Șapte Seri 957 by Șapte Seri

{

OSCAR

Pentru prima oară, un producător român ajunge cu un film la Oscar și ne povestește cum atingi o asemenea performanţă

{

# 957 / 3.02.2017

{

AUTO

Un concept încă sfios, pe o piaţă care are mai de toate – mașina de teren decapotabilă. Unde o găsim și de ce s-o cumpărăm

{

EXCLUSIV

Interviu cu Michael Keaton despre ultimul lui personaj, antreprenorul de geniu care a făcut din McDonald’s un brand mondial

WWW.SAPTESERI.RO

REVISTĂ DE CULTURĂ URBANĂ

. r J c i s r e i P FLorin

TEATRU.VIAȚĂ.NORMALITATE.APLAUZE.PERSONAJ.DELFIN. RECHIN.NAIV.SCRIITOR.FILM.COPII.PUBLIC.TEXT.BUCURIE.

Bilunar / SAPTESERI.RO

3 FEBRUARIE 2017

REVISTĂ DE CULTURĂ URBANĂ

BEAUTY

IEȘI DIN IARNĂ! CUM? FRUMOASĂ!

{

ANUL XVII Str. Popa Petre 5, et. 1, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro EDITORIAL & ART Redactor-șef: Ana-Maria Caia anamaria.caia@sapteseri.ro Advertising Director: Ovidiu Mureșanu 0742.692.226 ovidiu.muresanu@sapteseri.ro Art Director: Marius Weber Redactor-șef adjunct: Dana Musceleanu dana.musceleanu@sapteseri.ro Consultant Editorial: Iulian Comănescu DTP: Laura Velcea Social Media Manager: Lucia Alexandra Roșca Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL Local Network Manager: Ion Valentin Dumitru 0728.112.778 ionut.dumitru@sapteseri.ro COLABORATORI Film: Ileana Bîrsan Tech: Vlad Andriescu Cronică de restaurant: Horia Ghibuţiu TV: Alexandru Matei Social Drinker: Dragoș Vărșăndan

FASHION

TECH

Paltoane, sacouri, pulovere, pantaloni croiţi cu simplitate și rafinament de un colectiv artistic 100% moldovenesc.

p.42

Tehnologia care ne ajută să fim în formă p.30

Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu litera „P” reprezintă publicitate. Tipar: Coprint

INTERVIU

Ada Solomon merge la Oscaruri cu o producţie nemţească

p.54

TRAVEL

Publicaţie auditată de

Efectul Machu Pichu asupra călătorilor de cursă lungă p.56

Ne găsiţi și aici:

fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/ SapteSeri

Scanează-mă ca să-ţi iei aplicaţia Șapte Seri!

NOTA EDITORULUI

p.6 Agendă Ce să nu ratezi și pe unde trebuie să fii în oraș p.23 Film Un muzical românesc – cutremurător, ar zice titlul, de râs, ar zice publicul p.27 Muzică Ponturile muzicale de sezon, prezentate de Tuborg p.33 Auto O decapotabilă mai specială p.60 Food Am dat-o pe viteză de când cu protestele de stradă, așa că niște fastfood să degustăm

{

#957

{ 06 AGENDA 23 FILM 37 SPORT 66 SOCIAL DRINKER

Noi i-am lăsat. Să-și facă vilele de neam prost din hoţie, să-și trateze beteșugurile numai la Viena. Să-și ţină copiii la cele mai scumpe școli. Noi i-am ajutat. Să ne mintă, să ne buzunărească, să ne iobăgească. Noi i-am susţinut. Să fure banii, să împartă ca niște inconștienţi bugetul, să dea resursele ţării pe doi lei prietenilor și rubedeniilor. I-am lăsat, i-am ajutat, i-am susţinut cu tăcerea noastră, cu indiferenţa noastră cumplită. Am râs de inteligenţa lor puţină, ne-am distrat de defectele lor morale, am făcut bancuri care să acopere rușinea și mizeria lor și care să ne facă mai suportabilă viaţa. Au făcut din România un paradis al tâlharilor și al unor traistă-goală. Acum ne vom întâlni în stradă. Dacă nu ne cunoaștem deja, cu siguranţă ne vom recunoaște unii pe alţii, avem aceleași speranţe și aceleași dorinţe care ni se văd pe faţă, ni se citesc în priviri. Vom fi deodată bătrâni și tineri și copii, vom fi corporatiști și pensionari, studenţi și angajaţi la stat, antreprenori și liber-profesioniști. Vom fi împreună cu toţii, într-un exerciţiu rar pentru noi, pentru o Românie fără hoţie.

ANA-MARIA CAIA, redactor-șef anamaria.caia@sapteseri.ro, fb.com/anamaria.caia WWW.SAPTESE R I . R O |

din spatele textelor și imaginilor



16 Matei Buţă



16 Ana Barton



23 Ileana Bîrsan

{

OAMENII

Este unul dintre fotografii tineri din România, foarte la curent cu trendurile din domeniu. Ultimul lui proiect personal, „Proaspăt stors”, urmărește artiști care tocmai au ieșit de pe scenă și poate fi văzut pe www.mateibuta.com. A publicat în Viva și Esquire și face fotografie comercială.

Ana Barton e scriitoare. Scrie proză. Mai scrie şi nişte chestii pe care le numeşte „gânduri în picioare“, pe care lumea le numeşte poezie. Publicistica e o chestiune de dragoste dementă pentru ea şi o face tot nebuneşte. Căută valoarea pentru a o face cunoscută şi, speră ea, preţuită şi iubită.

Este jurnalist și critic de film. A absolvit Facultatea de Litere, la Universitatea din București, în 1998. Între 1999-2004, a fost asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. La Șapte Seri, se ocupă de filme noi și cronici pline de substanţă. În acest număr a intervievat-o pe Ada Solomon.

29 Vlad Andriescu



E omul care pune primul mâna pe chestii pe care noi, profanii, întâi le cumpărăm și după aceea ne întrebăm la ce ne folosesc. De regulă, îl punem să-ţi spună la ce-ţi folosește ceva înainte să dai banii. Vlad ne povestește despre moartea subită a unora dintre tehnologii.

33 Alexandru Duţu



Cu mulţi ani în urmă, a terminat Filozofia. Ani de zile a mers la serviciu, că de muncă nu prea se putea vorbi, la revista Academia Caţavencu. A plecat cu tot cu serviciul la revista Kamikaze. Dar mult înainte de astea a lucrat câţiva ani într-o autobază din Brăila, de unde cunoștinţele tehnice și glumele specifice. La Șapte Seri scrie paginile de auto. Fără bază.

38 Lioara Bradu



Jurnalist de beauty cu multă experienţă, Lioara se alătură echipei Șapte Seri pentru o rubrică în care ne învaţă cum să fim mai frumoși – nu numai în exterior, ci și în interior. În trecut, Lioara a semnat articole despre frumuseţe, fericire și mulţumire de sine pentru publicaţii glossy cum ar fi Elle sau The One. Online o găsiţi la lioarabradu.ro.

66 Dragoș Vărșăndan



A fost redactor-șef al revistelor TV Mania și TV Satelit, publisher și director executiv al diviziei de reviste a trustului Ringier. S-a lăsat de corporaţie pentru a deschide un magazin online de băuturi, www.theliquorstore. ro. Recent, Dragoș a lansat un site care poartă chiar numele rubricii din Șapte Seri, www.socialdrinker.ro.

| WWW.SAPTESERI.RO

p.12 

Markus Schulz Cel mai iubit DJ al SUA vine la Arenele Romane, pe 11 februarie, de la ora 22:00. p.11

Oana Pellea

vă invită la ARCUB, pe 10 febr., de la ora 19:00, pentru a viziona spectacolul Idolul și Ion Anapoda. p.9

Valentine’s Day În preajma Zilei Îndră gostiţilor, află care sunt cele mai cool târguri de cadouri! p.15

ponturile perioadei 3-16 februarie

AGENDA {

ARTE FILME MUZICĂ

TARJA TURUNEN în turneul The Shadow Self

ndrăgita cântăreaţă finlandeză vine cu un concert în cadrul turneului de promovare a ultimului album, „The Shadow Self”. Acesta este cel de-al patrulea album din cariera solo a Tarjei. Procesul de compoziţie a început imediat după lansarea precedentului album, „Colours in the Dark” (2013). Pe 3 iunie 2016, fosta solistă a trupei Nightwish a lansat un alt material discografic – „The Brightest Void” – conceput ca un prequel pentru albumul ce avea să apară în luna august. „The Shadow Self” se bucură de o serie de colaborări inedite, dintre care amintim apariţiile fratelui Tarjei, Toni Turunen, precum și cele ale artistelor Alissa White Gluz și Sharon DelAdel. De mixaj s-a ocupat același Tim Palmer, un colaborator de lungă durată al Tarjei, care și-a mai pus amprenta asupra discurilor unor artisti celebri, precum Robert Plant, Ozzy Osbourne, HIM, Tin Machine (trupa lui David Bowie) și mulţi alţii.

| WWW.SAPTESERI.RO

TARJA TURUNEN BILET: 95-265 lei SALA PALATULUI 3 februarie, ora 20:00

Bob Marley Day Fest

Pe 11 febr., la Berăria H, orele 13:00-19:00, va avea loc un târg artizanal Bob Marley style. De la ora 23:45 – party-show reggae-pop exploziv!

Gothic

va susţine un concert la Club Fabrica, pe10 februarie, ora 20:00, în cadrul căruia va lansa noul album, „Demons”. Invitat special: trupa Lost. Bilet: 20 lei

Gala Stelelor Baletului la Teatrul Naţional!

Spectacolul reunește stele ale dansului din cele mai prestigioase companii europene și lucrări de referinţă. Publicul îi va admira și aplauda, într-un spectacol de o graţie desăvârșită, pe: Dinu Tamazlacaru – Baletul de Stat din Berlin, Sonia Vinograd Guidotti – Baletului și Opera din Norvegia, Alexander Smoliyaninov – GALA Teatrul Bolshoi din Moscova, Sabina Yapparova STELELOR BALETULUI – Teatrul de Balet Mikhailovsky din Sankt BILET: 250 lei Petersburg, Alexej Orlenco și Marina Kanno – TEATRUL Baletul de Stat din Berlin, Denis Veginy și Svetlana NAŢIONAL Gileva de la Opera Semper din Dresda, Ecaterina 13 febr., ora 20:00 Kukhar și Alexander Stoyanov de la Opera din Kiev.

3 Sud Est vin la Brașov

Trupa a ales să își aniverseze cei 20 ani de activitate, cu un concert live cu totul special. Vino la Kruhnen Musik Halle, pe 3 febr., de la ora 20:00! Intrare: 50 lei

Alexandra Ușurelu, la Iași

Tânăra artistă ajunge în capitala Moldovei cu turneul „Am să fiu eu casa ta”. Pe 14 febr., de la ora 20:00, concertează la Casa de Cultură a Studenţilor.

Serbările zăpezii, la Vatra Dornei

Evenimentele vor avea loc în 3 weekenduri consecutive: 3-5 febr., 10-12 febr. și 17-19 febr. Atmosferă de poveste, Târg de iarnă, Campionat de Sanie și multe concerte: Șuie Paparude (3 febr.), Fantome și Cred că sunt extraterestru (4 febr.), Rise Of Artificial – ROA (10 febr.), Electric Brother, DJ Vasile, Skizzo Skillz (11 febr.). Detalii, pe dornawinterfest.ro

ȘTRUMFII – LIVE ON STAGE

{



Omul cu Șobolani

va susţine un concert în Club Control, pe 9 febr., începând cu ora 21:00. Bilet: 30 lei. Evenimentul face parte din seria de concerte BT Live.

arele Ștrumf, Ștrumful iscusit, Ștrumful cel lenes și adorabila Ștrumfette călătoresc pentru prima dată în România, din ţinuturi îndepărtate, pentru a transforma zilele friguroase de iarnă într-o primăvară caldă și primitoare. Până și vrăjitorul viclean, Gargamel, și cei trei păpușari vor însoţi micile creaturi albastre, în fantastica peripeţie a ștrumfilor. Mari și mici, veniţi pe 12 februarie, de la ora 19:00, la Sala Palatului! Bilet: 59-129 lei

ABBA TRIBUTE

Trupa a fost votată în unanimitate de Asociaţia Agenţilor Muzicali Britanici drept cea mai bună formaţie tribut Abba din Marea Britanie. Din 2006, Lisa (AnniFrid), John (Benny), Nina (Agnetha) și Marcus (Bjorn) au făcut ca ABBA REVIVAL™ să devină din ce în ce mai bună. Trupa revine în România, într-un concert care va avea loc pe data de 3 febr., la Hard Rock Cafe, ora 22:30. Bilet: 40-120 lei

HORIA BRENCIU

Entertainer înnăscut, Horia Brenciu, împreună cu HB orchestra, va pune în scenă un spectacol inedit, interpretând de la balade sentimentale până la refrene ritmate lansate de legendele rock’n’roll-ului. Va face însă, în egală măsură, senzaţie cu melodiile proprii, printre care se numără foarte îndrăgitele hituri „Fac ce-mi spune inima” şi „Hello”. Vino în Berăria H, pe 7 febr., de la ora 22:30! Bilet: 40-85 lei

Giorgos Tsalikis Este cel mai faimos cântăreţ din noua generaţie de artiști ai Greciei, fiind considerat de presa de peste ocean drept un „Ricky Martin al Eladei”. Artistul a făcut milioane de oameni să GIORGOS vibreze pe TSALIKIS ritmurile BILET: 100 lei specifice ţării CLUB BOA sale natale. 14 februarie, ora 23:00 Chiar de Ziua Îndrăgostiţilor, vine la București!

WWW.SAPTESE R I . R O |

{

}

AGENDA

Carina pe drumul spre casă

Crima din strada Lourcine, în premieră la Teatrul Naţional

Idolul și Ion Anapoda

O producţie dramaturgică al cărei text păstrează atmosfera boemă a epocii interbelice. Oana Pellea, Florina Gleznea, Cristina Casian, Richard Bovnoczki și Istvan Teglas vor da viaţă unor personaje ce trăiesc relaţii marcate de pasiunea dezlănţuită și plină de contradicţii din anii frumoși ai Bucureștiului interbelic. ARCUB, 10 februarie, 19:00

CRIMA DIN STRADA LOURCINE Teatrul Naţional București, PREMIERĂ: 3 februarie, ora 20:00

e scena Sălii Atelier, publicul se va întâlni cu o nouă piesă regizată de Felix Alexa, Crima din strada Lourcine de Eugène Labiche, un maestru al vodevilului, care a încântat generaţii de spectatori din toată lumea, acum, într-o interpretare de mare fineţe – Marius Manole, Istvan Teglas,

spectacole

Raluca Aprodu, Mihai Calotă, Victor Ţăpeanu – şi într-o viziune incitantă, susţinută de scenografia Andradei Chiriac. Gagurile şi răsturnările de situaţie se ţin lanţ în această piesă ce descrie exact graniţa ambiguă dintre aparenţă și realitate, revoltă și resemnare, vinovăţia asumată și instinctul criminal...

Carina se pierde de părinţii ei într-unul din mallurile bucureștene. Ajunsă singură pe străzile orașului, trebuie să găsească drumul spre casă. Drum pe care îl petrece alături de Margo – pisica orașului, cea care știe fiecare stradă, fiecare bloc, fiecare piaţă, fiecare staţie de metrou sau de troleibuz. Astfel, Carina descoperă un oraș colorat și magic... Teatrul Apollo, 11 și 12 februarie, ora 20:00

{ Nastasia, în premieră la Teatrul Masca!

Nastasia, după piesa Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, este premiera care deschide la Teatrul Masca o nouă stagiune de interior. Spectacolul surprinde viaţa colorată a mahalalei bucureștene din anii ’30, cu personaje pitorești și destine teribile, marcate de dragoste și moarte. Din tabloul emoţionant al suburbiilor, se desprinde visul Nastasiei, dominat de conflicte puternice, realism brutal și aspiraţii. Visul Nastasiei transformă ca prin miracol o lume trăind numai din dragoste și moarte într-una a prieteniei, a zâmbetului, a liniștii TEATRUL și a luminii. Cum se va împăca visul MASCA Detalii, program Nastasiei cu lumea și bilete, pe în care trăiește? www.masca.ro

Dama de cupă

Universitatea de Arte din TârguMureș și Teatrul Nottara, în cola bo rare cu Institutul Italian de Cul tură din București, pre zintă spectacolul-lectură Dama de cupă de Gianni Spezzano, piesa câștigătoare a Concursului European de Dramaturgie Pop Drama. Spectacolul vorbește, fără încrâncenare, despre relaţii de familie viciate și despre de pendenţa de jocurile de noroc, folosindu-se de TEATRUL ludicul și umorul NOTTARA teatrului tradiţiSala „George onal napolitan. Constantin“, 8 februarie, Regia artistică: ora 19:30 Oana Leahu. WWW.SAPTESE R I . R O |

{

}

AGENDA concertee

Bon Jovi, concert tribut

Activă din 2007, trupa New Jersey este cotată drept cel mai fidel tribut Bon Jovi din lume. Formaţia originară din Italia este compusă din muzicieni profesionişti, a căror misiune declarată este aceea de a aduce în faţa publicului aranjamentele orchestrale identice cu cele originale şi savoarea inconfundabilă a unui show Bon Jovi. Din recuzita celor de la New Jersey nu lipseşte nici celebra chitară cu grif dublu, care dă sonoritatea caracteristică piesei „Wanted Dead or Alive”. Vino în Hard Rock Cafe, pe 17 febr., de la ora 22:30, ca să cânţi alături de trupa tribut! Bilet: 50 lei

Markus Schulz lansează „Watch The World” la Arenele Romane

CLUB FABRICA: MASTER ȘI INVITAŢII Americanii de la Master concertează în Club Fabrica, alături de trupele Divine Chaos (melodic death/thrash metal, Anglia), Put Solnca (metal rusesc) și Atonismen (gothic și doom metal). Cu o discografie ce provoacă deopotrivă admiraţie și invidie, Master are la activ peste 30 de ani de cântat metal în întreaga lume. Albumele lor au inspirat generaţii întregi de trupe, fiind recunoscute drept muzică cu nerv. Rezervări: 021.335.03.23 MASTER CLUB FABRICA BILET: 30 lei 11 februarie, ora 20:00

Orkid Orkid este un trio cu influenţe post-rock, shoegaze și post-punk, compus din Vlad Ilicevici (chitară și voce), Radu Pop (percuţie) și George Frătica (chitară bass). După aproape un an de lucru, formaţia a scos primul ei LP, „Standing Still in the Dark”. Cele 9 trackuri au la bază idei, senzaţii, emoţii, formule și experimente acumulate de Vlad în aproape 30 de ani de la primele experienţe muzicale – cursuri de vioară, apoi chitară, dar și muzică la maxim în căștile unui walkman Aiwa verde. CONTROL CLUB BILET: 15 lei 10 februarie, ora 20:30

La acest al 6-lea album, DJ-ul nr. 1 al SUA a lucrat și la partea de versuri, alături de colegii săi de studio, dar și cu producători de la noi, Soundland fiind unul din ei. Materialul discografic cuprinde „Destiny” (într-o variantă nouă), colaborări noi cu Lady V și Delacey, dar și piesa pe care Markus a realizat-o împreună cu românii de la Soundland, „Face Down”, în care joacă Laura Cosoi, dar și vocalul de suflet, Adina Butar, sau „Soldier”, împreună cu Naguale. Vino la Arenele Romane pe 11 febr., de la ora 22:00! Bilet: 50-100 lei

REVERIES

Ana-Cristina Leonte este considerată la ora actuală una dintre cele mai bune voci feminine, reprezentând atât scena de jazz românească, cât și zona muzicală underground, în care s-a impus prin recentul său album, „Angel minus Wings”. Artista prezintă proiectul „Reveries” într-un concert care va avea loc la Sala Mare ARCUB, pe data de 9 februarie 2017, începând cu ora 19:30. Invitaţii speciali sunt Marina Arsene, Nicoleta Gavriliţă & Roxana Ardelean (The Twisters). Evenimentul face parte din programul Jazz @ ARCUB – ARTIST IN RESIDENCE. Bilet: 35 lei WWW.SAPTESER I . R O |

{

} Fifty Shades Darker

AGENDA filme

Christian (Jamie Dornan) și Anastasia (Dakota Johnson), un cuplu cu probleme, care mai de care mai… întunecate.

CINCIZECI DE UMBRE ÎNTUNECATE (2016) Dramă, Romantic, 115 minute Din 15 februarie, în cinema

ACŢIUNE, COMEDIE

La drum cu tata Arad, 1968. Fraţii Mihai și Emil, de origine româno-germană, au un singur lucru în comun: îngrijorarea pe care o simt faţă de tatăl lor bolnav. Mihai, fratele mai mare, pare să se fi împăcat cu soarta în România ceaușistă, unde este medic și, cu inima îndoită, informator al securităţii. Emil însă luptă cu înfocare împotriva amprentelor staliniste, intrând astfel în situaţii din care numai prudenţa fratelui său mai mare îl poate salva. Într-o zi, sosește vestea că tatăl lor poate fi operat la Dresda. Ne aflăm însă în anul 1968, iar ei întâlnesc în calea lor spre destinaţie

tancurile care aveau să fie implicate în Primăvara de la Praga. De vreme ce România refuză să se alieze cu Uniunea Sovietică, cei trei ajung într-o tabără temporară, în RDG. Iar cum graniţa se blochează, fac pasul către partea capitalistă a Germaniei – o lume cu totul nouă! LA DRUM CU TATA (2016) Acţiune, Comedie, Dramă 111 minute Din 3 februarie, în cinema



Batushka

The Motans

Polonezii vor ajunge pentru a două oară în România, cu un concert în Quantic Pub, pe 12 februarie, de la ora 20:00. Nu lipsi, dacă ești fanul ritmurilor black metal cu influenţe doom şi post metal! Bilet: 55 lei

vine din Basarabia fix pe scena de la Hard Rock Cafe, pe 15 febr., ora 21:30. Veţi auzi și „Versus”, una din piesele care au fost îndrăgite de public și pentru care au lansat videoclip. Bilet: 45 lei

Taxi

Pe 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiţilor, de la ora 23:30, Taxi urcă pe scena Berăriei H, care se transformă în Oraşul cu Chef de Dragoste. Petrece o seară specială cu ocazia Valentine's Day! Bilet: 35-65 lei

FILM RECOMANDAT

FILM

Goana după aur

Viaţa mea de Dovlecel

Filmul spune povestea lui Kenny Wells (McConaughey), un prospector care se aliază cu geologul Michael Acosta (Edgar Ramirez) și pornesc împreună în căutarea de aur în jungla indoneziană. Dificil de găsit preţiosul metal, dar și mai dificil de păstrat...

După dispariţia mamei lui, Dovlecel se împrietenește cu Raymond, ofiţerul de poliţie care îl va însoţi către noua lui viaţă la casa de copii. Eroului nostru îi va fi greu la început să își VIAŢA MEA DE găsească locul în acest mediu DOVLECEL nou și, adesea, ostil. Dar cu (2016) ajutorul lui Raymond și al noiAnimaţie, familie, 66 minute lor prieteni, Dovlecel va învăţa Din 3 februarie, să aibă încredere în ceilalţi și în cinema chiar va realiza ce înseamnă dragostea.

GOANA DUPĂ AUR (2016) Aventuri, Dramă, Thriller 121 minute Din 3 februarie, în cinema

LEGO BATMAN: Filmul În comedia animată „The LEGO Batman Movie”, Bruce Wayne trebuie să facă faţă nu doar criminalilor care împânzesc Gotham City, ci și responsabilităţilor pe care le are faţă de băieţelul pe care l-a adoptat. Un fillm care pentru cei mici împlinește două pasiuni simultan – cea pentru jocurile Lego și cea pentru super-eroi.

LEGO BATMAN: FILMUL (2017)

Animaţie, Aventuri, Comedie, Familie, 90 minute Din 10 februarie, în cinema

FILM. SURF'S UP 2: WAVEMANIA

{

ody, Chicken Joe și Lani se întorc pe marile ecrane pentru cea mai spectaculoasă aventură! Cea mai radicală echipă de surferi, The Hang Five, îi pune la încercare pe Cody și gașca lui, și îi învaţă ce înseamnă efortul de echipă pe drumul spre cel mai legendar loc pentru surf de pe planetă. SURF'S UP 2: WAVEMANIA (2016) Animaţie, Comedie, Familie, Sport 84 minute Din 3 februarie, în cinema

Resident Evil: Capitolul final Acţiunea se petrece imediat după evenimentele din Resident Evil: Răsplata. Alice (Milla Jovovich) este unica supravieţuitoare a ultimei bătălii a umanităţii împotriva celor reîntorşi din morţi. Acum, ea trebuie să se întoarcă acolo unde a început coşmarul – Stupul din Raccoon City, locul

unde Corporaţia îşi strânge forţele pentru lovitura de graţie împotriva supravieţuitorilor apocalipsei. RESIDENT EVIL: CAPITOLUL FINAL (2016) Acţiune, Horror, SF, Thriller 105 minute. Din 3 februarie, în cinema

{

}

AGENDA evenimente

Butoiul cu fericire

Piesa povestește întâlnirea dintre doi oameni complet diferiţi și aparent incompatibili. Ea, Sanda, o chelneriţă trăsnită și amuzantă, care ia totul în glumă, deși nu are o viaţă prea roz, e trecută de prima tinereţe, are cazier, a văzut multe la viaţa ei, trăiește într-un oraș minier, obscur și are un bărbat gelos, singura ei perspectivă fiind participarea la Vocea României, unde să își spună povestea. ARCUB, 16 febr., ora 19:30

Mike Godoroja & Blue Spirits

Mike Godoroja & Blue Spirit s-au impus pe scena românească prin blues-ul „elastic”, condimentat cu jazz, rock, folk, country şi tradiţionale modele româneşti, prin colaborarea cu alţi artişti importanţi şi prin inspiraţia cu care aduc de fiecare dată o abordare nouă, în care spectatorul e invitat să participe direct la poveste. Hard Rock Cafe, 12 febr., ora 21:00. Bilet: 30 lei

Târguri de Ziua Îndrăgostiţilor

n preajma Zilei Îndrăgostiţilor, The Vintage e gata să-ţi ofere cele mai potrivite cadouri pentru persoana iubită. Pe 11 și 12 februarie, în pub-ul din Str. Smârdan nr. 43 vei găsi un târg special dedicat creaţiei: design vestimentar, produse handmade, accesorii, decoraţiuni, îmbrăcăminte. Cu siguranţă vei pleca de acolo cu un cadou care

va ști să spună „Te iubesc” pe 14 februarie. Sub genericul „Iubește românește”, în perioada 12 februarie - 12 martie, la Veranda Mall Obor se desfășoară Festivalul Iubirii, cu o ofertă generoasă de cadouri personalizate, bijuterii unicat, cosmetice, decoraţiuni handmade, bomboane, pluşuri tematice, decoraţiuni din sticlă.

{ Vindem Pixeli!

Povești despre fotografie și căţărat în India

Cei 2 autori ai proiectului Vindem Pixeli, Cris și Andrei, împart pasiunea pentru fotografie și căţărat și, de 4 ani, împart și pasiunea pentru India, unde au mers iniţial pentru a descoperi una din cele mai mari zone de bouldering din lume – Hampi. Însă, treptat, cei doi au fost tot mai atrași de India, ajungând să străbată peste 7.000 de km și să realizeze peste 10.000 de fotografii. Marţi, 7 februarie, cei doi vin la Journey Pub pentru a-și prezenta experienţele și fotografiile. Evenimentul are intrare liberă, însă locurile sunt limitate. Rezervări, la: 0752.285.286 JOURNEY PUB Str. George Enescu, nr. 25, Sala UpAbove Marţi, 7 februarie, ora 19:30 journey-pub.ro

Șantiere de explorări la Muzeul Ţăranului

Între 3 și 5 febr., Muzeul Ţăranului Român poate fi explorat printr-un traseu cu totul unic: vizitarea clădirii neoromânești de la Șosea, vizionarea unor obiecte inedite din depozite, explorarea arhivei de imagine. Vineri seară se lansează nr. 21 al revistei de antropologie Martor, iar duminică seara cele trei zile aniversare se încheie cu MUZEUL muzică și dans, ŢĂRANULUI Șantier de pe ritmuri de explorări, taraf. Info: 3-5 februarie 021.317.96.61 WWW.SAPTESER I . R O |

{

COVER STORY Florin Piersic jr.

}

„Nu-mi place să joc teatru în viaţă“ Text: Ana Barton Foto: Matei Buţă

„Eu nu sunt poet“. Așa mi-a zis Florin Piersic jr. când ne pregăteam să ne așezăm pe canapeaua care nu era nici a lui Freud, nici a lui Irvin Yalom. Era canapeaua de la Point, locul care s-a făcut totuna cu teatrul. Point, nu canapeaua. Deși, cât a șezut Piersic pe ea, și nu a plâns ca la apa Vavilonului, chit că afară ningea peste ţară, a-nceput și ea să semene cu o scenă. Ca toate locurile din preajma lui. Și-atunci, dacă zici că nu ești poet, cum de transformi și ce privești, nu doar ce-atingi, Florin?

șa, ca să știm cum stăm. Dar el nu trebuie să citească asta, nu i-ar conveni. I s-ar părea, cel mai probabil, ceva excesiv, neconform cu extraordinara lui discreţie. Numai că, vezi tu, Florin, discreţia asta a ta eu o pot observa, o pot admira, mă pot hrăni cu ea, însă simt nevoia s-o dau mai departe. E o frumuseţe care se dăruiește de la început. Ca delfinii, nu? „Mă gândesc la delfini cu drag. Singura tangenţă cu zona poetică în ultima vreme sunt momentele în care mă joc cu copiii mei. Atunci când umblu să caut un loc de parcare, nu reușesc să intru în zona asta, oricât ar fi de folositor pentru zen. M-ai întrebat și ţi-am răspuns. Gândul ăla bun mi-l dă delfinul. Are el o pace a lui. Și am înţeles că delfinul are dorinţa de a face bine.“ Se

| WWW.SAPTESERI.RO

gândește la paradigma rechin versus delfin. „Pe mine viaţa nu m-a învăţat încă să fiu rechin. Încerc să mai învăţ și asta, dar, din păcate, nu se prea lipește.“ De ce-ar trebui să înveţi așa ceva? „Se-ntâmplă să-l citești pe cel din faţa ta și să-ţi dai seama că e din altă plămadă, dar cu toate astea aveţi de făcut o treabă împreună. Și-atunci, nu trebuie neapărat să te transformi în rechin, dar ești obligat să vorbești aceeași limbă cu el, să nu te prefaci mai naiv decât ești, ca să nu te trezești călcat în picioare. Și să vorbești clar, ca s-audă ce-i spui și să nu existe confuzii.“ Florin, ce n-ai vrea să-mi spui, despre ce nu vrei să vorbim? „Despre problemele mele. Nu trebuie să intereseze pe nimeni. E un teritoriu meschin, în care numai eu am acces. Orice-ar fi de rezolvat aici, doar eu

r a d – a e t a t i l a m r o n i t ș e n l â t n î ă s r a r . e i r d e i t ă â c t i a n u e r d c u ă l r a n p u a ă s e t a o A devenit p ă c u r t n e p , e ț n a r e p s m a i a încă m

WWW.SAPTESER I . R O |

{

COVER STORY Florin Piersic jr.

}

pot rezolva. Pe mine mă interesează locul în care ne putem întâlni cu toţii și unde putem lega punţi între noi. Teatrul e cel mai bun exemplu.“ Foarte bine, atunci o să imersăm în teatru, în film, în scris. „Asta fac de ani buni cu Freak Show, asta fac de curând cu O mie de motive. Au fost momente memorabile, au fost seri în care am întâlnit niște oameni pe care m-am bucurat să-i cunosc. Uite, pot să-ţi dau un exemplu recent, cu Nora Iuga. A venit la ultimul Freak Show la Teatrul Naţional și mi-a făcut atât de bine întâlnirea cu ea, îmbrăţișarea ei. E miraculos să vezi un om de 86 de ani, al cărui spirit a rămas undeva pe la 25 de ani. A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea. Dar încă mai am speranţe, pentru că poate să apară de nicăieri. Poţi s-o găsești pe stradă, în privirea unui om.“ Și la teatru nu? „Teatrul a început să semene cu o sectă. Pentru că evadarea aia pare să nu fie chiar pentru toată lumea. Există prejudecăţi. Sunt o mulţime de oameni care o să-ţi spună: Nu mă duc, domn’e, la teatru. Nu-i condamn. Absolut deloc. Poate că prima lor experienţă cu teatrul a fost un eșec, poate au rămas cu un gust amar și-atunci preferă să-l vadă doar pe Batman în 3D. E opţiunea lor. Dar în București sunt destui spectatori de teatru, care pot să vadă și eventual să revadă un spectacol și care pot forma un public cinstit. Eu pe oamenii ăștia îi caut.“

„Mi-e dor să scriu, n-am scris de mult“ Sunt oameni care-l întreabă de ce se agită atâta cu teatrul, chiar și colegi care au renunţat la teatru. Îi sugerează că ar putea folosi energia aia pentru câteva zile de filmare, care aduc și mai mulţi bani, dar mai și rămâne ceva, pentru că teatrul, nu-i așa?, e ceva evanescent. „Mă hrănesc cu energia pe care mi-o dă publicul. Am nevoie de asta. Dacă o să am zile, o să știu când trebuie să mă opresc. Meseria asta se face în primul rând cu sănătate. Există un moment în care-ţi dai seama că e cazul să-ţi scrii memoriile sau să duci la capăt un scenariu început cu mult timp în urmă.“ Are și acum astfel de momente, se izolează, scrie, dar apoi iese în lume cu producţia. „Am nevoie de confirmare. Nu fac lucruri care să rămână veșnic într-un sertar. Nu fac un film ca să-l arăt doar câtorva prieteni. Și în niciun caz nu operez pe un teritoriu inaccesibil sau experimental.“ Îi plac uverturile operelor lui Rossini și operele lui Puccini. Și tot vorbind noi despre muzică, despre faptul că tot artist ești și când speli vasele, că îţi vin tot felul de idei când faci munci casnice, numai ce-l aud: „Mi-e dor să scriu, n-am scris de mult.“ Îi povestesc ceva din experienţa mea personală cu scrisul, apropo de faptul că suntem influenţaţi de locul în care scriem. Asta îi trezește o amintire. „Eram la mare, acum câţiva ani. 18

| WWW.SAPTESERI.RO

Scriam o secvenţă din Killing Time. Cea mai dură, cea mai complicată. Eram singur în camera aia. Nu se auzea niciun zgomot. Parcă viaţa n-avea acces în camera aia, era foarte ciudat sentimentul. Nu scriam pe laptop, ci cu pixul pe un caiet. Și la un moment dat mi-am dat seama că afară se întunecase, iar eu scriam fără să mai văd paginile. Scriam câte patru-cinci rânduri pe pagină, lăbărţat, orbește, în speranţa că o să le pot descifra mai târziu, mai mult pe ghicite. Nici nu mi-a trecut prin minte să mă ridic și să aprind lumina. Ăla a fost un moment ciudat. Știu că sună aiurea, dar se adunaseră câţiva demoni în camera aia. I-am folosit. Au venit când trebuia.“ N-a mai scris de mult cu înverșunarea aia, dar îi e dor să stea singur și să scrie. Spune că uneori a trebuit să fie motivat de un deadline ca să scrie, asta pentru că are destule lucruri de făcut, fie ele proiecte profesionale sau treburi casnice. „Pot să-mi pun căștile wireless, pun iPad-ul pe Radio Paradise și spăl vasele ca nimeni altul.“ Poate fi actor, scenarist, regizor, scriitor, pentru că, spune el, toate sunt strâns legate între ele. Bine, Florin, sunt legate, ai dreptate, dar câţi oameni pot face asta? „Există câţiva oameni în viaţa mea cu care pot să am comunicarea asta artistică și cu care pot să am planuri de viitor. Ceea ce m-ar bloca sau m-ar împinge în altă parte ar fi să nu mai am niciun proiect.“ Să fi dus la capăt tot ce are acum în plan și să nu mai vină altceva. Nu se poate gândi la asta, iar despre un eventual an sabatic nici nu poate fi vorba. „De 17 ani nu mai sunt angajat, nu mai am un salariu fix, așa că trebuie să dau din coate ca să plătesc toate facturile. Alerg tot timpul. Știu, intru într-o zonă meschină acum, dar viaţa chiar așa e, de multe ori.“ Și ne-ntoarcem la-ntrebarea de ce teatru? De ce simţi tu, Florin, nevoia de a face teatru? „Mă duc la teatru să-mi iau o gură de oxigen. Comunicarea cu publicul. E esenţială. Evident, există și seri în care mă lovesc de un zid. Văd un om în public, vreau să comunic cu el, iar privirea lui îmi spune M-a târât nevastă-mea la teatru și-am pierdut meciul din cauza ta, boule! Nu-i grav, găsesc imediat altul, un om căruia îi sclipesc ochii. Și mă agăţ de el.“ Sunt ani buni de când nu se mai culcă pe urechea succesului. Spune că la un moment dat s-a lăsat păcălit de sentimentul ăsta („Am succes!“), atunci când juca Sex Drugs Rock and Roll. „Eram mult mai tânăr, deci mult mai naiv decât azi. Există momente în care simţi că ai mai depășit un prag, că ai trecut într-o altă etapă de viaţă. Apare nevoia de a-ţi cunoaște limitele, de a-nţelege că nu ești Dumnezeu, chiar dacă te aplaudă o sală întreagă. Nu ești decât un amărât care a avut un moment bun în seara aia sau a reușit să împrăștie un pic de emoţie în sufletele unor oameni dispuși să se piardă în povestea de pe scenă și

aL aplauze

p u d i t ș ă r â t ă s e i o v i a i a m , nu

s-o absoarbă. Poate că uneori am reușit să sparg carapacea unui spectator mai sceptic. Unul din ăla la care trebuie să lucrezi cu picamerul. Dar n-o să mă-mbăt cu asta. M-am învăţat cu legea compensaţiei. Imediat cum te-ai suit pe-un norișor, viaţa, zbang!, te dă cu fundul de pământ. Încerc să rămân lucid.“

Freak Show și Vestul Singuratic Zi-mi, Florin Piersic jr., ce faci tu? „Încerc să iau ce-i bun de la ziua de azi. Copiii mei sunt fiinţele care mă motivează. Scuze, spun banalităţi. De la public îmi iau mult, dar de la copii îmi iau tot. E adevărat, stau prea puţin timp cu ei și simt că pierd anumite momente din evoluţia lor. Dacă plec dimineaţa și mă-ntorc seara, am impresia că Sașa a mai crescut.“ Și gata, că intrăm într-un teritoriu mult prea personal. „Exact, nu prea vorbesc despre viaţa personală. Sunt conștient că, atunci când faci meseria asta, trebuie să-ţi asumi

. j a n o s r e p n u i c i n e ă tin

lipsa anonimatului. Dar mă încăpăţânez să păstrez niște lucruri doar pentru mine și familia mea.“ Povestește-mi despre Freak Show. „Am avut noroc să lucrez cu niște oameni foarte mișto, pentru manevrele de sunet și lumină. Poate să pară ciudat, dar omul care execută aceste manevre e esenţial. Uneori spectacolul funcţionează perfect, s-a împlinit. Am făcut și câteva turnee în afara ţării, pentru românii din diaspora. Există o legendă care spune că românii din afara ţării sunt mai puţin pretenţioși, fiindcă vor s-audă limba română și-atât. Nu e deloc așa. Normal, am avut și seri mediocre, nu sunt robot și depind sută la sută de legătura cu publicul. Important e să știi cum să cazi în picioare. După spectacol rămân în cabina mea, am nevoie de un timp cu mine. La Godot, încerc să programez spectacolul în așa fel încât să fie singurul din zi. Ca să-mi pot pregăti lucrurile în liniște, iar – la final – să mai rămân o vreme. La Nottara, oamenii s-au obișnuit deja cu mine. Îmi spun: Lași cheia la portar, da? După Vestul Singuratic, mai stau un pic în hainele alea, să mă gândesc la câteva WWW.SAPTESER I . R O |

, i r i t ș a l l u t s e d d ă v e L . e m a r d ă d a v ă s a c ă u ț r n t a a t e s t b u a l s n ă i t v s i i x a e m i ș u u t o t ă c a d 0ameni n , i c n u t a i Ș . a r a . r e o s t i ă p n i l â c p s ă j ț a l a a e b n i m m a i d n u de r t n î i t ș e l e v n î o s e i u b e r t , dramatică

| WWW.SAPTESERI.RO

{

COVER STORY

lucruri care s-au întâmplat în spectacolul care tocmai s-a încheiat, la unele momente pe care nu le pot fixa. Astea-mi plac cel mai mult. Este posibil ca într-o seară să ai o sclipire. Chestia mișto e că n-ai cum s-o înrămezi. Și nici nu trebuie să încerci s-o reeditezi. Trebuie doar să mergi cu valul din seara aia, să vezi ce și cât primești de la public și să fii cât se poate de sincer.

„Datoria mea e să-i iau pe toţi și să-i duc în poveste“ Uite, pot să-ţi spun că cel mai bun spectacol cu piesa Vestul Singuratic l-am avut anul trecut, la Brăila, în festival.“ Ei, stai puţin. Vorbim totuși despre un spectacol care mi-a răvășit mie familia, ne-a făcut pe toţi trei, când am ajuns în iarna din stradă, să ne privim și să ne dăm seama, fără cuvinte, că ne iubim. Și să mergem toţi pe trotuar, în format OZN. Coleman, personajul jucat de Florin, e o forţă a naturii, îţi dă ţie, spectatorului, senzaţia că e un copil semizeu, durut și răutăcios, tocmai pentru că a fost mult și tare neiubit. Un rol pentru care încă nu s-a inventat un premiu care să-l poată cuprinde. „Vezi? M-am tuns singur. Dar n-o să repar încă dezastrul, pentru că poimâine o să am nevoie de claia asta incertă, pentru Vestul Singuratic.“ Florin își folosește propriile dureri în spectacole, dar n-are de unde să știe cum o să fie prestaţia lui, nu-i poate comanda lacrimii să curgă. Fiecare reprezentaţie e altfel. „Nu există formule. Nu există metode. Există doar clipa aia, acolo, pe scenă. Atât. Învăţ mereu. Într-un fel, o să fiu student toată viaţa, și asta nu e doar o metaforă. Știi că mă duc să văd cum joacă studenţii? Sunt destule șanse să fiu uimit de rezolvările propuse de un om de douăzeci de ani. Dacă-ţi judeci partenerii de scenă în funcţie de vârstă, CV sau experienţă, asta înseamnă că ești sclavul unui criteriu total greșit.“ Are o capacitate uriașă de a „stoca“ text și își personalizează caietele după care învaţă. „Am ajuns să preţuiesc micile detalii care fac, până la urmă, viaţa mai frumoasă.“ Iar apropo de locurile în care se joacă teatru, lui Florin i s-a propus să joace Freak Show într-un bar din Titan. „O să mă duc să văd locul ăla. De ce nu? Poate că prin blocurile alea sunt și oameni care tânjesc după o seară de teatru.“ Zi-mi cum te dezbraci de personaj. „Păi, imediat. La aplauze, nu mai ai voie să târăști după tine niciun personaj. Când eram puști, am văzut actori care rămâneau într-un fel de inerţie, încercând să sugereze că atitudinea asta ar fi un fel de magie a teatrului. Bullshit. Mie chiar îmi place ca spectatorii să înţeleagă că au fost păcăliţi. Dacă am jucat bine sau rău, ei decid, dar spectacolul se termină exact înainte de

Florin Piersic jr.

}

aplauze. Nu-mi place să joc teatru în viaţă.“ Există totuși roluri pe care le metabolizezi? „Vrei, nu vrei, se-ntâmplă, dar nu înainte de a intra în scenă. Adică nu mă plimb prin culise în pielea personajului, ar fi mega-ridicol. Îţi dau un exemplu: personajul din O mie de motive e croit pe personalitatea mea și pe datele mele. Dar Coleman, din Vestul, e chiar o creatură. M-am surprins găsind vocea personajului abia la cinci minute după ce începuse spectacolul. Se-ntâmplă. Oricum, datoria mea e să descopăr sau să provoc tot ce e mai suculent în orice rol. Dacă-l iei pe Coleman ca să-i faci o descriere scurtă, poţi să zici așa: beţiv, retardat, criminal. Și e destul. Dar, împreună cu Cristi Juncu (regizorul spectacolului, n.r.), am găsit și multe alte lucruri, mai puţin previzibile la un astfel de personaj. Vestul Singuratic e o comedie. Cam 99%. Iar restul de 1% e reprezentat de o substanţă tragică de dimensiuni colosale. Personajul are niște frustrări și niște acumulări de zgură pe care eu chiar aveam datoria să le aduc pe scenă.“ Că unii oameni râd, dintr-un fel de inerţie a râsului, și în momentele dramatice, nu-l deranjează absolut deloc. „Depinde de felul cum și-a antrenat fiecare mușchiul emoţiei. Poate la unii s-o fi atrofiat complet. Eu sunt dator să-i împac pe toţi.“ Caută, din primele minute, să vadă dacă publicul se bucură să se afle în sală, dacă există un împreună al acelei seri. „Datoria mea e să-i iau pe toţi și să-i duc în poveste. Am avut momente din astea la Godot. Am avut seri în care nu m-am putut abţine și, înainte de ultimul monolog, le-am mulţumit oamenilor pentru seara frumoasă. În general, evit să devin patetic sau să complimentez publicul, dar vorbesc despre serile alea în care simţi că faci corp comun cu publicul. Astea sunt serile pentru care merită să fac teatru în continuare.“ La O mie de motive, cel mai nou proiect al lui Florin, spectatorii chiar urcă pe scenă și interpretează personaje. La fiecare reprezentaţie, alţi spectatori, bineînţeles. Este un poem despre viaţă acest spectacol, un poem despre splendoarea fiinţei umane, minunată în bucuria, durerea și în stările ei intermediare. Îmi spui de ce te-ai lipit în felul ăla copleșitor de personajul din O mie de motive? Spectacolul ăsta are aparenţa unui vapor de croazieră, când, de fapt, el e un crucișător. „În 2017, oamenii nu mai vin la teatru ca să vadă drame. Le văd destul la știri, de dimineaţă până seara. Și-atunci, dacă totuși există substanţă dramatică, trebuie s-o învelești într-un ambalaj sclipitor. Asta e manevra de geniu a lui Duncan Macmillan. Iar apoi, regizorul, Horia Suru. Îmi face bine să mă uit la el și să-l ascult vorbind. Aș putea să fac asta ore-n șir. Măcar atât să fi câștigat în anul 2000, când am plecat din sistem: bucuria de a lucra cu cine îmi doresc. Pe asta nu poate să mi-o ia nimeni.“ WWW.SAPTESER I . R O |

{ } FILM cronică

6,9 pe scara Richter este o comedie „parţial realistă, parţial nerealistă”, potrivit regizorului și scenaristului Nae Caranfil, care, așa cum declară, „și-a făcut pofta” și a introdus numere de muzical, s-a jucat fără constrângeri cu filmul de gen și a atins realismul cât să ne prindă în mrejele poveștii de amor care se face și se desface pe nesimţite.

bsedat de venirea iminentă a unui mare seism, un tânăr actor, Tony (Laurenţiu Bănescu), ce tocmai repetă pentru un spectacol de muzical ce urmează să aibă premiera, e bulversat de venirea pe nepusă masă a tatălui, Daddy (Teodor Corban), dispărut din copilărie, în prezent, în plină criză a vârstei. În plus, cutremurarea vieţii actorului e accentuată și de soţia tânărului, Kitty (Maria Obretin), geloasă și depresivă. Tony e în plină criză artistică, spectacolul de muzical, o adaptare a mitului lui Orfeu, nu i se pare nici adecvat, nici relevant (o foarte jucăușă și elegantă ironie a lui Caranfil la acest gen), visează la alte titluri și roluri, și, deopotrivă, existenţială, pendulând între psihozele lui Kitty și hedonismul lui Daddy, copleșit și de

niște vise de-a dreptul zguduitoare. Orfeu o pierde pe Euridice. Tema predilectă din toate filmele lui Nae Caranfil, băiatul care pierde fata, aici este numai potrivită în reinterpretarea glam și artificial, așa cum o cer convenţiile muzicalului, dar cu vână și umor, așa cum îi place lui Caranfil să povestească. Dincolo de câteva interpretări pe alocuri groase și de niscaiva glumiţe strâmbe, filmul lui Caranfil are o poveste de spus, niște emoţii de transmis, un conflict de împărtășit, o muzică de fredonat. Treptat, în ton cu rezistenţa lui Tony la muzical și în ritm cu dezvoltarea conflictului central dintre tată și fiu, în care rolurile și responsabilizările sunt inversate, bucăţile muzicale și de muzical vin să petreacă poveștile și personajele lor, pentru ca grand finale să ne seducă și să ne confiște.

Nae Caranfil

Adebutat ca regizor în 1993, cu filmul E pericoloso sporgersi. E un atipic între regizorii români post-revoluționari, reușind succese de public ca Filantropica (2001) și regizând un film în limba engleză, Closer to the Moon (2011).

ILEANA BÎRSAN A făcut Literele la București și Film la Zürich. Este critic și educator de cinema.

WWW.SAPTESER I . R O |

{ } TV

serial

Nu rata!

DISPĂRUTA Miniserie, DIVA, marţi, 7 februarie, ora 21:00

Talentatul domn Sorrentino

upă ce Mădălina Ghenea realizase una dintre cele mai bune scene nud din întreg anul 2015, în Giovinezza, Mădălina Bellariu este un soi de Miss Univers al miniseriei Young Pope, regizată de același Paolo Sorrentino.

Tânărul papă e un film de autor, mai mult decât un serial, în primul rând, datorită imaginilor. Serialul implică o armată de producţie – printre care un detașament de cameramani, ingineri de efecte vizuale etc. – ceea ce spune încă o dată în ce măsură infrastructura determină suprastructura (). Unghiuri im posibile, scene proiectate de sus în jos, contraste, panorame și gros-planuri alternate, un Versailles de peisaje la care nici nu-ţi vine doar să privești, ci să lingi, cum fac pisicile cu umezeala de pe ferestre, iarna. Corolarul excelenţei imaginii este erotica vizuală prin care mobilizează o aluzie – dar ce aluzie! – renascentistă. Nu întâmplător, genericul serialului îl prezintă pe Jude Law defilând prin faţa unor tablouri. Totul e pictural și de aici narcisismul. Un tip ciudat de Narcis, acest tânăr papă al cărui nume – Pius al XIII-lea – apare în istorie ca lider al unei secte obscure din Statele Unite. Sorrentino a creat însă un antierou obsedat de putere și de adevăr în registrul absolutului. Pe de o parte, Lenny Belardo – nume de mafiot – e un papă ultraconservator și încearcă să-l „facă” pe premierul italian în exerciţiu, stângist. Pe de altă parte, linia de fractură trece mai puţin între conservator versus liberal și mai mult între două atitudini faţă de credinţă. Opoziţia se manifestă între un iezuitism acomodant, al cărui reprezentat e

excelentul Silvio Orlando – un actor napoletan care-l interpretează magistral pe cardinalul Voiello, politician machiavelic, dar nu dictator al spiritului –, și un jansenism de oţel, în care nimeni nu intermediază între Dumnezeu și individ. Papa Pius al XIII-lea nu-i altul decât un Dumnezeu pe pământ, un Iisus care descinde cu sabia, care predică puţin și nu se arată deloc. Și care, pentru că-i american, face pe recalcitrantul singur împotriva tuturor.

CONCURS Film de Dan Piţa, TVR 2, duminică, 5 februarie, ora 21:10

Jude Law

În fine, coloana sonoră are și ea doza ei de scandal. Muzica electro pentru întrunirea unui areopag de cardinali e asortată la o pijama cool a lui Sister Mary, protectoarea tânărului papă de pe vremea uceniciei papei. În contrast, armonie simfonică pentru alte scene de culise și mai ales de grădină. Deși nimic nu s-a filmat la Vatican. Sorrentino e un infra-realist, foarte puţin interesat de perspective sociale, de imersiune în actualitate. Îl doare-n cot de Roma, imaginile cu Vaticanul sunt luate parcă unui ansamblu-machetă dintr-un atelier de arhitectură.

Are 44 de ani, împliniţi pe 29 decembrie trecut. Debutează ca actor de teatru. A jucat în Părinţii teribili, de Cocteau, primid primul lui premiu aici. În 1999, în Talentatul domn Ripley (pentru care a câștigat premiul BAFTA), a învăţat să cânte la saxofon. Înainte de Tânărul Papă, l-a jucat pe Hamlet la Donmar Warehouse. A citit Biblia înainte de a deveni Papa Pius al XIII-lea.

Filmul a fost difuzat deja în Italia și Franţa, noi l-am văzut în toamnă și-l revedem acum în același timp cu americanii. Prima serie se încheie cu episodul 10, dar o nouă serie se turnează deja. Era momentul unui serial non-american. Care nu renunţă la compromisuri, desigur – adică la o „americanizare” a mesajului cultural – dar care, mai ales în tehnică, ne demonstrează că rapiditatea și aplombul fizic nu înseamnă tot. Jude Law are burtică în film, și parcă te poţi gândi la un crucifix al lui Cimabue văzându-l. Că doar nu întâmplător televiziunea începe în Italia, prin secolul al XIV-lea, după care vine Berlusconi și pretinde că el a inventat totul.

În 2011, a manifestat la Minsk împotriva lui Lukasenko.

ALEXANDRU MATEI Este profesor universitar, pre ocupat de media, în special de televiziune. Este autorul unei cărţi despre TVR, „O tribună captivantă”. WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

MUZICĂ

3-16 februarie

BUGGE WESSELTOFT’S NEW CONCEPTION OF JAZZ Control Club

FREESTAY Hard Rock Cafe

Pionierul nu jazz-ului scandinav vine la Jazz Nouveau în formula Bugge Wesseltoft (clape), Harald Lassen (saxofon), Oddrun Lilja Jonsdottir (chitară), Sanskriti Shrestha (percuții), Siv Øyunn Kjenstad (tobe). Pianist de elită, compozitor și producător, Bugge Wesseltoft pune în 1996 bazele proiectului New Conception Of Jazz, grup ce îmbină muzica electronică de club cu jazz-ul. Jazz Nouveau este o serie de concerte organizate de Control Club în colaborare cu Twin Arts, care își propune să aducă în atenția publicului artiști aflați la confluența dintre jazz și alte genuri muzicale. Control, 6 februarie, ora 20:00. Acces general: 50 lei

Florin Ristei a câștigat concursul de talente X Factor Romania în anul 2013, iar cu un an mai devreme tot el a fost cel care, alături de Șerban Niculae, a pus bazele trupei FreeStay. Cel mai recent proiect al său, piesa „Las-o”, lansată anul acesta alături de Vescan, a intrat rapid în topuri și în inimile fanilor. Pe 10 februarie, de la ora 22:30, vino în Hard Rock Cafe pentru a-i asculta pe Florin, Șerban, Alin T., Alin I., Benny și Vladimir! Bilet: 30-50 lei

V.O.X. Hard Rock Cafe

BATUSHKA Quantic

Pe 14 februarie, de la ora 21:30, Iuliana Dobre și trupa V.O.X. vă așteaptă cu refrene romantice, dar și cu hituri antrenante, întrun concert plin de energie și pasiune! Din playlistul serii nu vor lipsi nici îndrăgitele piese cu care solista trupei a făcut senzație în cel mai recent sezon al show-ului TV Vocea României. O seară dedicată iubirii și hituri ca „Unchained Melody”, „Show must go on” sau „The Best”. Bilet: 30 lei

Polonezii de la Batushka vor ajunge pentru a două oară în România, după concertul susținut în cadrul Dark Bombastic Evening. Artiștii se descriu drept o trupă de black metal cu influențe doom și post metal. Deși identitatea membrilor nu este cunoscută, zvonurile spun că aceștia fac parte din trupe cunoscute din scena poloneză. Vino în Quantic Pub, pe 12 februarie, de la ora 20:00, pentru un show total! Bilet: 55 lei WWW.SAPTESER I . R O |

{ } TECH opinie

La moartea unui viitor Scriu acest text pe 21 ianuarie, la 31 de ani de la primul zbor al avionului cu reacţie Concorde.

C VLAD ANDRIESCU Scrie despre tehnologie de trei ani şi încearcă să se pună în pielea consumatorului obişnuit.

reaţia anglo-franceză a fost primul și, din păcate, ultimul model de avion care putea să depășească viteza sunetului, destinat zborurilor comerciale. Concorde a fost unul dintre aparatele tehnologice cele mai complexe realizate uneori doar cu pixul și hârtia, folosind calcule manuale. Un avion cu reacţie pentru pasageri, care să ducă în siguranţă oamenii din Marea Britanie până în Statele Unite, în doar 3 ore. Viitorul s-a întâmplat în acea zi din 1976 și s-a oprit în 2003, atunci când avionul a fost închis într-un hangar. Avusese un ultim accident, era foarte scump, iar întreţinerea ucidea cele două mari firme care-l foloseau – British Airways și Air France. Ce ne arată moartea Concorde? Pe lângă faptul că e, poate, printre puţinele invenţii umane care a dispărut nu pentru că era mai slabă decât ultimele apariţii, ci pentru că era prea bună? Concorde ne-a mai arătat faptul că experienţa utilizatorilor contează mai mult decât frumuseţea și calităţile tehnice. Că degeaba vii cu ultimele tehnologii, dacă nimeni nu le folosește.

cu toţi când eram copii, să putem vedea informaţii în faţa ochilor. Era scos din Star Trek, dar adevărul e că nu vrem Star Trek în viaţa noastră, ci ceva mult mai simplu. Google Glass nu a funcţionat din cauză că nu ar fi fost suficient de avansat, tehnologia chiar era înaintea a ceea ce exista pe piaţă, ci deoarece noi am fost prea conservatori pentru a-l accepta.

Ceea ce mă duce cu gândul la tehnologia de astăzi și la cauzele pentru care nu întotdeauna prinde. Am văzut, în ultimii 10 ani, dispozitive tehnologice impresionante, dar care au ajuns să dispară din cauză că nu le folosea nimeni, fiind ori prea scumpe, ori prea avansate pentru a putea fi înţelese. Mă gândesc la Google Glass, un dispozitiv pe care ni l-am fi dorit

Și, ce rămâne? Mașina electrică autonomă, care se conduce singură și care va putea fi chemată prin smartphone, ca un taxi personal, e Concorde-ul generaţiei noastre. Și sper ca noi să avem puterea să nu o ucidem, chiar dacă momentan e prea scumpă, nu neapărat comodă și nici frumoasă. Sper să nu avem și noi parte de moartea unui Concorde.

Am văzut multe exemple de tehnologii interesante, bune, poate prea bune, care au dispărut în ultimii ani, din cauză că noi nu am fost pregătiţi pentru ele. Am refuzat, practic, avansul tehnologic, care ne-ar fi putut aduce și avansul ca specie. Am văzut cum telefoanele puteau deveni și mai bune, și mai ieftine, dacă puteai să faci toate componentele înlocuibile, cu ajutorul unor module magnetice. Google a avut un asemenea proiect, dar l-a închis. De ce? Pentru că nimeni nu a fost dispus să-și asume riscul de a putea să înlocuiești un telefon cu doar câteva sute de lei, punând un procesor nou în locul celui vechi. La fel cum s-a întâmplat cu Concorde – tehnologiile au fost ucise nu pentru că erau învechite, ci pentru că noi nu am putut să ne adaptăm.

WWW.SAPTESER I . R O |

{ } TECH produse

Fitbit Blaze Fitbit Blaze este, probabil, cel mai bun ceas inteligent care combină eleganţa unui ceas obișnuit cu performanţele sportive ale brăţărilor inteligente. Ceasul are un aspect rectangular și înregistrează pulsul cardiac în mod automat, oferind statistici pe telefonul mobil, se conectează la GPS și înregistrează cu precizie traseul parcurs într-o zi, iar cu ajutorul unei aplicaţii numite Fitstar, te ajută să realizezi antrenamentele. Practic, este un ghid pe ecran, ca și cum ai avea antrenorul tău personal oriunde ai fi. Pe lângă toate acestea, te ajută și în timpul zilei, pentru că îţi poţi citi mesajele pe ecranul său sau poţi ajusta muzica din telefon. Are o autonomie de cinci zile, ceea ce este peste media smartwatch-urilor cu ecran color de pe piaţă. 1.000 de lei pe eMAG.ro

UA Scale

Shaker

Hidrate Spark

Dacă vrei să revii în formă, trebuie să-ţi verifici în permanenţă greutatea, până-ţi atingi obiectivul. Iar pentru a nu fi nevoit să-ţi tot notezi în agendă greutatea, poţi cumpăra un cântar inteligent. Te urci pe el, iar el transmite datele prin Bluetooth către o aplicaţie de pe telefonul tău. De asemenea, îţi măsoară procentajul de grăsime din corp. Poate fi folosit de întreaga familie, având memorie suficientă pentru 8 utilizatori. 640 de lei pe underarmour.com

Acesta e un gadget destinat pasionaţilor de fitness care vor să ia în greutate și să adauge mușchi. Shakerul te va ajuta să ai în permanenţă combinaţia de proteine pe care o vrei, care să te ajute după antrenament să crești mai rapid. Olive Green V3 de la umoro e un shaker automat, nu neapărat inteligent. Pui proteinele într-un compartiment, pui apa și pleci la antrenament. După ce ai făcut exerciţiile, apeși un buton și shakerul face singur treaba amestecării. E pentru cei care nu vor să care punguţe și borcane după ei. 27 de dolari pe umoro.com

Hidrate Spark e un recipient inteligent pentru apă, care te ajută să-ţi amintești în timpul zilei să te hidratezi suficient, astfel încât să nu fii epuizat sau epuizată la antrenament. Device-ul e mișto prin simplitatea lui. E conectat la o aplicaţie și are senzori care știu cât de mult lichid se află în interior. Are o lumină care începe să pâlpâie la intervale regulate de timp, atunci când îţi recomandă să bei apă. În interiorul aplicaţiei ai grafice care-ţi arată cât de multă apă ai reușit să bei. În plus, sticla se sincronizează cu brăţările și ceasurile de la Fitbit, dar și cu Apple Watch. E utilă pentru sală, dar și pentru cicliști. E disponibilă în șase culori. 55 de dolari pe hidratespark.com

| WWW.SAPTESERI.RO

Skulpt Chisel

Dacă ești obsedat ca anul acesta să arăţi mai bine, am găsit un gadget care monitorizează diferite părţi ale corpului, pentru a înţelege cum stai cu procentajul de grăsime din corp, cum evoluează dimensiunile tale și cât mai ai până la forma optimă. Sculpt Chisel e un dreptunghi pe care-l lipești de piele, să zicem, de mușchii braţului, și transmite date esenţiale pe telefon. Poţi măsura peste 24 de locuri de pe corp, pentru a ști cât de tare să te antrenezi pe mai departe. 99 de dolari pe skulpt.me

Stealth

Căști Jabra

Ca să primești motivaţia necesară cu muzică la sală, caută niște căști wireless, ca să nu te încurce la antrenament. Îmi place ideea unor căști care nu au niciun fel de fir, așa că recomand de data asta Jabra Elite Sport, căști care se conectează prin Bluetooth la telefon și care se introduc în ureche fără niciun cablu. În plus, căștile sunt rezistente la apă, așa că poţi să le folosești și când plouă afară sau când transpiri puternic. Autonomia e de șase ore, deci ai timp să te antrenezi fără nicio problemă. 250 de dolari pe bestbuy.com

Dacă vrei să ai un abdomen perfect, am găsit un gadget mai ciudat, dar care pare a fi foarte eficient. E vorba de o placă pe care o prinzi de podea, are un gât ce se mișcă și poţi să introduci telefonul într-o fantă specială. Cu ajutorul unei aplicaţii, Stealth te forţează să miști placa dintr-o parte în alta, fiind astfel forţat să-ţi menţii echilibrul, ceea ce-ţi lucrează abdomentul ca la planking. Exerciţiile au 3 minute și fac statul degeaba mai ușor, putând fi făcute rapid dimineaţa sau după muncă. 99 de dolari pe thegadgetflow.com

TEHNOLOGIA de antrenament

E trecut de jumătatea lui ianuarie și sălile de forţă se umple iar de oameni care se pregătesc să arate bine la primăvară sau la vară. Am pregătit o listă de produse care să te ajute în drumul tău.

Officiser

Știu că nu toţi dintre noi stăm la sală toată ziua și nici nu avem timp să ajungem cât de des am vrea. Ne petrecem zilele la birou, stând pe scaun ore întregi. Postura ni se strică și suntem din ce în ce mai obosiţi. Officiser e un aparat simplu, menit să te ajute să faci exerciţii de picioare la birou. Este o placă dotată cu doi suporţi pentru picioare, care culisează de sus în jos, în niște fante, placă cu ajutorul căreia poţi să arzi câteva calorii în timp ce stai la birou, îţi pui sângele în circulaţie, te dezmorţești etc. Sau, pur și simplu, te mai scapă de plictiseală. 130 de dolari pe indiegogo.com

Wair

Vrei să alergi sau să mergi cu bicicleta, însă ţi-e teamă că te vei îmbolnăvi mai mult din cauza gazelor de eșapament de pe stradă? O companie din Franţa are o soluţie pentru tine. Wair e prima eșarfă antipoluare pe care o poţi cumpăra. Iarna te încălzește, iar pe timp cald e mai frumoasă decât o mască obișnuită. Când nu vrei să o folosești, poţi să o ţii pe gât ca un hipster, iar când ai nevoie să alergi, o pui deasupra gurii. Pentru cei care nu vor să o folosească pentru sport, există modele și mai apropiate de un accesoriu de fashion. 65 de euro pe wair.fr

WWW.SAPTESER I . R O |

{ } AUTO trend

e u q o v E La Belle Un Range-uleţ decapotabil. Frumos? Poate. Mai degrabă, frumușel. Insolit? Sigur.

ar v-a fost dat să vedeţi o „decapotantă” de teren, fie și în poze. Ideea mi-a venit prima dată mie, când colecţio nam bi-bib-uri șifonate din gumele de mestecat. Și mi-a venit ideea sub formă interogativă: de ce nu există și mașini de teren decapotabile? Fără să știu, deschizător de drumuri. Drumuri desfundate. I-am spus ideea lu’ tata, iar tata a omorât din fașă spiritul inovator de Ferdinand Porsche, care abia se iţise în mine cu întrebarea asta. Bătrânul s-a gândit două secunde, s-a uitat în stânga și în dreapta, ca și cum verifica dacă a mai auzit cineva ce prostie a spus fii-su, și mi-a indicat următoarea direcţie în industria auto, în care abia pășisem: „Ia mergi tu și fă-ţi la matematică! Vezi că vin să te verific! Că numa’ tâmpenii ai în cap!” Conceptul este însă și azi la fel de sfios cum era acum mai bine de treizeci de ani în mintea mea. De ce? Nu prea cumpără lumea.

| WWW.SAPTESERI.RO

Ultimul pe această piaţă a fost Nissan Murano CrossCabriolet. Prezentat în 2010, pornit la drum în 2011, decedat în aprilie 2014 din cauza vânzărilor foarte slabe. Deci durata de viaţă, câţiva ani. Asta nu este viaţă de model. Este doar o tentativă. Înaintea acestui Murano, prin 2000, a mai fost Isuzu Vehicros VX-02. Acesta era și mai exclusivist, având doar două locuri. De-asta a rămas doar actor de filme și de saloane auto și nu a ajuns în producţia de serie. Așadar, cam asta este istoria nefastă a con ceptului de SUV decapotabil. Eu, cu mintea mea, cred că Evoque-ul va avea o soartă mai bună și, în mod aproape sigur, o viaţă mai lungă.

Range-ul, Rangerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu! Range Roverul Evoque, lansat în România luna trecută, are două motoare: un diesel de 2.0 litri cu variante de 150 CP și 180 CP și un 2.0 pe benzină de 240 CP. Mai mult nu cred că-ţi trebuie, mai ales că îl văd mai ales pe mâna unor cucoane care se vor da cu el prin garajele mallurilor. Plafonul textil se integrează destul de bine în alura Range-ului și poate fi

închis în 21 de secunde și deschis în 18 pană la 50 km/h. Profilul mașinii, fără vreun arc de protecţie care să-l facă gen „coșuleţ”, arată bine. Are linie de decapotabilă. Protecţiile de aluminiu, care, în caz de răsturnare, ies în 90 de milisecunde, stau mai bine ascune. Problema ar fi portbagajul. Are doar 251 de litri. Nu prea are doamna ce să ia de la mall cu acest portbagaj. Dar, dacă decapotează mașina, poate să care ea și lampa de sufragerie sau alte piese de mobilier mai voluminoase. Preţurile încep de la 54.154 de euro și se termină 10.000 de euro mai sus pentru un nivel de echipare HSE cu motorul pe benzină. Veţi spune că pentru un Range Rover nu este mult. Problema este că mașinuţa asta este doar un Freelander care a împrumutat șmecherește numele de la bulibașa familiei Range Roverul mare și clasic. Nu-i nimic! Se face des în ziua de azi.

Unde se poate merge cu un Range Rover Evoque 1.

La discoteca de pe plaja din Mamaia. Avantajul este nu doar că intri cu mașina în club, dar nici nu trebuie să te dai jos ca să dansezi.

2. La Bamboo, unde poţi veni și pe partea cu mlaștina dinspre lac.

LAND ROVER DEFENDER SOFT TOP

Dacă nu Evoque Cabriolet, atunci ce? Așa cum vă spuneam, Evoque Cabriolet este singur-singurel pe nișa lui. Și cred că gagicile se vor topi după el, chit că din modurile presetate de condus pe care le afișează – General / Noroi / Nisip / Macadam / Zăpada – vor folosi „General” și la zăpada care a fost luna trecută în București. Apropo de deszăpezire, m-a străfulgerat o viziune: Evoque-ul Cabrio e numai bun pentru doamna Firea. Este o mașină 4X4 de zăpadă, dar din care te poate vedea toată presa. Teoretic, din nișa asta, eu aș fi optat pentru un G Class Cabriolet sau, tot din familia Land Rover, pentru un Defender Soft Top. Acestea două foarte recent decedate sunt un fel de IMS-uri pentru puri și duri, la care amantele de Bamboo ar strâmba din nas. Și nici nu au un look de decapotabile în sensul clasic al cuvântului. Sunt mai degrabă niște mașini din care poţi scoate bustul deasupra parbrizului, dar în care nu prea te poate vedea lumea ca să te invidieze prin Dorobanţi.

3. La snowboarding în prima noapte de ninsoare prin București, ca să te pui pe urmă pe Facebook.

MERCEDES G CLASS CABRIOLET

CIFRE

Range Rover Evoque

240 CP – are varianta de vârf pe benzină 64.000 de euro – costă echiparea HSE cu cel mai puternic motor 18 secunde – durează plierea acoperișului textil 251 litri – are portbagajul, doar jumătate din volumul celui de Logan

ISUZU VEHICROS

NISSAN MURANO CROSSCABRIOLET

WWW.SAPTESER I . R O |

{ } AUTO trend

Parbrizul cu colţii de argint

Parbrizul oferit de Volkswagen pe unele modele are un strat conductiv de argint între straturile laminate de sticlă.

e înseamnă asta? Că stratul de argint se încălzește rapid și uniform și că dezgheaţă parbrizul mai repede decât filamentele inserate acum prin sticlă, care, pe deasupra, mai devin adesea și vizibile. Vara, argintul izolează mai bine termic, reflectând cam 60% din căldura razelor soarelui, păstrând deci înăuntru temperaturi cu 15 grade Celsius mai scăzute. Ei, cifrele astea luaţi-le și voi ca pe cifrele de consum publicate de producători. Deci, dacă au zis ei 15 grade diferenţă, eu m-aș mulţumi să-mi ofere o răcoare fie și cu 5 grade sub ce este afară. Dacă mă iau după cele 15 grade declarate de ei, mă trezesc că, în iulie, la 30 de grade afară, va trebui să dau

drumul la căldură în mașină. Dar argintul sigur va fascina minoritatea de lingurari sau chiar aurari din ţara noastră. BMW ar trebui să vină degrabă cu parbrizul pe aur. Oricum parbrizul cu lanţuri și icoane de aur atârnate la oglindă a fost lansat în România cu mult înainte să vină VW cu ăsta pe argint. O să aud discuţii la service gen „mi-am topit dinţii să-mi pun și eu la parbriz” sau anunţuri de la mama Omida gen „scoate argintul viu din parbrize” și descântă anti-accidente. Iar dacă nemţii au intrat în epoca de argint a industriei auto, să știţi că unele cartiere din București sunt încă în epoca de fier. La un scandal oamenii se trezesc cu câte un lanţ pe parbriz.

A rămas cu Tesla în deșert fiindcă nu-i mai mergea telefonul Cetăţeanul Ryan Negri, domiciliat în localitatea Las Vegas, a plecat să facă fotografii cu mașina lui, Tesla Model S, și cu soţia lui, nu știm exact ce model, dar după cât au ei porţiile la McDonald’s, e foarte probabil ca doamna să nu fie Model S, ci Model XXXL. Ryan și-a lăsat cheile acasă și s-a bazat pe o funcţie care îţi permite pornirea mașinii din telefonul mobil. A făcut domnu Negri poze prin canioanele alea ale lor, a surprins frumosul și sublimul lumii, cum numai un suflet de fotograf cu Tesla putea să o facă, dar când să plece și-a dat seama că: 1) mașina își oprise motorul când el se dăduse jos după frumos. Asta e bine; 2) telefonul, cu care trebuia s-o pornească, nu avea acoperire în zona cu frumosul fotografic din deșert. Frumosul nu era prea departe, zece kilometri distanţă de drumul principal. De unde a rezultat 3) proprietarii de Tesla au trecut în faza următoare a

protejării mediului (deși în deșert nu prea ai ce să protejezi) și au mers pe jos până la o zonă cu semnal. E clar că Tesla ar trebui să treacă și la operaţiuni mai complexe care ar trebui făcute cu telefonul. Eventual, cu telefonul fără reţea. Noi ne-am gândit așa: 1) o funcţie prin care, prin smartphone, să se dea la manivela care ar porni mașina, în caz că i-a murit electromotorul; 2) o funcţie pe telefon prin care, în caz că i-a murit bateria, mașina să se împingă singură până motorul „o ia într-a doua” sau 3) să găsești printr-o aplicaţie, ceva gen Tinder, un tractorist care să te scoată când ai rămas izolat pe coclauri. Știu cucoane care ar abuza de aplicaţia cu tractoristul și fără să le moară mașina. 4) să introducă pornirea alternativă a Teslei și de la telefoane publice cu fisă. În imagine aveţi poza de pe Instagramul domnului Ryan Negri. Hai, că e frumos! A meritat. WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

SPORT

advertorial

flă de la Rareș Ghiricociu, personal trainer la World Class Jolie Ville și multiplu medaliat la concursuri internaţionale de schi, cum să te pregătești pentru a fi în cea mai bună formă, înainte să te aventurezi pe pârtie. Schiatul este un sport solicitant, deoarece îţi folosește toate grupele musculare. Cu toate acestea, pe pârtie îţi vei solicita cel mai mult partea inferioară a corpului, așadar este esenţial să ai picioare puternice, pentru a ghida schiurile cât mai lin și pentru a amortiza șocul pe terenul accidentat sau în sărituri.

Crește-ţi forţa Pentru că zona inferioară va fi cea mai solicitată, ai nevoie să te concentrezi pe exerciţii de forţă care să lucreze în mod special picioarele. Ţine cont de faptul că îţi vei folosi toţi mușchii coapselor, pentru a ţine schiurile apropiate și pentru viraje și în menţinerea stabilităţii întregului corp. Ca să-ţi lucrezi partea inferioară a corpului, efectuează fandări laterale, genuflexiuni pe un singur picior sau cu haltera deasupra umerilor. Cvadricepsul femural, unul dintre mușchii tonifiaţi cu ajutorul acestor exerciţii, este intens folosit pentru menţinerea poziţiei și, în plus, îţi protejează genunchii.

Îmbunătăţește-ţi rezistenţa Fie că practici schi la nivel de expert sau doar ca hobby, este indicat să te concentrezi pe exerciţii cardio. Astfel de ședinţe lucrate la intensitate mare au scopul de a-ţi pregăti inima, plămânii și întregul corp pentru tipul de efort pe care îl vei depune pe munte. Antrenează-te măcar 30 de minute, de cel puţin trei ori pe săptămână. Aleargă în aer liber, fă ciclism, patinaj sau alege orice alt tip de antrenament cardio pe care îl preferi.

Testează-ţi echilibrul Zona mediană a corpului, bine lucrată, este importantă în postură și echilibru. Pentru abdominali mai puternici, pe lângă alte exerciţii deja cunoscute, se recomandă „bicicleta“: stai pe spate cu mâinile împreunate sub ceafă, ridică picioarele ușor flexate și mișcă-le ca și când ai pedala. Ca să verifici dacă lucrezi eficient, încordează cât poţi de tare abdomenul și acordă atenţie respiraţiei. La final, nu uita de sesiunile de stretching, deoarece te ajută să-ţi detensionezi musculatura și să-ţi testezi mobilitatea, iar flexibilitatea înseamnă – înainte de toate – siguranţă pe pârtie. 36

| WWW.SAPTESERI.RO

Antrenează-te pentru schi!

Sub motto-ul „Live Differently”, World Class a creat cea mai bună echipă de antrenori personali din România, ajutând membrii să înţeleagă importanţa antrenamentelor, a nutriţiei echilibrate și a unui stil de viaţă sănătos.

WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

BEAUTY produse

Ieri am ieșit afară să văd ce mai faceţi , cum o mai duceţi cu sănătatea, cu traficul, cu zăpada, ce-aţi mai gătit ori gândit, pe unde aţi mai umblat ori zburat, cum staţi cu menajerele, cu detoxul ori nedetoxul, ce vă mai fac părinţii, prietenii, pisicile, câinii ori chakrele; copiii cum mai stau cu școala, ce v-au mai desenat la prânz ori ce v-au spus la cină, cine cu cine s-a-mprietenit/desprietenit făr de motiv și peste noapte, de cine vă mai plângeţi ori pe cine aţi mai pus la zid?

Comoditate

drept, mi se întâmplă arareori să ies. De obicei, stau cuminte în casa mea din hârtii albastre, în care am aprins și soarele și luna și focu-n sobă (îmi place să fac risipă), și-n care miroase mereu a bun venit. Dar ieri mi-a fost dor de voi. Ori poate poftă.

LIOARA BRADU A semnat articole de beauty în cele mai importante reviste glossy din România, fiind una dintre primele jurnaliste specializate în beauty și devenind în timp o autoritate în domeniu. Online o găsiţi la www. lioarabradu.ro.

| WWW.SAPTESERI.RO

Mi-am pus costumul de protecţie, cu ochelari cu tot, să nu mă îngheţe frigul din lume, am tras fermoarul până sub nas, mai-mai să-mi taie respiraţia, și-am ieșit. Alunecam rău pe gheaţă, și era cam vânt. Poate de aceea era atât de pustiu. Nu v-am întâlnit pe niciunul. Înaintam greu și de ger mi se aburiseră ochelarii. Ori poate pur și simplu n-au mai vrut să văd – că de aia se cheamă ochelari de protecţie: să-ţi ia vederea când ţi se umplu ochii de prea mult frig ori de pustiu. Mergeam deja de prea multă vreme prin orașul gol și voiam să mă-ntorc acasă, când ce să vezi? M-am împiedicat de una din poeziile lui Sorescu. S-ar putea s-o știţi: e una mică, sfioasă, cu ochi mari și o voce subţirică. Of, uite, am uitat cum o cheamă, dar sigur o știţi: „Mă bătea prea tare soarele, / Şi te-am pus în geam / Ca pe-o hârtie albastră. / Mă bătea prea tare gândul, / Şi te-am pus / În dreptul frunţii / Ca pe-o icoană / Făcătoare de minuni.” Hai că o știţi: „Mă bătea prea tare moartea, / Şi te-am pus în dreptul inimii, / Ca pe-un paravan / De dragoste.” Umbla săltând într-un picior, în rochiţă de vară, legănând neglijent un coș plin cu fluturi.

Părul încâlcit în flori îi ajungea până la coapse și tălpile goale-i sfârâiau pe asfaltul îngheţat. N-o mai văzusem de o veșnicie. De pe vremea când ne șopteam secrete între perne și ne împleteam una alteia părul în cozi lungi, de prindeam cu ele unicorni. De-atunci. Așa că mi-am dat jos ochelarii aburiţi s-o văd mai bine și mi-am descheiat costumul în dreptul gurii să-i vorbesc. Aerul rece mi-a îngheţat cuvintele pe buze și ea a trecut pe lângă mine ca pe lângă o necunoscută. I-am simţit în nări mirosul tânăr de miere și lapte și cuvintele îngheţate în amintire au început să-mi curgă prin vene: „Acum, că pleci / Mă vor disputa cu o furie înzecită / Soarele, gândul, / Şi moartea. / Ca pe Homer / Cele şapte cetăţi.” Am înţeles atunci de unde vine iarna dintre noi, dintre oameni: din comoditate. Ori poate din frică. Suntem prea comozi ori prea înspăimântaţi să mai iubim. Căci de-am iubi cu adevărat, am renunţa la holograme și ne-am locui unii pe alţii. Ne-am transforma în adăposturi. Ne-am face pe rând ori deodată hârtie albastră, icoană, paravan. Și ar fi vară blândă pentru totdeauna. Dar știţi ce, oameni dragi? Eu cred, sper, simt că mai e foarte puţin din iarnă, deci trebuie să ne apucăm de treabă, să ne renovăm sufletele și trupurile. Am făcut aici o listă cu produsele cosmetice ideale pentru asta. De vreţi să vă lăsaţi locuiţi, e bine să vă aranjaţi frumos. Și pe dinăuntru, și pe dinafară.

Am descoperit de curând Poisson Girl de la Dior. Oh, Doamne! Miroase a adolescenţă fierbinte: cu flori albe și note de vanilie.

Eu cred că fiecare femeie care iubește este fermecătoare. De aceea experţii de la Maybelline au creat 24 Karate Nude Palette, o trusă de 12 farduri de pleoape cu particule de aur, menite să îţi pună în valoare nepreţuita-ţi frumuseţe naturală.

Acum urmează un clișeu, dar, te rog, nu mă pune la zid: ochii sunt oglinda sufletului. Am spus asta numai și numai pentru a-ţi atrage atenţia că pentru cei dragi trebuie să ai mereu o privire luminoasă și blândă. Cel mai simplu mod de a o obţine e să dormi 9 ore pe noapte sau să folosești anticearcănul Healthy Mix, Bourjois.

WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

BEAUTY produse

�

Fleur de Cotton este o cremă de corp bogată, catifelată și parfumată, făcută de magicienii de la Sephora special pentru sărbătoarea iubirii. Mai e nevoie să spun ce proprietăţi are?

�

Aţi încercat vreodată Eisenberg Love Affair? E un parfum în care te pierzi cu desăvârșire. Iar partea cea mai frumoasă este că e disponibil și pentru Ea, și pentru El.

VALENTINE’S WISHLIST �

Oamenii sănătoși, fericiţi și îndrăgostiţi se îmbujorează mereu. Păstrează această culoare cu fardul de obraji Papa Don’t Peach de la Too Faced! E adorabil.

| WWW.SAPTESERI.RO

�

De acord, numele e greu de pronunţat: Tulaytulah, Majda Bekkali. Dar parfumul miroase ca o întoarcere acasă sărbătorită cu prăjituri cu marţipan și compot de cireșe. Ce vreţi mai bun?

�

Cineva spunea că sprâncenele sunt cele ce dau personalitate chipului. Deci, puneţi-le în valoare cu L’Oréal Design Brow Artist Expert, un fard de sprâncene ușor de folosit și iubit.

Iubesc uleiul de cocos. Îţi îngrijește trupul și-ţi curăţă sufletul. E ca un descântec de dragoste. De aceea, aveţi nevoie de produsul cel mai eficient și cel mai pur: Pure by Daiana Anghel.

�

Pudra iluminatoare de la Douglas, ediţie specială pentru îndrăgostiţi, e atât de dulce, de romantică, de delicată, că te cucerește pe dată.

�

Cu puţină apă tonică de la Embryolisse, Eau de Beaute Rosamelis, cam cât încape într-o linguriţă, îţi poţi aduce strălucirea pe chip. Miroase divin și este extrem de eficientă în îngrijirea tenului.

�

CRăceala (din lume ori dintr-o iubire) se alungă cel mai repede cu un strop de parfum. La Panthere, cel mai senzual parfum feminin al casei Cartier, are arome nesăbuit de fierbinţi și nebănuit de seducătoare.

��

Dacă iubești, inima îţi rămâne veșnic tânără. Iar asta e partea cel mai greu de realizat. Chipul e ușor să-și ascundă vârsta. Unul dintre produsele extrem de eficiente pentru tinereţea tenului este crema antirid superlifting de la Vivanatura. WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

FASHION ramuri

Ramuri: o colecție despre libertate Soulmates, adică Irina Furtună, Valentina Furtună și Olga Scobioală, este o casă de modă de la Chișinău, iar colecția lor pentru acest sezon, numită Ramuri, pornește de la premiza că hainele trebuie să fie o combinație de simplitate, naturalețe și rafinament. Hainele Soulmates pot fi achiziționate online la adresa www.mara.md.

Fotograf: Nikitin Sasha Modele: Irina Trifanova, Dmitriy Slobodnyuk Styling: Soulmates

Fotograf: Nikitin Sasha Modele: Irina Trifanova Dmitriy Slobodnyuk Styling: Soulmates 42

| WWW.SAPTESERI.RO

Sacou-palton, croială clasică și broderie cu ață de mătase. Compoziție – lână Guernsey fisherman's jumper, cu ornament inspirat din covoarele naționale moldovenești. Compoziție – lână 100% Pantaloni negri din in

WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

FASHION ramuri

Palton, cu glugă, pentru bărbați, matlasat cu un strat de vatelină, broderie cu ață de mătase și buzunare aplicate. Compoziție – in 100% Guernsey fisherman's jumper, cu ornament inspirat din covoarele naționale moldovenești. Compoziție – lână 100% Pantaloni negri din in

| WWW.SAPTESERI.RO

Palton cu croială clasică, guler cu revere, broderie cu ață de lână neagră, buzunare în cusătură laterală. Compoziție – lână 100%

Palton cu gulerul șal, matlasat cu un strat de vatelină, broderie cu ață de bumbac, croit pe baza cămășii țărănești bărbătești din Moldova. Buzunare în cusătură laterală. Compoziție – lână 90 %+10% fibră sintetică Pantaloni negri din in

WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

FASHION ramuri

Palton cu croială clasică, guler șal, broderie cu ață de lână, buzunare aplicate și buzunare în cusătură laterală. Compoziție – lână 100%

Palton cu glugă, matlasat cu un strat de vatelină, tip parka, cu broderie de lână. Buzunare în cusătură laterală. Compoziție – lână 90%+fibră sintetică 10%

| WWW.SAPTESERI.RO

Pulover inspirat din Guernsey fisherman's jumper cu ornament similar cu cele din covoarele moldovenești. Compoziție – lână 100%

WWW.SAPTESER I . R O |

Michael Keaton A devenit celebru în 1988, cu rolul din Beetlejuice, de Tim Burton, pentru care a mai jucat și în Batman și Batman Returns. A câștigat un Glob de Aur și a fost nominalizat la Oscar pentru Birdman. Îl puteţi vedea și în Jackie Brown, Robocop, Need for Speed și Spotlight.

{

}

INTERVIU exclusiv

Michael Keaton

lucrează la McDonald’s Intrat de curând în cinematografe, „Fondatorul” spune povestea expansiunii mondiale a brandului McDonald’s, iar Michael Keaton îl joacă pe Ray Kroc, antreprenorul care a reușit să facă miliarde de dolari din ideea simplă de a vinde burgeri, cartofi prăjiţi și milkshake-uri oamenilor care se grăbesc. Așadar, o poveste despre viziune, competiţie, luptă, lipsă de scrupule, bani și putere, care se poate vedea și pe ecranele din România. Ce te-a condus spre acest rol? Am decis să fac filmul când mi-am dat seama că nu știam povestea lui Ray Kroc sau povestea companiei McDonald’s. Când crești, în special, în America, crezi că știi ce e cu McDonald’s. Au făcut multe restaurante, au devenit foarte populari și s-au extins și-n alte ţări. Dar asta nu e nici pe departe ceea ce e în realitate. Nu știam nici măcar că au existat fraţii McDonald. Așa că am citit scenariul și m-am băgat, pentru că John Lee Hancock este un regizor puternic și un povestitor de forţă. M-am gândit că filmul ăsta, care are un scenariu bun, în mâinile lui ar putea fi foarte bun. Ce aspecte din poveste te-au surprins? Povestea a fost pentru mine mult mai interesantă decât m-am gândit că o să fie, pentru că e despre piaţa liberă a antreprenoriatului și despre omul care a fost în spatele acestui brand, devenit global înainte ca lumea să aibă vreo idee despre branduri globale. A fost unul dintre

primii oameni care s-au ocupat de branding și asta mi s-a părut foarte interesant McDonald’s a venit destul de târziu în viaţa lui Ray Kroc. A încercat multe lucruri înainte? Da, și a avut și un oarecare succes. Nu știu dacă ai văzut noul afiș al filmului. E cu mine stând sub un M mare, și scrie dedesubt „schimbă jocul, riscă, sparge regulile“ sau ceva de felul ăsta. Când l-am văzut, mi-am zis „mulţumesc, cred că îmi place asta“. Și m-am gândit „vai, dar nu se referă la mine, se referă la el“ (râde). Și apoi m-am gândit că, dacă amestecăm lucrurile, pe mine și pe el, sunt OK cu asta. A avut super case. A fost curajos și câteodată a avut succes și câteodată, nu, dar și-a încercat norocul. De fapt, îl admir pe tânărul plin de voinţă și omul muncitor care a fost Ray Kroc. Îl admir mult. A muncit neobosit, a avut o viziune și și-a urmat-o. Apoi a devenit altceva, ce nu prea admir, dar n-am niciun interes să nu spun adevărul. N-am niciun WWW.SAPTESER I . R O |

interes să spun „bine, sper ca publicul încă să mă iubească“. Dacă publicul mă iubește, bine, dacă nu, nu-s îngrijorat de asta. Ai avut în scenariu tot ce trebuia să știi sau ţi-ai făcut propria ta documentare? Și una, și cealaltă. De fapt, era totul în scenariu, dar chiar am vrut să știu cât de exactă e informaţia. Mi s-a spus că e destul de exactă. Apoi începi să afli alte lucruri, sunt oameni care-ţi spun „uite, mai e o chestie interesantă pe care am aflat-o“. Dintr-odată începi să capeţi tot mai multe informaţii. De pildă, una dintre replicile mele preferate din film – și asta spune multe despre mine însumi, cred – e când spune „dacă te-ai îneca, ţi-aș băga un furtun pe gât“. Un prieten de-al meu folosea expresia asta și, când i-am zis că fac filmul ăsta, mi-a mărturisit că sunt cuvinte împrumutate de la Ray Kroc. Deci n-a scris-o un scriitor, asta m-a făcut să-mi placă replica și mai tare. După Birdman ai spus că nu sunt în piaţă multe roluri interesante. S-a schimbat ceva acum? Tot nu văd multe lucruri interesante. Și alţi actori o să spună asta. Primești chestii și zici „asta nu mă interesează“. Adică, cum să te intereseze? „O, simt că îmi place regizorul, deci ar fi interesant să fac asta.“ Sau 50

| WWW.SAPTESERI.RO

iau filmul pe care-l fac acum, American Assassin – nu e că e așa de fascinant, dar m-am gândit „nu l-am jucat niciodată tipul ăsta de personaj pe ecran“. Chiar dacă a trebuit rescris puţin, m-am gândit „n-am făcut asta, așa că o fac acum“. Chiar a inventat McDonald’s un alt fel de a mânca? Da. Te duceai într-un loc și stăteai jos și cineva îţi aducea totul. Chiar la drive-in era un sistem în care venea un tip cu comanda ta. El a zis acum sunt mobil, pot face ce vreau cu mâncarea. Pot să o arunc, să o mănânc pe o bancă, o pot pune în mașină ca să o duc acasă și nu trebuie să spăl tacâmuri. Sună simplu, dar a fost o chestie ingenioasă. Fraţii McDonald tot ziceau „Tăiem costurile, tăiem costurile, tăiem costurile. O să vă dăm mâncare pentru care n-aveţi nevoie de tacâmuri. Iei un șerveţel și-ai rezolvat. Șerveţelul la gunoi și te miști mai departe.“ Și-acum ne întoarcem la felul în care trăim acum. Te-ai gândit la propria ta relaţie cu mâncarea? Am zis asta cu ani în urmă, „dom’le, omul care se prinde cum stă treaba cu mâncarea sănătoasă și o pune în supermarketuri o să aibă foarte mare succes.“ Pentru că eu mănânc sănătos. Dar asta a fost întotdeauna prea scump pentru omul obișnuit. Sunt implicat în campanii de mediu și, acum niște ani, am fost la un marș la care deciseseră să facă un actor purtător de cuvânt al problemei. Și nu era un tip de-ăla, ca prietenii mei Mark Ruffalo sau Leo DiCaprio, care chiar știu despre mediul înconjurător. Nu, tipul ăsta, să-l ajute Dumnezeu, s-a

{

}

INTERVIU

Michael Keaton

ridicat și a început: „O să cerem ca toate merele să fie crescute organic!“ Eu eram de multă vreme interesat de subiect și m-am dus la el, că e de treabă, și i-am zis: „Frate, omul obișnuit o să plătească de patru ori mai mult un măr, dacă mărul e organic. Eu pot face asta, tu po�i face asta, dar omul de rând nu poate.“ Acum s-au mai apropiat pre�urile, n-am crezut că se va întâmpla asta, n-am crezut că o să văd un fast-food ca Chipotle (n. trad. lanţ de fast-food-uri cu mâncare mexicană care folosește produse mai bune ca fast-food-urile obișnuite). Sunt două sau trei în America, dacă te uiţi cum fac mâncarea, e bună și rapidă. N-am crezut că o să se întâmple asta așa de repede. Îl știai pe regizor înainte de acest proiect? Ce te-a făcut să lucrezi cu el? L-am întâlnit o dată, foarte scurt, în barul unui restaurant unde așteptam amândoi niște mâncare. Acum am devenit prieteni buni. Chiar îmi place de el. După muncă, când puteam, ne duceam într-un restaurant din Atlanta, orașul în care filmam, stăteam la bar cu o băutură și mâncam împreună. E un povestitor grozav, care crede în poveste și-n intrigă și în felul în care o poveste se dezvoltă și așa și regizează „uite, asta-i povestea pe care vreau să o spun, și așa o să o spun.“ Și așa ne mișcăm. Îmi place mult de el.

The Founder „Fondatorul” este o dramă despre povestea adevărată a nonconformistului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări din Illinois, care a transformat McDonald’s-ul dintr-un mic stand cu hamburgeri într-un imperiu global, cu peste 35.000 de locaţii în toată lumea. Filmul „The Founder / Fondatorul” este distribuit de Forum Film România şi a avut premiera pe 27 ianuarie 2017.

JOHN LEE HANCOCK JR. Născut în 1956, este scenarist, producător și regizor american, cunoscut mai ales pentru The Rookie (2002), The Blind Side (2009), Saving Mr. Banks (2013) și The Founder (2016).

WWW.SAPTESER I . R O |

{ } AUTO

advertorial

Mobilitate electrică fără compromisuri Versiunea cu propulsie electrică a Clasei B de la Mercedes-Benz este o mașină pentru cei care nu vor să aleagă calea de mijloc, a sistemului hibrid. Cu un motor electric puternic, o autonomie generoasă și aceeași polivalenţă specifică modelului cu propulsor convenţional, Clasa B Electric Drive oferă tehnologia de mâine într-o formă deja matură, fără compromisuri.

ercedes-Benz, prin implementarea propulsiei electrice pe Clasa B, a optat pentru o soluţie care îi permite să realizeze această variantă pe aceeași linie cu celelalte versiuni cu propulsie convenţională ale Clasei B, cu un plus de flexibilitate când vine vorba despre ajustarea nivelului producţiei. Mai mult, B-Class Electric Drive oferă cinci locuri full-size și un portbagaj foarte mare, cu un volum superior chiar și celui de la versiunile convenţionale, podeaua dublă fiind realizată după o nouă „reţetă”. Astfel, caroseria body-inwhite include podeaua clasică și, doar în dreptul banchetei spate, se montează o podea suplimentară, sub care se creează spaţiu în funcţie de tipul de propulsie: pentru baterii, rezervoare de gaz sau rezervoare de hidrogen de la viitoarea generaţie Fuel-Cell. Mercedes-Benz denumește acest spaţiu „energy space”. În cazul lui B-Class Electric Drive, aici se află bateriile Li-Ion cu o capacitate de 28 kWh. Acestea se pot încărca de la o priză normală (230 V, curent monofazat) în 9,1 ore sau de la un wallbox (400 V, curent trifazat) în doar trei ore.

a fel ca la Clasa B cu motoare diesel sau pe benzină, se poate opta pentru echipările Urban și Style sau pentru o echipare specială, numită Electric Art, care include jante de aliaj de 18 inchi, o combinatie specială de două culori de vopsea, alb Cirus pentru caroserie și albastru South Sea pentru barele orizontale din grila radiatorului și oglinzile exterioare, scaune și partea superioară a bordului, îmbrăcate în piele Artico și emblema Electric Drive, amplasată în exterior, pe laterale. Mașina poate fi personalizată suplimentar și cu pachetul Exclusive. Mai mult, climatizarea automată Thermotronic este echipare standard. ersiunea electrică B-Class Electric Drive a fost dezvoltată în cooperare cu Tesla Motors, cu care Mercedes-Benz are de mult timp o cooperare în domeniul mobilităţii electrice. Motorul electric furnizează o putere de 180 CP și un cuplu maxim de 340 Nm, comparabil cu al unui motor turbo pe benzină de 2 litri. Propulsorul accelerează liniar și viguros și, în același timp, extrem de silenţios. Doar 7,9 secunde sunt necesare pentru acceleraţia de la 0 la 100 km/h și apoi B-Class Electric Drive continuă să accelereze la fel până la atingerea vitezei maxime, de 160 km/h. Niciun motor pe benzină din lume nu accelerează atât de liniar și nicio cutie de viteze automată ce dispune de convertor de cuplu sau dublu ambreiaj, oricât de sofisticată ar fi, nu transmite atât de liniar fluxul de putere. B-Class Electric Drive are o transmisie continuă cu o singură treaptă, iar padelele din spatele volanului, care la alte modele Mercedes sunt utilizate pentru schimbarea treptelor, sunt folosite aici pentru selectarea gradului de recuperare a energiei. Utilizând cele două padele cu + și -, se trece prin modurile D+, D, D- și D Auto.

e modul D+, nu se recuperează deloc energie, mașina fiind în modul sailing, ceea ce înseamnă că, dacă se ia piciorul din acceleraţie, mașina nu frânează și nu se recuperează energie la frânare. În modul D, nivelul de recuperare este moderat, iar în modul D-, recuperarea energiei este cea mai eficientă. În modul D Auto, recuperarea se face în funcţie de situaţiile de trafic. Opţional, modul D Auto funcţionează ca la modelul S 500 Plug-In Hybrid, pe bază de radar. Dacă mașina din faţă frânează, B-Class Electric Drive frânează la rândul său și se recuperează energie. Dacă cel din faţă nu frânează, atunci Electric Drive intră în modul sailing fără recuperare. În plus, faţă de modurile de condus Efficiency (E), Comfort (C) și Sport (S) de la modelele convenţionale, la Mercedes Clasa B Electric Drive avem de ales între modurile E+ (Economy Plus), E (Economy) și S (Sport). În modul E+, puterea este redusă la circa 65 kw, iar viteza maximă este de 110 km/h. Însă, pe modul kickdown, puterea maximă este disponibilă imediat. Pe modul E, puterea este restricţionată la 98 kw, dar, de asemenea, se poate apela la puterea maximă, dacă se apasă kickdown-ul. În modul Sport, B-Class nu este cu nimic inferior unui motor turbo pe benzină de 2 litri. u bateria încărcată 100%, autonomia comunicată de constructor este de 200 de km, iar această valoare reprezintă mai mult decât traseul mediu zilnic al majorităţii utilizatorilor. Există și un range extender, care mai adaugă teoretic 30 km. Această opţiune se activează de la un buton de pe bord și încarcă bateria la capacitatea maximă, însă nu este recomandat să fie utilizată frecvent, deoarece încărcarea la capacitate maximă a bateriei reduce durata ei de viaţă, pentru care Mercedes-Benz oferă o garanţie de 8 ani sau 100.000 km. a drum întins, B-Class Electric Drive se conduce foarte plăcut și este extrem de silenţios. În liniște totală, se aude doar un ușor zgomot la vânt și de la pneuri, în funcţie de calitatea drumurilor. Opţional, pentru a nu surprinde pietonii și bicicliștii, Mercedes oferă un generator de sunet (difuzor) care funcţionează până la 30 km/h. B-Class Electric Drive cântărește 1.725 kg, cu 220 kg mai mult decât B 220 d, însă datorită amplasării bateriilor sub bancheta spate, între cele două punţi, ţinuta de drum nu este afectată. Practic, B-Class Electric Drive se simte la condus ca un B-Class pe benzină, fiind mai puţin subvirator decât versiunea diesel cu motor de 2,1 litri.

Pentru înscrieri la test-drive și informaţii suplimentare, apelează la *4141, accesează pagina www. tiriacauto.ro sau aplicaţia IOS sau Android Ţiriac Automobile WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

INTERVIU Ada Solomon

Lecția de producție de film

Care este cheia succesului filmului „Toni Erdmann”, apreciat de public și, deopotrivă, de critică, aflat în majoritatea topurilor și câștigător al multor premii? Filmul este foarte emoţionant, e profund și atent construit. La nivel de documentare, Maren Ade e aproape un documentarist, cu note și cercetare de teren, cu sute de pagini citite. Relaţia de familie din film pornește din experienţa personală și o extinde apoi la ce înseamnă societatea. În ceea ce privește România, documentarea e dusă până la detaliu, pentru că nu pornește cu clișee pe care să le adapteze. Amestecul de realitate și ficţiune și felul în care reușește ea să-l pună în pagină cred că e o cheie a succesului. E și emoţionant, e și puternic, e și inovativ, deși clasic ca mod de expresie și naraţiune. Construcţia clasică cred că vine din formaţia ei de la școala de la München, o școală îndreptată spre cinemaul de consum. Pe de altă parte, Maren a avut șansa și și-a permis să aibă timpul să facă lucrurile până când i-a ieșit ce-a vrut. Ești primul producător român nominalizat la Oscar. Dincolo de vizibilitatea filmului, ce reprezintă această nominalizare pentru tine? În primul rând, mi-e ciudă că nu scrie România pe film, pentru că nu există bani românești, adică nu e o coproducţie în mod oficial. Există doar participarea noastră. Ar fi putut să fie și mi-e ciudă. Filmul a fost selecţionat la concursul de proiecte de la CNC (n.m. Centrul Naţional al Cinematografiei), a fost pe poziţia a doua, însă filmul nu s-a calificat pentru că nu îndeplinea punctajul unui film cu participare românească, conform legislaţiei destul de rigide. Are douăzeci de actori români, cu prezenţe diferite, se întâmplă 90% în România, cheltuie peste 800.000 de Euro în filmare, are tehnicieni și mijloace din România, deci e, totuși, un film cu participare românească. Iar Bucureștiul e mai prezent în acest film decât în multe alte producţii românești. Legea e prea puţin flexibilă și 54

| WWW.SAPTESERI.RO

Foto: Silvie Gheție

În producţia de film, din 1993 și cu propria casă de producţie, HiFilm, din 2004, Ada Solomon este primul producător român în cursa pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, cu „Toni Erdmann”. Despre colaborarea Adei Solomon cu regizoarea Maren Ade, despre personajele și povestea din „Toni Erdmann”, despre producătorii tineri, coproducţii și legea cinematografiei și, nu în ultimul rând, despre București, într-un interviu de Ileana Bîrsan

lucrurile în cinema nu se pot măsura cu șublerul. Pentru mine e importantă experienţa acestui film, întâlnirea cu Maren, lucrul la film, dezvoltarea acestei idei, care m-a preocupat foarte tare și pe mine, viaţa și dezrădăcinarea expaţilor, acești nomazi de lux. E un soi de alienare care aparţine lumii ăsteia și m-a interesat modul în care acești tehnicieni de nivel înalt încearcă să acopere deficitul de emoţie. Îmi pare foarte bine că filmul e atât de văzut, că are un asemenea succes și că va rămâne în atenţia oamenilor o perioadă mai lungă de timp. Însă, la nivel de recunoaștere artistică, premiile Oscar nu sunt etalonul. Mă onorează mult mai tare și înseamnă mai mult la nivel artistic pentru mine și colegii mei o selecţie la Sundance sau la Telluride, decât o nominalizare la Oscar, unde lucrurile ţin în mare măsură de lobby, de o mașinărie de PR. Poate sună arogant, dar nu e decât omenește: nu mi se mai taie genunchii, am intrat într-un soi de rutină. Mă sui pe scene ca în tramvai, m-am obișnuit prea tare și nu mă mai bucur și mă întrebam la ce folosesc toate astea. Mi s-a răspuns că ar fi bine totuși să mă gândesc că dau energie altora să meargă mai departe, unora care mă urmăresc și care mă iau drept model. Dacă pot să ajut și să ţin spătarul scaunului unor oameni, pentru ce fac ei și pentru visele lor, asta înseamnă foarte mult pentru mine și merită efortul. Cum vezi tu noile modificări aduse legii cinematografiei legate de producătorii tineri și de coproducţii, destul de puţin luate în serios până acum? Noile modificări nu au intrat încă în vigoare; trebuie să treacă prin Parlament și nu știm ce se va întâmpla cu ea, dacă o vor adopta așa cum este, dacă va ieși ciuntită de acolo sau dacă va fi respinsă. Sper să nu o respingă. În primul rând, demersul acesta a devenit urgent, pentru că legislaţia noastră e îmbătrânită, ea se adresează unei realităţi și unei pieţe din 2005, când digitalul nu prea exista. Oricum, nimeni n-ar fi putut imagina transformările și viteza cu care se petrec aceste transformări. Așa că legea trebuie adaptată la realităţile pieţei, pentru că am rămas într-o schemă care nu mai are nicio legătură cu ce se întâmplă și blochează un mod de funcţionare. Pe de altă parte, ce se întâmplă cu producătorii aflaţi mai la început de drum și ce se întâmplă cu coproducţiile minoritare sunt, pentru mine, cele mai importante elemente din legea asta. Trebuie să știm și să înţelegem cum să ne purtăm cu ceilalţi. Filmele românești au primit sprijin din toată Europa, în diverse feluri, însă nu s-a întâmplat și invers. Sigur, sunt exemple de coproducţii în care au fost bani românești în producţii străine, dar sunt foarte puţine. Și nu se face. Existenţa acestui fond minoritar va însemna o relansare a relaţiilor. Inclusiv la fondurile internaţionale sunt deja reprezentanţi ai unor ţări din jurul nostru care au sprijinit filme românești și care acum preferă săși sprijine filmele din ţările lor, tocmai pentru că noi răspundem financiar foarte rar sau deloc. Le propuneam colegilor de la Premiile Gopo să

existe o categorie pentru prezenţa românească într-o coproducţie minoritară sau într-un film străin cu prezenţă românească. Că e vorba de spre un technician, cum a fost Marius Panduru (n.m. director de imagine) pentru Albüm/Album de familie sau Cătălin Cristuţiu (n.m. monteur) pentru Banat sau o prezenţă artistică cum sunt actorii, de pildă, Ana Ularu. Ideea mi-a venit văzându-l pe Alec Secăreanu, în filmul britanic lansat acum la Sundance, God’s Own Country. Talentele, contribuţiile și performanţele ar trebui cunoscute și aplaudate mai mult aici, acasă, mai ales când ești la început de drum. Nu vreau să ruginesc și să intru într-un soi de manierism; mie, personal, îmi convine să fiu într-o competiţie cu oameni mult mai tineri, care sunt deschiși, care văd altfel lumea, care relaţionează cu un public care întinerește și care se schimbă și care mă provoacă la rândul lui. De aceea, la discuţiile legate de modificările legii, am considerat că e mai important ca oamenii tineri să fie parte a acestui discurs, pentru că până la urmă legislaţia asta e mai mult pentru ei. Eu o să mă adaptez, știu care e calitatea proiectelor pe care le fac, cred că știu la vârsta asta să aleg. Nu mă interesează să fac eu regulile jocului, ba din contră, mă provoacă mai tare și mă interesează mai mult să lucrez în ceva în care nu m-am amestecat. Care sunt șansele sau soluţiile pentru producţia de film independent? Există două lucruri care ar trebui să funcţioneze: mecenatul și investiţia. Dar, pe de-o parte, mecenatul nu e recompensat de către stat, pentru că legea sponsorizării nu reprezintă, de fapt, nimic. Sigur că pentru mine cultura înseamnă parte din sănătatea unei naţiuni. Însă, așa cum spunea și ministrul culturii, Ionuţ Vulpescu, cultura nu reprezintă nimic pentru autorităţi; n-a fost nimeni preocupat ca educaţia și cultura să fie repuse acolo unde le e locul, ca ele să contribuie la o societate sănătoasă. Ministrul Culturii e autoritate. Ministrul Vulpescu are un discurs articulat în direcţia asta, numai că ministrul culturii contează 0 barat într-un guvern. Dintotdeauna. Nu interesează pe nimeni, nu ascultă nimeni și în momentul în care Ministrul Culturii, indiferent cine ar fi el, se duce și propune în Guvern ceva și Ministrul de Finanţe spune „avem alte priorităţi”, s-a închis discuţia. Ministrul Culturii, fără sprijinul Ministerului de Finanţe, Ministerului Muncii, Ministerului Dezvoltării, nu poate avansa niciun proiect. Deci, mecenatul nu e încurajat, nu e susţinut și nici nu e văzut ca generator de sănătate mintală sau socială, deși el este. Dacă ne uităm la studiile făcute pe impactul industriilor culturale, vedem că este mai mare decât impactul industriei de mașini sau al industriei de construcţii, chiar. Nimeni nu ia în seamă studiile relevante pe care le face Institutul de Cercetări în Domeniul Culturii. Pe de altă parte, nu mai există un star-sistem, nici actorii, nici regizorii români nu aduc bani. Oricărui investitor care nu vrea să facă mecenat, ci vrea să facă o investiţie într-un produs independent, nu-i

pot spune că va scoate cu trei lei mai mult decât a investit, pentru că e o minciună. Din sălile de cinema existente, la producător ajung înapoi, dacă ajung, în jur de 20%. Or, dacă facem un calcul pe reţelele de cinema, ar trebui ca un film să stea timp de șase luni în 40 de săli, ca să poţi recupera o parte din investiţie. Cinemaul e scump, dacă îl faci în sistemul independent și de produs artistic la limita produsului de muzeu, căruia să-i crească valoarea în timp și pentru care nu ai public larg la momentul prezent. Ce reprezintă personajul Toni Erdmann pentru tine? Pentru mine e un luptător. E un fel de magician. Sigur că e și un clovn trist. Și el a greșit și în carieră, și în viaţa personală; e un profesoraș de pian singur, într-un oraș de provincie. Și îmi închipui că nu asta și-a dorit. Însă energia și rolul ludicului ca modus vivendi e o soluţie pentru supravieţuire. Hazul de necaz și autoironia sunt instrumente de supravieţuire. Regizoarea Maren Ade (s.) alături de Ada Solomon Foto: Doria Drăgușin

Există vreo scenă din film care ţi-e foarte dragă? „Toni Erdmann” s-a filmat în paralel cu „Aferim!”, iar eu am pendulat între cele două platouri și între cele două lumi în mod constant. S-au suprapus aproape integral. La nivel emoţional, a fost foarte intens și le sunt recunoscătoare colegilor mei din echipele de producţie ale celor două filme și șefilor de departamente, care au ţinut frâiele și m-au protejat. La filmare, cel mai emoţionant moment din multe considerente, pentru că e vorba și de oraș, e scena îmbrăţișării dintre Ines și tatăl ei, în parcul din Piaţa Unirii. Asta e zona în care m-am născut, am crescut și trăiesc în continuare. Știu locul acela de când Hala Unirii era în picioare. Am văzut parcul crescând. Mi se pare simbolică verdeaţa de acolo alăturată reclamelor kitsch și greșite de pe magazinul Unirea, felul în care reclamele îmbracă o clădire delabrată și murdară, odată un exemplu de modernism, apoi felul în care bate vântul în intersecţie. Cred că nu șuieră vântul mai tare nicăieri în București ca în acea intersecţie, într-un anumit punct al ei. Sigur, astea sunt lucruri personale, nu se văd în film, dar m-am bucurat foarte tare că a ales acest loc. În plus, se vede altfel de la înălţimea și din perspectiva camerei, faţă de cum văd eu cu ochiul de la înălţimea mea, alăturarea cu bulevardul și Casa Poporului și tot ce înseamnă cicatricea asta oribilă pe oraș. Sunt foarte atașată de București. WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

TRAVEL aventură

Ay, Peru! Și ăsta seamană cu Machu Picchu! Asta era în mintea mea de copil de fiecare dată când terminam de construit un castel din cărţi de joc. text și foto MIHAI CODRESCU

ând am spus da – fără să stau prea mult pe gânduri – unei călătorii de doar opt zile în Peru, din categoria pe echipe, cu program impus, am făcut-o cu sentimentul că am tras o carte de la baza castelului, că l-am dărâmat înainte de a fi apucat să mă bucur de el. Călătoria asta va fi ca și cum aș răsfoi în grabă o colecţie de cărţi poștale peruane. Dar eu lui Machu Picchu nu-i pot spune nu! Odată ajunși în Lima, ne așteaptă un drum lung, de 1.700 de kilometri, pe coasta ceţoasă a Pacificului, peste dune de nisip, prin Altiplano și Anzii peruvieni, până la orașul pierdut. Autostrada Panamericana Sur, drumul pe care pornim, șerpuiește de-a lungul ţărmului, prin La Costa, fâșia aridă dintre Anzi și Pacific – deșertul Sechura. Totul pare un șantier, puţine case au acoperiș, doar ziduri de cărămidă terminate în franjuri ţepeni din fier beton. Taxele sunt prea mari pentru peruani… Intrăm în bucătăria unei familii de costenos pentru micul dejun și facem cunoștinţă cu Inka Cola, băutura de lămâiţă cu gust de gumă Turbo, care de mai bine de 75 de ani

| WWW.SAPTESERI.RO

ţine piept mai puternicei surori americane, mai ceva ca incașii în faţa conchistadorilor. Părăsim coasta pentru un timp și intrăm în zona Ica, spre oaza Huacachina. Până la răcoarea oazei, ne îmbarcăm în buggy-uri și pornim într-un rollercoaster nebun peste dune. Pe o culme de dună, primim plăci de sandboarding precolumbiene, dotate însă cu legături moderne, cu arici. Fac o coborâre agresivă, ca un șmirghel pe o scândură de stejar. Răsplata este o porţie dublă de sparanghel – în al cărui ţinut ne aflăm – și o bere rece Arequipena. Pornim apoi spre Pampas de Jumana, platoul deșertic desenat de liniile de la Nazca, la care nici nu am îndrăznit să visez vreodată. În aeroportul Maria Reiche – după numele celei care a adus notorietate liniilor – suntem cântăriţi, înregistraţi și împinși în grabă spre pistă, pentru ultimul zbor al zilei peste celebrele geoglife. Mă uit la avionul mic, de cinci pasageri, și îmi pun diagnosticul precis: masochism cu etiologie turistică, puseu acut. Doză dublă de Emetostop. Pare ca ieșim de pe orbita Pământului și intrăm pe cea a unei Luni rebele, plină de tatuaje tribale, desenate pe pielea oxidată

Pieţe peruviene

Nu poţi înţelege cultura locală fără o vizită în abundentele pieţe din Peru, unde găsești de cumpărat mâncare delicioasă, obiecte făcute de meșteșugari și orice altceva îţi mai trece prin cap.

WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

TRAVEL aventură

Un moment de liniște

Mănăstirea Sfânta Catalina din Arequipa, construită la final de secol 16, a fost, pe vremuri, casă pentru 450 de călugăriţe și surori care își căutau mântuirea.

| WWW.SAPTESERI.RO

a deșertului arid. Deodată, pilotul trage de manșă spre stânga, îndemnându-ne să privim, chiar sub vârful aripii, primul desen apărut în calea noastră. Se întelege, cred, ce înseamnă, pentru o faţă palidă ca mine, să zboare într-un avion care își folosește aripile, pe rând, drept indicator. Survolăm peste astronaut, maimuţă, câine, colibri, condor, păianjen, stârc, papagal, copac, palme, balenă, unele de sute de metri lungime. Deși am citit câte ceva despre ele, nu pot să îmi înlătur uimirea. Nici greaţa instalată de mult. Zborul merită însă toată suferinţa. Nu poţi să ajungi aici și să nu te joci de-a condorul livid peste linii. Drumul până în Nazca alunecă printre munţi marţieni. În oraș ne răsplătim curajul cu primul pisco sour, cocktailul naţional: pisco (vinarsul local), suc de lime, sirop de zahăr, spumă de albuș de ou, un strop de Worcestershire. Și ce merge mai bine, lângă, decât un ceviche, specific Americii de Sud: pește sau fructe de mare crude, marinate în suc de lime, picante, servite cu ceapă, coriandru verde, cartofi dulci și boabe gigante de porumb. Brusc, chevice devine noua mea mâncare preferată. Revenim pe coasta învăluită de gaura lăptoasă. Pacificul îmbracă ţărmul golaș cu mătăsuri de un albastru marin și volane din dantele de spumă. Din când în când, în întiderea de nisip galben, parcele de culturi, în diverse nuanţe de

verde, apar aranjate ordonat, precum timbrele într-o coliţă. La Reparticion părăsim Panamericana spre Arequipa, unde s-a născut Llosa. Avem câteva ore să descoperim la ciudad blanca, construit din sillarul vulcanic. Arhitectura orașului este colonială, pe alocuri poţi găsi semnătura lui însuși Eiffel. Aerul este de muzeu viu. Mănăstirea de maici Santa Catalina, oraș în oraș, este o bucurie de labirint colorat în albastru și roșu. De pe o terasă, de la cei 2.380 m ai orașului, vedem Fuji-ul peruan, vulcanul Misti, cu ai săi 5.822 m. Aflat în inima munţilor, Cusco este un oraș colonial ridicat pe și din fosta capitală a imperiului Inca. In quechua, limba indigenilor, Cusco înseamnă buricul Pământului, așa cum trebuie să se fi simţit centrul celui mai mare imperiu din Lumea Nouă. Să intri în piaţa unui oraș precum Cusco este ca și cum ai cerceta măruntaiele unui trup la disecţie, cu sentimentele amestecate ale unui student la medicină: teamă și repulsie faţă de imaginile și mirosurile ce te izbesc, dar și curiozitatea și încântarea descoperirii unor detalii pe care nu ai cum să le afli dacă nu ai curajul să pui mâna pe bisturiu și să tai în bucăţi toate temerile. Așa ceva nu-mi refuz niciodată. Piaţa centrală San Pedro mă cheamă: pite rotunde și aurii așezate în fișicuri înalte, brânză galbenă cu plante aromatice,

făină vândută de femei cu jobene albe, sucuri proaspete de fructe, perdele din hălci de carne, în spatele cărora stau măcelăresele plictisite, teancuri de carne de lamă uscată și cel mai gustos ceviche din pește de apă dulce, mâncat pe băncuţa din faţa tejghelei. Însă nu poţi să spui că ai trăit cu adevărat experienţa culinară peruană până nu ai gustat din cuy – porcușorul de Guineea –, al forno sau prăjit, ca un Jerry întins de Tom cu fierul de călcat. Cui nu i se pare că prezenţa lui în meniu la Cina cea de taină din picturile murale peruane e un motiv suficient pentru a-l încerca, îi rămâne friptura suculentă de baby alpaca, udată cu o chicha de jora – bere de porumb nefiltrată – sau un mate de coca și acompaniată de cântece dedicate lui Pachamama. Cusco este locul de pornire spre Marele Picchu, făcând zile întregi de trekking prin munţi sau – în varianta mai rapidă – cu trenul. Din lipsă de timp, luăm un bus până în Ollantaytambo, unde ne taxăm biletul de tren cumpărat din Cusco. Calea ferată merge prin Valea Sacră a râului Urubamba până la Aguas Calientes. De aici, Marea Citadela e la un pas. Machu Picchu este, fără îndoială, poza de copertă a Americii de Sud. De cum îl vezi, știi că ești în faţa uneia dintre minunile lumii. Terasele, odinioară cu plete aurii de grâne, sunt acum frezate cu gazon verde crud tuns cu

lama. Orașul se află între două vârfuri, Machu Picchu și Huayana Picchu, și este înconjurat de prăpăstii abrupte și adânci. Geografia sacră își are replici în pietrele ceremoniale din sectorul central, dedicat practicilor religioase. Ghidul ne spune că americanul Hiram Bingham nu a descoperit Machu Picchu în 1911, ci l-a furat de la peruani, ducând la Yale artefactele găsite în complex. Iar săgeţile cad ploaie peste americani și spanioli. Aflăm că, dacă vrem să părem mai interesanţi acasă, trebuie să pronunţăm ambele c-uri din Picchu. Urcăm abrupt spre vârful Machu Picchu, pe scări înalte de piatră, tăiate în pădurea tropicală. Vegetaţia e bogată – orhidee, ferigi, mușchi, liane. Cu cât ești mai sus, cu atât La Ciudadela pierdută timp de patru secole seamănă cu un labirint de piatră la baza lui Huayana Picchu, cu al său Templu al Lunii. Mă minunez cum de au reușit incașii să ridice acest sanctuar-fortăreaţă pe șaua unui munte de 2.400 m atât de rupt de lume, fără ajutorul roţilor sau al animalelor de tracţiune. Impresionant este Templul Soarelui, singura clădire cu pereţi rotunzi, cu blocurile mari de granit incredibil de exact ajustate la rocile naturale pe care este construit. Detalii din arhitectura lui indică precis solstiţiul de iarnă. Mă gândesc ce ne-ar povesti zidurile astea într-o noapte cu lună plină. Din păcate, asta nu e posibil. WWW.SAPTESER I . R O |

{

}

FOOD

advertorial

Reţeta perfectă pentru șaorma

Ca să răspund la întrebarea din titlu, sintetizez: e nevoie de zeci de testări, decenii de experienţă, ingrediente proaspete și știinţa de a le doza corect. Dacă le ai pe toate astea, șaorma perfectă iese garantat! Iată reţeta celor de la Springtime: „De aici, după zeci de testări, avem șaorma cu ce trebuie! Conţine carne fragedă de viţel, hummus cu ardei iute și ulei de măsline, tanoor cu sos picant harissa, salată Biwaz cu ceapă roșie și pătrunjel, castraveţi muraţi cu grijă în fabrica noastră de la Topoloveni și roșii proaspete. Cartofii aurii sunt puși în compania deja celebrului nostru sos de usturoi și a altor sosuri, din care clienţii noștri pot alege, create tot în fabricile noastre sub atentă supraveghere.”

| WWW.SAPTESERI.RO

CUM SE FACE CEA MAI BUNĂ ȘAORMA La Springtime, șaorma cu ce trebuie a apărut după zeci de testări și un sfert de veac de experienţă.

jung destul de frecvent la Springtime în Piaţa Victoriei, din mai multe motive – începând cu amplasamentul, ideal, continuând cu ideea de „fresh food”, care e unul dintre criteriile mele de alegere a unui loc în care să mănânc, în tihnă sau pe fugă, și continuând cu obișnuinţa – două dintre companiile de media la care am lucrat au avut sediul în zona Buzești, așa că Springtime era opţiunea naturală pentru prânz. Adaug, ca ingredient al atracţiei, și un pic de nostalgie, exact cât să dea gust bun mâncării: dacă stau bine și mă gândesc, aici a fost cam primul loc din ţară unde, nemaipomenit până atunci, am putut să-mi fac singur o salată cu ce doream și ani de zile am testat nenumărate combinaţii. Exact de câţi ani trec pe aici, nu m-am gândit însă până la cea mai recentă vizită a mea, petrecută săptămâna trecută, când am vrut să verific un mod de preparare mai sănătos, pe plită,

a cărnii de viţel și a celei de pui, cea din urmă, ne asigură gazdele, fiind 100% din piept. Dar m-au lămurit cei de la Springtime: „De peste 25 de ani, gusturile românilor se schimbă și, odată cu ele, și noi. Am dezvoltat și am creat experienţe cu produsele noastre și, astfel, milioane de oameni ne-au trecut pragul în acești ani.

HORIA GHIBUŢIU E gazetar freelance, dedulcit la mediul digital după un sfert de veac în care a slujit tiparul.

Am învăţat de la toţi câte ceva, dar cea mai importantă lecţie a fost că nu le putem avea și face pe toate. De aceea, am ales astăzi, după 25 de ani, să facem o șaorma cu ce trebuie, să alegem cele mai bune condimente pentru carne, să fim îndrăzneţi, să schimbăm tendinţele și să-i redăm produsului gustul original, produs ce face parte din meniul românilor din 1992, anul în care noi am lansat-o în România.”

25 de ani cu Indiferent cât aș fi de grăbit, condiţii în care opţiunea sandvișului e cea mai ispititoare, dacă ajung în Piaţa Victoriei, mă îmbie prea tare ideea de a sta la masă, ca să nu zăbovesc aici exact cât e necesar pentru a savura ce e în farfurie. Și tot așa, din 1992 încoace, de când am descoperit acest restaurant și am dat de gustul libanez pe care-l menţionează Loredana Vătăvoiu, Brand Manager Springtime: „Preparăm un sandwich într-un tanoor gustos încălzit pe plită, un platou mediu potrivit pentru un prânz cu colegii de serviciu și un platou maxi, generos, pe care să-l împarţi cu prietenii sau doar cu tine, dacă gustul te acaparează. Vrem să creăm o experienţă culinară memorabilă, să aducem gustul libanez aici și să-l facem parte din poveștile celor care ne trec pragul. De 25 de ani, suntem împreună și vom continua să inventăm și să reinventăm povestea produselor noastre!”

WWW.SAPTESER I . R O |

de gustat plăcerea din farfurie  Calea Dorobanţilor, nr. 177  0722.216.666  www.four-seasons.ro

FOUR SEASONS specific libanez

Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice. Alegeţi un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigă rui de miel. Încercaţi alături și un vin libanez.

ADRESS: BUCUREȘTI-PLOIEȘTI 2B WWW.DIPLOMATCLUB.EU FACEBOOK.COM/DIPLOMATCLUB.EU

 Calea 13 Septembrie, nr. 127-131  021.410.18.20

TAJ

specific indian

 Str. Gheorghe Manu  021.212.77.88

BISTRO LA TAIFAS

„Aapka Swagat Hai!” Vă sună bizar? Este felul indian de a vă întâmpina, scris în limba hindi. Odată sosiţi la noi, nu veţi fi doar consumatorii unor excelente bucate, ci vă veţi impregna puţin și de farmecul și spiritualitatea indiană. Am dori ca vizita dvs. să fie începutul unei prietenii, să intraţi alături de noi într-o lume în care gusturile vă vor fi răsfăţate de savori inedite și în care veţi putea fi mereu protagoniștii u nor istorii fabuloase, pline de farmecul exotic al Indiei dintotdeauna. Vă spunem: „Phir Seva Ka Mauka Dijiye!” – adică dorim să vă servim din nou.

specific internaţional

Restaurantul Bistro La Taifas este situat în curtea Palatului Cantacuzino. Bucătăria cu specific românesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria europeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie. Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome uneori discrete, alteori zglobii, deplina fuziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

 Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, nr. 2  0 722.224.799  www.four-seasons.ro

CAPRICCIOSA specific italienesc

Muncă, perseverenţă, experienţă și pasiune sunt cuvintele care definesc interesul, formarea și practica profesională a echipei resturantului Capricciosa. Munca, pentru că drumul spre bucătăria italiană a început acum 26 de ani. Emil a petrecut 8 ani în Italia învăţând secretele bucatăriei italiane și a deschis restaurantul Capricciosa în anul 1998. Perseverenţa definește tenacitatea și munca de zi cu zi în încercarea de a oferi clienţilor cele mai bune retete culinare. Experienţa este dovedită prin cunoașterea bazelor în gastronomia italiană și varietatea de preparate. Pasiunea este cea care dă sens celorlalte trei elemente, iar noi știm că nimic măreţ nu se poate crea în lumea aceasta fără pasiune. WWW.SAPTESER I . R O |

{ } AUTO

advertorial

Iarna, ne putem confrunta cu probleme în ceea ce priveşte autoturismul, în mare parte cauzate de temperaturile scăzute. Acesta este motivul pentru care îţi propunem, în continuare, o serie de soluţii pentru a diminua riscul posibilelor probleme specifice anotimpului rece.

Sfaturi utile pentru iarnă Anvelopele Alegerea anvelopelor este foarte importantă în timpul anotimpului rece, motiv pentru care am vrea să-ţi facem câteva recomandări în ceea ce priveşte achiziţia acestora. Pentru a evita ineficienţa autovehiculului în timpul frânării sau al virajelor, este recomandat ca toate pneurile mașinii, inclusiv roata de rezervă, să fie potrivite sezonului în curs. Odată ce anvelopele au fost montate, asigură-te că se face şi inspecţia tehnică a stării acestora, pentru identificarea eventualelor defecte, precum şi echilibrarea tuturor roţilor.

scurgeri de acid sau fisuri. În cazul în care acumulatorul dă semne de oboseală, poţi face o testare într-un centru specializat.

Antigelul Să nu uiţi niciodată de antigel, fiindcă o concentraţie greşită a lichidului de răcire poate duce la îngheţarea acestuia. Întreţinerea normală a maşinii în service include şi verificarea antigelului. Pe piaţă există mai multe tipuri de antigel, iar sfatul nostru este să îl alegi pe cel indicat de producător. Antigelul oferă protecţie maximă până la -340C, iar, fără el, rişti avarierea gravă a motorului.

Sistemul de frânare

Ştergătoarele

În cazul în care constaţi că distanţa de frânare s-a mărit, dacă se aud zgomote la frânare sau dacă se aprind indicatorii de pe bord, este timpul pentru efectuarea unei verificări autorizate, într-un service auto specializat. Recomandarea noastră este ca, pe timp de iarnă, să utilizezi frâna de motor, pentru a evita derapajele necontrolate.

Înlocuieşte lamelele ştergătoarelor, dacă sunt uzate, şi foloseşte lichid pentru spălarea geamurilor, care să respecte indicaţiile producătorului și să ţină cont de condiţiile de temperatură. Siguranţa în trafic depinde de calitatea vizibilităţii, în special în condiţii de vreme nefavorabilă. În cazul ștergătoarelor, se recomandă înlocuirea acestora anual sau ori de câte ori vizibilitatea nu mai este bună.

Acumulatorul Iarna, vei avea tot timpul nevoie de o baterie bună, fiindcă în timpul acestui anotimp va fi solicitată la maximum, iar puterea ei scade uneori chiar şi cu până la 50%. Se recomandă verificarea bornelor: contactul să fie ferm și să nu existe urme de coroziune, 64

| WWW.SAPTESERI.RO

Prin intermediul aplicaţiei Ţiriac Automobile sau al paginii web tiriacauto.ro, te poţi programa, în reţeaua de service Ţiriac Auto, pentru o verificare completă sau pentru remedierea eventualelor probleme ale autovehiculului.

de încercat

în februarie 2017

EVIDENCE BEAUTY SALON Evidence Unirea Unirea Shopping Center 0729.036.620 Evidence Feeria Galeria Feeria 0729.036.623 Evidence Băneasa Băneasa Shopping City 0746.109.427 office@evidencebeauty.ro De peste un deceniu, reţeaua de saloane Evidence transformă dorinţele clienţilor în realitate și îndeplinește chiar și cele mai exigente cereri ale vedetelor autohtone. Distincţia „Salon Expert L'Oréal Professionnel” oferă garanţia unor servicii de înaltă clasă, adaptate pentru fiecare client în parte. Pășește alături de Evidence în lumea frumuseţii, în care singurele limite sunt cele impuse de propria imaginaţie! Programează-te acum!

GERMAN DENTIST  Calea Dorobanţilor, nr. 208 MALL BĂNEASA  021.231.88.56  0726.666.999  www.germandentist.ro Cabinetul din Mall Băneasa este primul cabinet deschis de luni până duminică între orele 10:0022:00. Toţii medicii echipei German Dentist deţin cunoștinţe avansate de RCP (practici de resuscitare cardio-respiratorie). Pacienţii cu patologie asociată, boli cardiovasculare, diabet zaharat, afecţiuni hepatice, renale, endocrine sau oncologice, pot beneficia de un tratament dentar efectuat în condiţii de maximă siguranţă medicală. German Dentist oferă servicii stomatologice premium, fără a face compromisuri în ceea ce privește calitatea ce i-a consacrat numele. Toate acestea pentru ca dumneavoastră să vă puteţi bucura de un zâmbet frumos, luminos și, în primul rând, sănătos.

{

}

SOCIAL DRINKER votca

Votca cea ușor de mixat

DRAGOȘ VĂRȘANDAN Este jurnalist, antreprenor, social drinker, gurmand și degustător pasionat de vinuri. Este proprietarul theliquorstore.ro.

ușii, polonezii și scandinavii își dispută de secole paternitatea acestei băuturi. Greu de spus care dintre ei este mai îndreptăţit să și-o însușească. Se pare că prima atestare documentară apare în secolul al 8-lea, în Polonia. Însă pentru multă lume, Rusia este ţara votcii. Enciclopedia Britannica, de pildă, spune că aici a apărut pentru prima dată, în secolul al 15-lea, după o reţetă ticluită de un călugăr pe nume Isidor. O teorie care împacă cele două versiuni spune că polonezii o făceau de mult timp, însă o foloseau pe post de medicament și rușii au transformat-o mai târziu în băutura pe care o cunoaștem noi astăzi. Cert este ca numele ei vine de la cuvântul slav „voda” (apă). Fiind un alcool neutru, fără gust și fără culoare, votca poate fi distilată aproape din orice ingredient care poate fermenta. La început, se obţinea din cartofi. În prezent, cele mai bune votci se distilează din grâu (Rusia) sau secară (Polonia). Iar în ultimii ani, francezii au lansat câteva mărci de votcă foarte populare, din distilat de struguri, care au produs un mic cutremur pe piaţă. Nobilii ruși o consumau cu secole în urmă simplă, rece și însoţită de mâncăruri condimentate, caviar, somon afumat sau anșoa. Ţăranii ruși o consumau oricum, în cantităţi industriale. În principiu, votca se bea rece, cu gheată, sau în pahare răcite. Mai nou, la modă este să ţii sticla la congelator, în așa fel încât licoarea să fie mai uleioasă atunci când o torni în pahare. Trebuie știut însă că, răcită prea tare, își pierde din arome. Asta, dacă o apreciezi pentru calităţile ei, și nu o bei în diferite combinaţii. Iar votca este probabil licoarea care se pretează cel mai bine combinaţiilor de tot felul. Iată câteva exemple extrem de cunoscute și ușor de preparat!

Appletini

două măsuri de votcă o măsură șnaps de mere verzi Pune ingredientele într-un shaker cu gheaţă, amestecă-le bine și apoi strecoară combinaţia într-un pahar de martini, pe care-l ornezi cu o felie subţire de măr.

Black Russian

o măsură de votcă o măsură de lichior de cafea Votca și lichiorul se amestecă într-un pahar scurt umplut pe jumătate cu gheaţă, iar apoi adaugi cola în completare și ornezi paharul cu una sau două cireșe.

Caribou Lou

o măsură și jumătate de votcă o măsură de Malibu Votca și romul se amestecă într-un pahar înalt umplut o treime cu gheaţă, iar apoi adaugi suc de ananas până sus și ornezi paharul cu o felie de portocală.

Votca Soda

o măsură de votcă o măsură de lichior de fructe (Chambord, Crème de Cassis) Ingredientele se amestecă bine cu gheaţă într-un pahar înalt. La final, ornezi paharul cu o felie de lămâie și cu zmeură sau coacăze.

Bloody Mary

Într-un pahar înalt, puneţi câte un strop de sos Worchester și Tabasco, un pic de sare și piper. Apoi turnaţi peste trei părţi de votcă, șase de suc de roșii și una de suc de lămâie. Amestecaţi și adăugaţi gheaţă.

| WWW.SAPTESERI.RO