Sapte Seri 1003

revistă de cultură urbană #1003/30.11.2018

www.sapteseri.ro

,

!

07 Agenda

19 tv

30 interviu

56 nutriție

BILUNAR sapteseri.ro

#1003

Revistă de cultură urbană

30 noiembrie 2018

ANUL XX Str. Popa Petre 5, etaj 1, sector 2, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro Editorial & Art Redactor-șef: Cristian Niculae cristian.niculae@sapteseri.ro Redactor-șef adjunct: Ioana Sabo ioana.sabo@sapteseri.ro Art Director: Marius Weber DTP: Laura Velcea Traffic Manager: Mădălina Mardare madalina.mardare@sapteseri.ro Web editor: Iris Sirghie iris.sirghie@sapteseri.ro

p.

51

travel Frumusețea Indoneziei

Nutriţie

p.7 Agenda

Ce să nu ratezi și pe unde trebuie să fii în oraș

Postul ca dietă pentru scăderea în greutate

p.32 fashion

Reinterpretarea iilor tradiţionale românești

ECHIPA de VÂNZĂRI: Advertising Director: Carmen Iordan – 0724568586 carmen.iordan@sapteseri.ro Director Operaţional: Ion Valentin Dumitru – 0728112778 ionut.dumitru@sapteseri.ro Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL

p.38 chicineta

Porţelan și umor 100% românesc

p.44 stil

Pielea la putere

p.

Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu litera „P” reprezintă publicitate.

Tipar: Infopress Group SA

p.

54

Food

Publicaţie auditată

Wine & Food Experience

Ne găsiţi și aici:

fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/ SapteSeri

p.

41

Beauty

Anticearcănul potrivit

auto Rolls Royce în România

p.

47

www.sapteseri.Ro | 3

editorial

Scrisoare către România Dragă Românie, Mă rog, e mai mult o exprimare, de fapt nu-mi mai ești dragă de multă vreme. Îţi scriu aceste rânduri pentru că simt că relaţia noastră nu mai poate continua așa. Nu ai spitale, nu ai infrastructură, pădurile dispar, iar eu m-am săturat să-ţi reproșez atâtea. Am vrut de multe ori să te părăsesc și, ca să fiu foarte sincer, nici acum nu știu dacă chiar nu o s-o fac într-o bună zi. Tot timpul mi-ai fost ostilă, mi-ai oferit foarte puţine în raport cu câte ţi-am dat eu, iar de nenumărate ori mi-ai tăiat aripile. Dar, cu toate astea, m-am hotărât să nu renunţ, să nu te abandonez încă, am decis să-ţi mai ofer o șansă, să te îmbrăţișez și să te fac mai bună. Și nu doar eu, ci toţi oamenii care te iubesc necondiţionat. Acei oameni care n-au renunţat la morală, la valorile adevărate și la toate lucrurile pentru care, până nu demult, eram o naţiune respectată. Poate te întrebi de ce am decis să facem asta. Am să-ţi răspund. Pentru că putem!

Cristian Niculae, redactor-șef

OAMENII din spatele textelor & imaginilor

ioana sabo

E pasionată de creativitate, fără limite dacă se poate. Crede în energiile oamenilor și puterea conexiunilor, în puterea pe care o avem prin comunicare. Scrisul a stat ascuns mult timp, dar toţi prindem curaj la un moment dat. This part of my life... this little part, is called „Happiness”. Pag. 7

Alexandru Duţu

A terminat Filozofia. A mers la serviciu, că de muncă nu prea se putea vorbi, la Academia Caţavencu.

A plecat cu tot cu serviciu la revista Kamikaze. Mult înainte de astea a lucrat câţiva ani într-o autobază din Brăila, de unde cunoștinţele tehnice și glumele specifice. Pentru noi scrie paginile de auto. Fără bază. Pag. 47

4 | www.sapteseri.Ro

alexandru matei

Are un doctorat la Universitatea din Bucureşti și un post-doctorat în istoria TVR, concretizat în volumul „O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă” (Curtea veche, 2013). Se ocupă la Șapte Seri de rubrica de tv ca să știţi la ce să (nu) vă uitaţi la televizor. Pag. 19

camelia ȘtefĂnescu

Este medic generalist și nutriţionist. După obţinerea licenţelor în medicină și nutriţie, a făcut specializări în știinţele nutriţiei și a trecut prin formări profesionale în ţară și străinătate. Online o găsiţi și la www.stop-dieta.ro, www. shockwave-romania.ro și www. medtec.at. Pag. 56

Zinaida Anastasiu

Deși a studiat matematica, instinctul nativ de a întelege demersul modei, stilul inconfundabil și oportunitatea de a lucra cu oameni talentaţi din industrie au ajutat-o să lucreze cu Sebastian Stan și să îmbrace multe top modele pentru numeroase publicaţii. Universul conspiră când îţi găsești pasiunea și ai încredere. Pag. 44

raluca bălănică

Am 20 și ceva de ani. Spun 20 și ceva, fără vreo frică paralizantă de schimbarea iminentă a prefixului. De regulă, oamenii îmi dau cu 5 ani mai puţin, motiv pentru care îi sunt recunoscătoare tatălui meu, că i-am moștenit tenul gras. Vă invit să descoperim nuanţele de gri din viaţa asta trăită prea în alb și negru. Pag. 63

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c.

H OT ST U F F Dichisar de Iarnă Dichisar de Iarnă, cel mai mare târg de handmade și design din București, se întâmplă pe 8 și 9 decembrie, la Impact Hub București.

Bilete: 10 lei, disponibile la intrare. Pe 8 și 9 decembrie, ne vedem la Impact Hub București, din Timpuri Noi Square, Clădirea 2, etajul 1, de la 10:00 la 20:00. Evenimentele Dichisar sunt showcase-uri periodice de creaţie romanească. Organizate de Breslo în spirit urban și alternativ, sunt create pentru a da publicului iubitor de frumos ocazia de a-și cunoaște creatorii preferaţi într-un loc fun și relaxat.

Contruit în spirit fun și accesibil pentru a permite accesul la design de calitate, fără elitismul asociat în mod uzual cu zona de creativitate românească, Dichisar este centrat în jurul unui număr limitat de designeri tineri foarte atent selecţionaţi + activităţi extra din zona beauty & lifestyle. Începând din 2018, este cel mai mare târg de design și handmade din Bucureşti, găzduind creaţiile a peste 90 de expozanţi la fiecare ediţie. Love it, Join it, Share it! Gerul va desena flori de gheaţă pe ferestre? Te așteptăm la Dichisar de Iarnă să descoperim împreună steluţe de ger pictate cu aur și platină!

Târg de viniluri la Manasia Luna decembrie începe cu târgul de viniluri de la Manasia și aduce împreună mai mulţi colecţionari și pasionaţi de viniluri din București. Ne vedem la Manasia Hub, sâmbătă și duminică, pe 1-2 decembrie, între orele 12:00-20:00, cu: MadPiano, Gramofon Records, Pure Indie Records și mulţi alţii.

Susţinem zona urbană și aducem la târg designeri și producători autohtoni de haine și accesorii: O Boarfă Marfă, SinColors by Andreea Constantin. Muzica va cânta nonstop în timpul evenimentului, aducând împreună mai mulţi artiști, susţinători ai vinilului. Pe lângă muzică nouă și veche de toate genurile și stilurile, vă puteţi delecta cu diverse băuturi de la noul bar Manasia și cu preparate culinare oferite special de Manasia food.

Târgul de Crăciun al Bucureştiului Târgul de Crăciun Oficial al Capitalei, între 30 noiembrie și 26 decembrie 2018, în Piaţa Constituţiei, este un eveniment care atrage peste 1 milion de vizitatori din ţară și din străinătate. Pentru aproape o lună, Târgul de Crăciun București reprezintă o destinaţie de neratat pentru cei care vor să experimenteze un Crăciun tradiţional, fiind un târg dedicat întregii familii, care transformă centrul capitalei într-un oraș de poveste. Vizitatorii se pot bucura de concerte și spectacole, de un târg tradiţional format din peste 100 de căsuţe cu decoraţiuni și produse de sezon, precum și de o zonă gastronomică unde pot degusta preparate românești autentice. Casa magică a lui Moș Crăciun este destinaţia favorită a copiilor, fiind un loc de poveste, unde Moșul și elfii săi așteaptă vizitele celor mici și scrisorile cu dorinţe pentru cadourile de Crăciun.

Atracţiile includ un carusel pentru copii, un patinoar în aer liber pentru întreaga familie, o iesle și un minunat brad de Crăciun, înalt de 30 de metri.

Bucuraţi-vă de un Crăciun tradiţional de neuitat în București! Intrare liberă. www.sapteseri.Ro | 7

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c.

carte Drumurile mătăsii

O altfel de istorie a lumii de Peter Frankopan

Copile, pornește într-o aventură spre Orient și descoperă o istorie a lumii uimitor de originală! Peter Frankopan, celebru autor și istoric, analizează legăturile care au luat naștere între popoare, comerț, epidemii, religie, aventură, știință și tehnologie, în această carte extraordinară despre cum Orientul s-a unit cu Occidentul, pornind de la o călă­torie remarcabilă – călătoria de-a lungul Drumurilor Mătăsii. De la Codul lui Hammurabi și mărețul Imperiu Persan la hunii cei cumpliți, ascensiunea Europei, cele două războaie mondiale și politica actuală, Drumurile Mătăsii străbat vremurile și istoria, împletind firele care leagă diferite popoare, imperii și continente într-o fascinantă istorie a lumii. Adunând povești despre fiecare aspect al societății, călătoria fabuloasă în care ne invită Frankopan, inspirată din triumful său literar Drumurile Mătăsii și magistral ilustrată de Neil Packer, este o istorie a lumii care nu poate lipsi din biblioteca niciunui copil.

Z ilel e a ba nd o nu l u i

De la autoarea fenomenului internațional Tetralogia Napolitană, Elena Ferrante Cândva scriitoare aspirantă, Olga a renunțat la ambițiile ei literare, dedicându-se căsniciei şi creşterii copiilor. Când e părăsită de soțul ei, Mario, se refugiază în propria nefericire şi descrie zilele care au urmat plecării lui ca pe un iad personal. Are treizeci şi opt de ani, doi copii şi un câine-lup de care trebuie să aibă grijă în continuare, deşi i se pare că viața s-a sfârşit.

Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, făcând o obsesie din a înțelege de ce soțul ei a încetat s-o iubească şi a lăsat-o în urmă pentru o femeie mult mai tânără, după cincisprezece ani de căsnicie.

Furia, rătăcirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzația de sfârtecare a familiei şi abandonul de sine pun stăpânire pe eroina Elenei Ferrante, care, încetul cu încetul, simte că pierde contactul cu viața reală.

Î n ai n t e să f i m ai vo ștr i

De Lisa Wingate Traducere de Alexandra Fusoi

Memphis, 1939. Rill Foss, o fată de doisprezece ani, duce o viață fericită la bordul unei case plutitoare de pe Mississippi, alături de părinți și de cei patru frați mai mici. Într-o noapte furtunoasă, tatăl trebuie s-o transporte de urgență pe mama lor la spital. Rill rămâne cu frații ei și primesc vizita unor străini care îi iau pe toți cu forța și îi duc la un orfelinat din Tennessee. Copiii sunt asigurați că în scurtă vreme vor fi înapoiați părinților, însă își dau seama repede care este crudul adevăr.

L asă- m ă să m i n t

De Clare Mackintosh Traducere de Mihaela Ionescu

De la autoarea bestsellerurilor internaționale Te las să pleci și Te văd. În urmă cu un an, Caroline Johnson a hotărât să-și încheie viața în mod brutal – s-a aruncat în mare la doar câteva luni după ce soțul ei s-a sinucis în același fel. De atunci, fiica lor, Anna, se străduiește să se împace cu pierderea părinților. Acum, după ce a născut un copil, Annei îi este dor de mama ei mai mult decât oricând și începe să pună la îndoială versiunea oficială asupra morții părinților. Dar, cercetând trecutul, își pune în pericol propriul viitor.

Pharrell: A Fish Doesn’t Know It’s Wet Pharrell Williams este un artist multipremiat și recunoscut la nivel internațional, care a colaborat de-a lungul timpului cu branduri nenumarăte și cu artiști din întreaga lume, iar acum lansează cartea Pharrell: A Fish Doesn't Know It's Wet, alături de Karl Lagerfeld, creative director al Fendi și Chanel, Daniel Arsham, care este unul dintre cei mai renumiți artiști contemporani, și Takashi Murakami, un alt artist renumit din Tokyo. În cadrul cărții se regăsesc peste 250 de ilustrații și poze din viața artistului, transpuse într-un vizual pe limbajul lui. De la disciliplinele în care activează, muzică, fashion și artă contemporantă, Pharrell a redefinit toate nișele prin creativitatea lui constantă și colaborările sale.

www.sapteseri.Ro | 9

The Possession of Hannah Grace

O şedinţă şocantă de exorcism scapă de sub control, curmând viaţa unei adolescente. La câteva luni de la eveniment, fosta poliţistă Megan Reed (Shay Mitchell) încearcă să revină la o viaţă normală, după ce asistase la moartea partenerului său, fără să poată interveni, şi după ce ajunsese să consume droguri şi alcool pentru a-şi învinge durerea. Megan lucrează acum la morga unui spital din Boston, unde a reuşit să se dezbare de vicii, găsindu-şi o oarecare linişte în acest loc al morţii şi singurătăţii. Din 30 noiembrie, în cinema.

dacii liberi

Locuitorii unui sat dacic, un grup cu convingeri mistice, administratorul sitului UNESCO Sarmisegetuza Regia şi participanţii la Congresele de Dacologie – pe toţi îi uneşte pasiunea comună pentru daci, dar îi despart perspectivele diferite asupra unui episod istoric care devine tot mai popular în România. Din 30 noiembrie, în cinema.

10 | www.sapteseri.Ro

The Nutcracker and the Four Realms

Tot ce vrea Clara (Mackenzie Foy) e o cheie – o cheie cum nu mai există o alta, o cheie ce poate deschide cufărul ce adăpostește un dar extrem de preţios de la mama ei, plecată dintre cei vii. Un fir de aur ce îi e pus în faţă la petrecerea de Crăciun a nașului ei, Drosselmeyer (Morgan Freeman), o conduce la cheia mult dorită, care dispare apoi cu exasperantă promptitudine, într-o ciudată și misterioasă lume paralelă. Acolo, Clara întâlnește un soldat pe nume Phillip (Jayden Fowora-Knight), o ceată de șoricei și, de asemenea, pe regenţii care conduc trei Tărâmuri: Ţinutul Fulgilor de Zăpadă, Ţinutul Florilor și Ţinutul Dulciurilor. Clara și Phillip trebuie însă să răzbească mai departe, în sumbrul tărâm condus de tiranica Mother Ginger (Helen Mirren), pentru a recupera cheia și a reinstaura armonia în lume. Din 30 noiembrie, în cinema.

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c .

FILME Mortal Engines

La mii de ani după ce civilizația a fost distrusă de un eveniment cataclismic, omenirea s-a adaptat și și-a dezvoltat un nou mod de a trăi. Acum, orașe gigantice mobile cutreieră Pământul, prăduind nemilos orășelele mai mici pe tracțiune. Tom Natsworthy (Robert Sheehan), care se trage din pătura de jos a marelui oraș pe tracțiune Londra, se vede nevoit să lupte pentru propria supraviețuire după ce dă peste o fugară extrem de periculoasă – Hester Shaw (Hera Hilmar).

Din 7 decembrie, în cinema.

M o o n H o t el K ab u l

Un cinic jurnalist de investigaţie combină abil adevărul cu ficţiunea în reportajele sale. Apoi vine o zi când ceva similar se întâmplă în propria lui viaţă. Filmul pune întrebări despre adevăr, dragoste și preţul pe care decidem să-l plătim pentru ele. Din 30 noiembrie, în cinema.

www.sapteseri.Ro | 11

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c.

Do you love me?

Do you love me? Un horror romantic. Musical.

Un spectacol deschis, abordând mai multe stiluri artistice, despre relaţia dintre dragoste și moarte, despre relaţia dintre literatură și muzică și reinterpretarea ei în contemporaneitate. Pornește de la căutarea unor personaje celebre din literatură care au fost atât de puternice încât au pătruns în conștiinţa contemporană și prin muzica lui Sting, Jay Jay Johanson și Annie Lenox. Un spectacol despre necunoscutul din noi, despre monstrul ascuns în fiecare dintre noi, despre cruzimea și singurătatea din noi, despre ce am fi în stare să facem ca să obţinem ceea ce vrem, despre fiinţele umane și despre sufletele lor. Spectacolul are loc pe 4 decembrie la TNB.

Margo premieră oficială

Doi copii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară să muncească în străinătate încearcă să supravieţuiască alături de bunicul lor în România anilor ’90. Când bunicul nu mai poate avea grijă de ei, Margo, un personaj lunatic, marginalizat de societate, încearcă să îi ajute în felul ei, antrenându-i pe copii într-o lume iluzorie care riscă să se dezintegreze la impactul cu realitatea.

Cum se va termina acest joc al minciunii care se petrece pe muchie de cuţit și fără plasă de siguranţă veţi afla într-un spectacol emoţionant regizat de Alexandru Maftei și susţinut de partituri actoricești memorabile: Dana Voicu, Andrei Iordache, Cătălina Oance.

2 decembrie – ora 19:00 – Sala „Iosif Naghiu” Teatrul Dramaturgilor Români, Calea Griviţei nr. 64-66 Biletele pot fi rezervate la 0756 021 106 sau achiziţionate pe www.bilet.ro Detalii despre programul și evenimentele TDR: www.teatruldramaturgilor.ro

Teatru pentru copii: ELIZA VISEAZĂ

Să-ncepem c-o ghicitoare: vis, visezi, visăm, visare. Ce-i în vis la fiecare, cine poate să știe oare? Dacă nu aveţi răspunsul, nu vă faceţi griji, îl vom afla împreună.

Teatrul Ion Creangă lansează în luna decembrie o nouă producţie: Eliza visează, un spectacol care brodează cu delicateţe graniţa dintre fantezie și realitate, invitând micuţii spectatori (cu vârsta peste 5 ani) să construiască vise din fistic și pajiști cu alune, alături de o familie de spiriduși maeștri ai imaginaţiei, denumiţi Visorogi. Pus în scenă de coregraful Florin Fieroiu, după un scenariu semnat de Mihaela Michailov, cu decoruri și costume semnate de Corina Grămoșteanu, spectacolul se joacă la Sala Rapsodia – Str. Lipcsani nr 53, duminică, 2 decembrie, orele 11:00 și 18:00, și duminică, 9 decembrie, ora 11:00. Biletele sunt disponibile online, pe entertix.ro și myticket.ro.

12 | www.sapteseri.Ro

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții Christopher nu visează. El calculează, analizează, cântăreşte, măsoară, observă şi percepe viaţa prin filtrele nepoetizate ale logicii. Este un adolescent special, de 15 ani, cu sindrom Asperger, care se defineşte drept un „matematician cu oareşce dificultăţi comportamentale”. Un Sherlock Holmes copil, care ştie sigur că uciderea câinelui Wellington cu o furcă este misterul pe care doar micile lui celule cenuşii îl pot dezlega. Aşa începe aventura băiatului ce nu poate minţi, printre artificiile de comunicare folosite de adulţii din jurul său, printre prejudecăţi şi minciuni-metaforă. Pe parcursul ei descoperă nu doar ce s-a întâmplat cu Wellington, ci şi prin ce întâmplări ciudate au trecut la miezul vieţii părinţii săi, vecinii săi, precum şi alte victime ale rănilor trecutului. Spectacolul are loc pe 6 decembrie la TNB.

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c.

SPE CTAC O L E RENDEZ-VOUS PE LUNĂ la Sala Rapsodia

Ce nu ar face un bărbat pentru a intra în graţiile unei femei frumoase? Vasili Bogdanov aranjează o petrecere surpriză chiar pe Lună. Nu mai contează că Luna este de mucava, invitatele – plătite, iar sărbătoritul – Alexander Trauberg – un academician care circulă cu bicicleta, căci nu are bani de mașină. Visele rămân vise. Nici cei 30 de ani trecuţi și nici brutala realitate nu îi pot face să renunţe la năluciri, iluzii, deznădejdi. Va mai fi oare cineva cu picioarele pe Pământ la sfârșitul acestei aniversări a iubirii pierdute și regăsite? Haideţi să ne îmbarcăm pe scena Teatrului Mic pentru zborul visat pe Lună! „Dedic acest spectacol fraţilor mei cosmonauţi, în speranţa unei întâlniri selenare…” – Gelu Colceag DURATĂ: 2 ore și 10 minute (fără pauză) Spectacolul are loc pe 11 decembrie, ora 19:00, SALA RAPSODIA

Allegro, ma non troppo Autor dramatic jucat cu mare succes pe vremea sa, Ion Minulescu (1881-1944) este cunoscut astăzi mai ales ca poet al Romanțelor. Teatrul său merită a fi redescoperit pentru dialogurile vii, umorul alert, naturalețea poveștii, verva intelectuală, originalitatea scriiturii. O comedie sentimentală, cu încurcături amoroase și suspansuri dramatice. O satiră de moravuri cu un milionar, o soție și un dramaturg, alături de alte personaje pitorești – o amantă, un samsar, o slujnică – vă va ține, timp de o oră și jumătate, captivați de farmecul și savoarea epocii interbelice. Apariții neașteptate și răsturnări de situație, un ingenios melanj între teatru și realitate, un adulter care se comite sub ochii soțului, sub masca unei piese fictive. Spectacolul are loc pe 29 noiembrie și 5 decembrie la TNB.

Hotel Europa 9-G Europa de Est – Bizanțul – este o societate închisă, verticală, patriarhală, rurală, lipsită de toleranță și democrație.

Fără posibilitatea unei libere exprimări, în orice aspect legat atât de viața publică, cât și de viața privată. Aceasta este lumea fundamentalismului etnic.

De cealaltă parte stă Donald Duck – simbolul capitalismului. El trăiește într-o societate urbană, rapidă, democratică, post-industrială și consumeristă. Nu are familie. E ca un cowboy a cărui viață depinde de viteza și de capacitatea de reacție atunci când intră într-un „saloon”.

Spectacolul are loc pe 6 decembrie la TNB.

ufo

Există UFO-uri? La început, Vyrypaev ne asigură că da. El știe asta: a străbătut întreaga lume în căutarea oamenilor care ne garantează că le-au văzut. Este vorba doar de persoane respectabile, profesioniști, studenți, mame de familie, profesori, oameni de știință, oameni de afaceri.

Pe care-i descoperă în toate colțurile lumii, Australia, Rusia, Statele Unite, Anglia etc.

Fiecare dintre ei își povestește experiența, felul în care a perceput acea întâlnire. Cum și unde s-au întâlnit? În cele mai diverse locuri, într-un bar, pe o terasă, pe malul unui râu. Întâlnirea este o experiență profund personală, nu poate fi împărtășită sau transmisă. Cum sunt UFO-urile? Au o anumită formă, comunică în vreun fel?

Nu, nu e nimic concret, vizibil.

E un moment de pierdere a conștienței, o detașare de corp, de lumea senzorială cu care suntem obișnuiți, e o iluminare, o pierdere de sine, o emoție inexplicabilă, o tulburare de moment. Să ieși din sine, să rupi barierele percepției cotidiene, să pătrunzi într-o dimensiune complet necunoscută. Spectacolul are loc pe 30 noiembrie la TNB.

Butoiul cu pulbere

„Stați liniștiți, trăiți într-una din cele mai bune lumi posibile”, auzim zilnic. Și, totuși, Europa stă astăzi pe un butoi cu pulbere. Violența și crima fac parte din banalul cotidian.

O lume întoarsă pe dos care nu are nevoie decât de o scânteie pentru a exploda.

Aceasta este lumea văzută de dramaturgul macedonean Dejan Dukovski, unul dintre cei mai jucați autori contemporani. O comedie neagră despre Balcani, montată în nenumărate țări, ecranizată cu succes, Butoiul cu pulbere surprinde o umanitate cinică, alienată, animată de o violență absurdă. Spectacolul are loc pe 1 și 8 decembrie la TNB.

www.sapteseri.Ro | 13

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c.

ev eni m e nt e Lansare 07:07 Lansarea lui 07:07 – cu sufletul în Est, o poveste fascinantă despre atmosfera Asiei, despre puterea energiei de pe faimosul continent, despre trăirile unui om captat întru'totul de magia de acolo. Așteaptă-te la o lansare atipică, fără stat pe scaun sau discursuri lungi. Ţi-am pregătit ceva care să-ţi stimuleze simţurile, care să te facă să călătorești în Asia pentru o seară.

Despre carte: „E februarie 2017, ies dintr-o relaţie în care m-am pierdut și plec într-un Silent Retreat în Asia, fără bilet de întoarcere. Nimic nu merge cum am plănuit, iar asta mă forţează să fiu mai om, cu mine și cu alţii. Așa ajung să cunosc o femeie, dar te las pe tine să citești cum ajung din Thailanda în Bali, din India în Nepal și înapoi în India.” 07:07 a fost publicată independent, printr-o campanie de crowdfunding în care 200+ oameni au crezut și susţinut tipărirea jurnalului.

Lansarea are loc pe data de 5 decembrie, la Mezanin.

Expoziţie, lansare de album și sculptură Andrei Bălan

Andrei Bălan provoacă vizualul cu o dublă perspectivă asupra volumului și a spaţiului. Totul se întâmplă în cadrul unei expoziţii organizate în perioada 23 noiembrie - 5 decembrie.

Expoziția a fost gândită atât ca prilej de a privi un nemaivăzut care se dă în mod tainic și revelat vederii, cât și ca prilej al unor evenimente complementare: • Vineri, 30 noiembrie, ora 20:00: Concert „Torșan-Bălan”, cu Andrei Bălan, chitară și percuție, și Călin Torșan, instrumente de suflat; • 1 Decembrie 2018, ora 20:00: Seară de poezie „Cuvinte care ne unesc”. Lectură Theodor Dumbravă, Soundscape Andrei Bălan; • Joi, 4 decembrie, 19:00: Conferință „Martori și Martiri”, Andrei Găitănaru, publicist și cercetător studii patristice; • Vineri, 5 decembrie, ora 19:00: Finisaj – Proiecții de Dan Adrian Ionescu, Soundscape Andrei Bălan Absolvent de Arhitectură și Arte Plastice, profund impresionat de lecția maestrului Sorin Dumitrescu, de opera lui Vasile Gorduz și de arhitectura spațiului bizantin, Andrei Bălan propune o expoziție în care reconsideră starea spațiului eclezial. Deși fetișizat excesiv, termenul „tradiție” are o rezonanță modernă pentru stilul artistului recomandat, ce răspunde cu nesaț arhivistic exercițiilor de artă postmodernă.

14 | www.sapteseri.Ro

ACSINTE.100

După o călătorie prin șapte orașe din ţară, ACSINTE.100, expoziţia itinerantă cu fotografii de la începutul secolului 20, din colecţia personală a sergentului fotograf Costică Acsinte, ajunge la București, în perioada 1-4 decembrie, la The Institute Space (Casa Dacia, Bd. Dacia nr. 12). ACSINTE.100 acoperă trei teme distincte: Primul Război Mondial, Portrete de militari și Viaţa socială în orașul Slobozia în perioada 1930-1968 și cuprinde 100 de fotografii, în format print și digital, incluzând și o componentă multimedia. Vernisajul are loc sâmbătă, 1 Decembrie, de la ora 18:00.

Program de vizitare, 2-4 decembrie: 12:00-21:00.

Intrarea este liberă.

Liviu Bulea: Under the Grey Dust Liviu Bulea: Under the Grey Dust, 8 noiembrie - 8 decembrie 2018, la Galeria creart. „Liviu Bulea creează semne de întrebare care îndeamnă la cercetare și acţiune. Deși expune și călătorește mult în afara ţării sale, el rămâne dedicat comunităţii de unde provine și provoacă spectatorul (în sensul lui Giovanni Sartori) la a imagina viaţa pe care o au locuitorii urbani din zonele pe care le cercetează el. Exploatează culori, griuri, texturi crude, unde juxtapunerea simplă a materialelor sugerează interesele profunde în punerea la un loc a oamenilor și a problemelor pe care le sesizează în realitatea cotidiană. Mă tulbură cumva (în sens pozitiv) că Bulea poate folosi materiale care în primă utilizare par banale și ne întoarce cumva la formalismul anilor ’60, dar care, gradual, ne reamintește de opresiva realitate. O mișcare interesantă care amintește de „The Politics of Aesthetics” a lui Jacques Rancière.” (Răzvan Ion) Liviu Bulea este un artist independent de 29 de ani, care trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România. A studiat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în perioada 2008-2013.

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c.

Pink Martini la Sala Palatului Sâmbătă, 1 Decembrie 2018, de la ora 20:00, mini-orchestra Pink Martini revine pe scena Sălii Palatului din Bucureşti.

Membrii formaţiei deschid sezonul colindelor, concertul lor fiind parte din „Tournée de Noël”. O aventură muzicală în jurul lumii, ce își trage inspirația din filmele musical hollywoodiene ale anilor ’40 și ’50 și îmbină o varietate de genuri într-o compoziție modernă și eclectică – Pink Martini aduce, pe orice scenă pe care performează, un repertoriu multilingv și un sound ce nu poate fi clasificat, dar garantat va ridica publicul în picioare.

Hotărâre judecătorească În conformitate cu Sentinţa civilă nr. 7592 din 22 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr. 5516/302/2015, rămasă definitivă prin neapelare, instanţa a dispus faptul că Berăria Bragadiru S.R.L. și Bere Băuturi București nu au niciun drept asupra numelui BRAGADIRU.

www.sapteseri.Ro | 15

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c.

Jukebox & Bella Santiago

Pe 30 noiembrie 2018, Jukebox & Bella Santiago revin la Hard Rock Cafe pentru concertul tradițional de Sf. Andrei. Jukebox este una dintre cele mai populare, versatile şi longevive trupe pop-rock, cu peste 16 ani de activitate şi peste 1.500 concerte.

Discografia Jukebox include până în prezent trei albume – „Christmas songs", „Feel like making love" şi „Picuri de rai".

Ligia Hojda, la UNTEATRU Ligia Hojda va susţine un concert acustic la UNTEATRU pe 6 decembrie 2018, începând cu ora 21:00. Ligia Hojda și-a urmat pasiunea pentru muzică și visul din copilărie, iar în anul 2014 s-a înscris la preselecţiile „Vocea României”. A intrat în concurs în echipa lui Tudor Chirilă și a ajuns până în semifinală. Această experienţă i-a întărit dorinţa de a face muzică în mod profesionist și de a le transmite oamenilor emoţia, frumosul și bucuria de a cânta.

Fără Zahăr

Fără Zahăr va susține un concert la UNTEATRU pe 30 noiembrie 2018, de la ora 20:00. Fără Zahăr este un concept muzical satiric și încărcat de umor, care prezintă pe acorduri simple micile aspecte din viața românului, despre care, încă, se mai poate râde.

Fără Zahăr și-a început activitatea în 2001, la un cenaclu cultural din Iași.

Horia Brenciu, la Sala Palatului

Horia Brenciu pregătește un spectacol muzical la Sala Palatului pe 7, 8 și 9 decembrie, prin care sărbătorește 25 de ani de carieră. Artistul lucrează încă de anul trecut la spectacolele din 7, 8 și 9 decembrie, care vor sărbători anul acesta cei 25 de ani de carieră, din dorinţa de a le oferi fanilor săi momente de neuitat. „Familia mea sunt cei de acasă, orchestra mea și voi, cei care ne urmăriţi”, mărturisește Horia Brenciu emoţionat, adăugând că nu poate separa aceste lucruri. „Toate îmi dau energie, putere și de la fiecare în parte am învăţat să fiu mai bun”.

16 | www.sapteseri.Ro

Subcarpați

Subcarpați păstrează tradiția și invită publicul, și în acest an, la un concert aniversar ce va avea loc pe 1 Decembrie 2018 la Arenele Romane (cort încălzit).

Subcarpați s-a născut în 2010, la inițiativa lui MC Bean, solistul trupei Șuie Paparude. La granița dintre folclor și ritmuri moderne, de electro și hip-hop, trupa pune preț pe tot ce înseamnă tradițional românesc.

a g e n d a 3 0 n o v. - 1 3 d e c .

C O N C ERTE

Andy Sheppard Quartet la Club Control Marc Ribot’s Ceramic Dog

Marc Ribot’s Ceramic Dog concertează pe 3 decembrie la Jazz Nouveau, în Control Club, pentru prima dată în România. Celebru pentru colaborările cu Tom Waits, Robert Plant, Elthon John, Marc Ribot este în avangarda muzicii de peste 35 de ani, experimentând frenetic sonorități free jazz, hardcore punk, muzică electronică sau clasică.

bucovina

Bucovina va susține un concert la Arenele Romane pe 8 decembrie 2018, începând cu ora 19:00. Evenimentul este reprogramarea concertului pe care trupa trebuia să îl susțină, în cadrul DET Open Air, pe 11 mai 2018. Biletele deja achiziționate rămân valabile. Bucovina este o trupă de folk metal tradițional din România. A fost înființată în anul 2000 de către Crivăț și fostul basist, Harbard.

Andy Sheppard Quartet vor susţine un concert în Club Control pe 10 decembrie 2018, începând cu ora 19:30. Evenimentul face parte din seria de concerte Jazz Nouveau. Andy Sheppard este unul dintre saxofoniștii britanici cu impact semnificativ asupra scenei internaţionale de jazz, cântând și compunând atât pentru proiectele sale solo, cât și pentru big band-uri și orchestre de cameră. A debutat la 19 ani inspirat de muzica lui John Coltrane și și-a rafinat stilul propriu susţinând numeroase concerte în cluburile europene la începutul anilor ’80.

Moonlight Breakfast – lansare single la Expirat Club

Moonlight Breakfast lansează piesa „Look Up” în cadrul unui concert ce va avea loc în Expirat Halele Carol, pe 8 decembrie 2018. Moonlight Breakfast s-a înfiinţat în 2011 şi a început în forţă cariera muzicală odată cu deschiderea concertului Jamiroquai de la Mamaia. Trupa a introdus un sound nou în peisajul muzical românesc, pe care membrii trupei îl descriu ca fiind electro îmbrăcat în nuanţe de soul şi funk „retroelectro”. De curând, trupa s-a alăturat campaniei Uncut, împreună cu Greenpeace Romania şi Pelicam, și a lansat piesa „Bonjour”. www.sapteseri.Ro | 17

TV

Bodyguard: o revelaţie Jed Mercurio e un regizor de televiziune cu ascendenţă italiană. A mai fost și aviator în divizia medicală a armatei UK și, fără vreo altă calificare, devine, în anii '90, scenaristul serialului Cardiac Arrest. Drama medicală este una controversată, pentru că venea cu o imagine, se zice, cinică a sistemului de sănătate din UK. Și, nu întâmplător, prim-ministru era John Major, lider conservator. La fel ca Julia Montague, personajul negativ din Bodyguard.

de Alexandru Matei

N

u știu cât din cele două calităţi – origine etnică și profesie de bază – fac din omul acesta un star al industriei tv. Fapt e că Bodyguard, serialul în șase părţi pe care-l difuzează la noi Netflix, are cele mai mari audienţe din istoria recentă a BBC, peste 10 milioane de spectatori pentru fiecare episod.

De ce? Bodyguard e un thriller politic în contextul terorismului internaţional. Avem, spus foarte simplu, musulmani pe de o parte și europeni pe de alta. Dar, spre deosebire de Cei bravi, unde totul se reduce la punerea în scenă a unui mecanism de comando, aici avem și caractere și, nu în cele din urmă, o dimensiune politică.

Să le luăm pe rând. În centru stă un actor care face un rol formidabil, scoţianul Richard Madden, care trecuse prin The Game of Thrones și care tocmai venea după un Romeo jucat pe scenă. În fiecare dintre aceste două ficţiuni, personajele sale sunt mai degrabă extravertite. În Bodyguard însă, actorul îl întruchipează pe un sergent tarat, pokerface, David Budd.

Fost luptător în Afganistan, el se află în convalescenţă după o tulburare de stres post-traumatic care a dus, între altele, la ruperea relaţiei cu soţia, Vicky. Unii au vorbit despre Budd ca despre un post-Agent 007. Sergentul Budd nu e doar

un profesionist absolut, dar pare lipsit de orice viciu.

Tocmai de aceea, în cuplul care are împreună doi copii, spectatorul se identifică mai degrabă cu el decât cu mama. În exerciţiul funcţiunii, omul e robot. Yes Ma’am, No Ma’am.

Odată redevenit „privat”, condiţia umană, ca să mă exprim generic, îl năpădește. Își iubește nevasta, care acum trăiește cu altcineva, și copiii, pe care-i salvează de la un atac kamikaze nu prin forţă fizică, ci prin meșteșug diplomatic (chiar dacă în scena respectivă, breathtaking, personajul terorist e idealizat).

Eroul nostru devine agentul de pază al Home Secretary Julia Montague, o conservatoare agresivă, care recomandă folosirea forţei în războiul anti-terorist, arogantă și trufașă la televizor, dar și în relaţiile cu subalternii. Or, spectatorul știe deja că Budd e un tip la care minciuna politică nu ţine.

Experienţa războiului îl face să fie de partea celor transformaţi în carne de tun, nu doar de către ISIS, ci și de guvernele occidentale care recoltează voturi pe spatele unor oameni ca el. Șefa lui – interpretată de Keely Hawes, pe care Jed Mercurio o distribuise deja în alt serial făcut de el într-un rol care câștigase BAFTA în 2012 – e tot ce Budd urăște, dar între cei doi se naște cu toate astea o simpatie. Eros/Cupidon pare să intervină, doar pare, zic, pentru că pe moment Budd încearcă să-și recucerească nevasta, care nu-i răspunde la telefon, iar Julia pare ocupată cu o campanie politică cu care

mărturisește, ce-i drept, că nu se identifică deplin.

Occident și terorism care se întâlnesc în manipulare și ipocrizie; oameni care-s obligaţi să spună și să facă ceva diferit de ceea ce gândesc. Acestea mi se pare ingredintele unui film care te pune în postura de zoon politikon. Nu te uiţi la Bodyguard ca să te distrezi. Sigur, rămâne discutabilă critica frustă a politicii (gen toată politica-i

de cacao, oamenii de rând știu că sunt minţiţi de tot spectrul puterii), dar e totuși un serial tv. Unde mai pui tehnica narativă: Budd circulă pe străzi sau în propria mașină cu capul împuiat de voci de speakeri de la jurnale de știri, în vreme ce chinul lui de a gândi una și de a face alta pare mai important decât orice eveniment politic.

Puneţi de-un binging până vin brazii la Carrefour.

\\NU RATA!

Apostolul Bologa, film artistic realizat de TVR, premieră, TVR 1, vineri, 30 noiembrie, ora 18:00

Memorialul durerii, TVR 2, sâmbătă, 1 Decembrie, ora 16:00 www.sapteseri.Ro | 19

echipa de elită a jurnalismului românesc www.sapteseri.Ro | 20

C OVER STORY

La Târgul de carte Gaudeamus, zeci de oameni formează un semicerc în fața celor șase jurnaliști de la, probabil, cea mai apreciată și iubită emisiune de reportaje tv – România, te iubesc. „Când rămânem fără motive să spunem România, te iubesc, trebuie să le construim”, spune Alex Dima, unul dintre ei.

Publicul este acolo să-i vadă pe viu pe cei cu care își împart duminicile, de la ora 18, când Paula Herlo, Rareș Năstase, Alex Dima, Cosmin Savu, Paul Angelescu și Cristian Leonte apar pe sticlă. Oamenii mai sunt acolo și pentru a pleca acasă cu volumul România, te iubesc, o carte de reportaje care bate pe hârtie 20 dintre din cei 10 ani pe care îi împlinește acum emisiunea.

România, te iubesc este o emisiune și un fenomen media care, în cei zece ani de existență, a deschis uși, mentalități, inimi și a schimbat legi.

Interviu de Cristian Niculae și Andrada Lăutaru Foto: ProTV

C

um vă simţiţi și cum vă vedeţi după 10 ani de „România, te iubesc”?

Paul Angelescu: Eu sunt cel mai nou membru al echipei, am doi ani de când fac parte din familia România, te iubesc.

Pentru mine e super-tare, învăţ de la fiecare câte ceva. De exemplu, de la Paula am învăţat scriitura. Alex se pricepe foarte bine să explice simplu lucrurile complicate, Rareș se organizează foarte bine, Cosmin se documentează foarte bine. De la fiecare am învăţat câte ceva și încă învăţ.

Ce vă mână în luptă în fiecare dimineaţă? Ce vă motivează cel mai tare?

Paula Herlo: Sunt mai multe lucruri care ne motivează. Cred că după 10 ani putem spune că avem un produs matur și ţinem sabia sus.

Cosmin Savu: Noi am tot ridicat ștacheta și acum asta facem, o ţinem sus.

Rareș Năstase: Jurnalistic vorbind, e pasiune.

Au tot fost oferte din alte părţi și ocazii să te duci în alte domenii, dar eu simt că în momentul ăsta asta mi se potrivește. Anii ăștia mulţi de presă și de muncă la emisiunea asta te călesc. Spuneam mereu că îţi trebuie vreo 5-6 ani să formezi un reporter bun, dacă mă întrebi pe mine însă, îţi trebuie 10-15 ani să formezi un reporter bun pentru România, te iubesc.

Fiecare an care trece peste tine, în emisiunea asta, te pregătește. Dincolo de ștacheta ţinută

sus, vine un bagaj foarte mare de cunoștinţe, pentru că fiecare reportaj pe care îl facem este ca un doctorat. Alex și-a dat doctoratul în păduri, Paul și-a dat doctoratul în autostrăzi, Cosmin, pe industria distrusă. Practic, când te documentezi pe un anumit subiect, te îmbogăţești cu această informaţie. Trebuie să cunoști tu în primul rând tot ce se întâmplă în cazul respectiv, pentru a putea explica mai departe celui de la televizor. Noi ne ducem în zona de fenomen, nu luăm un caz singular sau o situaţie anume, iar atunci trebuie să cunoști și legislaţia, cazuistica.

Alex Dima: Ca reporter, trebuie să cunoști situaţia mai bine ca unul care fură pentru a putea purta o discuţie și a-i arăta cum a furat, unde a greșit. Dacă nu ești bine documentat și nu ai background-ul ăsta foarte puternic, atunci când l-ai prins, ăla o să spună „Cum, domne, mă faci hoţ?!” și poate te dă și în judecată. De asta rezistăm, se trezește în noi nervul ăsta și nu mai suporţi nedreptatea.

Paula Herlo: E chiar amuzant când te duci la autorităţi să vezi că de fapt ei te ascultă cu interes și mai și notează „ce lege spuneaţi că e?”. Doamna Câmpeanu, Ministrul Muncii, a notat o lege care ajuta primăriile să îngrijească bătrâni. E foarte interesant să vezi că tu știi mai multe decât ăla pus acolo ca să legifereze, să reglementeze, să pună în aplicare niște legi. Iar toate astea vin după foarte mulţi ani de muncă.

www.sapteseri.Ro | 21

Rareș Năstase: Și, după toată documentarea asta, eu cred că trebuie să fie pasiune. La un moment dat, când stăteam în frig și ploaie și așteptam să filmăm un cadru bun sau să dăm de un anumit inginer sau să prindem niște muncitori care lucrau la un șantier unde nu ar fi trebuit să lucreze – fiind sistat pe motiv că era ilegal –, mă gândeam că sunt multe sacrificii pe care le facem, că e un job greu, dar cu siguranţă există altele și mai grele. Iar atunci intervine iar pasiunea.

Cosmin Savu: Avem și căderi, nu suntem mereu entuziaști. Noi suntem foarte conectaţi în realitate și mergem prin ţară, vorbim cu studenţi. Și e flatant să auzi că vor să ajungă la România, te iubesc! Noi zâmbim pentru că anii ăia nu se văd…

Care e cea mai puternică imagine pe care aţi văzut-o pe teren?

Paula Herlo: Pentru mine, de departe, cea mai puternică este cea a copiilor din secţiile de oncologie. Și pentru asta ne-am și apucat să construim primul spital cu fetele de la „Dăruiește viaţă”.

200.000 oameni contribuie la ridicarea acestui spital.

Alex Dima: Da, acolo e…

Cosmin Savu: Eu nici nu pot să intru…

Paula Herlo: Ne-am dat seama că, dacă nu facem noi asta, copiii ăia vor muri pe capete, cu zile, mulţi dintre ei. Terminăm cu el, iar apoi ne apucăm să facem niște școli, să arătăm că se poate. Poate și câte un pic de autostradă, iar până la urmă probabil o să facem noi ceea ce ar trebui să facă guvernanţii. Nu mă aștept să-i înfunde rușinea, dar mă aștept ca toţi ceilalţi oameni să vadă că suntem o forţă și că putem face ceva cu toţii, iar la următoarele alegeri sper să ne gândim de două ori înainte să votăm.

Alex Dima: Asta e schimbarea pe care vrem s-o aducem, schimbarea de mentalitate. Gata, trebuie să ne ridicăm, să nu mai plângem și să facem!

Cum vi se pare România de azi faţă de cea de acum 10 ani?

Alex Dima: E ca o telenovelă, dacă ai pierdut câteva episoade, când te-ai întors, acţiunea e tot pe acolo. Dar dacă e să privim obiectiv, am avansat, nu putem spune că am rămas la același nivel. De exemplu, pădurile nu se mai taie cum se tăiau acum 10 ani.

Cosmin Savu: România s-a schimbat de când a intrat în UE, asta a fost salvarea. Problema

22 | www.sapteseri.Ro

este alta, că viaţa noastră biologică e limitată de timp. Și nu știm dacă mai apucăm să vedem o Românie sănătoasă.

Alex Dima: Noi începem să avem dubii că prindem autostrada către Sibiu.

Rareș Năstase: Eu aș face o comparaţie mai plastică. Imaginează-ţi o mașină românească, nu-i dăm numele, căreia i s-a dat acces pe autostrada europeană. Noi mergem pe ea, ne-am mai tunat puţin mașina, dar mergem cu frâna de mână trasă.

Cristian Leonte: Este vorba despre oportunităţi ratate.

Paula Herlo: Faţă de acum 10 ani, actorii politici actuali sunt dezastru. Dialogul pe care noi îl aveam cu autorităţile acum 10 ani era unul mult mai elevat decât cel de acum, iar asta este extrem de dureros. Aveai cu cine să vorbești acum 10 ani.

Cosmin Savu: Și exista transparenţă. După 2003, după legea liberului acces la informaţii publice, ţi se răspundea. Ani de zile noi am primit răspunsuri. Acum sunt de o nesimţire…

Paula Herlo: Și dacă ne-ai întrebat de ce ne trezim dimineaţa și ce ne mână, asta e răspunsul: nesimţirea.

Cosmin Savu: Mă și amuz câteodată și spun că iar m-au enervat ăștia, m-au adus în starea de lucru, starea creativă. De abia atunci funcţionăm la capacitate maximă. E frustrant, dar ne motivează. Ne convine mai mult să ne alergăm prin Parlament decât să stăm la birou.

Paula Herlo: Îi întrebăm despre sistemul sanitar care omoară oameni, despre protecţia copilului, îi întrebăm de lucruri care ne privesc pe noi toţi, nu-i întrebăm nimic personal. Iar atunci felul ăsta ignorant de a te raporta la cererile unor jurnaliști se traduce apoi în mesajul pe care îl vezi la televizor.

V-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară?

Alex Dima: Niciodată nu ne-am gândit foarte serios la asta.

Paula Herlo: Noi ne ţinem unii pe alţii aici.

Rareș Năstase: Jobul ăsta te ţine aici.

Alex Dima: Am un material acum cu un tip care spune care este cauza pentru care nu ajung foarte mulţi milionari la noi în ţară: pentru că au joburi bine plătite și se simt confortabil în locul ăla și nu vor să pornească un start-up.

Cosmin Savu: Asta a fost o alegere pe care am făcut-o acum ceva ani, iar dacă am decis asta, trebuie să trăim cu ea.

C OVER STORY

r ar eș n ăs tas e

cr is tia n le ont e

www.sapteseri.Ro | 23

Paula Herlo: Să vedem dacă rămân copiii noștri aici, asta e marea dilemă.

Paula herlo

www.sapteseri.Ro | 24

Ce vă deranjează cel mai tare în România de azi?

Rareș Năstase: Atitudinea oficialilor.

Paula Herlo: Incompetenţa.

Rareș Năstase: Vorbeam mai devreme de transparenţă și de faptul că înainte aveai cu cine să vorbești. Acum s-a propagat așa un soi de zeflemea și s-a ajuns la nivelul că e ceva normal să fii corupt, penal, să ai condamnare, este o chestie foarte trendy. Iar zeflemeaua la adresa societăţii civile, a presei, este incredibilă. Acum, chiar dacă te duci cu o problemă serioasă, nici nu se mai obosesc să caute niște răspunsuri. Tupeul fantastic deranjează cel mai tare și e frustrant.

Acum se fac niște gesturi obscene în Parlament, la tribună, și ni se spune că ni s-a părut. E tupeul și golăneala aia de colţul blocului.

Cosmin Savu: Și nu sunt doar cei pe care îi vedem, e deja și eșalonul 2, în toate structurile guvernamentale, administrative.

Alex Dima: Iar eșaloanele astea, 2, 3, 4, sunt constante. Miniștrii vin și pleacă, dar restul rămân. Boala acolo este. Și mă mai deranjează că noi, românii, îi ţinem pe oamenii ăștia la conducerea ţării de 30 de ani. Cum se face că suntem atât de proști că-i votăm mereu pe ăștia?

Rareș Năstase: Acum 10 ani erau demiși oameni pentru că s-au găsit gândaci în spital, iar acum mor oameni și nu răspunde nimeni. Sistemul de valori s-a schimbat total. Și ce iubiţi cel mai tare?

Paula Herlo: Limba română.

Alex Dima: Mie îmi place foarte mult natura.

Verdele din ţara asta, cu toate că de multe ori verdele virează în gri. Îmi plac munţii, îmi place Delta și pe la mare, pe alocuri. Și îmi plac românii care fac lucruri. Oamenii ăștia care dau la lopată aici și mișcă România asta în sus sunt de apreciat și la ei trebuie să ne uităm.

Sunt oameni care luptă. Și sunt mulţi, doar că nu sunt vizibili.

Cosmin Savu: Eu, unul, n-aș putea să-mi imaginez viaţa fără prietenii mei, fără familia mea, de la ei îmi iau energie. Ar fi foarte greu să părăsesc România.

Rareș Năstase: Cum să nu iubești România, când o vezi că e surprinzătoare? E încurajator când mai vezi câte o valoare pe ici, pe colo, când descoperi câte o excepţie. Ăsta e un aspect frumos al muncii noastre, că descoperim și astfel de oameni. Acum, în perioada asta,

C OVER STORY

descoperim românii frumoși, românii cu care ne mândrim, românii care excelează. Și mai iubești România și pentru românii de afară, pentru că ei au ajuns la un anumit nivel, care cumva ajută și România. Sunt oameni remarcabili, care fac lucruri mari pe plan mondial și, implicit, ajută și societatea românească. Cumva, n-ai cum să nu iubești România.

Vi s-a întâmplat vreodată să rămâneţi muţi în faţa nedreptăţilor pe care le descoperiţi?

Paula Herlo: Da. Una dintre cele mai de impact anchete pe care le-am făcut a fost legată de felul în care sunt tratate persoanele cu dizabilităţi în centrele de recuperare. Și asta a pornit de la o imagine care m-a lăsat mută. Eram la spitalul social din Brăila, eram afară, și mi-a atras atenţia o anexă a spitalului, care era dărăpănată, iar în jurul ei am văzut un tânăr care se mișca ajutându-se de mâini, practic se târa pe lângă clădire. M-am apropiat și m-am uitat pe geam, iar ce am văzut era dezastru, erau niște tineri cu dizabilităţi mintale și niște bătrâni care stăteau unii peste alţii într-o fostă secţie de pediatrie, care trăiau în niște condiţii groaznice. Pornind de la cazul ăsta, am intrat cu camera ascunsă în 9 centre de felul ăsta, iar de aici s-a născut materialul numit „Lagărele de recuperare”.

Rareș Năstase: În ultimii 30 de ani, autorităţile ne-au tot antrenat să nu ne mai mire nimic.

Cât de des sunteţi ameninţaţi în urma investigaţiilor pe care le faceţi?

Alex Dima: Acum nu prea mai suntem ameninţaţi, pentru că au înţeles și ei cu ce ne ocupăm noi și cine suntem.

Cosmin Savu: Dar mai la început primeam mesaje de genul știm unde locuiește familia ta.

Rareș Năstase: Sau Ai și tu doi copii, ai grijă.

Dar cei 10 ani se văd și faptul că am fost mereu în atenţia publicului a dat putere brandului, emisiunii, iar acum nu prea mai suntem ameninţaţi.

Paula Herlo: Mi se pare amuzant că acum, dacă ne văd prin Parlament, pe oricare dintre noi, încearcă să ne evite și să iasă pe alte uși. Iar noi acum pândim toate ușile, deci nu mai au pe unde să iasă.

Paul Angelescu: Săptămâna trecută am fost să vorbesc cu Ministrul Transporturilor, Lucian Șova, care a fost remaniat între timp, iar când m-a văzut, a făcut cale întoarsă instant, împreună cu Dănuţ Andrușcă.

c o sm i n sav u

www.sapteseri.Ro | 25

Vă consider echipa de elită sau SWAT-ul jurnalismului românesc. V-aţi putea da unul altuia câte un nume de supererou?

Paula Herlo e Catwoman, Rareș e Hulk, Paul este Pluto, Cristi Leonte este Doctor Strange, Cosmin este Johnny Bravo sau Party Boy, iar Alex este Batman sau Rahan.

Unde se termină implicarea jurnalistului în realitatea pe care o descoperă?

Rareș Năstase: Cred că este cel mai greu să te ţii la distanţă. N-ai cum să nu te implici, pentru că și munca asta de jurnalism este până la un punct, iar după intervine latura umană.

Paula Herlo: Mă întreabă lumea cum de reușesc să nu plâng, dar cine a spus că nu plâng?! Plâng, merg mai departe, mă întorc și facem ce e de făcut acolo. Ne implicăm, ajutăm, luptăm să oferim condiţii mai bune, înscriem tinerii la cursuri.

Nu e doar despre a relata un lucru și gata. E OK și tipul ăsta de jurnalism, dar noi facem mai mult decât atât.

Cosmin Savu scoate telefonul și citește un mesaj: „Mulţumim că arătaţi cum se fură lemne și distruge pădurile. Doare inima că tot așa face și la satul nostru, Bezid – judeţul Mureș de ani de zile.” – semnat Szas Ibolia, România, te iubesc!

Nu vorbește bine românește, dar spune România, te iubesc!

Ce faceţi în timpul liber? Cum vă detașaţi de toată încărcătura subiectelor?

Paula Herlo: Eu fac cumpărături.

Rareș Năstase: Pe mine mă relaxează timpul petrecut cu copiii mei, jocurile pe console și privitul la cancanul din showbiz.

Paul Angelescu: Îmi place să mănânc și să gătesc, să mă uit la filme și să conduc.

Cosmin Savu: Eu mă relaxez înconjurat de prieteni.

Alex Dima: Eu mă relaxez jucându-mă cu fiică-mea.

Cristian Leonte: La fel, să mă joc în aer liber cu copiii mei.

Cum vedeţi România peste 10 ani? Dar cum v-ar plăcea s-o vedeţi?

26 | www.sapteseri.Ro

Paula Herlo: În ultimii 2-3 ani s-a distrus foarte mult din ceea ce se construise până în momentul ăla, iar probabil că următorii 10 ani vor fi anii în care vom încerca să reparăm ce s-a distrus într-un timp atât de scurt. Nu mă aștept deci la o mare evoluţie sau la vreo revoluţie.

Rareș Năstase: Cred că va fi o perioadă în care se va mai pleca din ţară masiv, vom rămâne 12-13 milioane de oameni, vom importa forţă de muncă și cred că vom avea în continuare o imagine tot mai proastă pe plan extern, aici e problema.

Alex Dima: Tot scandalul ăsta cu legile justiţiei care a ajuns până în Parlamentul European te face să-ţi fie rușine că ești român. Avem aceste doamne purtătoare de farfurii zburătoare pe cap care ne conduc și nu ne fac deloc cinste.

Cosmin Savu: Anul ăsta, cu centenarul, ar fi trebuit să ne unească, să simţim că tragem la același jug, energia să se ducă către un proiect de ţară, iar din păcate noi nu avem niciun proiect de ţară... Proiectele de centenar se fac cu 3-4 ani înainte în ţările civilizate, dar noi ce facem de centenar? Mâncăm cârnaţi, fasole și bem o ţuică? Am fi putut să facem autostrada care leagă Ardealul sau să construim un spital, Spitalul Centenarului...

Paula Herlo: Finlanda și-a făcut un proiect de ţară din educaţie și au ajuns să vândă știinţa asta.

Pentru mine România ideală este România cu educaţie și cu sănătate. Nivelul de civilizaţie al unei ţări este dat de educaţie și de sănătate.

Cristian Leonte: Poţi să-l măsori după buda din școală și după buda din spital.

Ce mesaj le transmiteţi celor care conduc România de astăzi?

Alex Dima: Să se ducă acasă!

Cosmin Savu: În emisiunea de 1 Decembrie, vorbim despre diaspora. Eu mă întreb de ce, în ăștia 28 de ani, eu n-am auzit vreodată să se încerce o comunicare cu diaspora, să accesezi know-how-ul lor, pentru că oamenii ăștia au ajuns la un alt nivel și ar ajuta România și sunt foarte mulţi dispuși să aloce din timpul lor pentru asta, dar nimeni nu-i întreabă nimic.

Cristian Leonte: Trebuie să mergem la vot! Mulţi!

Pentru că prezenţa ridicată creează presiune.

C OVER STORY

A l ex di m a

paul a ng e lesc u

www.sapteseri.Ro | 27

#100DeRomâniCareMăInspiră

Cătălin Ștefănescu e printre cei mai faini oameni pe care îi cunosc. Declar răspicat că asemenea întruchipări ale măsurii, ale culturii și ale inteligenţei par prea bune ca să fie adevărate. De aia, când dau mâna cu Cătălin, mă gândesc că de fapt verific dacă e aievea. Prin felul său simţit și respectuos de a fi, prin toba de cultură de care nu face paradă, prin știinţa rostirii și a documentării sănătoase, precum și prin modul în care îi strălucesc ochii fie că stă la taifas cu Vanessa Redgrave, fie cu Pascal Bruckner, Cătălin impune un model al bunului-simţ.

cătălin ștefănescu de Horia Ghibuțiu

C

e i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?

Cred că i-aș spune că n-a pierdut nimic.

E atâta lume fascinantă și mult mai interesantă pe planeta asta. Dar, dacă m-ar încerca vreo formă de stimă de sine mai musculoasă, ca să nu zic trufie, n-aș formula niciun „disclaimer”, nicio precizare.

Las la mâna lui/ei descoperirea asta, oricum va fi fiind ea. Cum ar fi să-i zic:„Fii atent/atentă, că sunt un tip OK?!” Tu, Horia, cum ai reacţiona dacă cineva ţi-ar spune așa ceva?

Care este persoana cea mai apropiată de tine?

Păi, sunt câteva persoane de felul ăsta. Cu diferite feluri de „cea mai apropiată”. În mod firesc, e partenerul cu care convieţuiești. Dar există și alţi oameni care completează ideea de apropiere. Oameni la care ţin enorm. Poţi

30 | www.sapteseri.Ro

fi extrem de apropiat de cineva care e la mare distanţă și cu care nu comunici toată ziua.

Cine ţi-a făcut cel mai mare bine?

Un om care nu mai e printre noi. Cineva care și-a făcut un proiect de viaţă din a încerca să mă educe, să mă înveţe de toate.

Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?

Habar n-am. Nu mă gândesc la așa ceva în felul ăsta. Pentru că eu pot formula un nume de om care mi-a făcut cel mai mare bine, datorită faptului că am resimţit din plin binele ăsta.

El, cel care mi-a făcut binele, nu cred că se gândea în primul rând la dimensiunea binelui pe care îl face, ci la ceea ce avea de făcut în mod concret. Dacă stai să măsori și să ierarhizezi dimensiunea faptelor bune pe care le-ai făcut, cred că aduci un deserviciu propriei dorinţe de

I N TERVI U

a face bine. Un bine care poate părea minuscul pentru tine poate însemna ceva enorm pentru altcineva. Hai, că am luat-o razna cu despicarea firului! Scurt și cuprinzător: știu cu precizie cine mi-a făcut cel mai mare bine, habar n-am cui i l-am făcut, la rândul meu, dacă l-oi fi făcut.

Dacă ar fi să alegi un episod din viaţa ta de până acum pe care să-l povestești nepoţilor la bătrâneţe, care ar fi?

N-o să am nepoţi direcţi, ca bunic, cum s-ar zice. Dar le-aș spune nepoţilor din cercul mai larg, așa cum aș povesti oricui, tot felul de prostii, tot felul de chestii, cu condiţia să nu-i plictisesc crunt și să nu-i tâmpesc de cap. Aleg acum ceva precis, de dragul jocului. Le-aș povesti despre orele de muzică de la școală, despre cei doi profesori fabuloși de muzică pe care i-am avut, despre ce stări reușeau oamenii ăia să creeze. Și aș face asta cu speranţa că oricine ar auzi poveștile astea ar descoperi măcar un pic din ceea ce poate să însemne muzica.

Un moment în care ai simţit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?

E momentul în care s-a stins omul care mi-a făcut cel mai mare bine. Ce-am simţit?! Că s-a prăbușit o lume și că am rămas, într-un fel, singur. Dacă o fi vorba despre o depășire, am făcut asta înţelegând că trebuie să-i dau socoteală pentru ceea ce fac, chiar dacă el nu mai e aici. Și că trebuie să duc mai departe ce mi-a lăsat el.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?

Despre decembrie 1989. Pentru că e, dincolo de orice amănunte, un moment esenţial în istoria noastră. L-am trăit în lumea unui oraș mic din România. Îl pot povesti ca pe o experienţă directă. Evident, pot povesti și despre altele, dar fără să fi fost acolo. Din nefericire, nu l-am cunoscut pe Dimitrie Cantemir. Decembrie 1989 e un univers de emoţii pe care, acum, îl pot relata limpede. În ce loc din România ţi-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?

Sunt atâtea locuri… Aș putea enumera până mâine locuri din Transilvania, din Moldova și Bucovina, din Muntenia și Dobrogea, sau din Banat. Aleg, tot de dragul jocului. La Chișinău.

Toamna. Și pe drumul dintre Chișinău și Orheiul Vechi.

Ultima dată când te-ai simţit bine că ești român.

Ori de cîte ori văd o dovadă de demnitate și de aspiraţie spre statutul de cetăţean civilizat al acestor timpuri.

Ultima dată când te-ai simţit stânjenit că ești român.

Ori de câte ori mă simt batjocorit de cei care mă reprezintă în gestionarea treburilor acestui stat.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci? În fiecare zi aș pleca. Uneori, seara, mai desfac câte o bocceluţă, cu speranţa că se mai poate face ceva. Știu că mulţi au sentimentul ăsta. Și nu e unul rău. Poate arăta ca un fund în două luntri, dar nu e așa. Privit mai atent – sentimentul, nu fundul! –, e o formă frumoasă de atașament și de patriotism. Pentru că cred, în modul cel mai onest, că spiritul critic combinat cu acţiunea concretă sunt forme superioare de patriotism.

Azi vrei să pleci definitiv din ţara asta, mâine iei drumul unei cauze precise, al unui proiect care face lucrurile mai bune aici, și faci tot ce-ţi stă în putinţă, chiar și pentru oameni cu care nu ești deloc de aceeași convingere. Ăsta mi se pare un lucru de mare frumuseţe, civilizaţie și demnitate.

Spiritul critic combinat cu acțiunea concretă sunt forme superioare de patriotism.

Ce faci de 1 Decembrie de obicei? Sau un 1 Decembrie pe care nu-l poţi uita.

Nu fac nimic deosebit. Dar nu sunt nici dintre cei care spun că-i lasă complet indiferenţi ziua asta. Uneori, la Cluj, de 1 Decembrie, mă văd cu prieteni foarte dragi și facem, vreme de ore întregi, ceea ce facem, altminteri, și în alte zile.

Bem un pahar și dezbatem înflăcărat istoria și credinţele acestei părţi de lume. Uneori, cred că suntem complet ridicoli, dar e foarte frumos să joci în spectacolul ăsta care are forme diferite de la o reprezentaţie la alta. De la distanţă, putem părea niște rătăciţi care bat apa-n piuă cu aceleași subiecte, de ani în șir. Odată ce te apropii, poţi să vezi, și cu o oarecare candoare, că e un spectacol al prieteniei. www.sapteseri.Ro | 31

Reinterpretarea iilor tradiţionale românești Texte de Cristian Niculae

Emilia Tudoran profundă despre tradiţiile și veșmintele autentice.

Preluăm elementele care ni se pare că ne oferă multiple posibilităţi de dezvoltare în moda contemporană.

Cât de important este să ieșiţi din zona de confort?

Dacă ești cu adevărat dedicat pasiunii tale, dorinţa de a redescoperi sau de a experimenta noi tehnici îţi dezvoltă imaginaţia.

3 vedete de la Hollywood pe care le-aţi îmbrăca în hainele voastre.

Jennifer Lawrence, GAL Gadot și Mădălina Ghenea.

D

e ce aţi vrut să reinterpretaţi portul tradiţional românesc?

Eu și Iulia am decis să facem o colecţie comună cu inspiraţie din portul autentic românesc și, cum ne trebuia un nume p entr u brand, iniţialele numelor noastre, Iulia – Emilia, au fost potrivite pentru ceea ce noi voiam să redăm.

Am ales ca inspiraţie reinterpretarea portului românesc din două motive, primul ar fi dragostea pentru migala cu care femeile de la ţară își produceau propriile veșminte și ţesături, am avut norocul să copilăresc în Oltenia printre asemenea tradiţii, iar al doilea ar fi dorinţa de a duce 32 | www.sapteseri.Ro

mai departe aceste volume și cromatica acestor costume.

Ce regiune a României vă inspiră cel mai tare?

Toate zonele sunt inspiraţionale, fiecare regiune are povestea și statornicia ei în taina acestor costume, în să p e nt r u v o l u m e cel mai mult mă inspiră zona Maramureșului, croiul mânecilor răsucite de Vrancea sunt un punct de pornire pentru dezvoltarea tiparului, iar accesoriile mireselor oșence sunt un adevărat izvor de inspiraţie.

Cum decurge, pentru voi, procesul creativ?

Pentr u noi acest proces creativ este cât mai natural.

Avem în spate o documentare

Ce lipsește din industria de fashion din România?

Este nevoie de o susţinere cât mai mare a publicului românesc, cât și de o apreciere reală a produselor realizate custom, spre deosebire de seriile din magazinele standard.

Cum va arăta industria modei peste 10 ani?

Ca designer nu pot decât să sper ca industria modei să se dezvolte într-o direcţie cât mai bazată pe calitate și ţesături naturale cât mai diversificate.

D e ce ia n-ar trebui să lipsească din garderoba niciunei femei?

Ia românească, prin realizarea ei, este încărcată de pasiune și emoţie. Fiind produs cu atitudine, dacă vorbim despre o ie autentică, cu siguranţă are o poveste în spate. Trebuie doar să ai imaginaţie și să

îndrăznești să faci combinaţii pe anumite stiluri. Cu siguranţă veţi atrage atenţia!

Cum vi se pare România de azi?

La cei 100 de ani de la Marea Unire, România de azi este agitată. Eu îmi doresc să ne putem dezvolta brandul aici, în România, însă dorinţa oamenilor de a lucra cu drag a cam scăzut. Este nevoie de mai multă implicare și de o luptă continuă pentru a face faţă provocărilor birocratice, precum și de multă, multă răbdare.

3 lucruri pentru care iubiţi România.

Iubesc România pentru peisajele ei diversificate, tradiţiile și obiceiurile autohtone, care încă se mai păstrează (cu greu) și faptul că aici, în România, sunt înconjurată de familie și de prieteni frumoși.

F AS H IO N

Iulia Ghenea şi Emilia Tudoran sunt fondatoarele brandului „IE Clothing”, două tinere designer extrem de talentate, ce reinterpretează într-o manieră modernă şi avangardistă portul tradiţional românesc.

Iulia Ghenea spectacol, bazate pe volume extravagante și exagerarea proporţiilor, haine pentru evenimente, cu detalii preţioase, și chiar și casual, ușor de integrat în garderoba oricărui posibil client.

3 vedete de la Hollywood pe care le-aţi îmbrăca în hainele voastre.

Amal Clooney, Rihana și Lady Gaga.

D

e ce aţi vrut să reinterpretaţi portul tradiţional românesc?

Autenticitatea portului popular și a tradiţiilor noastre dorim să dăinuie peste ani și să o revedem chiar și în lucruri mărunte și detalii. Ne dorim să reînvie acel simţ al aprecierii pentru strădania și pasiunea depuse la realizarea unei ii, dar cel mai mult ne dorim să ne păstrăm mândria de a fi români în aceste vremuri de dezbinare.

Ce regiune a României vă inspiră cel mai tare?

Eu, fiind atrasă de tot ce înseamnă detaliu și complex, sunt fascinată de zona Oașului.

Pornind de la volumele atent găsite ale mânecilor și valurile rigide ce construiesc fustele în portul tradiţional din zona Oașului, accesoriile, cu explozia lor cromatică, opulente și masive, sunt adevărate capodopere, fiind purtate

cu mândrie de miresele din acea zonă. Dar nu ne limităm doar la această zonă, preluăm elemente și din alte zone ale ţării și le dezvoltăm în noi colecţii moderne.

Cum decurge, pentru voi, procesul creativ?

Une-s doi, puterea crește... Așa se întâmplă și în cazul nostru.

Procesul creativ se bucură de ideile uneia, corectate de cealaltă și invers, astfel încât scăpăm de subiectivitate și monotonie, ne respectăm reciproc atât ideile, cât și viziunea și extragem tot ce este pozitiv.

Cât de important este să ieșiţi din zona de confort? Încercăm să nu ne plafonăm într-o zonă de confort și să fim mereu flexibile. Dacă ne raportăm la o zonă de confort privind sursa inspiraţională, asta nu ne limitează, ci ne dă posibilitatea să exploatăm tema, dar în direcţii diferite. Încercăm să facem haine de

Ce lipsește din industria de fashion din România?

Există nenumărate lipsuri: de la lipsa simţului estetic, bunul gust, educaţia oamenilor de la o vârstă fragedă ca să poată înţelege esenţa modei în viaţa de zi cu zi și de a-și crea propriul stil vestimentar, de a se afirma vizual, până la industria fabricării de fashion, și aici mă refer la insuficienţa personalului în domeniul fabricării textilelor.

Cum va arăta industria modei peste 10 ani?

Pot doar să spun că mi-aș dori să evolueze în bine, să nu se piardă de drum artiștii talentaţi și să se investească mai mult în ramura asta, a educării oamenilor și a dezvoltării simţului estetic.

De ce ia n-ar trebui să lipsească din garderoba niciunei femei?

Ia este deja un simbol al României, ne reprezintă și este ca o emblemă pe care o poate avea oricine, o poate purta oricine cu mândrie în cadrul oricărui eveniment, nu se va demoda niciodată și este precum vinul, cu cât trec

mai mulţi ani peste ea, cu atât devine mai valoroasă. :) Cum vi se pare România de azi?

Dezbinată!

3 lucruri pentru care iubiţi România.

Primul lucru ce îmi vine în minte este copilăria petrecută la ţară, printre oameni de la care am învăţat să apreciez munca, am învăţat să fiu cinstită, să fiu solidară cu cel de lângă mine, să îi respect pe cei din jurul meu și să zâmbesc chiar și atunci când greutăţile te apasă, dar pe lângă toate aceste lucruri am învăţat să îmi doresc să evoluez și să îmi urmez visul. Iubesc România pentru istoria pe care o are în spate și pentru că are nevoie de noi să fim uniţi și să îi arătăm că o putem ridica împreună, prin devotament, respect, înţelegere, voinţă și corectitudine. www.sapteseri.Ro | 33

Enescu 2019

MihAi COnstantiNescu:

Muzica zilelor noastre trebuie inclusă în cotidian Pentru că Festivalul George Enescu a ajuns cel mai valoros brand românesc viu, pentru că există un site din care cititorul poate extrage toate informațiile despre ediția de anul viitor, pe www.festivalenescu.ro, aș îndrăzni să vă întreb altceva decât, de pildă, dacă e adevărat că Marion Cotillard va fi prezentă pe scena ediției în rolul Fecioarei de la Orléans. Pentru că știm că va fi. O discuție sinceră cu principalul artizan al Festivalului George Enescu, Mihai Constantinescu, director Artexim, cel căruia îi datorăm reluarea festivalului după 1989 și devenirea lui de astăzi.

De Alexandru Matei. Foto: Paul Buciuță

34 | www.sapteseri.Ro

I N TERVI U

C

e a însemnat festivalul George Enescu până în 1989? El debutează în 1958, se naște aproape în același timp cu televiziunea română. Cum a reușit să supravieţuiască?

Festivalul „Enescu” a fost creat în 1958 pentru a omagia personalitatea lui George Enescu. Au existat două mari personalităţi care au insistat să ia fiinţă acest eveniment: Lordul Yehudi Menuhin și David Oistrach (cei pe care i-am văzut de atâtea ori în înregistrările primei ediţii a Festivalului). Pe lângă această idee generoasă, dorinţa autorităţilor timpului a fost și aceea de a prezenta superioritatea culturii „socialiste” faţă de cea „capitalistă”, după ce războiul rece intrase într-o altă fază. După o primă ediţie excelentă, la care au participat mari nume ale artei interpretative internaţionale: Claudio Arrau, Yehudi Menuhin, David Oistrah, Sir John Barbirolli, Carlo Zecchi, alături de Maria Fotino, Valentin și Ștefan Gheorghiu, Ion Voicu, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Alfred Alessandrescu, Mircea Basarab, George Georgescu, Constantin Silvestri. Festivalul a continuat până în 1971 să reprezinte un eveniment internaţional important. După celebra plenară a CC al PCR – Tezele din Iulie –, Festivalul a început să decadă, fiind înglobat în vestita „Cântare a României”, devenind un festival cu invitaţi doar din ţările „vecine şi prietene” – Ungaria, Polonia, Bulgaria, ba chiar URSS. După 1989, Festivalul se reorganizează în dorinţa de a reveni la celebritatea anilor de început. În acest sens, la prima ediţie de după 1990, cu sprijinul artiştilor români din ţară şi din diaspora, sunt contactate personalităţi ale lumii muzicale internaţionale în vederea participării lor în Festival şi Concurs.

A venit Revoluţia. În 1990 v-aţi dus la Andrei Pleșu să-i spuneţi că festivalul trebuie reluat.

Cum de tocmai dumneavoastră, un profesor de muzică, aţi ajuns la ministrul Culturii de atunci? Ce muzică ascultaţi în 1990?

Sunt absolvent de Conservator (promoţia 1979), deci pasiunea mea era și este totuşi muzica clasică, deşi în timpul studenţiei eram şi fan Pink Floyd, Santana, Jimmy Hendrix, Beatles etc. Dar să revenim la festival.

Tocmai am fost încadrat la Direcţia Muzică a Ministerului Culturii şi, în dorinţa de a începe ceva nou, de a propune unele idei noi, sau realuarea unor tradiţii mai vechi, am prezentat domnului ministru Andrei Pleşu proiectul reluării Festivalului „Enescu”, ca eveniment de prestigiu al culturii noastre.

Ideea era aceea de a prezenta personalitatea

marelui compozitor, care în vremea „epocii socialiste” nu a beneficiat de sprijinul statului român, în așa fel încât să fie cunoscut şi apreciat în întreaga lume, aşa după cum merita și merită. Pe de altă parte, ideea noastră a fost aceea de a prezenta şi potenţialul culturii române şi de a uni artiştii români de pretutindeni, de a dovedi caracterul european al României. Domnul ministru a reacţionat pe loc şi ne-a dat mână liberă pentru a începe pregătirea pentru anul 1991. Aşa a început „epopeea Enescu”. Prima ediţie, din 1991, nu s-a putut însă bucura de o participare internaţională pe măsura aşteptărilor noastre, mulţi artişti declinând participarea lor din motive politice. România nu reprezenta în acel moment – aşa cum ne-a răspuns Lordul Menuhin – o ţară democrată în adevăratul înţeles al cuvântului.

După 1995, odată cu revenirea Lordului Menuhin la Bucureşti – în concertul de www.sapteseri.Ro | 35

În 2003, la insistențele noastre, dl. Adrian Năstase a propus reamenajarea Sălii Mari a Palatului ca Centru Cultural, cu mai multe săli. Proiectul există şi, cu toate CĂ insistențe şi propuneri au fost de-a lungul ultimilor 15 ani, niciun Ministru nu a putut duce la bun sfârşit acest proiect. S-au făcut nenumărate demersuri şi s-a insistat peste tot, însă în 15 ani se pare CĂ nu a existat „voință politică” pentru ca acest lucru să se întâmple. Eu pot să spun doar atât: PĂCAT...

deschidere al Festivalului – la pupitrul Royal Philharmonic Orchestra, avându-l ca solist pe elevul lui – Liviu Prunariu, festivalul începe să capete valoare prin prezenţa la acea ediţie a lui Zubin Mehta, George Pretre, Lorin Maazel, Sergiu Comisiona, Yuri Temirkanov etc.

Punctul de cotitură l-a reprezentat ediţia 1998 a festivalului, condusă de Lordul Menuhin ca Preşedinte de Onoare al Festivalului şi Lawrence Foster ca Director Artistic. Atunci au venit pentru prima dată în România: Peter Donohe, Peter Frankl, Salvatore Accardo, Gidon Kremer, Viktoria Mullova, Daniel Barenboim, Myung Whun Chung, Barbara Hendricks, Orchestra Naţională a Franţei, Tonhalle, Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra Naţională a Academiei „Santa Cecilia” din Roma.

Din 2001, festivalul a fost sprijinit la nivelul cel mai înalt. Și-a recăpătat frecvenţa bianuală. A mers tot mai bine. În 2017, când muzica lui Enescu s-a auzit de 37 de ori în timpul ediţiei numărul 23, aţi spus, într-un interviu, că se pregătește construcţia unei noi săli de concerte. Evident, festivalul are nevoie de o sală pe măsură. Ce se întâmplă cu ideea noii săli?

După 1998 au urmat Festivalurile din 2001 şi 2003, organizate prin Guvernul României.

A fost o perioadă importantă a festivalului, întrucât în acea perioadă Guvernul a înţeles importanţa evenimentului, acordându-i o atenţie specială din punctul de vedere al imaginii. Numele mari au început să accepte cu mai mare plăcere şi uşurinţă participarea

şi, mai ales, solicitarea noastră de a prezenta lucrări din creaţia enesciană. A fost perioada în care directoratul a fost asigurat de Maestrul Cristian Mandeal şi Ioan Holender (în acea perioadă, director al Operei din Viena). Din 2001, Concursul şi Festivalul au fost acceptate în cele două federaţii internaţionale (a concursurilor şi cea a festivalurilor), eveniment ce a contribuit foarte mult la deschiderea internaţională a festivalului.

Tot în 2001, a fost luată hotărârea ca festivalul să fie organizat o dată la doi ani, această frecvenţă fiind benefică pentru imaginea şi poziţionarea internaţională a manifestării. În 2003, la insistenţele noastre, ale lui Mandeal şi Holender, dl. Adrian Năstase (pe vremea aceea, prim-ministru al României) a propus reamenajarea Sălii Mari a Palatului ca Centru Cultural cu mai multe săli (4). Proiectul a fost început de Dl. Romeo Belea (cel care avea drepturile de proprietate intelectuală asupra obiectivului) şi care a venit cu propuneri utile pentru desfăşurarea evenimentelor culturale în această clădire atât de criticată de mulţi.

Proiectul există şi cu toate că insistenţe (din partea noastră) şi propuneri au fost de-a lungul ultimilor 15 ani, niciun ministru nu a putut duce la bun sfârşit acest proiect.

Trebuie să amintesc aici scrisoarea celor trei (Zubin Mehta, Antonio Pappano şi Danile Barenboim), care au solicitat Guvernului României (în 2013) începerea lucrărilor de reamenajare a Sălii Palatului, subliniind în mod deosebit că un asemenea festival şi un asemenea public merită cu prisosinţă o sală mai bună de concerte. Deci s-au făcut nenumărate demersuri şi s-a insistat peste tot, însă în 15 ani se pare nu a existat „voinţă politică” pentru ca acest lucru să se întâmple.

Eu pot să spun doar atât: PĂCAT...

Dincolo de sloganul clasic, Lumea în armonie, dincolo de reușita de a așeza numele lui George Enescu pe buzele și pe suporturi de partitură din tot mai multe locuri, încurajaţi muzica contemporană. Ce înseamnă, astăzi, muzica contemporană? Ce oferă ediţia 2019 celor care vor încerca să afle acest lucru cu propriile timpane?

Festivalul şi-a asumat o responsabilitate şi un risc deosebit. În acelaşi timp – aşa cum a declarat şi Vladimir Jurowksi – directorul artistic al festivalului –, este de datoria noastră să promovăm creaţiile contemporanilor noştri.

Am creat această serie specială – „Muzica secolului XXI” –, care înglobează creaţii ale celor mai importanţi compozitori români şi străini contemporani. Este o iniţiativă îndrăzneaţă

36 | www.sapteseri.Ro

I N TERVI U

ca să propunem publicului festivalului (din Bucureşti, din ţară şi din străinătate ) această serie, în care sunt prezentate lucrări ale unor compozitori importanţi ai timpului nostru, compozitori care din varii motive nu sunt prezenţi în programele concertelor orchestrelor şi ansamblurilor noastre. Concertele noastre cuprind lucrări ale unor compozitori de largă circulaţie internaţională, comisionaţi de mari ansambluri internaţionale, cu înregistrări la marile case de discuri, care – din păcate – sunt necunoscuţi (din ingnoranţă şi lipsă de informaţii) de publicul român.

Am propus ca aceste lucrări să fie prezentate de ansambluri reprezentantive din Bucureşti şi din ţară, având la pupitru dirijori de renume internaţional, alături de tineri dirijori români, solişti de anvergură care să prezinte „muzica zilelor noastre”. Pe lângă aceste concerte, vom avea ocazia să-i şi cunoaştem pe aceşti creatori în cadrul „Forumului Internaţional al Compozitorilor” coordonat de Dan Dediu. În ediţia 2019 ne vom bucura de prezenţa unor importante nume ale creaţiei contemporane, printre care îi amintesc pe Usuk Chin, Lera Auerbach, Avner Dorman, Adam Schoenberg, Francesco Filidei, Joshua Fineberg, Ivan Fedele, Tristan Murai, Micahel Jarrell, Michael Nyman, Nicola Piovani, Eric Montalbetti, Rolf Martinsson, Krzystof Penderecki, alături de cei mai cunoscuţi compozitori români. Pentru a informa publicul meloman, împreună cu DC Communication, reprezentantul nostru PR şi de comunicare, şi cu alţi oameni de specialitate, vom începe o campanie specială de informare şi educare (aş putea spune) a publicului meloman, invitându-i la aceste concerte-eveniment din cadrul programului nostru. În 2019, festivalul propune un spectacol de tip recent: opera în concert. Înţeleg că este vorba despre un fel de epurare a dimensiunii teatrale a operei: dispare decorul, dispar costumele și rămân vocea și muzica.

Vorbiţi-ne puţin despre acest concept.

Ideea nu este nouă – operele în concert fiind prezente în ultimele ediţii ale festivalului (începând cu ediţia 2013 ). În cadrul ediţiei 2017 am venit cu ideea de a „ilustra” aceste opere prin realizarea unor proiecţii „de atmosferă şi ambient” realizate de creatori consacraţi: Carmen Vidu şi Petrika Ionesco. Vom continua această experienţă pozitivă şi vom prezenta 14 lucrări de operă în concert în ediţia 2019 – unele dintre ele cu proiecţie (la Sala Palatului şi la Ateneul Român). Majoritatea acestor opere vor fi prezentate pentru prima dată în România (A. Schoenberg – „Moses şi Aron”, B. Britten,

„Peter Grimes”, A. Honneger – „Jean d’Arc au Bucher”, Beethoven – „Leonora”, G. Poulenc – „La Voix Humaine”, B. Bartok – „Castelul lui Barbă Albastră” etc.). Prin aceste concerte încercăm să aducem un plus de spectaculozitate şi interes auditoriului şi să aliniem festivalul „Enescu” la curentul internaţional al momentului: spectacole multimedia.

2021. Nu suntem încă nici în 2019, dar nici 2021 nu e departe. Vă (mai) propuneţi ceva pentru 2021?

Da. Am început deja să lucrăm pentru ediţia 2021 – ediţie jubiliară: a 25-a, organizată la 30 de ani după prima ediţie de după 1989. Este o aniversare care ne obligă atât pe noi, ca organizatori, cât şi pe cei pe care îi vom invita să aibă o prezenţă de excepţie în festival. Pot să vă spun că, cel puţin din punctul de vedere al orchestrelor mari, avem deja prezenţele confirmate pentru concertele de la Sala Mare a Palatului (care poate până atunci să aibă o nouă „faţă”).

Dacă dorim să avem nume importante în Festival, trebuie să ne asigurăm din timp de prezenţa lor la Bucureşti. Şi acest lucru trebuie realizat cu profesionalism – aşa cum se procedează la marile festivaluri ale lumii, din care şi festivalul „Enescu” face parte. Ceea ce va fi poate o noutate în 2021 este includerea concertelor cu muzică contemporană în seria concertelor şi recitalurilor de după-amiază de la Ateneul Român, tocmai pentru a dovedi faptul că muzica zilelor noastre este o muzică pe care trebuie să o includem în cotidian, şi să nu o izolăm undeva pentru că fie ne este greu să o înţelegem, fie din comoditate nu dorim să o integrăm în viaţa noastră. În rest, ne dorim să fim sănătoşi, să avem sprijinul decidenţilor, partenerilor şi melomanilor, pe care sperăm să nu-i dezamăgim niciodată. www.sapteseri.Ro | 37

Porţelan și umor, 100% românesc )

Oana Titica Poate transforma o farfurie într-o armă mortală, cu mult umor. E funny, directă, frumoasă și cu cojones și cred că avem nevoie de mai mulţi oameni ca ea pentru a face România mai digerabilă.

Foarte puţini oameni au acest talent, iar Oana Titică, stăpâna farfuriilor cu mesaje de la Chicineta, este unul dintre ei.

C

ând te-a lovit inspiraţia de a face mixul între dragostea pentru scris și designul de farfurii?

Cam acum 3 ani, pe vremea asta, în toamna anului 2015. Long story short, mi-a scris o artistă care făcea căni și farfurii, eu având un blog culinar la vremea respectivă, în ideea în care, dacă îmi plac, să fac o postare pe blogul meu, de genul support romanian artists. Și așa mi-a venit ideea de farfurii cu mesaje. În zona asta, de porţelan, nu exista nimic funny, ceva ce ai fi putut cumpăra pentru a face cuiva un cadou.

38 | www.sapteseri.Ro

De Cristian Niculae Cum decurge procesul creativ atunci când gândești o nouă colecţie de farfurii?

Asculţi muzică în timpul ăsta?

Beau un pahar de vin, sau mai multe, iar asta îmi eliberează partea creativă. Mă așez la laptop și mă apuc să scriu mesaje pentru colecţie, cu sau fără o temă anume. În timpul ăsta ascult și muzică, de la Editors la Marc Anthony (pentru că eu dansez și salsa).

Dimineaţa, după ce mă trezesc, recitesc mesajele și fac selecţia.

Te-ai gândit să faci și boluri pentru căţei?

Da. Momentan îmi ocup timpul cu lucrurile care fac businessul să meargă.

Câteodată pierzi perspectiva unui lucru nou în defavoarea lucrurilor imediate. Dar am în plan chestia asta pentru anul viitor.

Cu ce artiști ţi-ar plăcea să colaborezi? În afară de Beyonce?! (râde) În ceea ce privește mesajele, le voi face tot eu, în continuare, pentru că mă reprezintă. Cel puţin până îmi dispare inspiraţia. Încerc să fac farfurii mai artistice, chiar dacă sunt farfurii cu mesaj, și lucrez cu artiști

interviu

plastici sau ilustratori care să ducă produsul într-o zonă mai artsy.

Cum ai defini stilul tău și cum s-a dezvoltat el până aici?

Autentic. Am încercat să fac fix ce mă reprezintă cel mai bine și ce aș cumpăra eu.

Când fac o farfurie, întotdeauna mă întreb dacă aș cumpăra-o și pentru cine, iar datorită acestui fapt îmi doresc să fie toate speciale, originale.

Ai în plan să îţi dezvolţi o paletă de culori proprie?

Ascult de cei care îmi fac grafica și partea artistică, iar în zona asta inputul meu este mai mult ca un brief. Așa că, momentan, nu am în plan o paletă proprie de culori. Dar mai vedem...

Ai vreun proiect special pe care ai vrea să-l realizezi într-o zi?

Farfurii pentru Beyonce, pe care să scrie Beyonce este cea mai tare. (râde)

Știu că ai făcut un curs de actorie în liceu. De ce nu ai dat la actorie?

Pentru că nu mi-a mai plăcut ideea de a juca un rol. Mi s-ar fi părut o carieră foarte obositoare, în care tot timpul trebuie să încerci să fii altcineva și mi-ar fi fost frică să nu mă pierd pe mine. Plus că nici nu eram așa de bună la cursul ăla, sincer. În ce stadiu ești cu cartea pe care vrei s-o scrii?

Chiar la început. Am un personaj, pe care îl cheamă Florentina Magiun – e o tânără jurnalistă, este cumva un alter ego al meu, care ajunge în vacanţă în Tenerife, unde, din greșeală, rezolvă o crimă.

Crezi că ar prinde o serie de farfurii cu Arsenie Boca?

Da, clar! Cred că am merge cu toţii în Maldive după seria asta. Aș scrie pe farfurii Arsenie Boca makes me loca.

Este foarte valabil mesajul pentru femeile care stau la coadă la Arsenie Boca.

Știu că majoritatea mesajelor de pe farfurii, dacă nu chiar toate, sunt inspirate din viaţa ta personală? În care dintre ele te regăsești cel mai bine?

Este unul care mi-e foarte drag: Cakes gave me this great ass. E o perspectivă diferită asupra vinovăţiei pe care o simt unele femei atunci când mănâncă prăjituri, pentru că se gândesc că se îngrașă. Dar sunt mișto gagicile cu fundul mare și nu ar trebui să ne simţim vinovate, ar trebui să ne bucurăm de faptul că mâncăm prăjituri.

Majoritatea farfuriilor sunt pentru gagici, pentru gacici care seamănă cu mine într-un fel sau altul.

Ce te inspiră cel mai tare?

Cărţile. Îmi plac foarte mult romanele poliţiste și umorul britanic. Iar Tina Fey este și ea o sursă de inspiraţie.

De obicei lumea vrea să-și personalizeze farfuriile.

Avem o farfurie pe care scrie Sex before food și ni s-a cerut să înlocuim cuvântul sex cu ceva mai kid friendly. Dar nu am făcut-o.

Care e designerul tău preferat de ceramică? Îmi plac designerii cu care am lucrat eu până acum, Alina Ceramics, Poemi Studios și Irina Silivescu.

Ce ai vrea să mănânci la ultima ta masă? Și din ce farfurie?

Mie îmi place mâncarea, e greu să aleg un singur fel. Aș mânca ciorbă de perișoare, ceafă de porc cu cartofi prăjiţi, paste cu hribi și trufe, iar la desert (oohh, the possibilities) aș vrea o negresă cu zmeură și caramel. Le-aș mânca din farfuria cu mesajul Yes, I look better naked.

Care au fost cele mai amuzante sau ciudate cerinţe venite din partea clienţilor? www.sapteseri.Ro | 39

beauty

Ai găsit anticearcănul potrivit?

de Codrina Apostol

În timp ce încercam să îmi dau seama cum ar trebui abordat subiectul anticearcăn/corector, am ajuns la concluzia că sunt prea multe astfel de produse pe piaţă. Există unul pentru camuflarea petelor, altul pentru iluminat sau contouring și lista poate continua. Când sunt întrebată ce corector recomand, automat îmi vine în cap întrebarea: ce vrei să faci cu el?! Dar confuzia nu se termină aici. La baza criteriilor de selecţie stau și alţi factori, precum tipul de piele, subtonul, metoda de aplicare, ambalajul produsului și zona în care vrei să îl utilizezi. Când te gândești deodată la toate acestea, pot înţelege încurcătura în care te afli. Foto: Getty Images www.sapteseri.Ro | 41

Ai observat vreodată denumirile de pe etichetă? „Secret” sau „camuflaj” sunt doar câteva dintre adjectivele ce însoţesc de obicei numele acestui produs. Parcă ne-am afla într-un roman cu spioni. Dar cu toţii știm că un produs nu ar trebui judecat după ambalaj sau după denumire, ceea ce contează de fapt este conţinutul său. După câţiva ani de experienţă în industria de beauty, pot să spun că cel mai util este să investești în cât mai multe și diversificate produse de bază.

De ce? Pentru că atunci când vine vorba de fundaţia machiajului și de concealer, este foarte util să ai la dispoziţie diferite produse pentru diferite situaţii. De exemplu, trebuie să ai două nuanţe de fond de ten în trusă pentru a te adapta schimbărilor de la un anotimp la altul. În ceea ce privește concealer-ul, subiectul este mult mai complex. Recunosc că am patru tipuri diferite de corector în kitul meu și aleg câte unul în funcţie de tipul de finisaj pe care îl doresc sau în funcţie de problema pe care vreau să o rezolv. În ciuda faptului că acest produs nu lipsește din nicio trusă de machiaj, alegerea corectă a concealer-ului este mult mai complicată decât pare. De câte ori ţi s-a întâmplat să cumperi unul nepotrivit tenului tău? Cu atâtea criterii de care trebuie să ţii cont, este normal să treci măcar o dată printr-o astfel de experienţă! De aceea m-am decis să vorbim despre corector și anticearcăn și să îţi fac o listă cu produsele mele preferate.

Culoare Fără îndoială, culoarea este unul dintre aspectele cele mai importante atunci când vine vorba de corector – ca să nu mai amintesc de faptul că este motivul principal pentru care vei dori să ai mai multe produse de acest tip în kitul tău. Nu poţi cu o singură nuanţă de concealer să rezolvi toate problemele tenului! O culoare care neutralizează roșeaţa nu îţi va acoperi cearcănele, nu îţi va ascunde cicatricele și viceversa!

Când vine vorba de cearcăne superficiale, îţi recomand să utilizezi o formulă care reflectă lumina, într-o nuanţă mai deschisă cu un ton decât pielea ta. Acest artificiu îţi va conferi luminozitate și va părea că abia ce te-ai trezit după un somn odihnitor. Dar ai grijă! Cearcănele adânci, acele pungi închise la culoare, pot fi mascate doar folosind un anticearcăn mai închis cu un ton. Atenţie! Un concealer mai deschis la culoare conferă zonei și mai mult volum, lucru pe care nu ni-l dorim! În această categorie, preferatele mele sunt Touche Eclat Yves Saint Laurent pentru o acoperire ușoară și clasicul Concealer de la Clé de Peau Beauté, dacă dorești un grad mai mare de acoperire. O altă opţiune extraordinară este Giorgio Armani Beauty's High Precision Retouch Concealer. Acesta luminează și perfecţionează tenul cu un finisaj natural și radiant. Dacă te încadrezi în categoria femeilor cu cearcăne accentuate, îţi recomand Chanel Longwear Color Correcteur, în nuanţă de lila. Este foarte important să neutralizezi orice urmă de albastru sau de verde, iar apoi aplică un alt concealer de o culoare similară tenului pentru a crea echilibrul de care ai nevoie.

De asemenea, anticearcănele de corecţie a culorii pot fi utilizate pentru probleme precum roșeaţa și hiperpigmentarea; tonurile de verde se folosesc pentru a minimiza roșeaţa, iar tonurile de piersică sau violet, pentru a ascunde cicatricile de acnee sau petele solare. Nici de această dată nu uita să adaugi un pic de concealer în aceeași nuanţă cu tenul tău la final! Sfat: ţine cont de faptul că un corector de culoare conţine cu 40-50% mai mulţi pigmenţi. Fii atentă la cantitatea pe care o vei aplica!

Dacă nu ești chiar începătoare în lumea machiajului, poţi opta pentru o paletă corectoare de culoare, cum sunt cele de la MAC Conceal and Correct, având multe opţiuni de nuanţe cu care te poţi juca și pe care le poţi mixa.

42 | www.sapteseri.Ro

beauty

Textură Din păcate, nu există o formulă de anticearcăn/corector universal valabilă. Când vorbim despre textura unui astfel de produs, ne referim atât la consistenţa sa reală, cât și la formula lui. Pe piaţă vei găsi produse din această categorie cu o textură mai consistentă, potrivite pentru acoperirea petelor roșii, cât și a cearcănelor pronunţate, sau cu textură mai lichidă, cremoasă, care oferă o acoperire mică spre medie. Acestea te vor ajuta să maschezi doar micile imperfecţiuni. Prin urmare, texturile sunt definite de consistenţa produsului: opacă sau translucidă, cremoasă sau uscată. De obicei, corectorul de subton este disponibil sub formă de primer, CC cream, pudră-mozaic sau pulbere, în timp ce un corector de cearcăne este cremos sau lichid. De aceea, când vrei să cumperi un astfel de produs, trebuie să ţii cont de toate aceste detalii.

Pentru zona ochilor recomand un anticearcăn cu o formulă cremoasă, mai lichidă, precum cel de la Nars – Radiant Creamy Concealer sau cel de la Laura Mercier – Flawless Fusion Longwear Concealer.

Pe de altă parte, pentru petele de acnee și pete pigmentare recomand un corector mai bogat în pigmenţi, care se „lipește” de pete și nu reflectă lumina. Pentru astfel de probleme alege un produs cu textură mai uscată și solidă. De obicei, acestea vin în palete individuale sau mixte – MAC Conceal and Correct sau Kryolan Dermacolor Palette. Un astfel de produs oferă o camuflare uniformă, chiar și când vine vorba de roșeaţă, cicatrici sau vase capilare. Imperfecţiunile devin invizibile și finișul este unul mat.

Contur și Iluminator Acest produs este atât de versatil încât a devenit vedetă în tehnica de contouring – sculptarea feţei pentru a reda umbrele naturale și pentru a crea zone de lumină. De ce să alegi un produs cremos, și nu unul pulbere? Corectorul a fost cel mai folosit produs în realizarea acestei tehnici atât de iubite în media online, pentru că are aceeași consistenţă cu fondul de ten și se blenduiește ușor cu restul produselor!

Dar trebuie să ai mare grijă când încerci să pui în practică acest procedeu. Personal, nu îl recomand pentru persoanele cu tenul foarte deschis la culoare. Este aproape imposibil să poţi face acest joc de umbre și lumini fără să nu fie vizibil pe timpul zilei. Dar funcţionează perfect la persoanele cu tenul mai închis. Încearcă RCMA Palette! Nu sunt adepta acestei tehnici, dar mă folosesc de un corector mai deschis la culoare pentru a crea un efect de lifting sub sprânceană sau, pur și simplu, îl aplic în jurul buzelor pentru a perfecţiona rujul roșu! Studio Finish Concealer Mac Cosmetics este recomandarea mea.

www.sapteseri.Ro | 43

Eyes on the leather stYlE de Zinaida Anastasiu

Trendul care nu părăsește podiumurile: leather! De la jachete la bluze, fuste și pantaloni, pielea este un material care redefinește orice ţinută – unul dintre cele mai longevive materialE, apreciat de designeri din întreaga lume.

Atunci când vorbim despre rochii, pielea oferă sexiness și conturează silueta într-o manieră aparte, în special prin cusăturiLE fine și detaliiLE de tip bondage sau pret-a-porter. Jachetele, fustele sau pantalonii de piele sunt piese vestimentare îndrăzneţe CU care nu poţi da greș, iar în anotimpurile reci sunt piesele de reziStenţă care pot fi ușor accesorizate cu pulovere sau eșarfe, cu cizme și pantofi – de la elegant la casual, de la chic la sensual. Pentru bărbaţi, inserţiile de piele pot fi regăsite pe bluze sau putem discuta despre geci de piele care oferă un aspect edgy oricărei ţinute.

ªªFustă scurtă

©©Geacă de piele

ZARA zara.com

BERLUTI berluti.com

¨¨rochie Alaya

ANDRA ANDREESCU andraandreescu.com

44 | www.sapteseri.Ro

¨¨Bluză cu inserție de piele GIVENCHY givenchy.com

STI L

ªªPantaloni de piele

JW ANDERSON brownsfashion.com

¨¨Jachetă patchwork

ALEXANDER McQUEEN alexandermcqueen.com

¨¨Biker Jacket ZARA zara.com

¨¨Pardesiu DE piele HELMUT LANG harrods.com

ªªBluză fără mâneci GIVENCHY givenchy.com

www.sapteseri.Ro | 45

R R R

A U TO

Rolls Royce în România

Oficial ne merge bine fiindcă oficial a debutat în România cel mai mare Rolls Royce: Cullinan.

de Alexandru Duţu

Un Rolls cât o Catedrală

Despre Cullinan, primul Rolls de teren din istoria mărcii, am mai scris aici. Dar de data asta, „la ceas aniversar de centenar” – cum cântau pionierii la Telejurnal pe vremuri, îl avem aici. Cullinan a ajuns la români. Cam odată cu Catedrala. E bine! Cullinan, ceva mai mic decât Catedrala, dă, totuși, senzaţia de vilă. Sau, hai, să nu se supere englezii, o să spunem că dă senzaţia de vilă amestecată cu un castel de vânătoare.

Primul Rolls de teren este cea mai scumpă mașină din zona asta a pieţei. Are un preţ de pornire de 265.000 de euro fără TVA. Uuuuffff!

Dar ce pornire?! A pornit preţul la sfert de cheie. Oricum, după ce preţul (care cu TVA sare bine de 300.000) a pornit, ne-am cam oprit noi. Îmi amintesc cum, la lansarea Bentley-ului

Bentayga, SUV-ul concurenţei, primii nouă clienţi români care rezervaseră mașinile mult înainte ca ele să apară aici plătiseră în medie un preţ de vreo 290.000 de euro pe bucată (cu felurite opţionale incluse). Deci ce era mai important am lămurit. E scump tare! În rest, are același motor de 6,75 litri, 571 CP și 850 Nm la numai 1.600 rpm. Portbagaj mare: între 560 și 600 de litri în așezarea standard, iar cu bancheta rabatată are 1.930 litri. Cică e primul Rolls la care se rabatează bancheta. Să fie-ntr-un ceas bun! Portbagaj din fier forjat deasupra îi mai trebuie, cum aveau cetăţenii care altădată duceau pe acoperiș damigeana aia uriașă de 50 de litri de la soacră. Vă daţi seama că, odată cu rabatarea banchetei de la un Rolls, se rupe nu doar amărâtul ăla de scaun îmbrăcat în pielea a o sută de vaci premiante, ci www.sapteseri.Ro | 47

se rupe ceva în istoria autoturismului și mai ales în istoria autoturismelor de lorzi. Mă gândesc că, la ultimele horcăieli, domnul Royce o fi lăsat cu limbă de moarte: „Băi, orice, numa' să nu rabataţi vreodată bancheta spate, ca la Făurei, că ne facem de băcănie! Mai bine ieșiţi din UE decât să rabataţi bancheta!” Și, dacă tot ne-am înșurubat în ideea de banchetă spate, vreau să felicit inginerii englezi pentru soluţia cu cele două scăunele plus măsuţă care se iţesc din portbagaj, cum vedeţi dumneavoastră în fotografiile alăturate. Ba văd că au și un mic piedestal așezat pentru a facilita urcarea.

Asta îmi aduce aminte de un episod mai vechi. Aveam în faţa blocului acea faună de „faţa blocului” sau „bere la bordură”, foarte întâlnită în ţara noastră. Iarnă, vară, întuneric, lumină, ei erau acolo, la cioace, nelipsiţi. Nici măcar ploaia nu le putea întrerupe ritualul. Ridicau hayonul unei dubiţe Volkswagen și se vârau sub el, unii așezaţi în portbagaj, alţii zgribuliţi în picioare sub streașina improvizată. Orice numai să nu intre în casă, la neveste.

Nici nu știu cum s-o fi derulat filogeneza autoturismului: acei pierde-vară dintr-un oraș prăfuit românesc i-au 48 | www.sapteseri.Ro

inspirat pe cei de la Rolls, sau ai noștri văzuseră treaba asta la englezi?

Redevenim serioși și vă mai amintim că Cullinan își modifică automat garda la sol atunci deschizi mașina.

Cu alte cuvinte dinozaurul ăsta se apleacă în faţa ta, ca proprietar, când simte că vrei să-l încaleci. Cam cum face o cămilă în faţa șeicului. Deși am comparat SUV-ul cu o clădire, să știţi că, la cei 5,34 metri, nici nu este chiar atât de lung pentru un Rolls. Are un ampatament de 3,3 metri și o înălţime de 1,83 m și o lăţime de 2,16 m. Deci spaţiu interior imens într-o mașină nu foarte lungă. Asta e bine nu doar prin vreun canal de irigaţii (poate să atace șanţuri de 54 cm), ci și prin oraș.

Important este că, la centenar, România are SUV Rolls Royce și pe Halep numărul unu mondial.

\\cifre

Motor: V12, 6,75 litri Putere: 571 CP/ 5.000 rpm Cuplu: 850 Nm/1.600 rpm Accelerație 0-100 km/h: 5,2 sec.

Viteză maximă: limitată la 250 km/h Preţ estimat: 265.000 euro fără TVA

A U TO

Trotineta salvaţi Bucureștiul Nu este numele unui nou partid.

Vream să vă spunem că Taxify, operatorul concurent al lui Uber, a anunţat că va lansa în București un serviciu de închiriat trotinete electrice. În Paris există deja așa ceva cu un preţ de 0,15 euro pe minutul de închiriere. Dacă ajunge și la noi la jumătate de preţ, sau măcar la 10 cenţi minutul, ar fi un mare câștig.

Deși cel mai bine ar fi să lanseze cineva un sistem prin care să putem închiria un primar și un consiliu local de la un oraș mare din Vest. Cât poate să coste pe patru ani?

Una și una Anul trecut vă vorbeam aici despre un Koenigsegg Agera RS Gryphon, cu un V8 biturbo de 5.0 litri de 1.360 CP, cu caroserie din fibră de carbon și niște inserţii din aur de 24 de karate. Nu mai insist pe descriere, dar ce o făcea unică era că era unică, adică produsă într-un singur exemplar. Expresia „altu' moare și așa n-are” căpăta acoperire în viaţa reală. Acum vreau să vă vorbesc despre un McLaren 720S Stealth produs într-o serie destul de limitată, de doar un exemplar.

Nuanţa de vopsea, Sarthe Grey, cică ar fi foarte apropiată de a lui F1 GTR, care a câștigat cursa de 24 de ore de la LeMans în 1995. Unicatul de azi dă 720 CP și 770 Nm tot dintr-un V8 biturbo, dar de doar 4.0 litri. Dar asta deja e mai puţin important.

Englezii ne-au tot vorbit despre numele de alint al fiecărei nuanţe de roșu care s-a mai dat peste spiţele jantelor, despre cum a bibilit timp de sute de ore manual echipa de vopsitori pe lângă unicat și multe d-astea. Ăsta-i marketingul!

ediţie foarte limitată de zero exemplare. O să mă laud simplu: „Mașină cum n-am io, n-are nimeni!” Mai lucrez încă la conceptul de ediţie limitată din minus 1 exemplare. Sunt în tratative cu un profesor de la catedra de numere complexe a Facultăţii de Matematică.

Și tot astăzi vă spun și despre al treilea unicat: un Lamborghini SC18, bazat pe Aventador, dar modelat de divizia sportivă a italienilor (Squadra Corse – de aici și acronimul) după chipul și asemănarea modelelor care condurează în competiţiile de de GT3. Motorul este un V12 de 6.5 litri, 770 CP la 8.500 rpm și 720 Nm la 6.750 rpm.

V-am făcut lista asta ca să vedeţi cam unde s-a ajuns cu exclusivitatea: ediţia foarte limitată de o mașină. În ceea ce mă privește, când o să ajung miliardar, vreau să împing conceptul de exclusivitate mult mai departe. O să vreau să am o mașină cum nu are nimeni. Nici măcar eu. Produsă într-o www.sapteseri.Ro | 49

TRAVE L

Indonezia-Bali

Situat între Oceanul Indian și cel Pacific, arhipelagul indonezian este cel mai vast, cu peste 17.000 de insule, dintre care doar 7.870 au nume. Frumuseţea Indoneziei atrage foarte mulţi turiști dornici să se bucure de vegetaţia abundentă, de relieful bogat, de nenumăratele parcuri și rezervaţii, dar și de plaje. Unele și-au câștigat, pe bună dreptate, renumele de cele mai spectaculoase din lume. Printre acestea se număra Senggigi Beach în Lombok, Kuta Beach în Bali, Bunaken Beach în Manado.

De Adela Marinescu. Foto: Getty Images

www.sapteseri.Ro | 51

K

omodo National Park, situat pe insula cu același nume, este o rezervaţie inclusă în patrimoniul UNESCO și își datorează numele speciei de reptile Dragonul de Komodo, aici trăind peste 2.500 de exemplare. În parc mai pot fi admirate și alte specii de animale sau păsări și, de asemenea, Komodo National Park este renumit și pentru viaţa subacvatică. Aici pot fi găsite unele dintre cele mai spectaculoase locuri de scufundări din lume, unde pot fi admirate peste 385 de specii de corali, mangrove, mii de specii de pești, delfini, balene sau broaște ţestoase.

Plantaţii de cafea – Jampit Coffee Plantations este locul potrivit unde puteţi vedea cum arată și cum se dezvoltă arborele de cafea și cum sunt prelucrate boabele pentru a da cea mai faimoasă și gustoasă băutură din lume.

Craterul Ijen este o regiune vulcanică spectaculoasă, datorită unui lac imens cu apă de culoarea turcoaz.

Cu capitala la Dempasar/ Denpasar, insula Bali, situată între insulele Lombok și Java, este un paradis tropical cu nenumărate atracţii pentru

52 | www.sapteseri.Ro

toate gusturile și vârstele.

Este locul ideal pentru cei care doresc să se bucure de binefacerile terapiilor corporale tradiţionale, cursuri de yoga, diferite tipuri de masaj sau terapii balneoclimaterice.

Spre deosebire de restul locuitorilor din Indonezia, balinezii sunt adepţii unei forme de hinduism influenţată de tradiţiile și de cultura locale.

Pe insulă se află nenumărate temple care impresionează prin arhitectură. Turiștii care doresc să asiste la una dintre nenumăratele ceremonii balineze vor avea parte de o adevărată experienţă, care vorbește despre bogăţia, energia și varietatea culturii locale.

De origine vulcanică și foarte fertilă, Bali are întinderi nesfârșite de culturi de orez ce formează peisaje desăvârșite, sub formă de terase, lacuri formate în craterele vulcanice, plaje pentru toate gusturile și sporturile, de la cele unde se practică surf până la cele unde se poate înota în ape limpezi, fără curenţi. În plus, insula uimește prin varietatea nesfârșită a florilor, cele mai cunoscute fiind frangipani (sau plumeria), folosite ca ofrandă zeilor nu numai în temple, ci și faţa caselor sau magazinelor, unde sunt depuse zilnic. Ele

sunt considerate flori sacre cu cinci petale, sunt un simbol al feminităţii, al iubirii, al loialităţii și al nemuririi datorită ciclului perpetuu de înflorire.

Florile diferă din punct de vedere coloristic, de la alb, galben, roșu până la diferite nuanţe de roz. Datorită parfumului și diverselor calităţi curative, florile sunt folosite și în industria cosmetică, în special în produse pentru piele, având proprietăţi antiinflamatoare și antioxidante.

Plimbări în natură, excursii la terasele de orez din centrul sau sudul ţării, la plantaţiile de cafea din nord, la vulcanii Batur (încă activ) şi Agung, la cascade, călărie, rafting, surfing sau bungee jumping pentru cei mai aventuroși – acestea sunt doar câteva activităţi pentru cei care vor să descopere insula și își doresc și o vacanţă activă.

Pentru cei care doresc să se relaxeze, nu trebuie să rateze experienţa unui masaj balinez în centrele spa, zonele centrale unde pot beneficia de binefacerile apelor termale din bazinele naturale formate în craterele vulcanice, spectacole de dans și muzică balineză care se desfășoară în temple sau cursuri de yoga și meditaţie.

Unele dintre cele mai retrase plaje sunt Pasir Putih Beach,

TRAVE L Karma, plaja Geger, Green Bowl Beach, plaja Amed, Balangan.

Kuta este cea mai cunoscută plajă, unde vin foarte mulţi turiști, iar Legian, aflată în apropiere, este destinată surferilor. Aici se află și multe cluburi de noapte. Seminyak, zona de lux a insulei, este renumită pentru restaurantele și magazinele de lux. Jimbaran, cu nisip fin și intrare lină în apă, Nusa Dua, unde hotelurile au plaje private.

Insula este renumită și pentru diverse meșteșuguri, printre care sculptura lemnului sau crearea bijuteriilor din aur și argint. De asemenea, unele dintre cele mai tradiţionale suveniruri pot fi beţișoarele parfumate care se aprind de obicei în temple și care sunt făcute cu diverse arome ale plantelor de pe insulă.

Denpasar, capitala insulei, are o mulţime de atracţii cu care turiștii se pot desfăta.

De la plaje cu nisip alb până la Bali Museum sau Taman Budaya Ardha Chandra (Bali Art Centre).

Ubud este considerat centrul spiritual și cultural al insulei.

Localitatea situată în munţi, la o oră de mers cu mașina de aeroportul din sud, este renumită pentru diverse meșteșuguri, astfel că aici și în satele înconjurătoare, ca Campuhan, Penestanan, Peliatan sau Batuan, se pot găsi diverse ateliere de sculptură a lemnului, de ţesături, pictură sau bijuterii lucrate manual.

Ubud Sacred Monkey Forest Sanctuary este o rezervaţie naturală din junglă, cunoscută și sub numele de Mandala Wisata Wanara Wana, care găzduiește și trei temple sacre. Sanctuarul este și casa a nu mai puţin de 600 de maimuţe și peste 186 de specii de copaci.

Alte temple foarte frumoase, unde puteţi vedea și apusuri sau răsărituri de soare spectaculoase,

sunt Tanah Lot la 20 km de Kuta sau Pura Luhur Uluwatu, care se află pe o stâncă și oferă o panoramă foarte frumoasă. Și aici se află multe maimuţe și au loc diverse ceremonii ale localnicilor. Cel mai important templu este Pura Besakih, lângă vulcanul Agung, unde au loc zeci de festivaluri balineze. Uimitor este faptul că în 1963 vulcanul a erupt, iar acest eveniment nefericit a dus la moartea multor localnici. Însă acest edificiu a fost ocolit de lavă într-un mod miraculos, deși se afla chiar pe versant, lucru care i-a sporit faima de lăcaș sfânt.

Bali Elephant Camp este de asemenea un loc special pentru localnici. În această rezervaţie de elefanţi, animale foarte iubite pe insulă, puteţi face o plimbare prin junglă, îi puteţi hrăni și puteţi să mai aveţi parte de o experienţă interesantă: poze și îmbrăţișări cu honey bear, cea mai simpatică specie de urși, foarte prietenoși și iubitori.

Nu rataţi din Bali și o excursie (cu avionul) în Java, insula vecină unde se află templul budhist Borobudur, ridicat în secolul al IX-lea și inclus patrimoniul UNESCO. Acesta este cel mai mare edificiu de acest gen din Asia de Sud-Est, cu 34,5 metri înălţime, iar până în 1814, când a fost redescoperit, a stat timp de secole acoperit sub mai multe straturi de cenușă vulcanică. Edificiul are peste

60 de stupe (monumente religioase destinate păstrării relicvelor unor lideri spirituali budiști), cu statui budiste – întreg ansamblul seamănă, privit de sus, a mandala, simbol budist și hinduist al universului și armoniei.

Bucuraţi-vă de bucătăria balineză, în special de mâncărurile pe bază de orez sau fructe de mare, dar și de nenumăratele tipuri de fructe exotice.

\\Important de știut

Atunci când vizitați locuri în care se află maimuțe, este recomandat să nu purtați bijuterii, să aveți mare grijă cu obiectele personale și să nu aveți mâncare în mână sau în geantă, pentru a evita comportamentele agresive.

Pe insulă nu există transport în comun, astfel că cei dornici să exploreze pot închiria biciclete, scutere sau ATV-uri pentru a descoperi frumusețea insulei și satele tradiționale. Îmbrăcați-vă adecvat atunci când vizitați temple, în semn de respect pentru cultura locală.

Posesia sau traficul de droguri sunt pedepsite cu sancțiuni foarte aspre, de la închisoare până la pedeapsa cu moartea.

Informaţii oferite de agenţia KIWI TRAVEL. www.kiwitravel.ro

Inspirație pentru noi călătorii Închirierea unei mașini înseamnă mai mult decât a ajunge din punctul A în punctul B. Este vorba despre călătoria în sine, despre experienţele pe care le puteţi avea și despre mașinile în care puteţi explora mai mult.

Cu noul site www.avis.ro ești la distanţă de un click de rezervarea unei mașini în peste 170 de ţări și 5.500 de locaţii.

Fie că doriţi să vizitaţi obiective turistice cunoscute sau vreţi să descoperiţi locuri magice ascunse, la care aveţi acces doar cu ajutorul unei mașini, accesând site-ul www.avis.ro veţi avea certitudinea unei experienţe de neuitat la volanul unei mașini sigure și confortabile de la Avis.

În România, Avis vă oferă servicii superioare de închirieri auto în 11 din cele mai importante orașe, cu birouri în centrul orașelor sau aeroport: București, Bacău, Brașov, ClujNapoca, Constanţa, Craiova, Iași, Oradea, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara. Rezervarea în toate locaţiile se realizează online, în 4 pași simpli. În funcţie de perioada și locaţia alese, puteţi beneficia de promoţii. Înţelegem că preferinţele sunt diferite și, de aceea, veţi găsi pe site o gamă variată de soluţii de închirieri autoturisme. Avem o flotă complexă, astfel că puteţi opta pentru tipul de mașină potrivit nevoilor de mobilitate, de la mașini de dimensiuni mici, perfecte pentru deplasarea în orașe aglomerate, și până la mașini de dimensiuni mari care vă pot însoţi în călătorii lungi, alături de cei dragi.

Accesând www.avis.ro veţi găsi și mașina care să vă însoţească în drumul către succes al afacerii dumneavoastră și cu care veţi impresiona și cel mai exigent partener de afaceri.

gastrolab Wine & Food Experience

Delicii culinare cu specific secuiesc, un paradis al vinurilor de calitate și o atmosferă excelentă pentru reîncărcat bateriile, toate aceste detalii se regăsesc la GastroLab, cel mai nou restaurant din Piaţa Victoriei, un loc unde te simţi minunat atât pentru că ai parte de „designer touch”, cât și de o abordare exclusivistă și creativă a meniului. De Ana-Maria Năcioiu. Foto: B3ton Restobar

A

vem convingerea că satisfacţia de a primi oaspeţi izvorăşte din bucuria întâlnirilor.

Considerăm că rolul nostru de ospitalieri se împlineşte în momentele în care reuşim să vă oferim un loc, o atmosferă potrivită pentru întâlnirile mari, poate chiar neobişnuite… şi, de ce nu, cu tot ce este necesar pentru o veritabilă jubilare”.

Astfel descriu pe pagina web cei de la GastroLab Wine & Food Experience ceea ce oferă prin atmosferă și calitatea mâncării în noul spaţiu deschis în zona Piaţa Victoriei, mai exact pe Bd. Aviatorilor, la nr. 8. Zona

54 | www.sapteseri.Ro

pare dedicată celor care iubesc experienţele creative dedicate senzaţiilor, iar noul restaurant are pregătit arsenalul inducerii stării de bine la orice oră a zilei.

Poţi veni aici la o cafea excelentă Bristol, la o bere artizanală sau la un pahar de vin (dacă nu ești connaisseur, vei avea nevoie de ajutor pentru selecţie), iar la capitolul mâncare te vei bucura să descoperi un meniu specific bucătăriei transilvănene, cu influenţe secuiești, cu mici variaţiuni, un meniu realizat exclusiv din ingrediente de excelentă calitate, provenite de la producători locali din Covasna și împrejurimi.

Dacă ești familiarizat cu Balvanyos Resort, vei identifica

imediat asemănarea. Sunt aici atât detalii din decor, cât și din meniul restaurantelor de acolo.

Evident, nu este o întâmplare: Lorand Szarvadi, proprietarul GastroLab, deţine și Balvanyos Resort, celebra locaţie fiind inspiraţie pentru noul restaurant bucureștean, amenajat de același cuplu de arhitecţi, Kalliopi Dimou și Sorin Istudor, de la Skaarhitects, (www.skaa. ro), în colaborare cu designerul Olah Gyarfas.

Cu o vastă experienţă în domenii diverse de business, acesta și-a descoperit în ultimii 10 ani o adevărată pasiune pentru vinuri de viţă nobilă, pasiune pe care o exploatează aducând licoarea magică

food și în ţară, în diverse locaţii care au acest specific. Doar la GastroLab există peste 600 de soiuri de vin, multe dintre ele în exclusivitate, dintre care 100 sunt disponibile și pentru consum la pahar. „Programul nostru conţine vinuri atent selecţionate, care se potrivesc perfect cu meniurile, amplificând experienţa dumneavoastră culinară.

Dedicaţia echipei GastroLab – Wine & Foods Experience este aceea de a vă îndrepta spre o experienţă gastronomică prin transpunerea aromelor şi a texturilor senzoriale”, declară celebrul Sommelier Zoltán Szabó, cu care cei de aici au o colaborare strânsă.

O dată pe săptămână are loc un eveniment cu degustare de vin, unde te poţi înscrie în avans, pentru a avea parte de o experienţă selectă de răsfăţ al simţurilor. Meniul nu este foarte vast, dar e relevant, așa cum îi stă bine unui restaurant care se respectă, fiind supervizat de către Chef Robert Cruicu și de către Chef Mădălina Santa, în calitate de consultant. „Cred că e o abordare destul de curajoasă ceea ce încearcă GastroLab, dar și că Bucureștiul are nevoie de un astfel de loc.

Meniul e axat pe bucătăria transilvăneană cu influenţe secuiești. Cum a luat, sincer, naștere acest meniu? Plecând de la resursele locale absolut speciale pe care le avem.

Brânzeturi artizanale din

Covasna și Harghita, păstrăv de râu spălat în apă sărată de izvor și afumat la fum natural, cartofi, fel și fel de soiuri, carne de mangaliţă sau de vânat, toate doar din zona secuiască. Când ai la îndemână astfel de resurse, nu cauţi să reinterpretezi nicio bucătărie, cum e la modă astăzi, ci mai degrabă am încercat să gândesc un meniu cu preparate gătite corect. Bucătăria transilvăneană și cea secuiască de asemenea presupun o gătire lentă. Gulașul, papricașul de pui sau obrajii de vită stau ore întregi pe foc. Orice ai face, nu ai cum să le grăbești.

Cred că dacă tot există atâtea restaurante care încearcă să ne transporte simţurile peste mări și ţări, e firesc să existe în București și un loc care să te ducă senzorial către aerul tare și curat de munte, către bucătăria sinceră, cu pâine cu cartofi, cu boia, tarhon sau afumătură. În plus, personal, ţin foarte mult la sezonalitate și, dacă meniul de iarnă a fost conceput preponderent pe rădăcinoase, fructe și legume disponibile în sezonul rece, fără doar și poate, meniul din primăvară va arăta altfel. Și asta înseamnă, din nou, o bucătărie corectă și sinceră”, declară Chef Mădălina Santa despre meniul conceput pentru GastroLab. Despre Chef Mădălina Santa găsești mai multe informaţii pe site-ul ei, www.papilesilentile.ro, care îţi va stârni și mai mult curiozitatea de a

testa preparatele care îi poartă semnătura.

Noi am încercat crema de păstrăv afumat, excelentă pe post de starter, însoţită fiind de sfeclă marinată cu zmeură, ceapă roșie proaspătă, spumă de hrean și suc de lămâie. Acesta din urmă vine într-o mică fiolă, să îl poţi adăuga fără să te murdărești pe mâini. Un detaliu ingenios, dar și frumos integrat în platingul demn de un adevărat artist.

Merită să încerci și supa de raţă, o supă clară, cu tăieţei cu ou, cu un gust deosebit. Supa de gulaș și papricașul de pui sunt feluri de bază în bucătăria secuiască și sunt foarte bune aici, mai ales că sunt din ingrediente provenite direct de la sursă. „Mămăliga cu brânză altfel” e o adevărată experienţă, e ca un cheesecake cu mămăligă, gătită la cuptor, cu chipsuri de usturoi, cremă de ardei și mix de salată proaspătă.

Colţunașii din aluat din cartofi, cu carne de raţă, brânză maturată și ceapă crocantă, sau cu ciuperci de pădure, crisp de pătrunjel și trufe proaspete sunt de asemenea signature dishes. La desert, recomandarea casei este prăjitura cu mac și vișine, acoperită cu bezea perfectă, incredibil de bună, dar dacă nu ai mai fost până acum într-un loc cu specific secuiesc, trebuie să încerci neapărat și gălușca somlói, desertul tradiţional al zonei.

La toate felurile din meniu poţi

cere să ţi se recomande vinul potrivit, dar asta nu înseamnă că va fi ușor. Nu se va recomanda un sortiment anume, ci o categorie, din care poţi alege ulterior preferatul, dintr-o gamă extrem de variată. Vin pe care îl poţi comanda și pentru acasă sau, dacă nu ajungi la GastroLab, îl poţi comanda și online. Dar merită să ajungi acolo, o vizită la GastroLab este cu adevărat o experienţă memorabilă.

Web: https://gastrolab.ro/piatavictoriei/ Instagram: @gastrolab_piatavictoriei Facebook: www.facebook.com/GastroLabPiataVictoriei www.sapteseri.Ro | 55

POSTUL ca dietă

pentru scăderea în greutate Când vorbesc despre post în tradiţia creștină, personal, înţeleg să iert, să nu hrănesc mintea cu gânduri distructive, să renunţ să ripostez cu emoţii negative.

de dr. Camelia Ștefănescu

E

xistă însă persoane pentru care intrarea în post este motiv de înfometare, ca variantă de dietă de slăbit, considerând că acum e momentul să împace și tradiţia, și dorinţa de a fi suplu, cu orice risc.

Există dovezi că postul, ţinut corect, poate ajuta la reglarea glucozei din sânge, la controlul lipidelor, la reducerea riscului de boală coronariană, la gestionarea greutăţii corporale și multe altele. Dacă însă nutriţia în post se face după ureche, persoanele în cauză ajung să experimenteze tulburări metabolice, iar în cazul femeilor pot apărea chiar modificări ale menstrelor sau, în cazuri extreme, instalarea precoce a menopauzei. O să explic în acest articol de ce postul intermitent, a se citi înfometarea, ar putea fi contraproductiv pentru obiectivele tale.

Se pare că hormonii care reglează funcţii-cheie, precum ovulaţia, sunt incredibil de sensibili la consumul de energie. Atât la bărbaţi, cât și la femei, axa hipotalamo-pituitar-gonadală 56 | www.sapteseri.Ro

(HPG) acţionează ca un controlor de trafic aerian. Denumirile substanţelor eliberate în lanţul de reacţii ale acestui ax sunt complicate și nu e scopul meu să vă ameţesc cu ele. De reţinut este însă faptul că aceste substanţe sunt foarte sensibile la factorii de mediu, incluzând aici și alimentaţia, respectiv înfometarea (postul)... fie el chiar și pe termen scurt.

Există dovezi că lipsa chiar și a unei singure mese (desigur, o dată nu o considerăm ca fiind o problemă în sine) poate începe să ne aducă în stare de alertă, astfel încât organismul să fie gata să răspundă rapid la modificarea aportului de energie în cazul în care postul continuă.

Postul afectează hormonii femeilor mai mult decât pe cei ai bărbaţilor.

Nu suntem complet siguri de ce, dar ar putea avea legătură cu kisspeptina, o moleculă asemănătoare proteinei, pe care neuronii o folosesc pentru a comunica între ei. Kisspeptina stimulează producţia hormonilor sexuali la ambele sexe și știm că este foarte sensibilă la hormonii care reglează foamea și saţietatea.

N U TRI Ţ IE Sistemul reproductiv feminin și metabolismul sunt profund interconectate. Dacă lipsesc menstrele, puteţi să pariaţi că o grămadă de hormoni au fost deranjaţi, nu doar cei care vă ajută să rămâneţi însărcinată. În general, femeile tind să mănânce mai puţine proteine decât bărbaţii. Consumul mai mic de proteine înseamnă aport mai mic de aminoacizi. Aminoacizii sunt necesari pentru a activa receptorii de estrogen și pentru a sintetiza un factor de creștere, asemănător insulinei, care asigură progresia ciclului de reproducere.

Prin urmare, dietele cu proteine scăzute pot reduce fertilitatea.

de vină pentru efectul de domino hormonal despre care am vorbit. Și nu este vorba doar de mâncarea pe care o consumaţi.

Balanţa energetică negativă poate rezulta din: • prea puţină hrană • nutriţie necorespunzătoare • exerciţiu fizic prea mult • prea mult stres • boală, infecţie, inflamaţie cronică • prea puţină odihnă și recuperare Orice combinaţie a acestor factori de stres ar putea fi de ajuns pentru a vă pune în balanţă energetică negativă și pentru a opri ovulaţia.

Organele noastre nu pot face diferenţa dintre o ameninţare reală și ceva imaginar, generat de gândurile și sentimentele noastre.

Avem receptori de estrogen în organismul nostru, inclusiv în creierul nostru, în tractul digestiv și în oase. Dacă schimbaţi echilibrul estrogenului, schimbaţi funcţia metabolică peste tot: cogniţia, starea de spirit, digestia, recuperarea, metabolismul proteinelor, densitatea osoasă...

Estrogenii sunt consideraţi regulatori-cheie metabolici. Da, estrogeni, la plural, deoarece raporturile dintre metaboliţii estrogenici (estriol, estradiol și estronă) se schimbă în timp. Înainte de menopauză, estradiolul este marele jucător. După menopauză, începe să scadă și poate declanșa o creștere a depozitării grăsimilor. De ce? Deoarece grăsimea este folosită pentru a produce estradiol.

Acest lucru poate explica parţial de ce unele femei reușesc mai greu să piardă grăsime după menopauză. Știu, știu... nu este corect. De ce să fie așa pentru femei?

Echilibrul hormonal al femeilor este deosebit de sensibil la ce, cât de mult și cât de des mâncăm. Consumul redus de energie poate reduce, așa cum spuneam, fertilitatea la femei.

Când ești prea slabă, poţi avea un dezavantaj reproductiv.

Echilibrul energetic negativ la femei poate fi

Ce e de făcut?

Pe baza a ceea ce știm, postul intermitent afectează, probabil, sănătatea reproducerii, dacă organismul îl vede ca pe un stres semnificativ. Orice lucru care afectează sănătatea reproducerii vă afectează sănătatea în general.

Fă-ţi o programare, chiar acum, pe www.stop-dieta.ro dacă dorești să afli răspunsuri avizate în domeniul nutriţiei și dieteticii.

Bucură-te de viaţă și hrănește-te sănătos, fără diete chinuitoare, restrictive sau dezechilibrate.

E mai ușor decât crezi!

Postul nu este pentru toată lumea!

Dacă pierderea în greutate este obiectivul tău, există moduri mai inteligente și, mai ales, permanente de a face acest lucru. Intră în programul de Recalibrare a Răspunsului Hormonal apelând la un specialist!

Bibliografie: Haas VK et al. – ,,Body composition changes in female adolescents with anorexia nervosa.’’ Am J Clin Nutr , 2009 Hill JW, Elmquist JK, Elias CF – ,,Hypothalamic pathways linking energy balance and reproduction.’’ Am J Physiol Endocrinol Metab 2008 Sucajtys-Szulc E et al. – ,, Chronic food restriction differentially affects NPY mRNA level in neurons of the hypothalamus and in neurons that innervate liver.’’ Neuroscience Lett, 2008 Sushil Kumar, Gurcharan K – ,,Intermittent Fasting Dietary Restriction Regimen Negatively Influences Reproduction in Young Rats: A Study of Hypothalamo-Hypophysial-Gonadal Axis, National Institutes of Health,Journals Plos, 2013 www.sapteseri.Ro | 57

S Ă N Ă TATE

Sănătatea începe din celulă InteRviu cu Dr. Camelia Ștefănescu DESPRE METODE NOI de măsuraRE și analizĂ A stĂrII celulelor

Doamnă doctor Camelia Ștefănescu, tocmai mi-aţi făcut o analiză completă cu dispozitivul medical Global Diagnostics. Trebuie să vă mărturisesc că nu mă așteptam să aflu atâtea lucruri despre starea mea de sănătate într-o scanare de doar 10 minute. Puteţi să îmi daţi mai multe detalii despre acest aparat?

Dr. Camelia Ștefănescu: Celula este cea mai mică componentă a unui întreg ce alcătuiește organismul, în fiecare dintre ele având loc procese metabolice – respiraţie, primire și prelucrare de nutrienţi, reproducere, eliminare de deșeuri. În cazul în care mai multe celule ale unui organ au un dezechilibru energetic, pe termen scurt organismul va căuta să asigure echilibrul și să vindece zona afectată. Aceste dezechilibre incipiente, rezultat al unor procese degenerative, deficite

58 | www.sapteseri.Ro

de nutrienţi sau al unui stres oxidativ, nu sunt resimţite prin durere sau disconfort imediat, însă, în cazul în care nu se iau măsurile necesare, pe termen lung dezechilibrul energetic va duce către îmbolnăvirea acelui organ. Cu alte cuvinte, un grup de celule în stare de degradare bio-energetică nu va putea să facă faţă unor agresiuni externe și în timp va fi punctul de plecare a unei afecţiuni.

GLOBAL DIAGNOSTICS este un echipament medical creat de cercetători din Elveţia, în cadrul companiei Vitalfeld Technologie, pentru a măsura și analiza starea energetică a celulelor, organelor, implicit a sistemelor corpului uman, corectând ulterior prin tratamente specifice deficienţele și blocajele energetice.

Pentru a analiza starea energetică a organismului uman, Global Diagnostics transmite, prin intermediul unor electrozi, microcurenţi ce interacţionează cu biocâmpurile specifice organelor corpului nostru. Peste 200 de milioane de măsurători la nivel celular sunt realizate în aproximativ 8 minute. Colectarea răspunsurilor energetice este urmată de analiza și compararea acestora cu o bază de date rezultată în urma unor decenii de cercetări și milioane de măsurători energetice ale celulelor corpului uman. Sunt astfel evidenţiate carenţele

și nevoile organismului, precum și alţi factori care pot influenţa negativ starea de sănătate.

Care este principiul de funcţionare a acestui aparat?

Dr. C.S.: Medicina tradiţională se bazează pe faptul că reacţiile biochimice sunt principalul factor în funcţionarea sistemelor biologice. De altfel, dezvoltarea industriei farmaceutice este rezultatul direct al acestui principiu care guvernează medicina vestică de mai mult de 100 de ani.

S-a ajuns astfel ca industria farmaceutică să aibă o poziţie de monopol în medicină.

Totuși, mai ales în ultimul deceniu, cercetările au arătat că biofizica, adică acea parte a biologiei care aplică metode ale fizicii în studierea structurilor și proceselor biologice, are o importanţă care nu poate fi ignorată în efortul de a avea o populaţie sănătoasă.

Sunt mii de procese care au loc la nivel celular în același timp. Este încă neclar cum

consultaţii, toate structurile anatomice, să evalueze relaţia dintre organe și diversele carenţe de minerale sau vitamine sau cauzele ascunse ale unui simptom și să ofere un diagnostic imediat. Aceste echipamente pot face asta!

Cele mai multe cabinete care utilizează aceste echipamente sunt în Germania, Austria, Elveţia, dar tehnologia există și în Ungaria, Cehia sau Polonia.

celula reușește să coordoneze toate aceste procese biologice în mod eficient. Este însă puţin probabil ca un număr imens de date, necesar bunei funcţionări a celulei, să fie transmis doar prin reacţii biochimice, deoarece aceste reacţii sunt foarte lente. Mulţi cercetători au ajuns la concluzia că cea mai mare parte a proceselor din organism sunt controlate de impulsuri electromagnetice, care au viteze foarte mari.

Principiul care stă la baza aparaturii medicale GLOBAL DIAGNOSTICS și MITOPLUS este tocmai această aplicare a principiilor biofizice în investigaţii și tratamente, prin aplicare de impulsuri e le c t r o m a g n e t i ce î nt r- o succesiune și un spectru larg de frecvenţe.

Aţi menţionat un alt aparat medical – MITOPLUS. Ce este acesta?

Dr. C.S.: Aţi efectuat doar o diagnoză completă, fără a beneficia și de tratamentele ulterioare. Într-o ședinţă normală, după ce rezultatele obţinute cu ajutorul dispozitivului GLOBAL DIAGNOSTICS sunt afișate, urmează tratamentul, care este aplicat cu ajutorul dispozitivului

MITOPLUS. Acest sistem produce impulsuri electromagnetice cu diverse spectre de frecvenţă, de la 1 Hz la 1 miliard de Hz. Din îmbinarea selectivă a acestor frecvenţe, în funcţie de deficitele descoperite, rezultă peste 200 de programe terapeutice adaptabile unui tratament individualizat. Sunt anihilate totodată microorganismele identificate și se stimulează eliminarea deșeurilor stocate sau a reziduurilor obţinute din reacţiile chimice ale organismului.

Poluanţii din apă, din aer, chimicalele din alimentele procesate industrial, oboseala fizică, dar mai ales intelectuală (așa-numita stare de burn out), pot fi cauza multor boli sau precursorii unor maladii teribile. Aceste două echipamente medicale pot fi un ajutor real, revoluţionar, non-invaziv, cu aplicabilitate atât în prevenţie, cât și în tratamente. Înţeleg că este o tehnologie de vârf prezentă în toată Europa.

Dr. C.S.: Este adevărat. Un medic, oricât de pregătit ar fi, nu poate să verifice pe parcursul unei singure

Asta înseamnă că sunt certificate ca echipamente medicale în Uniunea Europeană?

Dr. C.S.: Da, cu siguranţă.

Echipamentele medicale GLOBAL DIAGNOSTICS și MITOPLUS sunt produse de compania elveţiană VITATEC TECHNOLOGIE și sunt dispozitive medicale certificate în conformitate cu directivele UE, având marca de recunoaștere europeană CE și certificat de conformitate pentru fiecare dispozitiv sau accesoriu.

Federaţia Austriacă de Schi, cea mai mare din lume, folosește această tehnologie atât pentru recuperarea sportivilor, cât și pentru prevenţia sau tratamentul diferitelor afecţiuni ale acestora. Puteţi citi opinii despre această tehnologie la http://www. medtec.at/en/referenzenoesv/ Unde vă pot găsi cei interesaţi de o verificare complexă a stării de sănătate?

Dr. C.S.: În România sunt singurul medic atestat de Vitalfeld Technologie să opereze aceste echipamente.

Cabinetul meu este la clinica Mikomed, din str.

Nicolae Iorga, nr. 19, sect.

1. Programările se fac doar telefonic, la 0745.090.750. www.sapteseri.Ro | 59

60 | www.sapteseri.Ro

D E VOR B Ă C U A L M A

definește frica, depășește frica de Ioana Sabo

Î

mi era frică de întuneric. Fugeam din bucătărie până în dormitor, crezând că tot traseul ăla întunecat e nasol, că aerul e mai rece, că e o prezenţă acolo care mă urmăreşte. Nu conştientizam cu adevărat ce se întâmplă şi de ce simt asta, iar mama îmi spunea mereu că nu ar trebui să calc peste cuvântul ei şi să mă uit la filme horror la TV. Dar nu făceam asta, iar ea nu mă credea. Îmi era frică de înălţimi. Şi acum îmi e, chiar dacă m-am dat în tot felul de nebunii în PortAventura și, la un moment dat, am simţit cum efectiv am murit și m-am întors pe pământ – în timpul cursei cu Shambala, un roller-coaster din ParkAventura. Îmi era frică să fiu sinceră, că tot am vorbit recent despre asta, poate pentru că în general mă iau foarte mult după instinct, după ceea ce simt și încep să cred că nu e nimic rău în asta. Partea mai puţin frumoasă e că oamenii profită de lucrul ăsta – și aici nu mă refer doar la mine, ci am aflat de chestia asta pentru că și alte persoane au trecut sau trec prin situaţii asemănătoare. Îmi era frică de spaţii închise. Și acum îmi e. Asta, pentru că atunci când aveam 7-8 ani, m-am ascuns în lada de la pat, la M acasă, că

ne jucam pititea. T a împins prea tare și eu am rămas blocată acolo. Muzica era dată tare.

Abia m-au auzit ăia că ţipam ca nebuna. Încă tremur puţin când urc într-un lift. Îmi era frică de multe alte lucruri. Frica ne controlează instant. Cum apare, se instalează frumos acolo în minte, începi procesul de overthinking și piele de găină și atacuri de panică. Dar partea mișto la frică e că îi e frică de vocea aia interioară, de motivaţia aia de a vedea ce se află și dincolo de tremurat, dincolo de ancorări în trecut, dincolo de frustrări sau orice alt motiv care a generat în primă instanţă frica. Fricii îi e frică de acceptare, de riscuri, de a încerca, de ieșirea din rutină, de ceva nou. Am o melodie preferată care zice așa: Keep on wondering You keep on asking Keep on reaching Keep on taking chances Keep on longing You keep on dreaming Keep on doing what you do never give up believin' Deci, indiferent de frică, you gotta keep on fighting. Până o să realizezi că, de fapt, frica înseamnă curaj.

www.sapteseri.Ro | 61

RE L AȚII

Azi e despre noi

R

de Raluca Bălănică

ăspunsul meu a venit într-o joi. Am o teorie care spune că toate lucrurile mișto se întâmplă joia. Eram pe strada Paleologu, în drum spre birou, și stăteam parcată în trafic, când l-am văzut: un băieţel, 5 ani să fi avut, înfofolit într-o geacă albastră, îl ţinea pe taică-su de mână în timp ce cobora scările. Locuiau într-un fel de townhouse. Știţi clădirile alea din cărămidă, cu scară la stradă. Sunt puţine în București.

Un copil atât de frumos, încât nu-mi dezlipeam ochii de la el. El mă vede și întreţine schimbul de priviri, pe partea lui. Probabil m-a plăcut și el, pentru că începuse să arate cu degetul spre mine. Eu îi zâmbesc, mă strâmb, el râde și mă arată cu degetul cu și mai mare avânt. La un moment dat, îl trage tare de palton pe taică-su și vine spre mașină,

Știam că vine ziua asta și am încercat să mă pregătesc. M-am gândit și m-am tot gândit din ce unghi să abordez subiectul. cu mâna încă îndreptată spre mine. Taică-su îl abate din drum, trăgându-l ușor înspre el, dar se oprește câteva secunde și, curios, se apleacă.

Mă vede și-mi zâmbește.

N-a fost cine știe ce întâmplare, dar efectul de euforie m-a ţinut toată ziua la birou + la cele două evenimente de după.

N-o să vorbesc despre lucrurile care nu merg bine în ţara asta și despre oamenii care îi fac rău, pentru că sunt lucruri pe care le auzim constant, în cicluri de 24h. În newsfeed, la birou, la cozile de la ghișee.

Vreau să mut focusul de pe asta și să vorbesc despre românii care te fac să zâmbești în telefon și-n realitate; români care creează; români care lasă ceva în urmă.

Azi e despre noi, români.

E despre părinţi. Generaţie de decreţei, ne-aţi crescut bine și frumos, așa să știţi! Datorită

vouă avem suflet, creier și bun-simţ! Voi sunteţi motivul pentru care azi ne permitem să plecăm în străinătate, fără chemare. Sper din suflet să fiţi mândri de noi, de generaţia asta, consumatoare de baterii.

Vă iubim dincolo de cuvinte!

Azi e despre prietena aia cu care nu te vezi prea des, dar vă leagă un lucru atât de simplu – faptul că sunteţi făcute din același aluat. Două nonconformiste care au căzut, s-au scuturat și au mers mai departe cu capul sus. Ţinem aproape, cu selfie-uri de dimineaţă, cu destăinuiri și cu încredere una în cealaltă.

Aș schimba treaba cu văzutul, totuși… Hai s-o facem și offline!

Azi e despre el. Ai intrat cu bocancii în viaţa lui, fără să știi ce cauţi acolo. I-ai spus „nu”, din principiu, dar el a rămas. Și din „nu” a făcut „da”. Pentru că cele mai mișto lucruri vin atunci când te

aștepţi mai puţin, joia – și îţi bat în ușă, la propriu.

Azi e despre noi. Noi n-am avut turnul Eiffel sau Tower Bridge.

Avem cel mult fântânile de la Unirii și pasajul Basarab. Cu toate astea, suntem niște creatori. De ce creatori? Pentru că cei care nu au creează.

Ne-am strâns la chefuri și am băut până dimineaţa din vinul ăla curat de ţară, făcut de tataie. Am legat prietenii de-o viaţă la cafele la ibric și salate de vinete pe masă. O comunitate care a plâns, s-a bucurat, a trăit cu puţin și s-a reinventat. Băieţelul de pe strada Paleologu este cel mai bun exemplu în descrierea românului: îmbrăcat iarna mai gros decât trebuie, curios și entuziast, pe care cineva îl trage mereu în jos.

Pentru pasăre, cuibul; Pentru păianjen, pânza; Pentru român, prietenia.

La mulţi ani, România! www.sapteseri.Ro | 63

D E g u s tat în decembrie 2018  Strada George Enescu 25, lângă Piaţa Romană  0752.285.286  journey-pub.ro

Jouney Pub - o călătorie în inima relaxării/ deconectare în inima Bucureştiului Viaţa este o călătorie de care ne bucurăm în fiecare zi şi te invităm să o faci şi tu. Te aşteptăm cu oferte speciale la pizza, paste, burgeri şi alte preparate delicioase (consultă oferta zilei) pe care le poţi savura în oricare dintre cele 4 săli tematice sub simbolul Journey.

Gofrele preparate in-house, clătitele americane şi profiterolul sunt doar câteva dintre deserturile de vară pe care ţi le-am pregătit, alături de fresh-uri, smoothie-uri şi cele mai bune vinuri româneşti.

Boardgame-uri, fusball, proiecţii, psiho-ateliere, fii la curent cu toate evenimentele noastre pe facebook.com/JourneyPub. Fă o schimbare!/Începe aventura! Ne găseşti în zona Piaţa Romană!

 Str. Mihail Moxa 12  021.212.77.88

 Calea Dorobanţilor, nr. 177,  0722.216.666  www.four-seasons.ro

FOUR SEASONS specific libanez

Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice. Alegeţi un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigărui de miel. Încercaţi alături și un vin libanez.

BISTRO LA TAIFAS specific internaţional

Restaurantul Bistro La Taifas este si­­tuat în curtea Palatului Can­ta­cuzino. Bucătăria cu specific ro­mâ­nesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria eu­ropeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie. Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome une­ori discrete, alteori zglobii, deplina fu­ziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

 Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, nr. 2  0722.224.799  www.restaurantcapricciosa.ro

CAPRICCIOSA specific italienesc Muncă, perseverenţă, experienţă și pasiune sunt cuvintele care definesc interesul, formarea și practica profesională a echipei restaurantului Capricciosa. Munca, pentru că drumul spre bucătăria italiană a început acum 26 de ani. Emil a petrecut 8 ani în Italia învăţând secretele bucatăriei italiane și a deschis restaurantul Capricciosa în anul 1998. Perseverenţa definește tenacitatea și munca de zi cu zi în încercarea de a oferi clienţilor cele mai bune retete culinare. Experienţa este dovedită prin cunoașterea bazelor în gastronomia italiană și varietatea de preparate. Pasiunea este cea care dă sens celorlalte trei elemente, iar noi știm că nimic măreţ nu se poate crea în lumea aceasta fără pasiune.

www.sapteseri.Ro | 65

D E Î N C ER C AT în decembrie 2018 German Dentist

 Calea Dorobanţilor, nr. 208 MALL BĂNEASA  021.231.88.56  0726.666.999  www.germandentist.ro Cabinetul din Mall Băneasa este primul cabinet deschis de luni până duminică, între orele 10.00-22.00. Toţi medicii echipei German Dentist deţin cunoștinţe avansate de RCP (practici de resuscitare cardiorespiratorie).

Pacienţii cu patologie asociată, boli cardiovasculare, diabet zaharat, afecţiuni hepatice, renale, endocrine sau oncologice pot beneficia de un tratament dentar efectuat în condiţii de maximă siguranţă medicală. German Dentist oferă servicii stoma­tologice premium, fără a face compromisuri în ceea ce privește calitatea ce i-a consacrat numele. Toate acestea, pentru ca dumneavoastră să vă puteţi bucura de un zâmbet frumos, luminos și, în primul rând, sănătos.

 Str. Glodeni 3, clădirea c 22  0770.690.886  dancinglobster.ro

Da nci ng Lob ster La Dancing Lobster veți găsi mai mult decât v-ați putea imagina. Așa cum sugerează numele și confirmă designul și atmosfera restaurantului, la Dancing Lobster buna dispoziție, bucuria și încântătoarea poftă de viață portugheză sunt la ele acasă. În meniul care îmbină cele mai savuroase arome portugheze, vedete sunt peștele și fructele de mare, rețetele tradiționale și gustul autentic. Dancing Lobster este pregătit să găzduiască evenimente private și corporate, cine festive, aniversări și petreceri, reuniuni în jurul mesei, cu un delicios meniu a la carte sau ales de client, și întruniri dinamice, cu 150 de invitați, bufet suedez și servicii personalizate. Pentru reuniunile cu o semnificație specială, Dancing Lobster oferă un spațiu intim, privat, pentru 10 persoane, cu o bibliotecă de vinuri și ecran TV. La cerere, gazdele pot asigura orice tip de facilități sau de divertisment, prin intermediul unor parteneri de încredere.