagines U.S. Prisons, articol online pe http://www.archdaily.com/?p=225905 (accesat mai, 2014) • Șerbănescu, Simona, Un memorial al totalitarismului - Fortul 13 Jilava, articol online pe http://www.romania-actualitati.ro/ (accesat mai 2014)

SITE-URI WEB

• • • • • • • • • •

• FILME/ • DOCUMENTARE • •

www.aaschool.ac.uk/ - Architectural Association School of Architecture www.anp.gov.ro/ - site-ul oficial al Administrației Naționale a Penitenciarelor www.archdaily.com - site arhitectură www.archinect.com - site arhitectură www. cfmoller.com - site oficial C.F. Møller Architects www.issuu.com - site publicații www.lan-paris.com - site-ul oficial LAN Paris www.menabo-architecture.com www.shl.dk - site-ul oficial Schmidt/Hammer/Lassen http://www.hohensinn-architektur.at/

Alcatraz: Living Hell /Documentar National Geographic- 2007 Concrete, steel & Paint / Cindy Burstein - 2009 Das Experiment / Oliver Hirschbiegel - 2001 Eastern state Penitentiary / Christine Bowditch - 2008 • The road to Guantanamo/ Mat Whitecross - 2006 • THX 1138, George Lucas -1974 • X-Men 2 / Bryan Singer - 2003

INDEX IMAGINI

fig. 1 - Mont Saint-Michel, http://www.gasi. ch/, 12 fig. 2 - Sistemul Auburn, http://www-personal. umich.edu/ ,14 fig. 3 - Închisoarea Alcatraz, http://drystonegarden.com/, 16 fig. 4 - Instituția corecțională Attica, , http:// www.nysl.nysed.gov/mssc/attica/, 16 fig. 5 - Penitenciarul Cherry Hill, http:// http:// boiteaoutils.blogspot.ro/, 18 fig. 6 - Modele de închisori , Prison Architecture, Leslie Fairweather, Sean McConville, p.38 , 20 fig. 7 - Presidio Modelo, http://www.johnchiappone.com/, 20 fig. 8 - Închisoarea Acacia , http://www.treasury.wa.gov.au/,20 fig. 9 -Mănăstirea Snagov ,http://www. crestinortodox.ro/,22 fig. 10 -Penitenciarul Aiud ,http://www.aiudonline.ro/, 22 fig. 11 - Penitenciarul Aiud, http://www.aiudonline.ro/, 22 fig. 12 - Penitenciarul Doftana , http://www. locuriuitate.com/, 24 fig. 13 - Închisoarea Guantanamo Bay, Cuba ,http://defund.com/federal-court-rules-guantanamo-bay-inmates-can-be-force-fed/, 28 fig. 14 - Protest, Închisoarea Guantanamo, http://www.economist.com/news/ , 30 fig. 15 - Închisoare federală California, http:// rbgg.com/finding-that-california-prison-status-quo-harms-public-safety-federal-court-issues-tentative-order-for-major-changes/ , 30 fig. 16 -Închisoare de stat, Danemarca - http:// www.archello.com/en/project/east-jutlandstate-prison, 32 fig. 17 - Închisoarea Bastøy, Norvegia, http:// oslomarket.com/, 34 fig. 18 - Închisoarea San Juan de Lurigancho, Lima, Peru, http://list25.com/25-most-brutal-

prisons-in-the-world/, 34 fig. 19 - Interior,închisoarea Wrexham, http:// www.bbc.com/news/, 36 fig. 20 - Judecătorie și închisoare, http://www. hohensinn-architektur.at/, 40 fig. 21 - Carceri d`invenzioni, http://toperspective.over-blog.com/, 42 fig. 22 - Emily Allchurch - Urban Chiaroscuro, http://www.slashseconds.org/, 42 fig. 23 - THX 1138 - http://aptmetaphor.wordpress.com/, 44 fig. 24 - Închisoare în Londra, http://menabo-architecture.com/, 44 fig. 25, 26, 27 - Competiție pentru închisoare în Oceanul Pacific, http://www.ac-ca.org/, 46 fig. 28 - Exodus, plan, http://www.moma.org/, 48 fig. 29 - Exodus, perspectivă, http://socks-studio.com/, 48 fig. 30 - 499.Sumit, http://www.bustler.net/, 50 fig. 31 - Pri-School, http://www.archdaily. com/464371/a-radical-new-approach-to-prisondesign/, 52 fig. 32 - Pri-School, http://www.archdaily.com/, 52 fig. 33 - Încisoare de stat, Danemarca,http:// www.cfmoller.com/, 56 fig. 34 - Instituție corecțională Groenlanda, http://shl.dk/, 58 fig. 35 - Închisoare Franța, axonometrie, http:// www.designboom.com/, 60 fig. 36 - Închisoare Franța, perspectivă , http:// www.designboom.com/, 60 fig. 37 - Fortul 13 Jilava, plan, http://memorialjilava.files.wordpress.com/, 62 fig. 38 - Fortul 13 Jilava, intrare, http://zch.ro/, 62 fig. 39 - Penitenciar în Pitești, document personal, 64 fig. 40 - Închisoarea Halden, Norvegia, http:// artinslums.files.wordpress.com/, 66