Șapte Seri 961

{

TRAVEL

În Maroc cerul deșertului e plin de stele și oamenii lui, de povești

{

# 961 / 31.03.2017

{

{

AUTO

O mașină de lux care s-a născut din cenușa altei mașini de lux

{

{

TECH

Balena albastră înoată pe internet și tulbură apele

WWW.SAPTESERI.RO

Răzvan Exarhu

„Mâncarea e în capul meu“

REVISTĂ DE CULTURĂ URBANĂ

06 AGENDA 29 FILM 37 AUTO 66 SOCIAL DRINKER BILUNAR SAPTESERI.RO

#961

REVISTĂ DE CULTURĂ URBANĂ

31 MARTIE 2017

ANUL XVII Str. Popa Petre 5, et. 1, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro Editorial & Art Redactor-șef: Ana-Maria Caia anamaria.caia@sapteseri.ro Art Director: Marius Weber Redactor-șef adjunct: Dana Musceleanu dana.musceleanu@sapteseri.ro Consultant Editorial: Iulian Comănescu DTP: Laura Velcea Social Media Manager: Lucia Alexandra Roșca Web Editor Claudiu Petrasciuc claudiu.petrasciuc@sapteseri.ro Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL Local Network Manager: Ion Valentin Dumitru 0728.112.778 ionut.dumitru@sapteseri.ro Colaboratori Film: Ileana Bîrsan Tech: Vlad Andriescu Cronică de restaurant: Horia Ghibuţiu TV: Alexandru Matei Social Drinker: Dragoș Vărșăndan Auto: Alexandru Duțu Beauty: Lioara Bradu Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul ma-terialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu lite-ra „P” reprezintă publicitate.

Tipar: Infopress Publicaţie auditată de

p.

47

BEAUTY O primăvară colorată, dar mai ales parfumată

P.6 AGENDĂ

Ce să nu ratezi și pe unde trebuie să fii în oraș

p.

Social Drinker de terasă

P.29 FILM

Un film cu fior mistic, marca Scorsese

Un aperitiv cu fructe, mentă și spumant o să facă minuni cu starea ta de spirit.

P.33 MUZICĂ

Ponturile muzicale de sezon, prezentate de Tuborg

P.35 TECH

p.

Balena albastră e numele unei povești care a înnebunit netul

TV

P.60 FOOD

Ai noștri e numele unui serial nou, românesc, lansat de Pro TV. Merită el să ne pierdem timpul la televizor?

Un homar portughez și dansator, dar mai ales delicios

Ne găsiţi și aici:

fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/ SapteSeri

Scanează-mă ca să-ţi iei aplicaţia Șapte Seri!

p.

TRAVEL Marocul mirodeniilor și al poveștilor din bazar WWW.SAPTESE R I . R O |

3

{ EDITORIAL } șapte seri

E mișto Exarhu în realitate, ne-am întâlnit într-un restaurant, spune multe bancuri, face și mai multe conexiuni, sare de la educaţia populaţiei rurale la tigaia cu omleta de dimineaţă în doar câteva propoziţii. De fapt, Exarhu e așa cum și-l aduce aminte lumea la radio, doar că mai preocupat de mâncare.

Acum e la Master Chef, pe Pro TV, o revenire la media mainstream pe care a părăsit-o acum mulţi ani. Îmi place personajul pentru că și-a rămas credincios sieși în vremurile bizare ale ultimului deceniu și îmi mai place că a pus în faţa multor meseni multe farfurii de melci bine făcuţi. Citiţi povestea despre Exarhu și despre mâncarea din capul lui, scrisă de Iulian Comănescu, și-o să aflaţi cum stă treaba cu sinceritatea, chiar și în bucătărie. În rest, să ne bucurăm de copacii înfloriţi și, dacă tot e cu mâncare, să cumpărăm niște primăvară din pieţele bucureștene!

Ana-Maria Caia, redactor-șef

anamaria.caia@sapteseri.ro, fb.com/anamaria.caia

OAMENII din spatele textelor & imaginilor

CRISTIAN MĂRGĂRIT

Se pricepe la nutriție și la fitness, e atât de în formă el, personal, încât e ușor să îi urmezi exemplul.

Online îl puteți găsi pe www. cristianmargarit.ro și pe www.getfit.ro.

Noi l-am rugat să ne povestească despre miturile care înconjoară domeniile nutriției și sportului, precum și despre temele care fac „mode”. Pag. 43 4

| WWW.SAPTESERI.RO

MATEI BUŢĂ

ALEXANDRU MATEI

VLAD ANDRIESCU

LIOARA BRADU

HORIA GHIBUŢIU

DRAGOȘ VĂRȘĂNDAN

Este unul dintre fotografii tineri din România, foarte la curent cu trendurile din domeniu. Ultimul lui proiect personal, „Proaspăt stors”, urmărește artiști care tocmai au ieșit de pe scenă și poate fi văzut pe www.mateibuta.com. A publicat în Viva și Esquire și face fotografie comercială. Pag. 22

Jurnalist de beauty cu multă experienţă, Lioara ne învaţă cum să fim mai frumoși – nu numai în exterior, ci și în interior. În trecut, Lioara a semnat articole despre frumuseţe, fericire și mulţumire de sine pentru publicaţii glossy cum ar fi Elle sau The One. Online o găsiţi pe blogul personal www. lioarabradu.ro. Pag. 47

Are un doctorat la Universitatea din Bucureşti și un post-doctorat în istoria TVR, concretizat în volumul „O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă” (Curtea veche, 2013). Se ocupă la Șapte Seri de rubrica de tv ca să știţi la ce să (nu) vă uitaţi la televizor. la televizor. Pag. 31

S-a născut la Praga, în 1969, dar la șase săptămâni a aterizat pe Otopeni și-a rămas în România până în zilele noastre. A fost redactor-șef și la cotidian, și la lunar, după o carieră în care n-a ratat aproape niciun titlu major din presa românească. Îl găsiţi la rubrica de cronici culinare, unde caută delicii capitale. Pag. 60

E omul care pune primul mâna pe chestii pe care noi, profanii, întâi le cumpărăm și după aceea ne întrebăm la ce ne folosesc. De regulă, îl punem să-ţi spună la ce-ţi folosește ceva înainte să dai banii. Vlad ne vorbește despre fenomenul Balena Albastră.

Pag. 35

A fost publisher și director executiv al diviziei de reviste a trustului Ringier. S-a lăsat de corporaţie pentru a deschide un magazin online de băuturi, www. theliquorstore.ro. Recent, Dragoș Vărșăndan a lansat un site care poartă chiar numele rubricii din Șapte Seri, www. socialdrinker.ro. Pag. 66

{ AGENDA }

HOT STUFF

31 mart.-13 apr.

Răcnetul Carpaţilor

31 03

Damian & Brothers

Vino la prima ediţie a singurului festival de underground românesc autentic! Cu siguranţă nu vei contempla imagini sonore ale compozitorilor clasici și nici nu vei întâlni trioletele vreunui cântăreţ de muzică „ușoară”.

Nici măcar riffurile vreunei chitare rock.

Vei auzi însă limbajul dur și vocile apăsate ale băieţilor pentru care ultimii 30 de ani au însemnat trezirea la realitate, ceea ce i-a făcut să vadă falsitatea vremurilor pe care le trăim.

Deși mulţi au plecat de la o condiţie socială cruntă și poate că nu s-au ridicat încă cu mult mai sus, ei și-au înţeles destinul, asumat, de a transmite mesajul frust al acestor vremuri: „Treziţi-vă ! Descoperiţi-vă valorile și tradiţiile!

Fiţi români!”

Pentru urechi pudice se recomandă somnul adânc. Pentru conștiinţe sfredelitoare se recomandă „Răcnetul Carpaţilor” cu Cheloo, Ombladon, Cedry2k și mulţi alţii. Sala Polivalentă, 22 aprilie, orele 19:00-05:00.

Damian & Brothers ridică în picioare Sala Palatului, pe 31 martie, de la ora 20:00. Artistul a ales să sărbătorească 10 ani de la înfiinţarea trupei, precum și ziua de naștere, acolo unde se simte cel mai bine, pe scenă, alături de muzicieni.

Totodată, publicul va avea ocazia să asculte live cel mai recent album al artistului, „Gypsy Rock”. Printre artiștii care vor urca pe scenă, alături de Damian și orchestra sa, se numără: Smiley, Grasu XXL, Lora, Alina Eremia, Cristina Bălan. Bilete: 85-260 lei

Trip Talks: O lună în America de Sud Invitata celei de-a 28-a ediţii din seria Trip Talks este Andra Ardeleanu, o călătoare cu aproape 20 de ani de povești în jurul Lumii. Cea mai recentă călătorie a sa, în America de Sud, a plecat de la curiozitatea de a înţelege mixul de periculos și pasional care caracterizează acest continent, de a atinge un moai din Insula Paștelui, de a vedea prin propriii ochi cum se dansează tango pe străzile din Buenos Aires sau de a mânca vită argentiniană chiar de la mama ei. Experienţele trăite vor fi povestite chiar de Andra luni, 3 aprilie, la Journey Pub. Evenimentul se desfășoară cu intrare liberă, însă locurile sunt limitate. Rezervări la 0752.285.286. Vă așteptăm!

Journey Pub, Sala UpAbove, Luni, 3 aprilie, ora 19:30

03 04

NU RATA!  British Documentary – Ediția a VII-a, până pe 3 apri­lie, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Intrare liberă!  Final Frontier #6 – Târg de carte SF & Fantasy, 1-2 aprilie, orele 11:00-19:00, la Centrul Cultural Casa Artelor.  Gala Premiilor de Jazz, la Hard Rock Cafe, pe 2 aprilie, începând cu ora 18:30. Bilet: 35 lei  A XIX-a ediţie Goodwine, Salonul Vinului, la Romexpo, 31 martie – 2 aprilie  Salonul Bicicletei, Romexpo, 1-2 aprilie: expoziţie cu vânzare, concursuri, surprize!

WWW.SAPTESE R I . R O |

7

FORM FUSION

Pe strada Vasile Lascăr nr. 173, lângă un gard înverzit, cu o terasă veselă ce zâmbește străzii printre frunze, vei descoperi restaurantul Form Fusion, un loc unde se întâlneşte orientul cu occidentul, iar clasicul se contopeşte cu creativul. Specificul fusion lasă echipa din atelierul de creaţie aka bucătărie să se manifeste mai liber în dish-urile selecţionate pentru meniu. Gama băuturilor te face să îţi găsești ceva pe sufletul tău, indiferent de momentul zilei sau de stare. Înainte de masă puteţi bea o bere Kronenbourg Blanc și un cidru Somersby, după, limonade cu un twist sau cafele fine.

IDM Club

dispune de sală de fitness, bodybuilding, cardio, aerobic, piscină, jacuzzi, saună, baie de aburi, ultraviolete, 25 de vestiare și dușuri individuale, garderobă, zonă de relaxare, săli de bowling, biliard, snooker, tenis de masă, restaurant, bar și loc de joacă pentru copii. Descoperă o suprafaţă totală de peste 6.000 mp, unde te poţi răsfăţa pe deplin împreună cu prietenii sau familia!

CONCERT PUBLIKA ÎN BLACK

BY DONCAFE Distracţie maximă în BLACK by Doncafe, cel mai șic restaurant deschis în Băneasa Shopping City, la etajul 2 în cadrul zonei Grand Entertainment. Dacă ești iubitor de hamburgeri, aici este locul perfect pentru a savura unul. Şi asta deoarece preparatele de tip american sunt servite de un personal special instruit, într-un decor premium!

Datorită faptului că locaţia se află într-un centru comercial, după shopping o pauză de masă prinde bine unei întregi familii. Iar dacă te nimereşti pe seară, ai toate şansele să asişti la una din numeroasele manifestări artistice organizate periodic în Black. ȘI ÎNCĂ NU V-AM SPUS TOT: PE 8 APRILIE, DE LA ORA 21:00, PUBLIKA VA SUSŢINE AICI UN CONCERT EXTRAORDINAR!

8

| WWW.SAPTESERI.RO

{ AGENDA } party

Bazar urban în Kulturhaus

Cum orice „casă de cultură” are o sală „de evenimente”, dedicată în general concertelor live, ei bine, există și la Kulturhaus una. Amenajată cu tot ce trebuie şi o capacitate cam de 300 de persoane. Alături de sala „de evenimente” se mai află o sală unde își găsesc loc în mod regulat expoziţii de fotografie sau grafică, o sală unde vă veţi ciocni de artă monumentală și design de obiect și o sală ce găzduiește manifestări dedicate artei filmului.

Kulturhaus are o foarte mare componenţă berlineză. Denumirea, cât și conceptul. Newyorkezii cât și berlinezii se pricep ca nimeni alţii la „coolness”. Și o fac atât de natural, încât nu pot fi bănuiţi de „făcătură”. Un simplu drum până la Kulturhaus vă va convinge, mai ales pe 8 şi 9 aprilie, când se desfăşoară Bazarul Urban, între orele 14:00-20:00.

PE 7 APRILIE DESCOPERĂ PACT-UL DISTRACŢIEI ÎN HARD ROCK CAFE! Hard Rock Cafe vă așteaptă pe 7 aprilie, de la ora 22:30, la un concert cu PACT by Leo Iorga & Adi Ordean. Vino să cânți alături de vocile care au lansat hiturile „Trenul Pierdut”, „Singur te caut în noapte”, „Să te gândești la mine”, „După ani și ani” sau „Cine ești tu oare”, într-un spectacol ce va fi un adevărat arc peste timp. În prezent PACT înseamnă: Leo Iorga – vocal, Adrian Ordean - chitară, Marian Mihăilescu – chitară bass, Răzvan Gorcinski – tobe și Alex Ardelean – chitară. Biletele au preţuri între 35 lei şi 50 lei, cu o bere Carlsberg inclusă în preț.

WWW.SAPTESE R I . R O |

9

SPECTACOLE

09 04

„RENDEZ-VOUS PE LUNĂ” LA TEATRUL MIC Dedic acest spectacol fraţilor mei cosmonauţi, în speranţa unei întâlniri selenare… Gelu Colceag.

Un nou spectacol în regia lui Gelu Colceag, Rendez-vous pe Lună de Alexandr Galin, cu Dan Condurache și Claudiu Istodor în roluri principale, are premiera duminică, 9 aprilie, ora 19:00, la Teatrul Mic. Vasili Bogdanov aranjează o petrecere surpriză chiar pe Lună. Nu mai contează că Luna este de mucava, invitatele – plătite, iar sărbătoritul – Alexander Trauberg – un academician care circulă cu bicicleta, căci nu are bani de mașină.

Bilete și detalii: www.teatrulmic.ro

23 04

TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ ȘI MUSICAL „ION DACIAN” vă invită în data de 23 aprilie, ora 18:30, în Sala Mare a Palatului Naţional al Copiilor, la premiera operetei Victoria şi al ei husar.

Opereta în trei acte de Paul Abraham pe un libret de Alfred Grünwald și Fritz Löhner-Beda prezintă povestea de dragoste a Victoriei şi a lui Koltay.

Primul război mondial îi desparte pe cei doi logodnici, iar Victoria, crezându-şi iubitul mort în război, se căsătoreşte cu Kunlight, un distins diplomat american. Însă viaţa o readuce pe Victoria faţă în faţă cu Koltay. Deznodământul? Vă invităm să îl aflaţi!

Biletele pot fi achiziţionate de la agenţia de bilete a Palatului Naţional al Copiilor şi online pe: http://www.startickets.ro/ sau http://www.ticketstore.ro/

{

AGENDA

31 mart.-13 apr.

}

DEȘTEPTAREA PRIMĂVERII O dramă satirică centrată pe „conflictul dintre generații” și contradicțiile interioare ale tinerilor, aruncând în aer norme, limite și secrete ale vârstei adolescentine. Regia spectacolului este semnată de Vlad Cristache, iar muzica originală este compusă de Daniel Rocca (solist al trupei FiRMA). Teatrul Mic, 1 şi 2 aprilie, ora 18:30. Bilet: 50 lei REGELE LEAR După 46 de ani de la memorabilul spectacol al Teatrului Național cu Regele Lear al lui Radu Penciulescu, cu George Constantin în rolul titular, capodopera shakespeariană revine într-o nouă versiune scenică, pe scena Mare a Naționalului de azi, versiune semnată de unul din regizorii de seamă ai lumii teatrale contemporane, georgianul David Doiashvili, având ca interpret al rolului principal pe… Mihai Constantin! Teatrul Naţional, 7 aprilie, ora 19:00.

Bilet: 20-100 lei VALSUL HAZARDULUI Un spectacol ca o spumă de șampanie. Personajele trec ca într-un dans nebun de la seducție la furie, de la disperare la extaz, de la dragoste la ură. Totul este ca un joc ale cărui atuuri sunt replicile și a cărui miză crește cu fiecare minut. Finalul aduce o răsturnare de situație total neașteptată. Teatrul Coquette, 8 aprilie, ora 20:00. Bilet: 30 lei

NU RATA!  Expoziţia de ilustraţie Fete de fete, Teatrrul Apollo 111, până pe 18 aprilie.  Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF), până pe 2 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului & Cinema Elvira Popescu.  Târg Handmade și Design de Florii și Paște, The Vintage Pub, 8-9 aprilie

WWW.SAPTESER I . R O |

11

DRAMĂ, 118 MINUTE ÎN CINEMA, DIN

31 03 EDITOR’S CHOICE

(M)ucenicul

Bazat pe controversata piesă de teatru Martyr, de Marius von Mayenburg, (M)ucenicul pune în discuţie teme actuale fierbinţi: fundamentalismul religios, identitatea sexuală, educaţia și felul în care societatea poate gestiona astfel de cazuri. Fenomenul a luat amploare în ultimii ani, inclusiv în Rusia, o ţară în care Biserica Ortodoxă influenţează puternic politicile statului. În (M)ucenicul, Veniamin (Petr Skvortsov), un adolescent cuprins de o criză mistică, își confruntă mama, colegii și profesorii cu Biblia în mână. Au voie fetele să ia lecţii de înot la școală în bikini? Chiar e nevoie de educaţie sexuală în clasă? Ar trebui studiată teoria evoluţiei la ora de știinţe? Adulţii sunt copleșiţi de certitudinile pe care tânărul le strigă invocând Scriptura. Nimeni, în afară de Elena (Victoria Isakova), profesoara lui de biologie, nu-l va provoca pe propriul teren.

ACȚIUNE, 124 MINUTE ÎN CINEMA, DIN

Bye Bye Man: numele nerostit Când trei studenţi dau peste locaţia unei identităţi malefice, îşi dau seama că nu există decât un mod de a se salva: „nu-i spune numele, nu te gândi la el!” Însă odată instalată în conştiinţă, această identitate preia controlul.

Horror, 96 minute, din 31 martie, în cinema 12

| WWW.SAPTESERI.RO

07 04

Power Rangers Power Rangers este un film despre cinci adolescenţi nu foarte speciali, ba chiar banali, care devin eroi excepţionali în încercarea de a salva planeta de la distrugere, din pricina unor forţe extraterestre. Puștii se vor maturiza în acest proces, ca în orice film în care cineva chiar trebuie să salveze lumea.

{ AGENDA } 31 mart.-13 apr.

FILME ANIMAȚIE, 89 MINUTE ÎN CINEMA, DIN

31 03

Ștrumfii: satul pierdut CEI PATRU PRIETENI ALBAȘTRI, STRUMPFIŢA, ISTEŢUL, BLEGUŢUL ȘI VOINICUL, CĂLĂUZIŢI DE O HARTĂ VRĂJITĂ, STRĂBAT PĂDUREA FERMECATĂ ȘI SUNT PE PUNCTUL DE A DESCOPERI CEL MAI MARE SECRET DIN ISTORIA ȘTRUMPFILOR.

Ghost in the shell

Remake după o clasică serie manga, filmul e o superproducţie care îi are în distribuţie pe Scarlett Johansson și pe Takeshi Kitano și ne povestește despre cyborgi și oameni.

Departe de tine

Grant (Jonathan Ahmadi) și Sofia (Maria Dinulescu), proaspăt căsătoriţi și mutaţi din America în București, vor fi nevoiţi să aleagă între familie și carieră. Șeful Sofiei e interpretat de Andi Vasluianu.

DRAMĂ, 94 MINUTE ÎN CINEMA, DIN

31 03

Bucharest International Experimental Film Festival (BIEFF) (28 martie – 2 aprilie) Filmul de deschidere a festivalului este Endless Poetry, care înfățișează un Alejandro Jodorowsky aflat la începutul vârstei adulte, în atmosfera eclectică a capitalei chiliene, Santiago, a anilor 1940-50. Alejandro Jodorowsky este una dintre figurile emblematice ale cinemaului de avangardă, renumit pentru provocatoarele sale capodopere suprarealiste din anii ‘70 (Santa Sangre, El Topo, The Holy Mountain).

Acțiune, 130 minute, din 31 martie, în cinema

WWW.SAPTESER I . R O |

13

{ AGENDA } 31 mart.-13 apr.

OPERĂ 8, 9 04

La Traviata

Opera Națională București a fost onorată să o aibă pe scenă pe soprana Sumi Jo, artistă de renume internațional, invitată special pentru a interpreta rolul Violettei în „La Traviata”, spectacol-eveniment care a avut loc pe 22 martie, sub bagheta dirijorală a Maestrului Marcello Mottadelli şi în regia lui Paul Curran.

Apreciată pentru remarcabila sa agilitate, precizie și căldură a vocii, dar și pentru contribuția adusă lumii muzicale, Sumi Jo este una dintre cele mai căutate soprane ale generației sale.

Născută în Republica Coreea, Sumi Jo a studiat în țara natală înainte de a se înscrie la Conservatorul din cadrul Accademia di Santa Cecilia în Roma. Este creditată până acum pentru 50 de înregistrări ce includ zece albume solo pentru Universal Music și Warner Music. Anul trecut Sumi Jo a aniversat 30 de ani de când a debutat pe scena internațională a operei.

13 04

BAL MASCAT

De Giuseppe Verdi Opera în trei acte, libretul de Antonio Somma Lucrare din „a doua perioadă a creaţiei lui Verdi”, Bal Mascat este una dintre cele mai populare opere ale geniului din Busseto. Orchestraţia acestei lucrări este aerisită și capătă dinamism pe măsură ce partitura avansează. De asemenea, pe parcurs, fiecare personaj, alături de cor și potenţat de acesta, se conturează din ce în ce mai bine. Începând din primul act, de la concertato-ul „E’ scherzo od e’ follia”, construcţia operei se completează treptat, ajungând până la deznodământ de o rotunjime completă a sunetului. Dirijată de Marcello Mottadelli, în regia lui Grischa Asagaroff (Germania) şi având coregrafia semnată de Renato Zanella, opera va avea parte de două premiere, cu două distribuţii diferite, pe 8 şi 9 aprilie, de la ora 18:30.

Requiem De Giuseppe Verdi Dirijor: Marcello Mottadelli Requiem-ul lui Verdi este o lucrare vocal-simfonică pentru patru soliști, cor și orchestră. Din distribuţie fac parte Maria Jinga şi Ramaz Chikviladze.

Spectacolul poate fi vizionat pe 13 aprilie, de la ora 18:30.

21 04 BAIADERA Asemenea „Aidei” de Verdi, baletul „Baiadera” are în centru o poveste de iubire exotică, din care nu lipsesc drama, pasiunea, misterul, răzbunarea şi dreptatea. Unul dintre cele mai frumoase şi dificile balete clasice ne spune povestea unei dansatoare indiene din templu (baiadera) şi a lui Solor, un nobil războinic. Sub bagheta dirijorului Iurie Florea, cu o coregrafie semnată de Marius Petipa şi în regia lui Mihai Babușka, spectacolul poate fi vizionat pe 21 aprilie, de la ora 18:30.

WWW.SAPTESER I . R O |

15

WWW.SAPTESER I . R O |

17

CONCERTE

{

AGENDA

}

31 mart.-13 apr.

08 04 Subcarpați

O combinație eclectică ce aduce împreună melancolia specifică pieselor folk românești și cântecelor de unitate, instrumente tradiționale și ritmuri de trip-hop, dubstep, hip-hop și dancehall. Concertul va fi pe 8 aprilie, începând cu ora 20:00, la Arenele Romane. Pe scenă va mai urca artistul americano-sudanez Oddisee & Good Company și partenerul său de turneu, Olivier St. Louis. Bilet: 40 lei

02 04

01 04

Dirty Shirt

Din 1995 și până acum, prin muncă, devotament, talent și originalitate, Dirty Shirt a prezentat pe cele mai mari scene din România și din lume un brand 100% autentic de metal. Pe data de 1 aprilie, începând cu ora 20:00, vin la Arenele Romane alături de trupa Trupa E-an-na. Evenimentul face parte din turneul FolkCore De-Tour, cel mai mare proiect din istoria trupei, un turneu de șase concerte alături de Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania. Bilet: 55 lei

Iuliana Beregoi

Este senzația noii generații! Cântăreață și vloggeriță, Iuliana și-a câștigat fanii cu sinceritatea, carisma și talentul ei, adunând sute de mii de abonați la canalul propriu de YouTube și peste 11 milioane de vizualizări la videoclipul primului single, Vina mea. Vino să o cunoști cu adevărat pe 2 aprilie, începând cu ora 15:00, la Cinema Pro! Bilet: 50-150 lei

07 04 Golan

13 04 SOMI

De două ori beneficiară a bursei The Doris Duke Foundation's French-American Jazz Exchange Composers, SOMI a început să exploreze tradițiile jazzistice afro-arabe, alături de aclamatul trompetist franco-libanez Ibrahim Maalouf. Cântă în engleză și o mulțime de idiomuri africane, iar pe pe 13 aprilie, de la ora 20:00, la Sala Radio, ne va prezenta noul său album, „The Lagos Music Salon”. Bilete: 105-185 lei

Golan îmbină experienţa și bagajul muzical diferit ale fiecăruia dintre membrii trupei pentru a crea un house/nu disco super-dansant, ce a trecut fără compromisuri de la underground la un mainstream de calitate. Trupa se orientează spre latura umană a muzicii electronice, folosind în show-uri sample-uri, live DJ-ing și instrumente clasice. Pe 7 aprilie, de la ora 21:00 la Arenele Romane, îşi vor lansa albumul „Intro”. În deschidere: The Rabbit King, Moonlight Breakfast, Otherside, Helen și Iamyank. Bilet: 30 lei WWW.SAPTESER I . R O |

19

De la Shakespeare la muzică electronică Performance polonez la București

Deja cunoscut în spaţiul cultural bucureștean, festivalul „News from Polska” revine anul acesta cu a treia ediţie. În perioada 31 martie – 9 aprilie 2017, Centrul Naţional al Dansului din București (CNDB) va deveni scenă pentru arta performativă din Polonia.

{

E

diţia din acest an a festivalului poartă titlul „The Tickler and the Ticklee”.

Spectacolele și performance-urile selectate în programul „News from Polska” de curatoarea Larisa Crunţeanu folosesc dramaturgii complexe bazate pe dialogul sau monologul interior.

trup din furie” este o analiză a personalităţii lui Richard al III-lea și se inspiră din piesa lui William Shakespeare și din „Anul lui Richard” al dramaturgei spaniole Angélica Lidell. Punând faţă în faţă două lucrări – istorică și contemporană, actorul construiește un erou monumental și înspăimântător.

În prima zi de festival, pe 31 martie, Zuzanna Ratajczyk și artistul de origine irlandeză Eoghan Ryan vor prezenta „Daughters of Lust”.

Performance-ul celor doi este expresia relaţiei intense dintre corpuri, a schimbului de roluri și dinamici de putere dintre acestea.

Pe 1 și 2 aprilie, artiștii vor susţine un workshop de dans în legătură cu performance-ul „Daughters of Lust”, adresat performerilor cu (minimă) experienţă scenică.

O tematică complet diferită tratează spectacolul „Make Yourself” (7-8 aprilie). Lucrarea concepută de Marta Ziółek, în care aceasta performează pe scenă alături de 6 alţi coregrafi și o cântăreaţă, creează un univers futuristic în care corpurile și vocile personajelor se abandonează unei voinţe corporate-pop. În cuvintele autoarei, ne aflăm undeva între o sală de gimnastică, o biserică și o corporaţie.

„Mi-am dorit ca aceasta să fie piesa de deschidere a festivalului pentru că ea oferă cheia de înţelegere a conceptului propus, atât prin subiect, cât și prin includerea în dramaturgia lucrării a ideii de discurs interior ca formă de acţiune.” – explică Larisa Crunţeanu, curatoarea ediţiei de anul acesta a News from Polska. În weekend, pe 1 și 2 aprilie, va fi pus în scenă performance-ul „Offering What We Don’t Have to Those Who Don’t Want It”, conceput de Ania Nowak. Piesa abordează iubirea ca practică lingvistică și corporală, precum și ca fantezie despre noi formate de intimitate și relaţionare.

Pe 3 aprilie, artista va susţine un artist-talk la tranzit.ro/București, în care va prezenta o parte din cercetarea acesteia asupra dragostei ca gen politic, care stă la baza mai multor piese de performance live ale sale.

Joi, 6 aprilie, pe scena CNDB va putea fi văzut Piotr Wach.

Performance-ul său „Richard. Un

Festivalul se încheie duminică, 9 aprilie, cu performance-ul „pURe” al Ramonei Nagabczyńska.

Lucrarea abordează prin coregrafie ideea de corp natural, de stare ce precede iluzia reprezentării și este inspirată de renumitul regizor de teatru polonez Tadeusz Kantor.

Spectacolul va fi urmat de proiecţia video a filmului-operă „The Tower”, în care regizoarea Karolina Breguła prezintă povestea absurdă a unui colectiv de oameni care decid să construiască un turn de zahăr.

Seara se va încheia cu performance-ul „Exit Promises”. Oaspetele de origine australiană ZONE-L propune o experienţă comunală la limita dintre petrecere și conferinţă de dezvoltare personală.

Iniţiatorul festivalului „News from Polska” este Institutul Polonez din București, care organizează evenimentul împreună cu Centrul Naţional al Dansului București, în al cărui sediu vor avea loc toate spectacolele. Unul dintre evenimentele conexe ale festivalului va fi găzduit de tranzit.ro/Bucuresti.

FESTIVAL

News from Polska

}

Program News from Polska 31 MARTIE (VINERI) – performance „Daughters of Lust” (concept Zuzanna Ratajczyk) 1-2 APRILIE (SÂMBĂTĂ ȘI DUMINICĂ) – performance „Offering What We Don’t Have To Those Who Don’t Want It” (concept Ania Nowak) și workshop „New Breed Tournament” cu Zuzanna Ratajczyk și Eoghan Ryan 3 APRILIE (LUNI) – artist-talk cu Ania Nowak (la tranzit.ro/București – str.

Gazelei nr. 44) 6 APRILIE (JOI) – performance „Richard. Un trup din furie” (concept și performance Piotr Wach) 7-8 APRILIE (VINERI ȘI SÂMBĂTĂ) – performance „Make Yourself” (concept Marta Ziółek) 9 APRILIE (DUMINICĂ) – performance „pURe” (concept și performance Ramona Nagabczyńska), proiecţia filmului „The Tower” (regia Karolina Breguła) și concert „Exit Promises” (ZONE-L aka Laura Hunt) Biletele costă 35 de lei (preţ întreg) sau 20 de lei (preţ redus) și se pot achiziţiona online, de pe www.kompostor.ro, sau de la Sala Stere Popescu a Centrului Naţional al Dansului București (bd.

Mărășești nr. 80-82) înainte de începerea fiecărui spectacol. Accesul la workshop și artist-talk sunt gratuite.

Programul complet al festivalului poate fi găsit pe pagina de internet culturapoloneza.ro.

WWW.SAPTESER I . R O |

21

Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui...

Răzvan Exarhu: „Mâncarea e în capul meu“ Exarhu e un tip cu o cotă de imagine surprinzătoare pentru un om care a stat numai câteva sezoane pe post, și asta demult, în anii ‘90. Ca să-mi dau seama ce-i cu el, am săpat după emisiunile lui de pe vremuri, am stat de vorbă cu el și am băut vin cu el. de Iulian Comănescu foto: Matei Buţă

S

untem pe undeva prin 1996, la zenitul lui Iliescu. Spice Girls tocmai au lansat „Wannabe“, care urlă pe toate posturile de radio. Toni Braxton își vomită și ea totul pe „Un-Break My Heart“, iar Celine Dion urlă ca o hienă: „Because you lîăăăvd miii!“ E anul băieţilor sclivisiţi care cântă coveruri de fete, ca Fugees cu „Killing Me Softly“, sau de alţi băieţi sclivisiţi, ca Take That cu „How Deep Is Your Love“. Și pentru noi, ăia care am murit la Revoluţie ca să avem muzică, radioul arată, cu toate chestiile astea, nasol. Nasol de tot.

Dar în toată cacofonia se insinuează câteva note de orgă, bluesy, repetitive, propulsate din ce în ce mai repede de o tobă plesnită cu ură rece. Băăăi, domnilor!

Băi, doamnelor și domnișoarelor. Ăsta e Exarhu. Ăsta cu „Băi, domnilor!“, cu toba și orga sunt Medeski, Martin & Wood. Exarhu e genul de tip care asculta primul MM&W și știa cum se cheamă, care își începe toate emisiunile, la mișto, cu „Deci“ și de data asta se lansează într-o discuţie despre liniște și ce înseamnă ea, liniștea, pentru noi. Codruţ intră la telefon și îi zice că e atunci când îţi auzi bătăile inimii, Exarhu opinează că liniștea e când îţi intră un glonte în cap sau e ca muzica liniștită, ca „Boney M, Abba și alte răsuflături“. Și, bineînţeles, pune o răsuflătură de Romina și Al Bano. Ridică „Bubblehouse“-ul obsedant de orgă al lui MM&W la pătratul obsesiei, presărându-l ici și colo prin emisiune și amestecându-l cu Al Bano și cu dialoguri din filme cu Dem Rădulescu. Un fel de pictură abstractă cu sunete, în care figurativul concluziei ba se întrezărește, ba se pierde, nu e enunţat clar niciodată.

22

| WWW.SAPTESERI.RO

{ COVER STORY } Răzvan Exarhu

WWW.SAPTESER I . R O |

23

Nu e bună mâncarea când înjuri în jurul ei...

24

| WWW.SAPTESERI.RO

{ COVER STORY } Răzvan Exarhu

Aldous Huxley are un eseu minuscul numit „Despre liniște“, în care spune în principiu că omenirea a intrat în Epoca zgomotului din cauza radioului comercial.

Ciudat lucru să faci o emisiune despre liniște tocmai pe un radio comercial. Exarhu o face. La modul imposibil, dintre Medeski, Martin, Wood și Al Bano, cam cum a compus avangardistul ăla, John Cage, o piesă numită „4’33“, constând în patru minute și treizeci și trei de secunde de liniște, care se cântă prin ridicarea și lăsarea capacului de pian în concert.

Dar, de fapt, subtextul, obsesia de sub obsesia lui Exarhu, nu e John Cage și nici Huxley. E liniștea lui Iliescu, cavoul politic în care târâse toată România în acei ani. Și ăsta e primul mare line-up al PRO FM, „Rondul de noapte“ al lui Exarhu, în fiecare seară, completat de „Duminicile celor singuri“ a lui Călinescu, evident duminica. E un radio imposibil, cu prime-time-ul seara, deși toată lumea știe că radioul e cel mai ascultat dimineaţa.

Peste un an-doi, vine Gheorghe și PRO FM-ul se schimbă. Devine al doilea PRO FM, cel mai mare, o chestie bombastică, baritonală, care restartează muzica românească și face concerte-orgie transmise de fratele mai mare, PRO TV. Exarhu pleacă.

Dar numai după ce a ajuns Exarhu. Celebritatea l-a vrut, el a vrut să știe despre liniște.

Liniștea și bancurile Februarie 2017, undeva prin Italia. Exarhu îmi toarnă un pahar de Vernaccia Nera, un soi minuscul după care am plecat la vânătoare de vin prin, evident, Italia. E liniștit, cel mai liniștit dintre noi.

Tace ca o frezie-n vază în vacarmul nostru de vorbe și servește pe toată lumea, impecabil. Normal, a avut un bistrou franţuzesc, pe nume L’escargot.

Plus alte două radiouri, Guerrilla și Clandestino, și o soţie pe nume Excelsa. A divorţat de toate, iar în privinţa servitului, presupun că noi toţi servim atât de oribil, încât se simte obligat să salveze situaţia. Când se face liniște, Exarhu trage aer în piept și spune un banc, de două ori mai încet și mai rar decât pe vremuri, la radio. Liniștea se sparge în cioburi de râs, care se aleg în vocile noastre frenetice, de Spice Girls. Când se sting, Exarhu umple paharele de vin și tăcerile, cu vin și cu bancuri. În rest, pare un tip care și-a făcut damblaua pe lumea asta și îi mai lasă și pe alţii.

Numai că Exarhul ăsta distant la modul prietenos e din nou superstar. E la „Master Chef“ și ceartă concurenţii, în virtutea a ceea ce consideră a fi noua lui meserie, cea de „bucătar“. Dacă-l întrebi de ce „bucătar“ și nu „chef“, ca-n numele emisiunii, zice că „bucătar“ e un cuvânt din limba română. „De fapt, toţi suntem bucătari. Și cred că important e să gătești, nu care-i șeful șefilor. E și un apelativ acuma, în România, șefu’, boss, bossulică, șefulică… oricum totul e relativizat.“

Despre rolul nobil al show-urilor de audienţă O revenire curioasă pentru un om care a făcut trei radiouri din ce în ce mai „clandestine“ și s-a refugiat la un moment dat în bucătărie, ca să facă emisiuni din gusturi, și nu sunete, pentru un public de 30 de oameni.

Explicaţia proprie: „Mie mi se pare că felul în care oamenii mănâncă e crucial pentru sănătatea mintală și nivelul de fericire dintr-o ţară. Și de asta cred că dincolo de entertainment rolul acestei emisiuni este să aducă la suprafaţă și restul lucrurilor care ţin de civilizaţie, deschidere, curiozitate, o bucurie de a trăi pe care comunismul ne-a cam răpit-o foarte mult timp.“ Suntem în martie 2017 și, la interviu, cuvintele lui Exarhu încep să se înșire din nou rapide, sonore și precise, la viteză dublă faţă de bancuri. Bani și glorie, mai poţi presupune ca motivaţii pentru „Master Chef»“, nu c-ar fi ceva rău în asta. Dar gloria cam scârţâie, emisiunea n-a prea mers. Explicaţia lui Exarhu e că „«Master Chef» are un tip de prestigiu, de rigoare.

Duce bucătăria un pic mai sus de urlat, aruncat cu oale, scuipat și alte mizerii. Bucătăria nu are legătură cu asta, cel puţin în viziunea mea și a colegilor mei. Nu are legătură cu teroarea, cu mizeria verbală, cu alte lucruri.“ Trimitere transparentă la concurenţa urlătoare de la „Chefi la cuţite“, care are succes făcând ceva apropiat de ceea ce pe piaţa americană se numește humiliation show.

S-ar putea să fie și alte motive pentru care „Master Chef“ n-a funcţionat grozav, dar că publicul românesc are apetit pentru mizerii e cert. Concurenţa de la „Chefi la cuţite“ nu e nici pe departe cea mai mare dintre ele, mizeriile. Avem asistente dubioase umilite în direct la Capatos, personaje labile psihic care-și exhibă ceara din ureche la Măruţă, analiști care sugerează că Iohannis a dat foc la Colectiv pe România TV și-așa mai departe. Oricum, conchide Exarhu, atitudinea urlătoare „imprimă după pă­rerea mea energie negativă și în mâncare. Nu e bună mâncarea când înjuri în jurul ei.“ Înapoi în Italia, un fotograf de prin partea locului vrea să știe dacă e adevărat că Exarhu e „giudice“ la „Master Chef“ România. Exarhu admite că da. Amabil, cu un pic de spleen, ca și cum „Master Cheful“ ar fi un atribut neesenţial al persoanei sale, ca o cravată sau o umbrelă. Fotograful vrea să știe ce crede Exarhu despre bucătăria italiană. „E o mizerie!“ exclamă acesta crunt, cu vocea de radio. Fotograful face ochii mari. Exarhu îl face să priceapă că a glumit și că e foarte bună. Dar și „foarte bun“, pe limba lui Exarhu, se spune „bună mizeria asta“, declaraţie pe care o repetă de mai multe ori, atunci când îi place ceva din ceea ce ne servesc italienii. În interviu, când îl întreb dacă bucătăria tradiţională românească e reprezentată la „Master Chef“, îmi spune: „Am mâncat câteva chestii de-mi vine să mă dau cu capul de pereţi…“ Chiar așa nasoale? „Foarte bune. Vorbesc serios“, precizează.

WWW.SAPTESER I . R O |

25

Mâncarea bună e sinceră Cu sau fără legătură cu felul ăsta de-a spune lucrurile, Exarhu are teoria că restaurantele din București păcătuiesc prin lipsă de sinceritate. „Românii se exprimă în general nevoalat, dar când vine vorba de gesturi pe care le fac pentru alţii, încearcă să iasă puţin mai bine. Și atunci asumarea simplităţii este o probă foarte grea pentru poporul român, care simte nevoia să fie sofisticat. Și să împopoţoneze toate lucrurile cu tot felul de chestii care n-au legătură cu ele. De asta, mâncarea din România nu este sinceră. Nici aia românească, nici ailaltă. E aglomeraţie, e mult zgomot, e inutil.“ Asta dă manii pentru burgeri, avocado și burgeri cu avocado. „Ar trebui să ne destindem și să înţelegem că nu e nimic rău în a face o mâncare de mazăre ca lumea, pentru care eu îmi dau și viaţa. E minunat, nu e nicio rușine.“ Deci mazărea e testul sincerităţii? „Cred că da. Și ciorbiţele. Doamne! Avem o colecţie uriașă de soluţii în privinţa ciorbiţelor.“ Lucru care duce la ideea unui specific culinar românesc, în condiţiile în care majoritatea felurilor cu care ne lăudăm ca fiind naţionale, ca sarmalele sau micii, sunt general-balcanice.

Exarhu răspunde decis: „Da, există. De exemplu, borșul.“ OK, dar borșul e considerat rusesc sau ucrainean peste tot. „Dar ucrainenii nu acresc borșul. Al lor e dulce și eventual îl acresc cu oţet.

Borșul din tărâţe, în sine, este la noi. Și felul nostru de a folosi leușteanul. Se poate trăi, zic eu, și în România, se poate mânca foarte bine.“

Cum adică, „mâncarea e în capul meu“?

2011, „într-o zi de luni, iarna. Sinistru!“ Exarhu intră în bucătăria unui restaurant din care cei doi bucătari titulari fugiseră cu puţin timp înainte.

Radiourile și viaţa lui sunt on-hold. I se propune să le ţină locul celor doi și acceptă. „Eram, așa, apropiat locului. A început să-mi placă treaba asta. Nu mă luam foarte tare în serios, nici acum nu pot să spun că mă iau foarte tare în serios sau că văd viaţa mea doar în bucătărie.“ A „dat-o de gard în toate modurile posibile“, dar „a învăţat“. „Am descoperit că mă mișc natural într-un mediu și într-un limbaj nou, pe care am început să-l practic ușor. Adică mâncarea este în capul meu, știi?“ Păi, nu, nu știu. „În mintea mea… eu îmi notez idei. Se întâmplă să văd un ingredient, să-l combin cu încă două chestii și să fie o idee de explorat. Nu toate sunt bune. Dar sunt niște combinaţii pe care le găsești spontan, nu stai să te gândești.“ Dar, cu toate astea: „Am ajuns în bucătărie oarecum împotriva voinţei mele.“ Așa cum admite că „e bună mizeria asta“ sau că e jurat la „Master Chef“. „Și la radio am ajuns tot împotriva voinţei mele în bună parte. Îmi căutam un job, eram student.“ Să fii bucătar profesionist – „chef“, ar spune toată lumea – înseamnă să livrezi zi de zi o mâncare 26

| WWW.SAPTESERI.RO

standardizată, cu același gust, și să faci lucrurile riguros. Multe gesturi repetitive și efort fizic. „Te doare spatele, te dor picioarele. Trebuie să stai foarte mult în picioare. Alergi de colo-colo. Odată am și măsurat: nu știu, aveam 12 kilometri făcuţi în bucătărie într-o zi.“ Dar toată alergătura duce la ceva: „Această ieșire din sine și concentrare perfectă asupra gestului și rigorii lui îţi asigură ieșirea din depresie, dacă vrei. Te-apuci să faci cocoţi de-ăia… da. În două săptămâni ești ca nou.“ Depresia. Ce nu mergea? „Era complicat. Eram… îmi schimbam viaţa și nu eram foarte fericit. Se mai întâmplă.“ Pe internet găsiţi știri despre credite la bancă și divorţ. Dar pe mine mă interesează altceva, terapia cu morcovi și cocoţi. Cum ar organiza Exarhu un tratament? „În primul rând, e bun și exerciţiul ăsta de tocat mărunt, de practici care cer multă atenţie, o mecanică repetitivă.“ Asta se cheamă ergoterapie și chiar se folosește, la modul de împletit coșuri de răchită și altele asemenea, zic. „Eu am descoperit asta făcând ceva ce numesc cocoţi. Sunt un fel de forme mici, specifice bucătăriei franceze clasice, pe care le obţii din legume. Și faci un fel de romburi, stai și sculptezi… trebuie să le dai patru feţe, cinci… tai, așa, niște chestii de cinci centimetri. Trebuie să le dai o formă perfectă. Și stai ca tâmpitul, cu un cuţitaș în mână, și faci chestia aia. Mult. Cât se poate. La început e foarte frustrant. Îţi vine să le dai dracului pe toate, să le arunci pe toţi pereţii, după care îţi capeţi exerciţiul. Și începe să-ţi placă. Nu te mai gândești. E momentul ăla în care nu te mai gândești ce faci, dar îţi iese perfect. E o chestie din arte marţiale, spune: «Învaţă și uită.»

Practica îţi creează reflexul. Deja nu te mai gândești, dar gestul tău este perfect.“ Agathei Christie îi veneau ideile de romane poliţiste în timp ce spăla vase. Dar dac-ai ajuns centură neagră la cocoţi, exerciţiul și-a pierdut sensul, trebuie să treci la următorul nivel: „Și după aceea, gustul. Gătim, gustăm, gătim, gustăm… încetul cu încetul. Sunt stadii de astea în care înţelegi ce se întâmplă, că sunt o mulţime de procese care sunt explicabile chimic, fizic. Temperaturi, detalii…“ O chestie în perpetuă evoluţie, explică Exarhu.

Nu gătești la fel ca acum un an sau cinci ani, chiar dacă erai și atunci profesionist.

În care Exarhu spune cum se termină „Master Chef“ Iarăși februarie 2017, Italia. Bogdan, directorul de imagine și puștiul expediţiei, începe: „A, stai, că tu ești la «Master Chef». Și vreau să știu...“ Exarhu face mutra lui de căpcăun: „Și vrei să știi cine câștigă.“ Referire la faptul că filmările s-au terminat și el a aflat, iar noi nu, ar fi mama spoilerelor. „A, nu, eu nici n-am televizor“, zâmbește jovial Bogdan.

Până la urmă, nici „Master Cheful“ sau televiziunea nu-s chiar așa o mare chestie. Când îi pun întrebarea despre câștigător, Exarhu răspunde: „Ori Steaua, ori Dinamo, ca de obicei.“ Din ton îţi vine să presupui că-l doare fix în cot și de Steaua, și de Dinamo.

{ COVER STORY } Răzvan Exarhu

Gătim, gustăm, gătim, gustăm…

Ce-o să se aleagă de „Master Chef“, de câștigătorul lui și în general de televiziune e greu de știut.

Poate că nimeni n-o să se mai uite la televizor și o să rămână ca o curiozitate printr-o fundătură de YouTube, ca emisiunea despre liniște din ‘96 a lui Exarhu. E greu de știut și ce se va alege de Exarhu însuși, deși dacă i-ai da un buget nelimitat pe mână și l-ai lăsa să facă un radio, o emisiune TV sau un restaurant, e decis: „Un restaurant. Aș vrea să vorbesc cu cât mai multă lume, aș pleca de la principiile sezonalităţii, o mâncare mai ușor de înţeles, în zona de meze, în care împarţi mâncarea, și cu un touch de gourmet. Se poate face asta foarte ușor.“ Acum vreo 20 de ani, prin PRO-ul la vremea respectivă plin de strălucire, circula o poveste în care Adrian Sârbu îl certa pe Exarhu fiindcă era prea ermetic și elitist la radio: „Am să-ţi dau nu unu, ci două mobile de la Dialog și o să te pun să vorbești

singur, cu tine, la ele, câte unul la fiecare ureche.

Tu n-ai nevoie de public!“ În 2017, mâncarea e cam singura chestie pe care Exarhu o expune limpede și curgător, fără antifraze, ironii și alte moduri de a spune lucrurile pe dos. Celebri ajung oamenii care zic lucruri foarte simple și clare pentru toată lumea, dar Exarhu e excepţia. Într-o viaţă împărţită în mod curios în două, între vorbitul cu urechile oamenilor și cel cu receptorii lor de gust, a reușit să devină un fel de legendă underground sau de celebritate de prime-time care fuge tot timpul de prime-time și de celebritate. Și asta fără să stea mai mult de trei ani, în total, pe post. Explicaţia e, probabil, că e nevoie și de-un tip de ăsta, care să danseze pe muchie de cuţit, între Medeski, Martin & Wood și coriandru – și să ne arate, de pildă, ce-ar fi fost televiziunea aia mare și comercială dacă n-ar fi fost mare și comercială.

Sau McDonald’s-ul, dacă ar fi fost haute cuisine.  WWW.SAPTESER I . R O |

27

{ FILM } opinie

Silence Adaptare după romanul din 1966 al lui Shusaka Endo, filmul lui Martin Scorsese, la care s-a gândit mai bine de 20 de ani, urmărește povestea a doi misionari iezuiţi portughezi care plecă în căutarea mentorului în Japonia secolului al XVII-lea, pentru a răspândi creștinismul, manifestare împotriva căreia conducerea japoneză și elita samurailor vor folosi toate mijloacele.

R

odriguez (interpretat de Andrew Garfield), tânărul preot decis să nu apostazieze, își întâlnește fostul mentor (Liam Neeson), în căutarea căruia a plecat și a traversat mai multe momente în care e chestionată taina credinţei. Odată ce credinţa nu este doar individuală și de manifestarea ei depind alţi oameni, abia atunci taina credinţei își manifestă capcanele, neajunsurile și limitările pământești. Cât poţi face pentru credinţa ta? Ce poţi face în numele credinţei și cui folosește? Până unde poţi merge în credinţa ta, atunci când nu ești pe o insulă pustie, ci ești privit și urmat de alte suflete care, asemenea ţie, nu primesc în suferinţă decât tăcerea lui Dumnezeu sau răspunsuri nedrepte și absurde. Adevărul pe care cred că îl deţin misionarii intră în conflict cu realitatea, mitul, tradiţia unei culturi în care acest adevăr nu valorează nimic, mai ales pentru autorităţile politice și religioase. Într-un demers extrem de personal, sesizabil pe tot parcursul filmului, Scorsese păcătuiește fie prin stângăcii de discurs (de multe ori, cu tot efortul lui Garfield, personajul lui rămâne în schema idealizată și ineficientă a copilului lui Dumnezeu), fie printr-o viziune clasică, destul de săracă stilistic (în ciuda unor decoruri impresionante și a câtorva interpretări consistente), care nu rezultă dintr-o atrofiere a meșteșugului cinematografic, ci dintr-o conservatoare și, poate, nici foarte aprofundată cunoaștere a unor teme deloc simple. Într-un fel, e un demers emoţional,

afectiv și mai puţin o chestionare filosofică și, chiar, teologică, a problemei lipsei răspunsului divin în faţa suferinţei și justificarea credinţei în contexte extreme.

Personajul-cheie al filmului lui Scorsese (și aici are o intuiţie bună și de ajutor) nu este însă nici Rodriguez, misionarul frământat, suferind și învins, nici Ferreira, mentorul care capitulează și care livrează în confruntarea cu Rodriguez niște concluzii aproximative, la care a ajuns în drumul de la credinţă la apostazie, ci Kichijiro (un omagiu adus lui Toshiro Mifune și interpretat exemplar de Yôsuke Kubozuka), japonezul convertit, care cedează, trădează de mai multe ori și, de fiecare dată, se întoarce să-și mărturisească nevrednicia, slăbiciunea și, mai mult decât orice, credinţa în Dumnezeu. El este soluţia, acolo unde semnele de întrebare privind colonizarea și convertirea unor oameni în locuri pentru care Dumnezeu are un alt nume și se manifestă altfel.

El este exemplul omului încercat, pentru care fiecare renegare înseamnă o nouă confirmare a așezării lui în relaţie cu Dumnezeu. El nu este un exemplu de urmat, după canoanele Bisericii, nu este un exemplu de blamat, pentru că nu atrage după el martirajul, ci este un om pentru care fiecare lepădare de Isus se traduce printr-o urgentă și necesară apropiere de Dumnezeu.

Din păcate, soluţia lui Scorsese de a-i da o voce, la propriu, divinităţii e una puerilă și inutilă, ba chiar greșită, atunci când răspunsul așteptat lucrează prin oameni, în acest caz, prin Kichijiro.

Nu era necesară o explicaţie în plus. 

ILEANA BÎRSAN A făcut Literele la București și Film la Zürich. Este critic și educator de cinema.

WWW.SAPTESER I . R O |

29

}

{

{

MUZICĂ

17-30 martie

TV

opinie

}

Nu rata!

MARILE MINCIUNI NEVINOVATE Miniserie, HBO, duminică, 2 aprilie, ora 22:25

Ipate nu mai poate Problemele serialelor românești de televiziune sunt măcar două. În primul rând, că nu produc și distribuie serial românesc decât PRO TV și, dacă putem spune așa, Prima TV – dar oare putem? Pentru că spectatorul de teve e mult mai conservator decât cel de cinema, reţeta unui succes se aplică la toate celelalte. Las Fierbinţi ia multe din telenovelele gipsy și din La Bloc-ul de succes ale aceleiași staţii. Atletico Textila e un Las Fierbinţi cu actorii de la Mondenii și cu fotbal.

A

i noștri – cu un i, cum sună un promo inspirat – virează cel mai îndeaproape de un format family sitcom. Nu-i vorbă, și aici avem niște precedente, serialul O săptămână nebună, de pildă, cu Paul Ipate în rol de încurcă-lume și cu Diana Cavallioti, frumoasa fără bestie, cu același regizor, Dragoș Buliga.

Care-i stilul PRO? Comparativ cu piaţa de televiziune din România, calitatea imaginii, în primul rând. Protagoniștii sunt în general bărbaţi, avem male sitcom, probabil pentru că fetele sunt de mult ademenite Acasă, unde-i mai cosy. Autoironice, sitcomurile PRO se înfig realist în social – dar ocolesc grijuliu politicul – și cultivă evlavios ecartul dintre tipul românului hâtru, dar simplu, și presupusa sofisticăraie a spectatorului urban, eventual corporatist.

Ai noștri nu e tocmai un sitcom, și cred că asta m-a interesat în primul rând. E o saga familială, mai realistă decât O săptămână nebună (în care Mălăele aspira spaţiul). De ce serialele tv sunt pline de familii? Pentru că familia (-ile) înseamnă longevitate, iar un serial TV n-are ce altceva să-și dorească decât viaţă lungă. În Ai noștri, avem de-a face cu două familii din medii sociale diferite – dar nu prea tare, să nu șocheze. Cu grupe diferite de vârstă. Cu implicare în afaceri dubioase tratate mult mai relaxat și oarecum complex

(nu telenovelistic) în scenarii ok: de pildă, scenaristul episodului patru, pe care tocmai l-am văzut, este Dan Panaet, student la colegiul de arte liberale de la Berlin, fost la Times New Roman, acum la Caţavencii. Tema serialului gravitează în jurul fiscalizării mai mult sau mai puţin relaxate a unor bani circulaţi pe diverse trasee, dar scenariul nu trimite până la Bacalaureat. Tipologiile nu-s neapărat originale – soţia voluntară a unui inginer cinstit și cu capul în aer versus soţia defensiv bine dispusă a unui interlop mediu; sau poliţist cinstit, băiatul primeia versus băiatul de bani gata al celeilalte – dar refuză tușele mai groase din încercările anterioare.

Cea de-a doua problemă e greu de rezolvat: actorii români. Ai noștri ia(u) niște nume mari – Teodor Corban e cel mai mare dintre ele – care, scoase din filmele de lung metraj ale noului val, fac faţă uneori cu greu dinamicii pe care o cere sitcomul. La fel, dinamica montajului e greu de adus la nivelul pe care-l copiază, cel american. Decorurile sunt ok, deși apar cam puţin idealizate – apartamente spaţioase, mobilă nouă etc. Ceea ce aștept de-acum e adeziunea la un personaj care să se poată detașa de pluton și savoarea dialogurilor. Mai pretenţios decât Las Fierbinţi și Atletico Textila, Ai noștri ne va arăta în timp (scurt) cum stăm cu serialul românesc urban-realist. 

PĂCATUL ORIGINAR: CUM SEXUL A SCHIMBAT LUMEA National Geographic, sâmbătă, 1 aprilie, ora 22:00

Teodor Corban

Face 60 de ani pe 28 aprilie.

Fan Jimi Hendrix, elev al lui Dem Rădulescu la UNATC, unde reușește să intre doar la a treia încercare.

Angajat al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi (din 1989), unde a jucat în zeci de montări celebre. Cel mai mare succes l-a cunoscut prin acordarea premiului pentru Cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Costandin din filmul Aferim, în cadrul Galei Premiilor Gopo 2016.

ALEXANDRU MATEI Este profesor universitar, pre­ ocupat de media, în special de televiziune. Este autorul unei cărţi despre TVR, „O tribună captivantă”.

WWW.SAPTESER I . R O |

31

ELIAS NARDI GROUP Control Club

VAMA Hard Rock Cafe Pe 5 aprilie, de la ora 21:30, ești invitat în Hard Rock Cafe din București, la un show acustic cu una dintre cele mai iubite trupe românești, VAMA! Băieții scot chitarele din priză și te așteaptă să ascultați hiturile trupei într-o reinterpretare unică, după 3 ani de la precedentul show de gen din această locație! Vino cu toți prietenii să asculți cântecele care i-au făcut celebri pe Tudor Chirilă & Co, piese de pe noul album al trupei, dar și îndrăgitul hit „Memories Now”! Muzică, poezie, dans, actorie, jocuri de lumini – într-un cuvînt – magie. Magia Vama și magnetismul cu care trupa și-a obișnuit publicul la fiecare apariție pe scenă. Biletele au prețuri cuprinse între 55 lei (fără loc) și 90 lei (VIP) și pot fi achiziționate din rețeaua iabilet.ro.

După albumele „Orange Tree” (2010), „The Tarot Album” (2012) și recentul „Flowers of Fragility” (2015), primite cu entuziasm de critici și public, Elias Nardi pune bazele unui grup din care fac parte celebrul instrumentist Daniele Di Bonaventura (bandoneon), cunoscut pentru colaborările sale cu Paolo Fresu, A Filetta, Miroslav Vitous, Omar Sosa sau Dino Saluzzi; basistul Ares Tavolazzi (fost basist în grupul prog rock Area) și, ca invitată specială, Nazanin Piri-Niri (flaut și clape).

Elias Nardi Group vin în concert la Club Control, pe 3 aprilie, de la ora 20:00, în cadrul seriei de concerte Jazz Nouveau.

Acces general: 35 lei

Les Elephants Bizarres Spice Pub

BUCIUM Expirat Club

Bucium este o trupă de folk-rock ce transpune tradiții, ritmuri și credințe populare aduse într-o notă contemporană. Este caracterizată prin folosirea a două viori, alături de chitară, bass, tobe, instrumente tradiționale și voce.

Stilul lor îmbină elemente care aparțin mai multor genuri muzicale, de la folk și rock progresiv la ambiental, metal simfonic și tribal. Pe 11 aprilie, de la ora 21:00, în Expirat – Halele Carol, trupa vă invită la concertul de lansare a noului album ,„Live în Codrul Ascuns”. Acces general: 30 lei

Trupa a luat cu asalt scena muzicii de rock alternativ în 2010, cu LP-ul de debut, „Hello”, iar în 2014, cu cel de-al doilea album, „Zoologic”. În 2015, Les Elephants Bizarres au lansat singleul „Girls Gone Wild”, iar 2016 a însemnat pentru trupă multe concerte la festivaluri importante din țară, lansarea piesei „Roșu Neon”, dar și invitația de a deschide concertul trupei Maroon 5 de la București. Descoperiți-i și în 2017, la concertul din Spice Pub, de pe 8 aprilie, de la ora 22:00!

Balena e în casă, nu pe internet

{ TECH } opinie

Fenomenul Balena Albastră se numește așa, deși nu știm dacă e fenomen. S-ar putea să fie doar un fenomen de presă, pentru că nu sunt dovezi care să demonstreze că ar fi unul real. Părinţii sunt înfioraţi, adolescenţii sunt nepăsători, iar presa e îngrozitoare. Pe scurt, voi trece prin ce ne învaţă Balena Albastră.

S

ub acest nume e un joc care ar fi plecat de pe reţeaua socială Vkontakte, folosită în mod special în spaţiul ex-sovietic.

E un joc, să-l numim așa, împărţit în 57 de pași. Cei care doresc să-l joace se înscriu pe diverse grupuri (ca și cum ar fi grupuri de Facebook), primesc acordul, iar un administrator le spune pașii, deși le-ar putea urmări și ei. Jocul ar începe prin invitaţia de a te tăia pe mâini, dar nu „suicidal”.

Continuă prin alte acte de autoflagerare, ascultare de muzică depresivă, trezire în miez de noapte și altele. Punctul 57 ar fi sinuciderea. În Rusia, presa a scris că jocul ar fi provocat peste 130 de cazuri de suicid, deși această afirmaţie nu a putut fi demonstrată. În România, presa a preluat fenomenul, pentru că era gust de sânge, și nu a știut cum să-l trateze.

Voi pune pe puncte ce vreau să dezbat.

Filipp Budeikin, reţinut de poliţia din St. Petersburg în legătură cu așa-zisele „grupuri ale morţii“ de pe Vkontakte.

și ai nevoie de alţii. Uneori, pentru lucruri pozitive, alteori, ca să simţi că suferinţa ta nu este singulară.

6

mult sau mai puţin proști. Dacă se adăuga și depresia în joc, atunci aveam șanse să cădem victime ale unor lucruri mai întunecate.

3

1

Balena Albastră este un joc macabru care există. Poate sau nu fi legat de sinucideri? Se poate, dar nu trebuie tratat ca o cauză, ci doar ca o formă a unui fenomen.

Separaţia dintre părinţi și copii din punct de vedere tehnologic e mai mare decât oricând. Părinţii nu vor să înţeleagă tehnologia, nu are cine să-i înveţe, iar copiii au un spaţiu sigur de intimitate faţă de invazia părinţilor. Diferenţe între generaţii au existat mereu, dar acum internetul le permite copiilor să se ascundă mai bine.

2

Adolescenţii care aleg să intre în joc nu sunt proști. Pot fi cel mult depresivi sau ușor de convins, dar la vârsta de 12-13 ani cu toţii eram mai

4

VLAD ANDRIESCU Scrie despre tehnologie de trei ani şi încearcă să se pună în pielea consumatorului obişnuit.

5

Nu e vorba despre „tinerii din ziua de azi“. Tinerii de azi nu sunt mai răi ca cei de altă dată. Sunt diferiţi, dar nu sunt mai răi. Depresia, de exemplu, a existat mereu.

Lumea de astăzi pune mai multă presiune pe tineri – să aibă rezultate la școală, să-și facă prieteni, să fie acceptaţi social, să intre la o facultate bună. Lucrurile acestea pun presiune. Depresia se manifestă în numeroase moduri, iar dacă-i dai un cadru organizat, atunci poţi avea și sinucideri.

Mai ţineţi minte fenomenul emo? Nu era o cauză, dar era un cadru organizat.

Grupurile sociale te fac să te simţi mai integrat. De asta, uneori, ele pot influenţa chiar și sinuciderea. Pentru că, atunci când ești în depresie, te simţi singur

Presa a raportat incidentele cu un habarnism total. Reporterii nu au priceput nimic, aveau de făcut un subiect.

De la centru se vorbea de Balena Albastră, așa că majoritatea au căutat cazuri. Elevii le-au povestit ce au vrut ei, iar adulţii din presă nu au judecat nicio secundă dimensiunea pe care o dau unui fenomen banal. Vă mai aduceţi aminte de Arsenie Boca? Știaţi mulţi dintre voi de el înainte de nebunia din presă?

E vina reţelelor sociale? A internetului?

Nu, de fiecare dată când cineva dă vina pe tehnologie, se comportă ca și cum nu au mai existat sinucideri în rândul tinerilor. În Rusia, anul trecut au fost aproximativ 400 de cazuri în rândul adolescenţilor.

Motivele sunt mult mai complexe de atât.

Nu trăim o involuţie morală. Ci o lipsă de comunicare între adulţi și tineri, lipsă de înţelegere. Fiecare părinte care acuză internetul pentru problemele copiilor se îndepărtează foarte mult de adolescent.

Fiecare părinte care crede că rezolvă ceva, interzicând accesul la internet, se înșală.

Soluţiile sunt mult mai complexe.

Personal, în internet mi-am găsit salvarea la vârsta aceasta, 12-13 ani. În mijlocul scandalurilor dintre părinţi, internetul era singurul loc unde puteam comunica, unde mi-am găsit oameni care să mă asculte și să mă accepte. E doar un mediu, nu e o cauză.

Poate ar fi cazul ca un părinte care nu înţelege acest lucru să ia cursuri de internet, să studieze, să asculte. Poate problema e în casă, nu pe internet. Și poate ar trebui ca părinţii, dar și copiii, să fie mai deschiși la ideea de terapie. Pentru că ar rezolva mai multe decât închizând internetul. Balena Albastră e în casa fiecărui adolescent cu probleme, nu pe internet.  WWW.SAPTESER I . R O |

35

{ AUTO } trend

VW Arteon sau „Phaeton n-a murit în zadar”

Acum cincisprezece ani, Volkswagen a încercat marea cu degetul. Marea clasă de lux. Phaeton, modelul care trebuia să-și facă loc între Clasa S, Seria 7 sau A8, a sucombat anul trecut. În 2017, VW Arteon va ataca Clasa E și Seria 5.

A ALEXANDRU DUŢU A lucrat la revista Academia Caţavencu, de unde a plecat cu tot cu serviciu la revista Kamikaze.

Mult înainte de astea a lucrat câţiva ani într-o autobază din Brăila, de unde cunoștinţele tehnice și glumele specifice.

ventura lui VW Phaeton, primul model al mărcii din clasa lux, a fost descrisă cel mai bine de un ziarist american acum vreo zece ani. Omul a încercat să răspundă la întrebarea „De ce nu prea se vinde VW Phaeton, o limuzină mare, împărţind platforma cu două Bentley-uri și tehnologia cu Audi A8?” Motivele sunt două, spunea atunci americanul: sigla VW din faţa mașinii și sigla VW din spatele mașinii. E greu pentru o marcă (cu denumirea explicită de „a poporului”) să facă brusc saltul între Mercedesuri Clasa S. Să recunoaștem că manevra

le-a mers celor de la Volkswagen cu Touareg, o mașină mult mai scumpă decât erau oamenii obișnuiţi să dea pe o marcă a poporului. Dar industria auto este de multe ori mai capricioasă decât vânzările de tablouri. De ce oamenii au fost încântaţi să plătească scump pentru un VW Touareg, dar li s-a părut deplasat să dea mult pe un fel de Seria 7 sau Audi A8 cu siglă VW pe el? Este mult de discutat. Fix acum un an Phaeton a decedat. (La puţin timp după asta, s-a reîncarnat în VW Phideon, un fel de clonă chinezească de care nu merită să vorbim acum.) Se mai pune la cale o variantă electrică, dar astea sunt doar planuri de viitor.

WWW.SAPTESER I . R O |

37

În zona superioară Volkswagen a îmbrăţișat o strategie de tip Mercedes, adică a părăsit designul pătrățos-cazon cu care a defilat zeci de ani. Nu s-a anunțat încă nimic, dar cred că un Arteon Break cu liniile acestea va lua mult din piața greilor premium

În spate ai, foarte probabil, exact același confort ca într-un Clasa E, plus satisfacția că ți-au mai rămas bani și de o motocicletă sau de câteva vacanțe la zece ore de zbor distanță

Dacă te descurci să lipești peste „W”-ul din volan o siglă de BMW sau Mercedes, te vei simți ca în clasa premium

Vaca a cărei piele este pe scaunele acestea o fi știind că nu a ajuns într-un Mercedes, BMW sau Audi, ci într-un fel de Passat mai mare?

38

| WWW.SAPTESERI.RO

La parastasul lui Phaeton, nemţii au ţintit ceva mai jos, în zona BMW Seria 5/Mercedes Clasa E, și au venit cu Arteon. Ba chiar au venit mai repede decât ne așteptam, fiindcă modelul va fi la vânzare din vara acestui an în Germania.

Arteon este situat undeva deasupra lui Passat și o să scoată din schemă Passatul CC. Ca și la Passat CC, vor miza tare pe un design sexy, italienesc, adică „mai pe frumuseţe”. Cum este și viaţa asta de Volkswagen? La grosul vânzărilor, de Golf sau Polo, pui niște case italiene de design să-ţi păstreze linia aia aţoasă și austeră de neamţ eficient, dar când vrei să-ţi depășești niţel condiţia, o dai pe trucuri franţuzești și italienești.

Nimic rău în asta. Motorizările vor fi dintre cele binecunoscute, pe ideea motoarelor mici, dar supra-supra-dopate, chestie la care Volkswagen este tătic. Dieselul 2.0 TDI o să aibă puteri de 150 CP, 190 CP și 240 CP (ultima bi-turbo), iar 2.0 TSI, benzină, o să aibă 190 CP sau 280 CP. Varianta asta de vârf deja merge în teste cu 300 km/h. Pragul acesta psihologic de 300 km/h îmi aduce aminte de brief-ul pe care Ferdinand Piech (șeful VW de atunci și nepotul domnul Ferdinand Porsche) l-a dat inginerilor care au lucrat la dezvoltarea lui Phaeton, acum aproape douăzeci de ani. Una dintre condiţiile cerute de führerul VW era ca măgăoaia de Phaeton să poată rula o zi întreagă cu 300 km/h, la 50° Celsius, cu o temperatură la interior de 22°. Ei, dar gândiţi-vă că asta era acum aproape douăzeci de ani, când 300 la oră abia prindeau Ferrariurile mititele cu două locuri, nu niște baragladine de mărimea unui Clasa S. Ei, așa-i neamţul! Parcă nu-l știţi? Își propune foarte mult, ca să aibă de unde să

Cifre:

280 CP varianta de vârf 4.862 mm lungime 50.000 de euro motorizarea de bază pe benzină

lase. Și oricât ar lăsa de la standardul iniţial, tot stă foarte sus tehnic. Revenind la cei 300 km/h ai Arteon-ului de 280 CP, vă daţi seama că vorbim de o mașină aflată în teste, a cărei variantă de serie va fi limitată electronic la 250 km/h. Până acolo mai luaţi în calcul și un motor de 1.5 TSI de 150 CP care va echipa cel mai plăpând Arteon.

Dacă nu Arteon, atunci ce? În stadiul acesta, în care, deși mașina este foarte aproape de lansare, producătorul nu a furnizat încă datele și performanţele certe, este un pic improprie o astfel de întrebare.

Dar presimţirea mea este că Arteon va fi mai mult decât au fost la vremea lor limuzinele populare din clasa mare gen Opel Omega, Ford Scorpio, Peugeot 607 sau Renault Safrane ori Vel Satis. Phaeton a murit încercând să penetreze reduta clasei de lux, dar nu a murit în zadar. S-a jertfit pentru imaginea mărcii, care acum este peste a popularelor Opel, Renault sau Ford. Chiar dacă Arteon nu va fi asociat cu luxul cum este un Touareg, cred că va lua din clienţii de seria 5 sau clasa E. Riscul pentru concern este că va lua clienţi destui și de la Audi A6, dar pare că Volkswagen a mai renunţat de ceva ani la politica aceea prin care evita canibalizarea fraţilor din concern.

De remarcat că băieţii din Wolfsburg continuă lărgirea câmpului tactic și după semi-eșecul cu Phaeton. Vom ajunge în zece ani să avem niște Lamborghiniuri cu siglă VW pe ele. Și, de ce nu, și niște submarine VW. 

{ AUTO } trend

Se dau: un LaFerrari de peste un milion de euro nou minus X kilometri de pe bord, să se calculeze câte milioane de euro face acum LaFerrariul de colecție

DOMNUL ROBERT ROOT L-A DAT ÎN JUDECATĂ PE FOSTUL SĂU ANGAJATOR, UN DEALER FERRARI DIN PALM SPRINGS. OMUL SPUNE CĂ FERRARI ÎȘI DĂDEA ACORDUL PENTRU MĂSLUIREA KILOMETRAJELOR MAȘINILOR UNOR CLIENŢI.

#noaptea ca hoţii de la Ferrari

B

Interiorul unui 250 GTO. Dacă stați în spatele unui astfel de volan, chiar nu mai contează că kilometrajul arată un milion. Oricum prețul arată de câteva zeci de ori pe atât

Ferrari 250 GTO, sau când o coțcărie nu te trage la fund, ci te face cel mai cel dintre toate mașinile

a mai mult, susţine fostul angajat, ar fi dovezi că chiar își instruia mecanicii pentru astfel de operaţiuni. Aparatul de diagnoză Ferrari poate face operaţiunea de micșorare artificială a numărului de kilometri, dar doar cu autorizarea producătorului. Și – ce credeţi? – Ferrari se pare că chiar își dădea acordul. Iar la revânzarea unui Ferrari, „erata” asta poate însemna zeci de mii de dolari.

Problema este că există chiar un manual Ferrari pe tema asta, adresat mecanicilor, editat în aprilie 2010. Mai mult, e aproape sigur că în 2015 a existat și un curs la uzina din Italia pentru astfel de competenţe. Sau incompetenţe, că nici nu mai știu cum să le numesc.

Domnul Root vorbește chiar de un caz real (proprietarul era fostul director al companiei americane Sara Lee), în care kilometrajul

unui LaFerrari a fost resetat la zero, chestie care a mărit preţul de vânzare cu un milion de dolari. Deci un fel de „nu mă întreba cum am făcut primul milion de dolari ștergând primul milion de kilometri”.

Macaronarii din Maranello nu ar fi la prima coţcărie de felul acesta. În povestea fascinantă a modelului 250 GTO avem un astfel de capitol. Întâi vă amintim că, din primele zece cele mai scumpe tranzacţii cu mașini all time, majoritatea covârșitoare sunt Ferrari 250 GTO, deci vorbim aici de cea mai scumpă mașină din lume. Modelul a fost fabricat între anii 19621964 și, deși regulamentul FIA obliga uzina să producă și să vândă în serie minimum o sută de bucăţi pentru a fi omologat pentru curse, producătorul a trișat, le-a numerotat cu serii de fabricaţie din doi în trei și a produs doar 39.

Când, ani mai târziu, a ieșit la iveală șiretlicul, colecţionarii s-au trezit că au o mașină mult mai rară decât se știa, iar preţul modelelor 250 GTO a explodat. Spre exemplu, ultima licitaţie a consemnat preţul unui GTO la 38 de milioane de dolari. Și aici vorbim de licitaţiile la care datele pot fi făcute publice, fiindcă în cele mai multe cazuri cumpărătorii cer caselor de licitaţii ca identitatea lor și preţul să rămână secrete. Deci vedeţi cum este viaţa?

O șmecherie poate fi și extrem de benefică.

Depinde până la urmă de care parte a șmecheriei te găsește soarta. Dar cred că, dacă soarta te găsește cumpărând sau vânzând un Ferrari ca astea, nu poate să-ţi fie foarte rău, chit c-ai picat de partea urâtă a fileului.  WWW.SAPTESER I . R O |

39

{ AUTO } Ţiriac

NOUL DISCOVERY

cel mai versatil SUV Land Rover NOUL DISCOVERY îmbină un design revoluţionar cu o versatilitate ingenioasă și abilităţile inegalabile Land Rover.

D

esignul exterior al vehiculului este o reinterpretare revoluţionară a unui Discovery pentru generaţia următoare și prezintă un nou standard de rafinament.

Plafonul special și linia laterală ascendentă spre spate conferă noului Discovery un stil autentic, ușor de recunoscut.

Sofisticat și modern, noul Discovery este unul dintre cele mai elocvente exemple ale designului modern britanic.

Designul îndrăzneţ și suprafeţele îngrijite ale interiorului sunt completate de atenţia acordată detaliilor care pun în valoare materialele premium. Utilizarea materialelor precum pielea premium, lemnul veritabil și finisajele metalice, alături de prelucrarea exactă, creează o ambianţă modernă și plăcută.

Cele 7 scaune pentru adulţi ale noului Discovery sunt cel mai bun exemplu de confort și versatilitate. Rabatarea inteligentă a scaunelor permite configurarea rândurilor 2 și 3 de scaune, prin butoanele din portbagaj sau direct de pe ecranul tactil principal.

Modelul beneficiază de cele mai noi tehnologii și sisteme multimedia, pentru a asigura cel mai înalt nivel de performanţă,

conectivitate și informare. Clienţii pot alege dintr-o multitudine de echipamente, de la gama de sisteme audio Meridian™ la inovaţii precum InControl Touch Pro și sistemele ingenioase de asistenţă la condus, parcare și tractare.

Noul model oferă performanţe superioare, cu ajutorul gamei de motoare rafinate diesel și pe benzină. Motorul avansat Ingenium de 2.0 litri este primul Diesel cu 4 cilindri utilizat pe un Land Rover de clasă mare.

Toate motoarele diesel și pe benzină ale noului Discovery sunt cuplate la transmisia automată ZF cu opt trepte, avansată, controlată electronic, reglată de inginerii Land Rover pentru a îmbina schimbarea lină a treptelor cu un răspuns foarte rapid.

Cele opt rapoarte strâns etajate permit o schimbare aproape imperceptibilă a treptelor de viteză.

Noul Discovery a fost proiectat pentru a asigura o experienţă la volan incitantă, confortabilă și sigură, minimizând oboseala șoferului. Confortul excepţional la rulare este susţinut de servodirecţia asistată electric, iar controlul la frânarea în curbe permite menţinerea stabilităţii, prin modularea presiunii generate la apăsarea pedalei de frână.

Controlul dinamic al stabilităţii (DSC) monitorizează comportamentul dinamic al vehiculului și intervine dacă constată că vehiculul nu răspunde la comenzile șoferului. Acesta asigură noului Discovery un comportament rutier echilibrat și sigur, atât pe drumuri asfaltate, cât și în teren accidentat.

Controlul la înaintarea în teren accidentat (ATPC) este un sistem modern, disponibil opţional, care permite șoferilor să seteze și să menţină o viteză constantă în condiţii dificile. Acesta funcţionează la fel ca un sistem de control al vitezei de croazieră, între 2 și 30 km/h, și permite concentrarea exclusivă asupra direcţiei și parcurgerii traseului printre obstacole.

Noul Discovery a fost testat în condiţii extreme de temperatură, de la drumurile îngheţate din Arjeplog, Suedia, la nisipul nemilos al deșertului din Dubai, pentru a face faţă tuturor stilurilor de condus, condiţiilor de drum și temperaturilor.

Pentru înscriere la test drive și informaţii suplimentare, apelaţi *4141 sau accesaţi pagina www. tiriacauto.ro sau www. landrover-tiriacauto.ro.

WWW.SAPTESER I . R O |

41

{ NUTRIŢIE } lapte vegetal

Laptele vegetal: mai sănătos?

Foto: Getty Images

Legal vorbind, „lapte vegetal” nu există decât dacă îl faci acasă și îi spui cum vrei tu. „Laptele vegetal” din comerţ, numit așa în mod impropriu, este, de fapt, o „băutură din”... ceva. Poate fi din nucă de cocos, migdale, seminţe de cânepă, orez, soia sau o altă sursă vegetală. De multe ori, cu o listă de aditivi lungă cât o zi de post.

CRISTIAN MĂRGĂRIT, GETFIT.RO Cristian Mărgărit a pornit „revoluţia fitness” încă din 2001, cu unul dintre primele site-uri de profil, www.getfit. ro și un forum de discuţii care a fost în avangarda domeniului timp de mai mulţi ani.

WWW.SAPTESER I . R O |

43

D

e ce ar fi aceste băuturi mai sănătoase decât laptele?

Vei auzi că „laptele nu e făcut pentru oameni” sau că e „plin de hormoni”. Ambele afirmaţii sunt false. Iaurtul, brânza, urda rămân alimente sănătoase, pe care le putem mânca în siguranţă.

Răspunsul la întrebarea „este laptele de vacă făcut pentru oameni?” cere întâi o altă întrebare: „ce alimente sunt făcute pentru oameni?” Practic, niciunele.

Noi folosim ca alimente diverse părţi de animale sau plante, după cum am constatat că ne hrănesc. Dar pentru cei care vor să mănânce doar vegetale (post, alegere pe considerente etice) există această alternativă. Mai beneficiază de ea și cei cu intoleranţă la lactoză (zahărul din lapte), dacă vor și altceva decât iaurt. Și oricine altcineva urmărește să aibă o diversitate mare de nutrienţi în dietă.

44

| WWW.SAPTESERI.RO

Din ce putem face lapte vegetal?

Avem trei categorii de ingrediente: surse principale de grăsimi (nuci, seminţe, alune), surse principale de carbohidraţi (orez, ovăz) și de proteine (soia). Se adaugă apă, îndulcitori naturali (zahăr, stevia, sirop de arţar etc.), arome sau condimente (scorţișoară, turmeric).

Laptele de nuci sau seminţe este obţinut prin amestecarea acestora într-un blender puternic, împreună cu apă (și alte ingrediente) și apoi strecurarea amestecului obţinut. Vom avea o cantitate relativ mare de grăsimi și de proteine. Este de preferat să înmuiem (hidratăm) în prealabil ingredientele principale. Se poate porni și de la un „unt” de migdale sau de caju (de fapt, o pastă fină), amestecat ulterior cu apă.

Poate fi folosit oricând, combinat cu cereale (tărâţe de ovăz), seminţe de chia (pentru a face o „budincă”), fructe de pădure congelate (pentru un smoothie).

Sau cu orice altceva doriţi. Băutura obţinută are o compoziţie nutriţională relativ apropiată de „laptele animal”.

Mineralele, vitaminele, fitonutrienţii, antioxidanţii vor fi cele din materia primă folosită. Seminţele de cânepă și nucile caju sunt foarte bogate în magneziu, migdalele, în calciu, iar nuca de cocos, în trigliceride cu lanţ mediu.

{ NUTRIŢIE } lapte vegetal

Laptele de nucă de cocos corect făcut (ingrediente: nucă de cocos și apă) poate fi folosit în cafea, pentru a obţine celebra „bulletproof coffee”, care îţi dă energie pentru o perioadă mai lungă de timp și te ajută să ai un randament intelectual și fizic mai bun. Ajută și la slăbire. Se poate „stoarce” și dintr-o nucă mai proaspătă, la un storcător cu melc, prin presare lentă. Cremei rezultate i se poate adăuga apă, după preferinţă.

Laptele de orez sau de ovăz va conţine în mare parte carbohidraţi, fără cantităţi semnificative de proteine sau de grăsimi. Chiar și fibrele vor fi în cantităţi nesemnificative. Asta îl face mai potrivit după antrenament sau pentru persoanele care nu au probleme cu greutatea.

Amestecat cu izolatul proteic, rezultă o combinaţie optimă pentru refacere.

Cantităţile de vitamine și minerale sunt neglijabile. Adică nu constituie un aport semnificativ în dieta noastră.

Laptele de soia e foarte popular printre vegetarieni, dar foarte controversat pentru cei care se informează din

mai multe surse. Bobul de soia conţine nenumărate toxine și anti-nutrienţi care pot afecta digestia, tiroida, fertilitatea, echilibrul hormonal. Deși încă foarte popular, începe să piardă teren pe măsură ce apar alternative. Fiind un aliment controversat, soia iese chiar și de pe lista celor mai convinși luptători împotriva consumului de carne.

Fiecare tip de lapte va avea conţinutul particular, în funcţie de ce punem în amestec. Cele „din cutie” au și etichete pe care putem citi cu atenţie atât lista de ingrediente, cât și aportul nutriţional (macronutrienţi, calorii). Surprizele apar atunci când vrem să cumpărăm un lapte de migdale și el conţine 3% migdale. De restul banilor... diverși aditivi alimentari. Nu neapărat dăunători, dar nu sunt migdale.

O astfel de băutură păstrează foarte bine calităţile nutriţionale ale ingredientelor de pornire și chiar îmbunătăţește asimilarea unor nutrienţi. Plusul de apă ajută hidratarea și ridică nivelul energetic.

Este mai bine să-l cumpărăm sau să-l facem în casă? În afară de laptele de soia, toate sunt mai sănătoase atunci când le facem în casă. Pentru soia însă, există o serie de procese tehnologice cu parametri foarte preciși (temperatură, pH etc.), asiguraţi de o instalaţie industrială modernă. Această procesare complexă asigură eliminarea, într-o oarecare măsură, a toxinelor și anti-nutrienţilor din bobul de soia.

Varietăţile găsite în magazine trebuie tratate cu mare atenţie, studiată eticheta și cumpărate doar dacă merită.

Blenderul trebuie să fie puternic și să aibă lamele bine ascuţite. Se merge pe blendere cu putere de peste 700-800W, eu am unul de 2.000W, care pulverizează orice. Este de preferat o cană de sticlă. După preparare poate fi consumat imediat (cel mai bine) sau poate fi pus în alte recipiente (sticle) și păstrat câteva zile în frigider. Este mai bine decât un „lapte vegetal” pasteurizat și plin de aditivi, care are o valoare nutriţională inferioară.

Deci iată o băutură hrănitoare, hidratantă, versatilă, care poate fi consumată ca atare sau inclusă în diverse reţete. Nu este doar o modă, poate fi o nouă metodă prin care să incluzi alimente sănătoase în programul zilnic.

WWW.SAPTESER I . R O |

45

{ BEAUTY } trend

Primăvara de cretă

Nu prea știu cum am ajuns aici: abandonată de realitate în fotoliul cel mare, cu simţurile răvășite până la haos. Ultimul lucru de care îmi amintesc este că am deschis o sticlă splendidă de parfum, ce tocmai sosise prin curier. Era o sticlă rotundă – ca o lună, ca un măr, ca un început – cu finisaj catifelat. Încăpea perfect în căușul palmei, împlinind-o. „E făcută pentru a fi iubită”, mi-am spus, și gândul mi-a fugit la rotunjimile pline de poftă ale adolescenţei.

A

LIOARA BRADU A semnat articole de beauty în cele mai importante reviste glossy din România, fiind una dintre primele jurnaliste specializate în beauty și devenind în timp o autoritate în domeniu. Online o găsiţi la www.lioarabradu.ro.

m ridicat capacul. S-a desprins cu un oftat scurt. A urmat o pulverizare prelungă pe încheietura mâinii stângi (acolo îmi place să gust parfumurile: exact unde inima vrea să-mi iasă prin piele), o adiere rece de lichid împroșcat și-apoi un miros ascuţit și cărnos de portocale sângerânde mi-a măturat memoria ca o explozie. Tocmai când suflul citric începea să se ridice, din gropile săpate în celulele olfactive au înflorit trandafiri și flori de vanilie. Parfumul lor a început să crească, să se transforme pe pielea mea, să se insinueze în vene ca o dulce otravă, să-mi inunde creierul cu imagini și sunete, să rupă bucăţi din timp – timpul meu – scoţând din el, de-a valma, amintiri.

Sunt în New York. Am 23 de ani și în timpul liber îmi place să mă plimb prin Manhattan.

Sunt singură. Nu vreau să vorbesc cu nimeni.

Vreau să ascult. Să privesc. De cele mai multe ori mă așez pe bordură pe 5th Avenue, aproape de Catedrala Sfântul Patrick, privesc trecătorii și încerc să le lipesc de imagine identităţi. Îmi imaginez viaţa lor în cele mai mici amănunte.

De ceva vreme însă, sunt bruiată. Am com­ panie. O doamnă în vârstă a început să-și facă veacul în bucăţica mea de paradis. E drept, nu ne intersectăm niciodată – eu am cubul meu de bordură, ea merge numai pe linia albă dintre benzi –, dar îmi stă ca un ghimpe în coastă. Îmi distrage atenţia. Presupun că nu are nici casă, nici familie, nici ocupaţie, pentru că o găsesc și o las mereu în același loc. Odată am stat pe 5th Avenue o zi întreagă, crezând că o să găsesc o breșă în programul ei. În zadar. E mereu acolo, patrulând pe linia albă, la nesfârșit, ca un roboţel. De fapt, și  WWW.SAPTESER I . R O |

47

{ BEAUTY } trend

1

2

 arată ca un robot. E îmbrăcată în cutii de carton de culoarea cafelei cu lapte, lipite cu scotch argintiu.

Ciudat e că nu o claxonează niciodată nimeni.

Nimeni, niciodată nu s-a oprit să-i adreseze un cuvânt, să-i dea un bănuţ ori o felie de pâine. Pare că nu o vede nimeni. Și nici ea nu duce grija nimănui. Nu-și ia ochii de la linia alba, ca și când nu ar vrea să o piardă. În capătul străzii, la intersecţie, vine din când în când un poliţist. Pe mine m-a legitimat. Pe ea o lasă în pace. S-ar putea să o știe. Sau să nu o vadă.

Am botezat-o Mary. Am decis că are 63 de ani.

Restul poveștii se schimbă în fiecare zi: luni e o casnică din Massachusetts, cu o familie mare care ar fi îngrijit-o cu toată dragostea, în ciuda bolii ei sâcâitoare, dacă, în timpul unei crize, ea nu ar fi fugit de acasă; marţi, o profesoară de pian celebră, care și-a pierdut minţile din dragoste pentru un balerin rus; miercuri, jurnalistă sub acoperire; joi, neurochirurg răpit de extratereștri, ori cea mai mare voce a Italiei, ratată pe tărâmuri americane din cauza drogurilor, ecologistă fanatică, agent secret ori o biată victimă a sistemului bancar.

Din toate poveștile astea lipite cu scotch argintiu, se naște Mary cea adevărată. Și mi-e dragă.

Azi Mary m-a speriat de moarte.

Nu am văzut-o când am sosit la bordură. Am privit în jur, nu era nicăieri. M-am gândit că am ajuns prea târziu, că plecase, și m-am întristat.

Era la apus. Mașinile se prelingeau ca un șuvoi sângeriu spre miezul fierbinte al soarelui ce sta să moară. Jumătate de oră de agonie. Apoi s-a lăsat liniștea. Și-atunci, mică, pe asfaltul întunecat, am zărit-o pe Mary. Stătea ghemuită și desena cu creta flori pe linia ei albă. Veștmântul de carton în culoarea cafelei cu lapte înflorise și el în toate culorile pământului. Părea pierdută în grădina ei de cretă colorată. Aș fi jurat că nu mă vede. Că nu vede nimic în jurul ei. Dar Mary s-a apropiat de mine și, fără să scoată un cuvânt, mi-a desenat pe bordură o floare mare de un roșu intens.

Când a plecat, am simţit în urmă-i un parfum duios de liliac și flori de cais, de vanilie și trandafir sălbatic, de narcise și brândușe zdrobite. De primăvară.

A fost ultima zi când am văzut-o pe Mary.

Poate ea a rămas acolo. Eu nu am mai venit niciodată.

Soarele îmi intră în ochi și mă face să strănut, așa că-mi acopăr fruntea cu mâna stângă. Un parfum dulce și cărnos ca o otravă îmi izbește celulele olfactive, îmi inundă creierul și simt cum toate gropile din sufletul meu înfloresc trandafiri sălbatici și flori de vanilie. Prin genele mijite observ că în corcodușul din grădina mea abia au dat muguri de floare. Dar în mine e deja primăvară.

Că așa stă treaba cu primăvara: se naște în noi și ne-nflorește oricând avem nevoie.

Trebuie doar să o chemăm. Știu asta de la Mary. Cea care trăia într-o poiană cu flori de cretă. 

6

4 3

48

| WWW.SAPTESERI.RO

5

7

{ BEAUTY }

10

trend

8

9 Primăvara nu are nevoie de chemări complicate pentru a se naște în fiecare dintre noi. Uneori e de-ajuns o aromă, o culoare, un zâmbet sau doar un gând bun. Dar dacă ai nevoie de exemple concrete, iată ce mă face pe mine să înfloresc!

16 13

11 1. Marc Jacobs Daisy Dream Kiss e o licoare magică: miroase a frezie și iasomie. Îmi place să o pulverizez în spatele urechii.

2. Minidozele de vitamina C Fresh Pressed de la Clinique, cu mirosul lor proaspăt, de portocală, îmi aduc într-o clipă strălucirea pe chip.

3. Când vreau să mă simt sărutată de soare, folosesc câţiva stropi din iluminatorul cu efect bronzant de la Bourjois.

4. Fardul de obraji Giardini Italiani de la Collistar îmi înflorește chipul, 5. iar fardurile corectoare Master Camo de la Maybelline mă luminează ca o zi de primăvară.

6. Oh, da! Să nu uit noul parfum Nina Ricci Rose Extase. Este… extaz absolut. Miroase a trandafiri presăraţi peste o spumă de zmeură

12 pudrată cu vanilie. Când îl porţi, înflorești.

7. Masca de faţă Freshmade Lemon Mask de la Skinfood (disponibilă în Sephora) este revigorantă și proaspătă, ca o limonadă băută pe nerăsuflate într-o zi de primăvară, când iei pauză de la grădinărit.

8. Primăvara aduce întotdeauna tinereţe. Ca să o chemi, încearcă Drops of Youth, serul antiageing de la The Body Shop, cu extracte de flori și ierburi.

9. Se mai întâmplă să cer ajutor cerului albastru, să aducă puţină magie de primăvară. Ah, nu, nu-i cer să plouă. Ci îl stârnesc cu câţiva stropi de Aqua Celestia de la Maison Francis Kourkdjian.

Miroase a flori de mimoză și mentă

14 proaspătă. Când îl aștern pe piele, se face senin. Cerul îmi răspunde.

10. Imaginează-ţi că te afunzi într-un câmp de mentă și lavandă și te scalzi în lapte cocos. Așa este crema naturală de corp de la Pure by Daiana Anghel: adună extremele într-o binecuvântare a simţurilor. Exact ca primăvara.

11. Nu am fost niciodată primăvara în Toscana, dar, dacă mă parfumez cu Viole Essenziale de la Salvatore Ferragamo (disponibil în Douglas), îmi pot imagina lesne explozia de viaţă, aroma de stânjenei și flori de portocal ce plutește în aer.

12. Uneori primăvara vine cu un zâmbet. Iar dacă îi adaugi și puţină culoare, se pot întâmpla minuni. Îmi place să folosesc glosul de

15 buze Lip Paint de la L’Oreal, în nuanţa zmeurii zdrobite…

13. ori luciul de buze Oh My Gloss de la Rimmel, de culoarea soarelui de aprilie, la apus.

14. Pentru chip, aleg Galenic Secret D’Excellence, ce se topește în piele ca un fulg de nea primăvara și asigură o regenerare completă a tenului. E crema ideală pentru a întineri.

15. Alteori mă răsfăţ cu crema proaspătă ca un sorbeto de la Dior, Hydra Life. Conţine extracte proaspete și crude de plante.

16. E drept, despre acest parfum am mai scris. Dar cum ar fi primăvara fără săruturi nebune? Deci nici pagina mea nu poate exista fără Baiser Fou de la Cartier, un parfum fierbinte, jucăuș și dulce.

WWW.SAPTESER I . R O |

49

{ FASHION } Yulia Efros

Culori în ediţie limitată Yulia Efros a studiat la prestigioasa Polimoda din Florenţa și a absolvit design vestimentar la Academia de Arte Plastice de la Chișinău, fiind unul dintre cei mai buni designeri tineri din Republica Moldova. Culorile ei în ediţie limitată adună laolaltă tema copilăriei, a timpului și a îmbătrânirii. Veţi găsi în colecţie ţesături vopsite, printuri vegetale, patchwork, mătase naturală sau fatin.

Online o găsiţi pe www.yuliaefros.com.

Echipa: Fashion designer/Stylist – Yulia Efros Photographer – Lilian Iatco Model – Tanya Tsarenko Make-up – Maria Guzienco

Trench din șase straturi Organza și fatin Preţ: 1.220 lei

50

| WWW.SAPTESERI.RO

Rochie trash style In, mătase, jersey Lenjerie Poliester 100 % cu aspect de piele artificială Preţ: 2.700 lei

WWW.SAPTESER I . R O |

51

Trench Tehnica patchwork Buzunare oversized Două opţiuni de purtare spate/ faţă Mătase și organza Preţ: 4.570 lei

52

| WWW.SAPTESERI.RO

{ FASHION } Yulia Efros

Costum oversized In 100 % Preţ: 880 lei

Jumper pantaloni scurţi Print de autor Jersey, in și fatin Preţ: jumper –750 lei; pantaloni – 836 lei

WWW.SAPTESER I . R O |

53

Rochie Jersey 100% Preţ: 375 lei Două bluze de in de culoare roz pudră Fatin 100 % Preţ: 1.300 lei

Costum Print de autor In 100 % Preţ: 895 lei

54

| WWW.SAPTESERI.RO

{ FASHION } Yulia Efros

Salopetă sportivă Buzunare transparente Rezerve deschise Jersey și fatin Preţ: 1.700 lei

Bluză asimetrică Plisată manual Mătase 100 % Preţ: 620 lei

WWW.SAPTESER I . R O |

55

Călătorul, vânzătorul de babouches și tajine-ul Text și foto de Mihai Codrescu

Sunt născut la subsioara Africii, în Gabon, am deschis ochii sub cerul ecuatorial și-am lăsat să treacă mult prea mulţi ani până când am pus piciorul, din nou, pe continentul natal. Am ales Marocul, care, de fapt, nu-i nici Africa, nici Europa, nici Orient.

P

Noaptea, bazarurile sunt o mare de lumină și oricum ai impresia că ele nu se culcă niciodată 56

| WWW.SAPTESERI.RO

rima mea oprire a fost Marrakech.

Am găsit un loc de înnoptat, chiar la marginea medinei, într-un riad răcoros cu grădina pe dinăuntru, îmbrăcată în mozaic albastru, și-am plecat spre Jemaa el Fna, piaţa unde, la ceas de seară, vânzătorii ambulanţi de apă, povestitorii, ghicitoarele, artistele cu pasta de henna, gata să deseneze arabescuri trecătoare pe mâinile femeilor, și acrobaţii dădeau un spectacol de care se auzise până departe. M-am prins și în halqa, cercul de oameni din jurul unui îmblânzitor de cobre, și am simţit foarte repede că lângă mine mai era un artist, unul care își pusese în gând să facă, fără să-mi ceară voie, o scamatorie cu dirhamii din buzunarul meu. Asta e lumea bazarurilor nord-africane, ca rupte din „O mie și una de nopţi”, plină de primejdii, care cere de la călător multă atenţie. În orice sens aţi citi voi „atenţia”.

Deodată, mâini nevăzute, mirosind a nuc­­ șoară, m-au tras spre un castron cu supă de melci. Apoi, alte și alte mâini m-au plimbat printre tarabele cu numere, învăluite în fum, cu cărnuri fripte pe ţepușe, capete întregi de oaie, merguezi picanţi în maţ de miel sau

{ TRAVEL } Maroc

Albastrul de Maroc e o categorie de culoare de sine stătătoare, peste care dai mai peste tot, oricât de umil ar fi locul

O vizită în bazarurile marocane înseamnă multe culori, dar și mirosuri exotice de la mirodeniile înțepătoare

Cu cât te apropii de deșert, cu atât mai liniștite devin străzile orașelor

pastia dulce cu carne de porumbel, scorţișoară și curmale. Dacă nu te uiţi mai întâi la mâinile bucătarilor, tare e greu să nu-ţi ia toate, pe rând, minţile. Dar Jemaa el Fna e o vrajă!

După o noapte pe versurile muezinului din minaretul moscheei Koutoubia și un pahar de zeamă dulce de portocale proaspăt stoarse, am pornit în căutarea souk-ului.

Aerul cald al vechii cetăţi era tăiat în fâșii subţiri de razele de lumină strecurate prin sitele ce acopereau străduţele înguste, ca de labirint. M-am trezit brusc într-o viermuială ameţitoare, în care negustorii îmi promiteau cele mai bune și ieftine mărfuri: desage din piele moale de capră sau mai aspră de cămilă, cu miros greu, dantelării de alamă în formă de lămpi, covoare colorate, cu mii și mii de noduri, mirodenii felurite, leacuri berbere pentru orice suferinţă, fie ea de trup sau de suflet, ori cameleoni așteptând să-și decidă culoarea. Locul era incredibil de viu, meșteșugarii ageri în lucrul lor, artizanii pricepuţi, dar stăruinţa lor a devenit obositoare și am sfârșit prin a-i respinge cu asprime.

În piețe găsești de vânzare inclusiv kitsch local, care însă, ca orice marocan, are, până și el, puțină grație WWW.SAPTESER I . R O |

57

{ TRAVEL } Maroc

Locurile de oprire dintre orașe foloseau în vechime caravanelor

d

upă scandalul orașului, am căutat liniștea în deșert, la Mergouza. Ca să ajung acolo, am trecut prin munţii Atlas, presăraţi de sate berbere, cu casele făcute din pământul roșu pe care se află. La poalele de sud ale munţilor, am poposit la Aït Ben Haddou, așa cum făceau odinioară caravanele ce cărau aur, argint sau sare de-a lungul și de-a latul Saharei. Cetatea din lut și paie mi s-a părut precum castelele de nisip ale copilăriei, nu acelea pe care le puteam face, ci acelea la care visam să fie atât de mari, încât să mă adăpostească în ele.

Am înnoptat cu vise cu tot lângă canionul Todgha, aprins de soarele la apus precum o oală de pământ arsă în cuptor.

Deși ați crede că e o poză excepțională, caprele cresc în copaci peste tot în Maroc

La Merzouga, poarta Saharei, un dromader m-a dus legănat spre mările de dune mereu în schimbare. Dunele păreau că desenează o blană de tigru, cu coamele lor luminate și poalele umbrite. Stând la gura cortului, prin care aluneca afară ademenitor miros de tajine cu berbecuţ, mă uitam la imaginea ireală a berberilor care pregăteau cămilele pentru noapte. Aveam în faţă întregul univers berber: nisipul și cămilele, soarele și luna, stelele și liniștea. Lumina stelelor transforma arama zilei în argintul nopţii, iar poveștile berbere rostite la lumina lumânărilor m-au dus într-o lume în care m-am rătăcit și m-am regăsit, am visat și m-am trezit, am privit și am ascultat.

Am fost mulţumit și am mulţumit.

Din reverie m-a trezit o vulpe de deșert, care și ea, ca tot acest univers, avea de spus niște secrete adunate dintre dune cu urechile ei mari. Nu, n-a fost așa de poetic momentul, dar a meritat să vă mint puţin, de fapt, venise după mâncare, ca un câine aciuat lângă tarabă.

{ TRAVEL } Maroc

d

e la marea de nisip, am traversat iarăși munţii spre Atlantic, la Essaouira.

Pe fâșia aridă de coastă, doar arganii, cei de capre purtători, mai înverzeau peisajul. Medina orașului port era mai domoală decât cea din Marrakech. Chiar și așa, plaja părea atrăgătoare, așa că am rătăcit desculţ, însoţit doar de vântul care-mi purta gândurile întrupate în pescăruși plutitori, când pe valurile reci ale oceanului, când pe palele calde ale alizeului. Aș fi rămas aici pentru totdeauna, dar era vremea întoarcerii acasă.

Din nou, în agitaţia Marrakech-ului, un vânzător de babouches s-a ţinut de mine ca o umbră, vrând neapărat să mă facă să cumpăr papucii mei. „Pleacă! Dă-mi pace, nu-nţelegi?”, am strigat la el. Spre mirarea mea, negustorul mi-a răspuns senin: „Liniștește-te, de ce nu te bucuri de tot? Ai mâncat tajine?

Atunci știi că e făcut cu mirodenii îmbietoare, carne moale, dar și cu lămâie acrișoară și măsline amărui. Însă cu răbdare și multă căldură, toate se îmbină în chip minunat.” Am rămas fără cuvinte și am încetat să mă mai împotrivesc, pentru că timpul petrecut să fug era timpul oboselii, așa cum ar fi un ulcior cu apă vărsat în nisipul deșertului. Am intrat în jocul târguielii și nici măcar nu vă spun dacă am ajuns cu papucii acasă sau ba, pentru că așa se termină poveștile spuse de povestitorii berberi din inima Marrakech-ului. Cu loc pentru un alt început, o altă poveste. 

Essaouira este un port vestit, precum și o stațiune iubită de turiștii străini

Atlanticul e destul de rece în extrasezon, dar nu mai puțin frumos

Copiii din Essaouira își fac veacul pe plajă, de obicei, alergând în mod expert o minge

WWW.SAPTESER I . R O |

59

{ FOOD } portughez

La homarul dansator Restaurantul „Dancing Lobster” îţi desfată simţurile cu produse pescărești preparate în stil portughez.

HORIA GHIBUŢIU E gazetar freelance, dedulcit la mediul digital după un sfert de veac în care a slujit tiparul.

60

| WWW.SAPTESERI.RO

Pofta vine gustând În deschidere, am gustat ceea ce se numește carapace de crab (din secţiunea Appetizers).

Ungeţi pe pâine și bucuraţi-vă de gustul deosebit de pate din carne și icre de crab proaspăt.

Apoi, am savurat sepia pane (felii de sepia pane cu maioneză aromată, remarcabilă) și nu m-am putut abţine nici de la creveţi a la Guilho (trași la tigaie, cu usturoi).

A

m avut o experienţă culinară cu totul specială la restaurantul „Dancing Lobster”, un local cu specific portughez, deschis recent în București (se găsește pe strada Glodeni numărul 3, în incinta complexului Pescariu). Așa cum a fost și experienţa mea portugheză – o vacanţă petrecută la Lisabona și în împrejurimile capitalei lusitane, în urmă cu exact un deceniu. Atunci, de la restaurantele selecte din Lisabona până la cele din Cascais ori Estoril, m-am dedulcit la fructe de mare preparate într-un mare fel.

De acolo am învăţat ce înseamnă „bacalhau” (codul favorit al Peninsulei Iberice) și i-am dus dorul acelui gust până săptămâna trecută, când am prânzit, excelent, în restaurantul specializat pe fructe de mare și botezat „Homarul dansator”.

Amplasamentul, măcar din punctul de vedere al hoardelor corporatiste din zonă, e splendid. Interiorul e plăcut, iar decoraţiunile din faianţă neagră amintesc pregnant de ceramica glazurată acoperită cu smalţ cu care lisabonezii își împodobesc clădirile, ba și metroul. Serviciile sunt prompte, iar modul de preparare e autentic portughez

– se îngrijește de asta tânărul Chef sosit pe malurile Dâmboviţei din patria lui Cristiano Ronaldo.

Dar să vă spun cu ce vă puteţi delecta din meniul compus din antreuri, salate și paste, preparate din carne, supe și specialităţi. Începeţi cu pâinea – e un sfat amical, care nu vrea să îi ofenseze pe cei aflaţi la dietă, dar, pe bune, specialităţile de panificaţie făcute cu făină portugheză, delicată și fină, de la Dancing Lobster merită cu prisosinţă testate și punctează maxim la prospeţime, aromă, savoare. Și pâine goală, făcută în casă, dacă mănânci aici, și tot se cheamă că ai avut o experienţă culinară bogată! În cazul în care prospectaţi salatele, testaţi una dintre vedetele locale, anume salata Dancing Lobster.

Are carne de homar, avocado, mix de salată, roșii, mango, sos de iaurt cu verdeaţă.

Specialitate portugheză Comandaţi cod portughez a Lagareiro și nu numai că n-o să regretaţi, dar veţi avea și ce să le povestiţi prietenilor!

Săţiosul preparat conţinând cod portughez, cartofi copţi a murro și spanac sote e de pomină!

Regalul de la felul principal, din punctul meu de vedere, e platoul cu fructe de mare pentru două persoane. Conţine crab, langustă, cre­veţi, creveţi tiger, stridii și midii și asigură o reconfortantă stare de bine! Și nici nu pică greu la stomac, te poţi simţi ușor ca un homar dansator, chiar după o masă copioasă!  WWW.SAPTESER I . R O |

61

de gustat plăcerea din farfurie  Calea Dorobanţilor, nr. 177  0722.216.666  www.four-seasons.ro

FOUR SEASONS specific libanez

Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice. Alegeţi un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigă­ rui de miel. Încercaţi alături și un vin libanez.

 Str. Nicolae Golescu, nr. 16, în spatele Ateneului Român  0751.144.545,  www.facebook.com/CAJUbyJosephHadad/

Braseria Caju

 Str. Gheorghe Manu  021.212.77.88

BISTRO LA TAIFAS specific internaţional

Restaurantul Bistro La Taifas este si­­tuat în curtea Palatului Can­ta­cuzino. Bucătăria cu specific ro­mâ­nesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria eu­ropeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie. Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome une­ori discrete, alteori zglobii, deplina fu­ziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

Pentru că timpul zboară, de nu mai știm cum ajungem de la Paște la Crăciun și invers, iată-ne înainte cu 2 săptămâni de sărbătoarea înălțării Domnului. Perioadă prielnică, pentru mulți dintre noi, de a ține postul, de a ne echilibra, a renunța, a ne cumpăta. La braseria Caju, am inclus în meniul nostru preparate savuroase, bune și de post. Poți încerca de la preparatul cel mai titrat și dorit, Gustările Orientale, de gustat împreună cu foccacia marocană, până la vinete coapte la cărbuni, pe pat de tahini verde. Postul nu trebuie să însemne înfometare, poate fi prilej bun pentru provocarea imaginației. Profitați din plin de legumele și fructele de sezon, vă puteți bucura astfel de adevărate simfonii culinare. Fie la restaurant, fie în bucătăria voastră.

 Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, nr. 2  0 722.224.799  www.four-seasons.ro

CAPRICCIOSA specific italienesc Muncă, perseverenţă, experienţă și pasiune sunt cuvintele care definesc interesul, formarea și practica profesională a echipei resturantului Capricciosa. Munca, pentru că drumul spre bucătăria italiană a început acum 26 de ani. Emil a petrecut 8 ani în Italia învăţând secretele bucatăriei italiane și a deschis restaurantul Capricciosa în anul 1998. Perseverenţa definește tenacitatea și munca de zi cu zi în încercarea de a oferi clienţilor cele mai bune retete culinare. Experienţa este dovedită prin cunoașterea bazelor în gastronomia italiană și varietatea de preparate. Pasiunea este cea care dă sens celorlalte trei elemente, iar noi știm că nimic măreţ nu se poate crea în lumea aceasta fără pasiune.

WWW.SAPTESER I . R O |

63

de încercat

în aprilie 2017

 Calea 13 Septembrie, 127-131  021.410.18.20

TAJ

specific indian

Tort de bezea

 0757.070.340  www.tortdebezea.ro

Îți prezint o lume a bezelei unde crema de mascarpone și fructele de pădure venerează fiecare papilă gustativă.

Tort de Bezea este un atelier de torturi artizanale preparate din ingrediente alese cu multă grijă, la care adăugăm mereu un strop de dragoste.

Combinațiile suprinzătoare de nuci caramelizate, caramel sărat și cremă de mascarpone, lavandă cu ciocolată amăruie, cremă de limoncello cu biscuiți de ovăz și fructul pasiunii sau nucă de cocos proaspătă cu fructe de pădure te vor face să te topești de plăcere.

Descoperă produsele noastre și încearcă-le pe toate.

„Aapka Swagat Hai!” Vă sună bizar? Este felul indian de a vă întâmpina, scris în limba hindi.

Odată sosiţi la noi, nu veţi fi doar consumatorii unor excelente bucate, ci vă veţi impregna puţin și de farmecul și spiritualitatea indiană. Am dori ca vizita dvs. să fie începutul unei prietenii, să intraţi alături de noi într-o lume în care gusturile vă vor fi răsfăţate de savori inedite și în care veţi putea fi mereu protagoniștii u nor istorii fabuloase, pline de farmecul exotic al Indiei dintotdeauna. Vă spunem: „Phir Seva Ka Mauka Dijiye!” – adică dorim să vă servim din nou.

{ SOCIAL DRINKER } aperitive

Pimăvara aceasta simt că vei avea parte de câteva zile bune de lenevit la terasă. Dacă ai nevoie de o companie plăcută, berea sau vinul sunt mereu opţiuni demne de luat în seamă, dar un aperitiv cu fructe, mentă și spumant o să facă minuni cu starea ta de spirit.

Aperitivo

A

peritivele sunt îndeobște băuturi fresh care pot fi băute înainte de masă sau la petreceri, înviorând orice reuniune. Trebuie să aibă un gust dulce-acrișor și să stimuleze, prin compoziţia lor, sucul gastric. Cuvântul franţuzesc „aperitif” provine din latinescul „aperire”, care înseamnă a deschide. Sensul găsit de francezi pentru băuturile sau gustările pe care le putem reuni sub această noţiune se referă, bineînţeles, la pofta de mâncare pe care acestea au darul să ţi-o stârnească.

Francezii sau italienii preferă vinurile fortifiate la început de masă. Sau vermuturile, care sunt, de fapt, vinuri fortifiate (întărite cu alcool adăugat ulterior) și îmbogăţite cu combinaţii de ierburi și condimente care au darul să potenţeze aroma băuturii și să-i dea acel gust dulce-acrișor despre care vorbeam. Bon viveurii obișnuiesc să guste aperitive sub formă de cocktailuri în orice moment al zilei. Mai ales în sezonul cald, când combinaţiile cu fructe și vin spumant bine răcit au darul să te răcorească și să te binedispună în același timp.

DRAGOȘ VĂRȘANDAN Este jurnalist, antreprenor, social drinker, gurmand și degustător pasionat de vinuri. Este proprietarul theliquorstore.ro.

66

| WWW.SAPTESERI.RO

Aperolul este un lichior produs în Italia de la începutul secolului trecut, care a stat multă vreme în umbra fratelui său mai mare, Campari. Cele două băuturi seamănă foarte mult, însă Aperolul este mai slab alcoolizat (11%, aproape la jumătate cât Campari) și are un gust mai pronunţat de portocală. Băutura aceasta cu

nume de medicament este făcută dintr-un mix de arome și ingrediente foarte ingenios alăturate (coji de portocală, rubarbă sau genţiană sunt câteva dintre ele). Popularitatea din ultimii ani se datorează cocktailului Aperol Spritz, în care combini o parte Aperol și două părţi spumant și adaugi un pic de apă minerală sau sifon și o felie de portocală. În meniurile barurilor de pe la noi a apărut în sfârșit Pimm’s, un gin sling care se bea în Anglia de zeci de ani. O licoare obţinută din gin cu esenţe de fructe și plante care se bea cu apă tonică, ginger ale, limonadă sau spumant, lâmăie și mentă și care poate să vă fie un companion de nădejde în după-amiezele însorite. Merită să încercaţi un Pimm’s Lemonade și acasă: la o măsură de Pimm’s puneţi două măsuri de limonadă făcută cu apă minerală și îndulcită cu miere, însă nu prea tare, pentru că are și Pimm’s-ul dulceaţa lui.

Hugo este croit după aceeași reţetă ca și Aperol Spritz, însă cu lichior de soc. S-a născut tot în Italia, dar în Nord, în Tirolul de Sud. Când îl bei, te duce cu gândul la Mojito, pentru că e făcut cu mentă și lime. Însă aroma de soc mie îmi amintește de copilărie, mai exact de socata pe care bunica o făcea în fiecare primăvară. Nu uitaţi să adăugaţi în pahar, alături de lichior, spumant și lime, câteva frunze de mentă. Rolul lor nu este doar decorativ. 