Medic în terapie

Dr. Ioana Roșca Medic primar neonatologie specialist pediatru Şef secţie Neonatologie, SCOG “Prof.Dr.Panait Sârbu”, Bucureşti

Pentru un medic neonatolog este o provocare salvarea vieţii unui prematur foarte mic, deoarece nou-născutul poate fi imprevizibil, schimbându-și starea de la un moment la altul. Munca în terapie intensivă este în echipă, necesită un consum de energie foarte mare pentru a salva vieţi. Sunt multe cazuri dificile care ne rămân în memorie de-a lungul anilor, iar la reîntoarcerea în maternitate îi recunoaştem pe părinţi şi avem emoţii mari când ni se prezintă un copil bine dezvoltat şi despre care numai noi, ca şi cadre medicale, ştim prin ce a trecut. În terapie sunt momente critice în care viaţa copilului depinde de o manevră terapeutică efectuată promt, rapid şi corect; nu ai timp să te gândeşti cine este în jurul tău, te detaşezi, vezi doar pacientul şi execuţi manevra salvatoare care poate să nu reuşească, te concentrezi, spui “Doamne ajută” şi încerci din nou! Emoţiile sunt atât de mari încât simţi că mori şi apoi înviezi o dată cu pacientul. Profesia de medic neonatolog necesită studiu, experienţă, curaj, prezenţă de spirit, anticipare şi stăpânire de sine.

Testimonialul unui asistent medical

Un trup firav pe care abia îl poţi ţine în palmă, “smuls “din pântecul mamei sale şi aruncat în viaţă mult prea curând. Aşa începe viaţa majorităţii pacienţilor noştri. O luptă a lor, a noastră, a vieţii.

E greu să învingi când ai 500 de grame, când te naşti bolnav sau cu malformații. Minutele sunt ore şi secundele sunt minute ce implică o luptă a lor şi a noastră. O luptă pentru supravieţuire, pentru înlăturarea suferinţei, pe care copiii trebuie să o ducă indiferent de voinţa lor.

Terapia Intensivă este un mediu care marchează puternic, fizic şi emoţional şi pune accentul pe sensibilitate şi susţinere. În faţa unui nou-născut cu probleme, personalul medical evaluează rapid copilul şi acordă imediat atenţie manevrelor de reanimare.

Nu rareori m-a impresionat modul în care este dusă această luptă, cum se agaţă de viaţă cu degeţelele lor aparent firave, sau cum o părăsesc cu pumnişorii strânşi.

Aş putea descrie o zi de muncă în terapie intensivă neonatală, aş putea vorbi despre timpul care ne este necesar pentru a reda familiei un copil prematur, despre sentimentul pe care îl avem atunci când micuţilor le înfloresc obrajii şi părinţii lor au lacrimi de bucurie în ochi.

Ar fi multe de spus, pentru că munca noastră este complexă şi bogată. Este un mod de viaţă în care dăruim mult şi primim mult.

Fiecare dintre noi, cei care participăm, medici şi asistente, la salvarea unui copil şi avem rezultate pozitive sau negative, suntem cuprinşi de sentimente care cu greu sau deloc pot fi exprimate în cuvinte.

(asistente medicale care lucrează în terapie intensivă de 15-20 ani)