Șapte Seri 887

www.sapteseri.ro

Film•Muzică•Artă•Stil•Sport•Gadget•Trend

În fiecare vineri

#887 / 3-9 IULIE 2015

free! free!

ALEX GĂVAN, PE ACOPERIȘUL LUMII

lecția Bunătății

3

#887 ANUL XVI

City Guide & Going Out Mag Str. Polonă nr. 15, București 021-250-10-53 www.sapteseri.ro

Î n f i e car e v i n e r i / N r . 88 7 / 3 i u l i e 201 5 / sa p t e se r i . ro

editorial & Art Redactor-șef: Ana-Maria Caia anamaria.caia@sapteseri.ro Consultant Editorial: Iulian Comănescu Reporteri: Matei Bărbulescu, Valentina Nicolae DTP: Laura Velcea Web Editors: Vanessa Munteanu vanessa.munteanu@sapteseri.ro Diana Negroiu diana.negroiu@sapteseri.ro

Revista Șapte Seri e editată de Șapte Nopți SRL Director Executiv&Publisher: Valentin Ilioi 0728.180.178 valentin.ilioi@sapteseri.ro Local Network Manager: Ion Valentin Dumitru 0728.112.778 Colaboratori Film: Ileana Bîrsan Teatru, Clasic: Ana Nătăleţu ana.nataletu@sapteseri.ro Tech: Vlad Andriescu Cronică de restaurant: Horia Ghibuțiu Food: Marius Tudosiei Social Drinker: Dragoș Vărșăndan Outdoor: Ciprian Cristea

Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu litera „P” reprezintă publicitate.

Tipar: Coprint

NE GĂSIȚI ȘI AICI: fb.com/7seri sapteseri.ro Sâmbătă, 4 de Discoteca iulie, pe vremuri la Complexul se întoarce Sportiv laDinamo, Centrul susține Ceh, înotătorii care vineri. strâng Verifică bani pagina pentru de evenimente cauze nobile la Swimathon 2015

instagram.com/SapteSeri

NOTA EDITORULUI GO OUT 6 EvenimEnte Ce să nu ratezi săptă­mâna asta

de la țară la oraș, din legendă în sărbătoare urbană. Cum arată Sânziana zilelor noastre?

29 MUZICĂ Son Lux lovește cu un album care tratează anxietatea

SPECIAL

PERMANENT

31 teatru Vă invităm la festival.

Nu e mare, dar e urban

10 alex găvan La 33 de ani, Alex Găvan a urcat șase vârfuri de peste 8.000 de metri fără oxigen suplimentar și fără alt ajutor. E un tip tare, foarte tare, căruia îi place să salveze lumea și să o vadă de pe acoperișul ei

17 FILM Famila Bélier este un basm contemporan care vorbește în limbaj surdomut despre ce înseamnă comunicarea între oameni

33 SPORT Firește că tehnologia și-a băgat coada și în sport. Cum ne ajută ea să devenim mai plini de mușchi ne explică Ciprian Cristea

23 TECH Mănânci cu furculița în stânga și mobilul în dreapta?

Poate ar trebui invers.

Eticheta la masă în lumea digitală

46 SOCIAL DRINKER Dragoș Vărșăndan a avut o săptămână grea. Petreceri peste petreceri, doar duminica a avut liber și și-a trecut timpul în meditație și cumpătare

34 Rui Zink Un scriitor portughez vedetă ne vorbește despre importanța lecturii, dar și despre plăcerile ei

Scanează-mă ca să-ţi iei aplicaţia Șapte Seri!

issuu.com/SapteSeri

36 sânzienele Aflăm cum Noaptea de Sânziene s-a mutat

27 food Horia Ghibuțiu investighează gusturile crude și foarte crude ale japonezilor

Mă uit la comentarii legate de Grecia, pe internet, ba chiar și la tv. Cel mai tare pare să îi deranjeze pe români că grecii au trăit bine, au „huzurit”, au mâncat bine, s-au distrat mult, au avut soare, mare, viață, și-au trecut vremea cu familia, au dansat, au cântat, domnule, s-au bucurat. Au făcut ce noi toți ar trebui să facem, dar unii nu știu să, alții nu pot, alții nu vor să. Li se poate reproșa că nu-și plătesc datoriile, că ignoră taxele, că au politicieni corupți. Dar nu poate fi motiv de indignare fericirea unui popor sau a unui om. Nici zâmbetul lui, nici dragul de viață, pe care, să fim sinceri, nu-l poți secreta și menține cu bani de la FMI. A fost interesant totuși să văd cum fericirea ajunge să fie dezbătută public: credem cu tărie că am fi fericiți dacă am avea munți de bani și dacă n-am merge la serviciu. Așadar, criza grecească îi arde la bani pe nemți și îi frustrează pe români.

Care, după un an încruntat, or să se ducă o săptămână pe-o plajă din Creta, ca să învețe de la greci să și zâmbească puțin.

Ana-Maria Caia, redactor-șef anamaria.caia@sapteseri.ro fb.com/anamaria.caia

4

Oamenii din spatele textelor și imaginilor

Matei Bărbulescu

Dacă ar exista o știință pe nume reporterism și doctorate pentru ea, Matei ar fi masterand în așa ceva, Universitatea Casa Jurnalistului.

Numărul ăsta vine cu recomandările muzicale.

Pagina 29

matei buță

este unul dintre fotografii tineri din România, foarte la curent cu trendurile contemporane în domeniu.

Pentru numărul ăsta l-a fotografiat pe Alex Găvan, eroul din cover story. Vedeți ce mai face Matei și pe cine mai pozează, pe www.mateibuta.com.

Pagina 10

w w w . sa p t e s e r i . R o

Valentina Nicolae

cornelia gaie

Cornelia a ieşit de curând din publicitate şi s-a apucat să scrie, ca să-şi îmblânzească mintea. Pentru Șapte Seri a petrecut o noapte de Sânziene în oraș, pe urmele vechilor tradiții rurale reinterpretate pentru publicul urban al zilelor noastre.

Pagina 36

horia ghibuțiu

s-a născut la Praga, în 1969, dar la șase săptămâni a aterizat pe Otopeni și-a rămas în România. A fost redactor-șef și la cotidian, și la lunar, după o carieră în care n-a ratat aproape niciun titlu major din presa românească. Pentru Șapte Seri scrie fermecătoare cronici culinare.

Pagina 27

Dragoș Vărșăndan

a fost redactor-șef al revistelor TV Mania și TV Satelit, publisher și director executiv al diviziei de reviste a trustului Ringier. S-a lăsat de corporație pentru a deschide un magazin online de băuturi. Nu știm pe nimeni în oraș care să meargă la mai multe petreceri și să aibă mai mult discernământ în legătură cu ele. Îl găsiți la sfârșitul revistei, la rubrica Social Drinker.

Pagina 46

Are 28 de ani și, până acum ceva vreme, a fost psiholog. S-a apucat de jurnalism de spaimă că nu mai înțelege nimic din ce se întâmplă în jurul ei. Când scrie, se lămurește. În acest număr l-a luat la întrebări pe cunoscutul scriitor portughez Rui Zink.

Pagina 34

vlad andriescu

E omul care pune primul mâna pe Apple Watch, Samsung Galaxy S6 și alte chestii pe care noi, profanii, întâi le cumpărăm și după aceea ne întrebăm la ce ne folosesc. Evident, de regulă îl punem să-ți spună la ce-ți folosește ceva înainte să dai banii. O rubrică chibzuită de la un expert în tehnologie.

Pagina 23

5

www.sapteseri.Ro

6

EVENIMENTE VINERI

București. O lume de Ion Bârlădeanu și Carmen Lidia Vidu @Hanul Gabroveni

19:00 / Str. Mircea Eliade, nr. 16

21:00 / Bd. Iuliu Maniu, nr. 187

Realizatori: Carmen Lidia Vidu, Ion Bârlădeanu, regie film: Carmen Lidia Vidu, colaje, execuție: Ion Bârlădeanu, consultant/coordonare: Dan Popescu, montaj film: Cristina Baciu, muzică film: Ovidiu Chihaia, imagine film: Adi Bulboacă, asis­ tent regie: Alina Neagu. Expoziția poate fi vizitată zilnic între orele 10:00-22:00, în perioada 3-15 iulie 2015. Accesul este gratuit.

Cele 3 ore muzicale de la Piscina Floreasca revin cu un duo imbatabil în hituri nouăzeciste – Cătălin Drăghici și chef Păpuș (Viorel Neacșu), responsabil de alintarea papilelor gustative. Cei doi vă propun un weekend energic dance-pop, generat prin „Pump Up The Jam”, „Ice Ice Baby” sau „Rhythm of the Night”. La pupitrul de pe marginea piscinei, regia și gastronomia își găsesc numitor comun în arta mixajului. Intrarea este liberă.

La marginea Bucureștiului există o grădină cu o piscină, iarbă și pomi fructiferi. Îți poți dori ceva mai mult într-un weekend torid de iulie? Da, ceva muzică bună! Problema e rezolvată. Se anunță mare petrecere sub cerul clar, sub lună, stele și soare. Prin grădină ai ce face zi și noapte. Există: o scenă cu mulți artiști să dansezi până uiți de tine, o piscină să te răcorești, un colț de relaxare și citit, o zonă de grătar, un teren de sport. 20 lei/bilet.

Festivalul de teatru urban @Carol 53

Secret Garden @Palatul Bragadiru

19:00 / Calea Rahovei, nr. 147-153

Seară de film spaniol pe acoperiș @Boheme Cafe & Bistro

Festivalul de teatru urban a apărut din dorința de dezvoltare artistică a circuitului de artă urbană din București. Prima ediție reunește piesele din repertoriul Teatrului InDArt și pe actorii din Grupa Mică. În cadrul festivalului vor fi expoziții de pictură și fotografie. Spectacolele de teatru încep la 21:00, curtea se deschide de la 19:00. După piesele de teatru, seara se încheie cu un concert.

Susținere artiști: 20 lei.

„In new music we trust!” e sloganul sub care se va desfășura Secret Garden vinerea aceasta la Palatul Bragadiru. Îi veți putea asculta pe Lazare Hoche, Barac, SIT, Suciu și VincentIulian.

De vizualuri se va ocupa Tiptoe. De asemenea, veți putea vedea expoziția de fotografie Exit Reali­ty, a Cristianei Cott visual creator și a fotografului Valeriu Cătălineanu. Biletele în avans, 35 de lei.

Ce e mai tare ca o comedie de Almodovar?

Două comedii de Almodovar, pe acoperișul de la Boheme! Asezonate cu sangria la lighean, nachos, salsa, feerie și voie bună. Vineri, de la 21:30 se sting luminile și se dă motor, iar fiesta vizuală poate continua până dimineață, pentru cei care nu se mulțumesc cu puțin. Vei avea parte de un concept unic ce te transportă din viața agitată a orașului.

19:00 / Str. Lipscani, nr. 86-88

Trei ore cu Cătălin Drăghici și Weekend la Ștrand Chef Păpuș @Grădina Floreasca @Bulevardul Iuliu Maniu 187

vineri

21:00 / Bd. Carol I, nr. 53

w w w . sa p t e s e r i . R o

21:30 / Str. Căderea Bastiliei, nr. 11

PONTURILE SĂPTĂMÂNII / EVENIMENTE

Ponturile săptămânii vineri

Cum să dai ca să julești / Proiecție Super @Cinema Elvira Popescu 17:00 / Bd. Dacia, nr. 77

Un film despre doi prieteni care primesc din greșeală un pachet și intră în conflict cu un dealer de droguri. Intrarea e liberă. După proiecție, urmează Q&A cu echipa. Regia: Alin Mușetescu.

Cu: Achim Scarlat, Rareș Roșca, Iulia Dinu, Alin Mușetescu, Vlad Pănăzan, Luca Nicolaescu, Andrei Lumpan, Constantin Vlad, Andrei Monoranu, Cristian Moise, Mădălina Pîndaru, Andrei Bărbuță.

sâmbătă

ODD NIGHT #7 / Amur @ODD

Swimathon 2015 @Bazinul Sportiv Dinamo

Vara este aici și la fel și ODD, care vă invită la o nouă seară de sunete și relaxare în vizuina lor modernă și grădina urbană. AMUR e un proiect solo fresh, un demers instrumental care te va surprinde cu soundul bogat și fluid. Ovidiu Chihaia, omul din spatele proiectului, face parte și din duo-ul Mes Quins. Puteți să ascultați cum sună AMUR aici: https://soundcloud.com/amur-4.

Intrarea costă 10 lei.

Vino să-ți susții echipa favorită la Swimathon București 2015. Acestea sunt proiectele: http:// swimathonbucuresti.ro/swimathon/index.php/ proiecte2014 pentru care facem valuri, iar aici poți dona: http://swimathonbucuresti.ro/swimathon/index.php/. Proiectele pentru care oamenii înoată sunt: Prima bancă de lapte matern din România, Transport școlar adap­tat pentru 8 copii în scaun rulant din regiunea București-Ilfov etc.

Zilele Prieteniei Bergenbier 2015 @Piața Constituției

beCYCLE Bazar @Dianei

„Zilele Prieteniei Bergenbier” te invită să trăiești experiența verii la maxim! Pe 4 și 5 iulie ia-ți gașca și du-te negreșit în Piața Constituției să petreceți împreună cu artiștii preferați două zile dedicate prieteniei! Pe 4 iulie vor urca pe scenă: Vița de Vie, Șuie Paparude, C.T.C., E.M.I.L., Arashai, Space Needle. Pe 5 iulie vă vor încânta: Zdob & Zdub, R.O.A., COMA, ZOB, Basska, The Kryptonite Sparks. Rock on!

Vino să cumperi biciclete, piese & co în curtea unuia dintre cele mai bike friendly spații din București! Pentru că din ce în ce mai mulți alegem să experimentăm statutul de biciclist, Dianei 4 s-a alăturat acestei mișcări de împăcare a orașului cu bicicleta. Vânzare biciclete de toate soiurile, noi, second hand, piese, accesorii, socializare, trucuri de salvat timp, bani, neuroni, se adună cu bicicletele și bicicliștii la bazar și brunch.

22:00 / Str. Dr. Iacob Felix, nr. 72A

9:00 / Șos. Ștefan cel Mare, nr. 7-9

sâmbătă

Trending Up: Super Contemporary Romanian Artists @Galeriile Artmark 10:00 / Str. C.A. Rosetti, nr. 5

Artiștii din selecția Trending Up s-au remarcat deja prin includerea în colecții private și muzeale. Alături de ei, participă și artiști din zona urbană și street art. Efervescența scenei artei vizuale românești tinere se regăsește în licitația Trending Up: Super Contemporary Romanian Artists. Sâmbătă, 4 iulie, ora 10:00 are loc Atelier de Paste up, alături de artiștii urbani Kadna și Eduard Felegeanu.

17:00 / Bd. Libertății

11:00 / Str. Dianei, nr. 4

w w w . sa p t e s e r i . R o

7

8

EVENIMENTE SÂMBĂTĂ

SHINE Festival @Arenele Romane

Noaptea lungă a filmelor scurte @ROMEXPO

16:30 / Parcul Carol

19:00 / Bd. Mărăști, nr. 65-67

Pe 4 și 5 iulie, la Arenele Romane, BestMusic vă invită la a doua ediție a festivalului SHINE, care îi are ca headlineri pe TRIGGERFINGER, ALTERNOSFERA, ZDOB & ZDUB și VAMA, sub egida „Come And Shine”. Alte trupe de pe afișul festivalului: Luna Amară, Coma, Grimus, Șuie Paparude, Roadkill Soda, Toulouse Lautrec, Aeon Blank, Velosonics, Up To Eleven și PIXELS. Bilete pe: www.iabilet. ro, www.myticket.ro, www.eventim.ro.

ShortsUP prezintă a șaptea ediţie Noaptea Lungă a Filmelor Scurte, întâlnirea celor mai bune producţii cinematografice sub 30 de minute. În 2015, maratonul cinematografic mixează scurtmetrajul cu fotografia, muzica și arta video.

De-a lungul a șase ore, publicul are rolul juriului şi responsabilitatea de a alege cel mai bun film al serii. O platformă digitală de vot va fi disponibilă 24 de ore pentru a testa spiritul critic al spectatorilor.

sâmbătă

The Comeback w / Adriatique, Patrice Baumel & Others @Halele Carol

22:00 / Str. Dr. Constantin Istrati, nr. 1

„Halele Carol“ e un proiect de reconversie a spațiilor industriale cu valoare istorică ale Fabricii Hesper în centru cultural, inițiat de Zeppelin și Eurodite. Sâmbătă, Halele Carol vă invită la The Comeback, adică 14 ore de raving desăvârșit, video candy cu Tiptoe, burgeri, spritzuri. Line-up: Adriatique [Diynamic], Patrice Baumel [Kompakt], Captain Midnight [Origami Sound] etc.

duminică

Marșul Oraș accesibil Ziua cartierului Cotroceni pentru oameni @Piața Victoriei @Ota

10:00 / Piața Victoriei

10:00 / Str. Dr. Staicovici, nr. 26

Garage Sale @J'ai Bistrot București

Sâmbătă revendicăm orașul pentru oameni, con­ form cu standardele urbanismului de azi. A venit momentul ca autoritățile să-și vadă și ce­tățenii, nu doar mașinile. Traseul marșului: Piața Victoriei, Calea Victoriei, Str. Dem Dobres­cu, Bd. Magheru, Piața Universității. Inițiatori: Ac­tivewatch, Or­gani­ za­ția pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), Organizația Națională a Per­ soanelor cu Handicap din România etc.

La umbra copacilor terasei de la Ota, membrii iniţiativei comunitare „ÎnCotroceni – Oameni, Idei, Poveşti” vă așteaptă să ne bucurăm de activități diverse, muzică, filme şi mâncare bună, plină de arome persane aduse de Reza. Accesul și participarea sunt gratuite. Proiectul Ziua cartierului Cotroceni este finanţat de Ordinul Arhitecților din România – Filiala Bucureşti, în cadrul Anualei de Arhitectură 2015.

Să ne pregătim de vară cu sute de chilipiruri! Peste 20 de vânzători vă așteaptă cu haine, pantofi, ac­ cesorii, cărți, jucării, mâncare bună, ceaiuri, cafele și muffins delicioase. Pentru înscriere trimiteți un email la adresa garage.sale.bucuresti@gmail.com, menționați „înscriere garage sale iulie” și primiți detaliile necesare. Taxa de înscriere se virează în contul Asociației Sonia Maria și susține demersurile asociației în beneficiul copiilor cu hipoacuzie.

w w w . sa p t e s e r i . R o

10:30 / Calea Griviței, nr. 55

PONTURILE SĂPTĂMÂNII / EVENIMENTE

Ponturile săptămânii luni

marți

Movie Night @MODELiER

Retrospectiva Pelicam 2015 @Cinema Elvira Popescu 19:00 / Bd. Dacia, nr. 77

20:30 / Calea Griviței, nr. 55

Alungăm „the Monday blues” în fiecare seară de luni cu o proiecție în grădina noastră primitoare.

Filmul de luni va fi „Filantropica”. Așteptăm să se întunece și proiectăm pe ecranul imens din curte un film. Filmul începe la 21:30, o să avem și popcorn, întoarcem băncile și gata. Loc pitit, dar dichisit, unde mereu avem de sărbătorit, MODE­ LiER e stabilit într-o casă interbelică, decorată cu mobilier vechi, obiecte de design handmade.

Pelicam aduce la București filmele câștigătoare ale celei de-a patra ediții, din 11-14 iunie, de la Tulcea. Premiantele, aici: http://goo.gl/nUO8S6.

Pe parcursul celor trei zile de proiecții veți putea urmări calupul filmelor scurte câștigătoare: Wild Boar (Olanda 2013, 24 min) și Silent River (Mexic 2014, 22 min), marele câștigător: Good Things Await (Danemarca 2014, 95 min), câștigătorul Fresh: Seeds of Time (USA 2014, 77 min) și altele.

KineDok e un program de distribuție alternativă de film documentar. Până la sfârșitul anului, 12 filme din centrul și estul Europei vor fi proiectate în 20 de locații din 14 orașe din România. Partene­rii programului cred că oameni au povești și ele trebuie spuse. Iar filmul do­­cumentar e o metodă de a le da glas. KineDok aduce filmele – uneori însoțite de regizori, protagoniști sau experți – la clubul, în fabrica dezafectată sau în ceainăria de lângă tine.

21:30 / Str. Duzilor, nr. 12

miercuri

VinoPictura @Restaurantul Exile

KineDok – Proiecție Sugar Blues @J'ai Bistrot București

joi

18:00 / Str. Sofia, nr. 15

Tur ghidat @2 / Arhitectura industrială din zona parcului Carol @Hanul Gabroveni

Lansare videoclip Andreea Verde / Did you get my kiss? @Hotel Sarroglia

VinoPictura este o propunere inedită de a petrece calitativ timpul, o seară de neuitat la un atelier de creație și distracție. VinoPictura este fun art, o pânză pe care o pictezi și o păstrezi amintire, un pahar de vin pentru inspirație, conversații pline de umor! Surprindeți colegii și prietenii cu o invitație la VinoPictura! VinoPictura este un cocktail de vin, culoare și relaxare. Gustă această plăcere, alege creația și distracția!

Obiective de văzut: Fabrica Bragadiru, Uzina Electrică Filaret, Observatorul Astronomic – Parcul Carol, Fabrica de Timbre, Halele Carol.

Povești spuse de Asociația pentru Arheologie Industrială și Zeppelin. Participare gratuită, în limita locurilor disponibile. Pentru rezervare: inscrieri@e-zeppelin.ro. La ora 10:00 are loc întâlnirea în fața Hanului Gabroveni.

Andreea Verde lansează videoclipul piesei Did you get my kiss?, primul capitol din proiectul #My­ LostChild creat împreună cu londoneza Shoshana Rose Stern. Did you get my kiss? e parte dintr-o serie de capitole care vorbesc despre experiența energetică pe care o ai atunci când te conectezi cu cineva. Regizor & Editor: Raluca Porumbacu Design. Producător și compozitor: Vladila Horațiu.

10:00 / Str. Lipscani, nr. 86-88

20:00 / Str. Vasile Lascăr, nr. 59

w w w . sa p t e s e r i . R o

9

10

COVER STORY / ana-maria caia

COVER story

La 24 de ani, Alex Gﾄプan a devenit cel mai tﾃ｢nﾄビ alpinist romﾃ｢n care a urcat un munte de peste 8.000 de metri

w w w . sa p t e s e r i . R o

ana-maria caia / COVER STORY

Legenda muntelui cu aripi uriașe Alex Găvan are 33 de ani și o meserie din cale-afară de bizară: urcă fără oxigen suplimentar cei mai înalți munți din lume, opt miarii, zeii și zeițele tradiției budiste și hinduse, monștrii de necucerit ai legendelor, vârfurile sacre ale Himalayei. La opt kilometri în sus, pe verticală, nimic nu e deajuns, nici măcar aerul. de Ana-Maria Caia; Foto: Matei Buță

Suntem într-un timp de dinainte de timp.

Din cerul lui plin de zei, marele Brahma, creatorul, se uită pe pământ și se gândește să-și facă un fiu. Himavaan (Himalaya) va fi numele lui, iar corpul lui uriaș, îmbrăcat în zăpezi de-o nespusă albeață și-n văi de-o nespusă verdeață. E un fiu bun, dar nemișcat, iar zeul suprem e nemulțumit, așa că două aripi cresc din pietroasa odraslă. Când Himavaan se desprinde de pământ, distrugerea pe care o lasă în urmă trupul lui e îngrozitoare. Întreaga lume e în pericol dacă acest fiu de zeu își va păstra darul mișcării.

Suntem pe 25 aprilie 2015.

E dimineață devreme în tabăra de bază Everest din Nepal. Alex Găvan e într-un cort și citește o carte despre avalanșe,

culeasă dintr-o librărie din Kathmandu. Se pregătește pentru ascensiunea pe Lhotse, al șaptelea vârf de peste 8.000 de metri pe care l-ar atinge în cariera lui. Nemișcații munți încep să se miște. Din ce în ce mai tare. Iese din cort.

Vede un val tsunamic de zăpadă, coborând de pe un vârf din fața lui. Fuge. Se adăpostește.

Când valul se apropie, înțelege că e compus dintr-o pudră ușoară, o zăpadă fină, aproape ireală, un rest dintr-o avalanșă care a călătorit de foarte sus, prin văi, până la baza organizată pentru alpiniștii cei mai ambițioși ai lumii. Ca de obicei, și azi, când Himavaan, creatura lui Brahma, a dat din aripi, mișcându-se, baza e plină de o mulțime pestriță: sportivi gata să mai bată un record, aventurieri bogați care colecționează încă o poveste bună pentru cei de acasă, oameni pentru care muntele e un pariu, bărbați care trebuie să-și demonstreze lor înșiși că lumea poate fi cucerită. Alex e mai curând mic de înălțime și mai mult pirpiriu decât superman și acum, în acest aprilie, în acest loc, e norocos. Trăiește. Va urma o zi și o noapte în care va dezgropa oameni din zăpadă și va vedea oroarea morții cu proprii lui ochi.

w w w . sa p t e s e r i . R o

11

12

COVER STORY / ana-maria caia

În București vremea e capricioasă și Alex Găvan deșartă o desagă de echipamente într-un studio foto. „55 de mii, am strâns 55 de mii.” E agitat, dar nu agitat ca un hiperactiv care se irosește, ci ca unul care știe tot timpul ce face. A strâns 50 de mii de euro pentru copiii nepalezi care trăiesc în satele izolate din Himalaya. Când muntele s-a zguduit, casele de piatră, pătrățoase, din satele unde copiii aleargă printre nori, s-au făcut praf și pulbere. Toată lumea, televiziuni, elicoptere și ONG-uri, s-a repezit spre capitala Nepalului, spre stațiunile montane cunoscute, spre taberele de alpiniști. Strigătul după ajutor al celor de-acolo s-a auzit clar peste tot în lume.

Dar Nepalul e-o țară care s-a cuibărit și-n poala miticului fiu al lui Brahma, în văi inaccesibile și pe versanți în care ajungi numai la pas, în zile întregi de mers. Alex Găvan la munteni s-a gândit, la copiii cu obraji roșii și ochi rotunzi, mlădițele frumoase ale acestui pământ. S-a gândit ca glasul lor să se audă până la noi și s-a auzit. 17.500 de români au donat până acum 2 euro prin sms la 8826.

Suntem pe 26 iunie 2015.

Niciun român nu a urcat încă Everestul fără oxigen, dar Alex Găvan plănuiește să o facă

Legenda prietenilor care lucrează împreună Suntem în vremea lui Buddha. Un elefant, o maimuţă, un iepure şi o pasăre se adăposteau sub un copac plin de fructe. În jur, orhideele Himalayei înfloriseră în sute de culori. Pasărea avea în cioc o sămânţă pe care a scăpat-o.

Maimuța a îngropat-o în pământ fertil, iepurele iute a udat-o şi elefantul puternic a ocrotit-o.

Cei patru prieteni au lucrat împreună şi răsplata lor a fost un copac plin de fructe care să sature toată pădurea. Niciunul dintre prieteni, singur, n-ar fi putut face nimic.

Alex Găvan îmi explică într-un mail: „Timpul să ajuți este întotdeuna, doar că uneori gravitatea timpului prezent dictează o acțiune imediată. Bunele intenții și sprijinul moral sunt mereu importante, dar, în final, acțiunea este cea care face diferența.”

Vrea ca românii să doneze măcar 100 de mii de euro, din care, cinci școli distruse din Himlaya ar fi refăcute. El e pasărea care a scăpat sămânța binelui din cioc. Revista e maimuța care o îngroapă, voi, cititorii și donatorii, sunteți iepurele care face planta să crească, iar elefantul, ei bine, elefantul

Suntem pe 1 iulie 2015.

sa www.s apteseri.Ro

ana-maria caia / COVER STORY

are o poveste specială. Îl cheamă Matthieu Ricard și a fost numit de presă adesea „cel mai fericit om din lume”.

La Paris, tânărul Matthieu încheia o teză de doctorat în genetică moleculară, supervizat de un laureat al premiului Nobel.

Elita mondială a științei se pregătea să primească în rândurile ei un tânăr cercetător sclipitor, doar că tânărul avea un alt plan: să devină fericit. Pentru asta, a abandonat echipa Institutului Pasteur, și-a ras capul în semn de renunțare la viața obișnuită și a plecat la o mănăstire budistă din Himalaya. Cu straie de călugăr pe el, a scris cărți bestseller despre fericire și a acționat. Clinici, școli, orfelinate s-au ridicat în cele mai sărace locuri ale Asiei din banii de pe drepturile de autor și din donațiile occidentalilor milostivi. Are o fundație care nu cheltuiește banii pe recepții, nici pe salariile CEO-ului și nimeni nu știe mai bine ca „cel mai fericit om din lume” unde e nevoie de acțiune.

Suntem în iunie 1972.

Legenda păsărilor înțelepte care știu cât trebuie să riști Suntem într-un timp în care zeii alergau prin văile Himalayei în chip de căprioare. Un copac care ajungea până la cer adăpostea mii de păsări cântătoare. Într-o zi, o pasăre bătrână și înțeleaptă a observat că două crengi ale copacului se freacă una de alta și scot fum. A adunat tot păsăretul și le-a arătat pericolul. „Din fum se va face foc și focul ne va omorî”, a grăit el către frați. Cei mai mulți au înțeles riscul și au plecat în grabă să găsească o nouă casă. Dar unii au spus: „Nu vedem niciun foc, focul e doar în capul tău” și-au rămas în copacul care era acasă pentru ei. Cei plecați s-au salvat pentru că au înțeles riscul. Cei rămași au ars pe rugul propriei nechibzuințe.

La peste 8.000 de metri e atât de puțin oxigen, încât adesea, oricât de pregătit ai fi, creierul se mută pe o altă frecvență decât cea normală.

Alex Găvan a ajuns pe vârful Makalu, 8.463 metri. Filmează în jur, numai nori și vârfuri albe, și vorbește sacadat. Strigă aproape. E acolo fără oxigen suplimentar,

Suntem pe 12 mai 2008.

oxigenul ar fi „doping”, nu vrea asemenea proptele. „Suntem pe 10 mai 2007” spune întrebător pentru camera-martor. E un an și două zile mai târziu, dar acolo și atunci nu mai știe asta. Și totuși, ce face el nu e sinucidere curată pentru că s-a pregătit și știe exact când o scânteie se poate transforma în vâlvătaie. „Ca să te întorci cu bine, tot ce faci la peste 8.000 de metri trebuie să aibă la bază o întreagă filosofie sănătoasă de administrare a riscului, integrată în prealabil în sistemul tău de valori, mult înainte de a începe ascensiunea, chiar înainte de a începe expediția.”

Suntem pe 26 iunie 2015.

Vorbesc cu Găvan despre riscuri. Are și el familie care îl așteaptă acasă, oameni dragi care îi poartă grija. „Administrez riscul. Este o abordare mentală total diferită, care pleacă de la premise diferite și care duce din start către potențiale urmări diferite.”

Insistă că 99% din accidentele de pe munte sunt din vina accidentatului. Trebuie să știi când să mergi înainte și când să te oprești, ca-n orice faci în viață. Numai că nu orice faci în viață are potențial mortal. Găvan supra-gândește orice. Răspunde la întrebări după ce chibzuiește. Face lucruri după ce se întreabă. Probabil că felul ăsta de-a fi s-a antrenat la mare altitudine. L-am întrebat dacă cutremurul de 8 grade care a omorât peste 8.800 de oameni și care l-a prins încercând să doboare un nou vârf de 8.000 de metri a fost cel mai înspăimântător moment din viața lui. Nu, cel mai înspăimântător e când știi că îți stă în putere să fugi din fața focului, dar nu o faci la timp. A simțit-o în Tibet, pe vârful Shishapangma sau Gosainthan (în traducere, casa zeilor).

www.s sa apteseri.Ro

13

14

COVER STORY / ana-maria caia

#joyfornepal

+

Shisha­ pangma are 8.027 de metri. Cu tot cu Găvan în vârful lui, are aproape 8.029 de metri. Bate un vânt păcătos care face ca pe înregistrarea video cuvintele să nu se înțeleagă prea bine. La final totuși, clar și răspicat spune: „Cea mai grea ascensiune din viața mea. Mult prea mult am trecut linia, mult prea mult.” Găvan e singur, coechipierii au început deja coborârea. Doar un francez misterios, cu care nu vorbește, stă lângă el. Vremea se strică, n-are la el trusa de prim ajutor, nici folia de supraviețuire. De 17 ore a plecat din tabăra de bază și acum și-a făcut un fel de groapă în zăpadă, așteptând să revină cât de cât vizibilitatea. Nu mai înțelege timpul, dar își aduce aminte că prognoza zicea că temperatura va scădea până la 47 de grade.

Dar important aici e să nu-ți înghețe mintea, spiritul. Se încălzește mental cu gândul la o persoană dragă și la un proiect educațional pe care vrea să-l facă. Mai e grija pentru francezul îmbrăcat într-un costum roșu și destul de subțire. Începe să coboare prin viscol, se oprește, își injectează aiurea un medicament anti-degerături și își dă seama că trebuie să se oprească, să aștepte dimineața. Stă treaz, cu francezul. Nu vorbesc. Când se face lumină, găsește drumul spre tabăra de bază. Acolo, un tovarăș turc îl felicită că nu s-a lăsat ucis.

Francezul a dispărut așa cum a apărut, în lipsa de oxigen a marilor înălțimi.

Suntem pe 30 aprilie 2013.

w w w . sa p t e s e r i . R o

Legenda cadoului pe care nu-l primești Suntem cândva între secolele 6 și 4 înaintea erei noastre. Buddha și ucenicii s-au oprit într-un sat să se odihnească. Lumea, curioasă, s-a bulucit în jurul lor, iar un sătean, mai iute de mânie, a strigat către învățător: „Pleacă de-aici, șarlatanule! Voi, învățătorii, așteptați mâncare și bani pe degeaba, în schimbul unor cuvinte goale!” Buddha l-a lăsat să-și verse furia și-apoi i-a spus: „Dacă îi dai unui prieten un cadou, iar prietenul nu primește cadoul, al cui este obiectul cu pricina?“ Omul i-a răspuns: „Al meu, firește.“ Buddha a continuat: „Eu furia ta n-am primit-o, așa că, bagă de seamă, ea a rămas la tine. Cum o oglindă reflectă un obiect, așa un lac limpede reflectă cerul: ai grijă ce vorbești și ce fapte faci. Pentru că dăruind iubire și bunătate vei rămâne și tu cu iubire și bunătate.”

Ascensiuni notabile Trei dintre cele șase vârfuri atinse de Alex au reprezentat prima ascensiune românească: Shisha Pangma (8.027 m) în 2013; Makalu (8.463 m) în 2008; Gasherbrum (8.068 m) în 2007. Broad Peak (8.047 m) în 2014; Manaslu (8.156 m) în 2011; Cho Oyu (8.201 m) în 2006 au fost a doua ascensiune românească.

Participă și tu la campania #joyfornepal, donând 2 euro prin SMS la 8826 sau cu cardul pe www.alexgavan.ro/nepal.

Dăruiește bucurie și bucurie va rămâne la tine.

Alex Găvan îmi arată comorile adunate de prin munți: un altar închinat lui Buddha, din lemn, și două măști șamanice din Nepalul de Vest. Îi facem poze și se îngrijește tot timpul să nu comită vreo obrăznicie. Poartă în ele credința veche a himalayenilor, un amestec de budism și animism, care se asortează bine cu geografia complicată a munților. „Viața este un miracol, un dar care ni s-a dat și pe care trebuie să îl folosim la maximum cu recunoștință, în sensul de a ne împlini potențialul. Irosirea lui mi se pare de neînchipuit. Pentru acest dar, suntem datori să creștem, iar pentru asta trebuie să explorăm, să căutăm, să încercăm, să eșuăm. Cred că, pe undeva, esența acestui dar are legătură cu a învăța să iubești”, crede Alex și eu îl cred pe el. Cu o mască nepaleză în fața propriului său chip, începe să vorbească despre salvarea pădurilor din România, despre Delta Văcărești din București, despre ajutorarea copiilor din Nepal, despre nenumăratele cauze pe care le sprijină și pentru care se zbate. În spatele măștii șamanice e un tip care urcă cele mai înalte vârfuri ale lumii ca să-și omoare ego-ul, nu ca să și-l umfle. Are o inimă bună și o minte ascuțită, o energie plină de veselie și ceva inconștiență, întocmai ca un personaj de roman de aventuri în papucii căruia visezi să ajungi și tu, într-o bună zi.

Suntem pe 26 iunie 2015.

Epilog la legenda muntelui cu aripi uriașe După ce Himavaan, marele munte a zburat prima oară, aducând disperare și moarte printre oameni, Indra, zeul paradisului, i-a retezat aripile. Brahma nu i le-a înapoiat, dar i-a dat lui Himavaan darul de a-i face pe cei care îndrăznesc să îl atingă nevinovați ca pruncii.

ana-maria caia / COVER STORY

„Climbing mountains Outside is climbing mountains Inside" e motto-ul lui Alex Găvan

www.sapteseri.Ro

15

ileana bîrsan / film

Familia Bélier sau filmul ca terapie

FILM

F

ilmul lui Eric Lartigau La Famille Bélier a ocupat locul doi în box office-ul francez din 2014, cu aproape 7 milioane și jumătate de spectatori. Film de & cu familie, cu o structură asemănătoare basmului, conține rețeta unui film de public cu personaje extraordinare și agreabile și cu situații recognoscibile și comice, cu doza obligatorie de lacrimi și emoții, dar care, chiar cu elementele inevitabile și previzibile, face slalom printre clișeele comediilor romantice americane.

Nu m-aș mira să aibă însă parte de un remake hollywoodian. La Famille Bélier este o melodramă terapeutică, cu doza potrivită de duioșie, omenie și umor, dar și cu modelele pe care le propune, în egală măsură pentru părinți și pentru adolescenți.

Ileana Bîrsan a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București și a făcut studii de film la Universitatea din Zürich. Este critic și educator de cinema

Într-o familie de surdomuți, fiica de 16 ani este singura care aude, vorbește și menține legătura familiei de fermieri cu lumea. În administrarea fermei, în discuțiile cu medicul ginecolog al părinților sau în conversațiile cu vecinii, Paula (interpretată de debutanta Louane Emera, descoperită la un concurs televizat de tinere talente) este indispensabilă familiei. Numai că fetei i se întâmplă să se îndrăgostească și să descopere totodată că are voce și îi place să cânte, sigur, o situație extraordinară, care va genera conflict și umor. Astfel, cei doi părinți (interpretați de actorii Karin Viard și Francois Damiens) vor fi puși în fața unor alegeri pe care fiica lor le va face.

Situația extraordinară a familiei surdomute, în care fiica are nu numai un auz fin, ureche muzicală, dar și o voce superbă, poate funcționa, dincolo de găselnița dramaturgică și psihologică, și ca

w w w . sa p t e s e r i . R o

metaforă a obstacolelor în comunicarea între părinți și copii, așa cum se întâmplă în orice familie, de când e lumea, în care părinții nu-și aud și nu-și ascultă copiii, iar viziunea lor despre lume nu coincide cu cea a propriilor copii. Astfel, în acest caz particular și special, părinții Paulei vor fi nevoiți să se obișnuiască cu ideea șlagărului pe care Paula îl interpretează, o piesă de Michel Sardou (cântăreț francez ultracunoscut în mediile francofone), „Je Vole”, un cântec despre tinerii care își întind aripile și zboară din cuib.

Filmul a avut reacții diferite din partea unor persoane surdomute, care s-au împărțit în aprecieri și deprecieri ale filmului, ba că jocul actorilor este necredibil, exagerat, ba că actorii care-i interpretează pe părinți nu sunt surdomuți (interpretul fratelui Paulei este) și folosesc limbajul semnelor precum ar vorbi limba franceză plină de greșeli, ba, dimpotrivă, că gesturile și limbajul corpului sunt cât se poate de autentice, exagerarea fiind o consecință a compensării abilităților de comunicare verbală, găsind ridicol reproșul că actorii principali nu sunt surdomuți.

Fără multe subtilități sau chestionări severe, dar cu un simț al evitării exagerărilor, clișeelor și kitchului siropos, regizorul francez menține echilibrul pe sârma filmului popular, cu rezolvări inspirate, de pildă, pentru momentul în care noi, spectatorii, suntem puși în postura părinților, în situația de a ne uita la lume fără să percepem realitatea așa cum majoritatea o face, sau pentru momentul în care tatăl fetei vrea să înțeleagă și să simtă muzica pe care fiica lui o cântă. www.sapteseri.Ro

17

ILEANA BÎRSAN / FILME NOI

FILME NOI

Good Things Await

Marele Premiu Pelicam 2015 Danemarca, 2014, 95 min.

Niels Stokholm este unul dintre cei mai idealiști agricultori din Danemarca. El conduce ferma biodinamică împreună cu soția sa, Rita, iar de la ferma lor, Thorshøjgaard, distribuie produse unora dintre cele mai bune restaurante din lume. Dar nu toată lumea este pasionată de Thorshøjgaard, iar autoritățile și birocrația amenință să închidă ferma.

Retrospectivă Pelicam (7-9 iulie) Elvira Popescu Marți, 7 iulie, 20:30

Seeds of Time

Premiul Fresh Perspectives O furtună perfectă se pregătește, în timp ce pionierul agricultural Cary Fowler se află într-o luptă contra cronometru pentru a proteja viitorul hranei noastre.

Băncile de semințe din lume se năruie, eșecurile culturilor produc foamete și revolte, iar efectele accelerate ale schimbărilor climatice afectează agricultorii, la nivel global.

Comunități de fermieri peruvieni se luptă deja cu aceste efecte.

Biografic, documentar 62 minute din 3 iulie în multiplexuri

Retrospectivă Pelicam (7-9 iulie) Elvira Popescu Miercuri, 8 iulie, 19:00

Premiul Black Sea Docs Pelicam 2015 Regizorul Stanislaw Mucha ne poartă într-o călătorie extra­or­dinară de 5.000 de kilometri de-a lungul coastelor a șapte țări. Peisajele se întind din Crimeea în Caucaz, de la coasta nordică a Turciei la Delta Dunării. Tristia cap­tează coliziunea dintre imagini mitice, care par să fi supraviețuit trecerii timpului, și schimbări mul­ticulturale de după perioada comunistă.

premieră

Retrospectivă Pelicam (7-9 iulie) Elvira Popescu joi, 9 iulie, 20:30

Fericiţi până la adânci bătrâneţi

programul kinedok Atunci când Tatjana Božić îşi găseş­te pentru a suta oară dragostea vieţii sale iar lucrurile o iau din nou pe o pantă descendentă, ea se hotărăşte să întoarcă pagina.

Relaţia aceasta trebuie să meargă!

Tatjana îşi vizitează cinci dintre foştii iubiţi la Moscova, Hamburg, Londra şi Zagreb pentru a afla de ce toate aventurile ei amoroase eşuează.

One Direction: Terminator: Genisys Povestea din Terminator: Genisys culise

One Direction: The Inside Story

Tristia: A Black Sea Odyssey

Acțiune, aventuri, SF 119 minute din 3 iulie în multiplexuri

Ultimul lor turneu a avut încasări de peste un miliard de dolari, transformându-i pe băieţii de la „One Direction” în cea mai de succes formaţie de adolescenţi din lume. Documentarul regizat de Billy Simpson îi urmează pe membrii trupei în partea americană a turneului „Where We Are”, dând acces în culise şi încercând să explice fabuloasa popularitate a formaţiei.

premieră John Connor (Jason Clarke), liderul rezistenţei oamenilor, îl trimite pe sergentul Kyle Reese (Jai Courtney) înapoi în 1984 ca să o protejeze pe Sarah Connor (Emilia Clarke) şi să se asigure că omenirea va avea un viitor paşnic. Însă lucrurile iau o întorsătură neaşteptată şi se creează o fractură în linia temporală. Astfel, Reese se trezeşte într-o versiune nouă a trecutului, care îi este necunoscută, unde are aliaţi surprinzători, inclusiv pe Gardian (Arnold Schwarzenegger), inamici periculoşi, dar şi o nouă misiune: să reseteze viitorul.

Țările de Jos, Croația, 83 min, 2014 Joi, 8 iulie, ora 19:00 Acuarela

www.sapteseri.Ro

19

20

cinema / advertorial

motive pentru care trebuie să vezi un film schisul cinema 4DX din România, la nou-de de ă sal ma pri și ea cu tă oda și are a filmelor.

A venit căldura în București mite să schimbe modul de vizion pro ni ree -co sud de ată ent inv a la cinema) și vă Mega Mall. Tehnologi e vorba (adică și-a petrecut timpul ce pre des ios ser t iga est inv a i Echipa Șapte Ser a unui film 4DX. e voi nu trebuie să ratați experienț car tru pen tive mo 10 e cel că uni com

Dacă îți dorești ca peste mulţi ani să-ţi aminteşti măcar unele dintre serile mişto petrecute cu prietenii, cinema 4DX ar putea să te ajute. În timpul filmului simţi şi mirosuri, care, arată studiile, declanşează mai eficient amintirile și le fac mai durabile.

Dacă îți petreci toată ziua la birou și simți că din viața ta lipsește acel ceva care să te facă să te simți viu din nou, mergi la un 4DX. Sângele o să-ți circule cu viteză când va trebui să te ferești de toate gloanțele, dinozaurii și terminatorii de pe ecran.

Dacă dintr-un motiv sau altul (lipsă de tact, naivitate etc), ai spus da unei întâlniri cu un tip și abia apoi ți-ai dat seama că el ar vrea să faceți chestii romantice, poți să alegi liniștită un film 4DX pentru r seara cu pricina. Zgâlțâiala scaunelo prin a iune racț inte doar permite sunete, de obicei de surpriză sau spaimă, nicidecum atingeri.

Dacă ai un copil foarte agitat, care nu vrea să stea locului o clipă, du-l la un 4DX. O să-i consume multă energie și o să aibă și ce povesti la școală a doua zi.

N-ai prins niciun cutremur până acum? Nicio problemă, cinemaul 4DX te trece pe ă, fără să-ți pună însă nalin adre viața în pericol. Scaunele încep să se zgâlțâie ușor, cumva nesigur, adică exact cât să te întrebi dacă chiar ai simțit ceva sau ți s-a părut.

Apoi încep din ce în ce mai tare și deja ți-e clar ce se întâmplă, iar când te uiți în jur și vezi că scaunele r cu tot cu oameni fac valuri, știi sigu .

4DX prin ce-ai trecut: cinema

6

La 4DX ajungi să faci cel mai important lucru pe care cineva îl poate face în această viață: să simți cum e la volanul lui Batman sau, după preferințe, să devii Charlize Theron în Mad Max.

Ai scăpat în sfârșit de zgo­ motul ronțăielilor de la mâncătorii de popcorn. Ciu­ guleala de floricele de porumb e complicată în mijlocul unei tornade, chiar dacă tornadă de sală de cinema.

8

Nu insistăm asupra acestui fapt, dar scaunele din cinematografele 4DX au pulverizatoare de apă. Dacă e un film cu multe efecte speciale meteo, merită să mergi la cinema cu tipa aia mișto pe care vrei să o agăți. Există o șansă bunicică să vezi nu numai filmul, ci și un tricou ud.

Cum în București n-avem nici un rollercoaster ca lumea, o vizită la sala 4DX de la Mega Mall când se proiectează un superfilm de acțiune îți va potoli pofta de parcuri de distracții.

10

Dacă ai frici nerezolvate, ia experiența de la 4DX ca pe o ședință de terapie bonus: te vei întâlni virtual cu înălțimi amețitoare, ape adânci și vreme haină. Ba chiar și cu animale fioroase, reale sau dispărute.

advertorial / cinema

www.sapteseri.Ro

21

VLAD ANDRIESCU / TECH

Eticheta

Foto: Guliver/Getty Images

de la masă

TECH

C

hiar dacă ești la restaurant sau acasă, la masă, ar trebui să înveți eticheta de bun simț pentru folosirea tehnologiei. De când cu telefoanele mobile, gadgeturile au intrat în viața noastră, chiar și în cele mai intime momente. Nu ți-ai fi imaginat în trecut că vei sta la masă fără să vorbești, dar uitându-te în ecranul internetului.

Vlad Andriescu Scrie despre tehnologie de trei ani și încearcă să se pună în pielea consumatorului obișnuit

Când eram mic, regula de la masă era să nu vorbim și să terminăm totul din farfurie. Masa era momentul în care se făcea un singur lucru, dar rapid ne-am abătut de la obicei. Tata citea foarte multe ziare, așa că atunci când mânca îi plăcea să le întindă pe masă, ca să aibă ce citi. Niciodată nu a fost bine primit obiceiul ăsta al lui, dar m-a inspirat foarte mult, din păcate. Curând, în timp ce creșteam, m-am descoperit stând cu ziarul pe masă, cu un ochi la litere, cu un ochi la farfurie. Mai târziu am înlocuit hârtia lor cu cea a cărților, iar, fără să-mi dau seama, pe masă a aterizat un smartphone pe care citeam sau navigam în News Feed-ul de Facebook.

Am redescoperit această problemă relativ de curând.

Obișnuit să trăiesc într-o lume unde mâncarea nu este momentul acela al zilei când toate lucrurile se opresc și ne alimentăm, ci doar o altă ocazie de a citi știrile sau vreun articol interesant pe internet, m-am blocat când a trebuit să las smartphone-ul deoparte.

Ceea ce ar trebui să facă toată lumea.

Lucrurile acestea ne influențează acasă sau în oraș, când ieșim la terasă cu prietenii noștri. Îi veți vedea

pe toți cu ochii pe Facebook sau pe alte rețele sociale.

La masă ar trebui să fie un alt moment în care să lași deoparte telefonul și să te deconectezi. Fii sigur că te vei reconecta cu putere imediat după ce speli vasele sau ai părăsit resturantul.

Nu cred că este o jignire să răspunzi la un apel la masă, dacă acesta este important, dar dacă vei răspunde la un mesaj de Facebook, vei trece printr-un moment ciudat, în care partenerul tău de la masă va fi total deconectat de tine. În plus, dacă sunteți mai mulți și aveți telefoanele pe masă (prost obicei!), ar trebui să le puneți cu fața în jos. Știu că am văzut și jocuri de felul ăsta, în care primul care ridică telefonul dintr-o grămadă compactă plătește pentru toată masa. Oricum, dacă puteți să vă țineți device-urile departe de masă, veți avea o experiență mult mai bună.

Dar secolul XXI ne aduce și ceasurile inteligente.

Ele sunt la masă, fie că vrem, fie că nu. Mâna noastră nu poate să se retragă și nici nu putem să le punem în geantă. Așa că, pe cât posibil, ceasurile inteligente trebuie să fie folosite cât mai discret.

Ele trebuie să asigure o experiență read-only, în care să vezi cine te-a căutat, dar să nu și răspunzi.

Dar iată că aceste gadgeturi au transformat inclusiv eticheta de la masă, pentru că internetul este pe masă, la mâna noastră, oricând. Noroc că Google Glass a fost un eșec, altfel am fi trăit într-o lume mult mai ciudată. w w w . sa p t e s e r i . R o

23

24

TECH / RECOMANDĂRI

susținut DE

TECH

Gadgeturi la preț de cartofi

De ce crezi că toată tehnologia trebuie să te coste scump? Dacă ai ceva mărunțiș în buzunar și vrei să-l cheltuiești online, noi am găsit cele mai interesante lucruri.

Butonul pentru orice Butonul pentru orice îmi place în mod special, pentru că este foarte mic, foarte ieftin și poate să te ajute să-ți faci telefonul mai bun fără alte operațiuni complicate.

Am promis că gadgeturile vor fi sub 10 dolari, dar acesta nu trece nici măcar de două bătrâne. E un buton care se introduce în mufa de căștia a oricărui telefon și funcționează cu bluetooth. Butonul se conectează la o aplicație specială dedicată lui, care setează diferite funcții. De exemplu, la o simplă apăsare a butonului atunci când telefonul este deblocat, putem înregistra, așa că gadgetul devine un reportofon portabil. De asemenea, pentru device-urile care nu au această funcție, butonul poate declanșa camera foto într-o secundă. Funcțiile butonului variază de la aprinderea lanternei, până la un buton fizic care te duce înapoi în pagina principală a device-ului.

1,66 dolari / dx.com

Semn de carte E unul dintre cele mai de efect și ieftine cadouri pe care le poți face cuiva. Dacă ești în criză de timp și inspirație, poți cumpăra o lampă ușoară care se montează pe carte și înlocuiește lumina naturală sau cea de la becurile mari. Lampa folosește două baterii, așa că nu are fire și o susții de câteva pagini ale cărții, pentru a-ți îmbunătăți experiența.

25 lei / smuff.ro

Cameră subacvatică Știm că ți-am recomandat GoPro și alte camere foarte moderne și care rezistă la apă. Dar dacă ai fantezii cu fotografia pe film și te-ai gândit ce tare ar fi să faci asta sub apă, chiar există asemenea gadgeturi vintage. O cameră subacvatică de unică folosință, cu 24 de cadre pe un film, e foarte ieftină și realizează instantanee unice, față de cele făcute cu telefonul sau GoPro-ul.

35 lei / smuff.ro

RECOMANDĂRI / TECH

Lentile cool

Splitter

Două lentile care îți transformă camera telefonului în una cu potențial mai mare nu te vor arde la buzunar. Ba chiar te vor face cel mai cool fotograf de pe Instagram și Facebook. Am descoperit două lentile care se pun pe iPhone, Samsung sau Sony și care oferă efecte fish eye sau macro. Cu ajutorul lor poți păcăli oamenii că ai un GoPro, când tu de fapt ai cumpărat două lentile care-ți încap în buzunar.

Te simți romantic și nu știi să o arăți? Recomandarea mea e să o scoți la plimbare sâmbătă seară, prin parc, să-ți pui muzică mișto în telefon, iar când simți că e momentul să scoți acest gadget mic și util numit splitter, voi să ascultați muzică împreună. Practic, împarte un telefon la două perechi de căști și, deși pare banal, are beneficii care te pot duce departe în viață.

5 dolari / dx.com

2,35 dolari / dx.com

Încărcător wireless

Tăietor de cartele

Nu multe gadgeturi pot fi încărcate wireless, dar le poți cumpăra carcase care să permită acest lucru. Și dacă nu ai acasă o placă pe care să pui device-ul ca să primească energie, am găsit-o noi pe cea mai ieftină. E visul corporatistului fără prea multe cabluri: să pui telefonul pe o placă și să aibă energie. Așa e și acest încărcător ultra-accesibil.

Riști să plătești o penalizare atunci când te vei duce să îți schimbi cartela la operatorii din România, dar dacă ești tipul de om care își ajută prietenii să treacă de la dumbphone la smartphone, iar asta înseamnă să tai o cartelă SIM în dimensiunile mici acceptate acum, atunci ai nevoie de acest tăietor de cartele. Cu ajutorul lui nu riști să avariezi cartela, pentru că nu folosești un cuțit.

9 dolari /dx.com

6 dolari / dx.com

Baterie externă Nu e prima oară când spun că o baterie externă este obligatorie pentru oricine are de gând să facă drumeții vara asta. Pentru a pune în borsetă un asemenea gadget nu trebuie să scoți toți banii pe care-i ai. În principiu, ai nevoie de un gadget care să poată să-ți încarce telefonul, iPod-ul sau alt gadget destul de rapid și o singură dată. Power Bank poate să ofere energie unui iPhone de două ori.

5 dolari / dx.com

Încărcător dublu de mașină Cu doi dolari poți obține un accesoriu extraordinar de simplu, dar care îți va lipsi dacă te vei trezi cu partenerul în mașină, amândoi cu telefoanele descărcate, iar tu ai nevoie de GPS, în timp ce muzica e la ea. Și nu puteți să vă încărcați telefoanele în același timp, pentru că există o singură mufă. Cu ajutorul unui încărcător dublu de mașină poți rezolva această situație ușor.

2 dolari / dx.com

Căști audio Căștile pot fi destul de problematice. Cele mai ieftine gadgeturi de acest fel sunt proaste și se strică rapid, iar cele care aduc calitate și fiabilitate au prețuri astronomice. Xiaomi, cea mai mare surpriză chineză din ultimii doi ani, produce și astfel de gadgeturi, care sunt create tocmai pentru a fi rezistente. În primul rând, firele nu se fac nod în buzunar, iar calitatea audio este rezonabilă pentru acest preț.

9 dolari / dx.com

Card de memorie În 2015, să stochezi 16 GB e cel mai ușor lucru, deși acum 20 de ani, capacitatea aceasta era rezervată celor mai bune calculatoare de pe piață, care erau și extraordinar de mari. Astăzi, cardurile de memorie se găsesc la toate colțurile și la prețuri extraordinar de mici. Noi am găsit un card microSD, cu adaptor pentru sloturi de laptop care poate fi cumpărat la prețul a două shaorme proaste.

27 lei / emag.ro

25

26

RECOMANDĂRI

DE GUSTAT

bistro la taifas

Str. Gheorghe Manu 021.212.77.88 bistrotaifas.ro

Springtime

www.springtime.ro

Platoul mare cât pofta ta de mâncare!

Vino în pauza de masă la Springtime și comandă platoul favorit! Avem patru MAXI cu frigărui de pui / șaorma de pui / șnițel de pui sau piept de pui, patru salate diferite, două dintre ele și cu cei mai gustoși cartofi prăjiți!

Platourile MAXI se găsesc în restaurantele Springtime din Mall Vitan, Auchan Militari, Cora Lujerului, Plaza, Liberty, Auchan Titan, Alba Iulia, Ștefan Cel Mare, Victoria și Universitate.

Platouri uriașe pentru gurmandul din tine!

Four Seasons

Calea Dorobanților 177 0722.216.666 / 021.233.94.31 four-seasons.ro Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde, până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice.

Alegeți un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigărui de miel. Încercați alături și un vin libanez.

www.s sa apteseri.Ro

capricciosa

Bulevardul Ion Ionescu de la Brad Nr. 2, 0722.224.799 restaurantcapricciosa.ro Bucătăria italiană se bazează pe produse naturale. Mâncarea pe care o oferim este una ușoară și, bineînțeles, pregătită cu mult gust.

Savoarea mâncării italienești este dată în mod special de paste, produsul emblematic al culturii italiene, seducând prin combinația delicată de arome, dar și de pizza pe vatră. Pe lângă paste și pizza, restaurantul este renumit pentru meniul variat pe bază de paste făcute în casă, dar și pentru meniul principal bazat pe carne de vițel, pui, porc și pește, precum și pentru desert. Meniul restaurantului Capricciosa este foarte bogat.

Există unul principal, care se schimbă de două ori pe an, unul săptămânal, dar și unul pentru fiecare zi, de 10-12 preparate. În fiecare seară de joi și în weekend, la Capricciosa se prepară și servește un meniu din pește și fructe de mare proaspete. Periodic, personalul restaurantului este instruit de un bucătar italian cu privire la ultimele noutăți în domeniu, astfel că în decursul celor 12 ani de experiență meniul a devenit foarte variat.

Restaurantul Bistro La Taifas este situat pe strada Gheorghe Manu (fostă Lemnea), la numărul 16, aproape de intersecţia cu Calea Victoriei, în curtea Palatului Cantacuzino. Bucătăria cu specific românesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria europeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie.

Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome uneori discrete, alteori zglobii, deplina fuziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

Arcade Cafe

Smârdan 30 021.314.50.66 / 0722.777.674 www.arcadecafe.ro Dacă vrei să te bucuri de o cină romantică sau de un eveniment alături de colegii de birou, Arcade Cafe este locul potrivit. Una dintre surprize este terasa interioară, plină de plante și de elemente decorative vintage, unde poți savura preparate delicioase cu influențe românești, italiene sau franțuzești. Dacă ai chef de distracție, la subsol găsești un lounge cu canapele confortabile, seri de muzică live, petreceri cu DJ sau karaoke.

Foto: Social1.ro

Cum (nu știu să) mănânc sushi

horia ghibuțiu / FOOD

FOOD

P

rima dată când am mâncat sushi a fost în urmă cu doi ani, în cea mai fru­m oasă vacanță din viața mea, într-un restaurant popular și select din Utrecht (dacă nu mă înșală memoria, era Sushi Today, pare-mi-se, lângă stadion). Atunci am învățat cum se mănâncă și, mai ales, cum nu se mănâncă acest gen de mâncare ce a cucerit papilele gustative de pretutindeni. Adică să nu folosesc tacâmuri, deși peste tot în lume ți se spune că le poți solicita, nu e nicio rușine!, ci bețigașe, cu care sunt la fel de stângaci și azi. Și, n-o zic numai eu, aproape profan în domeniu, ci și un Chef celebru precum Anthony Burdain: să nu înec nigiri în sosul de soia și nici să nu amestec delicios de picantul wasabi în soia, în plus, să nu uit să complimentez bucătarul dacă orezul a fost bine preparat.

Horia Ghibuțiu Horia Ghibuțiu e gazetar freelance, dedulcit la mediul digital după un sfert de veac în care a slujit tiparul

Și iată-mă în vara lui 2015, în București, într-unul dintre restaurantele Sushi Zen (mai precis, cel de pe George Călinescu, zona Dorobanți), luptându-mă cu un platouaș în formă de bărcuță, în care stătea un mix de sushi. Ei bine, am comis toate greșelile posibile: am bâjbâit cu bețigașele până am făcut un semn discret și am primit tacâmuri, n-am rezistat ispitei de a înmuia wasabi în sosul de soia, gândindu-mă că îl fac mai puțin picant (nam reușit, ba i-am ruinat și paleta de gusturi) etc.

Dar creveții, somonul, caracatița, lupul de mare și orezul s-au încăpățânat să îmi demonstreze că, indiferent de cât de tare lezezi modul nipon de a mânca, efectul e de mare clasă, dacă sunt bine făcute. Și chiar sunt excelent preparate aici, calitatea și prospețimea ingredientelor aducând

restaurantului o faimă răspândită cu repeziciune în oraș. Bref, n-am fost deloc încântat de modul în care m-am prezentat, însă am fost sedus de migala cu care bucătarii casei au știut să-și prezinte produsele în acest spațiu minimalist care te face să te simți „Big in Japan”. Festinul culinar de care ai parte aici satisface și alese exigențe gastronomice, nu doar curiozitatea unui pofticios amator ca mine! Oricum, la Utrecht sau la București, sushi nu se mănâncă decât dacă ești deschis la minte și la gusturi pentru o experiență japoneză, totul depinzând, evident, de prospețimea ingredientelor selecționate.

Inutil să precizez, dacă nu sunteți amatori de pește crud, puteți încerca la Sushi Zen și produse cu care sunteți mai obișnuiți, respectiv un set de aperitive din carne proaspătă de porc, vită sau pui. Pregătite în mod tradițional japonez și asezonate cu o bogăție de sosuri, aceste preparate vă vor transforma prânzul într-o experiență de povestit cu prietenii și de distribuit în rețelele sociale!

Probabil vă întrebați dacă am stropit platourile cu câteva măsuri de sake. De data asta nu, întrucât participam la un eveniment privat (Crama Basilescu a lansat cinci vinuri noi, de producție 2014: Feteasca Albă și Roze - Feteasca Neagră, două vinuri din gama premium „Îngeri din Micul Paris”, alături de trei vinuri din gama medie „Eclipse”: Roze, Fetească Albă și Riesling Italian). Însă „dorul de sake”, cum zice balada shogunului din repertoriul grupului Divertis, e mare și mă încearcă des! sa www.s apteseri.Ro

27

www.sapteseri.Ro

matei bărbulescu / MUZICĂ

Wolf Alice

My love is Cool

MUZICĂ

Numele trupei descrie perfect ceea ce cântă tânăra formație indie – o combinație între feroce și mistic, între sălbatic și sofisticat, între feminin și masculin. Și mă bucur să-ți spun că Wolf Alice au debutat cu forță, imaginație și personalitate.

Influențele sunt rupte din ultimele trei decenii de rock: Nirvana, Metallica și the XX, dar ames­te­ca­ te în așa fel încât imitația e evitată. Albumul nu e perfect, dar cei patru promit.

Everything Everything

Get to Heaven

Pleci cu mașina la mare? Perfect, Go to Heaven va fi soundtrack-ul drumului. Al treilea album al trupei de indie pop este preparat cu diverse ingrediente: coruri falsetto pentru zdrobeală, rap pentru energie, glitch pentru culoare, r&b și funk pentru aromă și beat-uri de house ca totul să stea bine. Ăsta este trendul în muzica indie pop. Cască urechile la corul de pe melodia Got o Heaven, este fantastic.

Gengahr

A Dream Outside

New Music Express scrie că „The north Londoners' debut is an oddly soothing blend of dark romance and gentle psychedelia”. E greu să iei o trupă în serios după ce își alge numele în funcție de pokemonul preferat (Gengar se pronunță la fel, probabil ar fi avut probleme de copyright). Dar Alt-J și Wolf Alice sunt fani Gengahr și au cântat împreună cu ei. Hm, trupa nu sună infantil, ci au doar ceva naiv și inocent.

Son Lux

Bones

Dacă nu ai auzit de tipul ăsta, oprește-te din orice faci și caută-i muzica pe Youtube.

Este unul dintre cei mai tari producători de electronică din ultimul timp. A colaborat cu Lorde, Boots și, atenție, Sufjan Stevens. Bones este soundtrack-ul pentru acele momente, zile sau luni când ți se pare că treaba nu merge.

Tipul se plânge de injustiție, abuz și apatie. „Am I the only one? Where are the others?” cântă Lott și concluzionează: „I am the others.” Se sparg beat-uri sacadate, voci răgușite și corzi care ar putea să nu fie corzi. Nu este un album vesel, dar, într-un final, întunericul pare să fie îndepărtat: „Close your eyes/ Swallow the sun/ You have only just begun.”

Melody Gardot

Currency of Man

Versatil, surprinzător și, totuși, smooth – așa aș descrie albumul lui Melody. Se furișază în boxele tale ca o fantomă, nu știi ce se întâmplă, dar deodată ți se face pielea de găină și începi să bați din picior. Apoi să dai din cap. Și, într-un final, „mamă, ce bine sună.” Gardot are o voce puternică și instrumente care circulă cu puterea fumului. Ascultă Currency of Man și, timp de o oră jumate, vei juca într-un film noir.

Anti-Flag

American Spring

Englezii au inventat punk-ul, dar (acum îmi voi lua multe înjurături) americanii l-au dus la un alt nivel. Anti-Flag este una dintre trupele mele preferate de punk adevărat. Cu versuri anarhiste și-un instrumental feroce, cei trei strigă împotriva războaielor, corporațiilor care controlează guvernele și o populație apatică.

Deși, spre deosebire de celelalte nouă albume, acesta este vag targhetat. Mă întreb de ce?

YOUTUBE Playlist 1. Son Lux – Change Is Everything 2. Wolf Alice – Giant Peach 3. Everything Everything – Get to Heaven 4. Gengahr – Heroine 5. Melody Gardot – Same To You 6. Anti-Flag – Sky Is Falling

goo.gl/u24kYY

www.sapteseri.Ro

29

ANA NĂTĂLEȚU / TEATRU

Stagiunea de Vară „Teatru, stradă și copil”

Parcul Herăstrău, 26 iunie - 19 iulie Teatrul Ţăndărică adaugă bucurie şi culoare Parcului Herăstrău cu spectacole pentru mici şi mari. Însoţeşte-ţi copilul într-o minunată călătorie prin lumea poveştilor şi a basmelor.

Din turn, prezentat de Small Theatre din Vidin, Bulgaria, şi Pupăza din tei, în viziunea Companiei Muşchetarii din Bucureşti, sunt numai câteva dintre spectacolele pregătite.

TEATRU

Somnambulism

Teatrul Nottara, vineri, 19:00 Teatrul Nottara încheie stagiunea cu Spectacolul începe cu o lectură, un eveniment care ne familiarizează cu textele Iaroslavei Pulinovici, o tânără autoare dramatică din Rusia. Spectacolul-lectură Somnambulism ne vorbeşte despre trădare, minciună, adevăr şi consecinţele acestora, sub îndrumarea regizorală a lui Alexandru Mâzgăreanu.

Eu. O casă de păpuşi

Teatrul Odeon, sâmbătă, duminică, 19:30 Primul spectacol din cadrul proiectului Surorile Heddei, Eu. O casă de păpuși, este un mix emoționant din Ibsen, film noir și muzică live, în viziunea lui Carmen Lidia Vidu. Inspiraţia regizoarei este celebrul personaj Nora Helmer din piesa O casă de păpuși de Henrik Ibsen, pe care o plasează într-o atmosferă hipnotică, agresivă, dar și poetică.

Cartierul poveștilor

Teatrul Ion Creangă, sâmbătă, duminică, 10:00, 11:00, 21:00 O adaptare specială a spectacolului, într-o formă de teatru care îmbină contraste: înăuntru – în afară, mare – mic, text și improvizație. Povești, mituri și situații familiare sunt reaşezate într-un spațiu de joc miniatural: 5 căsuțe fantastice, ai căror musafiri devin spectatori și actori. Îl întâlniţi în aer liber, la sediul administrativ al teatrului.

Just about love

Teatrul În Culise, luni, 20:00 Teatrul În Culise se mută în La Scena, pe Călăraşi 55, şi dă startul evenimentelor cu Just about love, interpretat de studenţii Teen Media Academy. Spectacolul este un imn de dragoste, nuanţat cu accente comice şi absurde, care ne vorbeşte despre speranţă şi întâlnirea acelui om special pentru care ai fi în stare să faci înconjurul lumii. Intrarea şi bunadispoziţie sunt gratuite.

Festivalul de Teatru Urban Carol 53, 3-26 iulie

O lună de teatru, relaxare şi voie-bună la Festivalul de Teatru Urban #TeatruSubLună, găzduit de curtea vilei din Carol 53. Premiere teatrale, show-uri cu trupa de improvizaţie Grupa Mică, expoziţii şi concerte, totul în aer liber, în inima oraşului şi în lumina caldă a lunii văratice. În fiecare seară de weekend, poţi veni la Carol 53 încă de la ora 19:00, pentru a intra în atmosferă de festival prin expoziţiile propuse, una dintre ele fiind o expoziţie de costume a scenografei Antoaneta Tică. Apoi, trece în program două premiere: piesele Cafeaua domnului ministru, cu actorii Cristi Martin, Alexandra Timofte şi Eliza Georgescu, precum şi RED, cu Cătălin Stelian şi Alin Brancu, piese regizate de Bogdan Gagu.

Dar nu rata nici celelalte spectacole din repertoriul Teatrului InDArt care se joacă deja de mai bine de doi ani cu casa închisă.

Aflat la prima ediţie, festivalul îşi propune să revitalizeze comunitatea într-o perioadă în care oferta teatrală şi artistică este mai degrabă scăzută, dar şi să ofere un spaţiu de interacţiune, comunicare şi exprimare prin intermediul artei.

www.sapteseri.Ro

31

computere de antrenament

CIPRIAN CRISTEA / SPORT

SPORT 1 august

1-2 august

8-9 august

traversarea tarniței

CUPA CRATER XC

maraton via-maria-theresia

traversareatarnitei.ro Înot pe 1.500 și 6.500 m

C

Ciprian Cristea Știe totul despre echipamentele sportive și sportul în aer liber

velosportoradea.ro A cincea ediţie a competiţiei de ciclism montan crosscountry

omputerele de antrenament nu mai sunt considerate nişte instrumente exotice, aşa cum erau percepute în urmă cu câţiva ani.

Monitoarele de antrenament au devenit foarte complexe, iar unele dintre ele vin cu sistemul de navigaţie prin sateliţi incorporat. Tehnologia prin Global Positioning System (GPS) a început să fie utilizată nu numai în dispozitive pentru autovehicule, ci şi pentru monitorizarea activităţilor sportive, precum canotajul, alergarea, golful, ciclismul şi drumeţiile montane.

Un ciclist ce foloseşte un computer cu GPS poate urmări, de exemplu, cât de departe a călătorit, cât mai are până la următorul punct de reper şi alte indicii de navigație. Deoarece tehnologia a avansat mult, astăzi computerele vin şi cu funcții ce ţin de pregătirea fizică, iar cu ajutorul unor senzori ce funcţionează pe diverse frecvenţe, un ciclist poate afla informații importante, cum ar fi ritmul cardiac în timp real, cadența pedalării, caloriile consumate, zonele de efort în care au stat cel mai mult şi altele.

Cu siguranţă, cei care au început să folosească astfel de echipamente au un avantaj tactic în faţa celor care încă nu au încredere în ele, şi au putut să îşi îmbunătăţească performanţele. Astfel de computere se folosesc astăzi în evenimente precum Turul Franţei, iar informațiile

via-maria-theresia.ro Alergare, ultra-maraton, lungime: 81 km

furnizate în timp real îi ajută pe sportivi să afle în fiecare moment care le este starea şi cum trebuie să abordeze cursa. După concurs, datele stocate în computer sunt analizate pentru a îmbunătăţi participarea la următoarele competiţii.

Un alt exemplu în favoarea computerelor este faptul că cicliştii profesionişti se antrenează la diferite niveluri de efort în zile diferite. Acest „interval training” a fost conceput pentru a ajuta sportivul să se pregătească pentru mai multe niveluri de efort şi pentru a câştiga timp de recuperare, ceea ce fără un computer spe­ ci­alizat nu ar fi fost posibil. Folosirea unui computer de antrenament ajută la o planificare mai exactă şi adecvată a obiectivelor viitoare. Computerele de ciclism au şi funcție de altimetru, ceea ce ajută la calcularea diferenţelor de nivel şi implicit la furnizarea datelor despre energia consumată, pentru a face faţa unui ritm de urcare şi coborâre.

Concluzia este că aceste computere cu GPS integrat furnizează o mulțime de informații, cu mențiunea că datele trebuie să fie bine interpretate şi planificate pentru o utilizare optimă. Sportivii amatori sau pro­fe­ sioniști se pot bucura de beneficiile excelente furnizate de tehnologie, iar rezultate imediate se vor putea cuantifica pe termen lung. www.s sa apteseri.Ro

34

interviu / valentina nicolae

O pledoarie pentru Rui Zink este unul dintre cei mai populari autori portughezi contemporani. A scris romane, eseuri și cărți pentru copii, traduse în douăsprezece limbi. În 2009, autorul a participat la festivalul Zile și Nopți de Literatură din Neptun, iar anul acesta a avut o întâlnire virtuală cu copiii înscriși într-un fanclub de lectură. Pentru că în România a fost primit cu atât de mult entuziasm, mai ales de cei mici, Șapte Seri i-a pus câteva întrebări despre cel mai recent roman, „Instalarea fricii”, copilărie, bucuria lecturii și multe altele. de Valentina Nicolae; Foto: Francisco de Almeida

Societatea noastră trece printr-o ploaie de frică

Valentina Nicolae: Romanul dumneavoastră „Instalarea fricii” poate fi considerat o metaforă foarte bună pentru societatea contemporană. De ce ați ales frica drept subiect?

Rui Zink: Chiar dacă te folosești de imaginație sau mai ales dacă te folosești de imaginație, trebuie să scrii despre ce știi sau despre ce te interesează. Eram la vânătoare de subiecte și mi-am dat seama că, în ultimii ani, devenisem foarte stresat. Cred că toți europenii se simt așa. Suntem înconjurați de știri înspăimântătoare și urâte, care sunt ca punctele din desenele pentru copii: dacă unești punctele, o să găsești un tipar. Și acest tipar este frica. Bineînțeles că în orice societate există bucurii și tristeți de zi cu zi pentru fiecare, dar societatea noastră trece printr-o ploaie de frică.

Valentina Nicolae: Cred că romanul „Instalarea fricii” ar merge adaptat la un scenariu de teatru, datorită construcției lui și a dialogurilor vii. Aveți vreun plan în direcția asta?

Rui Zink: Iubesc teatrul, iar romanul ăsta a avut norocul de a fi pus în scenă de Jorge Listopad, un regizor portughez cu origini cehești, care are 93 de ani. Omul are un ochi de observator și o minte foarte ascuțită.

Ce onoare ca unul dintre conaționalii lui Kafka să dramatizeze cel mai kafkian roman al meu!

RUI ZINK s-a născut la Lisabona, pe 16 iunie 1961. Este profesor în cadrul Departamentului de Studii Portugheze al Facultății de Științe Sociale și Umane de la Universidade Nova de Lisboa. A debutat cu romanul Hotel Lusitano, în 1987. A scris romane, nuvele, eseuri, piese de teatru și cărți pentru copii.

w w w . sa p t e s e r i . R o

Valentina Nicolae: Unii oameni ar putea considera că romanul are o tușă anticapitalistă/anti-consumeristă, din cauza personajelor alese: tipii de la teleshopping, limbajul de lemn pe care îl folosesc, cuvintele goale ca reducere, viitorul arată bine, obsesia pieței etc. Aceasta a fost intenția dumneavoastră?

Rui Zink: Poate că anticapitalist nu e cuvântul cel mai potrivit. E mai degrabă anti-ultraliberalist. În țara mea avem parte de cel mai rău socialism și cel mai rău capitalism

dintr-un singur foc: 50% din venituri se duc pe taxe, dar suma asta de bani nu e investită în îmbunătățirea școlilor, a drumurilor, a spitalelor, în asigurarea unei vieți mai bune pentru tineri și bătrâni. Se duce direct în mașina de tocat care se numește datorie permanentă, care îi împinge pe oameni să muncească din ce în ce mai greu pentru salarii tot mai mici. Scopul este să facem concurență costurilor de muncă din China și Bangladesh. Dar aia nu e muncă, e sclavie.

Mi-e teamă că o să-mi pierd încet mințile, așa cum pare să o facă lumea Valentina Nicolae: De ce anume vă este frică?

Rui Zink: Evident, mi-e teamă pentru bunăstarea copiilor mei. E o chestie destul de simplă când ai copii. De asemenea, mi-e teamă că o să-mi pierd încet mințile, așa cum pare să o facă lumea.

Valentina Nicolae: În „Instalarea fricii”, după ce prezentați prima poveste despre frică, cea în care copilul se duce în pădure, scrieți: „Asta se întâmplă cu toţi copiii, probabil şi cu dumneavoastră, în prima zi de şcoală, doar că nu vă mai aduceţi aminte. ” Cum a fost prima dumneavoastră zi de școală?

Rui Zink: Prima mea zi de școală a fost înfricoșătoare. Toți copiii ăia mai mari și școliți deja pe stradă. Profesorii, aproape toți, erau bărbați. Dar eu chiar cred în ce am scris.

Miturile înspăimântătoare și poveștile din bătrâni dau o formă narativă unor lucruri care se întâmplă în noi și de care uneori nici măcar

valentina nicolae / interviu

citit

nu suntem conștienți. Corpul e mai deștept ca noi. Iar mintea e cea mai fizică parte a corpului.

Valentina Nicolae: Cartea dumneavoastră „Cititorul din peșteră” e o pledoarie pentru citit. Ce v-a făcut să scrieți o carte despre acest subiect? Are vreo legătură cu ce ați observat la studenții dumneavoastră?

Rui Zink: Mă bucur foarte mult de succesul acestei cărți. De obieci, când scriu, găsesc tonul potrivit pentru carte sau pentru un capitol. Asta e foarte important. Cartea a început cu o invitație: mi-ar plăcea să scriu ceva despre plăcerea cititului? Sigur că mi-a plăcut și am transformat invitația de a scrie câteva pagini într-un mic roman. Mi s-a părut că o carte despre plăcerea cititului ar trebui să fie plăcută și amuzantă. Am făcut tot ce am putut ca cititorul cărții să zâmbească aproape tot timpul când citește, chiar și la părțile mai dificile, unde bag teorie. În „Instalarea fricii”, pe de altă parte, tonul nu e deloc plăcut, e ascuțit și tensionat. Sper să fie bucurie și în a citi acest roman, felul ăla de bucurie pe care îl simți la povestirile lui Edgar Allan Poe.

Două generații, o singură fascinație – cartea Valentina Nicolae: Ați avut o experiență similară cu cea a tânărului din roman?Ați avut un mentor care v-a încurajat să citiți?

Rui Zink: Am avut un bunic minunat și foarte multe cărți în casă. Mă ducea mereu la târgul de carte și, într-o zi, fără să avem habar, am apărut pe prima pagină a unui ziar.

Fotograful, Judah Benoliel, o legendă deja, ne-a observat. Dedesubtul fotografiei a scris: „două generații, o singură fascinație – cartea”. A doua zi, bunicul meu s-a dus mândru la ziar să ceară o copie, care e acum în biroul meu. El a murit acum mult timp, în 1976, dar încă mi-e dor de el – și îl văd – zilnic.

Valentina Nicolae: Care e prima carte pe care ați citit-o și care e cea care v-a „transformat” în cititor?

Rui Zink: Oh, a fost vorba de Emilio Salgari. Mi-au plăcut la nebunie aventurile

instalarea fricii Traducere din portugheză de Micaela Ghiţescu

creștinei deghizate în bărbat ca să devină un brav cavaler și care s-a căsătorit în secret cu un prinț musulman, luptând apoi cot la cot.

Vă dați seama ce dezamăgire am simțit când am aflat că autorul doar rescria lucruri din imaginația altora? Dar, pe de altă parte, nu asta facem cu toții?

Valentina Nicolae: Ce i-ați spune unui copil căruia nu-i place să citească pentru a-l convinge să se apuce de hobby-ul ăsta?

Rui Zink: O să te facă să te bucuri de viață mai mult, să fii mai puțin supărat pe eșecurile tale, mai puțin arogant în legătură cu reușitele tale. O să te facă să zâmbești mai mult și mai frumos.

Valentina Nicolae: Ați avut ocazia să citiți vreun autor român? Dacă da, cine și ce anume v-a plăcut?

Rui Zink: Lăsând clasicii la o parte, am avut norocul să particip la Neptun 2009 și a fost minunat. Mulțumită festivalului, am avut ocazia să citesc fragmente din poeți și scriitori foarte buni: Ioana Ieronim, Florina Ilis, Radu Popa. Mi-ar plăcea să-l văd pe Radu Paraschivescu publicat în portugheză.

Mi-ar plăcea să-l văd pe Radu Paraschi­ vescu publicat în portugheză

cititorul din peşteră Traducere din portugheză de Micaela Ghiţescu

Valentina Nicolae: Fiecare scriitor are o voce proprie, după cum spuneați și dumneavoastră într-un interviu. Cum ați descrie vocea dumneavoastră?

Rui Zink: Cred că vocea mea e în mod tragic plină de umor sec, plus modestie.

Valentina Nicolae: „Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuței mele lumi interioare, al temelor care mă obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără să par prea disonant.” Care teme vă obsedează și pe care le puteți atinge fără să păreți prea disonant?

Rui Zink: Excelez la eșec și frustrare. Ăsta ar putea fi al doilea nume al meu: Rui Eșec & Frustrare Zink. Fragilitatea vieții, cum suntem mereu pe muchia prăpastiei și cum, printr-un miracol, nu cădem.

Valentina Nicolae: Ați spus într-un interviu că rescrieți mereu primul draft. De ce simțiți nevoia de „reeditare continuă”, cum spuneți în „Cititorul din peșteră”?

Rui Zink: Cărțile sunt imperfecte prin natura lor, dar întotdeauna țintesc spre un soi de perfecțiune, un fel de rotunjime a gustului, ca la vin, când bei și știi că e ce trebuie. E la fel ca o seară plăcută – e foarte dificil și rar să obții perfecțiunea, dar încerci. Dacă te duci la un concert de muzică clasică, o să observi că, din când în când, muzicienii se opresc ca să-și regleze instrumentele. Aș vrea ca romanele mele să dureze peste ani, de aici șlefuirea. Dacă mi-aș permite, aș angaja câțiva editori, cititori înflăcărați ca să caute detalii – propoziții care pot fi îmbunătățite, virgule puse aiurea, un cuvânt care s-ar potrivi mai bine, cu mai multă precizie, într-un paragraf. w w w . sa p t e s e r i . R o

35

36

reportaj / cornelia gaie

Sărbătoarea rurală, pe tărâmuri urbane Urbanul ia o tradiţie uitată de rural şi transformă un mit străvechi într-un nou pretext de entertainment. Noaptea de Sânziene, sărbătoarea unei nopţi magice, e adusă în mijlocul oraşului, printre reţele de socializare, blocuri, haos şi alergare.

Dar magia e lost in translation. de Cornelia Gaie; Foto: Cornelia Gaie

Î

n seara/noaptea dintre 23 şi 24 iunie, în Bucureşti, Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (A.R.C.E.N.) a sărbătorit Noaptea de Sânziene în grădina interioară a Şcolii Centrale, prin lecturi, concert şi tradiţionala împărţire a colacului.

Muzeul Ţăranului Român a organizat în curtea Institutului Francez un eveniment cu lecturi, muzică, dansuri, ateliere şi o expoziţie de ii. Asociaţia Patrimoniu pentru Viitor a deschis pentru public grădina Administraţiei Domeniului Public Sector 1, cu un program de spectacole, expoziţii şi ateliere pentru copii. În timp ce se întunecă, în curtea interioară de la Şcoala Centrală se împart colaci. Sărbătoarea Sânzienelor se ţine cu ocazia solstiţiului de vară, iar colacul, în tradiţia populară, reprezintă soarele, pâinea care coboară din cer.

Pentru fiecare sărbătoare străveche se face întotdeauna un fel de pâine din care mănâncă toţi, ca să fie în aceeaşi unitate.

w w w . sa p t e s e r i . R o

Sunt 100 de colaci şi mai multe sute de oameni.

Un tânăr cu păr cârlionţat îi invită cu o voce caldă, dar gravă, să împartă. Fiecare om care a primit un colac îl rupe şi dă celui de lângă el. În grădina Şcolii Centrale are loc un fenomen neobişnuit pentru mediul urban: oamenii se implică direct în ceea ce se întâmplă. Participă fiecare, nu există public şi actori. Cu toţii construiesc timpul şi îl fac sărbătoare.

Oamenii îmbrăcaţi festiv stau pe scaune, pe marginile aleilor, printre crini şi pe la geamurile largi ale coridoarelor care înconjoară curtea.

Sub un pom, la o masă, fetele împletesc coroniţe de sânziene şi flori albe de câmp.

Sărbătoarea se numeşte Sânziene sau Drăgaică sau Sf. Ioan de Vară sau Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, povesteşte Edmond, preşedintele A.R.C.E.N. Legenda spune că e o noapte magică în care minunile sunt posibile, iar forţele binelui, dar şi cele ale răului ajung la

cornelia gaie / reportaj

apogeu. Iniţial a fost o sărbătoare precreştină, a solstiţiului de vară pe de o parte, o sărbătoare a dragostei pe de altă parte, dar şi o sărbătoare a holdelor, a hambarelor. Sânzienele sunt nişte zâne bune care coboară pe pământ şi joacă împreună cu întregul alai. Aşa cum s-a întâmplat şi cu alte sărbători precreştine, Noaptea de Sânziene a fost creştinată. „Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească...”

Câţiva tineri citesc mulţimii fragmente din „Noaptea de Sânziene” a lui Mircea Eliade.

Romanul ăsta e de vină pentru transferul sărbătorii Sânzienelor la oraş în anii '90, după revoluţie, explică Edmond.

Î

n curtea Institutului Francez, siluetele sunt sculptate de razele calde de soare prin ţesătura subţire a iilor. Pe covorul de fân din faţa scenei, o fetiţă de vreo patru ani dansează cu mişcări de balet şi hip-hop, în ritmuri de Subcarpaţi. La standuri se vând bere, cârnăciori, mămăligă, plăcinte şi sarmale, sau linguri, farfurii cu modele tradiţionale şi ii, atârnate pe umeraşe.

Coroniţe şi luminiţe în Noaptea de Sânziene

„Înainte de toate, e un eveniment artistic”, îmi explică Adriana Moca, actriţa care tocmai a citit publicului un fragment din romanul lui Eliade. „Ne-am îndepărtat foarte tare de ritmurile naturale, dar noroc că le-avem pe astea artistice. Eu cred că lecturile publice sunt necesare, pentru că oamenii pot să intre de o manieră diferită în poveste.”

Sânzienele dispar în pădure

w w w . sa p t e s e r i . R o

37

38

reportaj / cornelia gaie

E

tnologul Şerban Anghelescu aduce în prim-plan pretextul adunării. Vorbeşte despre o poveste din Banat, culeasă de profesorul Vasile Creţu de la o bătrână de 67 de ani.

Un om sărac merge în pădure să se căpătuiască. Întâlneşte pe cineva care-i dă un sac cu bani în schimbul primului lucru care o să-i iasă în cale, când se întoarce acasă. Omul cu sacul era dracul. La întoarcere, pe ţăran îl întâmpină fiica – nu câinele, cum se întâmpla de obicei – pe care o abandonează în pădure.

O găseşte Maica Maria, care trage pe pământ, cu vârful sabiei, un cerc. „Tu să nu te mişti, fată, de-aici, orice s-ar întâmpla, oricine-ar veni la tine, oricum te-ar momi, oricâte promisiuni ţi-ar face, oricum te va ameninţa, să nu faci un pas în afara cercului”, îi spune fetei. Când vin dracii, ea nu cedează nici ispitelor, nici ameninţărilor. În timpul nopţii, pe marginea cercului apar flori care cresc până la înălţimea fetei. Maica Maria se întoarce dimineaţa şi se bucură să o găsească nevătămată. O întreabă cum o cheamă. Sânziana. „Ei, atunci sânziene să se cheme florile şi, împletite în cunună, să apere oamenii de Satan.”

Cvartetul Bella Musica de la Opera Română, în grădina interioară a Şcolii Centrale

www.s sa apteseri.Ro

În viaţa ţărănească, cununa de sânziene te apără de rău. Aruncată pe casă, îţi spune dacă vei trăi sau nu, dacă te vei îmbolnăvi sau nu în anul următor; odată căzută de pe casă e semn rău. Etnologul povesteşte şi pune întrebări publicului, dar răspunde, cu entuziasm, tot el.

Băieţii de la bar chicotesc cu o mamă tânără şi frumoasă.

Spre miezul nopţii vreo 100 de oameni stau îngrămădiţi pe jos, pe fân şi în picioare, în jurul scenei. Cântă Maria Răducanu. Un tip înalt cu barbă şi mustaţă neagră, îmbrăcat într-un pulover vişiniu şi pantaloni kaki o priveşte fix, îşi mişcă capul şi trupul în ritmul notelor vocii ei, uneori râde extatic. Unii fredonează, alţii privesc în gol, cu un zâmbet larg uitat pe faţă, cu o privire visătoare ce-şi are capătul afară din timp şi spaţiu.

O

întreb pe Maria ce înseamnă pentru ea Sânzienele. „Ţin minte că erau flori de sânziene în casă înainte de sărbătoarea asta, între 23 şi 24 iunie, şi ştiam că e important ce visez noaptea, că, în principiu, îţi visezi ursitul. Altfel, n-am copilărit la ţară.”

cornelia gaie / reportaj

Aducerea sărbătorii în mediul urban e absolut necesară, spune ea. „Toată această reînviere şi relegare de obârşii şi reapropierea omului, a orăşeanului de ritualurile din care vine şi de care a uitat cu desăvârşire mi se pare foarte binevenită. Chiar dacă doar un pic te gândeşti, cu o astfel de ocazie, te duci acasă să citeşti o carte despre asta, că, slavă Domnului, ai pe ce să pui mâna, ia să văd şi eu ce-i cu Sânzienele astea.”

Fetele poartă cununi şi-ascultă fragmente din Eliade

Î

mbătat de haos şi agitaţie, omul de la oraş se trezeşte că nu mai găseşte sens în viaţă. Sărbătorile şi tradiţiile îi amintesc că viaţa e mai mult decât ce se vede, îl opresc din alergare şi-l aduc mai aproape de semeni.

Dar în urban n-o să poarte nimeni cununa de sânziene pe cap. Transferul sărbătorii s-ar putea face numai prin discursuri care să explice sensurile acesteia, ar fi caraghios să încercăm să o repetăm identic. Aşa că sărbătoarea care regenerează devine festivitate care consumă.

Oamenii savurează concertul din grădina Şcolii Centrale

Arbuştii şi arborii din spaţiul întins al Grădinii Administraţiei Domeniului Public din sectorul 1 sunt împodobiţi cu mii de beculeţe. Oameni îmbrăcaţi în costume şi rochii de seară se plimbă câte doi-trei şi povestesc, se fotografiază sau stau relaxaţi în iarbă.

Pe o scenă în faţa căreia se află un grup de copii, câţiva adulţi şi multe scaune goale, are loc un spectacol de teatru. Până să vezi scena, auzi doar ţipete care nu se asortează nici cu sărbătoarea, nici cu priveliştea.

Nu înţeleg nimic din ce se întâmplă aici. Câţiva tineri au văzut un event pe Facebook şi au venit să vadă ce şi cum. O mămică a venit fiindcă soţul ei lucrează la compania Uti şi crede că majoritatea de-aici sunt tot familii de-ale colegilor soţului ei, dar nu cunoaşte pe nimeni.

O adolescentă a venit fiindcă, la şcoală, diriginta a-ntrebat cine vrea să se facă Sânziană.

Nişte fete frumoase, costumate cu rochii diafane, clopoţei şi lampioane îşi iau rămas bun şi coboară de pe scenă printre copaci, în pădure. Plec şi eu, lămurită. Da, ne-au părăsit Sânzienele.

Copiii se joacă cu fân în curtea Institutului Francez w w w . sa p t e s e r i . R o

39

Motanul Garfield şi copacul cu lasagna Foto: Guliver/Getty Images

ALEXANDRU MATEI / ON TV

televiziune

D

Alexandru Matei Este profesor universitar, preocupat de media, în special televiziune. Este autorul unei cărți despre TVR, O tribună captivantă

upă ce Disney Junior a intrat ca referință de prime-time prin audiență (e peste TVR2 și la concurență cu Digi24, dar tot pe acolo e și Cartoon Network), se pare că desenele animate sunt o chestiune serioasă. La urma urmei, până pe la 10-11 ani, copiii noștri, atunci când nu se joacă pe computer, se uită la desene. Oferta este însă mai vastă: copilăria nu mai reprezintă demult o vârstă, ci un buchet de personalităţi, fiecare cu cultura ei.

Cariera internațională a Boomerang TV începe în 2005. În 1992, Boomerang e un programming block la Cartoon Network, inițial destinat baby boomerilor ajunși la maturitate: un fel de Classic VH1, în versiune desene animate (itemurile copilăriei „naturale”), sau un fel de, sigur, Gala Desenului Animat. Perlele desenului animat produs în anii romantici, 1960, 1970, s-au adăpostit în Boomerang, dar acum au fost trimise în ceea ce se cheamă graveyard slots, adică noaptea după 2. Spre deosebire de Disney, Boomerang a rămas la desene. Odată cu digitalizarea televiziunii şi cu îmbogăţirea portofoliului distribuitorilor, Boomerang goes global. Ca mai peste tot, îşi face filiale pe Europa Centrală şi de Est, în Africa şi Orientul Mijlociu, în Australia, America Latină, dar şi în pieţe naţionale dezvoltate. În limba română funcţionează din 2010. Are şi un serviciu de VOD, care funcţionează de la o vreme analitic, pe evenimente: de Ziua Femeii, de pildă, poţi alege episoadele din Flinestones în care protagonişti sunt „ele”, Wilma şi Betty.

Autorul lui Garfield e Jim Davis, care-l naşte în 1978 şi-l înzestrează cu trăsături motăneşti negative, ca lenea şi lăcomia, echilibrate însă de înţelepciune şi calm.

Dar serialul despre care vorbim, Garfield şi Compania (în versiunea franceză originală), apare abia în 2008 (Boomerang îl preia în 2012). Motanul, care între timp a mai slăbit, este totuşi un mare mâncător de lasagna şi

are un dezvoltat simţ auto-ironic. De asta m-am şi uitat la un episod transmis recent şi destinat copiilor peste 6 ani.

Tuturor celor care cred că televiziunea tâmpeşte, le-aş recomanda o cură de desene animate pentru copii – pentru că despre Southpark ştim cu toţii. Cotoii, dar şi alte dobitoace, desigur şi umanoizii care populează serialul nu sunt străini de auto-persiflarea de tip comics american. Garfield se enervează pe directorul canalului – un personaj din film, desigur – sau pe producătorul episodului atunci când e prea puţin folosit.

Nu atât desenele m-au făcut să fiu atent la Garfield, ci discursul eco. Componenta gastro a serialului e ceea ce cheamă element diferenţiator. Nu-i de mirare că serialul e franţuzesc. În seria „Lasagna Tree” avem pe de o parte un producător tradiţional de pizza (Vito), pe de alta Mama Meschina, un producător industrial de mâncare semipreparată, între care se încinge lupta.

Deşi paradigma-i clară, personajele echipei lui Garfield nu renunţă niciodată la ironie. Văzând la televizor emisiuni despre copacul-minune în care creşte lasagna, Garfield este singurul care crede ce vede: „tot ce se dă la televizor e adevărat, nu ştiaţi?” spune el unor figuri dezabuzate, care dau din cap à la „şi marmota”... „M-am săturat de scena cu vânzătorul de fructe proaspete peste care dă un camion aflat în urmărire” e altă aluzie la reţeta unor scenarii pe care copiii de peste şase ani – atât de mici! – sunt făcuţi să o conştientizeze.

Sigur, Vito Cappelletti câştigă lupta cu verosul Mama Meschina, iar copiii sunt învăţaţi să mănânce mâncare făcută în casă, din ingrediente sănătoase.

La un astfel de mesaj, canalul riscă la capitolul publicitate. Riscă, dar bine face. Pentru că nu numai că micul spectator învaţă să mănânce mai sănătos (da, ştiu, pizza e oricum plină de carbohidraţi), dar învaţă să gândească subtextul, ia contact cu intertextul, pe scurt: e îndemnat să fie deştept. www.sapteseri.Ro

41

43

www.sapteseri.Ro

44

ADVERTORIAL

de încercat

Primul depozit cu autoservire din București La Euro Mini Storage se găsesc peste 1.000 de unități de depozitare ce se întind pe o suprafață de 7.500 m², pe trei niveluri.

Euro Mini Storage oferă o varietate de unităţi de depozitare, cu diferite grade de accesibilitate, atât persoanelor juridice, cât şi celor fizice. Pentru cei ce sunt în proces de renovare sau care pleacă din localitate/ţară pentru o vreme, există opţiunea de a stoca mobilă, automobile sau alte apartenenţe personale pentru cât timp este nevoie.

Mai mult, Euro Mini Storage susține inițiativele antreprenoriale și vine cu o ofertă unică în România: găzduirea sediului social. Clienții care optează pentru această variantă primesc un pachet care include toate actele necesare înregistrării unui sediu social și/sau punct de lucru în clădirea Euro Mini Storage, o cutie poștală pentru corespondență, plus o boxă de depozitare, începând de la 2 m²!

Mai multe informații găsiți pe www.EuroMiniStorage.ro

www.sapteseri.Ro

AVIS rent a car

Palatul Știrbey

Strada Știrbei-Vodă 36, Buftea, Ilfov http://palatulstirbey.ro 073007313; 0758110942; 0786373398 Parcă ascuns în frumosul parc, Palatul Știrbey este o oază de intimitate și eleganță care își ajută oaspeții să transforme orice vizită sau zi de sărbătoare în experiențe de neuitat. Adaptat pentru a răspunde cu generozitate oricăror așteptări, Domeniul Știrbey oferă astăzi un plus de confort prin cele cinci spații destinate evenimentelor private sau corporatiste, orchestrate în condiții de siguranță, discreție și bun gust, cu opțiuni diversificate și tehnologie de ultimă generație.

Descoperiți armonia și rafinamentul Palatului Știrbey!

german Dentist

Calea Dorobanților 208, 021.231.88.56 www.germandentist.ro Cabinetul din Mall Băneasa este primul cabinet deschis de luni până duminică între orele 10:0022:00. Toții medicii echipei German Dentist dețin cunoștințe avansate de RCP (practici de resuscitare cardio-respiratorie). Pacienții cu patologie asociată, boli cardiovasculare, diabet zaharat, afecțiuni hepatice, renale, endocrine sau oncologice, pot beneficia de un tratament dentar efectuat în condiții de maximă siguranță medicală. German Dentist oferă servicii stoma­tologice premium, fără a face compromisuri în ceea ce privește calitatea ce i-a consacrat numele. Toate acestea pentru ca dumneavoastră să vă puteți bucura de un zâmbet frumos, luminos și, în primul rând, sănătos.

Aeroportul Henri Coandă (Otopeni) DN1 București Ploiești Km 16,5 021.204.19.57 otopeni.airport@avis.ro Rezervă un autoturism online în centrul Bucureștiului sau în aeroport, beneficiind de o gamă variată de mașini la prețuri avantajoase, și explorează capitala României și împrejurimile acesteia. Pentru termeni și condiții, cât și detalii despre procedura de închiriere auto Avis, contactați-ne sau verificați ghidul nostru de închirieri. Indiferent dacă este o vizită de afaceri sau de plăcere, închiriați o mașină de la Avis pentru a vă face călătoria în București mai plăcută și mai ușoară.

Evidence Salon Evidence Unirii – Unirea Shopping Center 021.303.03.77 / 0729.036.620 Evidence Feeria – Galeria Feeria 021.319.52.70 / 0729.036.623 Evidence Băneasa – Băneasa Shopping City 021.361.17.89 / 0746.109.427 office@evidencebeauty.ro Frumusețea trezește sufletul la viață!

Fă-ți o programare la cel mai apropiat salon Evidence și alege serviciile și produsele care te fac să te simți frumoasă și specială.

Pentru că meriți! Tender, Love and Care for…

HAIR.

ADVERTORIAL

de încercat

Livrare rapida

Livrări restaurante 30 - 45 minute LivratAzi 1 oră LivratAzi 2 ore Cu/fără ramburs Luni-Duminica: 7.00-23.00 azi@livratazi.ro

taj

Calea 13 Septembrie 127-131; 021.410.18.20 www.tajrestaurant.ro

„Aapka Swagat Hai!” Vă sună bizar? Este felul indian de a vă întâmpina, scris în limba hindi. Odată sosiți la noi, nu veți fi doar consumatorii unor excelente bucate, ci vă veți impregna puțin și de farmecul și spiritualitatea indiană. Am dori ca vizita dvs. să fie începutul unei prietenii, să intrați alături de noi într-o lume în care gusturile vă vor fi răsfățate de savori inedite și în care veți putea fi mereu protagoniștii unor istorii fabuloase, pline de farmecul exotic al Indiei dintotdeauna. Vă spunem: „Phir Seva Ka Mauka Dijiye!” – adică dorim să vă servim din nou.

eden spa

Cardul SPA, cadoul perfect!

Din gama variată de carduri cadou, vă propunem cardul Enjoy Life, la 175 lei, un cadou care va bucura atât corpul, cât și sufletul doamnelor. Masajul feței și al decolteului cu miere cremoasă de Manuka, masajul indian al scalpului și un masaj relaxant cu pietre de bazalt sunt ingredientele care aduc zâmbetul și bucuria în sufletul celor dragi ție!

Un alt cadou pentru corp, minte și suflet este cardul Love Yourself, la 200 lei. Într-o atmosferă specială, persoana dragă va beneficia de o exfoliere, urmată de o împachetare naturală pe bază de miere organică și un masaj de hidratare al întregului corp. Totul pentru un răsfăț suprem și pentru o experiența de neuitat!

Amor Sonor Şi tu ştii, şi eu ştiu, totul e făcut pentru dragoste. Nu încetăm s-o căutăm şi când o găsim nu ni se garantează fericirea. Nici măcar celebritatea nu oferă imunitate pentru aşa ceva.

Adică au succes şi se mai şi iubesc?! Cu talent şi sentiment – cuplurile din lumea muzicii de ieri şi de azi. În basme moderne care nu se încheie întotdeauna cu „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…”. De la Diana Krall şi Elvis Costello la Paul Simon şi Edie Brickell (fără să trecem peste Ike şi Tina Turner sau Sonny şi Cher), relaţii mai solide sau mai „zdruncinate” de scandaluri, în viaţă şi pe scenă. Rivalităţi artistice, picanterii şi, nu în ultimul rând, muzică bună.

Din 29 iunie, de luni până vineri, de la 13:15, la Radio România Cultural.

Dacă știi că vrea o pauză pentru sănătatea ei, alege Destress Your Body & Mind, la 225 lei, un cadou care conține un ritual aromaterapeutic al picioarelor, urmat de un masaj cu pietre calde de 75 de minute. Căldura vindecătoare a pietrelor de masaj o vor ajuta să se relaxeze profund. Mușchii se decontractează, mintea se liniștește, iar starea de bine este desăvârșită!

Cardurile cadou au valabilitate 6 luni de la data cumpărării! Sunt însoțite de o felicitare elegantă pe care poți scrie propriul mesaj pentru persoana care va primi cadoul. Mai ai întrebări cu privire la cum funcționează cardurile cadou? Citește mai multe aici: http://www. edenspa.ro/info/2-carduri-cadou Alegeți și comandați online la www.edenspa.ro!

www.sapteseri.Ro

45

social drinker / dragoș vărșăndan

săptămâna mea pe scurt Foto: Guliver/Getty Images

46

D

Dragoș Vărșăndan este jurnalist, antreprenor, social drinker, gurmand și degustător pasionat de vinuri. Este proprietarul Theliquorstore.ro, cel mai complet magazin online de băuturi din România, și autorul unui blog în care povestește pe larg despre vinurile bune sau licorile fine pe care le degustă

upă un weekend zbuciumat la Zimnicea, cu multe mese întinse, dar și cu excesele bahice aferente de care vă povesteam în episodul trecut, mă gândeam să mai stau și pe-acasă. Luni seară măcar. Dimineața primesc un mesaj de la prietena mea Cristina Mazilu, aka Mazilique: „N-ai uitat de cina de diseară, nu?”, „Pff, cum să uit? Chiar voiam să te întreb unde și la ce oră e ca să nu mă mai uit prin mailuri.” „La 20, la Simbio.”„Vreun dress code?” „Nu.” „Mai bine.” Evident, uitasem și Mazi știa foarte bine, nu întâmplător îmi dăduse mesajul. Era vorba de cina Peroni pe care urma să o găzduiască. Care cină Peroni? Prima cină #casadiperoni de anul acesta. Pentru cei care n-au văzut pe wall-ul lor de pe Facebook nicio poză sau vreun text cu acest hashtag fac o mică paranteză. Casa di Peroni este un ciclu de evenimente organizat de brandul de bere acasă la niște oameni sau într-o locație la alegerea lor. O masă mare, cu de toate, dar și cu bere, evident, la care fericita gazdă poate invita 12-18 prieteni apropiați. Ce trebuie să faci ca să primești un astfel de plocon? Să bei bere, să fii cuminte și devreme acasă și, mai ales, să fii un blogger influent, cu prieteni influenți în social media, ca să se ducă vestea pe tot Facebookul și Instagramul cum ați mâncat și v-ați distrat voi pe banii lui Peroni.

Am ajuns acolo cu gândul precis că voi sta cuminte la masă, voi mânca puțin, voi bea și mai puțin și la 11 seara cel mai târziu voi pleca acasă. Evident, am abandonat acest plan de îndată ce am ajuns la Simbio și m-am întâlnit cu niște prieteni dragi. A urmat o masă mai mult decât agreabilă, cu un osso bucco genial, pe care am să-l laud mult timp de-

www.sapteseri.Ro

acum înainte și cu o criză incontrolabilă de râs, care a animat la un moment dat toată masa (evident, nimeni nu mai ține minte exact de la ce s-a pornit).

Undeva după miezul nopții încă mai stăteam cu Mazi de vorbă în față la Simbio. Deci iar uitasem să mai plec acasă.

A doua zi seara am luat-o de la capăt. Am fost invitat la o degustare de vinuri, organizată de Recaș, cu vinuri de la celebrul producător spaniol Gonzales Byass. Pe unele dintre ele le știam, dar se anunțaseră niște vinuri de Xeres cu câteva decenii petrecute în butoi, pe care nu puteam să le ratez. Degustarea s-a transformat într-o mică cină la restaurantul Finca by Alioli, unde mă simt întotdeauna ca acasă și unde am putut să admir și noua lor mascotă, un Seat 600 roșu, frumos foc, pe care am zis că îl voi plimba pe străzile de la Romană într-o zi fără degustare de vinuri. Vinurile sherry au rimat perfect cu brânzeturile maturate, cu jamonul și cu crema de turrón de la desert. Dar surpriza de la finalul serii a venit într-un pahar pântecos de gin tonic, preparat ca la carte, care ne-a ținut iar de vorbă până după miezul nopții. În fine, miercuri am avut parte de o binemeritată seară de odihnă acasă, de care m-am bucurat cum am putut eu mai bine. Asta pentru că joi eram invitat la petrecerea unui prieten bun, într-un wine bar din Centrul Vechi. Vineri am ieșit de bună voie și neinvitat de nimeni la masă ca să revăd niște prieteni foarte buni și vechi, care s-au mutat de câțiva ani la Corbeanca, au doi copii mici și ajung mai rar seara în București. Sâmbătă am fost la ziua unui al prieten în Fratelli. Duminică, post și rugăciune.