Șapte Seri 884

free!

Film•Muzică•Artă•Stil•Sport•Gadget•Trend

www.sapteseri.ro

În fiecare vineri

De pe ecranul serialelor, pe scena de teatru

#884 / 12 - 18 iunie 2015

Laura Cosoi și Alina Chivulescu

3

#884 ANUL XVI

City Guide & Going Out Mag Str. Polonă nr. 15, București 021-250-10-53 www.sapteseri.ro

Î n f i e car e v i n e r i / N r . 88 4 / 1 2 i u n i e 20 1 5 / sa p t e se r i . ro

editorial & Art Redactor-șef: Ana-Maria Caia anamaria.caia@sapteseri.ro Consultant Editorial: Iulian Comănescu Reporteri: Matei Bărbulescu, Valentina Nicolae Art Director: Mihai Constantin DTP: Laura Velcea Web Editors: Vanessa Munteanu vanessa.munteanu@sapteseri.ro Diana Negroiu diana.negroiu@sapteseri.ro

NE GĂSIȚI ȘI AICI: fb.com/7seri sapteseri.ro

Revista Șapte Seri e editată de Șapte Nopți SRL Director Executiv&Publisher: Valentin Ilioi 0728.180.178 valentin.ilioi@sapteseri.ro Local Network Manager: Ion Valentin Dumitru 0728.112.778 Colaboratori Film: Ileana Bîrsan Teatru, Clasic: Ana Nătăleţu ana.nataletu@sapteseri.ro Tech: Vlad Andriescu Food: Marius Tudosiei Social Drinker: Dragoș Vărșăndan Outdoor: Ciprian Cristea An Irishman in Bucharest: Denis James Ryan

Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu "Advertorial" sau cu litera "P" reprezintă publicitate.

Tipar: Coprint

Luați-vă strada înapoi în acest weekend, la Street Delivery, pe Arthur Verona

instagram.com/SapteSeri

NOTA EDITORULUI GO OUT

PERMANENT

6 EvenimEnte Ce să nu ratezi săptă­mâna asta

17 ON TV

SPECIAL

Alexandru Matei știe ce-a făcut Travel Channel în România și ne spune și nouă

10 Pariul actrițelor 19 FILM de seriale cu O poveste din Mali care a prins teatrul

De la telenovele și sitcomuri produse în Buftea, Cosoi, Jojo, Adela Popescu&comp au ajuns pe scena unui teatru 22 Chuck Norris vs Comunism

Cu ce ne-am distrat la TIFF 2015 34 AndrÉ Rieu

Scanează-mă ca să-ţi iei aplicaţia Șapte Seri!

issuu.com/SapteSeri

Regele valsurilor a frânt inimile bucureștenilor.

Reporterul nostru s-a lăsat mai greu fermecat

o nominalizare la Oscar

33 MUZICĂ

Dacă nu-i știi pe Cosmin Vaman și Alexandra Andrei înseamnă că nu îți place folkul. Dar chiar dacă nu-ți place, credem că ar trebui să-i știi 39 SPORT

Exerciții în aer liber, sub soarele puternic al verii 43 AN IRISHMAN IN BUCHAREST

25 food

O călătorie până în Centrul Vechi poate să vă arate cum se gătește în sud-estul Turciei

Denis Ryan ne spune care-i treaba cu succesul sportivilor legendari ai Irlandei.

Unii oameni, zice el, sunt “made of more”

27 TECH

46 SOCIAL DRINKER

Vlad Andriescu o arde vintage și retro cu gadgeturi neașteptat de ieșite din uz.

Cum, n-ai păstrat acel telefon Nokia cât o cărămidă?

Dragoș Vărșăndan scrie poetic cât de mult îi plac lui fetele din București. Îl înțelegem și-l credem

E vară în București și orașul emană fără reținere și rușine mii de mirosuri tari. Sunt mai întâi teii și iasomiile și mâna Maicii Domnului prinsă între gardurile de fier. Au toate un parfum poetic, splendid, de lume tihnită și calmă. Vine la rând mirosul tare de iarbă, culme a vigorii vegetale, care plutește peste parcuri, mai ales seara și mai ales după ploaie. Mai avem asfaltul încins și cauciucurile fierbinți amestecate cu praf și noxe, dovada cea mai bună a succesului nostru material. E mirosul prosper al clasei de mijloc care inundă străzile cu mașinile ei mai ieftine sau mai scumpe, mai eco sau mai puțin eco. Din loc în loc e aroma zdravănă a fructelor strivite pe asfalt, miros revoltător, de risipă, al străzilor aproape părăsite, cu case vechi. Și, desigur, mai e și greul miros al morții, care se ițește din loc în loc în dihania asta de oraș. Dar ca să simți duhoarea morții trebuie să fii viu, așa că, n-avem de fapt, motiv de strâmbat din nas.

Ana-Maria Caia, redactor-șef anamaria.caia@sapteseri.ro fb.com/anamaria.caia

4

Oamenii din spatele textelor și imaginilor

Matei Bărbulescu

Dacă ar exista o știință pe nume reporterism și doctorate pentru ea, Matei ar fi masterand în așa ceva, Universitatea Casa Jurnalistului.

Numărul ăsta a fost să vadă ce au căutat și găsit zeci de mii de români la concertul lui André Rieu.

Pagina 34-35

Denis Ryan

Când nu îndeplinește obligații ezoterice pre­cum aceea de narrative game designer la Gameloft, lui Denis îi place să scrie despre diferite chestii care se întâmplă prin București și (legătura lor cu) berea Guiness. De astă dată istorisește despre sportivii legendari ai Irlandei. Pagina 43

Valentina Nicolae

Ana Nătălețu

scrie despre teatru de aproape cinci ani și știe ce se întâmplă și pe scenă, și în spatele scenei. Citiți cu încredere recomandările ei din pagina de teatru, mai ales că Ana și vede piesele, nu doar scrie despre ele. E o idealistă, ca orice jurnalist de cultură, și speră ca arta să cucerească lumea.

Pagina 37

Alexandru Matei

Are un doctorat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales - Universitatea din Bucureşti și un post-doctorat în istoria TVR, concretizat în volumul O tribună captivantă.

Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (Curtea veche, 2013).

Săptămâna asta ne povestește ce a făcut Travel Channel în România. Pagina 17

Dragoș Vărșăndan

a fost redactor-șef al revistelor TV Mania și TV Satelit, publisher și director executiv al diviziei de reviste a trustului Ringier. S-a lăsat de corporație pentru a deschide un magazin online de băuturi. Nu știm pe nimeni în oraș care să meargă la mai multe petreceri și să aibă mai mult discernământ în legătură cu ele. Îl găsiți la sfârșitul revistei, la rubrica Social Drinker.

Pagina 46

Are 28 de ani și, până acum ceva vreme, a fost psiholog. S-a apucat de jurnalism de spaimă că nu mai înțelege nimic din se întâmplă în jurul ei. Când scrie, se lămurește. Pentru numărul ăsta, a mers la TIFF și a scris despre avanpremiera unui documentar românesc și petrecerea HBO. Paginile 10-15, 22-23

vlad andriescu

E omul care pune primul mâna pe Apple Watch, Samsung Galaxy S6 și alte chestii pe care noi, profanii, întâi le cumpărăm și după aceea ne întrebăm la ce ne folosesc.

Evident, de regulă îl punem să-ți spună la ce-ți folosește ceva înainte să dai banii.

Dar de data asta ne face recomandări de gadgeturi retro și foarte cool.

Pagina 27

5

www.sapteseri.Ro

6

www.sapteseri.Ro

PONTURILE SĂPTĂMÂNII / EVENIMENTE

EVENIMENTE VINERI

STREET DELIVERY X @Arthur Verona

SPIKE @Colectiv

Reducerea producției de deșeuri, reciclarea creativă, îngrijirea spațiilor verzi, alternative de transport, reducerea emisiilor de noxe și a nivelului de praf — încep pe o stradă și continuă în tot orașul. Asta îți propune Street Delivery la aniversarea sa de 10 ani: o mutație reală în felul în care privim orașul, din prisma schimbărilor climatice, oferind soluții pentru diminuarea efectelor lor asupra mediului și oamenilor.

Băjatule, vino la un show așteptat de aproape șase ani! Alături de Spike, pe scenă vor urca și Grasu XXL, Guess Who, Maximilian, MefX, Lori, DJ Undoo și DJ Oldskull. Rap mai $mecher de atât nu o să mai vezi o lungă perioadă de timp. Asta-i muzica, ăștia sunt băieții. Hai și tu. Big up!

10:00 / Toată Verona

22:00 / Tăbăcarilor 7

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FOARTE SCURT METRAJ @Terasa Chez Elvire 21:00 / Dacia 77

Festivalul propune o selecţie de filme foarte scurte venite din întreaga lume şi o a doua selecţie naţională de filme româneşti. Durata filmelor nu depăşeşte 3 minute, aceasta fiind singura regulă care trebuie respectată. Toate genurile sunt prezente: ficţiune, documentar, animaţie, film experimental etc.

vineri

LES TOULOUSE LAUTRECS @Dianei Patru

ARLECHINO MOARE? @Teatrul Bulandra

ȚARA NIMĂNUI @WASP

Les Toulouse Lautrecs se trag din familii aristocrate. Deși predestinați studiului academic și educației alese, viața i-a aruncat în păturile cele mai cârpite ale societății. Influențați de Rene Pricetau și John Lewis Brown, ei și-au găsit drumul în mijlocul boemei rebele. Concertul face parte din seria de evenimente aniversare Dianei 4 / 3 ani.

Mai multe detalii aici: https://goo.gl/7bA6dS

Arlechino moare?, de Nikolai Evreinov, este primul spectacol din primul laborator de cercetare teatrală de la noi. Rezultatul este năucitor prin aerul straniu, ușor rarefiat, care coexistă alături de esențe vechi, decantate ale teatrului și de uluitoarea performanță generată de corpurile artiștilor. Bilete se pot procura de la casele de bilete ale teatrului Bulandra sau online, de pe www. bulandra.ro

8 acțiuni performate de artiști care se pozițio­nea­ ză, pe viu, în zone de risc personale, profesiona­le, politice sau etice. Într-o eră suprasaturată me­ diatic, acțiunile propun limbaje și mijloace proprii autorilor lor. 8 artiști vor testa și trăi pe pielea lor situațiile pe care și le-au construit. Ei sunt Corina Tătărău, Selma Dragoș, Cristina Găvruș, Răzvan Dutchevici, Ruxandra Hule, Eliza Păuna, Alec Secăreanu, Cristi Gheorghe și Simona Cuciurianu.

21:00 / Dianei 4

20:00 / Schitu Mărgureanu 1

20:00 / Ion Minulescu 67-93

www.sapteseri.Ro

7

PONTURILE SĂPTĂMÂNII / EVENIMENTE

EVENIMENTE sÂmbătă

CHI PAH @The Tube Club

CITIM ÎN IARBĂ @Roaba de cultură

ANCA DĂNILĂ @Nasui collection&gallery

Chi Pah prezintă un concept inedit: Electro Feelings. O călătorie a sunetelor, un mix care plimbă urechea prin electro, disco, jazzy house&deep and many more. Totul acompaniat de un live act ce include percuții native din toate colțurile lumii, synth drums și o sumedenie de alte instrumente electronice și virtuale.

Vă luați de acasă cartea pe care o citiți acum, cărțile pe care vreți să le dați la schimb sau să le donați (cărți pentru copii sau pentru adulți) și, eventual, o pătură. Apoi veniți la Roaba de cultură, în Herăstrău, pe pajiștea de lângă Restaurantul Pescăruș, și citiți. Iar dacă vă uitați acasă cartea, o să găsiți aici ceva de citit. Iar dacă pătura nu încape în geanta de weekend, nu-i problemă: există hamace și perne.

Anca Dănilă, educată artistic la Cluj și în drumurile între Bistrița și Dublin, unde locuiește în prezent, vorbește despre identitate într-o lume globală și mobilă, prin pictură, oglinzi și status-uri de Facebook. Nasui collection & gallery prezintă prima sa expoziție solo show la București, în perioada 30 mai-31 iulie.

23:00 / Lipscani 30

duminică

Ziua Mondială a Donatori­ lor alături de Pianocktail @ Cafenea La Bohème

10:00 / Parcul Herăstrău

luni

CE AM AVUT ȘI CE AM PIERDUT: PRESA ROMÂNEASCĂ POST­ COMUNISTĂ @Frontline

18:00/ Pache Protopopescu 59

18:00 / Știrbei Vodă 104-106

Sărbătorind Ziua Mondială a Donatorului de Sânge, în semn de recunoştinţă pentru eroii dintre noi, donatorii de sânge, la Cafenea La Bohème, fetele de la Pianocktail ne vor ajuta să aflăm ce gust are muzica bună, gazdele vor fi responsabile cu buna dispoziţie, iar voi veţi fi în centrul atenţiei pentru a-i inspira şi pe ceilalţi prin exemplul vostru!

Discutăm cu Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, și Cătălin Tolontan, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor, despre cei 25 de ani de presă liberă românească, despre momentele care au marcat-o, de la mineriade și tabloidizare, la mogulizare și digitalizare. Petrișor Obae, fondatorul paginademedia.ro, va fi moderatorul discuției.

12:00 / București Nord 15-23

miercuri

JAN SIMON @Sala Radio

19:00 / General Berthelot 60-64 Pianistul Jan Simon, unul dintre cei mai mari mu­zicieni cehi ai momentului, e invitatul special al Orchestrei de Cameră Radio în concertul ce marchează închiderea stagiunii 2014-2015 pentru ansamblul ce face parte din Orchestrele şi Corurile Radio România. Evenimentul e dedicat lui Mozart şi se derulează sub ba­gheta unuia dintre cei mai activi muzicieni ai tinerei generaţii: Gabriel Bebeșeală, dirijor principal al Operei Naţionale Române Iaşi și al Filarmonicii din Sibiu.

9

10

COVER STORY / seriale vs. teatru

COVER story

L

aura Cosoi este cunoscută pentru rolurile din serialele „La Bloc“, „Cu un pas înainte“ și aparițiile în show-ul „Dansez pentru tine“. La o căutare pe gugăl, descopăr că Laura a terminat Facultatea de Filosofie și Asistență Socială la Iași. Cu o mamă profesoară de dans, lumea artistică nu i-a fost totuși străină. A făcut gimnastică de mică și în clasele I-IV a studiat coregrafie. „Am ajuns să fac film, teatru pur întâmplător, așa cum se întâmplă lucrurile în viață“, spune Laura firesc și ridică din umeri. Tocmai a terminat repetițiile pentru piesa care se va juca în câteva ore.

Poartă o rochie largă și roșie, ca o robă și o cordeluță cu două ghemotoace albe, din recuzită. Ține coatele pe masă și, cât vorbim, zâmbește mereu. Povestea ei despre cum a ajuns să fie actriță pare ruptă dintr-un film american cu final fericit. În anul doi de facultate a venit la București cu o prietenă de-ale mamei ei, care avea o agenție de casting, ca să dea probe pentru serialul „La bloc“.

N-a fost acceptată pentru că nu avea deloc experiență. În schimb, un englez care trecea pe holurile studiourilor Buftea a văzut-o și i-a propus să joace în filmul lui, James The First. „Am căscat ochii, nu prea înțelegeam ce zice că avea și accent, mi se părea că-s la camera ascunsă“.

După treaba asta, producătorii serialului „La bloc“ au devenit interesați de fata care a primit un rol fără ca măcar să dea probe și s-au răzgândit. Au distribuit-o în rolul Adinei, o fată blondă și naivă, primul rol pe această tipologie din România, după cum spune Laura. „Oamenii se raportau la mine ca la Adina. Ajungeam să mă comport ca ea ca să mă amuz. În loc să mă obosesc să le explic, începeam să le spun ce-și doreau și mă amuzam eu, se amuzau ei și atunci ieșea bine“. Laura spune că personajul acela nu avea nimic din ea, dar cumva a reușit să găsească un limbaj comun. Televizorul și anumite emisiuni au fost sfinte pentru ea în perioada aia, pentru că acolo vedea acest tip de personaj și îl studia.

Rolul din serialul „Cu un pas înainte“ a venit imediat după „La bloc“. „Din sitcom am ajuns să joc cu liga de sus: Răzvan Vasilescu, Oana Pellea, actori de teatru, din generația nouă, studenți la unatc. Fiecare episod avea un regizor, am lucrat cu vreo șase. Aia e o școală. Sunt mulți care termină teatrul și n-ajung să joace cu ei pe scenă“, spune Laura mândră și recunoscătoare pe bună dreptate. Pe lângă toate lucrurile pe care le-a învățat de la această echipă – să asculte, să fie darnică pe scenă, să privească – Laura și-a rezolvat o relație care se terminase prost prin rolul Marei din serial. Prin replicile personajului ei și prin situațiile în care era pusă, i-a spus fostului tot ce nu putuse să-i spună la timpul potrivit. „A fost ca o terapie“, zâmbește Laura spre mine senin.

Pariul actrițelor de seriale cu teatrul D e câț i va a n i b u n i î n coac e , î n R o m â n i a

au fos t p r o d u s e m u lt e s e r i al e d e t e l e v i z i u n e , î n s p e c i al s i t co m u r i ș i t e l e n ov e l e , î n ca r e s u n t r u laț i , d e o b i c e i , ac e i aș i ac t o r i ș i ac t r i ț e . P u b l i c u l la r g ș i n u n u m a i î i i d e n t i f i că p e ac e ș t i a ca p e „ v e d e t e t v “, n u ca p e n i ș t e ac t o r i sau , m a i m u lt, ca p e ac t o r i d e t e at r u . A m v r u t să a f lu î n c e m ăs u r ă ac e as tă cat e g o r i s i r e e s t e fo r țată , așa că a m s tat d e vo r b ă c u u n e l e d i n t r e c e l e m a i c u n osc u t e ac t r i ț e d e s e r i al e d e la n o i : A d e la P o p e sc u , L au r a Cos o i , C ătăl i n a G r a m a ( J oj o ) , A d i n a G alu pa ș i A l i n a C h i v u l e sc u . L e -a m p r i n s la o d i sc u ț i e d e s p r e t e l e v i z i u n e , t e at r u ș i f i l m î n a i n t e d e s p e c taco lu l „ N u n ta p e r f e c tă “, p e ca r e c e l e c i n c i au p u s- o î n sc e n ă , î m p r e u n ă c u co l e g u l lo r , ac t o r u l Da n Răd u l e sc u , la T e at r u l El i sa b e ta , î n r e g i a lu i E u g e n G y e m a n t . de Valentina Nicolae; Foto: Talentivity

„Am ajuns să fac film, teatru pur întâmplător, așa cum se întâmplă lucrurile în viață.“ LAURA COSOI

Despre teatru, Laura spune că face parte din ea, „pentru că seamănă foarte mult cu ce se întâmplă când dansam pe scenă“ și că n-ar putea alege între teatru și film. „E ca și cum am doi copii și mă întrebi pe care îl iubesc mai mult, amândoi sunt din mine, nu se exclud unul pe altul.“ Așadar, ea își tratează toate rolurile, fie în serial, fie în teatru, cu aceeași seriozitate și i se pare o provocare, nu o defavoare să fie „persoana din afară“ în teatru. „E un act artistic, dacă îl faci bine ce contează de unde vii?“, concluzionează actrița foarte practic. În „Nunta perfectă“ joacă rolul unei virgine credincioase, care scutură busuioc după fiecare înjurătură aruncată de prietenele ei.

Sunt poate mulți cei care consideră că rolul nu i se potrivește, dar

Laura este de altă părere. Ea crede că are foarte multe în comun cu personajul și e fericită că nu a fost distribuită în rolul femeii sexy, care joacă bărbații pe degete, așa cum trebuia inițial. „Nu am nicio legătură cu asta, n-am fost niciodată o divă, impresia celorlalți despre mine e asta și și-o împărtășesc ei între ei, pe mine nu mă întreabă nimeni nimic, se duce vorba și la revedere“, explică Laura și dă drumul din vârful buzelor perfect conturate unui hohot de râs – ați ghicit – cristalin. Continuă pe un ton de fetiță șmecheră că oamenii o văd ca pe o femeie sexy, din cauza multelor vieți an­te­rioare pe care le-a avut, „e experiența trecută“ pe care ei o percep. Yeah, right. Laura crede că e la fel ca personajul din piesă: copilăroasă și credincioasă. Nu chiar virgină, „dar m-am păstrat ultima din gașcă“.

Î

n atmosfera asta de fetițeală apare Adina Galupa.

Are două codițe prinse de sus, de care se trage ușor când povestește și e rujată puternic, cum făceam și eu când scăpam în fardurile mamei. În plus, vorbește și un pic peltic, chestie care mă face să exclam de vreo două ori „ceee drăguuț!“.

Povestea debutului Adinei e tot ca-n filme. Intrase la facultate de o lună, avidă de cunoaștere și dornică să recupereze tot ceea ce colegii ei păreau să știe deja. Ea era fata care n-avusese nicio treabă cu arta sau actoria până atunci, părinții ei nu erau din domeniu. Și-a făcut un iubit și, într-o zi fericită, când el a fost chemat la un casting, ea l-a însoțit ca să-l țină de www . sa p t e s e r i . R o

12

COVER STORY / seriale vs. teatru

mână, cum fac iubitele începătoare.

El a intrat la audiție și ea a rămas pe scări, visând ca o cenușăreasă la ziua în care va fi și ea chemată la o probă.

Dar întâmplarea a făcut ca exact atunci să treacă pe lângă ea o femeie care a întrebat-o „ce cauți aici?“ și apoi a rostit cuvintele magice: „vrei să dai și tu casting?“. I-a aruncat un text în față, i-a zis să-l învețe repede și a lăsat-o acolo.

Adina a recapitulat rapid tot ce învățase în luna aia la facultate, a dat proba și a plecat acasă. În tramvai a primit vestea că a luat, iar răspunsul ei a fost: „iubitul meu a luat castingul?“.

Cu iubitul s-a certat și s-au despărțit după faza asta, dar nu era timp de drame. Avea de filmat și asta era o provocare, pentru că ea nu mai fusese niciodată pe un platou de filmare și trebuia să fie ochi și urechi la tot.

în când, mai ales când povestește despre telenovelele în care a jucat, coboară glasul, deși nu trage nimeni cu urechea. „Știu că sună ciudat, dar nu mai suportam. Cred că am filmat atât de mult, încât nu mi-a mai plăcut“, spune actrița care a debutat în serialul „În familie“. Povestește cum filma secvență după secvență, zile de-a rândul, în timp ce colegii ei beau cafele și stăteau de vorbă pe holurile studiourilor de filmare.

Ea nu avea timp. Făcea totul după un program riguros și extrem de încărcat. „La un moment dat mă certasem cu iubitul și îmi venea să plâng. M-am uitat pe call sheet și am zis hai, că de la 2 am secvența aia, plâng atunci“. Ca să înțeleg mai bine că nu-i chiar ușor să joci în telenovele, Adela îmi explică cum e cu plânsul. Zice că trebuie să-ți creezi o anumită stare, să-ți faci o poveste în cap pentru ca atunci când se zice acțiune să poți să plângi pe bune. Dacă folosești substanțe sau alte trucuri exterioare, vocea o să rămână normală și oamenii o să se prindă că plângi fals, mai spune actrița. Apoi îmi arată cum făcea ea ca să se întristeze: „cinci minute mă puneam într-un colț așa“, se ghemuiește, își ia capul în mâini, privește în jos, „și până schimbau colegii mei cadrele, eu trebuia să fiu gata“.

A jucat într-un mediu metraj pentru emisiunea „De 3 ori femeie“ și apoi a fost remarcată de producătorii serialului „La bloc“. De atunci a fost distribuită numai în televiziune și filme. „Pentru mine a fost un lucru bun pentru că tot ce învățam aveam și unde să aplic“.

„Am avut totuși o experiență neplăcută când am fost la un interviu pentru o piesă de teatru. Regizorul a fost entuziasmat până a aflat că am jucat în seriale.“ ADINA GALUPA

Nici Adina nu se stresează prea tare de diferențierea pe care unii o fac între actori de teatru și actori de film. „Eu consider despre mine că sunt actriță punct“. A avut totuși o experiență neplăcută când a fost la un interviu pentru o piesă de teatru. Regizorul a fost entuziasmat de ea până a aflat că a jucat în seriale. „Am văzut cum i s-a schimbat expresia feței și a părut foarte dezamăgit“, spune Adina și își lasă mâinile să cadă în poală, de parcă ea ar fi regizorul. De fapt, chiar a fost dezamăgită și nedumerită, pentru că nu înțelege de ce un domeniu l-ar exclude pe celălalt. E aceeași meserie până la urmă, crede ea.

Piesa „Nunta perfectă“ reprezintă debutul ei oficial în teatru. „După atâția ani a trebuit să revin la lucrurile din facultate de care mi-a fost dor“. Pe viitor, vrea să facă în continuare teatru, dar și film, „de ce să alegi când ai putea să le faci pe amândouă?“. Totuși, Adina e încântată că unchiul ei va fi în sfârșit mândru de ea. Spune că el e genul de om, care consideră la fel ca mulți alții, că un actor e un actor veritabil dacă joacă pe scena teatrului.

A

dela Popescu e cea mai cunoscută actriță de seriale de la noi. Chiar dacă nu vă uitați la televizor prea des, o știți sigur. Absolventă de actorie, Adela a apărut în mai toate telenovelele turnate la noi, de obicei în rolul principal.

Arată exact ca la televizor, doar că a schimbat rochiile de prințesă pe o ținută funky: poartă niște pantaloni cu modele pestrițe, adidași mari și o jachetă cu paiete argintii.

Când vorbește, pune picior peste picior și se apleacă spre mine. Îi imit poziția, așa că părem două prietene ieșite la o cafea. Din când www.s www sa apteseri.Ro

După experiența din seriale, în care scenariștii ajunseseră să scrie roluri care se potriveau cu personalitatea ei, Adela a simțit nevoia să se întoarcă spre teatru, „să redescopăr plăcerea aia care m-a îndemnat să dau la teatru“. E recunoscătoare serialelor pentru că acolo a învățat ce înseamnă disciplina, a învățat să asculte regizorul indiferent ce îi cere să facă. E împăcată și „chiar mândră“ de statutul de „actriță de telenovele“, pentru că altfel nu ar fi avut șansa să joace în piese de teatru, crede Adela.

Acum însă e în altă etapă a vieții ei. Una în care vrea să facă teatru, „să fie cu cortină, să miroasă scena într-un anumit fel“. Schimbarea asta a venit și pentru că i se epuizase ceea ce Adela numește „memoria afectivă“, adică resursa de amintiri la care apelează ca să se poată pune într-o situație. Planul ei acum este să călătorească, să se întâlnească cu oameni, să se trezească când vrea. „Profesional am nevoie de acest plin ca să pornesc de la capăt“, spune Adela și, înainte să fugă pe scenă, îmi amintește de cele două premiere pe care le montează la Teatrul Metropolis pentru toamnă.

P

e Cătălina Grama am văzut-o prima oară la televizor când aveam vreo 10-12 ani. Își spunea Jojo, era în trupă cu doi băieți și cânta un cover după „Să te gândești la mine“.

La mai bine de 15 ani după, vorbesc în culisele Teatrului Elisabeta cu actrița care a jucat în seriale, filme românești și străine, piese de teatru și show-uri de divertisment. E îmbrăcată într-o

seriale vs. teatru / COVER STORY

„Acum sunt într-o etapă în care vreau să fac teatru, să fie cu cortină, să miroasă scena într-un anumit fel.“ ADELA POPESCU

www sa w ww.s apteseri.Ro

13

14

COVER STORY / seriale vs. teatru

www . sa p t e s e r i . R o

seriale vs. teatru / COVER STORY

rochie neagră, care contrastează plăcut cu părul blond, strâns bine într-un coc la spate.

Cătălina e unul dintre copiii care au crescut în televiziune, la Kiki Riki Miki. De pe atunci voia să se facă moderator de emisiuni de televiziune. A dat, deci, la actorie pentru a învăța tehnici de improvizație, de limbaj și de dicție. A intrat la clasa domnului Virgil Ogășanu, dar n-avea niciun gând să devină actriță, ci doar un om de televiziune mai bun. „Am ratat o grămadă de castinguri pentru că nu mă convinsese nimeni să fiu actriță“, spune Cătălina și trage din țigară zâmbind. Asta până când un coleg de facultate i-a propus să joace într-o piesă despre Tanța și Costel din Vacanța Mare. A acceptat, au jucat la Buzău și „după primul spectacol, am simțit că și asta poate fi o cale, mi-a plăcut foarte mult.“

mecanism de citire a unui text, automatismul de a identifica gluma și de a prinde ritmul textului. În teatru contează cel mai mult experiența, nouă ne lipsește, dar o câștigăm“, spune Alina optimist, pe tonul cu care asiguri un copil că totul o să fie bine.

„Cele mai multe lucruri le înveți la cadru sau urmărindu-i pe marii actori cum filmează.“ CĂTĂLINa GRAMA - JOJO

De atunci, Cătălina a făcut dublaje pentru desene animate, westernuri, musicaluri, sitcomuri și multe piese de teatru. A jucat alături de actori mari, precum Vladimir Găitan, Horațiu Mălăele, Valentin Teodosiu, George Mihăiță, de la care a învățat disciplina actoricească și a furat meserie. „Cele mai multe lucruri le înveți la cadru sau urmărindu-i pe ei cum filmează“, spune actrița și povestește în continuare cu admirație despre cum arăta cinematografia acum mulți ani.

Cătălina spune că la meseria de actriță cel mai mult îi place că învață constant și că există un soi de generozitate în a pregăti luni întregi un spectacol, ca apoi să-l dăruiești publicului. Personajul ei preferat e mereu cel pe care urmează să-l interpreteze. „Indiferent dacă personajul îmi seamănă sau nu, îi dăruiesc de fiecare dată aceeași energie. Eu nu pot să joc altfel decât puternic. Chiar dacă aș juca un personaj slab, aș juca un personaj slab puternic“, încheie actrița pe un ton care nu permite contraziceri, iar mie-mi cad privirile pe brațele ei lucrate la sală.

Zâmbește ușor ironic, ca cineva care a mai răspuns de multe ori la aceeași întrebare pusă de diletanți, când vreau să aflu ce ar alege între teatru și film: „nimeni nu poate alege, pentru că sunt chestii complet diferite“. Insist să aflu diferența și clarifică: „dacă ar trebui să aleg între teatru și film, aș picta pe undeva în Bali“.

D

an Rădulescu a jucat în multe piese de teatru, a avut colaborări cu televiziunile pentru seriale și a jucat în filme, cel mai recent fiind „Closer to the Moon“, de Nae Caranfil. În „Nunta perfectă“ joacă alături de cele cinci actrițe și trebuie să intre în pielea unui personaj destul de nesuferit, așa că am vrut să aflu cum i s-a părut experiența.

Stăm de vorbă câteva minute, exact înainte să intre pe scenă.

Spune că l-a atras ideea de a juca cu ele și că a descoperit cu plăcere că fetele sunt profesioniste. „Dar, bineînțeles, atunci când lucrezi cu cinci fete, te confrunți cu niște probleme care n-au neapărat legătură cu zona ta de interes“, spune Dan cu un aer mucalit. „La un moment dat, una dintre ele m-a întrebat «cum îmi stă mai bine: așa sau așa?» și jur că nici până în ziua de azi nu mi-am dat seama în ce consta diferența. Probabil că un element era schimbat, dar greu, greu de zis care“, continuă el ca și cum și-ar aminti o ghicitoare imposibil de descifrat.

A

lina Chivulescu sau „Bella din La Bloc“, cum mai este cunoscută, își trece o mână prin părul bogat, învârte telefonul între degete și mărturisește că i-a fost foarte frică să se reapuce acum de teatru. Înainte de „Nunta perfectă“ nu mai jucase pe scenă de la terminarea facultății, pentru că a vrut să petreacă timp cu fiul ei, iar singurul program de lucru care îi permitea asta era cel din seriale și filme.

Spune că i-a fost teamă de contactul direct cu omul pe care teatrul îl oferă, de faptul că nu există șansa dublelor sau a tăierii la montaj ca în film. Dacă ar putea da timpul înapoi, n-ar mai alege filmul în detrimentul scenei, dar nu se consumă cu asta. Încearcă mai degrabă să folosească ce a învățat din seriale și filme în teatru. „În seriale, mai ales în comedie, se formează un

Fumez o ultimă țigară în culise și iau loc în sală. Doamne în ținute elegante se așază în rândurile din față, „ca să vadă mai bine“.

Așteptăm. Mai e puțin și începe.

Se sting luminile peste baldachinele și oglinzile din decor. Adela Popescu apare foșnind din rochie și se îndreaptă țanțoș spre scenă. În spatele meu, o domnișoară agățată de brațul iubitului șoptește topită de admirație: „Uite-o!“. www sa www.s apteseri.Ro

15

Lansare de Carte

OPT POVESTIRI de Ana-Maria Caia

OPT IRI POVEST

VINTILĂ MIHĂILESCU

ANDREI GHEORGHE

+ OPT P DE POE IESE TRIP

«Narațiunile Anei-Maria Caia sugerează un verdict asupra lumii sociale pe care o întruchipează. Iar acest verdict este unul îngăduitor negativ: eșecul Istoriei într-o lume a neputinței. Buni sau răi, românii autoarei nu reușesc să-și împlinească dorințele și să le transforme în act istoric. „Nu a fost să fie” – ar fi zis, poate, Noica. Porumboiu a transformat hamletianul „a fi sau a nu fi?” în contingentul „a fost sau nu a fost?” Putem să parafrazăm la rândul nostru și să ne întrebăm în numele autoarei: viața a fost sau nu a fost?»

Vintilă Mihăilescu, antropolog

Miercuri, 17 iunie, ora 19.00, MȚR

ALEXANDRU MATEI / ON TV

17

mămăligă și palincă

Travel Channel în Ardeal

televiziune

E

Alexandru Matei Este profesor universitar, preocupat de media, în special televiziune. Este autorul unei cărți despre TVR, O tribună captivantă

xistă un banc vechi: o englezoaică ajunge la o stână din Ardeal şi, după ce luase nişte ore de română, încearcă să formuleze, cu accent: „Bade, oile-s ale tale?”. Baciul stă şi se tot uită la ea – îi ştiţi pe ardeleni – în timp ce alte timbre şi alte tonuri se succed. În cele din urmă, o opreşte delicat: „Lady, you’ve got an obsession”. Englezoaica are însă un nume: Jenny Powell e o prezentatoare de televiziune căreia nu-i dai cei 47 de ani pe care-i are, plină de energie şi care a învăţat de zeci de ani cum să faci entertainment fără să deranjezi. Îmi permit să scriu despre potenţialul de antren al lui Jenny Powell pentru că am cunoscut-o. Alături de ea, Aventurile cu mâncare şi vin în România au fost experimentate de sommelierul Olivier Magny (supranumit şi Jamie Oliver al vinului).

România – ci pentru ceea ce titlul seriei anunţă: mâncare şi băutură – în contextul agendei politice şi economice la zi, dezvoltare durabilă, ecologism şi practici ecologice, simplitatea vieţii la ţară (fetişizată, desigur). Ca să poţi reuşi un film amuzant, corect politic (muzica de fundal e ţigănească, desigur mult mai veselă decât muzica populară a locului vizitat) şi fără să deviezi de la briciul lui Occam, ai nevoie de multe ore de prezentatori energici, sagace, rapizi, de multe ore de filmare şi de un montaj perfect. Aici stă marea diferenţă dintre un show românesc lălăit şi un film de 22 de minute în care vezi cum se face pălinca de prune, mămăliga, păstrăvul prăjit şi urda; cum se face piaţa la Târgul de castane de la Baia-Mare, cum se bea must, cum se gustă fuduliile şi cum arată peisajele.

Aţi văzut deja primele episoade (debutul a fost pe 23 mai). Mini-seria continuă încă trei săptămâni.

Filmările s-au făcut în octombrie 2014. Deşi citiţi în titlu România, trebuie spus că prezentatorii s-au oprit la Deltă şi Transilvania. Nu trebuie să-i judecăm: Travel Channel este un canal care promovează regiuni şi locuri destinate turismului şi e probabil că Maramureşul, Braşovul, Constanţa şi Bucureştiul reprezintă – dintotdeauna, dacă vreţi – punctele cele mai turistice ale mândrului nostru plai. Din capul locului, trebuie spus că România văzută de străini nu mai e exact România din Ferma vedetelor sau din Poftiţi pe la noi. Sigur, urda, pălinca şi fuduliile de cocoş sunt aceleaşi, dar ele apar într-o perspectivă diferită, una în care accentele cad foarte atent pe anumite puncte focale, foarte pragmatic alese: felurile de mîncare şi băuturile. Jenny şi Olivier nu apar în film pentru ei – nimeni nu-i cunoaşte în

În acelaşi timp, nu trebuie să ne facem iluzii: oamenii ăştia n-au venit să facă antropologie aici.

Televiziunea e o practică cu reguli, se face ca asfaltul: pare că-i la fel când îl vezi proaspăt pus, dar când începi să mergi pe el, îţi dai seama de diferenţe. Din film (el îl numesc show, ca să fie clar) nu afli cum se trăieşte la ţară în România, şi adevărul e că nici măcar despre care-i cea mai bună mâncare nu aflăm decât dacă apucăm să stăm de vorbă cu ei (deci gulaşul...).

Pentru telespectorul român, serialul nu va fi neapărat un imbold la călătorie, poate doar un îndemn de trip culinar. Câștigul va fi unul de, cum se spune mai nou, awareness: așa se face un film despre mâncare și vin. Se face dinamic, se face rapid și cu poveștile bine întinse, ca o coardă de arc, se face cu umor drept, neîncovoiat de rictusuri prostești, cu un montaj precis ca lama lui Occam. După care putem vorbi și de audiență, dar și de educație. www.sapteseri.Ro

ILEANA BÎRSAN / FILM

timbuktu Islamul dezlănțuit în Mali

FILM

P

ovestea regizorului Abderrahmane Sissako cu care a fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun film străin se bazează pe istoria reală a ocupației, din 2012, a oraşului Timbuktu, din Mali, de către forțele islamiste.

Ileana Bîrsan a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București și a făcut studii de film la Universitatea din Zürich. Este critic și educator de cinema

www . sa p t e s e r i . R o

Nu are datele clasice ale filmelor cu astfel de con­ flicte, sunt extrem de puține informații despre si­tuația politică, intenția lui Sissako îndreptându-se către diferențele culturale care generează diferendele, cu o istorie mult prea lungă pentru a putea fi găsite soluții de reconciliere. Cu toate astea, tihna, împăcarea și rezolvarea par că sunt la îndemană, însă forțe nevăzute fac ca mințile oamenilor să fie orbite şi smintite de frică sau putere.

Jihadiştii ocupă teritoriul pentru că le este la îndemană, pentru că nu are cine să-i oprească, iar dimensiunea religioasă a islamiștilor nici nu există, deşi acesta este pretextul invadării. Imamul oraşului le atrage atenția celor intrați în moschee cu pantofi şi arme că „Aici, în Timbuktu, cei care se dedică religiei îşi folosesc mintea, nu armele.” Fundamentaliştii religioși anunță noile reguli la megafon, mai întâi în arabă şi apoi, printr-un interpret, în bambara (una dintre limbile principale din Mali). Bariera limbii e foarte interesant surprinsă în film, indivizii veniți să cotropească fiind din diverse țări, Franța, Arabia Saudită, Libia, și având permanent nevoie de traducere din arabă via franceză sau engleză. Ca o ironie venită din necunoaştere şi prostie, filmul, imediat după atacul de la Charlie Hebdo, a fost interzis în suburbiile Parisului de către primar, care

cel mai probabil, nici nu-l văzuse, dar care a presupus că este pro-islamic.

Schimbările majore pe care jihadiştii le pretind sunt lătrate la megafon şi sunt fie hilare, fie absurde, în orice caz, au foarte puțină legătură cu religia sau vreo intenție mistică. Femeile trebuie să poarte șosete şi mănuşi, sunt interzise fumatul, muzica şi fotbalul. În consecință, scenele cele mai impresionante sunt legate de aplicarea acestor reguli – suntem martorii țipetelor unei negustorese de peşte care este obligată aberant să poarte mănuşi şi cere să i se taie mai degrabă mâinile, o femeie e biciuită pentru că fusese prinsă cântând, copiii joacă fotbal cu o minge imaginară (precum jucau tenis mimii din Blow Up) sau un cuplu adulterin este îngropat în pământ până la gât şi lovit cu pietre. Toate acestea se petrec în vreme ce unii dintre fundamentaliști fumează sau vorbesc despre Messi și Zidane.

Dramele din oraş alternează cu tihna temporară a lui Kidane, care trăieşte izolat, în afara oraşului, alături de soție şi fiică. Însă timpurile liniştite sunt pe sfârşite, pentru că accidental omoară un pescar, în plasele căruia îşi găsise sfârșitul una dintre vacile lui Kidane. Și dintr-o ceartă superficială ajung la o încăierare fatală.

Inutilitatea şi absurdul acestor conflicte sunt surprinse de Sissako foarte subtil, mai ales prin ritmul neconvențional pe care narațiunea îl imprimă, sunt inegalități și ruperi de dinamică, precum se petrece și în poveste, cu schimbări de situații inexplicabile și imposibile. www.sapteseri.Ro

19

ILEANA BÎRSAN / FILME NOI

FILME NOI

Anturaj

premieră Filmul „Anturaj” readuce împreună starurile din popularul serial omonim, regizat de același Doug Ellin: Kevin Connolly, Adrian Grenier, Kevin Dillon, Jerry Ferrara şi Jeremy Piven. Comedia dezvăluie cu umor drumul spre succesul hollywoodian al celor cinci prieteni.

Comedie 104 minute din 12 iunie în multiplexuri

SupraviețuitoareA

În cinema Abia numită la Ambasada Ameri­ cană de la Londra într-un post important, Kate Abbott (Milla Jovovich) se trezește în centrul unui scandal internațional. Discre­ di­tată și părăsită de toți, Kate tre­­buie să fie mereu cu un pas înaintea autorităților și a celor care o urmăresc, pornind, astfel, într-o misiune solitară pentru a-și spăla renumele, dar și pentru a preveni, în același timp, un atac terorist pla­ nificat în seara de Revelion, în N. Y.

P

Acțiune, aventuri, SF, thriller 98 minute din 12 iunie în multiplexuri

Acțiune, thriller 96 minute

Jurassic World

Zilele Filmului Ucrainean

Cinema Muzeul Țăranului Organizația non-guverna­men­ tală Pământeni propune o selecție de filme documentare și artistice care oferă o înțelegere mai cla­ ră asupra Ucrainei, a culturii și obiceiurilor, și explică mai detaliat conflictul cu Rusia. Evenimentul cultural e totodată un eve­ni­ ment caritabil, având drept scop strângerea de fonduri pentru victimele conflictului din Ucraina.

Premieră

12-14 iunie

Nomad International Film Festival

Curtea interioară a Muzeului Țăranului Român Nomad International Film Festival este un proiect organizat de Asociaţia Culturală Metropolis în parteneriat cu Muzeul Intercultural din Oslo şi este finanţat printr-un grant oferit de Norvegia, Is­lan­ da, Liechtenstein şi Guvernul Ro­mâniei, în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea diver­ si­tăţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european”.

Jurassic World Au trecut 22 de ani de la evenimentele din Jurassic Park, iar parcul de distracţii imaginat de vizionarul John Hammond este acum perfect funcţional.

Milioane de turişti au venit anual pe Isla Nublar, plătind preţuri piperate pentru a vedea cu ochii lor dinozaurii readuşi la viaţă de tehnologii revoluţionare, în ultima vreme însă numărul vizitatorilor a scăzut. Pentru a creşte vânzările, Corporaţia Patel comandă realizarea unui nou dinozaur. Comportamentul acestuia îi va uimi pe angajaţii parcului, iar natura va profita curând de ocazie pentru a arăta din nou că nu poate fi controlată de către om.

Crime, dramă, thriller 111 minute

JucĂtorul The Gambler Blu-ray și DVD

Actor nominalizat la premiile Oscar, Mark Wahlberg oferă o „performanță care îi definește cariera” în rolul lui Jim Bennett, un profesor de limba engleză care duce în secret o viață de jucător pe mize mari. Jim este nevoit să se împrumute de la un cunoscut gangster și le pune astfel în pericol viața celor dragi. În timpul scurt pe care îl are la dispoziție pentru a returna împrumutul, trebuie să pătrundă în lumea interlopă și să riște pentru a nu pierde totul.

John Goodman, Brie Larson și câștigătoarea premiului Oscar Jessica Lange fac parte și ei din distribuția The Gambler.

The Gambler este disponibil în toate magazinele de specialitate în format Blu-ray și DVD.

Proiecțiile încep la 21:15 Intrarea este liberă 12-14 iunie

www.sapteseri.Ro

21

22

reportaj / tiff festival

Granițele prea fluide ale documentarului Între 29 mai și 7 iunie a avut loc la Cluj-Napoca a paisprezecea ediție TIFF (Transilvania International Film Festival). Pentru mine însă, a fost prima ediție. Am mers acolo cu restanțe multe la articole, cu aplicații de completat, dar am reușit totuși să bifez avanpremiera unuia dintre cele mai așteptate filme românești, Chuck Norris vs. Comunism.

Text: Valentina Nicolae; Foto: Adi Marineci

Irina Margareta Nistor, când era tânără. Sau, în orice caz, avatarul ei, în Chuck Norris vs. comunism www . sa p t e s e r i . R o

ocumentarul regizat de Ilinca Călugăreanu este, în cuvintele ei, „un film despre puterea filmului ocumentarul deajuta IlincasăCălugăreanu de a ne afecta,regizat de a ne evadăm”. Filmul este, cuvintelecasetelor ei, „un film despre puterea spuneînpovestea video piratate de filmului deanii a ne de a ne ajuta să această români în 80afecta, și contribuția pe care evadăm”.

Filmul spune povestea casetelorÎn afacere a avut-o la căderea comunismlui. plus, vorbește video piratate de despre români vocea în anii Irinei '80Margareta și contribuția pe care această afacere a avut-o Nistor, traducătoarea filmelor luate pe sub la căderea comunismlui. În plus, vorbește despre vocea Irinei mână, ca simbol al nașterii scânteii revoluționare în români.

Margareta Nistor, traducătoarea filmelor luate pe sub mână, ca simbol al nașterii scânteiifilmul revoluționare în români.

Regizoarea construiește din interviurile exploratorii cu diferite persoane, care scriau sau aveau povești frumoase Regizoarea construiește filmuldin din acea interviurile exploratorii cu diferite despre vizionările de casete vreme.

Vlad Craioveanu, persoane, care Silviu scriauPrigoană, sau aveauIoan povești frumoase despre vizionările Dobrovolschi, Gyuri Pascu și Mihnea de casete din acea vreme.

Vlad câțiva Craioveanu, Silviu Mihalache-Fiastru sunt doar dintreDobrovolschi, cei care și-au Prigoană, Gyuri Pascu și Mihnea Mihalache-Fiastru sunt împărtășitIoan amintirile cu lumea întreagă.

Partea aceasta dindoar câțiva dintre cei care și-au împărtășit amintirile cu lumeafascinație întreagă. documentar – în care oamenii povestesc cu aceeași Partea aceasta din documentar – în carevăzute oamenii cu m-a din copliărie primele filme americane – povestesc este cea care aceeași dinpe copliărie filme americane văzute – este prins și fascinație m-a purtat un val primele de nostalgie până la final. cea care m-a prins și m-a purtat pe un val de nostalgie până la final.

Craioveanu și Dobro își amintesc că se uitau la Chuck Norris ca la Craioveanu și Dobro își ăla amintesc uitau cu la Chuck Norris ca la dumnezeu după filmul în care că s-aseluptat șobolanul, care-i Dumnezeu filmul ăla în care luptatprin cu mușcături șobolanul, și care-i fusese pus după pe cap într-un sac, l-as-a omorât l-a fusese pe cap într-un sac, l-a omorât prin mușcături și l-a scuipatpus afară. scuipat afară. În timpul ăsta, eu îmi amintesc cum am strâns bani să-mi cumpăr un În settimpul abțibilde ăsta, cueu Bruce îmi amintesc Lee, pe care cumle-am am strâns păstrat bani într-un să-mi loc cumpăr secret un de cântărind abțibilduridacă cu Bruce care într-un dinset dulap, să le Lee, lipescpesau nule-am pe ușapăstrat dormitorului. loc dulap, le lipesc sau nu Apoisecret m-amdin înscris la cântărind karate, eu dacă și toțisă copiii de la bloc, cape să ușa învăț să dormitorului. m-am karate, eu toți fac șpagatul înApoi aer și să batînscris în cercladușmanii, înși caz decopiii ceva.de la bloc, ca să învățdespre să fac șpagatul în aer Rambo și să batpentru în cercei: dușmanii, Alții povestesc ce a însemnat trezit la în caz de ceva.

Alții povestesc despre ce a însemnat Rambo pentru ei: trezit la

D

Tenebre, chestii, reconstituiri. Problema e ce s-a întâmplat exact în situațiile de acum 30 de ani

23

Tradusul filmelor e ceva conspirativ prin natura meseriei.

Nu te vezi, ci doar te auzi

cinci dimineața, alergat în jurul blocului, antrenat cu nunceacuri improvizate pentru diverse misiuni.

Eu țin minte că într-un film cu Van Damme - în care el e împușcat în burtă, își scoate glonțul cu mâna, se coase singur și se bandajează – am văzut prima scenă de sex. De fapt, nu știu dacă realizam exact ce e, dar simțeam eu că e ceva acolo, că doar nu degeaba erau o fată și un băiat dezbrăcați, lungiți pe podea.

Dobro zice că la „Dirty Dancing” nu prea îl lăsau ai lui să se uite. „Prea erotic, nu?”, îl completează Craioveanu. Exact, de-aia eu mă uitam la el când nu era mama acasă. Voiam să spun replicile odată cu actorii fără să mă simt rușinată, să învăț mișcările de dans și să înțeleg de ce naiba zace la pat două zile fata-aia-caredansează-cu-Patrick-dar-nu-e-iubita-lui.

Cam așa am ținut-o tot filmul, din amintire-n amintire, cu un zâmbet emoționat întins pe toată fața. Ocazional, eram întreruptă din reverie de reconstituiri stângace cu vizionările colective din acei ani, cu copii care se antrenează în spatele blocului să devină eroi de filme de acțiune, cu Irina Margareta Nistor tânără, dar neschimbată, izolată ca într-un turn în birourile televiziunii, cu un microfon și un televizor în față, traducând de zor, cu Teodor Zamfir, șeful Irinei și inițiatorul afacerii, împărțind casete mai marilor Securității ca să le închidă gura.

Dacă nu l-ar fi numit documentar, aș fi putut trece peste ficționalizările romanțate ale afacerii cu casete și ale personajului Irina Nistor, prezentat ca luptătoare subtilă anticomunistă. Dar așa, în ciuda „granițelor fluide ale documentarului” despre care Ilinca Călugăreanu mi-a vorbit într-un interviu, „Chuch Norris vs.

Comunism” m-a lăsat totuși cu o senzație de păcăleală.

Ce-am mai văzut la TIFF în afară de filme La petrecerea HBO nu intră oricine. Teoretic. E puhoi de lume la intrare, unii au badge­uri și băuturi în mână, alții dau târcoale, încercând să intre la cea mai fancy petrecere de la festival. Intru, mă servesc cu o cordeluță și o eșarfă (ținuta recomandată), puse la dispoziție de organizatori, și mă pierd printre vedete în curtea imensă a casei unde are loc petrecerea. Arată ca un cocktail party din Sex and the City. Pe balconul de jur împrejurul etajului, e o hărmălaie continuă; văzut de jos arată ca interiorul unui mușuroi de furnici, care se grăbesc spre o misiune clară. E drept, coada la bar e lungă și una dintre toalete e defectă.

Găsesc un colț ferit unde nu se freacă nimeni de mine și stau de vorbă cu un tip care a creat o rețea de aducere a citostaticelor în România pe vremea când se găseau greu. Vizavi de mine, spijinit de perete stă un tip brunet, îmbrăcat în negru, cu o barbă tăiată scurt. Se mută de pe un picior pe altul și fumează țigară de la țigară. Prietena mea îmi dă un cot și suspină: „ce frumos e Ghenie!” A, ok, el e. Eu credeam că se holbează lumea la el doar pentru că e cel mai frumos bărbat de acolo.

La etaj e muzica prea tare, așa că stau mai mult pe balcon, mă uit la Ghenie, care a urcat și el și acum e blocat din toate părțile de fete și băieți. Vreau să sting țigara, dar scrumierele se găsesc greu. Ochesc un coș de gunoi de cealaltă parte a balconului, dar un tip masiv, cu tricou alb mulat mă oprește și spune ceva de brățară. Întind mâna și i­-o arăt. „Aici e VIP, nu puteți intra!”, mi­-o taie tipul cu satisfacție.

www . sa p t e s e r i . R o

24

RECOMANDĂRI

DE GUSTAT

bistro la taifas

Str. Gheorghe Manu 021.212.77.88 bistrotaifas.ro

Springtime

www.springtime.ro

Platoul mare cât pofta ta de mâncare!

Vino în pauza de masă la Springtime și comandă platoul favorit! Avem patru MAXI cu frigărui de pui / șaorma de pui / șnițel de pui sau piept de pui, patru salate diferite, două dintre ele și cu cei mai gustoși cartofi prăjiți!

Platourile MAXI se găsesc în restaurantele Springtime din Mall Vitan, Auchan Militari, Cora Lujerului, Plaza, Liberty, Auchan Titan, Alba Iulia, Ștefan Cel Mare, Victoria și Universitate.

Platouri uriașe pentru gurmandul din tine!

Four Seasons

Calea Dorobanților 177 0722.216.666 / 021.233.94.31 four-seasons.ro Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde, până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice.

Alegeți un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigărui de miel. Încercați alături și un vin libanez.

www . sa p t e s e r i . R o

capricciosa

Bulevardul Ion Ionescu de la Brad Nr. 2, 0722.224.799 restaurantcapricciosa.ro Bucătăria italiană se bazează pe produse naturale. Mâncarea pe care o oferim este una ușoară și, bineînțeles, pregătită cu mult gust.

Savoarea mâncării italienești este dată în mod special de paste, produsul emblematic al culturii italiene, seducând prin combinația delicată de arome, dar și de pizza pe vatră. Pe lângă paste și pizza, restaurantul este renumit pentru meniul variat pe bază de paste făcute în casă, dar și pentru meniul principal bazat pe carne de vițel, pui, porc și pește, precum și pentru desert. Meniul restaurantului Capricciosa este foarte bogat.

Există unul principal, care se schimbă de două ori pe an, unul săptămânal, dar și unul pentru fiecare zi, de 10-12 preparate. În fiecare seară de joi și în weekend, la Capricciosa se prepară și servește un meniu din pește și fructe de mare proaspete. Periodic, personalul restaurantului este instruit de un bucătar italian cu privire la ultimele noutăți în domeniu, astfel că în decursul celor 12 ani de experiență meniul a devenit foarte variat.

Restaurantul Bistro La Taifas este situat pe strada Gheorghe Manu (fostă Lemnea), la numărul 16, aproape de intersecţia cu Calea Victoriei, în curtea Palatului Cantacuzino. Bucătăria cu specific românesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria europeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie.

Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome uneori discrete, alteori zglobii, deplina fuziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

Arcade Cafe

Smârdan 30 021.314.50.66 / 0722.777.674 www.arcadecafe.ro Dacă vrei să te bucuri de o cină romantică sau de un eveniment alături de colegii de birou, Arcade Cafe este locul potrivit. Una dintre surprize este terasa interioară, plină de plante și de elemente decorative vintage, unde poți savura preparate delicioase cu influențe românești, italiene sau franțuzești. Dacă ai chef de distracție, la subsol găsești un lounge cu canapele confortabile, seri de muzică live, petreceri cu DJ sau karaoke.

ANA-Maria caia / FOOD

25

Foto: Guliver/Getty Images

divan kebab nu foarte otoman

FOOD

D

Ana-Maria Caia a călătorit în mai mult de 50 de țări și e o mare admiratoare a bucătăriilor tradiționale. A produs serii video culinare despre rețetele inedite ale Thailandei și Vietnamului

intre cârciumile turcești din orașul nostru, Divan înșiră în meniu kebaburile aromate și iuți ale sudului turcesc.

Avem de-a face cu o bucătărie mai exotică decât cea de la Istanbul, pentru că în sudul și mai cu seamă în sud-estul Turciei de azi se mănâncă fusion de mii de ani: sumerian amestecat cu mesopotamian, corcit cu persan și mai apoi cu otoman, armean, sirian, dar și irakian.

Cum m-am plimbat suficient prin zona de care vorbesc, pot mărturisi cu mâna pe inimă că Divanul din Centrul Vechi, de pe strada Franceză, e conform cu suratele lui orientale, micile locante care garnisesc bazarurile din orașele mitice de la granița cu Siria și Irak, în care se opresc trecătorii înfometați la orele amiezii.

De altfel, restaurantul bucureștean se laudă cu un bucătar născut în Șanliurfa (Urfa), orașul despre care se spune că are cel mai vechi bazar din lume, unde se vând cei mai buni ardei.

Prin urmare, se cuvine să comandați un kebab Urfa, care-i face cinste bucătarului. E un ecou de cărbuni încinși în bucata de carne tocată, zemoasă și discret iute, amestec de oaie și vită, întinsă lângă niște legume perpelite și ele la

grătar cât să-și iasă din fire și să elibereze gustul cel mai gust. Alături vine bulgur îngrășat probabil cu niște unt, ca să alunece mai bine pe gât.

Minunate sunt și gustările: humusul seamănă cu cel din Damasc, salata de pătrunjel cu cea din Beirut, vânăta coaptă umplută cu legume cu cea de la curtea sultanului de la Istanbul, iar sărmăluțele de castane în foi de varză cu nimic din ce-ați mâncat până acum.

La desert, budinca otomană cu lapte, pe care sunt presărate boabe de rodie, te trimite direct într-un foișor de meditație oriental sau în vreo grădină a plăcerilor descrisă în poveștile vechilor cărturari ai Estului.

Decoratorul a făcut o treabă foarte bună la Divan, valorificând covoare roase de vreme și obiecte pe care le găsești în târgurile de vechituri din tot Orientul Mijlociu. Singurul capitol la care din când în când Divanul e mai puțin conform cu așteptările e serviciul. E posibil să dați peste un chelner aiurit, pentru care ospitalitatea de dincolo de Bosfor să fie un concept complet necunoscut. Dar chiar și-așa, călătoria culinară merită făcută. Mai ales că drumul până la ea e destul de scurt. www . sa p t e s e r i . R o

26

www.sapteseri.Ro

VLAD ANDRIESCU / TECH

laserul

Foto: Guliver/Getty Images

de hipermarket

TECH

Z

Vlad Andriescu Scrie despre tehnologie de trei ani și încearcă să se pună în pielea consumatorului

ilele trecute vorbeam cu un cunoscut despre ultimele sale telefoane. Îl știam deja ca având o istorie teribilă, pentru că se uită mereu la cel mai avantajos preț și la un ecran cât mai mare. Așa că a avut un telefon polonez, Prestigio, acum are un Allview, iar între ele a dat de un „Laser”, terminal cumpărat dintr-un lanț de hipermarketuri.

S-a uitat către mine ca la un cunoscător, doar sunt jurnalist tech, și m-a întrebat: „Ce știi de Laser ăștia?”.

Păi, nimic. Laser e un brand probabil inventat de către lanțul acela de hipermarketuri, care vinde tablete ieftine, care să meargă în același coș cu uleiul și peștele înghețat.

și ce nevoi ai. Dacă nu vrei un Samsung Galaxy S6 și un telefon cu un ecran mai clar decât ochii noștri, atunci nu trebuie să dai foarte mulți bani. Dar încearcă să faci așa: du-te la un operator de telefonie mobilă, spune-le cam ce vrei să faci cu un smartphone și ei îți vor recomanda ceva. Probabil tot o chinezărie branduită cu numele lor, dar categoric mai bună decât cele de pe raftul cu ulei.

Lucrul ăsta vine din atenția pusă în acele dispozitive, care nu sunt doar niște componente asamblate. Un operator le testează înainte, află care le sunt punctele vulnerabile și, în principiu, nu se asociază cu gadgeturi proaste.

Și m-a făcut să mă gândesc la alegerile pe care le fac românii atunci când cumpără tehnologie. Când scriam despre ce e este Made în România, am explicat procesul prin care un dispozitiv fabricat în China poate primi un nume românesc și e comercializat aici. Dar gadgeturile din hipermarket sunt categoria cea mai de jos pe care o puteți alege și textul acesta e despre cum să nu încurci blidele cu tehnologia.

Dar un hipermarket? Ei bine, un șef se duce în China, vizitează o fabrică, vede că o tabletă arată normal și are un ecran care se deschide și decide să cumpere 1.000 de bucăți, cel puțin. Amplasându-le pe rafturile unde tu te duci în fiecare weekend, te vei gândi măcar o dată – de ce nu aș cumpăra acest telefon... Laser? Cu cât e numele mai sexy, cu atât e mai prost device-ul. Pentru că el nu e testat, ci doar ambalat și trimis din China în România.

Când cumperi un gadget, gândește-te la tine, la cum folosești tehnologia, la cât de des scapi un telefon pe jos

Învățătura de azi e să nu dați Samsung-ul din târg pe Laser-ul de la hipermarket.

obișnuit

www w ww.s sa apteseri.Ro

27

TECH / RECOMANDĂRI

TECH

susținut DE

Vara vintage Cele mai performante gadgeturi din prezent nu pot readuce spiritul unor dispozitive legendare din trecut. Acesta este ghidul dispozitivelor „moarte” pe care trebuie să le readuci la viață.

Motorola StarTAC Dacă vrei să fii cel mai hipster la terasă la Control și îți trebuie un telefon care să se potrivească cu un burger și cu niște cidru, Motorola StarTAC e o alegere numai bună. Telefonul a fost lansat acum 19 ani, pe vremea când mulți dintre noi încă nu descoperiserăm televizorul și era o minune a acelor vremuri. StarTAC a fost pentru telefonia mobilă ce a fost iPhone pentru internet. 60 de milioane de exemplare au fost vândute în lume, iar an după an device-ul a fost îmbunătățit. Dar nu vei găsi ceva mai bun decât un ecran monocrom și posibilitatea de a introduce în agendă 100 de numere. În schimb, vei fi cel mai tare vara asta când vei scoate un astfel de telefon, vei întinde antena și vei vorbi la el. Mai găsești încă dispozitive funcționale pe piață și autonomia bateriei e de aproximativ două zile. Nu vei intra pe Facebook, dar vei vorbi ca Nicholas Cage.

300 lei / olx.ro

www.sapteseri.Ro

Nokia 1100

Motorola V3

Nokia 1100 e o legendă și a fost un telefon atât de important pentru că reprezenta tot ce avea mai bun industria telefoniei mobile în 2003.

Cu patru ani înainte de iPhone, cumpărai un 1100 și puteai vorbi și trimite mesaje aproximativ o săptămână. Tastatura de cauciuc a făcut ca lume să trimită zeci de milioane de SMS-uri, iar 250 de milioane de exemplare au fost vândute.

Să ai ecran color, tastatură plată și 1.000 de contacte pe care să le poți introduce în agendă era un lux.

Primul telefon cu adevărat iconic din punctul de vedere al stilului a fost Motorola Razr V3 în 2004.

Era foarte scump și avea un ecran de 2,2 inci și o memorie de 5 MB. Puteai asculta muzică și făcea inclusiv poze. Astăzi, silueta subțire a lui V3 se potrivește la costum.

200 lei / okazii.ro

350 lei / telportal.ro

RECOMANDĂRI / TECH

NES Nintendo a scos această consolă – a fost înaintea tuturor gadgeturilor de pe piață. În 1983, NES însemna viața unui gamer adevărat, fiind cel mai bine vândută consolă din lume. A supraviețuit până acum 20 de ani și, dacă nu era NES, nu am fi avut jocul Mario Bros. Chiar dacă e funcțională sau nu, consola ar arăta bine în casă.

50 lei / olx.ro

Cameră Polaroid

Sony Playstation 2 În lumea consolelor, vintage nu se aplică atât de ușor ca în alte categorii. PlayStation 2 a fost lansat acum 15 ani, dar abia în 2012 a ieșit de pe piață. Timp de mai bine de un deceniu, tot ce a însemnat jocuri pe consolă a pornit și s-a terminat cu PS2. Aici am jucat peste 3.800 de jocuri dezvoltate, iar astăzi consola este foarte ieftină, dacă mai găsiți încă CD-uri cu jocuri pentru ea.

150 lei / olx.ro

Walkman Înainte de iPod și iPhone, a fost Walkman. Dacă nu ar fi fost acest dispozitiv, nu am fi putut vorbi despre muzică portabilă și despre o întreagă generație care și-a putut asculta piesele pop preferate la purtător. A fost introdus în 1979 și, până la apariția CD-ului, a fost cel mai bun cadou pentru copii. Astăzi, casetele nu mai sunt la modă, dar, la fel ca vinilul, poți ieși din tipare cu un Walkman vechi.

170 lei / olx.ro

Tamagotchi

Cele mai cool mame din Statele Unite aveau un Polaroid. La noi nu a prins cu adevărat niciodată, pentru că a venit prea târziu și era prea scump. Astăzi, epoca offline încearcă un comeback, oferindu-ți posibilitatea de a-ți stoca amintirile în afara norilor online. Rămâne totuși aparatul foto care developează instantaneu.

Astăzi ai aplicații în care ai grijă de animale virtuale și primești notificări prin telefon atunci când trebuie scărpinat. Designul frumos nu se compară însă cu ideea unui dispozitiv care era, pe vremuri, montat la chei și care avea un ecran monocrom, plin de pixeli.

Tamagotchi era un prieten virtual, de care trebuia să ai grijă, să-l hrănești la timp și să nu-l lași să moară.

185 dolari /amazon.com

20 dolari / amazon.com

StaX SR-Lambda Căștile sunt un accesoriu obligatoriu din garderobă, indiferent dacă asculți ceva la ele sau nu.

Stax SR-Lambda sunt definiția conceptului de cool. Au fost lansate în 1982 și arată ca niște radiatoare dreptunghiulare mari. Cei care se pricep spun că nu există calitate mai bună pentru sunet decât la Stax SR-Lambda.

680 dolari / amazon.com

Vinil Brick Game Noi îi spuneam Brick Game, dar era de fapt o consolă portabilă.

Avea un ecran monocrom și câteva jocuri care se bazau pe pătrate.

Pentru o bună perioadă de timp, Brick Game-ul a fost alegerea fiecărui copil care se respecta și primul pas spre transformarea celor mici în personajele favorite din filme. Astăzi, mai găsești pe ici, pe colo, dar majoritatea jocurilor de pe Brick Game se găsesc și pe mobil.

Să cumperi discuri de vinil în ziua de azi e poate cea mai absurdă decizie pe care o poți lua. Muzica pe vinil nu are nicio calitate suplimentară față de alt suport, dar ideea de a avea o placă uriașă și limitată la câteva piese i-a atras pe unii.

Dă bine ca vara asta să ai în dormitor un pick-up și te ajută să ai o replică de agățat pregătită. „Hai la mine să ascultăm un disc” sună bine.

700 lei / emag.ro

6 dolari / ebay.com

www.sapteseri.Ro

29

31

www.sapteseri.Ro

MATEI BĂRBULESCU / MUZICĂ

Cosmin Vaman și Alexandra Andrei

MUZICĂ

Drumul

Dacă-ți place folkul, îi vei adora. Cu un instru­ men­tal jucăuș, versuri vesele și op­timiste, Cosmin și Alexandra au scris 16 piese numai bune pentru o duminică seara alături de prieteni. Sau de persoana iubită. În spate au o trupă formată din: Alexandru Cismaru, chitară solo, Ciprian Diaconu, percuție, și Tudor Olaru la chitară bas.

Poți să-ți iei albumul de pe drumul.com

Prefuse 73

Rivington Não Rio

Acum 15 ani, Guillermo Scott Herren era un fe­nomen în hip-hop abstract și IDM. Mă bucur să-ți spun că nu și-a ieșit din mână. Nu-i chiar așa simplu să știi să combini tobele rupte și bassul spart cu niște viori rude cu neoclassical.

Iar Rivington Não Rio pe asta se axează. Melodia 140 Jabs Interlude, cu Milo și Busdriver, ne atenționează că se poate face și altfel de rap decât cel cu care suntem obișnuiți la MTV.

Muse Drones

FFS

FFS

FFS înseamnă Franz Ferdinand și Sparks. Funny e că penultima melodie de pe primul lor album, FFS, se numește Collaborations Don’t Work.

Du­rează aproape 7 minute, timp în care mu­ zi­ca trece de la soft, lo-fi la orchestră, rock și jazz. Mesajul rămâne: între parteneri pot exista neînțelegeri, mai ales dacă unii nu respectă dead­line-ul: „I am a bastard! Independent! And if I ever need a father, it won’t be you, old man”.

Jlin

Nu-i niciun dubiu, Muse este una dintre cele mai tari trupe de alternativ. Evăr. În 2012, pe The 2nd Law, cei trei muzicieni ne-au cântat despre globalizare și dispariția resurselor naturale. „Înapoi la început” – așa a descris toboșarul Dom Howard noul album. Într-adevăr, materialul seamănă cu Orgin of Symmetry. Dar după ce au zburat mai mult de un deceniu prin Galaxia Rock, Muse s-au întors pe Pământ. Drones este cel de-al șaptelea album și urmărește povestea unui soldat care este antrenat să devină o mașinărie de ucis fără creier. Dead Inside îmi amintește de albumul precedent, când tipii au încercat ceva electro-pop. Iar Psycho e mai înspre glam rock.

Vezi tu ce-i cu restul pieselor.

Dark Energy

Genul muzical footwork e relativ necunoscut. A pornit din Chicago și înseamnă o abundență de tobe (drum fills, tom drums și snares). E un fel de future garage experimental. Și exact așa sună Dark Energy. Albumul e distractiv de ascultat; dacă stai pe scaun, te face să te bâțâi în sus și-n jos. Erotic Heat, Black Ballet și So High sunt melodiile mele preferate.

YOUTUBE Playlist 1. Hot Chip – Need You Now 2. Jlin – Black Ballet

Hot Chip

What Makes Sense?

La această trupă de electro-pop fiecare album mă impresionează mai tare ca precedentul. Hot Chip au lansat șase albume într-un deceniu, iar What Makes Sense se potrivește perfect în discografia lor. „Why make sense when the world around us refuses?”, ne întreabă vocalistul, Alexis Taylor, pe melodia care poartă același nume cu albumul. Un răspuns trebuie să fie, dar e musai să asculți lucrarea ca să-l afli.

3. FFS – Johnny Delusional 4. Prefuse 73 – 140 Jabs Interlude feat. Milo and Busdriver 5. Cosmin Vaman și Alexandra Andrei – Femeia Fantastică 6. Muse – Psycho

goo.gl/WxrsN9

www.sapteseri.Ro

33

34

concert / matei bĂrbulescu

eveniment

André Rieu face show în Piața Constituției André Rieu vinde cele mai multe albume dintre toți interpreții de muzică clasică. 40 de milioane de copii au ajuns în mâinile fanilor lui. Text: Matei Bărbulescu; Foto: Guliver/Getty Images

A

re o orchestră, Johann Strauss Orchestra, formată din 60 de muzicieni – cea mai mare orchestră privată din lume. Publicul de concert al lui Rieu este mai numeros decât cel al lui Justin Bieber, Elton John sau Metallica. Într-un singur an, 700.000 de fani l-au ascultat live. Chiar dacă este adorat de mase, interpretul olandez e privit cu scepticism de criticii muzicali.

Ei spun că Rieu interpretează doar cele mai cunoscute bucăți din muzica clasică și că, astfel, o devalorizează. Dar lui Rieu nu-i pasă de chestiile astea, e convins că și Pavarotti sau Nigel Kennedy se lovesc de aceleași durități. „Mă lasă rece criticile snobilor. Eu cânt o muzică ce atinge inimile publicului meu.“ În București, a ținut concerte pe 5, 6, 7, 11, 12, 13 și 14 iunie. De ce a avut nevoie de șapte zile ca să-și satisfacă publicul românesc? Pentru că, cum îți spuneam mai sus, la concertele sale este omor pe bilele. În doar trei ore, a vândut 12.500 de bilete. Asta în condițiile în care cel mai ieftin costă 170 de lei, iar cel mai scump 864. Așa că mi-am pus cămașa de ginerică și m-am dus la show să văd care-i treaba cu tipul ăsta. Ajung în Piața Constituției, aici se ține concertul lui André Rieu. Vântul adie un parfum dulce amețitor. Lângă intrare, stă atârnat pe gard un banner cu regulamentul intern. Banner pe care este photoshopat și interpretul. Așa că lumea se înghesuie să-și facă poze lângă imaginea lui.

Majoritatea oamenilor sunt trecuți de cincizeci de ani. Doamnele poartă haine pestriț-țipătoare și transparente. La gât sunt împodobite cu flori metalice, multicolore și au lacrimi ce arată ca diamantul în urechi. Domnii, ceva mai simplu, poartă pantaloni de stofă, cămăși albe sau albastre. Iar cei de la pază seamănă mai mult cu niște controlori RATB decât cu niște bounceri.

www . sa p t e s e r i . R o

35

După ce intru, niște băieți, dichisiți ca doormanii de la hoteluri, mă ajută să-mi găsesc locul. Scena are în stânga și-n dreapta două monitoare și câteva coloane ca cele din Roma Antică. Iar pe fațada acoperișului sunt basoreliefuri cu gladiatori. Locurile muzicienilor sunt vopsite auriu, iar marginile sunt decorate cu buchete de flori.

Deodată, pe cele două monitoare, se face numărătoarea „5, 4, 3, 2, 1“, focuri de artificii, se aude o muzică pompoasă și se vede André Rieu.

Vine din spatele nostru, în fruntea orchestrei lui, și este întâmpinat precum soldații romani: lumea aplaudă și aruncă cu flori. El le face cu mâna și salută. Alaiul ajunge pe scenă. Doamnele din orchestră poartă rochii de bal, în formă de clopot, colorate în portocaliu, verde, roz fierbinte și galben. Iar ei sunt îmbrăcați la costum, cu papion alb.

Rieu este în frac, cu un lanț aurit în jurul burții, ca să-i țină sacoul, batistă în buzunarul de la piept și-un buton aurit la gât.

Printre valsuri și valuri de aplauze

„Bună seara!“, ne întâmpină el. „Alături de mine sunt muzicieni cu naționalități diferite. Zece la număr. Printre care: Ungaria, Franța, Brazilia, Tasmania, știți unde e asta?, și România.“ Valuri de aplauze. „Doamnelor și domnilor, știți unde vom cânta în seara asta?“ În București, România, Piața Constituției?

Nimeni nu a ghicit, dar dă din cap și ne luminează: „În centrul Universului! Cu cel mai bun public din lume.“ ooooOOOOOooo, se minunează lumea. Tipul vorbește ca profesorul bătrân și hazliu din școala generală. Are o grimasă pe care o tot repetă: când i se pare ceva amuzant sau ciudat, ridică o sprânceană și umflă un ochi. Iar publicul se prăpădește de râs. A doua melodie pe care o interpretează este The Second Waltz. Aia care începe cu taa naa nanaaa, tanana na na naaa. Zice că stadioane întregi cântă melodia asta, iar fanii echipei care cântă mai tare câștigă meciul. „Așa că am un sfat pentru Steaua București, luați-vă un antrenor olandez și cântați valsul acesta în pauze.“ În timpul melodiei, muzicienii interacționează între ei: pe notele mai înalte sau mai joase se strâmbă unii la alții, își zâmbesc sau își trimit pupici. Se termină valsul și îl văd pe Călin Popescu-Tăriceanu cum se așază în primul rând. Rieu îl atenționează că a întârziat cam mult.

Interpretul ne întreabă dacă ne este frică de tauri. Așa ș-așa. „N-aveți de ce să vă temeți, doar dacă sunteți îmbrăcați în roșu.“ Pe monitoare se văd oamenii care poartă culoarea sângelui. Camerele rămân fixate pe o doamnă. Rieu îi spune să-și dea jos rochia roșie. Femeia se uită pe sub haine și refuză. El insistă. Ea tot nu vrea, dar își dezgolește umărul și-i face cu mâna. Muzicienii dau drumul următoarei melodii.

E sprintenă, făcută pentru coridă. Printre noi se plimbă două persoane care compun un taur de jucărie. O țintesc pe doamna de

mai devreme. Ea se sperie, se ridică, și, într-un mod teatral, o ia la fugă. Taurul o urmărește până la ieșirea din perimetru, de unde se întoarce cu un sutien roșu pe coarne. Publicul e pe jos de râs. „Am auzit că publicul de la București este cel mai mare iubitor de muzică din lume. Așa că vom cânta împreună. Trebuie doar să fiți atenți la Manu.“ Și ne-o prezintă pe tipa de la flaut. Care, în pauzele de pe melodie, pune două degete în gură și fluieră. „Ftiú, ftiú ftiúúú“, iar Rieu ne invită și pe noi să facem la fel. La finalul cântecului, doamna se uită scârbită la degetele ei, ca și cum „o, Doamne sunt pline de salivă“, așa că se șterge pe rochia colegei. Lumea râde.

Pauză, apoi Rieu plus Zamfir

După ce se termină pauza, interpretul spune că va aștepta până când toată lumea se așază. Camerele îi caută pe oamenii care încă nu au ajuns la locuri: domni cu înghețată și crenvurști, femei cu tortilla și-un puștiulică cu o cutie imensă de popcorn. „Doamnelor și domnilor, acum vom cânta pentru cea mai cunoscută și mai frumoasă melodie compusă vreodată. Cântecul este scris de Franz Lehár, din opereta sa, Văduva Veselă... de la București. E printre noi?“ Râsete. „În toată viața mea, nu am auzit această piesă cântată mai frumos decât de soprana care va urca acum pe scenă.

Vă spun de ce: e din Olanda.“ Aplauze. „Va cânta Vilja-Song.“ Tipa are ochii albaștri. Rochia și bijuteriile tot albastre. Dintre toate vocile pe care le-am auzit până acum, a ei îmi place cel mai mult. Are forță, urcă și ține nota până când lumea se ridică și o aplaudă.

Pentru următoarea parte, Rieu ne invită să mergem înapoi în timp. În anii 1920, în Berlin, era un grup format din cinci interpreți și un pianist. Foarte repede au ajuns să fie faimoși în toată lumea. Au fost primii care au vândut milioane de discuri. Se numeau The Comedian Harmonists. „Această formație nu mai există, dar îi invit în scenă pe The Berlin Comedian Harmonists.“ Și începe o muzică verișoară cu romanțele românești, împodobită cu râsete și tralalauri. Pianul sună ca și cum picăturile unei ploi ar atinge un ocean de cristal.

André Rieu ne mărturisește că încă de mic era un mare admirator al următorului artist. Asta se datorează felului în care-și cântă instrumentul. Lumea aplaudă, și-au dat seama despre cine e vorba.

Ne spune că muzicianul e din România. „Doamnelor și domnilor, Gheorghe Zamfir!“ Nici nu a început să cânte, că deja are lacrimi în ochi. Își duce naiul la gură, suflă de parcă i-ar șopti ceva și, în timp ce-l scutură ușor, cântă Einsamer Hirte. O știi din Kill Bill. La final toată lumea se ridică și aplaudă.

Orchestra lui nu se numește degeaba Johann Strauss. Rieu ne spune că, de fiecare dată când cântă Dunărea Albastră, compusă de Strauss, se întâmplă ceva cu publicul. Toată lumea sare din scaune și dansează. „În fiecare seară. Peste tot în lume. Așa că sunt foarte curios ce se va întâmpla la București.“ Ca o frunză ce cade ușor din copac, melodia începe. Mă uit în dreapta mea și sunt înduioșat; un domn valsează cât se poate de bine cu o femeie în scaun cu rotile.

Las în urma mea finalul concertului, care se termină cu artificii și confetti și un public aflat în extaz. Îmi pun în căști Day of the Lords de la Joy Division. Mă gândesc că André Rieu face o groază de fani fericiți. Și că aduce muzica clasică aproape de masele de oameni.

Mă întreb: câți dintre cei care au venit în seara asta vor merge data viitoare la Festivalul George Enescu? www.s www sa apteseri.Ro

ANA NĂTĂLEȚU / TEATRU

Podul

Teatrul Odeon, vineri, 19:00 Podul (Yaneura), prezentat de compania de teatru Rinkogun, tratează un fenomen tot mai des întâlnit în Japonia, unde oamenii aleg să se izoleze în propriile camere și să piardă orice contact cu exteriorul. Toate cele 12 episoade care formează spectacolul sunt jucate într-un decor claustrofob, de mărimea unei mansarde. Reprezentația este prezentată cu supratitrare în limba română.

TEATRU

Însemnările unui nebun

ArCuB, vineri, 20:00 Scutură-te de ceea ce este comun și fii martor la poveștile pline de candoare ale unui nebun care-și exprima dragostea și frustrările cu umor și o înțelepciune pe care doar suferința o poate descoperi într-un suflet chinuit. Călăuze în lumea fascinantă a nebuniei gogoliene sunt actorul Marius Manole, alături de violonistul și compozitorul Alexander Bălănescu.

Clinica sinucigașilor

Teatrul În Culise, sâmbătă, 19:00 O clinică de sinucidere asistată, patru personaje măcinate de monotonie, lipsă de încredere în sine, probleme financiare și familiale și un final imprevizibil. Clinica sinucigașilor este o drama-comedie actuală şi hilară, care reușește să trezească în tine speranțe latente, gânduri pozitive și exces de bună dispoziție.

Festivalul Interactiv „Amintiri din copilărie” Parcul Kiseleff, 12-14 iunie

Gala Absolvenților UNATC

Palatul Naţional al Copiilor, Teatrul Bulandra, UNATC „I. L. Caragiale”, 2-21 iunie Până pe 21 iunie, absolvenții UNATC sărbătoresc cu spectacole de teatru, expoziţii și proiecte de cercetare practică şi teoretică.

William Shakespeare, Lope de Vega, Georg Büchner, A.P. Cehov, Maxim Gorki, Georges Feydeau, Eugène Ionesco, Neil Simon, Słavomir Mrožek și Fernando Arrabal sunt doar câțiva dintre cei ale căror opere sunt puse în scenă.

Stagiunea de Vară „Teatru, Stradă și Copil”

Parcul Al. I. Cuza, Teatrul Țăndărică 22 mai - 20 septembrie Răspunde afirmativ îndemnului Teatrului Țăn­ dă­rică „Fă ceva diferit! Ia un copil şi du-l azi la teatru!” şi însoţeşte-ţi copilul într-o minunată călătorie prin lumea poveştilor şi a basmelor.

Te așteaptă Fata babei și fata moșneagului, Pinocchio, Mica sirenă, Punguța cu doi bani, Cui i-e frică de Bau Bau și multe alte spectacole.

Prilej de a aduce toată familia împreună şi de a retrăi amintiri din cei mai frumoşi ani, cea de-a doua ediţie a Festivalului interactiv „Amintiri din copilărie” ne scoate pe toţi afară din casă pentru un sfârşit de săptămână plin în Parcul Kiseleff. Spectacole de teatru interactiv în aer liber, ateliere de creaţie şi bricolaj, clovni gata să inventeze jucării năstruşnice din baloane şi mimi misterioşi care ne vor lua prin surprindere: trei zile de ghiduşii şi poveşti pe placul celor mici şi mari.

Cartierul general al bunei dispoziţii este Cartierul poveştilor – un spectacol inedit al Teatrului Ion Creangă, ce va avea premiera în cadrul festivalului. Poveşti, mituri şi situaţii familiare (abordate altfel) sunt reaşezate într-un spaţiu de joc miniatural: 5 căsuţe fantastice, ai căror musafiri devin spectatori şi actori.

Duminică, alături de trupa Teatrului Ion Creangă vor defila peste 300 de invitaţi, iar maşinile de epocă, acrobaţiile pe catalige, dragonii, mimii, statuile vivante şi grupurile sportive vor transforma strada într-un uriaş carusel.

37

38

www.sapteseri.Ro

SPORT / ADVERTORIAL 39

Cum funcţionează XBody?

De acum, poţi spune adio timpului pierdut dimineaţa pentru a pregăti geanta de sală sau disconfortului de a căra geanta după tine. Studioul XBody îţi pune la dispoziţie tot ce ai nevoie, pentru o experienţă cât mai plăcută şi cât mai puţin consumatoare de timp: vei îmbrăca la locul antrenamentului un costum desprins parcă dintr-un film SF. Nu îţi trebuie nici adidaşi, pentru că, lucrând desculţ, activezi anumiţi centri din talpă, cu nenumărate efecte benefice asupra sănătăţii.

Aparatul XBody trimite impulsuri musculare în timp ce tu vei face diferite exerciţii sub supravegherea unui antrenor personal (da, un antrenor doar pentru tine!).

Vei avea parte de un cocktail 3 în 1 de experienţe fitness: cardio, tonifiere musculară şi masaj, într-o singură şedinţă. Apoi, în funcţie de zonele pe care vrei să le lucrezi, electrozii vor fi aşezaţi ţintit, lucrând sinergic, asemeni unei dalte ce îţi va „sculpta“ corpul dorit.

P

Alexandra Iliuță Pasionată încă din adolescență de domeniul sănătății și al dezvoltării personale, Alexandra Iliuță este Wellness Advisor în cadrul portalului desprespa.ro, Wellness Editor în cadrul publicației „SPA & Wellness" și trainer acreditat CNFPA, susținând diverse workshopuri pe teme de sănătate, alimentație sănătoasă şi terapii spa

Iată şi motivele pentru care XBody a fost numit, pe bună dreptate, „antrenamentul secolului 21“: *salvezi timp: în secolul vitezei, este o adevărată eliberare să ştii că în doar 20 de minute poţi lucra toate cele nouă mari grupe musculare, obiectiv care, în mod normal, ţi-ar consuma o săptămână de antrenamente zilnice de o oră; *îţi cultivi sănătatea: întărind musculatura, întăreşti şi sistemul osos, prevenind osteoporoza; *îţi corectezi postura: electrozii aplicaţi pe musculatura spatelui lucrează precum un kinetoterapeut priceput, întărind muşchii toracali, ameliorând durerile şi corectând postura; *fără presiune pe articulaţii: articulaţiile tale vor fi protejate şi scutite de efectele negative ale antrenamentelor cu greutăţi, în timp ce muşchii tăi vor fi lucraţi în profunzime; *tonus de invidiat în timp record: o şedinţă XBody de 20 minute echivalează cu 90-120 minute de antrenament clasic. Tradus în calorii, înseamnă că organismul tău arde aproximativ 500 de calorii în

Avantaje FitExpress În goana după un corp cât mai suplu şi mai tonifiat, adesea alegem scurtături primejdioase pentru sănătate: diete dificile, care vlăguiesc corpul de nutrienţi, suplimente artificiale, care slăbesc ficatul, sporturi extenuante, ce pun presiune mare asupra articulaţiilor şi lista poate continua.

D

e fapt, ecuaţia pentru un corp suplu şi tonifiat e foarte simplă: mănâncă inteligent, antrenează-te eficient. Ce-i drept, partea cu mâncatul necesită ambiţie, voinţă şi ceva studiu individual pentru a afla mai multe despre constituţia ta fizică, despre alimentele benefice pentru tine etc. Partea cu antrenatul necesită timp, o resursă care ne lipseşte din ce în ce mai mult. Şi totuşi există o scurtătură sănătoasă, care nu necesită mai mult de 20 de minute din timpul nostru, dar care promite rezultate rapide. De curând, am descoperit XBody, un concept fitness bazat pe electrostimulare musculară (EMS), tehnologie folosită de zeci de ani în medicina de recuperare şi îndrăgită de mulţi sportivi de performanţă, printre care Bruce Lee, Karim Benzema sau Usain Bolt.

timpul şedinţei şi încă 2.000 în următoarele 24-48 de ore, stimulând astfel arderile metabolice; *îmbunătăţeşti sănătatea inimii şi circulaţia sângelui, cu ajutorul exerciţiilor şi a funcţiei cardio; *arzi grăsimea nedorită, „topeşti“ celulita sau îţi creşti masa musculară: în funcţie de obiectivul dorit, electrozii sunt amplasaţi strategic, lucrând prin intermediul exerciţiilor personalizate, propuse de antrenorul tău.

Te invit să experimentezi esenţa antrenamentelor XBody la FitExpress, „studioul-mamă“, unicul importator şi distribuitor al conceptului XBody în România, locul unde vei învăţa de la cei mai buni instructori. Adio antrenamente lungi şi obositoare! Adio diete frustrante!

Eat clean. Train dirty!

Cristina popescu / recomandarea săptămânii

RECOMANDĂRI

Oameni care ne plac nouă recomandă lucruri care le plac lor

un gadget

Suunto D4.

Cristina Popescu

Corporate Affairs Director at Danone South Eastern Europe

E prietenul meu de scufundări, deși ne vedem mult mai rar decât îmi doresc o carte

Parlez-vous Personality?

John Parr printre autori și un personaj în sine

un film

Guardians of the Galaxy

pentru doza sănătoasă de umor și dansul de final al micului Groot

un loc din București indoor

Dada

pentru atmosferă și idee mai mult decât orice altceva un loc din București outdoor

Roaba de cultură Herăstrău

ceva de băut

Limonadă

cu ghimbir, mentă, busuioc și orice altceva aromat (proaspete, nu sirop) sfat în viață

ceva de mâncare

Push it, there’s always a better way!

pregătit ca la El Camello din Tulum

Ceviche

www.sapteseri.Ro

41

Denis James Ryan / bucharest stories

Foto: Guliver/Getty Images

The Fighting Irish

Brewed by Guiness

G

uinness has always been a champion for sport and ‘made of more’ people and teams; and it is true that within the sporting world, the Irish have consistently proven that they are made of more. With our national sports; Gaelic football, hurling and camogie; producing some of the finest athletes imaginable, a world class rugby team and a boxing team with innumerable victories, Ireland has produced many stars.

But Guinness is not just a man’s drink and sport is not just a man’s game. So let’s take a moment to honor the Irish women who have risen to the ranks of sporting legends.

Have you ever heard of Peamount football club? How about the Womens National League? Perhaps you were lucky enough to see the video of Stephanie Roche’s incredible goal against Wexford Youths? Nope? Well, after the video of her goal went viral, Roche was nominated for the 2014 FIFA Puskas Award for the best goal of the year. She was pipped to the post by James Rodriguez, however another recent wonder goal in an international game against Costa Rica might set her up to be nominated once again. Currently playing for the Houston Dash, this soccer star is one to watch.

1

Denis James Ryan is an Irishman living in Bucharest. He works as a creative designer at a big video games company

Sonia O’ Sullivan was one of the leading female athletes for most of the 1990’s – with 3 European championship goal medals, 2 world crosscountry championship gold medals, 2 gold world championship medals and a silver Olympic medal, under her belt. The legendary long-distance runner was infamous for her final kick at the end of races, many times sprinting past her exhausted opponents at the finish line.

2

Despite holding 13 national titles to her name, Briege Corkery is not an international sporting name. That’s because she’s a Gaelic sports star, and not only that but a double-threat Gaelic sports star: not only has she won 5 camogie all-Ireland camogie medals (Camogie is the female equivalent of hurling), but she also has 8 allIreland football medals to her name. As an amateur sport, Gaelic sport stars receive a lot less glamour and glory than their soccer or rugby counterparts, but Corkery certainly deserves her spot on the sporting hall of fame.

3

If we are to discuss Irish female sporting stars, then Michelle Smith cannot go without mention. The retired Irish swimmer was a triple gold medalist at the 1996 summer Olympics in Atlanta and in total has 7 gold, 3 silver and 1 bronze medals to her name. Although her career ended in controversy after a 4 year ban due to tampering with a urine sample, Smith was never stripped of her medals and therefore still holds her title as Ireland’s most successful Olympian to date.

4

One woman that could topple Smith’s title however is the formidable Katie Taylor. As the current Irish, European, World and Olympic boxing Champion in the 60kg division, Taylors sporting record is unstoppable. Voted the Irish sports person of the year in 2012, Taylor brings a whole new meaning to the term ‘girl power’ and continues to inspire young female sports stars year after year. This ‘made of more’ superstar carries the hopes of Ireland in the run up to the 2016 Olympics and we have no doubt she’ll do us proud. Slainte!

5

www w ww.s sa apteseri.Ro

43

44

ADVERTORIAL

de încercat

Primul depozit cu autoservire din București La Euro Mini Storage se găsesc peste 1.000 de unități de depozitare ce se întind pe o suprafață de 7.500 m², pe trei niveluri.

Euro Mini Storage oferă o varietate de unităţi de depozitare, cu diferite grade de accesibilitate, atât persoanelor juridice, cât şi celor fizice. Pentru cei ce sunt în proces de renovare sau care pleacă din localitate/ţară pentru o vreme, există opţiunea de a stoca mobilă, automobile sau alte apartenenţe personale pentru cât timp este nevoie.

Mai mult, Euro Mini Storage susține inițiativele antreprenoriale și vine cu o ofertă unică în România: găzduirea sediului social. Clienții care optează pentru această variantă primesc un pachet care include toate actele necesare înregistrării unui sediu social și/sau punct de lucru în clădirea Euro Mini Storage, o cutie poștală pentru corespondență, plus o boxă de depozitare, începând de la 2 m²!

Mai multe informații găsiți pe www.EuroMiniStorage.ro

www.sapteseri.Ro

AVIS rent a car

Palatul Știrbey

Strada Știrbei-Vodă 36, Buftea, Ilfov http://palatulstirbey.ro 073007313; 0758110942; 0786373398 Parcă ascuns în frumosul parc, Palatul Știrbey este o oază de intimitate și eleganță care își ajută oaspeții să transforme orice vizită sau zi de sărbătoare în experiențe de neuitat. Adaptat pentru a răspunde cu generozitate oricăror așteptări, Domeniul Știrbey oferă astăzi un plus de confort prin cele cinci spații destinate evenimentelor private sau corporatiste, orchestrate în condiții de siguranță, discreție și bun gust, cu opțiuni diversificate și tehnologie de ultimă generație.

Descoperiți armonia și rafinamentul Palatului Știrbey!

german Dentist

Calea Dorobanților 208, 021.231.88.56 www.germandentist.ro Cabinetul din Mall Băneasa este primul cabinet deschis de luni până duminică între orele 10:0022:00. Toții medicii echipei German Dentist dețin cunoștințe avansate de RCP (practici de resuscitare cardio-respiratorie). Pacienții cu patologie asociată, boli cardiovasculare, diabet zaharat, afecțiuni hepatice, renale, endocrine sau oncologice, pot beneficia de un tratament dentar efectuat în condiții de maximă siguranță medicală. German Dentist oferă servicii stoma­tologice premium, fără a face compromisuri în ceea ce privește calitatea ce i-a consacrat numele. Toate acestea pentru ca dumneavoastră să vă puteți bucura de un zâmbet frumos, luminos și, în primul rând, sănătos.

Aeroportul Henri Coandă (Otopeni) DN1 București Ploiești Km 16,5 021.204.19.57 otopeni.airport@avis.ro Rezervă un autoturism online în centrul Bucureștiului sau în aeroport, beneficiind de o gamă variată de mașini la prețuri avantajoase, și explorează capitala României și împrejurimile acesteia. Pentru termeni și condiții, cât și detalii despre procedura de închiriere auto Avis, contactați-ne sau verificați ghidul nostru de închirieri. Indiferent dacă este o vizită de afaceri sau de plăcere, închiriați o mașină de la Avis pentru a vă face călătoria în București mai plăcută și mai ușoară.

Evidence Salon Evidence Unirii – Unirea Shopping Center 021.303.03.77 / 0729.036.620 Evidence Feeria – Galeria Feeria 021.319.52.70 / 0729.036.623 Evidence Băneasa – Băneasa Shopping City 021.361.17.89 / 0746.109.427 office@evidencebeauty.ro Frumusețea trezește sufletul la viață!

Fă-ți o programare la cel mai apropiat salon Evidence și alege serviciile și produsele care te fac să te simți frumoasă și specială.

Pentru că meriți! Tender, Love and Care for…

HAIR.

ADVERTORIAL

de încercat

Livrare rapida

Livrări restaurante 30 - 45 minute LivratAzi 1 oră LivratAzi 2 ore Cu/fără ramburs Luni-Duminica: 7.00-23.00 azi@livratazi.ro

taj

Calea 13 Septembrie 127-131; 021.410.18.20 www.tajrestaurant.ro

„Aapka Swagat Hai!” Vă sună bizar? Este felul indian de a vă întâmpina, scris în limba hindi. Odată sosiți la noi, nu veți fi doar consumatorii unor excelente bucate, ci vă veți impregna puțin și de farmecul și spiritualitatea indiană. Am dori ca vizita dvs. să fie începutul unei prietenii, să intrați alături de noi într-o lume în care gusturile vă vor fi răsfățate de savori inedite și în care veți putea fi mereu protagoniștii unor istorii fabuloase, pline de farmecul exotic al Indiei dintotdeauna. Vă spunem: „Phir Seva Ka Mauka Dijiye!” – adică dorim să vă servim din nou.

eden spa

Cardul SPA, cadoul perfect!

Din gama variată de carduri cadou, vă propunem cardul Enjoy Life, la 175 lei, un cadou care va bucura atât corpul, cât și sufletul doamnelor. Masajul feței și al decolteului cu miere cremoasă de Manuka, masajul indian al scalpului și un masaj relaxant cu pietre de bazalt sunt ingredientele care aduc zâmbetul și bucuria în sufletul celor dragi ție!

Un alt cadou pentru corp, minte și suflet este cardul Love Yourself, la 200 lei. Într-o atmosferă specială, persoana dragă va beneficia de o exfoliere, urmată de o împachetare naturală pe bază de miere organică și un masaj de hidratare al întregului corp. Totul pentru un răsfăț suprem și pentru o experiența de neuitat!

true club

Splaiul Independenței, colț cu Șelari; 0727 488 087 Sâmbătă, 13 iunie, ne întâlnim în sufrageria True cu băieții de la FreeStay.

Proiectul FreeStay reprezintă o revenire a lui Florin Ristei pe piața muzicală.

Acesta a debutat în 2000, cu piesa „Dana”, alături de trupa AMICII, cunoscând un succes imens în acea perioadă. În decembrie 2013 Florin RISTEI devine cel de-al 3-lea câștigător al concursului X-FACTOR România!

Din 2005 a devenit solistul trupei MARFAR, unde și-a completat experiența muzicală, devenind împreună cu colegii săi una dintre cele mai apreciate trupe de cover-uri din România. După 7 ani de activitate în MARFAR, a hotărât că e timpul să încerce ceva nou, într-o nouă formulă, abordând un nou stil. Astfel, împreună cu prietenul și fostul său coleg de trupă, Șerban Niculae (clape), pun bazele acestui proiect, FreeStay. Trupa se completează cu Vladimir Grafu, un tânăr toboșar care a surprins de la prima audiție, Mihai Toganel, bassist pe care a avut ocazia să-l cunoască la diferite jam sessionuri, Alin Ilies, chitarist absolvent de Conservator, proaspăt ajuns în București și clăparul Alin Teodorescu, cel mai tânăr membru al trupei.

Dj start’s @22:00. Preț bilet: 30 lei (voucher de consumație – include un shot la bar). Info & Rezervări: 0727.488.087

Dacă știi că vrea o pauză pentru sănătatea ei, alege Destress Your Body & Mind, la 225 lei, un cadou care conține un ritual aromaterapeutic al picioarelor, urmat de un masaj cu pietre calde de 75 de minute. Căldura vindecătoare a pietrelor de masaj o vor ajuta să se relaxeze profund. Mușchii se decontractează, mintea se liniștește, iar starea de bine este desăvârșită!

Cardurile cadou au valabilitate 6 luni de la data cumpărării! Sunt însoțite de o felicitare elegantă pe care poți scrie propriul mesaj pentru persoana care va primi cadoul. Mai ai întrebări cu privire la cum funcționează cardurile cadou? Citește mai multe aici: http://www. edenspa.ro/info/2-carduri-cadou Alegeți și comandați online la www.edenspa.ro!

www.sapteseri.Ro

45

social drinker / dragoș vărșăndan

femeile din București Foto: Dragoș Vărșăndan

46

P

Dragoș Vărșăndan este jurnalist, antreprenor, social drinker, gurmand și degustător pasionat de vinuri. Este proprietarul Theliquorstore.ro, cel mai complet magazin online de băuturi din România, și autorul unui blog în care povestește pe larg despre vinurile bune sau licorile fine pe care le degustă

robabil unul dintre motivele pentru care nu am emigrat și am rămas burlac până la vârsta asta are de-a face cu femeile din București. Evident, când spun asta, am foarte clar în minte niște personaje anume, însă generalizez nu doar de dragul anonimatului. Sunt atât de multe femei frumoase în București! Nu spun asta foarte des și, de la un timp, nu mai sunt atât de ușor impresionabil, însă atunci când mi se întâmplă, mă surprind contemplând un grup aleatoriu de concetățene cu un amestec ușor ridicol de admirație estetică și profunzime plată, de tip vițelul la poarta nouă. „A thing of beauty is a joy forever”, vorba lui Keats. Iar viața îmi oferă tot mai des astfel de reverii în Bucureștiul meu de zi cu zi.

Joi am fost la petrecerea Marie Claire. Un eveniment monden, probabil unul dintre cele mai posh din oraș, ajuns deja o tradiție. Este un pool party la început de iunie, iar lumea care își dă silința să se îmbrace corect e tot timpul derutată de amestecul ăsta de fashionable și relaxat. Iar dresscode-ul de pe in­vi­ta­ție te bagă și mai tare în ceață: french chic. Cele care se străduiesc prea tare sunt ușor de remarcat. De exemplu, își pun o rochie de designer, pe care aș­teaptă demult să o scoată în oraș, dar pentru că nu li se pare destul de french chic și nici prea relaxată, o accesorizează la repezeală cu o beretă roșie sau cu o eșarfă Hermes.

Iar rezultatul nu mai este nici french și nici chic. E ridicol. Sau ridicule, ca să fiu și eu un pic french.

Dincolo de aceste mici pete de culoare însă, petrecerea Marie Claire este o simfonie de frumusețe. Nu cred că mai sunt prea multe evenimente într-un an care să adune la un loc atâtea femei frumoase și stylish pe metru pătrat.

La un moment dat, în toiul petrecerii, m-am retras discret într-un colț și am contemplat vreme de

www.sapteseri.Ro

câteva clipe minunata adunare, sorbind dintr-un Grand’Or (Grand Marnier cu suc de portocale și un pic de prosecco). După ce am terminat de trecut în revistă cele mai interesante personaje, m-am amuzat urmărindu-le pe câteva dintre ele cum se maimuțăresc pentru poza de la panou. Tot frumoase erau.

Două zile mai târziu am trăit o experiență asemănătoare într-un context cu totul diferit. La Femei pe Mătăsari, un festival urban pe care am hotărât să nu-l mai ratez anul acesta, după cinci ediții. Îmi imaginam că-i un soi de Street Delivery, însă atmosfera este alta, mai cool și mai hipsterească parcă. Se vede că strada asta este ușor ascunsă de agitația orașului. Sunt acolo doar cei ce-și doresc să ajungă la festival și prea puțini trecători sau gură cască. Lucru care-l face mai autentic. Iar casele acelea vechi, unele chiar părăsite, care alcătuiesc această stradă în mod uzual se animă și capătă un farmec aparte vreme de un weekend. Ingredientul principal, care nu-i deloc secret, sunt tot femeile frumoase din București. Mai tinere, mai libere și mai vii parcă decât cele de la petrecerea Marie Claire, vin acolo să expună lucruri făcute de mâinile lor. Lucruri utile sau doar suveniruri, multe dintre ele nimicuri, care pot foarte bine să însemne ceva dacă le asculți povestea sau să capete sens mai târziu, după o seara petrecută tolănit pe-o pernă, cu un pahar de Aligote alături, într-una dintre curțile de pe Mătăsari.

Femeile frumoase din București merită un festival al lor în fiecare weekend. Poate să fie un pool party, un garden party sau să fie pe aceeași stradă un pic stricată și prăfuită din mahalaua Mătăsarilor. Ele vor fi oricum altele, dar la fel de frumoase, de fiecare dată.