Criţ|Deutsch-Kreuz|Szászkeresztúr|Kroiz 1
COMPOZIȚIE ARHITECTURALĂ ANALIZA CRITERIALĂ A VALORILOR TRADIŢIONAL SAU RECENTE DIN ZONE RURALE ALE TRANSILVANIEI FAZA I IDENTIFICAREA VALORILOR TRADIȚIONALE ÎN VEDEREA TRANSMITERII ACESTORA ȘI A PĂSTRĂRII IDENTITĂȚII CULTURALE LOCALE
RUXANDRA GRIGORAȘ | ZOLTÁN ANTAL an 5| 2012-2013 2
Fegt ein Luftlein durch die Gasse, loscht im letzten Haus das Licht, ubers Kirchdach scheint der blasse Mond dem Dorf ins Traumgesicht.* Cand o boare linistita Sufla ultima lumina, Pe-al bisericilor crestet Luna-si plimba siluete. *fragment dintr-o poezie săsească
3
CUPRINS
A. ANALIZA LOCALITĂȚII 1. Istoric și evoluție așezare 2. Filosofie de viață - Componența etnică/religii/tradiții și obiceiuri 3. Tipul de așezare - geografic/morfologic/perceptiv 4. Tipul rețelelor stradale 5. Silueta așezarii 6. Tipuri de loturi 7. Elemente de focalizare a spațiului
6 13 16 19 21 22 23
B. ANALIZA LOCUIRII 1. Tipologii de locuință 2. Tipuri de așezare pe lot a volumelor 3. Tipuri de organizare a gospodăriei 4. Tipologii volumetrice 5. Împrejmuiri și elemente de mobilier urban 6. Tipuri de decorații 7. Materiale și cromatică 8. Arhetip/model arhitectural/specific local Fotografii Bibliografie
30 33 34 37 46 49 51 54 55 64 4
A. ANALIZA LOCALITĂȚII
5
1. ISTORIC ȘI EVOLUȚIE AȘEZARE Conform unei vechi legende medievale, apărute în Germania, așezările săsești au fost întemeiate pornind de la povestea unui cântăreț din fluier, chemat în Hamelin pentru a alunga șobolanii ce răspândeau boli grave. Prin muzica lui, bărbatul i-a vrăjit pe șobolani, care l-au urmat afară din cetate, scapând astfel orașul de marea pacoste. Deși promiseseră că îl vor recompensa pentru ajutorul oferit, locuitorii din Hamelin nu au mai vrut sa-l plăteasca pe cântăreț, și asftel, supărat, aceasta decide să se răzbune. Cântând din nou din fluierul magic, el face ca toți copiii din oraș să plece în urma lui, dispărând fără urmă. Astfel, mitul vorbește de evenimentul istoric care a reprezentat de fapt colonizarea de către germani a unor regiuni din estul Europei. ”Copiii din Hamelin” sunt de fapt cetățenii care au decis să emigreze după ce au fost chemați de mai mulți proprietari feudali ai pamânturilor din estul Europei, care le-au oferit aceste teritorii pe care să se stabilească. Pe teritoriul României, cele 250 de cetăți și biserici fortificate construite de sași între secolele XIV-XVIII, stau sub semnele celor șapte scaune care au dat Transilvaniei numele german de Siebenburgen. Criţ fosta proprietate nobiliară a primit numele de Kreuz (cruce) după o cruce mare ridicată pe un deal. Oamenii din zonă au închinat crucii o biserică din piatră în jurul căreia au apărut primele case ale localităţii Kreuz. Satul în 1322, a aparţinut de abaţia Cârţa, pe la 1500 de scaunul Sighişoara. În secolul XV au fost ridicate zidurile înconjurătoare cu o înălţime
variabilă, între 6-8 m şi au fost construite şi cinci turnuri. Vechea biserică a fost demolată în 1810, iar cea nouă a fost terminată în 1813. În secolul XIX, când rolul de apărare încetase sătenii au făcut mici demolări şi au construit hambare. În incintă a fost şi o fântână adâncă. Degradarea fortificaţiei a început în secolul XX. În 1908 s-a deschis, lângă turnul din vest, o poartă largă. Turnul de la vechea intrare s-a surpat în 1925, iar turnul din nord-est în 1955, dar acesta a fost reclădit. Vechea denumire Kreuz (cruce) se datorează, după tradiţia locală, unei cruci mari împlântată pe un promontoriu, vizibilă de la distanţă din cele trei comune învecinate - Criţ, Cloaşterf şi Meşendorf. În preajma ei s-au grupat primele case ale aşezării, s-a înălţat o biserică din piatră, închinată sf. Cruci. Din două documente, datate 1270 şi 1272, aflăm că regele Ştefan al Ungariei, după legea secuilor, confirmă lui Laurentius, fiul lui Hylyees şi fiului acestuia, tot Laurentius, posesia pământurilor de lângă Szederges (Moreni), cu biserica închinată sf. Maria, şi Scentkerest, cu biserica din piatră închinată sf. Cruci, din împrejurimile Tileagdului (alias Odorhei). Secuilor li se recomandă să primească pe Laurentius şi urmaşii săi în comunitatea lor, cele două sate menţionate nemaiaparţinând jurisdicţiei şi puterii exercitate de voievodul Transilvaniei. Aşadar, la început, Criţ a fost proprietate nobiliară. În 1322, satele Criţ, Cloaşterf şi Meşendorf făceau parte din proprietăţile abaţiei de la Cârţa. La desfiinţarea abaţiei, în 27 februarie 1474, regele Matei Corvin dăruieşte toate proprietăţile abaţiei bisericii sf. Maria de la Sibiu. Astfel, Criţ ajunge sub autoritatea şi administraţia Magistratului din Sibiu.
6
Între 1496 şi 1497, cele trei sate se află într-o dispută cu Magistratul sibian pentru “zeciuiala” care ar reveni preoţilor acestor comune. Episcopul de Alba Iulia decide că preoţii acestor comune sa încaseze zeciuiala, el urmând să primească impozitul datorat episcopiei, iar Magistratul sibian impozitele fiscale. Pe la1500, Criţ se numără printre comunele Scaunului de Sighişoara. Din vechea biserică a sf. Cruci, demolată în 1810, nu s-a păstrat nici un document grafic care să ne informeze asupra înfăţişării sale. în noua biserică, înălţată în locul celei vechi între 1810 şi 1813, de acelaşi meşter care a construit biserica din Şaeş şi clopotniţa de la Daneş, se păstrează, pe două tribune ale peretelui apusean, strane din vechea biserică, dintre care unele aparţin secolului XVII, cu picturi în tempera, asemănătoare celor de la Cloaşterf. O strană aflată în tribuna superioară are pictată pe una din tăbliile sale o bisericuţă ce părea să fie o reprezentare aproximativă a vechii biserici. La bisericile din Buneşti şi Cloaşterf, pe balustradele tribunelor, se găsesc de asemenea pictate, vag asemănătoare, bisericile acestor localităţi, aşa încât şi imaginea de la Criţ ar putea să constituie un reper pentru reconstituirea înfăţişării primei biserici a satului. Corul scund, nava cea mai înaltă, prezintă pe peretele de sud arcade deasupra ferestrelor, ce ar putea sa fie şi arcuri ce ascund guri de turnare. Clopotniţa, aşezată în vest poartă un coif ţuguiat, dar fără galerie de apărare, ce desigur, în secolul XVI, a existat. În secolul XV s-au înălţat curtinele ce înconjoară biserica într-un oval neregulat, adaptându-se formei terenului, ceea ce explică înălţimea lor inegală, între 6 şi 8 m.
7
Partea superioară a curtinelor este dotată cu metereze şi guri de turnare, ultimele întâlnindu-se mai ales în sectorul de sud-vest, unde zidul e ridicat pe marginea pantei abrupte. Pe latura de sud-vest, unde curtina este bine conservată, ea prezintă, pe la jumătatea înălţimii sale, o treaptă ce folosea coridorului de apărare drept sprijin. în turnul de est, şapte trepte de piatră duc spre îngusta platformă ce susţinea coridorul de apărare şi din care nu s-a mai păstrat nimic. Cinci turnuri devansate, de plan pătrat, apărau cetatea. Turnul din sud, de deasupra vechii intrări, s-a surpat în 1925, fragmente din pereţii laterali şi intrările acum zidite, cuprinse în curtină, indică locul unde s-a aflat. Intrarea în parter se înalţă doar cu 60 cm deasupra solului, intr-atât s-a ridicat pământul în incintă, desigur în urma demolărilor. Turnul din nord-est s-a surpat şi el trei decenii mai târziu, în 1955, dar a fost reclădit cu două nivele, purtând un acoperiş în piramidă. În colţul de sud-est al cetăţii se află turnul de poartă, curtina pornind în est - de la colţul lui din nord-est, iar spre vest din mijlocul laturii sale vestice. Parterul cuprinde intrarea creată ulterior, flancată de contraforturi puternice. Catul al treilea este devansat faţă de zidul turnului pentru a ascunde gurile de turnare, câte trei pe laturile de sud şi est. Deasupra şi sub ele se află câte un rând de metereze pentru arme de foc. Turnurile de vest şi nord-vest, cu câte trei nivele, au încă acoperişurile lor originare în pupitru, iar sub ele, pe faţada înaltă şi pe flancuri, guri de turnare. Intrările în cele trei caturi nu sunt situate pe acelaşi ax vertical, ci plasate lateral, fiind apărate de acoperişuri oblice susţinute de patru stâlpi.
8
La vest şi nord-vest, unde terenul ce urcă spre coama dealului oferă avantaje pentru atacatori, a fost înălţat un al doilea zid, puţin devansat, legând colţurile turnului din nord-vest cu cele ale turnurilor de vest şi nord-est, zidul “Zwinger”-ului astfel creat fiind şi el prevăzut cu metereze. În secolul XIX, când “Zwinger”ul n-a mai fost necesar pentru apărare, curtina interioară s-a demolat în nord-vest, înlocuită cu un perete scund din paiantă, cu şase deschideri mari, perete ce susţine, împreuna cu curtina exterioară a “Zwinger”-ului un acoperiş în şa ce acoperă şopronul unde se găseau hambarele sătenilor.
ETAPE EVOLUTIVE
Un al doilea şopron a fost construit în curtea cetăţii, între turnurile din sud şi est, acoperişul în şa sprijinindu-se pe curtina interioară şi peretele ridicat în curtea cetăţii, dispus cu patru deschideri mari.
În faţa fostului turn din sud se mai află o fântână adâncă din piatră, cu un mic acoperiş în piramidă. în 1908 s-a deschis, lângă turnul din vest, o poartă largă, numită a leşilor, destinată carului mortuar. Forma ovală a incintei, cum o întâlnim în Criţ şi Viscri, este mai rară în zona Rupei, unde predomină incintele rectangulare caracteristice secolului XVI. Astfel şi forma incintei îndreptăţeşte datarea ei în secolul XVI.
9
10
Situația prezentă în Harta Iosefină a Transilvaniei
11
situație existentă
12
2.FILOSOFIE DE VIAȚĂ Oamenii
conflicte.
Criț a fost un sat majoritar săsesc, saseasca fiind un dialect al limbii germane . Acum mai sunt doar 7 saşi în sat. Puţini dintre cei care au emigrat, fie înainte de ‘89, fie după, au păstrat case în sat. Majoritatea au vândut casele localnicilor mai avuţi sau statului. Interes pentru satul în care s-au născut şi au crescut încă mai există, însă prea puţini se întorc în sat. Și conform strategiei de dezvoltare a comunei Bunești, în Criț există 657 de locuitori , dintre care aproximativ 150 sunt romani, 30 maghiari, 7 saşi şi restul romi (aprox 73%), şi 232 de case cu număr, însă este improbabil ca 500 dintre localnici să se autoidentifice ca romi.
Familiile rome depind de ajutorul social și alocațiile pentru copii, statul fiind, pentru majoritatea familiilor singura sursă stabilă de venit. Putini sateni au slujbe stabile (barman, vanzator la alimentara, administrator al centrului de colectare a laptelui, angajat al fermei AgroVision) restul depind de slujbe de zilier si de munca sezoniera in strainatate. Pe langa agricultura de subzistenta, o mana de familii din sat cresc animale (vaci, oi, capre) si obtin venit din vanzarea laptelui sau a branzei produse.
În timp ce saşii plecau din sat, romii veneau din regiuni mai sărace pentru un trai mai bun sau din satele învecinate după căsătorie. Noile familii s-au aşezat în sudul satului, la ieşirea din sat spre Mesendorf şi spre nord, către ferma AgroVision. Aceste zone, locuite de familii mai sărace și de etnie romă, poartă numele de „Țigănime”. Însă nu se poate supune că romii locuiesc doar la marginea satului. O dată cu prăbușirea sistemului comunist și cu desființarea fermelor colective și de stat a crescut numărul oamenilor fără loc de muncă, fără venit stabil și al căror condiții de trai s-au înrăutățit rapid. Pentru a ameliora problemele create de situația locativa a unor localnici, casele săsești deținute de primărie au fost repartizate, ca locuințe sociale, săracilor din sat în schimbul unei chirii lunare. Între timp cei cu o situație financiară mai bună au avut posibilitatea de a achiziționa, în rate, casele și terenurile aferente. Romi, români, unguri, familii mai sărace sau mai bogate sunt vecine pe aceași stradă, fapt care duce uneori la
Cele două biserici existente în sat, împart religiile între evanghelici și ortodocși. Deși nu au fost niciodată în numîr complet la slujbe, cei mai mulți sași care au figurat in registrele bisericii au fost 447 de evanghelici. Acum, slujba este ținută din 2 in 2 luni, de un preot din Rupea care deține 15 parohii. La sărbatori mari [Paște, Crăciun] vine o persoană invățată care poate ține slujba, dar care nu poate cununa sau boteza. Pe 28 iulie se sarbatoreste saptamana culturala si intalnirea sasilor.Existau baluri organizate pentru copii sau balul femeilor- in care femeile erau cele care invitau barbatii la dans. Cei mai bogati oameni, stateau aproape de biserica. Existau porcari care scoteau porcii la pasunat. Erau de asemena zone diferite pentru pasunatul vacilor, oilor si porcilor.Mai era o familie de carbunari. Alte mestesuguri intalnite in sat erau cele de dulgher, fierar, zidar, dogar. Numele cele mai comune printre sașii din sat erau Schmidt [cu variațiuni- Schmidtt/Schmidte], Hellwick, Folbert sau Martin.
13
Vecinătățile Satul săsesc a fost organizat pe vecinătăți. În general, o vecinătate era formată din toți locuitorii gospodăriilor aflate pe o stradă, și astfel existau în Criț un număr de 5 vecinătăți. Vecinătatea avea un registru în care se treceau veniturile, contribuțiile și membrii ei. Șeful era numit ”tatăl vecinătății”, care era ales democratic dintre oamenii cei mai batrâni din sat și care reprezenta o autoritate civilă. El avea dreptul de a primi noi membri în vecinătate, de a strânge banii vecinătății sau de a lua hotărâri administratitve. De asemenea, lui îi revenea dreptul de a pedepsi acei membri care au încălcat legislația sau normele interne ale vecinătății. Totodata, el avea obligația de a organiza toate balurile și sărbătorile și mai mult, să ajute la rezolvarea conflictelor apărute între familii. De exemplu, dacă un vecin nu îl saluta pe celălalt, tatăl avea datoria de a-i invita pe cei doi îtr-o casă de împăcăciune, de obicei aflată în gospodăria acestuia, construită special în acest scop, în care certații erau obligați să plăteasca o sumă de bani și să își ceară scuze reciproc. Dacă acest lucru nu se întâmpla, tatăl decidea atunci care din membrii respectivi urma să părăsească vecinătatea. Din sumele strânse de bani se organiza o petrecere mare cu ocazia alegerii unui nou tată de vecinătate, lucru care se întâmpla o dată la 2 ani. Vecinătatea era varianta țărănească a breslei iar în cadrul ei activau și câteva organizații ale femeilor, cum ar fi Sesterschaft-ul sau Kranz-ul, grupări ale fetelor nemăritate. În schimb, după al doilea război mondial, încep sa plece primii sași, urmând ca până în anii 90 să se ajungă la un exod total, și astfel atât autoritatea cât și simbolistica vecinătății s-a erodat, lăsând în urmă tradiții și obiceiuri.
14
Obiceiurile
Scenariul ritual este susţinut de fetele şi feciorii confirmaţi care se supun unui program complex de manifestări: ridicarea coroanei cu flori şi frunze verzi de stejar, animarea locului de dans prin gruparea participanţilor pe sexe, rostirea unor texte de propiţiere în versuri din partea conducătorului Bruderschaft-ului, dansuri simbolice şi muzică de fanfară.
familii bautura: rachiu, vin, bere, suc, fructe, saratele. Familiile participante isi aduc de acasa mancare, in special gustari. La ora 24:00 se canta si se danseaza Hora Unirii de catre toti participantii. Acest moment este esenta acestui obicei, motiv al romanilor de a sarbatori Unirea de la 1859. La inceputul anului, in zona Rupea, au loc manifestari culturale sub semnul Unirii Principatelor Romane. Denumirea de Fosnic vine de la o veche sarbatoare a sasilor care intre timp a fost preluata de comunitatile romanesti din zona. Totul este de fapt o mare petrecere populara de iarna. Sarbatoarea de fosnic nu putea sa se manifeste unional. Practic, dupa Craciun si Anul Nou, pana la venirea postului Pastelui, locuitorii mai au posibilitatea sa sarbatoreasca prin dans, cantec si port popular.
“Kronenfest” (sarbatoarea cununii)
Intalnirea vecinatatilor
Aceatsa este o ceremonie de vara, specifica comunitatilor sasesti din zona etnografica Rupea - Viscri, Bunesti, Fiser, Dacia care consta in impletirea mai multor cununi din flori viu colorate, ornarea ei cu panglici si amplasarea in gradina casei parohiale. in dimineata zilei in care are aloc ceremonia, satenii se imbraca in costume populare si merg la slujba, dupa care se aduna in jurul cununii, canta si danseaza. Ea marcheaza schimbarea anotimpurilor, de la primavara la vara, devenind o sarbatoare a florilor si a vegetatiei abundente.
La Crit, localnicii sarbatoresc “Vecinatatile” in cadrul obstei satesti, adica “Nobarii” (denumire preluata de la asociatiile similare din satele sasesti), in aceasta localitate existand in jur de 800 de sateni. Aici exista cinci vecinatati, fiecare organizand in cadrul Caminului Cultural cate o masa lunga, pe care aseaza produse alimentare aduse cu cosul de acasa. Fiecare se aseaza langa un vecin de casa si petrec impreuna, mananca impreuna si incing cate o hora mare imbracati in portul popular.
Printre sărbătorile de vară cu dată fixă, desfăşurate la mijlocul anului calendaristic în ziua de Sf. Petru şi Pavel (29 iunie) la saşii din Viscri, cea mai importantă este sărbătoarea cununii, Kryinemachen , un vechi ritual agrar închinat vegetaţiei, recoltei, prosperităţii oamenilor şi divinităţii.
Fosnic Acest obicei se sarbatoreste in luna ianuarie fiind considerat un obicei sasesc preluat si de romani. La acest obicei pot sa participe toate familiile din sat insa trebuie sa fie pereche casatorita. Acestia aduc de acasa mancare, canta si danseaza Hora Unirii. Petrecerea este organizata de cinci perechi (localnici) care aduc muzica, pregatesc mesele, se ofera fiecarei
Membrii vecinatatilor In vecinatate intra numai familiile legal constituite si care au intemeiata o gospodarie. Membrii vecinatatilor se ajuta intre ei cu bani, produse agricole, alimente si forta de munca in cazul unor catastrofe, participa la cele mai importante evenimente din viata omului (nunta, inmormantare), se ajuta sa-si construiasca o casa sau cand unii raman in urma la muncile campului.
15
3. TIPUL DE AȘEZARE Geografic Criț (Deutschkreutz) este un sat pitoresc nu departe de șosea, într-o zona colinară a județului Brașov.La 31 de km de Sighișoara și la 10 km sud de Saschiz, satul aparține de comuna Bunești . Duncolo de Crit, la capatul drumului lung de 7 km se afla un alt sat atragator Mesendorf (Meschendorf). Comuna Buneşti este aşezată în SE Transilvaniei, în podişul Târnavelor la o altitudine de 496 m, având coordonatele geografice 46 grade şi 5 minute latitudine nordică şi 24 grade şi 57 minute longitudine estică, la poalele culmilor de cumpănă între două bazine hidrografice: bazinul Oltului în partea de SV, respectiv bazinul Târnavei Mari în partea de SE. Este cea mai nordică comună a judeţului Braşov, la graniţa cu judeţul Mureş, fiind străbătută de drumul european E 60, care uneşte cele două centre de judeţ, respectiv Braşov şi Târgu Mureş.
Criț
Satul este situat într-o zonă colinară,care face trecerea spre zona de podiș, teren care se pretează pentru creşterea animalelor; dealtfel aceasta fiind şi ocupaţia de bază a locuitorilor comunei. Pe zonele mici de şes se practică şi agricultură tradiţională, cultivându-se cereale şi prăşitoare. Sub aspect turistic, Crițul dispune de ansamblul rural, biserica fortificată și fântâna din incinta acesteia, obiectivemonument istoric, precum și un sit arheologic roman. Posibilitățile de cazare sunt destul de variate și includ diverse pensiuni, însă există și localnici primitori care iți pot fi o gazdă peste noapte. Și în ciuda faptului ca sunt puține mijloacele de transport între orașele Sighișoara și Rupea, acest sat abundă de turiști în aproape toată perioada anului.
COMUNA BUNEȘTI
JUDEȚUL BRAȘOV
16
Morfologic/Perceptiv Urmărind cursul celor trei drumuri (inițial 4) care converg într-o piață centrală și o insulă formată între acestea, casele s-au dezvoltat ordonat de-a lungul acestora, oferind o imagine compactă și unitară. Singurele exceptii le repezintă o dată insula centrală unde parcelele și casele au apărut aleatoriu, raportându-se fiecare la un anumit element precum o uliță secundară sau pârâul ce strabate satul, iar mai apoi cele cateva case răsfirate aflate în jurul bisericii fortificate. Vatra satului alungindu-se de o parte si de alta a drumurilor, face ca toata imaginea sa conducă la un aspect radial însă hotarele satului sunt cu mult mai mari, acestea fiind datorate caracterului preponderent agricol dar și a creșterii animalelor (pe vremuri existau zone diferite pentru pășunatul vitelor, a porcilor sau a oilor.) Analizând percepția satului ținând cont de elementele cadrului natural, putem spune în primul rând ca drumul principal s-a dezvoltat de-a lungul pârâului, fiind în strânsă legătură cu acesta în special pe unul din drumuri în care acesta curge prin mijlocul lui. Nelipsite iarăși sunt prezențele colinelor acentuate de cele două biserici și de cimitirul vechi. Deși ca raport, valoare și atitudine arhitecturală, biserica ortodoxă și cea evanghelică nu pot fi comparate, acestea ocupă poziții strategice, ușor reperabile, sub supravegherea cărora se îndinde satul. Totuși, colina bisericii fortificare este cea care domină satul, continuând și mai impunător cu cimitirul. Vazute din turnul bisericii, o zonă atipică parcelelor ordonate la stradă o constituie un grup de terenuri aflate în zona centrală și care dețin o formă îngustă și foarte lungă, lucru ce formeaza o imagine complet particulară.
17
4. TIPUL REȚELELOR STRADALE Pentru stabilirea și definirea tipului rețelelor stradale existente în cadrul satului, amintim în primă fază căile principale de aces și legăturile cu alte sate, care de altfel sunt destul de limitate. Retras de la drumul național 13 (sau E60), intrarea în sat se face pe un drum județean care mai apoi continuă și face legătura cu satul Meșendorf. Restul infrastructurii este constituit din drumuri forestiere care de asemenea unesc Criț-ul cu satele învecinate. De la drumul național până la intrarea efectivă în sat, accedem pe un drum asfaltat, după care toată infrastructura satului este realizată din drumuri din pamânt bătătorit si acoperit pe alocuri cu pietriș. În unele zone, acolo unde există trotuare, acestea au fost tratate și refăcute după practicile tradiționale, din pietre de râu, de proveniență locală, batute în pământ însă există și zone în care primăria a ”modernizat” rețeaua stradală a satului prin pavarea cu biscuiți industriali. Parcurgând drumurile Crițului, putem distinge șase categorii de profile, adaptate fiecare la relief sau la modul de dezvoltare a așezarii. Astfel, primul tip este caracteristic pentru strada principală a satului, fiind totodată reprezentativ pentru profilele de stradă ale satelor săsești. Cu o deschidere foarte largă, fiecare casă, de o parte și de alta, este retasă de la stradă, depășeșind destul de des 20 m și lasând astfel o zona verde, publică în care pe alocuri mai întâlnim câte un pom, o fântână sau o adăpătoare. Partea carosabilă are dimensiuni corect proporționate, în schimb pietonii sunt nevoiți să meargă pe marginea acesteia, neavând un spațiu amenajat.
18
Tipul 2 este strâns legat de primul, având aceleași caracteristici cu excepția faptului că distanța dintre case este considerabil mai mică. Acesta confirmă și întărește existența unui profil de stradă tipic săsesc. Tipul 3 este caracteristic ulițelor lăturalnice sau a drumurilor9.00 secundare. Ampriza10.00 dintre case este de 8m și ca element special, cuprinde trotuare tradiționale, de o parte și de alta. Zona verde lipsește cu desăvârșire din ambele părți.
5.40
1.00
6.00
1.00
Tipul 4 se identifică cu un profil aflat chiar la poalele unei coline, lucru care conduce la crearea unor diferențe de nivel. Casele sunt situate la altitudini diferite, fiind despărțite după stradă de un taluz înierbat. Acestea se pot întălni la casele aflate la poalele bisericii 1.80 16.00 fortificate. Și de această dată, drumul dispune de un trotuar amenajat.
12.00
24.00
1.80
9.00
5.40
1.80
10.00
16.00
Tipul 5 reprezintă un profil asemănator cu cel de la tipul 4, în schimb în acest caz putem găsi casele la același nivel. În final, al 6-lea tip surprinde un profil complex, din care face parte și pârâul, ca element al cadrului natural. Având cea mai mare ampriza întâlintă în sat, casele dispun de zona verde din față în care, pe o parte, este inclus și trotuarul, după care urmează zona 1.20 13.00 8.00 carosabilă care la rândul ei se continuă cu un taluz natural înspre apă.
2.00
9.70
50
4.00
50
6.00
12.00
5.00
60
2.00
5.80
60
4.00
2.00
13.00
17.00
2.00
9.70
1.20
8.00
50
4.00
50
6.00
19
Raportul volumului cu strada Din studiul raportului volumului cu strada se poate observa cel mai bine filosofia așezărilor tipice satelor săsești, precum și adaptarea la condițiile de relief în unele situații. În acest sens, pot fi întâlnite câteva situații reprezentative în funcție de punctul de localizare în cadrul satului. Situația cea mai întâlnită e atunci când volumele se găsesc la același nivel și sunt retrase foarte mult de la stradă, cel mai posibil din rațiuni de intimitate la care sunt adăugate porțile înalte care alcătuiesc frontul continuu la stradă dar și din cauza principiilor de organizare a acestor tipuri de gospodării. Spațiile verzi reprezintă totodată o zona de pasaj între drumul public și curtea privată a familiilor O altă situație este cea întâlnită la poalele dealului, unde volumul aflat la un nivel superior este retras de la stradă, pe când celălalt este despărțit numai de un trotuar. De asemenea, în condițiile în care drumul de deservire nu a mai lăsat spațiu de retragere, casele sunt situate de o parte și de alta fără a mai avea o zonă intermediară, un tampon între clădire și trotuar, creând astfel o atmosferă mai întimă a profilului stradal. În puncte izolate, câteva clădiri de factură publică sunt accentuate prin volumul mai impunător care rupe ritmul constant și liniștit al șirului de case. Instituții precum școala, căminul cultural sau chiar barul din centrul satului impun volumetrii ce schimbă raportul fața de stradă.
20
Silueta orașului Privind de pe șoseaua principală, prima imagine pe care satul ne lasa sa o descoperim este cea a unui pâlc des de copaci, deasupra căreia se ridică maiestuos biserica fortificată de pe deal. Apoi, coborând ușor pe drumul care duce către sat, încep încet încet sa se contureze orizonturi în care se ivesc șirurile de case. Satul are trei ramuri principale pe care casele s-au dezvoltat ordonat și care converg într-un punct central. Unii localnici sunt de părere că însuși drumurile ar forma o cruce ușor deformată și că acesta ar fi alt lucru care a înfluențat denumirea sau evoluția satului. Din turnul bisericii evanghelice, sau din cimitirul de lângă, putem urmări de asemena parcursul satului, cu silueta lui liniară și densă care se pierde în zare.Putem iarăși bine observa parcelele fiecărei proprietăți ca fiind fâșii bine definite, ce urcă ușor pe deal, până la limita zonei extravilane. Cum zona centrală este ocupată de casele oamenilor înstăriți, putem percepte o gradație volumetrică, descrescătoate, catre marginile satului, unde casele modeste sunt mai mici și încep chiar să devină mai răsfirate. În linii mari, silueta satului este una liniară și densă, cu biserica fortificată ce domină din orice punct și casele în front continuu care spre extremități urcă și ele lin pe dealuri, în același timp în care se rarefiază și își pierd percepția compactă.
21
5. TIPURI DE LOTURI Urmărind planul satului, putem distinge foarte bine câteva tipologii clare de loturi. Datorită evoluției acestuia și a dezvoltării morfologice, observăm zone definite de un anumit caracter și bine grupate. Astfel, primul tip de loturi care sare imediat în evidență este cel al parcelelor înguste și foarte lungi, care se întind ușor pe deal până la o limită impusă. Acestea pot fi ușor reperate ca fiind parcelele aflate în zona de curbură a drumului principal. Dispunerea volumelor este similară cu a celorlalte tipuri de loturi, urmărind o proporție ceva mai mare a curții și continuând apoi cu fâșia lungă de grădină. Fiind situate și în centrul satului, aceste parcele aparțineau negreșit familiilor înstărite.
de forme și orientări diferite, unele raportându-se chiar la elementele cadrului natural, precum apa sau a bisericii fortificate.
tip 1 tip 2 tip 3 parcele atipice
Al doilea tip de loturi este reprezentat de cele inguste și lungi, însă de astă dată, acestea se întind la mai puțin de jumatate din lungimea primului tip. Sunt cele mai răspândite tipuri de loturi, fiind alocate oamenilor cu situație financiară moderată. De asemenea, și acestea sunt împărțite prin amenajre în zona curții și zona de grădină. O a treia tipologie de loturi este definită de parcelele aflate înspre extremitățile satului, acestea fiind ca proporții din ce in ce mai mici și duc la o scădere treptată până la zonele mărginașe în care lotul devine atât de mic, încât rămăne doar curtea principală, fara a se mai bucura și de o grădină. Dezvoltate ulterior, acestea aparțin minorităților din sat sau familiilor sărace. Mai putem aminit de altfel, insula aflată în inima satului, precum și turnura parcelelor de pe drumul dinspre nord, care angrenează forme atipice datorită formării secvențiale a zonei. Aceste parcele dispun
22
6. ELEMENTE DE FOCALIZARE A SPAȚIULUI În ceea ce privește dotările de interes public ale comunei, acestea sunt concentrate în diverse puncte ale satului Criț. Aceste elemente de focalizare a spațiului se materializează prin construcții cu un puternic caracter reprezentativ și polarizator. Ele se diferențiază în cadrul satului prin dimensiunea parcelei și a clădirii precum și prin grupurilor sau categoriilor de persoane carora le este adresată.
gospodar, succesul.
Astfel, putem distinge patru poli distincți în organizarea satului. Primii doi, situați la poluri diametral opuse sunt constituiți de cele două biserici, cea fortificată, săsească, iar la capătul celălalt, pe alt deal, o biserică ortodoxă mai nouă, construită inițial pe ascuns de românii stabiliți în Criț și de aceea, aceasta nu are dimensiuni foarte impunătoare, însă poate fi la fel de ușor reperată.
Această școală a fost construiă parțial din carămizile școlii inițiale ce se afla lângă biserica fortificată. Atunci când sașii au părăsit satul, prima școală a fost lăsată în paragină, găsindu-se noua locație
Însă elementrul cel mai reprezentativ putem spune că este biserica evanghelică fortificată, care veghează de pe un deal care domină centrul satului și care acum poatra hramul Sfinților Petru și Pavel În jurul punctului de intersecție a drumurilor, despre care sătenii spun ca ar semana chiar cu o cruce deformată, alte două elemente de focalizare a spațiului formează o unitate puternică, și anume barul satului și caminul cultural. Barul este inima socială a satului, aproape în fiecare seara fiind plin cu bărbați din sat. Reprezentanți ai diferitelor etnii mai au ocazia de a interacționa la diferite baluri sau festivități de-a lungul anului în căminul cultural. Însă în toate aceste cadre se pot observa ierarhia socială. Factorii care determină poziția unui individ în ierarhia socială sunt mereu aceași: etnia, averea, familia, experiența, statutul de bun
Un ultim puct de focalizare îl constituie școala primară și grădinița, aflate aproape de intrarea de pe drumul principal în sat. Cu toate că nu mai sunt multi copii ce frecventeaza această scoala, in fiecare zi se strang grupuri galagioase care populează și animă zona.
Deși nu este tocmai obiectul unei instituții publice și deține un caracter privat, pensiunea ”Casa cu Zorele” poate fi constituită ca un element de focalizare a spațiului, fiind vestită atât printre localnici cât și printre turiști și reprezentând de asemenea un reper în sat. Situată aproape de zona centrală, dar pe o uliță mai retrasă, această pensiune e cunoscută pentru faptul că atât exteriorul cât și interioriul au înghețat în sat spiritul săsesc de odinioară. Pe lângă toate acestea, mai există anumite spații care permit interacțiunile sociale, și anume, cele trei magazine alimentare din sat. Chiar daca acestea nu se impun printr-un limbaj arhitectural anume, acestea fac parte din reperele oamenilor din sat.
23
BISERICA/ FORTIFICAȚIA Biserica
1.planul bisericii 2. vechea poarta 3. noua intrare 4. turnuri aparare 5. cotete/grajduri 6. parc uscat 7. scoala
Biserica fortificată din satul Criţ, loc în care acum mai bine de 400 de ani a fost adoptată prima lege şcolară rurală din Transilvania, se află pe un deal în mijlocul satului. În trecut această amplasare necesita prezenţa unui paznic al cetăţii care să fi fost cizmar sau măcar un bun meşter. Aceasta pentru simplul fapt că drumul către biserică este abrupt şi pavat cu pietre rotunde de râu. Mergând să participe la slujba de duminică, multe femei îşi rupeau aici tocurile, care erau întărite pe vremuri cu potcoave de cai. Aşadar un cizmar era absolut necesar pentru a face reparaţiile cu pricina înainte de intrarea în biserică. În anul 1270 apare prima atestare a vechii bicerici, care pe atunci purta hramul Sfintei Cruci. Se spune că aceasta biserică era din lemn, dar nu s-a păstrat niciun fel de document referitor la înfățișarea acesteia. Unele presupuneri evocă totuși o imagine a acesteia ca fiind pictata pe una din bancile acesteia, care se mai păstreaza și astăzi în cel de-al doilea balcon al bisericii noi. Între anii 1810-1813 s-au pus bazele construcției noii biserici, ce poartă acum hramul Sfinților Petru și Pavel. Acesta dispune de 460, însă registrele bisericii ne arată faptul că cei mai mulți dintre sașii prezenți la slujbe au fost 365. La interior, biserica are o sală încăpătoare, cu două travee, și bolta în stil boemian, iar în tribune se păstrează încă strane din prima biserică. Altarul, orga și amvonul fac parte dintre înzestrările din secolul XIX, însă în biserică se păstrează și un potir de argint aurit ornamentat cu lujeri din secolul XVI, iar cele
24
două clopote bat încă din același veac. Orga, aflată desupra altarului, a mai fost restaurată în 1822. În partea opusă, cele două rânduri de balcoane erau destinate bărbaților, fiind ierarhizate pe categorii de vârstă. Astfel, la cel mai de sus balcon stăteau bărbații tineri, umând ca mai jos, spațiul să fie atribuit celor trecuți de însurătoare, în jurul vârstei de 20-25 de ani. În final, jos își găseau locul vârstnicii. Femeile nu aveau voie să intre, ele așteptând afarâ până la sosirea preotului. Pentru slujba de duminică sau înmormântări, preotul trimitea către vecinătăți un semn scris cu sigiliul bisericii, iar în caz de necesități exista și un clopot pentru alarmă. Lângă biserică, în afara fortificațiilor, există o platformă verde înconjurată de copaci, care pe vremuri folosea ca loc de dans. Aici îșî aveau locul toate manifestările și balurile pentru diferite sărbători, fiind și în apropierea vechii cârciumi care se afla chiar peste drum.
25
Fortificația Forma ovală a fortificațiilor este atipică pentru zona Rupea, fapt ce contribuie la datarea acesteia din sec. 15. Zwinger Parch- Parcham- definea o zonă protejată de pe timpul cavalerilor. Fortificatia avea 5 turnuri de aparare din care au mai ramas numai 4. In 1925 a cazut unul dintre ele si nu s-a mai refacut. Se mai pot vedea astăzi aproximativ 60 cm din zidurile acestuia. Turnul Nord-Estic s-a prăbușit și el dar a fost reconstituit cu acoperiș piramidal. Restul turnurilor au acoperișul într-o singură apă. Turnurile au trecut prin cateva restaurari - in anii 70; Acestea au 3 nivele și numai turnul vestic si nordvestic mai păstrează acoperișul inițial (cel cu o singură apă).
nu iei din alta parte decat din ce-i al tau. Zidurile cetatii erau mult mai inalte inainte, dar cu timpul au fost acoperite cu pamant. Din dotarea lor mai făceau parte și găuri sau nișe pentru lichide fierbinți sau pentru arme. Pentru că în partea nord-vestică, zidurile erau mai scurte, din motive de protecție acestea au fost dublate pe din afara, creîndu-se astfel două încăperi- zwingere- care au folosit o bună perioadă drept închisoare temporară. Ulterior, un alt zid a fost adăugat, de data aceasta pe latura sud-estică, și în interior, spațiul devenind un shop pentru animale care puteau fi adăpostite aici în caz de atac. În 1908, lângă turnul Vestic apare o intrare pentru căruța care ducea morții, de unde aceasta își ia și denumirea de ”poarta leșurilor”. În incinta fortificației există o fântână veche din zidarie, cu acoperiș piramidal care a fost trecută in lista monumentelor istorice alfate in sat.
Intrările pentru fiecare nivel al turnului nu sunt una sub cealaltă și sunt protejate de o streașină largă care oferea protecție și scării de lemn In incinta fortificatiei se aflau 2 shop-uri [?] , de o parte si de alta, unde se tineau animalele in caz de atac. Tot din motive de securitate, 20% din recolte [grau, ovaz, etc] se strangea de aemenea in incinta fortificatiei, in hambare. Cele 5 turnuri corespundeau celor 5 strazi ale satului, fiecare cu turnul ei. Acestea mai erau folosite pentru depozitarea alimentelor [slanina, carne]. Existau doua chei pentru acest turn, dintre care una la preot si una la “tatal de vecinatate” iar pentru a-ti taia o bucata de slanina, mai era nevoie de un martor care se asigura ca
26
MONUMENTE ISTORICE Satul este cunoscut ca fiind un loc de care am putea spune ca abundă în obiecte și monumente clasate ca fiind istorice și astfel vom prezenta o listă cu mândriile localnicilor. Situl arheologic de la Crit din Sat Crit, Comuna Bunesti – 6958 Situl arheologic de la Crit din Sat Crit, Comuna Bunesti Denumire: Situl arheologic de la Crit Datare: sec. II – III p. Chr. Localizare: Biserica evanghelica Adresa: Sat Crit, Comuna Bunesti (Biserica evanghelica) Judetul: Brasov Regiune istorica: Transilvania Cod LMI: BV-l-s-B-11271 Ansamblul rural Str. Principala din Sat Crit, Comuna Bunesti Denumire: Ansamblul rural Str. Principala Datare: sec. XVIII – XIX Localizare: Str. Principala, ambele laturi ale strazii, intre nr. 15 si 188. Adresa: Sat Crit, Comuna Bunesti (Str. Principala, ambele laturi ale strazii, intre nr. 15 si 188.) Judetul: Brasov Regiune istorica: Transilvania Cod LMI: BV-ll-a-B-11660 Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Sat Crit, Comuna Bunesti – 7480 Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Sat Crit, Comuna Bunesti Denumire: Ansamblul bisericii evanghelice fortificate Datare: sec. XV – XIX Localizare: 25 Adresa: Sat Crit, Comuna Bunesti (25) Judetul: Brasov Regiune istorica: Transilvania Cod
LMI: BV-ll-a-A-11661 Biserica evanghelica din Sat Crit, Comuna Bunesti – 7481 Biserica evanghelica din Sat Crit, Comuna Bunesti Denumire: Biserica evanghelica Datare: 1810 -1813 Localizare: 25 Adresa: Sat Crit, Comuna Bunesti (25) Judetul: Brasov Regiune istorica: Transilvania Cod LMI: BV-ll-m-A-11661.01 Fantana din Sat Crit, Comuna Bunesti – 7482 Fantana din Sat Crit, Comuna Bunesti Denumire: Fantana Datare: 1753 Localizare: 25 Adresa: Sat Crit, Comuna Bunesti (25) Judetul: Brasov Regiune istorica: Transilvania Cod LMI: BV-ll-m-A-11661.02 Incinta fortificata, cu cinci turnuri, trei zwingere (nord – unul si sud – doua) din Sat Crit, Comuna Bunesti Denumire: Incinta fortificata, cu cinci turnuri, trei zwingere (nord – unul si sud – doua) Datare: sec. XVI – XVII Localizare: 25 Adresa: Sat Crit, Comuna Bunesti (25) Judetul: Brasov Regiune istorica: Transilvania Cod LMI: BV-ll-m-A-11661.03
27
28
B. ANALIZA LOCUIRII
29
1. TIPOLOGII DE LOCUINȚĂ Adaptate la tipologiile de loturi foarte bine definite, categoriile de locuințe sunt în principiu la fel de clare, acestea funcționând după același principiu și diferențiindu-se mai mult prin numătul de camere adăugate conformației inițiale. În primă faza, putem deosebi două mai tipologii de dispunere a volumelor și anume: loturi care conțin o singură casa, mai mare, în care sunt concentrate funcțiunile și a doua variantă cu două case pe același lot, ce aparțin adesea câtor doua generații- casa parinților și casa copiilor. La bază, tipologia de la care pornesc variațiunile de locuințe, constă într-o casă cu două încăperi.Prima cameră, este în general mică, cu un singur geam, și este locul unde dorm copii. Următoarea, numită și ”camera din față” este simțitor mai mare și bine iluminată de două ferestre. Aici era camer părinților și de asemenea, camera ”bună” în care se mai organizau baluri. La acestea se adaugă tinda, care de la caz la caz, poate fi închisă sau deschisă. Multe dintre aceste tipuri de case dispun și de un beci care se întinde sub toată suprafața și care contribuie la fațadă cu unul-două goluri de aerisir, însă există și variante fără.
Două accese diferite deservesc acest corp, unul pentru camerele de locuit și un altul special pentru bucătărie. Cealaltă tipologie definește volumul singular de pe parcelă,care de obicei este poziționat paralel cu strada și care este îndeajuns de mare încât să adăpostească toate odaile necesare. Acestea se pot întinde de la 3 la 5 încăperi și sunt deservite de o verandă care face accesul în fiecare parte. Intrarea principală se face în acest caz prin spatele casei și este acompaniat de o zonă de intrare, care poate fi, la fel ca și tinda din cazul anterior, închisă sau deschisă. Nefiind considerate neapărat o tipologie, ci mai degrabă un exemplu punctual sau adaptat la lot, mai putem întâlni case cu foișor, care dispun de două camere și un beci sub acestea sau locuințe construite pe parcele de colț, care au fost dezvoltate pe două laturi. Un alt exemplu singular ar mai fi o veche căsuță de lemn, cu două camere, care amintește într-un fel de primele case ale așezării, despre care se spune că erau construite toate din acest material.
În aceeași curte, de partea celalaltă, a doua casă este construită pe același principiu, de data aceasta numai camerele înșiruite, fără tindă. În funcție de starea materială a familiei, acest corp poate ajunge până la 5 odăi organizate una dupa celalaltă și nedecomandate. De obicei, ultima încăpere servește ca și bucătărie, multe dintre case având încă un spațiu separat pentru sobă.
30
Exemplu de locuinta cu 5 camere- plan
31
secțiune longitudinală
vedere
secțiune transversală
32
2. TIPURI DE AȘEZARE PE LOT A VOLUMELOR Fiind un sat cu o imagine unitară, majoritatea volumelor sunt dispuse în mod similar, existând bineînțeles și excepții de încălcare a regulii sau alte situații particulare. În mod uzual, casele sunt dispuse perpendicular pe stradă, iar fiecare parcelă dispune de câte doua case pe același lot, aliniate frumos. De la localnici aflăm că în general, pe o parcelă locuiau două generații și astfel, într-o casă locuiau părinții iar în alta ginerii. O altă tipologie ar fi atunci când una din care este cu latura scurtă spre stradă iar cealaltă este orientată spre aceasta cu latura lungă. Pe alocuri, există câteva exemple și de volume amplasate in paralel cu strada, având asfel latura lungă la vedere. În acest caz, parcela dispune de o singură casă. Tipologii mai speciale putem întâlni însă în insula formată în centrul satului, unde casele pot avea retrageri diferite de la stradă sau pot fi chiar dispuse aleator, acestea fiind dezvoltate mai degrabă după cursul apei. O altă situație mai specială o putem întâlni la parcelele de colț unde pot exista în același timp retrageri și alinieri la stradă.
33
3. TIPURI DE ORGANIZARE A GOSPODĂRIEI În funcție de forma și dispunerea parcelei, organizarea gospodăriei în zona de studiu cunoaște variate tipologii, de la modul de amplasare fizic cât și prin nuanțe care deosebesc locuințele înstărite de cele mai sărace. Acestea cuprind shopuri, șuri, zone pentru cuptoare și alte acareturi. În general, anexele gospodărești sunt dispuse în continuarea casei, de o parte și de alta a parcelei, urmând apoi ca șura să închide incinta, fiind amplasată perpendicular și separând totodată spațiul curții de cel al grădinii, care se întinde după ea. Mai exista de asemnea câteva situații care variază în jurul aceleași teme, cu mici modificări. Un alt exemplu ar fi gospodariile care nu au deloc șură și astfel nu există o delimitare volumetrică între grădină și curte. Acestea sunt specifice parcelelor care au deschidere către pârâu care au optat pentru un acces mai direct către acesta. Altă organizare specifică se aplică la parcelele de colț, unde casele pot fi dezvoltate pe doua laturi, urmând ca în continuarea acesteia sa se lipească și anexele gospodărești. Un caz mai aparte îl reprezintă parcelele neregulate în care putem întâlni o dispunere separată și aproape arbitrară a elementelor gospodăriei, în funcție de orientările disponibile, cu toate că dispunerea periferică se păstrează. De asemenea, la unele case aflate pe colină, din cauza faptului că accesul în curte se face prin lateralul casei, avem surpriza de a găsi chiar spațiul pentru cuptor înspre fațada principală, urmând în schimb ca restul anexelor să urmeze orânduirea obișnuită.
34
variante de organizare a anexelor gospodărești pe lot
35
36
5. TIPOLOGII VOLUMETRICE
37
Acoperişurile Acoperişurile, formate din învelitoare şi şarpantă, sunt atât elemente funcționale care servesc la protejarea de ploaie şi intemperii a construcţiilor, cât și elemente estetico-culturale, care formează o componentă majoră a limbajului plastic arhitectural și al evoluţiei tipologice și urbanistice locale. Acoperişul iniţial, atât suprafaţa învelitoarei, cât şi elementele adăugate ei, timpanele, pinioanele, coșurile de fum, jgheaburile, lucarnele şi tabacherele istorice trebuie păstrate. Peisajul specific al acoperişurilor săsești se caracterizează prin alinierea și ritmul de volume a unor mari suprafeţe de învelitori. Acoperișurile săsești specifice au două ape prezentând uneori înspre fațadă o mică teșitură. Acest tip de acoperiș susţine ritmul continuu al fronturilor străzii prin volumetria și culoarea cărămizie caracteristică, uneori estompată de vechime. La cele mai multe case săsești zidul fațadei care continuă până în dreptul acoperișului este de obicei de formă triunghiulară și este denumit pinion, cunoscut în zona săsească și sub denumirea de ghibăl. La baza pinionului, apare o streașină care protejează zidul camerelor de locuit. Marginile pinionului, laturile acoperișului și streașina de sub pinion sunt de obicei ornamentate cu o cornișă profilată, pinionul insuși fiind deseori ornamentat cu medalioane si ancadramente ale ferestrelor de aerisire a podului.
38
Urloaiele (hornurile) Coșurile de fum reprezintă atât elemente importante ale imaginii de ansamblu a acoperișurilor, contribuind la silueta satului, cât și elemente funcționale importante ale sistemului de încălzire al caselor săsești. În mod uzual, hornurile caselor pot avea secțiuni generoase, trecerea de la secțiunea mare, de pornire a hornului care poate ajunge și până la 2-3 mp la hornurile cu afumătoare, la cea mai mică facându-se cu bolți de cărămidă ieșite în consolă. Hornul se termină cu un acoperiș de țigle ceramice iar orificiile de evacuare a fumului sunt fâcute în lateral pentru a împiedica păsările să cuibărească sau de asemeni, pentru a împiedica apa din ploi să pătrundă în horn. Acestea sunt tencuite la exterior cu tencuieli de var și uneori pot avea motive ornamentale pictate sau realizate în relief.
39
Fațadele Una din caracteristicile definitorii a satului, și în principiu ale satelor săsești, este rezultatul funcțiunii de apărare specifice perioadei secolului XVIII, caracteristică ce se manifestă prin închiderea curților cu un front continuu la stradă. Zidurile fațadelor au goluri mici, funcționale, specifice structurii constructive de piatră și cărămidă, sunt tencuite cu mortare de var și sunt protejate de zugrăveli pe baza de var. Marea majoritate a tencuielilor au accentuate principalele elemente constructive ale unei fațade, chiar dacă aceste elemente nu-si găsesc decât un rol decorativ. Astfel putem distinge pe fațade următoarele elemente: soclu cu aerisiri ale pivniților, ferestre, aerisiri ale podului și goluri de acces în curte. Mai departe putem observa brâiele, ce delimitează limita de demarcație între nivelele clădirii, ancadramentele ferestrelor, elemente de colonadă precum pilaștri sau bosaje ce marchează colțurile clădirilor, iar alte ornamente variate sunt reprezentate de cornișe și medalioane. Sistemul constructiv cu ziduri permeabile, fără hidroizolații orizontale, tencuite cu mortar de var, permit atât apei subterane să se infliltreze în masa pereților cât și eliminarea umezelii într-un ritm care nu aduce deteriorări materialelor de construcție aflate în operă și care împiedică apariția igrasiei cu toate efectele ei secundare nedorite. TIPOLOGII DE FAȚADE Tipul 1 de fațade se caracterizează prin amplasarea singurului corp de casă adiacent liniei străzii, de-a lungul și în frontul acesteia, cu toate geamurile camerelor la stradă și acces în curte prin poarta zidului de incintă. Suprafața locuibilă este relativ mică. Tipul 2 de fațade se caracterizează prin amplasarea singurului corp de casă adiacent liniei străzii, de-a lungul și în frontul acesteia, cu toate geamurile camerelor la stradă și
40
acces în curte prin poarta zidului de incintă. Suprafața locuibilă este mare, cu camere generoase și demisol înalt Tipul 3 de fațade se caracterizează prin existența a două corpuri distincte de clădire, în frontul străzii, dispuse unul perpendicular pe linia străzii și adiacent limitei laterale ale lotului, iar celălalt de-a lungul și în frontul străzii, cu accesul în curte prin mijlocul fațadei, cu suprafețe medii ale camerelor din față, cu marea majoritate a geamurilor la stradă. Suprafețele locuibile sunt generoase iar casele au demisol înalt. Tipul 4 de fațade se caracterizează prin amplasarea singurului corp de casă adiacent liniei străzii, de-a lungul și în frontul acesteia, cu toate geamurile camerelor la stradă și acces în curte prin poarta zidului de incintă. Suprafața locuibilă este mare, cu camere generoase și demisol înalt. Tipul 5 de fațade se caracterizează prin amplasarea singurului corp de casă perpendicular pe linia străzii, în frontul acesteia, suprafața mare a camerei din față, cu 3 geamuri la stradă și acces în curte prin poarta zidului de incintă. Tipul 6 de fațade se caracterizează prin amplasarea singurului corp al casei perpendicular pe linia străzii, în frontul acesteia, cu suprafața camerei din față mai mică decât la tipul 5, cu 3 geamuri la stradă însă unul reprezentând golul unei terase deschise. De obicei aceste case au zid de poartă și portiță. Tipul 7 de fațade se caracterizează prin existența a două corpuri distincte de clădire, în frontul străzii, dispuse perpendicular pe linia străzii, adiacent limitelor laterale ale lotului, cu accesul în curte prin mijlocul fațadei, cu suprafețe medii ale camerelor din față, cu 2-3 geamuri la stradă.
41
42
43
Ferestrele Ferestrele sunt unele dintre elementele cele mai importante ale fațadelor atât pentru rolul lor funcțional cât și pentru ritmul vizual impus prin repetitivitate fațadelor săsești. Ele au o conformație adaptabilă fiecărui sezon fiind formate din două tocuri, unul pe exteriorul zidului și unul pe interiorul lui, pe care se pun două rânduri de geamuri pe timpul iernii sau un rând de obloane la exterior și un rând de geamuri la interior pe timpul verii. Configurația adaptabilă la condițiile climatice aduc un plus de importanță ferestrelor ele având și rolul de a eficientiza termic întreaga casă. Variate ca dimensiuni și ornamente, atât obloanele cu clapete mobile cât și canatele cu sticlă și baghete ale ferestrelor impresionează prin calitatea meșteșugărească a lucrării, ingeniozitatea soluțiilor de asamblare, durabilitatea și frumusețea obiectului finit. Ferestrele istorice au în general forme dreptunghiulare, cu supralumină, fiind montate vertical pe fațade. În general, tâmplăria ferestrei este în două canate, fiecare canat fiind împărțit in două de șprosuri. Obloanele ferestrelor trebuie păstrate și merită a fi refăcute acolo unde s-au pierdut sau au fost alterate. Atât obloanele cât și ferestrele au feronerii deosebit de valoroase, executate de meșteri fierari. Feroneria originală mai funcţionează de cele mai multe ori și trebuie recuperată, reparată, refolosită și refăcută, lucru care poate fi făcut chiar de către proprietari cu minime cheltuieli. Ferestrele din zona demisolului înalt și din zona pivnițelor sunt de obicei ferestre de aerisire și sunt foarte importante pentru eliminarea umidității din beciuri pe timpul verii fiind important ca ele sa fie menținute deschise in acest sezon. Tot în acest regis
44
Tot în acest registru orizontal pot fi ferestre ale unor spații de locuire, amenajate recent, mult mai mari ca dimensiuni decât aerisirile și care trebuie tratate ca și ferestrele registrului superior: cu două tocuri care să permită montajul a două rânduri de geamuri pe timpul iernii și montajul obloanelor la exterior pe timpul verii. Golurile din câmpul pinionulu (ghibălului) au de obicei rolul de control al temperaturii aerului asigurând recircularea aerului în pod. Este important ca ele sa fie menținute deschise mai ales în sezonul cald și de aceea marea majoritate a acestor goluri nu au canate și tocuri (foto2) fiind tratate doar din punct de vedere al decorației cu ancadramente, similar modului în care sunt tratate ferestrele. O mică parte din aceste goluri au însă obloane cu clapete mobile, similare celor folosite la ferestre ca și dulgherie și feronerie.
Soclurile Parte integrantă a fațadei, soclul este elementul care trebuie să dea acesteia „greutate”, echilibrând vizual compoziția fațadei. Expus atât umezelii din sol, cât și aceleia provenite indirect din stropii de ploaie împroșcați de pavaj, soclul este locul în care tencuielile din mortare de var se distrug cel mai frecvent și necesită reparații. În cazul în care soclul nu este ornamentat, se folosesc tehnici și materiale tradiționale, și în cazul în care au mai fost executate astfel de reparații la tencuieli cu mortare de var sub îndrumarea unui meșter tencuitor, lucrările de reparații pe suprafețe mici pot fi executate de către proprietar.
45
6. ÎMPREJMUIRI ȘI ELEMENTE DE MOBILIER URBAN Porțile Golurile porților sunt o altă sursă bogată de ornamente pe fațadele săsești. Fie că sunt drepte cu grindă de lemn aparentă, ornamentată cu pazie sau acoperită de tencuieli de mortare de var aplicate pe stuf, cu sau fără console din zidărie la încastrări, fie că sunt cu arce în plin cintru sau arce baroce din zidărie de cărămidă, golurile porților săsești sunt o bogată sursă de ornamente valoroase pentru arhitectura săsească. Marea majoritate a porților săsești au canate ornamentate la partea superioară cu traforuri care filtrează lumina in forme decorative de efect. Din păcate acestă zonă traforată este foarte delicată fiind supusă degradării din care cauză multe din aceste ornamente dispărând deja. Mare varietate de porți și portițe, acestea din urmă putând fi de la simple uși dulgherești până la uși mai complexe cu tăblii, motive solare sau geometrice. Multe din portițe dispun de feronerii valoroase din punct de vedere ornamental. Reprezentând punctul de acces într-o incintă altfel foarte bine delimitată de ziduri înalte, o caracteristică specifică arhitecturii săsești, poarta caselor săsești își datorează forma actuală caracteristicilor funcționale (dimensiunea aproximativa care să permită accesul unui car cu fân în curte), tehnice (structura solidă din lemn de stejar care să confere rezistență, ingenios asamblată din puține elemente dimensionate astfel încât să permită o manipulare ușoară la închidere și deschidere), și celor decorative (scândurile din alcătuirea canatului porții având deseori modele traforate la partea superioară atât cu valoare funcțională,
pentru a permite vântului să se disperseze, cât și cu valoare decorativă, existând o varietate mare de modele în acest sens). Porțile ocupă o mare suprafață din fațada caselor săsești, conferindu-le o importanță majoră in păstrarea specificității casei în sine, cât și străzii satului săsesc. Frontul continuu la stradă al caselor săsești și regulile de compunere stricte ale fațadelor caselor au dus la crearea de porți de o mare diversitate. Gospodăriile mai sărace au porți scunde simple, din scânduri de lemn de obicei urmând modelul gardului ce împrejmuiește lotul casei, și ocazional cu încrustări decorative pe stâlpi. În mare majoritate însă, porțile săsești sunt încadrate de goluri în zidul de fațadă, care permit accesul atelajelor. Astfel, luând în considerare prezența la toate tipurile de porți a acoperișului de țiglă al zidului în care e făcut golul porții, după forma golului, deosebim porți ce sunt încadrate de goluri semicirculare cu arc in plin cintru, sau cu arc baroc realizat fie din zidărie de cărămidă, fie din grinzi din lemn de stejar cioplite, sau porți ce închid goluri rectangulare, cu grinzi din lemn de stejar, lăsate aparente, acoperite cu pazii decorative sau chiar cu ornamente din mortare de var pe stuf. După canatele porților deosebim porți cu un canat (care de obicei au un gol separat în zidul de fațadă pentru accesul oamenilor) sau două canate (de obicei inegale, dintre care unul mai mic pentru accesul oamenilor și altul mai mare pentru accesul ocazional al atelajelor agricole ) cu sau fără traforuri la partea superioară. Tipul 1 este reprezentat de porțile cu portiță separată încadrată la rândul ei de goluri cu formă dreaptă sau semicirculară la partea superioară.
46
În acest caz porțile pentru accesul atelajelor au un singur canat cu sau fără ornamente la partea superioară, canat încadrat de goluri cu grindă sau cu arc. Portițele sunt structurate ca orice ușă dulgherească simplă având fie scânduri simplu așezate, fie tăblii, fie modele geometrice mai simple sau mai rafinate. Tipul 2 de poartă descrie poarta de înălțime mică, specifică gospodăriilor mici, amplasată între stâlpi (câteodată ornamentați), care de obicei continuă stilul împrejmuirii curții. În general, aceste porți sunt făcute din scânduri din lemn de brad, cu sau fără decupaje decorative la partea superioară, cu portiță separată sau înglobată în poarta atelajelor. Principalele elemente ce definesc poarta săsească: -acoperișul cu țiglă solz; -cărămizile ieșite pentru a eficientiza statica porții; -grinda „buiandrug” a porții cu sau fără ornamentație și pazie; -arcele; -structura canatului porții fără ornamente (cu șipci sau cu traforuri).
Gardurile De asemenea importante în definirea caracterului specific al imaginii satului săsesc, împrejmuirile sunt în mare parte construite din ziduri de cărămidă și piatră, cu acoperiș în două ape și învelitoare de țigle solz. Tehnicile de construcție ale acestor împrejmuiri nu sunt diferite de cele ale zidurilor și acoperișurilor. O frecvență mare o au și împrejmuirile din lemn, acestea fiind mai vizibile însă dinspre grădini și mai puțin întâlnite în frontul continuu al străzii. Fie că sunt din lemn cu decupaje decorative la partea superioară, fie că sunt din zidărie (de piatră, cărămidă sau au structură mixtă), aceste împrejmuiri trebuie întreținute și păstrate pentru a nu pierde caracterul
47
locului. În funcție de scopul și efectul dorit, gardurile pot fi înalte, joase și totodată cu diferite grade de transparență.
Hudita Definită de spațiul dintre două case vecine, situată pe limitele laterale ale loturilor, având pantă de scurgere spre stradă, hudița reprezintă zona de colectare și direcționare a apelor pluviale la rigola străzii, și ajută la împiedicarea extinderii rapide a focului de la o șura la alta în caz de incendiu.
Elemente de mobilier urban O piesă foarte importantă în portretizarea vieții din Criț o reprezintă bancile din fața caselor, prezente în proporție aproape completă, puține fiind casele care nu dispun de acest element. Având un caracter social foarte puternic, aici se adunau vecinii în așteptarea vitelor de la pășunat ori pentru a cinsti ziua de duminică. Un alt element este datorat fântânilor și adapătoarelor pentru animale, prezente în multe puncte ale satului, sub forme și materiale diverse. Însăși fântâna din incinta fortificației este protejata, fiind considerată monument istoric.
48
7. TIPURI DE DECORAȚII Pinionul Pinionul fațadelor sau ghibălul poate fi teșit sau ascuțit și de obicei este bogat ornamentat cu medalioane, inscripții, cornișe variat profilate, nișe de diferite forme și ancadramente ale aerisirilor podului. De obicei cromatica ornamentelor e puternică, în contrast cu culorile pastelate ale câmpurilor. Ornamentele pinionului de obicei amplasate intre aerisirile podului, iau forma monogramelor datate, a medalioanelor, a ornamentelor florale, geometrice sau a simbolurilor creștine: vița-devie sau coroana de spice de grâu. În multe cazuri, la casele mai vechi , putem întâlni chiar numele proprietarului, împreună cu simbolul familiei și a anului de punere a pietrei de temelie a casei, sau, pe alocuri, chiar inscripții latinești sau în dialectul săsesc cu diverse proverbe sau zicale.
49
Ancadramentele Ornamentică bogată, curat lucrată, apropiată de cea a arhitecturii urbane .Ancadramentele ferestrelor sunt printre ornamentele cel mai des întâlnite pe fațadele săsești. In foto1 și 2 ancadramentele nu sunt simple, doar cu glaf ci au și panouri ornamentate cu motive florale și geometrice)
Obloanele Adevărate opere de artă ale meșterilor dulgheri, obloanele sunt elemente importante ale fațadei săsești avand atât rol funcțional de umbrire pe timpul verii cât și ornamental prin ritmul pe care-l dau fațadei și detaliilor rafinate strecurate de meșteri într-un element atât de complex. Obloanele sunt în cea mai mare parte încadrate de ancadramente cu profilatură variată.
50
8. MATERIALE ȘI CROMATICĂ Floasterul- pavajul cu piatră de râu Floasterul este un pavaj cu piatră rotundă de râu și se întâlnește în satele săsești, în fața caselor ca trotuar cu rigolă, și în curți ca pavaj continuu, deseori cu rigolele de scurgere a apelor pluviale marcate de pietre mai mari, având fâșie de aproximativ 1 metru pe lângă casă, pe ruta cea mai scurtă spre grajduri, marcată cu piatră lată sau așezată diferit față de cea din restul curții. Acest pavaj este mult mai bun decât turnarea în câmp continuu de asfalt sau ciment deoarece pavajul de piatră permite repararea ușoară, scurgerea apelor pluviale sau infiltrarea lor în pământ (după caz) și, pe vreme frumoasă, împiedică efectul radiant al cimentului sau asfaltului, contribuind la răcorirea zonei. Se recomandă menținerea floasterului fără vegetație, prin curățare de câte ori este nevoie. Pe lângă calitățile funcționale, floasterul dă caracterul specific al imaginii satului, având chiar valențe estetice prin compoziția rezultată din linia rigolelor de scurgere. O altă calitate a sa este costul redus, piatra rotundă de râu putând fi procurată direct din natură, iar punerea în operă poate fi făcută chiar de proprietar.
Țigla Material destinat învelitorilor, acesta este chiar și în zilele noastre provenit din manufactura locală și poate fi fabricat manual într-o varietate de fome, unele păstrând încă marca meșterului. Aceste acoperișuri din țiglă contribuie fundamental la specificul regiunii, având un efect vizual unic.
51
Căramida Tot de proveniență locală, acesta este materialul cel mai utilizat pentru zidăriile caselor sau a anexelor gospodărești, în unele cazuri fiind combinat și cu piatra. Bolțișoare de cărămidă mai întâlnim la tavanele pivnițelor, tavanele boltite aparținând numai caselor de familii avute.
Piatra Piatra este un material nelipsit din orice gospodărie, aceasta fiind prezentă în socluri, ziduri sau delimitări de proprietate- garduri.
Lemnul Cel mai adesea, acest material este folosit pentru realizarea elementelor precum uși, porți, rame de ferestre și obloan. La fel, întîlnim lemnul la partea superioară a anexelor gospodărești. Majoritatea planșeelor caselor săsești au de asemenea structura din grinzi de lemn de stejar cu scândură de brad suprapusă alternativ la tavanele camerelor de locuit. Planșeele de lemn săsești sunt lucrări dulgherești de o frumusețe deosebită, de obicei semnate pe grinda de meșter cu inscripții datate rafinate, și conferă tavanelor un aspect casetat, uneori decorat cu pictură.
52
Cromatica În această zona, se pot observa exemple tipice ale arhitecturii săsești de tencuieli protejate cu zugrăveli de var divers colorate cu pigmenți minerali ce dau o paletă coloristică și discretă, dar în unele cazuri sunt folosite și culori vivace (verde sau albastru puternic). De la săteni aflăm ca inițial, culorile specifice Crițului erau albul și roșul, întâlnite acum la detalii, ornamente, porți sau ferestre. Un alt amănunt ar fi faptul că tot prin cromatică se diferențiau și categoriile sociale din sat. Astfel, familiile înstărite, folosind mai mult pigment, aveau casele în culori mai intense, pe când cei săraci se mulțumeau și cu nuanțe cât mai deschise.
53
8. ARHETIP- CONCLUZIE
În urma tuturor analizelor, putem constata prezența unei tipologii dominante, și anume cea în care pe un lot există două volume orientate cu latura scurtă perpendicular pe strada. Prin această tipologie se pot remarca o serie de caracteristici specifice Crițului. În primul rând, accesul pe parcelă se poate realiza prin două porți din lemn, una pentru persoane și alta mai mare pentru vehicule sau animale. Acestea fac parte din frontul opac ce leagă cele două volume pe lot. De aemenea, putem observa un decalaj între cornișa porții și cea a locuinței.
Acoperișul este în două ape și este întotdeauna realizat din țiglă de manufactură locală. Anexele gospodărești se întind în continuarea casei, de o parte și de alta, pe când șura este elementrul ce închide spațiul curții, aceasta fiind dispusă paralel cu strada. În acest fel, ea face trecerea între cele două spații cu caracter diferit, curtea de locuit și restul grădinii ce se întinde în spate.
La nivelul fațadei, soclul tencuit într-o culoare închisă, cel mai adesea de un gri întunecat, adăpostește unadouă mici aerisiri ale pivniței, accesul spre aceasta facându-se din curte. Fiecare volum dispune de câte două ferestre, la care adesea se adaugă obloane din lemn și ancadramente. Un brâu profilat și acoperit de țiglă desparte zona camerelor de locuit de zona podului, care în fațadă se traduce printr-un pinion triunghiular sau trapezoidal. Aerisirea podului se face prin două mici goluri simetrice între care apar diverse tipuri de modele decorative sau nișe cu inscripții. Printre elementele decorative cele mai întâlnite la pinioane se numără rozetele din ornamente vegetale precum flori și cununi. Alte elemente decorative pot fi prezente și la nivelul ferestrelor, acestea reprezentând tot motive vegetale și de asemenea, mai putem întâlni pilaștri sau bosaje de colț.
54
FOTOGRAFII
55
56
57
58
59
60
61
62
63
BIBLIOGRAFIE
Atlas der Siebenburgisch-saschsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, 1998 Dancu, Juliana Fabritius- Cetăţi Ţărăneşti Săseşti, Revista Transilvania, Sibiu 1983 Rill, Martin- Album săsesc din Transilvania Revista sașilor din Criț - Deutsch-Kreuzer Heimatbote - Nr. 40 / Decembrie 2012 Strategia de dezvoltare a comunei Bunești 2009-2020
imagine copertă : danga pentru vitele din Criț
http://crit.ro http://deutsch-kreuz.de http://www.hekint.org/Disciplinary_architecture.html http://monumenteistorice.duv.ro http://www.thecanadianencyclopedia.com/articles/prison-architecture 64
